Sunteți pe pagina 1din 7

Lucrări practice Fiziologie I

EXPLORAREA ECHILIBRULUI OSMOTIC

1. DEFINIȚII
Izotonia (echilibrul osmotic) reprezintă menţinerea constantă a numărului de particule
dizolvate în unitatea de volum din toate compartimentele lichidiene ale organismului. La baza
menţinerii izotoniei stă procesul de osmoză.

Osmoza este fenomenul de trecere a moleculelor solventului printr-o membrană


semipermeabilă, dintr-o soluţie mai diluată într-una mai concentrată.

2. PARAMETRII ECHILIBRULUI OSMOTIC


2.1. PRESIUNEA OSMOTICĂ

DEFINIȚIE. Presiunea osmotică reprezintă presiunea mecanică necesară stopării


fenomenului de osmoză.

CALCUL. Presiunea osmotică este direct proporţională cu temperatura mediului, cu


numărul de particule solvite şi invers proporţională cu volumul soluţiei, conform relaţiei:

n × R ×T
P= = C×R×T
V
unde:
P = presiunea osmotică
n = numărul de particule solvite
R = constanta generală a gazelor (0,082)
T = temperatura absolută (273 + t°C)
V = volumul soluţiei
C = concentraţia osmotică a soluţiei

VALOAREA NORMALĂ a presiunii osmotice a plasmei este 7,6 atm sau 5667 mm Hg.

2.2. CONCENTRAŢIA OSMOTICĂ (OSMOLARITATEA)

DEFINIȚIE. Concentrația osmotică (osmolaritatea) reprezintă numărul de particule


dizolvate în unitatea de volum de soluție.
n
C=
V
DETERMINAREA OSMOLARITĂȚII PLASMEI se poate face prin: calcul,
măsurarea punctului crioscopic sau determinarea rezistivităţii electrice.

A. PRIN CALCUL ÎN FUNCȚIE DE CONCENTRAȚIA SUBSTANȚELOR


OSMOTIC ACTIVE
Particulele osmotice din lichidele organismului sunt reprezentate de electroliţi în proporţie
de 93% şi de componentele organice nedisociate (glucoză, uree, proteine) în proporţie de 7%.
Concentraţia osmotică totală se realizează efectuând suma concentraţiei osmolare a
electroliţilor şi a moleculelor organice nedisociate.

Osmolaritatea electroliţilor şi a substanţelor organice nedisociate se determină cu ajutorul


formulelor:
1
Lucrări practice Fiziologie I

mEq / l mg % × 10
Osm electroliţi = Osm subst. org. =
valenţa Mmolec.
Practic, concentraţia osmotică a plasmei se poate aprecia cunoscând concentraţia
pentru Na+, uree şi glucoză.
mg %glucoză mg %uree
mOsm/l = Na+ mEq/l ×2 + +
18 6
Concentraţia osmotică dată de electroliţi se numește concentraţie osmotică corectată.

OBSERVAȚIE. În mod normal, concentraţia glucozei în sânge = 70 – 110 mg%, iar


ureea sanguină = 15– 45 mg%. Considerând glucoza = 90 mg%, iar ureea = 30 mg%, rezultă
că fiecare dintre ele contribuie la concentraţia osmotică totală cu câte 5 mOsm/l.

B. DETERMINAREA CONCENTRAŢIEI OSMOTICE PRIN CRIOSCOPIE


DEFINIȚIE
Crioscopia reprezintă de terminarea temperaturii de înghețare a unei soluții (punct
crioscopic). Acesta prezintă o scădere direct proporţională cu numărul de particule dizolvate
pe unitatea de volum; pentru fiecare 5,4 mOsm/l, punctul crioscopic scade cu 0,01ºC. Astfel,
o soluţie osmolară (1 Osm/l) îngheaţă la –1,85ºC.
Punctul de îngheţare al unei soluţii se măsoară cu ajutorul termometrului Beckman, iar
concentraţia osmotică totală se calculează astfel:

pct.crioscopic
mOsm/l = × 1000
− 1,85
Punctul crioscopic al plasmei cu osmolaritate normală este egal cu - 0,56ºC± 0,01ºC.
Prin metoda crioscopică se determină concentraţia osmotică totală. Dacă din această
valoare se scade osmolaritatea dată de glucoză şi uree se obţine concentraţia osmotică
corectată.

