VIRUSURI

DEFINITIE:

 agenti care infecteaza bacterii,

plante, animale, oameni
 Caractere:
 dimensiuni foarte mici (nm)
 structura simpla

 parazitism dezvoltat (multiplicare doar in celule

vii)
 unitatea morfofunctionala infectioasa = virion
(corpuscul elementar)
IMPORTANTA:

determina boli aparente (sindroame

definite) si/sau inaparente la om si
animale
 ORIGINEA VIRUSURILOR

 gene celulare cu evolutie independenta

 celule degenerate sau involuate

 evolutie directa din celulele vii

primordiale cu proprietati
autoreplicative
 EVOLUTIA
VIRUSURILOR
 Virusuri ARN
 prima molecula vie a fost un ARN auto catalitic cu dubla actiune: codificare si
enzimatica
 formele existente provin din ARN-ul primordial sau din interactiuni genetice
intre virusurile ARN

Mecanisme:
 mutatii: defecte de transcriere cu rata mare si cu evolutie genetica rapida;
pot fi punctiforme (virusul gripal = drift antigenic) sau mari (blocuri de
gene) care determina genotipuri noi
 recombinarea (reorganizarea genetica): copiere alternativa cu rata mare intre
virusuri omologe (virusul polio intreserotipuri) si neomologe (virusul
hepatitei soarecelui/sens pozitiv si virusul gripal/sens negativ)
 reasortarea: doar la virusurile cu genom segmentat prin schimburi de gene
intre tulpini circulante animale si umane. Ex. virusurile gripale printr-o
infectie mixta a virusurilor animale (aviare, porcine) cu vrusurile umane
detetrmina aparitia de tulpini noi cu potential pandemic.
 Virusuri ADN
 evolutiv sunt superioare fata de v. ARN: transcriptia se face cu
sisteme celulare, sinteza ADN viral este concomitenta cu replicarea
celulei parazitate, au enzime care stimuleaza sinteza de
dezoxinucleotide, fac schimb de gene cu structuri celulare
 provin din repliconi mobili: plasmide, transpozoni, retrotranspozoni

Mecanisme:
- mutatii: rata mai mica, unele apar la presori de selectie (antivirale)
- recombinarea: acapararea de gene noi de la alte virusuri sau gene
celulare ( inclusiv de la plasmide sau epizomi)
 EFECTELE EVOLUTIEI
 Emergenta = aparitia de specii noi
 Reemergenta = reaparitia unor specii cunoscute cu
circulatie discontinua

Mecanisme:
 mutatii cu acumulare lenta (drift antigenic)
 recombinarile/reasortarile (shift antigenic)
 FACTORI FAVORIZANTI:
 depasirea barierei de specie (HIV)
 modificarea comportamentului gazda umana
(prostitutie/libertinaj – HIV, VHB, virusuri herpetice si
cresterea consumului droguri)
 demografici: crestere populatii, deplasari rural-urban
 cresterea circulatiei mondiale de persoane si marfuri
 modificari ecologice: defrisari, irigatii, baraje, urbanizare
 industrializare si tehnologie moderna: producere hrana la
nivel industrial, transplant de organe, transfuzii, tratamente
imunosupresoare, antivirale si antobiotice
CLASIFICAREA VIRUSURILOR

(Comitetul International de Taxonomie Virala)

 CRITERII:
1. caracteristici virion: dimensiuni, forma, structura, +/- invelis, forma, simetrie
2. genom: tip (AND sau ARN), nr. catene, forma catene (liniara sau circulara), sens
catene (+ sau -), nr. segmente, dimensiune
3. mod multiplicare: transcriere, translatie, loc ansamblare/maturare
4. proteinele virale: nr., structura (secvente a.a), functii (transcriptaze,
reverstranscriptaze, hemaglutinine, neuraminidaze, factori de fuziune)
5. comportament la agentii fizici (temperaturi, radiatii) si chimici (ioni, solventi,
detergenti)
6. proprietati biologice: spectru de gazda (bacterii, plante, animale), mod transmitere
7. patogenitate/tropism tisular: neurotropism (virusul rabic, virusuri encefalitice);
v.dermatotrope (poxvirusuri); respiratorii (virusul gripal, virusuri paragripale);
limfotrope (HTLV I si II); hepatitice (HVB, HCV); enterotrope (enterovirusurile)
8. distributie geografica (virusul encefalitei japoneze, virusul encefalitei West-Nile)
ORDINE :

