CUPRINS

INTRODUCERE
pag.
2
Capitolul I. TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE
 Notiuni introductive ________________________ pag.
7
 Clasificarea marfurilor periculoase _____________ pag.
8

Capitolul II.
PREZENTAREA CODULUI I.M.D.G.
 Consideratii generale _______________________ pag.
10
 Volumul I _______________________________ pag.
11
 Volumul II _______________________________ pag.
31
 Volumul III _______________________________ pag.
31
 Volumul IV _______________________________ pag.
32
 Volumul V _______________________________ pag.
32
 Supliment _______________________________ pag.
32

CapitolulIII. SECURITATEA NAVEI SI A ECHIPAJULUI IN

TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE
 Fişe de securitate ale grupurilor de marfuri ______ pag.
34
 Ghid de Prim Ajutor Medical la accidentele survenite
în
 transportul si manipularea marfurilor periculoase
_ pag.
39
 Prevenirea si lupta contra incendiilor ____________ pag.
43

Capitolul IV.EXEMPLU DE TRANSPORT AL MARFURILOR

PERICULOASE
CONFORM REGLEMENTARILOR CODULUI
I.M.D.G.
 Transportul marfurilor solide inflamabile _________
pag. 47

CONCLUZII ____________________________________ pag.

54
ANEXA NR. 1 ____________________________________ pag.
56
ANEXA NR. 2 ____________________________________ pag.
69
ANEXA NR. 3 ____________________________________ pag.
74
ANEXA NR. 4 ____________________________________ pag.
80
 INTRODUCERE
Schimbul de valori materiale în comerţul internaţional a crescut considerabil,
antrenând un numar tot mai mare de participanţi si totodatã, diversificându-se si
specializându-se în mod deosebit ca urmare a progreselor tehnico - ştiinţifice si
economice înregistrate în ultimile decenii.
Acest avânt economic înregistrat de societatea omeneascã a determinat o marire
a traficului de materii prime necesare industriei (minereuri, cãrbune, petrol),
agriculturii (îngrãşãminte chimice), precum si a schimbului de produse finite industriale
si alimentare.
In realizarea acestor schimburi pe plan mondial conexiunea principalã dintre
producãtori si consumatori este realizatã preponderent de transportul naval cãruia i-a
revenit un rol de primã marime din punct de vedere cantitativ, al oportunitãţii si
preţului specific.
In epoca contemporanã, marile si oceanele lumii nu numai cã nu separã ţãrile si
civilizaţiile globului, ci dimpotrivã, constituie mijlocul cel mai eficient de legãturã
pentru schimburile economice, constituind calea principalã în derularea lor, comparativ
cu restricţiile impuse cãilor terestre si aeriene.
Transportul maritim, mijlocul cel mai economic, calculat fie la cost global, fie la
tone transportate, se realizeazã printr-o gamã foarte variatã de nave specializate si
corespunde cu capacitãţile de transport, acestea fiind cuprinse între câteva sute de tdw
si 30.000 de tdw pentru navele de marfuri generale (cargouri), pânã la marile
mineraliere de 100 - 300.000 tdw, vrachiere de 25.000 - 150.000 tdw, petroliere de
10.000 - 150.000 tdw si supertancuri ce depãşesc frecvent 500.000 tdw.
Constructiv, aceste nave maritime au cunoscut mai multe variante în evoluţia lor
de-a lungul timpului, uneori chiar contradictorii, din care rezultã procuparea continuã a
specialiştilor pentru a rãspunde exigenţelor privind calitãţile nautice, siguranţei si
operativitãţii navelor, cerinţe necesare unei exploatãri cât mai judicioase si economice
a acestora.
Marfurile constituie obiectul transportului maritim fiind totodatã factorul motor în
evoluţia acestuia.
In procesul general privind transportul maritim, dintre cele trei elemente
structurale de bazã, nava - marfa - portul, marfa are un rol hotãrâtor, atât pentru
evoluţia navelor cât si a porturilor, determinând adaptarea acestora din urmã, a
caracteristicilor lor, pentru a creşte la maximum eficienţa economicã si siguranţa în
exploatare.
Intotdeauna siguranţa este factorul care primeazã. Marfurile periculoase
(dangerous goods), prin diversitatea si condiţiile speciale de manipulare si transport
impun respectarea cu stricteţe a unor reglementãri specifice care, de-a lungul timpului
au condus la apariţia Codului I.M.G.D. (International Maritime Dangerous Goods Code)
ale cãrui dispoziţii si reglementãri vor constitui obiectul acestei lucrãri.
Din multitudinea si diversitatea marfurilor se disting marfurile periculoase, atât ca
pondere în volumul transporturilor, cât mai ales prin caracteristicile si gama largã de
produse.
Codul Maritim Internaţional al Marfurilor Periculoase (International Maritime
Dangerous Goods Code) este creat sã asiste cerinţele comerciale internaţionale pentru
Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare (S.O.L.A.S.) referitor la transportul marfurilor
periculoase pe mare.
De asemenea, Codul I.M.D.G. este conceput pentru a acorda o standardizare
internaţionalã pentru transportul marfurilor periculoase pe mare.

Codul a fost publicat pentru prima datã în anul 1961. In anul 1972 a apãrut o
ediţie revizuitã, într-o versiune completatã. In anii urmãtori (1972, 1973, 1974, 1975,
1976) au fost editate suplimente, iar în anul 1977 au fost editate 4 volume ce urmau a
fi completate cu suplimente formate din pagini adiţionale si înlocuitoare.
Ulterior, din motive practice, a fost editat un al cincilea volum, precum si un al
şaselea intitulat "Supliment".
Aceastã ediţie este garantatã de cãtre Rezoluţia A-81 (IV) a celei de-a IV-a sesiuni
a I.M.C.O.
Codul I.M.D.G. este axat pe clasificarea marfurilor periculoase pe clase si diviziuni
din capitolul VII al Conferinţei Internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare.
Marea majoritate a paginilor codului I.M.D.G. sunt constituite în fişe individuale
pentru marfurile periculoase existente.
Fiecare fişã individualã de marfuri periculoase (substanţe) este suficient de
informativã privind identificarea, marcarea, etichetarea, ambalarea si stivuirea
acestora. Interpretarea corectã a informaţiilor si respectarea indicaţiilor conţinute în
fişele individuale duc la evitarea accidentelor pe timpul depozitãrii, manipulãrii si
transportului marfuirlor periculoase.
In fisa prezentatã ca exemplu sunt expuse urmãtoarele date :
CLASA : 4.1. - Solide inflamabile
DENUMIREA : Trinitrotoluen, umed (TNT WETTED)
PROPRIETATI : Substanţã în formã purã formatã din cristale galbene. In caz
de incendiu degajã abur toxic, care în compartimentele
închise poate forma un amestec exploziv cu aer. Explozibil si
sensibil la frecare în formã uscatã. Poate forma compuşi
extrem de sensibili cu metale grele sau sãrurile acestora.
AMBALARE : Grupa de ambalare I. Recipiente ermetice a se vedea tabla 3
din introducerea acestei clase. Pentru conţinut de apã de 10 -
30 % în recipiente de sticlã prevãzute cu cãptuşealã inertã
 care sã amortizeze şocurile, introduse în lãzi de lemn tip 4.C,
4.D, 4.F.

OBSERVATII : Dãunãtor la contactul cu pielea. Se va refuza îmbarcarea

ambalajelor cu defecte sau prezentând scurgeri.Pe parcursul
transportului se va avea în vedere conservarea procentului de
30 % apã în masa acestuia. Pentru TNT uscat sau cu mai
puţin de 30% apã se va studia fişa U.N. No.0209,Clasa 1.
STIVUIRE : categoria "E" "Departe de" , clasa 3 si metale grele în special
plumbul si compuşii sãi.
Ambalare, stivuire, segregare - a se consulta introducerea generalã si
introducerea la
aceastã clasã Fişã informativã aparţinând clasei 4.1 - Solide inflamabile

Capitolul I
TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE
Notiuni introductive
Marfurile care prin natura lor pot produce avarii celorlalte marfuri de la bord, pot
aduce prejudicii navei însãşi sau pot vãtãma sãnãtatea echipajului formeazã o
categorie distinctã, cunoscutã sub denumirea de marfuri periculoase.
Transportul pe mare al acestor marfuri a crescut considerabil în ultimele patru
decenii si, în consecinţã ţãrile maritime au ridicat problema reglementãrii acestui
transport cu navele maritime.
Necesitatea unui regulament internaţional privind transportul pe mare al
marfurilor periculoase a fost exprimatã încã din anul 1929 la Conferinţa Internaţionalã
pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare, care recomanda ca un astfel de regulament sã
aibã un caracter internaţional.
O clasificare a marfurilor periculoase, precum si unele mãsuri privind transportul
lor pe mare au fost adoptate de aceeaşi conferinţã, ţinutã în anul 1948 ; conferinţa
recomanda si efectuarea unui studiu de perspectivã în vederea redactãrii unor norme
internaţionale.
In anul 1956, Comitetul de experţi O.N.U. pentru transportul marfurilor
periculoase a întocmit un raport privind clasificarea, catalogarea si etichetarea
marfurilor periculoase, precum si documentele de transport necesare în cazul unor
astfel de marfuri.
La Conferinţa Internaţionalã pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare din anul 1960,
pe lângã un cadru larg de mãsuri adoptate în capitolul VII al Convenţiei, s-a
recomandat Organizaţiei Maritime Internaţionale sã facã un studiu privind elaborarea
unui cod internaţional unificat pentru transportul marfurilor periculoase pe mare.
Comitetul de Securitate Maritimã (I.M.O.) a desemnat un comitet de lucru format
din reprezentanţi ai ţãrilor cu experienţã considerabilã în transportul marfurilor
periculoase. Acest comitet de lucru a elaborat (pe baza unor proiecte înaintate de
delegaţii naţionale individuale) Codul Maritim Internaţional al Marfurilor Periculoase
(International Maritime Dangerous Goods Code), cunoscut si sub denumirea
prescurtatã de Codul I.M.D.G.
Acest cod a fost aprobat de Comitetul de Securitate Maritimã si recomandat
guvernelor de Adunarea Legislativã I.M.O. Reglementãrile cuprinse în acest cod,
unanim acceptate, stau la baza schimburilor internaţionale de marfuri periculoase, în
special în ceea ce priveşte clasificarea, documentele de transport, stivuirea si
separarea.
 Clasificarea marfurilor periculoase

In capitolul VII al Convenţiei Internaţionale pentru Ocrotirea Vieţii Umane pe Mare

din anul 1960, marfurile periculoase au fost clasificate pe clase si diviziuni astfel:
CLASA 1 EXPLOZIVI
Diviziunea 1.1. - substanţe sau articole care prezintã riscul de explozie în masã
Diziziunea 1.2. - substanţe sau articole care prezintã riscul de expulzare fãrã risc
de explozie în masã
Diviziunea 1.3. - substanţe sau articole care prezintã fie un risc de incendiu de
suflu minor, fie un risc de expulzare, sau ambele riscuri, fãrã risc
de explozie în masã
Diviziunea 1.4 - substanţe sau articole care prezintã un risc nesemnificativ
Diviziunea 1.5. - substanţe sau articole foarte insensibile, cu risc de explozie în
masã
CLASA 2. GAZE
Diviziunea 2.1. - gaze inflamabile
Divizunea 2.2. - gaze neinflamabile
Diviziunea 2.3. - gaze otrãvitoare
CLASA 3. LICHIDE INFLAMABILE
Diviziunea 3.1. - lichide inflamabile cu punct de aprindere (flashing point) sub
-180C
Diviziunea 3.2. - lichide inflamabile cu punct de aprindere cuprins între -180C si
+230C exclusiv
Diviziunea 3.3. - lichide inflamabile cu punct de aprindere cuprins între +23 0C si
+610C inclusiv
CLASA 4. SOLIDE INFLAMABILE
Diviziunea 4.1. - substanţe solide inflamabile
Diviziunea 4.2. - substanţe solide combustibile spontan
Diviziunea 4.3. - substanţe solide care emanã gaze inflamabile când se umezesc
CLASA 5. SUBSTANTE OXIDANTE
Diviziunea 5.1. - agenţi oxidanţi
Diviziunea 5.2. - peroxizi organici
CLASA 6. OTRAVURI
Diviziunea 6.1. - substanţe otrãvitoare
Diviziunea 6.2 - substanţe infecţioase
CLASA 7. SUBSTANTE RADIOACTIVE
CLASA 8. SUBSTANTE COROSIVE
CLASA 9. ALTE MARFURI PERICULOASE
In ANEXA NR. 1 prezentãm etichetele aplicabile coletelor care conţin marfuri
periculoase specifice fiecãrei clase.
 Capitolul II
PREZENTAREA CODULUI I.M.D.G.
Consideraţii generale

Codul Maritim Internaţional al Marfurilor Periculoase (International Maritime

Dangerous Goods Code) a apãrut din necesitatea protejãrii navei precum si a
echipajului acesteia împotriva avariilor cauzate de depozitarea, manipularea si
transportul necorespunzãtor al marfurilor care prin caracteristicilele lor specifice pot fi
considerate periculoase.
Reglementãrile cuprinse în acest cod, unanim acceptate, stau la baza schimburilor
internaţionale de marfuri periculoase, în special în ceea ce priveşte clasificarea,
documentele de transport, stivuirea si separarea, fiind conceput pentru a acorda o
standardizare internaţionalã pentru transportul marfurilor periculoase pe mare.
Pentru supravegherea activitãţii de depozitare, manipulare si transport marfuri
periculoase, în statele cu activitate intensã în acest domeniu existã instituţii
specializate, desemnate ca autoritate naţionalã competentã interesatã. In ţara noastrã
acest rol este exercitat de Inspectoratul de Navigaţie Civilã si de Registrul Naval
Român.
Ultima ediţie, cea din anul 1982, a Codului I.M.D.G. este structuratã în cinci
volume concepute în sistem biblioraft, pentru a facilita aplicarea amendamentelor.
Datoritã apariţiei pe plan mondial a multor produse care se încadreazã în categoria
"marfuri periculoase" s-a editat, din motive practice, si un al şaselea volum intitulat
"Supliment".