C. DETERMINAREA OSMOLARITĂŢII PRIN MĂSURAREA REZISTIVITĂŢII


ELECTRICE A PLASMEI
Există o relaţie invers proporţională între rezistivitatea electrică a plasmei şi cantitatea de
substanţe ionizate prezentă în soluţie.
Rezistivitatea electrică se măsoară folosind puntea Kohlrausch.
Valoarea normală a rezistivităţii electrice a plasmei este 0,70 – 0,74 Ω×m.
Prin măsurarea rezistivităţii se apreciază doar concentraţia osmotică dată de electroliţi, de
aceea metoda trebuie completată cu determinarea glicemiei şi a ureei sanguine.

VALOAREA NORMALĂ
Concentraţia osmotică normală a plasmei este egală cu 285 - 295 mOsm/l, ce corespunde
unei presiuni osmotice de 7,6 atm (la 37ºC) sau 5776 mm Hg, unei rezistivităţi plasmatice de
0,70 - 0,74 Ω×m şi unui punct crioscopic de -0,56ºC.

VARIAŢII PATOLOGICE
• Creşterea osmolarităţii plasmei se numeşte stare hiperosmolară. Cauze:
- dezechilibrele hidroelectrolitice hipertone (deshidratare sau hiperhidratare hipertonă)
- hiperaldosteronism
- hiperglicemie (diabet zaharat)
- uremie (creşterea ureei plasmatice în insuficienţa renală)
• Scăderea osmolarităţii plasmei se numeşte stare hipoosmolară. Cauze:
- dezechilibrele hidro-electrolitice hipotone (deshidratare sau hiperhidratare hipotona).

2
Lucrări practice Fiziologie I

IMPORTANȚA CUNOAȘTERII CONCENTRAȚIEI OSMOTICE


După valoarea presiunii osmotice sau concentratiei osmotice, soluţiile pot fi clasificate în:
• soluţii hipotone - pres. osm. < 7,6 atm; conc. osm. < 285 mOsm/l
• soluţii izotone - pres. osm. = 7,6 atm; conc. osm. = 285 - 295 mOsm/l
• soluţii hipertone - pres. osm. > 7,6 atm; conc. osm. > 295 mOsm/l
În practica medicală se utilizează soluţiile izotone (ex: soluţia de NaCl 0,9%, soluţia de
glucoză 5%) sub formă de perfuzii endovenoase, fără a crea dezechilibre osmotice între
compartimentele intra si extracelular.

COMPORTAMENTUL HEMATIILOR ÎN SOLUŢII NaCl


CU DIFERITE OSMOLARITĂŢI
PRINCIPIU. Comportamentul hematiilor depinde de sensul şi mărimea transportului de
apă prin membrana semipermeabilă a acestora.

MATERIALE NECESARE
• sânge
• eprubete
• soluţii NaCl: izotonă 9%0, hipotonă < 9%0 şi hipertonă >9%0
• pipete Pasteur

TEHNICA. Se pregătesc trei eprubete cu soluție de NaCl:


• izotonă 9%0
• hipotonă 3%0
• hipertonă 15%0
În fiecare eprubetă se introduce, cu o pipetă Pasteur uscată, câte o picătură de sânge,
recoltat prin puncţie venoasă. Se omogenizează uşor şi după 30 min. se observă aspectul
eprubetei. Apoi se pune o picătură din fiecare eprubetă între lamă şi lamelă şi se examinează
la microscop.

REZULTATE. Hematia se comportă ca un osmometru (Fig.1).

Fig.1. Comportamentul hematiilor în soluţii NaCl cu diferite osmolarităţi.

• În soluţia NaCl izotonă, eritrocitele se depun, iar supernatantul este incolor. Apa
traversează membrana eritrocitară în ambele sensuri, iar eritrocitele rămân nemodificate
(îşi păstrează forma şi volumul).

