Trenul…

Sunt un caine pierdut de anumita “zgarda” , pierdut de gustul

“tineretii” , referitor la dragostea si puternica iubire , care , cu totii
stim ca o vrem ca o manta din savoare langa noi, dar nu toti stim sa o
pretuim si sa o cumparam … Majoritatea stim sa o lasam sa curga ca un
fluviu , sa asteptam ,sa asteptam , si iar sa asteptam , ca totul sa curga
de la sine ; bun , si pana cand ?
Pune-ti mintea pe roate ; inima pe arcuri ; nervii ingropati sub cel mai
gros strat de ciment ; gelozia ascundeo printre gazonul savurat de natura
inconjuratoare ; lasa : ca fluturii sa piara in singuratatea destinului ;
incearca sa iei o “supra-doza” de vaccine anti-tristete , “hlizeste-te” cu
daruinta culoare si mireasma ; canta despre iubire , si ea iti va canta de
altfel prin faptele mangaierii infierbantata ; saruturile caniculare si uneori
lacrimi fara voia iubirii care nu trebuie sa lipseasca fara cuviinta si fara
atas.
In momentul unei dezamagiri totul intr-o fractiune de secunda
ingheata , fiecare canal cat de minuscule care apartine de iubire , de
inima , de daruninta se pierde ca un pui de gaina plecat prin sat ;
culmea : si acel pui se intoarce … dar e greu sa-ti revii fara un sprijin ! O
“carja” nu exista in dragoste , un echilibru “DA” numai ca acel echilibru
cedeaza dupa o ploaie torentiala de cugete de intepaturile durerei de
anumita gaura din suflet … ah e atat de neclar totul cand esti dezamagit ,
esti pur si simplu infrant pe nedrept , esti ocolit de lumea buna si toti
“drumetii” se dau langa tine , totul se intuneca , totul se transforma in
cenusa …
Sunt nebun : dupa silueta ta divina , dupa “visul dureros de foc” , dupa
atingerea ta fina precum puful de zapada pe pielea fina , timida si
infoiata deasupra frigului , sunt un terminat fara lumina zilei daca nu iti
dezvaluie culoarea ochilor , sunt timid in fata formelor tale , coplesitoare
, tandre cu “lacatel” … Totul un pustiu , dar pentru mine e un paradis
desfacut de doi nori noi-nascuti , pulberi de freamate , de promisiuni si
sentimente … Ma simt ingropat de viu prin durerea prin care am trecut ,
ma simt un om ucis , de nimic ; prin greselile pe care le-am facut , mi-e
frica de pariul viitorului , de tupeul timpului si ceea ce viata vrea de la
mine , sunt implicat in jocul de noroc al destinului , eu sunt zarul dar si
cel care este jucat ! Probail ca EU sunt TOTUL pentru mine , iar TU esti
TOTUL pentru tine … Drum bun …