Caracter definitoriu:

 inrudire filogenetica intre familii

 MONONEGAVIRALES cu FAMILIILE:

 Bornaviridae
 Paramyxoviridae
 Filoviridae
Caractere:
 infecteaza animale (vertebrate si nevertrebate) si plante
 genom: ARN (liniar, monocatenar, sens -, secventa
similara a genelor)
 polimeraza ARN dependenta de ARN
 maturare prin inmugurire
 NIDOVIRALES cu FAMILIILE:

 Coronaviridae
 Arteriviridae
Caractere:
 infecteaza mamiferele
 genom: ARN (liniar, monocatenar, sens +) cu
functie de ARNm
CAUDOVIRALES cu FAMILIILE:

 Myoviridae
 Siphaviridae
 Podaviridae

Caractere:
 infecteaza Bacteria (bacteriofagi) si Archea
 FAMILIA

Caractere definitorii:
 cuprind virusuri cu caractere comune
(morfologie virion, organizare genomica)
 origine comuna a virusurilor

 pot exista si subfamilii, denumire + virinae

(Alphherpesvirinae)
GENUL

Caractere:
 grup de specii dintr-o familie cu
proprietati comune distincte
 denumire = virus (Morbillivirus)
 SPECIE

Caractere:

 grup de tulpini care poseda anumite gene

 denumire: virus Ebola
NUMAR VIRUSURI
CUNOSCUTE/CLASIFICATE

4.000 specii cu
30.000 tipuri si subtipuri
VIRION
 MORFOLOGIE
 vizualizarea se doar la microscopul electronic (transmisie, baleiaj
scanare)
 modul de studiu:
1. direct din produse patologice: pustule (v. vaccinia, v. variolic); vezicule
(v. varicela/zoster, v. herpetic); fecale (rotavirusuri)
2. din tesuturi si celule infectate (bolnav, culturi celulare, oua embrionate,
animal)
3. suspensii virale obtinute prin: cultivarea pe substrat sensibil (culturi
celulare, oua embrionate, animale), eliberare virus (inghet-dezghet,
ultrasonare, mecanic, detergenti), suspensionare (solutii saline),
centrifugare (3000 g)
4. purificare virus: ultracentrifugare (150.000 g), cromatografie, ultrafiltrare
5. concentrare: deshidratare, precipitare, ultrafiltrare (moleculara)
6. examinarea propriu-zisa: coloratie negativa, imunoelectromicroscopie
criomicroscopie, difractia cu raze x, sectiuni celulare ultrafine
MARIMEA VIRUSURILOR

Sunt mai mici decat bacteriile (100-1000 ori),

cu dimensiuni care variaza intre 18-30 nm
(parvoviridae, picornaviridae), 450 nm
(poxviridae), 900 nm (forme filamentoase,
dar cu diametru mic 80 nm - filoviridae).
 FORMA
 sferica: virus cu invelis (virusuri gripale, virusuri
paragripale, virusuri herpetice), virusuri fara invelis (virusul
polio, adenovirus)
 cilindrica (rigida/flexibila): virusul mozaicului tutunului,
fagi
 paralelipidica: virusul variolic, virusul vaccinia