Volumul I

Dupã prezentarea listei abrevierilor folosite în acest volum, este prezentatã o

introducere generalã în care gãsim :
 Recomandarea SOLAS 1960 ;
 Aplicarea codului ;
 Clasificarea marfurilor periculoase ;
 Metoda standardizãrii punctului de aprindere ;
 Identificarea, marcarea si etichetarea marfurilor periculoase ;
 Documente însotitoare ale încãrcãturilor de marfuri periculoase ;
 Ambalarea ;
 Tabele de echivalenţã ;
 Trafic container ;
  Stivuire ;
 Separare ;
 Mãsuri de prevenire a incendiilor ;
 Transportul marfurilor periculoase pe nave Ro-Ro ;
 Transportul marfurilor periculoase în cantitãţi limitate ;
 Stabilitatea chimicã a substanţelor periculoase ;
 Controlul asupra temperaturii acestor substanţe ;
 Informaţii referitoare la acordul autoritãţilor.
Urmeazã ANEXA Nr. 1 care cuprinde :
 Recomandãri asupra ambalãrii ;
 Glosar al ambalajelor ;
 Ilustrarea ambalajelor.
In continuare sunt prezentate fişele individuale ale clasei 1, respectiv explozivi.
Aceste fişe sunt similare cu cea prezentatã ca exemplu si sunt suficient de informative
pentru identificarea, marcarea, etichetarea si ambalarea fiecãrei substanţe în parte.
Ne vom referi în continuare la stivuirea si separarea marfurilor periculoase,
activitate de o importanţã deosebitã în activitatea de transport.
In vederea transportului de marfuri periculoase, navele maritime au fost împãrţite
în douã grupe, astfel :
a) cargouri si nave de pasageri cu un numar limitat de persoane la bord (maxim
25 de persoane sau maxim o persoanã pentru fiecare 3 metri din lungimea totalã a
navei) ;
b) nave de pasageri cu un numar de persoane peste limitele stabilite la
punctul a.

Transportul de marfuri periculoase cu navele de pasageri este foarte limitat,

deoarece numarul mare de persoane de la bord face dificilã si de duratã o evacuare în
siguranţã, iar accidentele provocate de marfurile periculoase pot afecta rapid
întreaga navã.
Inaintea începerii încãrcãrii marfurilor periculoase, echipajul navei este obligat sã
verifice ca toate loturile sã fie corect ambalate, marcate si etichetate.
In vederea încãrcãrii de marfuri periculoase, spaţiile de încãrcare vor fi curãţate si
perfect uscate. Se va urmari ca stivuirea sã fie compactã, iar marfurile vor fi bine
amarate spre a se evita deplasarea lor pe vreme rea.
Ori de câte ori se impune încãrcarea marfurilor periculoase în spaţiile de sub
punte se va urmari ca acestea sã fie stivuite departe de surse de cãldurã (tubulaturi de
abur, serpentine de încãlzire, tancuri de combustibil greu, etc.) sau de surse de flãcãri,
scântei, scurtcircuite, etc. Pereţii despãrţitori ai compartimentului maşini si cãldãri,
care delimiteazã un compartiment de încãrcare, vor fi izolaţi din construcţie conform
standardelor stabilite de convenţia S.O.L.A.S.
Dacã se înregistreazã scurgeri accidentale din conţinutul marfurilor periculoase se
va evita drenarea apei de santinã si circulaţia ei pe tubulatura din compartimentul
maşini.

Stivuirea pe punte se executã în mod expres în cazul marfurilor periculoase care

necesitã o supraveghere permanentã sau prezintã riscul emanaţiei de gaze explozive
sau de vapori toxici. Marfurile periculoase din clasa 8 (substanţe corozive) se încarcã
de asemenea pe punte.
La stivuirea pe punte se va urmari asigurarea accesului la mijloacele de stins
incendiu, la gurile de sondã, la instalaţiile de forţã de pe punte, la mijloacele de avarie
si, în general, la toate compartimentele si instalaţiile care asigurã desfãşurarea
normalã a activitãţii la bord.
Una dintre cele mai importante activitãţi din cadrul operaţiunii de stivuire a
marfurilor periculoase este separarea eficientã a acestora, astfel încât sã se excludã
riscul interacţiunii periculoase. De asemenea, prin separarea marfurilor periculoase se
urmareşte evitarea contaminãrii celorlalte marfuri de la bord si protejarea echipajului
împotriva oricãror riscuri.
In afarã de separarea generalã care se executã între diferitele clase de marfuri
periculoase, se impune si o separarae între aceste marfuri si materialele adiacente
care ar putea contribui la agravarea consecinţelor în caz de accident.
In scopul separãrii marfurilor periculoase, prin magazie sau compartiment, se
înţelege un spaţiu delimitat de pereţi, învelişuri si punţi de oţel. Separaţiile dintre
aceste spaţii trebuie sã fie rezistente la acţiunea focului si a apei.
In operaţiunea de stivuire si separare a marfurilor periculoase se utilizeazã o serie
de termeni specifici. Astfel, prin expresia "departe de" (away from) se înţelege o
separare eficientã, astfel încât substanţele incompatibile sã nu poatã interacţiona
periculos în cazul unui accident, dar sã poatã fi transportate în aceeaşi magazie
(compartiment) sau pe punte. In acest scop se asigurã o separare orizontalã de minim
3 metri între colete, proiectatã vertical în spaţiu (vezi ANEXA NR. 2).
Prin expresia "separat de" (separated from), în cazul stivuirii sub punte, se
înţelege dispunerea coletelor incompatibile în compartimente diferite. In cazul stivuirii
pe punte se asigurã o separare orizontalã de minim 3 metri între colete (vezi ANEXA
NR. 2.).
Prin expresia "separat printr-un compartiment (magazie) complet"
(separeted by a complete compartment or hold) se înţelege o separare completã
(orizontal si vertical) printr-un compartiment. In cazul stivuirii pe punte, separarea se
face alegându-se o distanţã corespunzãtoare (vezi ANEXA NR. 2.).
Prin expresia "separat longitudinal printr-un compartiment (magazie)
complet de intervenţie" (separated longitudinally by an intervening complete
compartment or hold) se înţelege cã prin separare verticalã nu sunt satisfãcute
cerinţele securitţãii transportului, iar separarea trebuie fãcutã, aşa cum rezultã din
enunţ, numai în plan longitudinal, printr-un compartiment complet de intervenţie. In
cazul stivuirii pe punte separarea se face alegându-se o distanţã corespunzãtoare (vezi
ANEXA NR. 2).
Prin expresia "pe punte" (on deck) se înţelege cã stivuirea se face pe puntea
principalã, la o anumitã distanţã de coletul de referinţã, aşa cum se indicã pentru
fiecare cerinţã de separare.
In introducerea generalã a Codului I.M.D.G. este redatã o tabelã de separare a
marfurilor periculoase, din care se extrag cerinţele generale de separare între diferitele
clase de marfuri periculoase (a se vedea tabelul urmãtor). Tabela rezolvã problema
separãrii între douã marfuri periculoase reciproc incompatibile.
 Se intra pe orizontala cu clasa si diviziunea unei substante din lista de încarcare (coletul de referinta) si pe verticala cu clasa si
diviziunea celeilalte substante (coletul incompatibil). La intersecţia celor douã argumente se gãseşte simbolul pentru cerinţa de separare
inidcatã pentru cele douã substanţe incompatibile. In legenda din subsolul tablei sunt explicate simbolurile conţinute.
Pentru o separare eficientã se impune ca utilizarea tabelei sã se bazeze si pe un studiu atent al fişelor individuale ale substanţelor
analizate, precum si a capitolelor introductive la clasele respective de mãrfuri periculoase.
Asa cum reiese si din constructia tabelei de separare, toate diviziunile mãrfurilor periculoase care apar in clasele 2, 3, 7 si 8 sunt
compatibile între ele. Diviziunile claselor 4 si 6 au cerinte de separare "departe de", iar cele din clasa 5 trebuie stivuite "separat".
Cele 5 diviziuni ale marfurilor periculoase care aparţin clasei 1 (explozivi) sunt caracterizate de riscuri specifice care determinã
incompatibilitatea lor reciprocã la stivuire si deci o preocupare suplimentarã pentru separarea lor eficientã.
 TABELA DE SEPARARE A MARFURILOR PERICULOASE

1.1 2.2 3.1 6.1

1.2 1.3 1.4 2.1 3.3 4.1 4.2 4.3 5.1 5.2 7 8
1.5 2.3 3.2 6.2

1.1.
Explozivi * * * * 4 2 4 4 4 4 4 4 4 2 2 4
1.5

Explozivi 1.2 * * * * 4 2 4 4 4 4 4 4 4 2 2 4

Explozivi 1.2 * * * * 4 2 4 4 4 4 4 4 4 2 2 2

Explozivi 1.4 * * * * 2 1 2 2 2 2 2 2 2 x 2 2

Gaze inflamabile 2.1 4 4 4 2 x 2 2 1 2 1 2 4 x 2 1

Gaze neinflamabile

2.2
Gaze otravitoare 2 2 2 1 x 2 2 x 1 x x 2 x 1 x
2.3

3.1
Lichide inflamabile 4 4 4 2 2 2 2 2 2 2 3 x 2 1
3.2

Lichide inflamabile 3.3 4 4 4 2 2 2 1 2 2 2 3 x 2 1

Solide inflamabile 4.1 4 4 3 2 1 x 2 1 1 1 1 2 x 2 1

Solide combustie
4.2 4 4 3 2 2 1 2 2 1 1 2 2 x 2 1
spontan

Solide periculoase când

4.3 4 4 4 2 1 x 2 2 1 1 2 2 x 2 1
se umezesc

Agenţi oxidanţi 5.1 4 4 4 2 2 x 2 2 1 2 2 2 1 1 2

 1.1 2.2 3.1 6.1
1.2 1.3 1.4 2.1 3.3 4.1 4.2 4.3 5.1 5.2 7 8
1.5 2.3 3.2 6.2
Peroxizi organici 5.2 4 4 4 2 4 2 3 3 2