3
Lucrări practice Fiziologie I

• În soluţia NaCl hipotonă, supernatantul se colorează în roşu. Pentru egalizarea presiunii


osmotice se produce trecerea substanţelor osmotic active de la presiune osmotică mare la
presiune osmotică mică şi a apei, mai rapidă, de la presiune osmotică mică la presiune
osmotică mare. Apa din soluţie intră în hematii, acestea îşi măresc volumul şi devin
globuloase. Membrana se rupe, producându-se hemoliza osmotică.
• În soluţia NaCl hipertonă, eritrocitele se depun, iar supernatantul este incolor. Apa iese
din hematii, trece în soluţie, iar acestea se ratatinează.

HEMOLIZA OSMOTICĂ
PRINCIPIU. Metoda se bazează pe comportamentul eritrocitelor în soluţii de NaCl
hipotone, determinând concentraţiile la care începe hemoliza şi la care hemoliza este totală.
• Hemoliza iniţială → prima eprubetă care prezintă sediment de eritrocite şi un supernatant
roz. Concentraţia soluţiei de NaCl indică rezistenţa osmotică minimă.
• Hemoliza totală → prima eprubetă care nu prezintă sediment de eritrocite, toate fiind
hemolizate, iar conţinutul este roşu. Concentraţia soluţiei de NaCl indică rezistenţa
osmotică maximă.

MATERIALE NECESARE
• soluţie NaCl 1g%
• apă distilată
• eprubete de hemoliză
• pipete gradate de 1 ml
• pipetă Pasteur
• sânge proaspăt recoltat pe anticoagulant

TEHNICA. În 21 eprubete de hemoliză se realizează concentraţii de NaCl care descresc


de la 0,7 la 0,3g%, folosind o soluţie de NaCl cu concentraţia de 1g% (Tabelul I). Se aspiră
în pipeta gradată 1ml soluţie NaCl 1 g% din care se introduc 0,7 ml în prima eprubetă şi restul
de 0,3 ml în eprubeta 21; la a doua pipetare se introduc 0,68 ml în a doua eprubetă şi restul de
0,32 ml în eprubeta 20 şi aşa mai departe. La pipetarea apei distilate se procedează invers.

Tabelul I. Tehnica diluţiilor pentru determinarea rezistenţei osmotice globulare.


Eprubeta 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Sol. NaCl 0,70 0,68 0,66 0,64 0,62 0,60 0,58 0,56 0,54 0,52 0,50
1g% (ml)
Apă distilată 0,30 0,32 0,34 0,36 0,38 0,40 0,42 0,44 0,46 0,48 0,50
(ml)
Conc. sol. 0,70 0,68 0,66 0,64 0,62 0,60 0,58 0,56 0,54 0,52 0,50
NaCl (g%)

Eprubeta 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
Sol. NaCl 0,48 0,46 0,44 0,42 0,40 0,38 0,36 0,34 0,32 0,30
1% (ml)
Apă distilată 0,52 0,54 0,56 0,58 0,60 0,62 0,64 0,66 0,68 0,70
(ml)
Conc. sol. 0,48 0,46 0,44 0,42 0,40 0,38 0,36 0,34 0,32 0,30
NaCl (g%)

4
Lucrări practice Fiziologie I

Se recoltează sânge venos şi cu ajutorul pipetei Pasteur se adaugă în fiecare eprubetă o


picătură de sânge şi se omogenizează uşor. Se lasă în repaus la temperatura camerei.

CITIREA REZULTATELOR. Se face la 30 min. după ce eprubetele au fost centrifugate


la viteză de rotaţie mică.
• În primele eprubete, eritrocitele sunt sedimentate integral şi supernatantul este incolor
• Se notează concentraţia primei eprubete care prezintă un supernatant roz şi sediment
eritrocitar – hemoliza iniţială
• Prima eprubetă, care nu prezintă sediment de eritrocite şi continutul este roşu ne indică
hemoliza totală
Citirea se mai poate face după 3 ore, când sedimentarea este foarte înaintată, fără să fie
nevoie de centrifugare, sau după 24 ore dacă probele au fost păstrate la frigider.