 cartus: virusul rabic

 filamentoasa: virusul Ebola

 sferica cu prelungire (coada): b. fagi

STRUCTURA VIRION

 genom
 capsida
 +/- înveliş viral
 Genom
1. tip acid nucleic: ADN sau ARN (majoritar)
2. marime: dependenta de masa mol (daltoni ) si nr. nucleotide (kilobaza)
 g. mol = 1,5 x10 6 daltoni (parvovirusuri); 150x106 (poxvirusuri)
 nr. nucleotide: 5-7kb (papovavirusuri); 231 kbp (herpesvirusuri)
 nr. gene: virusul gripal = 12, HIV = 9, v. vaccinia = 240
 nr. proteine codificate: v. vaccinia = 250, virusul herpetic = 200, picornavirusul = 4
3. structura:
 v. ADN: monocatenare liniare (parvov.); monocatenar circular (fagX174); dublucatenare
liniare (adenovirusuri, virusuri herpetice); dublucatenare inchise extremitati (v.vaccinia);
dublucat. circulare cu extremit monocat. (hepadnav.); dublucatenare circulare (v.
polyoma)
 v. ARN: monocatenar liniar (picornav, v.hepatitei A); monocatenar diploid /2 mol legate
(retrov.). Unele v. ARN pot avea genom fragmentat care permite reasortarea:
monocatenar liniar cu 8 segmente (orthomyxov.), monocatenar cu 2 segmente (arenav.),
monocatenar cu 3 structuri circulare (bunyav.), dublucat cu 10-20 segmente (reovirusuri)
4. functii:
 depozitar al informatiei genetice
 determina infectivitatea virala (scade la izolarea acidului nucleic)
 autoreplicarea cu exceptia ARN viral moncat. cu sens negativ (orthomyxov.)
Capsida virala
 complexe proteice cu arhitectura si structura specifica care invelesc
acidul nucleic
 unitatile morfologice = capsomere asezate ordonat pe axe de simetrie
Tipuri de simetrie:
 cubica – icosaedrica (virioni sferici): v. ADN (parvov. = 32 capsomere;
herpesv. = 162 capsomere; adenov. = 252 capsomere), v. ARN
(picornav., calciv. = 32 capsomere)
 helicoidala (tubulara): v. ARN cu sens negativ (proteinele formeaza un
complex nucleocapsida/ribonucleoprot.; disocierea = pierderea
infectivitatii la orthomyxov. si paramyxov.)
 binara (icosaedrica, helicoidala): bacteriofagi (cap = icosaedru; coada =
helicoidala)
Functii:
 protectie ac.nucleic
 atasare celula (virus fara invelis)
 INVELISUL VIRAL

 unele virusuri (ADN, ARN) prezinta un invelis

(anvelopa sau peplos)

 invelisul provine din: membrana celulara

(ortomyxovirusuri, paramyxovirusuri, filovirusuri,
retrovirusuri) sau m. nucleara (herpesvirusuri)
 Structura:

1. derivata de la celula infectata:

• port. membrana celulara = strat
bilipidic (fosfolipide, colesterol,
glicolipide) in care sunt inserate
proteinele virale
2. codificata de virus:
a.spiculi (peplomere):
 glicoproteine (ancorate in invelis) cu trei portiuni: externa
(glicozilata), medie (polipeptide), interna (peptide)
 hemaglutinine (glicoproteine trimerice): se gasesc la majoritatea
virusurilor cu invelis (orthomyxov., paramyxov., togav., coronav.,
rhabdov., flavir., bunyav.); au aspect de bastonas (microscopie
eelectronica); functii = hemaglutinare/hemadsorbtie , atasare virus la
receptori, induc raspuns imun.
 neuraminidaze (glicoproteine tetramerice): la paramyxov. si
orthomyxov.; functie = scindeaza acidul sialic din membrana
celulara permitind penetrarea si eliberarea virusului
 factori de fuziune: prezenti la paramyxov. in forma inactiva (FO)
care prin proteoliza (proteaze cel.) se desfac in F1si F2 (forme
active); functii = favorizeaza penetrarea virusului (fuzioneaza cu
membrana celulara), fuziunea membranelor celulare cu formare de
sincitii, hemoliza, difuziunea infectiei.
 b. proteina M (matrix):