6.1
Otravuri 2 2 2 x x x x x x x x 1 1 x x
6.2

Substante radioactive 7 2 2 2 2 2 1 2 2 2 2 2 1 2 x 2

Substante corozive 8 4 4 2 2 1 x 1 1 1 1 1 2 2 x 2

Nu sunt reguli generale de separare. A se consulta

Alte marfuri periculoase 9
fişele individuale
Legendã :
1 - departe de
2 - separat de
3 - separat printr-un compartiment complet sau magazie
4 - separat longitudinal, printr-un compartiment complet de intervenţie sau magazie
x - nu sunt reguli generale de separare ; a se consulta fişele individuale
* - a se studia tabelul cu grupele de compatibilitate ale diviziunilor clasei 1
 Desigur, cea mai sigurã încãrcare a acestor marfuri s-ar realiza prin amplasarea
fiecãrei diviziuni în compartimente complet separate, dar consideraţiile de ordin practic
si economic exclud o asemenea stivuire idealã. Pentru acordarea cerinţelor de
securitate cu posibilitãţile practice de separare existente la bordul unei nave s-a recurs
la o stivuire mixtã a diviziunilor marfurilor periculoase din clasa 1. Aceastã stivuire
mixtã se bazeazã pe compatibilitatea marfurilor din aceastã clasã care stabileşte
substanţele care pot fi stivuite împreunã fãrã a genera riscuri pe timpul transportului
pe mare. In acest scop, toate substanţele explozive din clasa 1 au fost repartizate pe
12 grupe de compatibilitate, funcţie de riscul specifice pe care le prezintã. Grupele
de compatibilitate sunt desemnate prin literele de la A la L (exclusiv litera I), plus litera
S.
Grupele de compatibilitate ale clasei 1 de marfuri periculoase cuprind urmãtoarele
substanţe si articole :
1. Grupa A : substanţe explozive primare (1.1.A) ;
2. Grupa B: articole care conţin o substanţã explozivã primarã (1.1.B, 1.2.B si
1.4.B) ;
3. Grupa C: substanţe explozive propulsive sau alte substanţe explozive
incendiare sau articole care conţin astfel de substanţe (1.1.C, 1.2.C,
1.3.C si 1.4.C) ;
4. Grupa D : substanţe explozive secundare de detonaţie, pulbere
neagrã sau articole care conţin o substanţã de detonaţie, în ficare caz
fãrã existenţa unui mijloc de iniţiere si fãrã sarcinã propulsivã (1.1.D,
1.2.D, 1.4.D si 1.5.D) ;
5. Grupa E : articole care conţin o substanţã secundarã de
detonaţie, fãrã mijloace de iniţiere, dar cu sarcinã propulsivã diferitã
de cele care conţin lichid inflamabil sau hipergolic (1.1.E, 1.2.E si
1.4.E) ;
6. Grupa F: articole care conţin o substanţã explozivã secundarã de detonaţie,
fãrã mijloace proprii de iniţiere, cu sau fãrã sarcinã propulsivã,
diferitã de cele care conţin lichid inflamabil sau hipergolic (1.1.F,
1.2.F, 1.3. F si 1.4.F) ;
7. Grupa G : substanţe pirotehnice sau articole care conţin
substanţã pirotehnicã, sau articole care conţin o substanţã explovizã
si una cu efect luminos (sau incendiar, lacrimogen ori fumigen),
diferite de articolele activate de apã sau conţinând fosfor alb, fosfid,
lichid inflamabil sau gel (1.1.G, 1.2.G, 1.3.G si 1.4.G) ;
8. Grupa H : articole care conţin o substanţã explozivã si fosfor alb (1.2.H si
1.3.H) ;
9. Grupa J : articole care conţin o substanţã explozivã si un lichid inflamabil sau
 gel (1.1.J, 1.2.J si 1.3.J) ;
10. Grupa K : articole care conţin o substanţã explozivã si un agent chimic toxic
(1.1.J, 1.2. J si 1.3. J) ;
11. Grupa L : substanţe explozive sau articole care conţin o
substanţã explozivã si prezintã un risc special fiind necesarã izolarea
individualã (1.1.L, 1.2.L si 1.3.L) ;
12. Grupa S : substanţe sua articole astfel concepute si ambalate
încât orice efecte ale unui eventual accident sã se producã în limitele
ambalajului, exceptând cazul când ambalajul este deteriorat de
incendiu ; în aceastã situaţie orice efect de suflu sau expulzare este
limitat, astfel încat sã nu stânjeneascã acţiunea de combatare a
incendiului sau alte mãsuri de siguranţã în vecinãtatea coletului
(1.4.D).
Pentru cele 5 diviziuni ale clasei 1 de marfuri periculoase se aplicã urmãtoarele
cerinţe de separare, funcţie de grupele de compatibilitate :
 marfurile din aceeaşi grupã de compatibilitate si aceeaşi diviziune pot fi
stivuite în acelaşi compartiment ;
 marfurile din aceaşi grupã de compatibilitate dar din diviziuni diferite, pot fi
stivuite împreunã, dacã se considerã cã întreaga cantitate aparţine diviziunii cu
numarul cel mai mic ;
 când se stivuiesc marfuri din grupa de compatibilitate D, aparţinând diviziunilor
1.2 si 1.5, întreaga cantitate va fi consideratã ca aparţinând diviziunii 1.1 ;
- marfurile din diferite grupe de compatibilitate nu vor fi stivuite în acelaşi
compartiment
- marfurile din grupa de compatibilitate S nu pot fi stivuite împreunã cu
marfuri din alte grupe de compatibilitate (exceptând grupele de compatibilitate A si L) ;
- marfurile din grupa de compatibilitate L nu vor fi stivuite împreunã cu
marfuri din alte grupe de compatibilitate.
In cazul stivuirii pe punte, substanţele explozive vor fi acoperite cu muşamale
impermeabile care sã le protejeze de acţiunea apei si a razelor solare. In astfel de
situaţii se preferã introducerea explozivilor într-un container.
Dacã o anumitã substanţã periculoasã din lista de încãrcare nu are fişã individualã
în Codul I.M.D.G. ea va fi primitã spre încãrcare numai însotitã de o documentaţie
suficient de informativã (specificaţia marfii) avizatã de o autoritate naţionalã
competentã.
Simultan cu îmbarcarea marfurilor periculoase, încãrcãtorii vor pune la dispoziţia
navei echipamentul special de protecţie si materialele de decontaminare specifice
naturii marfurilor încãrcate. Echipamentul de protecţie si materialele de decontaminare
însoţesc marfa de la producãtor pânã la destinatar, pe toate mijloacele de transport
intermediare.
In conformitate cu regula 5 din Capitolul VII al Convenţiei S.O.L.A.S.'74, fiecare
navã care transportã marfuri periculoase trebuie sã aibã o listã specialã care sã
enumere marfurile periculoase îmbarcate si sã indice amplasarea exactã la bord a
fiecãrui colet sau lot de marfuri periculoase. In locul acestei liste poate fi utilizat un
plan de încãrcare detailat, în care sã poatã fi identificate cu uşurinţã diferitele clase de
marfuri periculoase încãrcate pe navã.
Marfurile periculoase, pentru marirea considerabilã a securitãţii transportului, pe
lângã avantajele obişnuite, pot fi transportate si în containere.
Containerele utilizate în acest scop trebuie sã fie suficient de solide pentru a
rezista eforturilor posibile impuse de condiţiile de transport. De asemenea, ele trebuie
întreţinute corespunzãtor si aprobate conform Convenţiei Internaţionale pentru
Containere Sigure (C.S.C.) 1972.
La încãrcarea marfurilor periculoase în containere se va sine cont de
compatibilitatea lor reciprocã. Dacã o partidã de marfuri periculoase formeazã numai o
parte din încãrcãtura contanierului, va fi astfel amplasatã încât la deschiderea uşilor
accesul la aceste marfuri sã fie liber. Coletele care se încarcã în containere trebuie
examinate cu atenţie, iar cele care nu sunt corect ambalate, marcate si etichetate vor
fi refuzate.
In cazul transportului containerizat de marfuri periculoase, încãrcãtorii au obligaţia
de a elibera un certificat de ambalare în container, din care sã rezulte cã acesta a
fost curat si uscat înainte de încãrcare, iar coletele încãrcate corespund din toate
punctele de vedere transportului. De asemenea, în acest certificat se va menţiona si
faptul cã în containerul respectiv nu au fost încãrcate marfuri incompatibile.
Contanierele cu marfuri periculoase vor fi etichetate pe cele patru laturi, conform
naturii marfurilor conţinute. Dimensiunile etichetelor pentru containere sunt de 150 x
250 mm.
In cazul transportului de containere cu nave convenţionale, pe punte sau în
magazii, se va accentua mult asupra unui amaraj eficient.
La bordul navei se va întocmi o listã a marfurilor periculoase conţinute în
containere precum si un plan de încãrcare din care sã rezulte clar care sunt
containerele cu marfuri periculoase, precum si amplasarea lor la bord.
La stivuirea containerelor încãrcate cu marfuri periculoase reciproc incompatibile
se vor aplica unele reguli de separare. Astfel :
 containerele închise sau deschise nu vor fi stivuite pe aceeaşi verticalã,
exceptând cazul când sunt separate de o punte rezistentã la foc si apã ;
 la stivuirea verticalã, când o substanţã solidã trebuie stivuitã departe de
altã substanţã, ea poate fi stivuitã deasupra acesteia, dar nu în vecinãtate, ci la o
distanţã oarecare, cu condiţia ca ambele substanţe sã fie dispuse în containere
închise ;
 acolo unde se impune o separare printr-un compartiment (magazie)
complet, containerele vor fi separate printr-o punte rezistentã la foc si apã si nu vor fi
plasate pe aceeaşi verticalã
In cazul stivuirii orizontale existã patru cerinţe de separare : "departe de",
"separat de", "separat printr-un compartiment (magazie) complet", separat
longitudinal printru-un compartiment (magazie) complet de invervenţie". Astfel :
 containerele închise (pe punte sau sub punte) nu au restricţii nici în plan
longitudinal nici în plan transversal ;
 containerele deschise (pe punte sau sub punte) vor fi separate longitudinal
printru-un container neutru (sau un spaţiu echivalent) sau printr-un perete despãrţitor
rezistent la foc si apã ;
 în plan transversal, containerele deschise vor fi separate printr-un spaţiu
echivalent cu un container ;
 containerele închise (pe punte sau sub punte) si cele deschise (pe punte)
vor fi separate longitudinal printr-un container neutru (sau un spaţiu echivalent) sau