VALORI NORMALE
• Rezistenţa osmotică (globulară) minimă: 0,46 - 0,42 g%
• Rezistenţa osmotică (globulară) maximă: 0,38 - 0,34 g%

VARIAŢII PATOLOGICE
• Când hemoliza apare la concentraţii mai mari ale soluţiei de NaCl decât cele normale,
rezistenţa osmotică este scăzută. Cauze:
- anemii hemolitice
- sferocitoza ereditară (icter hemolitic congenital)
- intoxicaţii cu benzen
• Când hemoliza apare la concentraţii ale soluţiei de NaCl mai mici decât valorile normale,
rezistenţa osmotică este crescută. Cauze:
- talasemii
- după hemoragii acute
- după splenectomie
BULETINE DE INTERPRETARE

1. Să se calculeze şi să se interpreteze concentraţia osmotică totală a plasmei, cunoscând:


Na+ = 140 mEq/l, glicemia = 2,52 g/l, ureea plasmatică = 0,6 g/l.

2. Să se calculeze concentraţia osmotică dată de electroliţi, cunoscând:


punctul crioscopic determinat = -0,62ºC, glicemia = 1,8 g/l, ureea plasmatică = 2,4 g/l.

3. Să se calculeze şi să se aprecieze concentraţia osmotică corectată, cunoscând:


punctul crioscopic determinat = -0,67ºC, glicemia = 90 mg%, ureea plasmatică = 30 mg%.

4. Să se calculeze concentraţia osmotică corectată dacă:


punctul crioscopic determinat= - 0,62ºC, glicemia = 1,8 g/l, ureea plasmatică= 2,4 g/l.

5. Care este concentraţia osmotică corectată dacă:


punctul crioscopic determinat= - 0,58ºC, glicemia = 1,4 g/l, ureea plasmatică= 0,3 g/l.

6. Calculaţi concentraţia osmotică totală, cunoscând:


Na+ = 129 mEq/l, glicemia = 1,1 g/l, ureea plasmatică= 0,3g/l.

5
Lucrări practice Fiziologie I

TESTE (CU UN SINGUR RĂSPUNS CORECT)


1. Hemoliza osmotică se realizează în soluţii:
A. Izotone
B. Hipotone
C. Hipertone
D. În toate soluţiile de mai sus

2. În soluţii hipertone eritrocitele:


A. Hemolizează
B. Se ratatinează
C. Rămân nemodificate ca formă şi volum
D. Se aglutinează

3. În soluţii hipotone eritrocitele:


A. Se aglutinează
B. Rămân nemodificate ca formă şi volum
C. Se ratatinează
D. Hemolizează

4. În soluţii izotone eritrocitele:


A. Hemolizează
B. Se ratatinează
C. Rămân nemodificate ca formă şi volum
D. Se aglutinează

5. Rezistenţa osmotică maximă este indicată de:


A. Prima eprubetă cu sediment eritrocitar şi supernatant roz
B. Eprubetele cu sediment eritrocitar şi supernatant clar
C. Prima eprubetă fără sediment eritrocitar şi supernatant roşu
D. A doua eprubetă fără sediment eritrocitar şi supernatant roşu

6. Rezistenţa osmotică minimă este indicată de:


A. Prima eprubetă cu sediment eritrocitar şi supernatant roz
B. Eprubetele cu sediment eritrocitar şi supernatant clar
C. Prima eprubetă fără sediment eritrocitar şi supernatant roşu
D. A doua eprubetă fără sediment eritrocitar şi supernatant roşu

7. Rezistenţa osmotică scăzută se întâlneşte în următoarele situaţii:


A. Talasemie
B. Intoxicaţii cu benzen
C. După splenectomie
D. După hemoragii acute

8. Rezistenţa osmotică crescută se întâlneşte în următoarele situaţii:


A. Anemia hemolitică
B. Sferocitoza ereditară
C. Talasemie
D. Intoxicaţii cu benzen

9. Soluţiile hipotone au:


A. Concentraţia osmotică între 285-295 mOsm/l
6
Lucrări practice Fiziologie I

B. Concentraţia osmotică < 285 mOsm/l


C. Presiunea osmotică = 7, 6 atm
D. Concentraţia osmotică > 295 mOsm/l

10. Soluţiile izotone au:


A. Presiunea osmotică <7,6 atm
B. Concentraţia osmotică între 285-295 mOsm/l
C. Concentraţia osmotică > 295 mOsm/l
D. Toate răspunsurile sunt greșite

Răspunsuri: 1-B, 2-B, 3-D, 4-C, 5-C, 6-A, 7-B, 8-C, 9-B, 10-B