 prezenta la majoritatea virusurilor cu anvelopa

 captuseste fata interna a stratului bilipidic
 are doua forme in celule: M1 si M2
 functii: mentine integritatea anvelopei,
intervine in ansamblare - inmugurire prin
legare de glicoproteine si nucleocapsida,
favorizeaza transportul ionilor de H.
Functii invelis:
 protectia nucleocapsidei
 atasare la receptori celulari

 ansamblare virion prin proteina M

 determina activitati ca:

hemaglutinare, hemadsortie,
hemoliza, fuziune
 ENZIME VIRALE
1. ale invelisului
2. nestructurale, legate de nucleocapsida cu rol in replicarea
genomului si sinteza de proteine virale:
 transcriptaze: ARN polimeraze dependente de ARN (v.
monocat. cu sens -: paramyxov., rhabdov., orthomyxov.;
v.dublucat.; reov.)
 ARN polimeraze dependente de ADN (poxv., herpesv.)
 reverstranscriptaze (retrov. si hepdnav.) cu functii de: ADN
polimeraza dependenta de ARN, ADN polimeraza dependenta
de ADN, integreaza (retrovirusuri – integreaza ADN viral in
ADN celular)
 endonucleaze: cliveaza catenele acidul nucleic (v. gripal, pox.
v.); integreaza genom viral oncogen in ADN celular (SV40,
adenovirus)
AGENTI SUBVIRALI INFECTIOSI

 virusuri incomplete, virusuri

nefunctionale, acizi nucleici = formatiuni
independente neviabile inafara celulei
 replicarea depinde de celula gazda cu
exceptia prionilor (autoreplicare)
 pot determina boli la om si animale
 Virusuri defective
 virusuri cu genom incomplet care se replica prin
coinfectie cu alt virus (helper)
 pot determina infectii persistente (panencefalita
scerozantasubacuta)
 apar prin:
o defecte de transcriere care duc la mutatii (v. ARN)
o multiplicare in celule nepermisive: infectii persistente
mai ales la SNC (v. rujeolos, rubeolos, urlian)
 Virusuri satelite

 virusuri ADN cu genom mic,

monocatenar (sens +/-): replicare
in prezenta adenovirusurilor si
herpesvirusurilor
 Viroizi
 ARN monocatenar circular cu aspect de
bastonas; replicare dependenta de
celula gazda
 determina boli la plante de cultura, dar
au asemanari cu infectia data de VHD
la om (difera prin rolul de helper a
VHB)
 Prioni

 agentii
infectiosi de natura proteica
care determina la om si animale boli
ale SNC (om: Kuru, boala Creutzfeld –
Jacob; animal: encefalita spongiforma
bovina, etc.)
ACTIUNEA
AGENTILOR
FIZICI, CHIMICI si
BIOLOGICI
asupra VIRUSURILOR
 Mod de actiune:
 distrugere/inactivare: atenuare, sterilizare
 conservare: transport produse patologice, pastrare laborator, mentinere
vaccinuri cu virusuri vii
 modificare: atenuarea patogenitatii
Efectele depind de:
 natura agentului, concentratie, timp de actiune
 tipul de virus: cele fara anvelopa mai rezistente
 mediul cu virus: produse patologice (sange, plasma, excretii, secretii) au
rol protector
Sensibilitatea diferitelor structuri:
 acidul nucleic: radiatii UV, substante chimice (formaldehida, hipocloritul
de Na), agenti mutageni (ac. nitros, hidroxilamina), substante radioactive
cu P, H
 proteine virale: radiatii UV, enzime proteolitice, substante chimice (fenol,
formaldehida)
 invelisul: solventi (eter, cloroform), detergentii anionici
 Agenti fizici:
Temperatura:

 caldura uscata:
- mediu ambiant : + 180C - +250C (viabilitate: 2-3 ore = v. gripal, v. rujeolos; 7 ore = v. Ebola, v. Marburg; 24 ore = v. Epstein-Barr; 3 luni = v. coxsackie; >1 an = v. variolic
- temperaturi intre +560C si + 100C pe durata de 30 min. inactiveaza majoritatea virusurilor
- la +560C sunt inactivate: v. gripale (5 min.), v. urlian (20 min.), adenov/ herpesv/poliov (30 min)
- sensibilitatea depinde de : tipul de virus (v. rujeolos = 3 minute la +600C, v. Ebola = 1 ora la 600C, v. hepatitei = 1ora la +1600C),
substante protectoare (organice sau saruri ca Cl2Ca si Cl2Mg )
 caldura umeda :

 are eficienta mai mare in distrugerea virusurilor

a. fierbere (+1000C):
 v. hepatitei A, v. rabic: 10 min.
 v. hepatitei B: 30 min.

b. autoclavare (+ 210C, 15 psi):

 toate virusurile: 20 min.
 Mod de actiune a caldurii:

 alterarea proteinelor virale

 FRIGUL
Conserva virusurile si mentine infectivitatea.

 la +40C: majoritatea virusurilor se mentin perioade lungi

 congelarea (-200C) poate scadea seminficativ
infectivitatea (v. gripale)
 la –700C si azotul lichid (-1900C) se mentin ani de zile
toate virusurile
 inghetul si dezghetul repetat afecteaza virusurile cu
anvelopa (paramyxov., v. herpetice)
 DESICATIA
 Deshidratarea unui preparat prin modificarea temperaturii
(<, >) in prezenta unor substante (CaCl2, KOH)

a. desicare lenta: scade patogenitatea (atenuare tulpini: v.

rabic, v. polio)

b. desicare rapida (liofilizare): conserva virusurile

inclusiv cele vaccinale pe durata a mai multor ani
 pH-ul

 <5 si >9 afecteaza infectiozitatea cu

exceptia enterovirusurilor, virusul gripal
B si arbovirusurile care se mentin la pH 3
si respectiv pH 9
 RADIATIILE
Efectele depind de: tipul de radiatie (ionizanta, neionizanta) si durata de expunere
 radiatii neionizante:
- lumina poate scadea viabilitatea si difuziunea virusurilor (v. aerogene
determina epidemii in sezoanele cu insolatie scazuta)
- radiatiile UV au actiune virulicida asupra unor virusuri prin alterarea bazelor ac
nucleici (v. polio, v. rabic, v. urlian = distruse instantaneu; v. hepatitei A si v.
rujeolos = distruse in 1-2 min.), exceptie fac v. hepatitei B si HIV care sunt
rezistente.
 radiatii ionizante: au efect virulicid prin alterarea ac. nucleici si a proteinelor
virale
- radiatiile X, gamma, alfa si beta inactiveaza virusurile in functie de doza si tip
de virus (v. gripal rezista pina la 2400 R/RX, iar v. polio pina la 50.000 R timp
de 40 min.)
- radiatiile ionizante nu afecteaza antigenitatea
- se folosesc la sterilizarea materialelor si a instrumentarului de unica folosinta
- pot avea efect mutagen in doze mici
ULTRASUNETELE
Efecte posibile la >20kHz/sec.:
1. pierderea infectivitatii prin disruperea
virionului
2. cresterea unor activitati prin desfacerea
invelisului (v. gripal cresterea titru HA)
3. fara afectare: v. rujeolos, v. aftos
 AGENTI CHIMICI
 Efectele depind de:
- natura substantei, intensitatea, durata de actiune si
tipul de virus
- nivelul actiunii: virion intreg, proteine, acid nucleic,
invelis
 Mod de actiune:
- virulicida cu aplicare in decontaminare si sterilizare
- diminuarea patogenitatii
- conservare - stabilizare
 Substante virulicide:
• agentii oxidanti (1%) inactiveaza virusurile :
• apa oxigenata (3-6%, v.polio =1%); ozonul (dezinfectia apei)
• permanganatul de K (1%); aldehidele (formaldehida = 1-8% pentru decontaminare si
sterilizare aer); glutaraldehida (2% distruge v. hepatitei B si HIV in 2 min.; se
foloseste la sterilizarea instrumentar)
• clorul: actioneaza intens pe v polio, v. hepatitei A; hipocloritul Ca/Na (10%):
afecteaza acizii nucleici; cloramina (2-5% uzual si 20% pentru v. hepatitei B)
• fenolii (1-5%) altereaza proteinele la virusurile cu invelis (v.gripal)
• solventii organici (eter, cloroform) inactiveaza virusul cu anvelopa prin dizolvarea
lipidelor; active pe: v. gripal, v. rujeolos, v. urlian, v. herpetic (180re la +4 0C), dar nu
actioneaza pe v. fara invelis (enterov., adenov.)
• detergentii sintetici (dezoxicolatul de Na; Tween 80) inactiveaza virusurile cu invelis
(arbov., myxov.) nu si cele fara invelis (enterov.). Unii cresc activitatea Ha (Tween-
80)
• detergentii cationici (saruri cuaternare de amoniu) au si efect de curatire in
concentratie de 20%
• alcolii: etanolul (75%) inactiveaza toate virusurile, dar libere de mat. organic;
metanolul nu este folosit curent (70% inactiveaza HIV in 15 min)
• Lactone (beta propiolactona): in concentratie de 0,2- 0,4% actioneaza rapid pe v.
gripale, v. rujeolos, v. urlian, adenovirusuri
Agenti care diminueaza patogenitatea