printr-un perete despãrţitor rezistent la foc si apã. Separarea în plan transversal va fi
realizatã printr-un spaţiu echivalent cu douã containere.
 la stivuirea sub punte, containerele deschise se vor separa printr-un perete
despãrţitor rezistent la foc si apã ;
 containerele închise sau deschise stivuite pe punte vor fi separate
longitudinal printr-un container neutru (sau un spaţiu echivalent). Separarea în plan
transversal va fi realizatã printr-un spaţiu echivalent cu trei containere ;
 la stivuirea sub punte, containerele închise se vor separa printr-un perete
despãrţitor rezistent la foc si apã, iar containerele deschise se vor separa prin doi
pereţi despãritori rezistenţi la foc si apã ;
 containerele închise sau deschise stivuite pe punte vor fi separate printr-o
distanţã de 24 m. La stivuirea sub punte, containerele închise se vor separa fie prin doi
pereţi despãrţitori rezistenţi la foc si apã, fie printr-un perete despãrţitor rezistent la foc
si apã, si o distanţã totalã de minim 24 metri în care containerele se vor stivui la nu
mai puţin de 6,1 metri faţã de peretele respectiv. Containerele deschise stivuite sub
punte se vor separa prin doi pereţi despãrţitori rezistenţi la foc si apã.
Spaţiile în care s-au încãrcat containere care conţin marfuri periculoase
susceptibile a degaja vapori toxici sau inflamabili trebuie verificate corespunzãtor. De
asememenea, în aceste spaţii nu se vor încãrca containere frogorifice sau alte
încârcãturi echipate cu agregate în funcţiune capabile sã producã scântei.
La încãrcarea marfurilor în containere se va sine cont de condensul ce apare pe
suprafaţa interioarã a acestora ca urmare a umezelii conţinute de marfã si a
diferenţelor de temperaturã ce apar pe timpul transportului.
 Dupã descãrcarea marfurilor din containere se vor lua mãsuri urgente de
decontaminare totalã a acestora dupã care se vor îndepãrta etichetele.
Pentru separarea containerelor incompatibile la stivuirea pe verticalã si orizontalã
se va consulta ANEXA NR. 2 a prezentei lucrãri.
In transportul marfurilor periculoase cu nave de tip RO/RO prin încãrcãturã unitarã
se înţelege orice palet, container, cisternã, vehicul sau alte recipiente încãrcate,
stivuite si descãrcate separat, ca o singurã piesã. O încãrcãturã unitarã de tip închis
asigurã închiderea totalã a marfurilor prin pereţi rezistenţi (containere, cisterne etc.).
Operaţiunea de separare la navele RO/RO se referã la separarea prin stivuire a
mãrfurilor periculoase de alte mãrfuri incompatibile sau de spaţiile de locuit si cele
destinate mecansimelor (sau în alte spaţii de lucru necesare funcţionãrii normale a
navei).
Dispozitivele de închidere pentru cãile de acces între punţile vehiculelor si spaţiile
de locuit sau cele destinate mecanismelor trebuie sã fie eficiente, astfel încât sã
împiedice pãtrunderea vaporilor periculoşi, inflamabili sau toxici în aceste spaţii.
Asemenea cãi de acces vor fi permanent închise când se transportã mãrfuri
periculoase.
La stivuirea containerelor sau vehiculelor frigorifice pe punţile închise se va avea
în vedere riscul producerii scânteilor pe timpul funcţionãrii agregatelor frigorifice.
Stivuirea marfurilor periculoase pe punţile navelor RO/RO trebuie astfel fãcutã
încât acestea sã fie accesibile în orice moment, în special pentru lupta împotriva
incendiilor.
Marfurile periculoase din clasa 3, diviziunile 3.1. si 3.2. vor fi stivuite numai pe
punţile deschise.
La stivuirea marfurilor periculoase la bordul navelor RO/RO sunt patru cerinţe de
separare : "departe de", "separat de", "separat printr-un compartiment (magazie)
complet", "separat longitudinal printr-un compartiment (magazie) complet de
intervenţie", astfel :
 încãrcãturile unitare (pe punte sau sub punte) vor fi separate printr-o
distanţã orizontalã de minim 3 metri (spaţiul dintre aceste încãrcãturi poate fi folosit
pentru stivuirea altor marfuri compatibile) ; încãrcãturile unitare de tip închis nu mai
necesitã distanţa de separare de 3 metri.
 încãrcãturile unitare (sub punte) vor fi separate printr-un perete despãrţitor
sau o punte de intervenţie, rezistente la foc si apã ; încãrcãturile unitare de tip închis
(sub punte) vor fi separate printr-o distanţã orizontalã de minim 12 metri (spaţiul dintre
aceste încãrcãturi poate fi folosit pentru stivuirea altor marfuri compatibile) ;
 încãrcãturile unitare (sub punte) vor fi separate prin doi pereţi despãrţitori
sau douã punţi de intervenţie, rezistente la foc si apã.
 încãrcãturile unitare de tip închis (sub punte) vor fi separate printr-o
distenţã orizontalã de minim 20 metri (spaţiul dintre aceste încãrcãturi poate fi folosit
pentru stivuirea altor marfuri compatibile)
 în cazul stivuirii pe punte se va asigura o distanţã orizontalã de separare de
minim 20 de metri iar dacã pe puntea vecinã se stivuiesc marfuri incompatibile se vor
aplica aceleaşi reguli ca la stivuirea sub punte.
 încãrcãturile unitare (sub punte) vor fi separate prin doi pereţi despãrţitori
rezistenţi la foc si apã, asigurându-se ca si punţile sã fie rezistente la foc si apã ;
 încãrcãturile unitare de tip închis (sub punte) vor fi separate printr-o
distanţã orizontalã de minim 40 de metri (spaţiul dintre aceste încãrcãturi poate fi
folosit pentru stivuirea altor marfuri compatibile) asigurându-se ca punţile sã fie
rezistente la foc si apã. In cazul stivuirii pe punte se va asigura o distanţã de separare
orizontalã de minim 40 de metri.
La încãrcarea marfurilor periculoase în vehicule se vor lua aceleaşi mãsuri ca si în
cazul încãrcãrii în containere.
Barjele sunt mijloace plutitoare nepropulsate, destinate transportului de marfuri.
Ele sunt proiectate si construite astfel încât sã poatã fi ridicate si stivuite la bordul unei
nave portbarje.
Coletele care conţin marfuri periculoase (inclusiv cisternele si containerele) si
orice alte bunui încãrcate într-o barjã trebuie sã fie arimate dupã un plan de încãrcare,
respectându-se toate criteriile de încãrcare ale unui cargoplan. De asemenea, ele
trebuie sã fie corect amarate si asigurate pentru orice condiţii de vreme.
La stivuirea coletelor care conţin marfuri periculoase în interiorul barjelor se vor
aplica regulile de separare obiţnuite. Astfel, execptând stivuirea "departe de", coletele
care necesitã alte tipuri de stivuire nu vor fi încãrcate în aceeaşi barjã.
Marfurile periculoase care necesitã o stivuire "departe de" pot fi încãrcate în
aceaşi barjã, asigurându-se între ele o dinstanţã minimã de 3 metri, proiectatã vertical.
Marfurile periculoase care necesitã o stivuire "separat de" vor fi încãrcate în barje
diferite.
La încãrcarea conteinerelor care conţin marfuri periculoase în barje se vor aplica
urmãtoarele reguli
 marfurile care necesitã stivuirea "departe de " pot fi încãrcate în containere
alãturate ;
 marfurile care necesitã sivuire "separat de" vor fi încãrcate în containere
diferite, asigurându-se o dinstanţã între containere de cel puţin 2,4 metri (acest spaţiu
poate fi ocupat de alte marfuri compatibile, nepericuloase) ;
 containerele încãrcate cu marfuri periculoase care au alte cerinţe de
separare decât cele arãtate vor fi încãrcate în barje diferite ;
La stivuirea barjelor (încãrcate cu marfuri periculoase) la bordul navelor portbarje
sunt trei cerinţe de separare : "separat de", "separat printr-un compartiment (magazie)
complet", "separat longitudinal printr-un compartiment (magazie) complet de
intervenţie" , astfel cã :
 barjele pot fi stivuite în acelaşi compartiment (magazie) ;
 la navele cu magazii vericale stivuirea se va face în magazii diferite ; la
navele cu nivele orizontale pentru barje stivuirea se va face pe nivele diferite ;
 la navele cu magazii verticale separarea se face printr-o magazie de
intervenţie (poate fi utilizat si compartimentul maşini) ;
 la navele cu nivele orizontale pentru barje separarea se realizeazã prin
stivuire pe nivele diferite si, suplimentar, se asigurã un spaţiu de intervenţie egal cu cel
puţin douã barje.
La încãrcarea marfurilor periculoase în barje si la încãrcarea barjelor pe bordul
navelor portbarje se vor lua aceleaşi mãsuri generale care se iau în cazul încãrcãrii
containerelor pe navã.
Anexa Nr. 1 a Volumului I, partea care se referã la ambalarea marfurilor
periculoase, conţine :
 Note generale ;
 Definiţii ;
 Cerinţe pentru ambalare ;
 Cerinţe suplimentare aplicabile la clasa 1 ;
 Marcare ;
 Cerinţe specifice ale ambalajelor ;
 Ilustrarea ambalajelor apte pentru transportul marfurilor periculoase.
La ambalarea marfurilor periculoase se pot folosi :
 butoaie din oţel si aluminiu ;
 canistre din oţel ;
 butoaie din lemn si din plastic ;
 cutii din lemn si placaj ;
 cutii din plastic ;
 lãzi din aluminiu si oţel ;
 saci textili din plastic si din hârtie ;
 ambalaje compuse.
Sunt prezentate aceste ambalaje în forma în care se preteazã la transportul
marfurilor periculoase. Acestea au fost realizate pe baza unei îndelungate
experienţe,astfel încât sã aibã un înalt grad de securitate în manipulare, depozitare si
transport.
In scopul ambalãrii, marfurile periculoase au fost împãrţite în trei grupe de
ambalare conform gradului de pericol pe care îl genereazã, astfel :
 Grupa I de ambalare pentru substanţe cu pericol mare ;
 Grupa II de ambalare pentru substanţe cu pericol mediu ;
  Grupa III de ambalare pentru substanţe cu pericol mic.
Grupa de ambalare pentru fiecare substanţã periculoasã este conţinutã în fişa
individualã si în indexul alfabetic din volumul V al Codului I.M.D.G.

Ambalajele reprezentative practicii transportului maritim se supun unor teste de

performanţã (test de cãdere, test la presiuna aerului, test de temperaturã si umiditate,
test de rezistenţã staticã sau de stivuire, etc.). Orice ambalaje noi create pot fi
acceptate dacã sunt recunoscute ca eficiente de o autoritate naţionalã competentã si
dacã rezistã la testele de performanţã.
Rezistenţa unui ambalaj trebuie sã fie de aşa naturã încât sã reţinã conţinutul si
sã-l fereascã de contaminare în condiţii normale de transport.
Materialele din care se fabricã recipientele trebuie, în cazul în care vin în contact
cu conţinutul, sã fie inerte sau protejate cu un înveliş inert la conţinut.
Recipientele, pãrţile lor componente, capacele (dopurile), garniturile elastice si
materialele absorbante care vin în contact direct cu conţinutul, trebuie de asemenea sã
fie inerte, potrivit naturii conţinutului.
Materialele plastice utilizate trebuie sã fie impenetrabile la conţinut. Ele nu
trebuie sã se înmoaie, sã se fãrâmiţeze sau sã suporte alte deteriorãri cauzate de
temperaturã sau învechire.
Lãzile din plãci fibrolemnoase folosite ca ambalaje exterioare trebuie sã fie solide,
etanşe la apã si nu vor fi refolosite.
Termenii consacraţi pentru ambalaje sunt :
1. Recipiente :
 recipient rigid (rigid receptacle) - îşi pãstreazã forma când este plin sau gol,
chiar comprimat la presiunile normale întâlnite pe timpul transportului
 recipient semirigid (semi-rigid receptacle) - îşi pãstreazã forma când este
gol si necomprimat
 cãptuşealã (liner) - mijloc folosit la protejarea suprafeţelor interioare
împotriva reacţiei cu conţinutul si pentru preîntâmpinarea pãtrunderii umezelii ;
 recipient etanş (shift-proof receptacle) - impenetrabil la conţinut uscat.
2. Materiale :
 material etanş la umiditate (damp-proof material) - rezistent la pãtrunderea
aerului umed ;
 material etanş la umezealã (moisture-proof material) - rezistent la
pãtrunderea apei ;
 material rezistent la rupere (tear-proof material) - nu prezintã riscul de
rupere la manipulãri normale.
3. Sisteme de închidere :
 închis ermetic (hermetically scaled) - etanş la vapori ;
  închis efectiv (effectively closed) - etanş la lichide ;
 închis în siguranţã (secureley closed) - nu permite scurgeri de conţinut
uscat.
Chiar atunci când un ambalaj este gol, suprafeţele lui pot fi contaminate de
substanţele transportate anterior. De aceea, recipientele goale, necurãţate, vor fi
transportate sub acelaşi regim ca si cele pline, pânã la luarea unor mãsuri de
decontaminare totalã.
Umplerea recipientelor se efectueazã lãsându-se un spaţiu interior suficient
pentru a preveni scurgerile sau deformarea recipientului, ca urmare a dilatãrii
conţinutului la evetualele creşteri de temperaturã pe timpul transportului. Acest spaţiu
de expansiune se stabileşte ca procent din capacitatea totalã a recipientului.
Fiecare ambalaj trebuie sã aibã un marcaj vizibil si clar, din care sã rezulte :
simbolul de ambalare O.N.U. ;
 numarul de cod care desemneazã tipul de ambalaj ;
 statul pe al cãrui teritoriu s-au efectuat testele de performanţã ;
 grupa de ambalare determinatã pe baza testelor de performanţã ;
 firma producãtoare ;
 anul fabricaţiei si anul recondiţionãrii.
Pentru lichidele cu densitatea mai mare de 1,2 t/m 3, marcajul ambalajelor va
cuprinde si valoarea densitãţii.
O unitate de sarcinã (unit load) reprezintã un numar de colete care sunt stivuite
împreunã si amarate cu chingi sau alte mijloace pe o placã de lemn (asemãnãtor
paletizãrii). Tot în aceastã categorie intrã si coletele stivuite împreunã cu ambalaj
exterior comun (asemãnãtor boxpaleţilor), precum si cele amarate împreunã,
permanent, constituind o coţadã.
Coletele care conţin marfuri periculoase pot fi transportate în unitãţi de sarcinã,
dacã respectã urmãtoarele condiţii :
 în cazul dezmembrãrii unitãţii de sarcinã, coletele componente sã poatã fi
manipulate individual în siguranţã ;
 unitãţile de sarcinã sã fie compacte si pe cât posibil sã aibã formã
regulatã;ele trebuie sã poatã fi stivuite corespunzãtor, iar construcţia si amarajul sã fie
astfel executate încât sâ nu se deterioreze coletele componente ;
 unitãţile de sarcinã trebuie sã fie suficient de rezistente pentru a suporta
manipulãri repetate, precum si presiunea exercitatã de unitãţile de sarcinã similare,
stivuite deasupra lor, pe o înãlţime care sã satisfacã cerinţele transportului ;
 materialele folosite pentru amarajul coletelor în unitãţi de sarcinã trebuie sã
fie compatibile cu substanţele conţinute si sã-şi pãstreze eficienţa chiar când sunt
supuse umezelii, creşterilor de temperaturã si acţiunii razelor solare ;
 coletele componente, precum si unitatea de sarcinã trebuie marcate si
etichetate :
 unitãţile de sarcinã trebuie sã poatã fi ridicate si manevrate cu
autostivuitoarele ; când punctele de ridicare în siguranţã nu sunt evidente (prin forma
paletului), ele trebuie marcate pe unitatea de sarcinã.
Ambalarea corectã a marfurilor periculoase contribuie în mare mãsurã la
securitatea transportului.
Codificarea ambalajelor în Codul I.M.D.G. este urmãtoarea :
Tipuri de ambalaje :
1. Butori (metal, plastic) ;
2. Butoi de lemn ;
3. Canistrã ;
4. Ladã ;
5. Sac ;
6. Ambalaj compus.
Materiale de confectii pentru ambalaje :
a. Oţel ;
b. Aluminiu ;
c. Lemn ;
d. Placaj ;
f. P.A.L.
g. P.F.L. ;
h. Material plastic ;
l. Textile ;
m. Hârtie multistratificatã ;
p. Sticlã, porţelan sau ceramicã.
Grupe de ambalaje :
X - pentru grupele de ambalare I, II, III ;
Y - pentru grupele de ambalare II si III ;
Z - pentru grupa de ambalare III
Varietãţi de ambalare :
1.A. (Butoi de oţel) 1.A.1. - cu capac nedetaşabil ;
1.A.2. - cu capac detaşabil ;
1.B. (Butoi de aluminiu) 1.B.1. - cu capac nedetaşabil ;
1.B.2. - cu capac detaşabil ;
1.D. (Butoi de placaj)
1.G. (Butoi de P.F.L.)
1.H. (Butoi de plastic) 1.H.1. - cu capac nedetaşabil ;
1.H.2. - cu capac detaşabil ;
2.C. (Butoi de lemn) 2.C.1. - cu cep ;
 2.C.2. - cu capac detaşabil ;
3.A. (Cansitrã de oţel) 3.A.1. - cu capac nedetaşabil ;
3.A.2. - cu capac detaşabil ;
3.H. (Canistrã d eplastic) 3.H.1. - cu capac nedetaşabil ;
3.H.2. - cu capac detaşabil ;
4.A. (Ladã de oţel) 4.A.1. - fãrã cãptuşealã ;
4.A.2. - cu cãptuşealã ;
4.B. (Ladã de aluminiu) 4.B.1. - fãrã cãptuşealã ;
4.B.2. - cu cãptuşealã ;
4.C. (Ladã de lemn) 4.C.1. - obişnuitã ;
4.C.2. - cu pereţi etanşi ;
4.D. (Ladã de placaj)
4.F. (Ladã de P.A..L.)
4.G. (Ladã de P.F.L.)
4.H. (Ladã de plastic) 4.H.1. - expandat ;
4.H.2. - solid ;
5.H. (Sac de plastic ţesut) 5.H.1. - fãrã cãptuşealã sau îmbrãcãminte ;
5.H.2. - etanş la conţinut uscat ;
5.H.3. - etanş la apã ;
5.L. (Sac textile) 5.L.1. - fãrã cãptuşealã sau îmbrãcãminte ;
5.L.2. - etanş la conţinut uscat ;
5.L.3. - etanş la apã
5.M. (Sac de hârtie) 5.M.1. - multistratificat ;
5.M.2. - multistratificat etanş la apã ;
6.H. (Ambalaj compus cu recipient de plastic)
6.H.A.1. - în butoi de oţel ;
6.H.A.2. - în ladã de oţel ;
6.H.B.1. - în butoi de aluminiu ;
6.H.B.2. - în ladã de aluminiu ;
6.H.C. - în ladã de lemn ;
6.H.D.1. - în butoi de placaj ;
6.H.D.2. - în ladã de placaj ;
6.H.C.1. - în butoi de P.F.L. ;
6.H.G.2. - în ladã de P.F.L. ;
6.H.H. - în butoi de plastic ;
6.P. (Ambalaj compus cu recipiente de sticlã, porţelan sau ceramicã)
6.P.A.1. - în butoi de oţel ;
6.P.A.2. - în ladã de oţel ;
6.P.B.1. - în butoi de aluminiu ;
 6.P.B.2. - în ladã de aluminiu ;
6.P.C. - în ladã de lemn ;
6.P.D.1 - în butoi de placaj ;
6.P.D.2 - în coşuri împletite ;
6.P.G.1. - în butoi de P.F.L. ;
6.P.G.2. - în ladã de P.F.L. ;
6.P.H.1. - în ambalaj de plastic expandat ;
6.P.H.2. - în ambalaj de plastic solid.
In ANEXA NR. 3 a prezentei lucrãri sunt prezentate câteva exemple de ambalaje
specifice clasei 1 - explozibili.
Codul I.M.D.G. are în componenţa sa si alte exemple exhaustive de ambalaje
speciale pentru toate substanţele care le necesitã.

Volumul II

Dupã lista abrevierilor folosite în acest volum sunt prezentate fişele informative
ale clasei 2, clasei 3 ale substanţelor periculoase, respectiv gaze comprimate, lichefiate
sau dizolvante sub presiune si lichide inflamabile.

Volumul III

Este format de asemenea dintr-o înşiruire de fişe, astfel :

Clasa 4 - Inflamabile solide
Diviziunea 4.1. - inflamabile solide
Diviziunea 4.2. - substanţe solide, combustibile spontan
Diviziunea 4.3. - substanţe solide care emanã gaze inflamabile în contact direct cu
apa
Clasa 5 - Substanţe oxidante si peroxizi organici
Diviziunea 5.1. - agenţi oxidanţi
Diviziunea 5.2. - peroxizi organici
Volumul IV

Este constituit din fişe informative, astfel :

Clasa 6 - Substanţe toxice si infectante
Diviziunea 6.1. - substanţe toxice
Diviziunea 6.2. - substanţe infectante
Clasa 7. - Substanţe radioactive
 Volumul V

Conţine :
Clasa 8. - Substanţe corozive
Clasa 9. - Alte mãrfuri periculoase
Mai conţine un index general al mãfurilor periculoase precum si un index numeric
al acestora, creat pentru a ajuta la identificarea lor.

Supliment

Este constituit pentru a aduce un plus de informaţii necesare în activitatea de

transport al mãrfurilor periculoase.
Acest volum conţine :
 proceduri de urgenţã (Emergency Procedures - EmS)
 ghidul primului ajutor medical (Medical First Aid Guide - M.F.A.G.)
 transportul în vrac al chimicalelor solide (B.C. Code - Solid Chemicals in Bulk)
 proceduri de declarare (reporting procedures)
 ambalarea unitãţilor de transport (Packing Cargo Transport Units)
 folosirea pesticidelor la bordul navei (Use of Pesticides in Ships)
 anexã (Appendix).
Ultima ediţie a suplimentului este publicatã în anul 1990 la Londra de cãtre I.M.O.
Comitetul Maritim de Securitate (Maritime Safety Committe) a aprobat în
unanimitate amendamentul 25/89 la Codul I.M.D.G., anexa 1, procedurile de urgenţã
aplicabile la navele care transportã marfuri periculoase si ghidul primului ajutor
medical.
De asemenea, acest comitet a hotãrât ca cele arãtate mai sus trebuie
implementate în activitatea de transport maritim înainte de 1 ianuarie 1991, cu
precizarea cã guvernele au prerogativul de a introduce amendamente mai devreme de
aceastã datã, cu notificarea organizaţiei în prealabil.
Vom prezenta în continuare componenţa capitolelor acestui supliment si modul lor
de utilizare, precum si importanţa acestora în activitatea de transport si manipulare a
marfurilor periculoase.
 Capitolul III
SECURITATEA NAVEI SI A ECHIPAJULUI
IN TRANSPORTUL MARFURILOR PERICULOASE