 formaldehida (0,2%) mentin imunogenitatea

(vaccinuri inactivate) la v.rujeolos, v. urlian,
v. encefalitice
 fenolul (1%) folosit la vaccin antirabic

 beta propiolactona la vaccinul antirabic

 AGENTI CONSERVANTI

 glicerol (50%) mentin infectivitatea timp

indelungat: v. polio (6 ani); v. herpetic (5
ani); v. febrei galbene (2 luni)
 saruri de Mg. si Na mentin infectivitatea la
temperaturi ridicate (Cl2Mg – v. polio la
+500C)
 AGENTI BIOLOGICI
 secretiile umane si animale au substante cu actiune
virulicida:
- lizozimul (saliva, lacrimi, secretii nazale): activ pe
v.gripale si v. polio
- sucul gastric activ prin pH acid si pepsina
- bila activa pe v. cu invelis (v. gripal, v. herpetic)
 enzimele proteolitice (tripsina, papaina, pepsina, pronaza)
lizeazainvelisul viral si proteinele virale; se folosesc
pentru separarea acizilor nucleici de proteinele virale.
 CULTIVAREA VIRUSURILOR
Virusurile se replica numai in celule vii (eucariote
sau procariote).
Cultivarea virusurilor se poate face in urmatoarele
sisteme:
I. substraturi celulare
II. oua embrionate
III. animale de laborator
 I. Substraturi celulare:
 culturi de tesut: fragmente de tesuturi suspendate in mediu
nutritiv fara multiplicare: nu se mai folosesc
 organoculturi: fragmente de organe (esofag, stomac,
intestin, colon, cord, pancreas), mentinute in mediu, permit
dezvoltarea a v. gripale A si B, v. echo, v. polio, v. rujeolos,
etc. Celulele nu se multiplica si au o supravietuire scurta.
 culturile celulare: suspensii monocelulare obtinute
enzimatic sau chimic care se multiplica si au o durata de
supravietuire variabila dependenta de cariotip si modul de
obtinere.
- componente: a) celulele
b) mediul nutritiv
 a) Celulele