Fişe de securitate a grupurilor de marfuri

La cererea Comitetului de Securitate Maritimã (I.M.O.), subcomitetul pentru

marfurile periculoase a eleborat fişe de securitate (emergency schedule) pentru toate
clasele de marfuri periculoase cuprinse în Codul I.M.D.G. Aceste fişe de securitate au
fost publicate în lucrarea "Mãsuri de urgenţã pentru navele care transportã marfuri
periculoase" (Emergency Procedures for Ships Carring Dangerous Goods). Lucrarea a
fost adoptatã de Comitetul de securitate Maritimã (I.M.O.) în decembrie 1980.
Manipularea si transportul marfurilor periculoase trebuie efectuate cu cele mai
sigure mijloace pentru a se preveni incidente cum ar fi contaminarea celorlalte marfuri,
poluarea mediului, avarierea navei sau vãtãmarea sãnãtãţii echipajului.
Personalul implicat în transportul de marfuri periculoase trebuie sã fie complet
informat asupra proprietãţilor si riscurilor generate de acestea, precum si asupra
mãsurilor de prevenire a unor incidente. De asemenea, personalul care participã la
manipularea si transportul de marfuri periculoase trebuie sã fie familiarizat cu regulile
de securitate, primul ajutor, mãsurile de urgenţã si intervenţie în caz de necesitate.
Marfurile periculoase care necesitã mãsuri similare în caz de urgenţã au fost
grupate pe aşa-zisele grupe de materii si fac obiectul aceleiaşi fişe de securitate.
Mãsurile de urgenţã si intervenţiile în caz de pericol trebuie adoptate în strânsã
legãturã cu informaţiile date de Codul I.M.D.G. în fişele individuale ale marfurilor
periculoase si cu mãsurile cuprinse în "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele
care implicã marfuri periculoase" (First Aid Guide for Use in Accidents Involving
Dangerous Goods - M.F.A.G.).
Pentru obţinerea numarului fişei de securitate si a numarului tabelei M.F.A.G. se
va utiliza de asemenea indexul general al marfurilor periculoase din volumul V al
Codului I.M.D.G. Se mai poate folosi pentru obţinerea numarului fişei de securitate si a
numarului tablei M.F.A.G., indexul numeric al marfurilor periculoase inclus în Volumul V
al Codului I.M.D.G.
Fiecare fişã de securitate cuprinde 5 secţiuni :
Secţiunea 1 cuprinde numarul fişei de securitate si grupele de materii prime la
care se referã.
Secţiunea 2 cuprinde echipamentul special necesar în caz de pericol (costume
de protecţie si materiale de decontaminare).
 Navele care transportã marfuri periculoase vor fi dotate cu un numar suficient de
costume de protecţie, aparate de respirat autonome, manici cu cioc de barzã si
materiale absorbante corespunzãtoare.
In fişele de securitate se indicã echipamentul special necesar în caz de pericol,
suplimentar faţã de cerinţele S.O.L.A.S. si normele R.N.R.
Nu toate costumele de protecţie rezistã la acţiunea tuturor marfurilor periculoase
si de aceea se vor solicita producãtorului instrucţiuni pentru costumele destinate
anumitor substanţe.
Toate costumele contaminate vor fi curãţate sau pãstrate izolat pânã la
decontaminarea lor totalã.
Când este necesarã utilizarea unui aparat de respirat, în fişele de securitate se
recomandã aparatele de respirat autonome (pentru mãştile de gaze nu s-au convenit
încã standarde internaţionale).
Manicile cu cioc de barzã sunt recomandate în fişele de securitate ori de cite ori
se considerã necesar. Aceste manici trebuie asigurate suplimentar faţã de cerinţele
S.O.L.A.S.
Dintre materialele absorbante disponibile unele sunt inerte, iar altele sunt reactive
la anumite marfuri periculoase. Un exemplu de material absorbant, foarte utilizat în
transportul marfurilor periculoase îl constituie rumeguşul.
Este dificil de apreciat cantitãţile de echipament de protecţie si material de
decontaminare, deoarece acestea depind de cantitatea totalã de marfuri periculoase
transportate, de marimea si tipul navei si de numarul de persoane disponibile pentru
intervenţie în caz de pericol. De aceea, comandantul navei va fi singurul în mãsurã sã
aprecieze aceste cantitãţi.
Secţiunea 3 cuprinde mãsurile de urgenţã. Aceastã secţiune se referã la
mãsurile prealabile acţiunilor în caz de pericol, luate de cãtre echipele de intervenţie.
In mod obişnuit, coletele care conţin marfuri periculoase pot fi manipulate fãrã a
se utiliza echipament special de protecţie, deoarece ambalajele sunt proiectate si
confecţionate astfel încât sã reţinã conţinutul si sã nu permitã scurgerile. In cazul
avarierii coletelor se pot produce astfel de scurgeri, care pot genera vapori toxici sau
inflamabili, coroziuni etc. Aceste consecinţe pot deriva fie din scurgerile propriu - zise
fie din reacţia acestora cu alte materiale.
O atenţie deosebitã se va acorda protecţiei ochilor.
Când o substanţã prezintã un risc de toxicitate în caz de scurgeri de conţinut se
recomandã ca personalul echipei de intervenţie sã poarte costum de protecţie si aparat
de respirat autonom. Un costum complet de protecţie cuprinde : cizme, combinezon,
mãnuşi, ochelari si glugã.
Dacã o substanţã prezintã numai un risc mic de inhalare a unor vapori toxici, în
caz de scurgeri se recomandã numai costum de protecţie. Aparatul de respirat
autonom va fi folosit în lupta împotriva incendiilor în preajma acestor substanţe.
Unele substanţe emit gaze toxice sau corosive în caz de scurgeri. Pentru
activitatea de intervenţie în cazul unui accident cu astfel de substanţe se va manevrea
cu nava astfel ca zona afectatã sã rãmânã sub vânt.
Secţiunea 4 cuprinde acţiunile de intervenţie în caz de pericol. Recomandãrile
privind intervenţia în caz de pericol sunt diferite si depind de condiţiile atmosferice, de
amplasarea la bord (sub punte sau pe punte) si de starea de agregare a marfurilor
periculoase.
In caz de scurgeri la marfurile stivuite pe punte, recomandarea generalã este de a
spãla bine zona afectatã cu cantitãţi mari de apã. Dacã marfurile periculoase
reacţioneazã periculos cu apa, ele vor fi îndepãrtate de pe punte cu alte mijloace.
Decizia de aruncare peste bord a marfurilor periculoase aparţine comandantului si
se bazeazã pe principiul cã securitatea vieţii umane pe mare are prioritate faţã de
protecţia mediului maritim împotriva poluãrii.
In ape cu funduri mici sau în strâmtori, se vor limita scurgerile în afara bordajului,
provenite de la poluanţi puternici.
Inaintea unei intervenţii într-un accident cu marfuri periculoase stivuite sub punte,
se impune evacuarea eventualilor vapori toxici, corosivi sau inflamabili. In asemenea
situaţii vor interveni numai persoane bine antrenate, îmbrãcate cu costume de
protecţie si având aparate de respirat autonome. Pãtrunderea într-un astfel de
compartiment se face numai sub supravegherea unui ofiţer al bordului.
Scurgerile colectate cu ajutorul materialelor absorbante, pãstrate în saci de
plastic sau alte recipiente, vor fi depozitate izolat, în siguranţã, pentru a fi predate
ulterior la uscat, în primul port de escalã.
Colectarea scurgerilor provenite de la marfurile stivuite sub punte, prin materiale
absorbante, nu este prea eficace si de aceea se vor lua mãsuri prealabile intrãrii în
astfel de compartimente.
In cazul unor scurgeri provenite de la corosivi puternici, se vor inspecta amãnunţit
elementele de structurã ale navei.
Ori de câte ori este posibil, un colet care conţine marfuri periculoase va fi mutat
din preajma unui incendiu. Dacã acest lucru nu este posibil si cãldura degajatã de
incendiu riscã sã provoace modifcãri chimice sau fizice unor substanţe, sau riscã sã
deterioreze ambalajul acestora, se va proceda la rãcirea suprafeţelor expuse, prin jet
de apã. O atenţie deosebitã se va acorda substanţelor care polimerizeazã, deoarece
reacţia poate continua mult timp dupã îndepãrtarea sursei de cãldurã.
Pentru incendiile care au loc sub punte, calea obişnuitã de intervenţie este
închiderea etanşã a magaziei (compartimentului), întreruperea ventilaţiei si acţionarea
mijloacelor de stins incendiu.
Secţiunea 5 cuprinde mãsurile de prim ajutor în caz de accident, sub formã de
trimiteri în "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri
periculoase" - M.F.A.G.
In concluzie, la primirea unei liste de încãrcare care cuprinde si unele marfuri
periculoase, comandantul navei trebuie sã se asigure cã în documentaţia bordului
existã urmãtoarele publicaţii ;
 Codul I.M.D.G. (International maritime Dangerous Goods Code) în 5 volume,
cu amendamentele la zi ;
 "Mãsuri de urgenţã pentru navele care transportã marfuri periculoase"
(Emergency Procedures for Ship Carring Dangerous Goods), cu amendamentele la zi ;
 "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri
periculoase" (Medical First Aid Guide, for Use in Accident Involving Dangerous Goods).
In continuare, pentru fiecare marfã periculoasã din lista de încãrcare se cautã
denumirea tehnicã în indexul general din volumul V al Codului I.M.D.G. si se scot
elementele care intereseazã în procesul de încãrcare si transport : numarul de paginã
corespunzãtor fişei individuale din Codul I.M.D.G., numarul de înregistrare O.N.U., clasa
si diviziunea, grupa de ambalare, riscurile secundare, numarul fişei de securitate si
numarul tabelei M.F.A.G.
In cazul în care una din marfurile periculoase cuprinse în lista de încãrcare nu
figureazã în indexul Codului I.M.D.G., se va solicita încãrcãtorului o specificaţie
completã, cu toatele elementele necesare, avizatã de o autoritate competentã.
Odatã extrase elementele din indexul general se va trece la studierea fişelor
individuale al fiecãrei substenţe în parte. Totodatã pentru o mai bunã documentare, se
va studia introducerea generalã a Codului I.M.D.G., precum si introducerea la fiecare
clasã de marfuri luatã în studiu.
Pe baza acestui studiu se poate întocmi planul de încãrcare în care se va sine cont
de toate proprietãţile marfurilor nominalizate în lista de încãrcare. La întocmirea
planului de încãrcare se va utiliza si tabela de separare a marfurilor periculoase.
Dacã planul de încãrcare satisface toate criteriile urmarite se va trece la studierea
fişelor de securitate ; pe baza acestui studiu întocmindu-se lista cu necesarul de
echipament si materiale de decontaminare care se va înmâna încãrcãtorului.
In continuare se vor studia tabelele din "Ghidul medical de prim ajutor în
accidentele care implicã marfuri periculoase". Pe baza studierii fişelor individuale, a
cargoplanului, a fişelor de securitate si a tabelelor M.F.A.G. se vor stabili echipele de
intervenţie în caz de urgenţã. La stabilirea acestor echipe se vor lua în considerare
cantitatea totalã de marfuri periculoase, tipul si deplasamentul navei, numarul
membrilor de echipaj, vârsta si aptitudinile acestora, mijloacele de intervenţie, etc.
Se va face apoi o instruire a întregului echipaj, privind specificul marfurilor ce
urmeazã a fi încãrcate, dupã care, separat, se va face instructajul echipelor de
intervenţie.
 Dupã perfectarea tuturor acestor mãsuri prealabile comandantul se va asigura cã
nava este pregãtitã pentru încãrcare si transport din toate punctele de vedere, dupã
care poate dispune începerea încãrcãrii navei.
Pe mãsura încãrcãrii marfurilor periculoase, ofiţerii bordului vor urmari ca
încãrcãtorii sã livreze navei echipamentul de protecţie si materialele de decontaminare
aferente.
Periodic se vor efectua exerciţii cu echipele de intervenţie pentru menţinerea
antrenamentului.

Ghid de Prim Ajutor Medical la accidentele survenite

în transportul si manipularea marfurilor periculoase (M.F.A.G.)

Acest Ghid, parte componentã a suplimentului Codului I.M.D.G., conţine :

 Introducerea, în care sunt prezentate la modul general accidentele ce pot
avea loc în activitatea de transport si manipulare a marfurilor periculoase, precum si
diferite trimiteri la publicaţii ce pot ajuta la limitarea consecinţelor unor astfel de
accidente;
 Informaţii privitoare la utilizarea acestui Ghid, prezentându-se
metode de identificare a substanţei care a produs leziunea si identificarea în cadul
ghidului a indicaţiilor pentru limitarea si eventual eliminarea consecinţelor rezultate
dintr-un accident în timpul manipulãrii si transportului marfurilor periculoase.
Echipajele si ofiţerii navelor ce transportã marfuri periculoase trebuie instruiţi
pentru prevenirea acestor accidente.
Codul I.M.D.G. prezintã, de exemplu, la clasa 6.1. diagrama privind limita de
toxicitate pentru diferitele grupe de transport. Aceasta este prezentatã în ANEXA NR.
1 a prezentei lucrãri.
 Diagnostic de infestare, cuprinzând principii generale referitoare la
condiţiile în care poate avea loc intoxicarea, metode de identificare a otrãvii, precum si
a pãrţilor anatomice expuse. Sunt prezentate de asemenea simptomele generale
precum si stadiile de dezvoltare a intoxicaţiilor rezultate din otrãvire.
In cazul tipic de otrãvire se disting trei stadii :
1. Stadiul latent - care este intervalul de timp cuprins între momentul
infestãrii si momentul în care apar primele simptome sau semne de
intoxicare. In general, acest interval d etimp este foarte scurt.
2. Stadiul activ - stadiu în care semnele si simptomele intoxicãrii sunt
evidente.
In multe cazuri sunt similare între ele pentru intoxicaţii cu substanţe
chimice diferite. Principalele cãi de contact sunt : prin piele, ochi,
 inhalaţie, indigestie. Simptomele generale includ : dureri de cap,
vãrsãturi, schimbãri psihice, convulsii, durere, puls rapid si slab, culoare
închisã a pielii (gri-albastru), probleme serioase ale respiraţiei.
3. Stadiul final - stadiu în care simptomele se rezolvã uzual în majoritatea
cazurilor cu expunere micã în câteva ore. In cazul unei expuneri mai mari sau dacã
substanţa respectivã este deosebit de toxicã, simptomele pot persista câteva ore si
chiar zile. Starea pacientului se poate deteriora si poate duce la complicaţii, cum ar fi :
asfixiere, edem pulmonar, bronşitã, pneumonie, infarct, colaps circulator, blocaj renal
si blocaj biliar.
 Diagnostice specifice. Funcţie de simptomatica prezentatã de cãtre
accidentat putem stabili cu ajutorul ghidului care este substanţa toxicã care a cauzat
accidentul, precum si diagnosticul prezumtiv.
 Primul ajutor la bordul navei este necesar pentru accidentele minore sau
pentru a îmbunãtãţi starea accidentatului pânã în momentul în care este posibilã
aplicarea unui tratament adecvat. este de preferat ca fiecare marinar sã fie instruit în
acordarea primului ajutor la bordul navei.
In momentul identificãrii unui accidentat trebuie sã se ţinã seama de urmãtoarele
reguli
 atenţie la motivele care au cauzat accidentul ;
 dacã este necesar, se scoate accidentatul din zona periculoasã ;
 se vor folosi aparate de respirat dacã se bãnuieşte prezenţa gazelor toxice
sau a fumului în zonã ;
 se cheamã ajutor.
Sunt prezentate grafic si textual fazele primului ajutor acordat, funcţie de
simptomele accidentatului. Aceste simptome pot fi :
 pierderea cunoştinţei ;
 neregularitãţ si insuficienţe ale aparatului circulator si respirator ;
 oprirea respiraţiei dublatã de infarct ;
 metode de respiraţie artificialã si resuscitare cardiacã
Complicaţii ale intoxicaţiilor. In urma contaminãrii cu o substanţã pot avea loc
anumite complicaţii. Aceste complicaţii sunt prezentate în M.F.A.G. în felul urmãtor :
Asfixia (sufocarea)
Identificare : cauzatã de lipsa oxigenului în sânge. Poate fi cauzatã
de intoxicarea cu substanţe chimice.
Diagnostic : dificultãţi în respiraţie, puls rapid (peste 100/min.), culoare închisã
a pielii, pacientul poate fi agitat la început dar devine apatic
ulterior.
Tratament : Tratamentul de urgenţã este descris în prezentul cod.
In continuare sunt prezentate dupã acelaşi model :
  edemul pulmonar ;
 bronşita ;
 pneumonia ;
 afecţiuni ale aparatului respirator ;
 plurita ;
 colapsul circulator acut ;
 infarctul miocardic ;
 starea de comã ;
 convulsiile ;
 tulburãrile mentale ;
 afecţiuni ale aparatului digestiv ;
 temperatura ;
 afecţiuni renale.
Tratamente de urgenţã. Se descriu procedurile de urgenţã si de acordare a
primului ajutor medical pentru limitarea consecinţelor accidentelor cu substanţe toxice.
Aceste tratamente de urgenţã sunt structurate funcţie de zona anatomicã de
contact a accidentatului :
 contact direct cu pielea sau cu ochii ;
 inhalare sau ingestie.
Se descrie de asemenea si procedura de acordare a terapiei cu oxigen.
Tabele cu substanţe chimice. Sunt prezentate fişe ale substanţelor chimice
astfel :
 Informaţii generale - se prezintã particularitãţile de toxicitate ale
substanţelor respective ;
 Semne si simptome - sunt prezentate simptomele ce apar în cazul
contactului cu substanţa respectivã.
 Tratament - se fac trimiteri la procedurile de tratament descrise
în prezenta publicaţie.
In tabelele cu substanţe chimice, acestea sunt ordonate dupã numarul de tablã si
grupul de chimicale din care face parte substanţa respectivã.
Lista de medicamente. Sunt tabelate medicamentele recomandate care ar
trebui sã se afle la bordul navelor care trasnportã marfuri periculoase.
In tabel se aflã numele medicamentului, unitatea recomandatã standard, forma
de prezentare, precum si cantitatea acestuia.