- sursa :
 tesuturi embrionare: embrion uman (trim. I), plaman de
embrion uman, embrion de gaina. Au potential inalt de
multiplicare.
 tesuturi adulte: rinichi (maimuta, caine, cobai, etc.)
 tesuturi tumorale (de la diverse biopsii)
 tesuturi de insecte: tantari (folosite la cultivarea arbovirusuri)
- mod obtinere:
 tripsinizarea fragmentelor de organ, suspendare in mediu
nutritiv, incubare la 370C
 Clasificare :
a. mod de cultivare:
 cultura in monostrat = strat celular continuu obtinut prin aderare si multiplicare pe
sticla sau plastic (flacon, tub, placi cu godeuri). Ele pot fi: stationare (plan
orizontal), rotate (flacoane cilindrice cu o viteza de 14 - 16 rotatii/min.)
 cultura in suspensie (fermentoare cu agitatie continua). Randament foarte mare.
 cultura pe microsfere (sticla, colagen, polistiren cu dim. de 5 mm )
b. mod de obtinere si caractere cariotip:
 culturi primare: se obtin prin trisinizare, cariotipul este similar cu cel de origine
(diploid), supravietuiesc 7-21zile, se mentine tipul de celule (epitelial sau
fibroblastic)
 culturi secundare: se obtin prin tripsinizarea culturilor primare sau cu
EDTA/versen (chelatori), au caractere asemanatoare cu cele primare
 culturi diploide: se obtin din tesuturi embrionare, se pot face 20-50 de subcultivari,
celule de tip fibroblastic, se folosesc la vaccinuri (MRC5)
 culturi heteroploide (linii celulare continue): subcultivare nelimitata, se obtin din
tesuturi tumorale sau transformate (virusuri, radiatii, substante chimice). Cresc
rapid (2-3 zile), se folosesc in diagnosticul de laborator.
 b) Medii nutritive
Asigura multiplicarea si viabilitatea celulara.
1. Medii biologice: plasma, extracte embrionare, lichid amniotic. Se folosesc
limitat.
2. Medii sintetice :
- compozitie:
 solutie salina tamponata (Hanks, Earle) + stabilizator de pH (Hepes) +
indicator pH (rosu fenol)
 ser animal (ser fetal de vitel) si aminoacizi pentru aderare pe suport si
multiplicare
 antibiotice (penicilina + streptomicina) si antifungice (fungizon)
 +/- hidrolizat de lactalbumina
- tipuri:
 mediu de crestere (10% ser fetal de vitel)
 mediu de intretinere (2-5 % ser fetal de vitel)
 MODIFICARILE CULTURII
CELULARE INDUSE DE VIRUSURI
1. Efect citopatic (perturbari celulare structurale si functionale):
- tip:
 litic: celulele se rotunjesc, devin mai refringente si se desprind (enterov.)
sau se maresc si se grupeaza (ciorchine) urmate de o desprindere rapida
(adenov.)
 formare de sincitii: fuziunea membranelor celulare cu aparitia de forme
gigante cu mai multi nuclei (v. sincitial repirator, HIV, v. rujeolos)
 citotoxic: distrugeri masive cu desprindere rapida
- timp de aparitie si intensitate:
 24-48 ore cu distrugere in 3-4 zile: v. polio
 3-4 zile cu desprindere totala in 7-10 zile: v. Rujeolos

2. Formarea de plaje: reprezinta un efect citopatic limitat produs de o

singura particula virala; se foloseste la clonarea virusurilor
3. Incluzii virale: formatiuni rotunde sau ovalare (componente virale)
intranucleare (v. herpetice, adenov.) sau citoplasmatice (v.rabic ) puse
in evidenta prin coloratii (M-G-G )
4. Hemadsorbtia: se observa la virusuri cu hemaglutinine exprimate pe
membrana celulara (gripale, paragripale) si se evidentiaza prin fixarea
hematiilor la suprafata culturii
5. Inhibitia metabolica: celulele infectate nu vireaza indicatorul de pH
6. Interferenta: poate evidentia multiplicarea unui virus fara efect
citopatogen (v. rubeolos) prin inocularea la 10 zile cu un virus cunoscut
citopatogen (v. echo 11)
7. Transformarea celulara: apare la infectii cu v. oncogene (polyoma,
SV40) si se manifesta prin malignizare si multiplicare aberanta a
celulelor (aglomerari de celule pluristratificate la nivelul monostratului)
Culturi
celulare
folosite
curent in
virusologie
UTILIZAREA
CULTURILOR DE CELULE

 diagnostic(izolare si identificare)
 obtinerea unor reactivi de diagnostic

 prepararea de vaccinuri virale

 II. Oua embrionate
Sunt folosite pentru cultivarea anumitor virusuri:
gripale, oncogene, poxvirusuri.

1. Tipuri dupa sursa:

 conventionale: folosite in diagnosticul gripei si la
prepararea vaccinului gripal
 LF (leukosis-free): obtinute in incubatoare speciale; nu
sunt infectate cu v. leucozei aviare
 SPF (specific-pathogen-free): nu contin contaminanti
de orice fel; se folosesc la seed-uri vaccinale (gripal,
rujeolos)
2. Structura:

 cochilie
 camera de aer
 membrana proprie
 membrana chorio

1. Ou embrionat: a) cochilie; b) membrana proprie; c) membrana

corioalantoidiana; d) lichid alantoidian; e) sac vitelin; f) sac amniotic
continand lichid amniotic; g) camera de aer; h) sac albumen; i) embrion
 3. Selectie:
 oua embrionate de gaina de 10-11 zile cu coaja alba; incubare la 39 0C, umiditate
75-80%
4 . Inocularea:
 pe membrana chorioalantoidiana: pentru virusuri care produc leziuni de tip pocks
(v. vaccinia, v. herpetic, v. oncogene, v. Rous)
 in cavitatea alantoidiana : v.gripale A si B
 in cavitatea amniotica : v. gripal C si v. urlian
 in sacul vitelin : v.herpetic
5. Modificari determinate de virusuri:
 leziuni ale mca: nodulare (pocks) date de poxvirusuri, v. herpetice, v. Rous
 activitate hemaglutinanta a lichidelor amniotice si alantoice: v. gripale A, B,C si
v. urlian
 moarte embrion: v. urlian, v. herpetic
6. Utilizare:
 diagnostic (izolare, caracterizare): v. gripale
 preparare reagenti de diagnostic: gripa
 preparare de vaccinuri: gripal
III. Animale de laborator

Se folosesc limitat:
- virusul nu se cultiva pe cultura celulara
sau ou (HIV, v. coxsackie A) sau in
cercetare (patogeneza, oncogeneza virala,
imunitate, substante antivirale)
1. Surse:
 mamifere mici: soarece, hamster, sobolan, cobai maimuta, dihor
 mamifere mari: oaie, capra, cal, vitel
 pasari: gaina, rata, curcanul

2. Selectia:
a. susceptibilitatea la infectia virala:
specia: soarecele (v. coriomeningitei limfocitare), maimuta (v. rujeolos si
VHB), cimpanzeul (HIV), hamsterul la v. oncogene
caractere genetice: soareci BALB (v. leucemiei murine)
b. varsta: izolarea v. coxsackie la soareci de 72 ore
c. starea de sanatate: carantinarea animalelor din zone necunoscute (maimute)
d. animale speciale:
SPF = animale fara flora patogena
Germ - free = animale fara flora asociata (patogena, saprofita)
inbred (izogene) = animale homozigote obtinute prin inmultiri
consanguine
transgenice = animale obtinute dupa injectarea unei gene de la parinti
izogeni in oul fecundat
soareci nuzi = nu au păr si timus congenital
3. Utilizarea animalelor:

 diagnosticul unor boli virale (virusul se dezvolta

doar pe animale)
 preparare de reagenti de diagnostic (seruri
imune, antigene, complemente)
 sursa de organe (rinichi: maimuta, caine) si ser
(fetal vitel) pentru culturi celulare
Substrate celulare “in vitro” utilizate mai frecvent in laboratoarele de culturi celulare si diagnostic
virusologic
continuare