Prevenirea si lupta contra incendiilor

Prevenirea incendiilor la bordul unei nave care transportã marfuri periculoase se

realizeazã printr-o bunã practicã marinãreascã, respectându-se în special urmãtoarele
mãsuri de precauţie :
 materialele combustibile se vor sine departe de sursele de cãldurã ;
 substanţele inflamabile vor fi protejate prin ambalare corespunzãtoare,
respingându-se ambalajele care sunt deteriorate sau prezintã scurgeri ;
 stivuirea se va face astfel încât coletele sã fie protejate împotriva avarierii
sau încãlzirii
 marfurile periculoase se vor separa de substanţele care pot produse sau
rãspândi focul
 se va asigura accesibilitatea marfurilor periculoase astfel ca la nevoie,
coletele din vecinãtatea incensiului sã poatã fi protejate ;
 cablurile si instalaţiile electrice trebuie sã fie în stare corespunzãtoare si
protejate împotriva riscurilor de scurt-circuitare ;
 acolo unde este necesarã separarea printr-o punte sau un perete despãrţitor,
penetraţiile cablurulor sau tubulaturilor dintr-un compartiment în altul vor fi bine
izolate, în scopul împiedicãrii pãtrunderii vaporilor sau gazelor ;
 la stivuirea marfurilor periculoase pe punte se vor avea în vedere forma si
poziţia macanismelor auxiliare de punte, a cablurilor si echipamentului electric, pentru
evitarea surselor de aprindere ;
Pentru substanţele care necesitã recomandãri speciale, pentru lupta împotriva
incendiilor, acestea sunt date în introducerea fiecãrei clase si în fişa individualã;
In general, agentul extinctor cel mai uşor disponibil este apa, care este eficientã
pentru majoritatea, dar nu pentru toate marfurile periculoase.
Câteodatã, aşa cum rezultã din fişele individuale ale substanţelor, apa nu este
eficientã si poate, în unele cazuri, sã intensifice incendiul sau sã cauzeze o explozie. De
aceea, o navã care transportã marfuri periculoase asupra cãrora nu se poate acţiona cu
apã în caz de incendiu trebuie sã aibã la bord suficiente extinctoare adecvate. In cazul
acestor marfuri speciale se recomandã utilizarea extinctoarelor chimice uscate sau a
celor cu un gaz inert, cum ar fi bioxidul de carbon.
Datoritã riscului mare de otrãvire sau intoxicare a persoanelor neprotejate, cu
fumul emanat de unele substanţe incendiate, nava trebuie sã fie echipatã cu costume
de protecţie si aparate de respirat autonome.
In majoritatea cazurilor, când are loc un incendiu în magaziile navei, capacele
gurilor de magazii si toate deschiderile vor fi bine închise astfel încât sã se elimine
posibilitatea alimentãrii cu oxigen a incendiului. Totuşi, când se transportã substanţe
care, fie degajã oxigen când sunt încãlzite, fie menţin incendiu, aceastã mãsurã poate
fi ineficace, uneori chiar periculoasã. Pentru aceste substanţe sunt date recomandãri
speciale în fişele individuale.
Pentru asigurarea unei acţiuni eficiente împotriva incendiilor, la bordul navelor
care transportã marfuri periculoase se impun urmãtoarele mãsuri :
  realizarea instrucţiunilor speciale de comportare la bord pentru membrii
echipajului, pasageri sau alte persoane aflate temporar la bord pe timpul operãrii navei
;
 completarea inventarului cu materialele si echipamentul de prevenire si
combatere a incendiilor ;
 stabilirea de responsabilitãţi concrete pentru fiecare membru din echipaj,
prin rolul de incendiu
 realizarea unui grafic de supraveghere a marfurilor periculoase ;
 efectuarea de exerciţii de antrenament cu personalul de la bord, privind
modul de intervenţie în caz de necesitate ;
 instruirea echipajului privind utilizarea echipamentului special de combatere
a incendiilor
 reglementarea fumatului la bord.
Pe tot timpul operãrii marfurilor periculoase, comandantul navei nu va pãrãsi
nava, pentru a putea conduce activitatea de combatere a unui eventual incendiu.
Aceastã atribuţie nu poate fi transmisã secundului navei sau altei persoane.
 Capitolul IV
EXEMPLU DE TRANSPORT AL MARFURILOR
PERICULOASE CONFORM REGLEMENTARILOR
CODULUI I.M.D.G.

- TRANSPORTUL MARFURILOR SOLIDE INFLAMABILE -

Clasa 4.1. Solide inflamabile

Substanţele din aceastã clasã sunt substanţe ce prezintã proprietatea comunã de

a se aprinde uşor de la surse externe, ca scântei sau flame si de a fi uşor combustibile.
Unele din aceste substanţe când sunt în stare uscatã sunt clasificate ca explozive.
Unde se face referire în text la o substanţã care se umezeşte din cauza apei sau a
oricãrui alt lichid, se va permite transportul lor ca substanţe din clasa 4.1. numai dacã
se pot asigura condiţii de umiditate corespunzãtoare.
Agentul de umezire se va distribui uniform prin substanţa în starea în care se va
transporta. Când transportul este anticipat în condiţii de temeperaturã scãzutã pentru
substanţele umezite sau conţinând apã, se poate adãuga un solvent compatibil potrivit,
cum ar fi alcoolul, pentru a micşora punctul de congelare al lichidului.
Altele, ca de exemplu celuloidul, poate dezvolta gaze inflamabile si toxice când
sunt încãlzite sau cind ard.
Proprietãţile caracteristice fiecãrei substanţe sunt prezentate în fişele individuale.
Ambalare. Diversele proprietãţi ale substanţelor din aceastã clasã nu permit o
formã de ambalare uniform aplicabilã, date fiind cerinţele individuale pentru fiecare
substanţã în parte.
Existã totuşi câteva cerinţe de bazã care sunt aplicabile la toate formele de
ambalare utilizate la substanţele din aceastã clasã.
Datoritã uşurinţei cu care aceste substanţe pot lua foc, ambalajul trebuie sã
serveascã la protejarea conţinutului împotriva surselor exterioare de aprindere.
Substanţele acestei clase, care sunt admise numai la trasnport în virtutea faptului
cã se umezesc cu apã sau oricare alt lichid se ambaleazã în recipienţi perfect
impermeabili la apã. Capacul de închidere va fi în toate cazurile efectiv etanş împotriva
pierderilor de lichid, fiind solicitat ca un sigiliu ermetic.
Inainte de stivuirea coletelor conţinând aceste substanţe particulare se va
proceda la un control al recipienţilor pentru observarea scurgerilor sau semnalizãrii de
scurgeri anterioare care ar putea sã reducã cantitatea de lichid sub cota normalã.
Separare. Stivuirea se va executa astfel încât în permamenţã substanţele din
aceastã clasã sã fie ţinute :
 "Departe de" ("away from") :
- gaze inflamabile (2.1.) clasa 2
- lichide inflamabile clasa 3.3.
- substanţe cu aprindere spontanã clasa 4.2.
- substanţe ce devin periculoase când sunt umede clasa 4.3.
- substanţe oxidante clasa 5.1.
- corozive clasa 8.
adicã astfel de marfuri trebuie efectiv separate încât sã nu reacţioneze periculos cu
solide inflamabile ale acestei clase în caz de accident, dar pot fi transportate în aceeaşi
magazie sau compartiment, dacã recomandãrile din fişele individuale permit, sau pe
punte cu condiţi asigurãrii unei separaţii orizontale de minim 3 metri proiectatã pe
verticalã.
 "Separat de" ("separated from") :
- explozive clasa 1 Diviziunea 1.4 si 1.5.
- lichide inflamabile clasa 3.1. si 3.2.
- peroxizi organici clasa 5.2.
- substanţe radioactive clasa 7,
adicã colete din astfel de transporturi nu vor fi încãrcate în aceeaşi magazie sau
compartiment, cu cele conţinând solide inflamabile din aceastã clasã.
Pentru stivuirea "on deck" (pe punte), aceasta separare înseamnã "departe de"
("away from").
 "separat printr-o magazie sau compartiment complet" ("separated by a
complete compartment or hold" ).
- explozivi clasa 1 diviziunea 1.3,
adicã coletele din astfel de transportui nu vor fi încãrcate în aceleaşi magazii sau
compartimente si nici în vecinãtate cu cele ce conţin solide inflamabile.
Pentru stivuirea "on deck" (pe punte) înseamnã o separare printr-o distanţã
corespunzãtoare.
 "separat longitudinal prin intermediul unei magazii sau compartiment
complet" ("separated longitudinally by an intervening complete compartment or hold
from")
- explozivi clasa 1, diviziunea 1.1. si 1.2.
adicã coletele din astfel de transportui nu vor fi încãrcate în aceleaşi magazii, sau în
magazii învecinate cu cele ce conţin solide inflamabile. O separare prin intermediul a
cel puţin o magazie sau compartiment va fi menţinutã în faţa sau în spatele fiecãrei
substanţe incompatibile.
Pentru stivuirea "on deck" aceasta însemnã o separare printr-o distanţã
corespunzãtoare.
 Mãsurile generale de precauţie pentru încãrcarea si stivuirea substanţelor din
aceastã clasã sunt prezentate detailat în paragraful 3 al introducerii la clasa 4.
Cantitãţi limitate. Scutire totalã de la prevederile acestui cod.
Solidele inflamabile în recipienţi foarte mici, potrivit limitãrilor specificate în
tabelul de mai jos, pot prezenta în aceastã privinţã un risc neglijabil, si nu vor fi
transportate sub prevederile acestui cod.
Scutirile sunt permise dupã cum urmeazã :

Cantitatea netã Cantitatea netã maximã

Cantitatea
GRUPUL DE maximã pentru care poate fi încãrcatã de
netã maximã
SUBSTANTE recipientul un expeditor pentru un
pentru colet
interior destinatar
Grupul II de
100 gr. 2 kg. 20 kg.
ambalare
Grupul III de 1 kg. 10 kg. 50 kg.
ambalare
Autoritatea competentã poate permite scutiri de la prevederile acestui cod pentru
cantitãţi mai mari decât cele specificate mai înainte, pentru solide inflamabile în
varianta grupului II sau III de ambalare a acestei clase când astfel de substanţe sunt
dizolvate sau în amestec cu substanţe, care reduc considerabil riscul, aceasta cu
condiţia ca elementul periculos dizolvat sau amestecat sâ nu depãşeascã cantitãţile
specificate în tabelul de mai sus.
Astfel de solide inflamabile vor fi descrise în "Dangerous Goods Declaration"
(Declaraţia marfurilor periculoase) ca "Dangerous goods in exempted guaranties"
(Marfuri periculoase în cantitãţi exceptate).
Faptul cã aceste condiţii de mai sus sunt în concordanţã, iar transportul nu este
supus prevederilor acestui Cod, totuşi trebuie incluse în "Declaraţia marfurilor
periculoase" care va fi semnatã.
Scutiri de ambalare. Solidele inflamabile în recipienţi mici sunt în aceastã
privinţã mai puţin periculoase decât în recipienţi mari. Astfel, autoritatea competentã
poate permite un standard mai mic de recipient si ambalaj exterior faţã de cel normal
solicitat pentru aceleaşi substanţe din cod, cu condiţia ca aceşti recipienţi si ambalaje
sã satisfacã condiţia de siguranţã si sã fie corespunzãtoare pentru transportul pe mare.
Celelalte prevederi ale acestui cod rãmân în continuare valabile.
Recipienţi de dimensiuni maxime limitate supuse scutirilor :
 Grupul II de ambalare - solide inflamabile în recipienţi conţinând mai mult
de 500 gr.
 Grupul III de ambalare - solide în recipienţi conţinând nu mai mult de 3 kg.
Autoritatea competentã poate permite scutiri de la prevederile acestui cod pentru
cantitãţi mai mari decât cele prezentate în tabelul 1, pentru solide inflamabile în
varianta grupului II sau III de ambalare a acestei clase, când astfel de substanţe sunt
dizolvate sau în amestec cu substanţe, care reduc în mod considerabil riscul, aceasta
cu condiţia ca elementul periculos dizolvat sau amestecat sã nu depãşeascã cantitãţile
specificate în tabelul 1.
Coletele trebuie sã fie în concordanţã cu testele de performanţã ale grupului III de
ambalare, afarã de cazul în care autoritatea competentã a aprobat altfel.
Greutatea brutã a ambalajului nu trebuie sã depãşeascã greutatea maximã
admisã pentru astfel de ambalaj, când nu este supus scutirilor de ambalare si nu
trebuie sã depãşeascã 100 kg, exceptând cele specificate mai jos.
Limita greutãţii brute nu se aplicã încãrcãturilor transportate în concordanţã cu
prevederile prevãzute în introducerea generalã a acestui cod sau în condiţiile aprobate
de autoritatea competentã.
Diferite substanţe ale acestei clase pot fi ambalate împreunã cu acelaşi ambalaj
exterior cu condiţa ca ele sã fie compatibile una cu alta.
Substanţele încãrcate la bord propuse scutirilor de mai sus, vor fi declarate ca
marfuri periculoase. Ele trebuie înscrise în "Declaraţia marfurilor periculoase" sub
denumirile lor tehnice sau ca marfuri ale acestei clase, în ambele cazuri urmate de
cuvintele "IN SMALL RECEPTACLES" (în recipienţi mici).
Schema generalã. Solidele inflamabile în cantitãţi limitate care nu sunt scutite
de prevederile prevãzute în tabelul 1 sau nu sunt transportate sub prevederile scutirii
de ambalare, nu trebuie declarate ca marfuri ale acestei clase, dacã sunt în
concordanţã cu prevederile schemei generale din introducerea generalã la acest cod, si
sunt identificate în "Declaraţia marfurilor periculoase" ca "DANGEROUS GOODS IN
LIMITED QUANTITIES" (marfuri periculoase în cantitãţi limitate), fiind însotite de un
"CERTIFICATE OF COMPLIANCE" (certificat de conformitate) cu prevederile schemei
generale pentru transportul marfurilor periculoase în cantitãţi limitate.
Transportul unei singure substanţe sau a diferitelor substanţe în cantitãţi limitate
împreunã în acelaşi ambalaj exterior este permis de prevederile acestei scheme.
Transporturile în condiţii corespunzãtoare a cantitãţilor mici de substanţe ce nu sunt
înregistrate în aceastã clasã, sunt de asemeni permise de prevederile schemei
generale.
Desigur substanţele foarte periculoase nu pot fi transportate sub prevederile
acestei scheme. Ele pot fi transportate numai ca marfuri periculoase ale acestei clase,
nefiind permise scutiri pentru cantitãţi limitate.
Prevederile detaliate ale schemei generale sunt cuprinse în introducerea generalã
a acestui cod.

ANEXA la Clasa 4.1.

Fibre vegetale uscate : Bumbac ; In ; Cânepã ; Iutã ; Capoc ; Sizal
Proprietãţi : Se aprind uşor
Observaţii : Magaziile sau compartimentele trebuie sã fie curate si fãrã pete de
ulei sau grãsimi. Apãrãtorile gurilor de ventilaţie de la magazii sau
compartimente trebuie sã fie dotate cu ecrane de prevenire a
scânteilor. Toate deschiderile, intrãrile si gurile de vizitã din magaziile
compartimente vor fi bine închise. Pe durata întreruperii temporare a
încãrcãrii, cind magaziile rãmân deschise vor fi pregãtite manicile de
incendiu. In timpul încãrcãrii sau descãrcãrii, fumatul în apropiere va
fi interzis si mijloacele de stins incendiu vor fi gata de intervenţie.
Bumbacul umed sau contaminat face parte din clasa 4.2. Fibrele
vegetale arse, umede sau umezite si fibrele vegetale uleioase intrã în
clasa 4.2.
Etichetare : Nu este cazul
Ambalare : Bale asigurate cu benzi metalice su bale ambalate în pânzã de sac si
asigurate cu benzi metalice.
Stivuire : Departe de uleiuri vegetale sau animale, pe punte sau sub punte.

Filme pe bazã de nitrocelulozã

Nr. U.N. 1324
Proprietãţi : Filmele vechi sau uzate pot fi susceptibile de a se aprinde spontan si
ard uşor. Când sunt implicate într-un incendiu, emanã fum toxic. In
compartimente închide, acest fum poate forma cu aerul amestecuri
explozive.
Observaţii : Stingerea incendiului se realizeazã prin inundarea cu apã.
Ambalare : Grupul III de ambalare :

Recipient net Colet brut

- litri - - kg -

Cutii metalice în lãzi de lemn

20 225
sau lãzi de sipci

Cutii metalice în lãzi de placaj 20 40

Lãzi de lemn cãptuşite - 225

Butoaie de placaj - 100

Butoaie metalice - 450

Etichetare : Clasa 4 solid inflamabil

Stivuire : Departe de alte substanţe inflamabile, numai pe punte la cargouri si
nave de pasageri cu mai puţin de 25 de pasageri. Pe alte pasagere
interzise.

Fân, paie
Nr. U.N. 1327
Proprietãţi : Se aprind uşor. Susceptibile de aprindere spontanã când sunt umede
si umezite sau contaminate cu ulei.
Observaţii : Se refuzã la încãrcare când sunt neambalate, umede, umezite sau
contaminate cu ulei. Magaziile sau compartimentele trebuie sã fie
curate, uscate, fãrã pete de ulei sau grãsimi. Apãrãtorile gurilor de
ventilaţie de la magazii sau compartimente trebuie sã fie dotate cu
ecrane pentru prevenirea scânteilor. Toate deschiderile, intrãrile si
gurile de vizitã din magazii sau compartimente vor fi bine închise. Pe
durata întreruperii temporare a încãrcãrii, când magaziile rãmân
deschise vor fi pregãtite manicile de incendiu. In timpul încãrcãrii sau
descãrcãrii fumatul în apropiere este strict interzis si mijloacele de
stins incendiu vor fi gata de intervenţie.
Ambalare : Grupul III de ambalare : în bale asigurate cu benzi metalice.
Etichetare : Nu este cazul.
Stivuire : Departe de uleiuri animale sau vegetale, pe punte si sub punte.

Deşeuri de cauciuc, pudrã sau granulat

Nr. U.N. 1345
Proprietãţi :
Observaţii :
Ambalare : Grupul II de ambalare

Colete brut - kg

Cãptuşealã etanşã la :
- lazi de lemn 125
- lãzi de placaj 40

Pungi din plastic mai multe straturi, saci de

25
hirtie sau pânzã

Butoaie din placaj sau fibre 100

Butoaie metalice 225

Etichetare : Solide inflamabile 4

Stivuire : Pe punte si sub punte.
 CONCLUZII

La primirea unei liste de încãrcãturã care cuprinde si unele marfuri

periculoase, comandantul navei trebuie sã se asigure cã în documentaţia bordului
existã urmãtoarele publicaţii :
 Codul I.M.D.G. în cinci volume, cu amendamentele la zi. Tabla de materii
a celor 5 volume este prezentatã la începutul fiecãruia dintre ele si redatã în
ANEXA NR. 4 a prezentei lucrãri.
 Mãsuri de urgenţã pentru navele care transportã marfuri periculoase, cu
amendamentele la zi ;
 Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri
periculoase;
Pentru fiecare marfã periculoasã aflatã pe lista de încãrcare, se procedeazã
astfel : se cautã denumirea tehnicã în indexul general din volumul V al Codului
I.M.D.G. (sau cu numarul O.N.U. în indexul numeric din acelaşi volum) si se scot
elementele care intereseazã în procesul de încãrcare si transport :
 numarul de paginã corespunzãtor fişei individuale din Codul I.M.D.G. ;
 numarul de înregistrare O.N.U. (pentru o dublã identificare) ;
 clasa si diviziunea ;
 grupa de ambalare ;
 riscurile secundare ;
 numarul fişei de securitate ;
 numarul tabelei M.F.A.G.
In cazul în care una din marfurile periculoase cuprinse în lista de încrcare nu
figureazã în indexul Codului I.M.D.G., se va solicita încãrcãtorului o specificaţie
completã cu toate elementele necesare, avizatã de o autoritate naţionalã
competentã.
Odatã extrase elementele din indexul general se va trece la studierea fişelor
individuale ale fiecãrei substanţe în parte. Totodatã pentru o mai bunã
documentare, se va studia introducerea generalã a Codului I.M.D.G., precum si
introducerea la fiecare clasã de marfuri luatã în studiu.
Pe baza acestui studiu se poate întocmi planul de încãrcare, în care se va sine
cont de toate proprietãţile marfurilor nominalizate în lista de încãrcare. De
asemenea, la întocmirea planului de încãrcare se va utiliza tabela de separare a
marfurilor periculoase.
Dacã planul de încãrcare satisface toate criteriile urmarite, se va trece în
continuare la studierea fişelor de securitate. Pe baza acestui studiu, ţinând cont de
cargoplan, se va întocmi lista cu necesarul de echipament si materiale de
decontaminare, listã ce se va înmâna încãrcãtorului.
In continuare se vor studia tabelele din ghidul M.F.A.G. Pe baza studierii fişelor
individuale, a cargoplanului si a tabelelor M.F.A.G. se vor stabili echipele de
intervenţie în caz de urgenţã.
La stabilirea acestor echipe se va lua în considerare cantitatea totalã de
marfuri periculoase, tipul si deplasamentul navei, numarul membrilor de chipaj,
mijloacele de intervenţie.
De asemenea se pot stabili restricţii de acces si circulaţie la bordul navei în
scopul securitãţii acesteia si al echipajului.
Se va face instruirea întregului echipaj cu privire la specificul marfurilor ce
urmeazã a fi încãrcate, dupã care se va realiza separat instruirea echipelor de
intervenţie.
Dupã perfectarea tuturor acestor mãsuri prealabile, comandantul se va sigura
cã nava este pregãtitã pentru încãrcare si transport din toate punctele de vedere,
putând dispune începerea încãrcãrii.
Pe mãsura încãrcãrii marfurilor periculoase, echipajul va urmari respectarea cu
stricteţe de cãtre încãrcãtori a normelor specifice de securitate, pentru a preveni
orice fel de incidente care ar putea interveni.
Respectând litera si spiritul reglementãrilor Codului I.M.D.G. si insuflându-le si
celorlalţi membrii de echipaj, ofiţerii bordului vor reuşi sã reducã la minim riscurile
iminente ce decurg din transportul marfurilor periculoase.

BIBLIOGRAFIE

Anton Beziris, Gh. Bamboi "Transportul maritim - Probleme tehnice si

de exploatare", Editura Tehnicã, 1988
Teodor Mircea, I. Pîrliţeanu "Indrumar tehnic pentru transportul si depozitarea
marfurilor periculoase", Editura Tehnicã,
Bucureşti, 1986
*** "International Maritime Dangerous Goods Code", London,
1982
*** "Medical First Aid Guide for Use in Accidents Involving
Dangerous Goods", London,1982