Somnul

Somnul este o stare fiziologică periodică şi reversibilă, caracterizată prin suprimarea

temporară a conştienţei, prin abolirea parţială a sensibilităţii şi încetinirea funcţiilor vieţii
organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu
aproximativ 0,5 grade C, scăderea funcţiilor secretorii). În timp ce mulţi dintre noi cred
că somnul este o întindere temporală în care nu se întâmplă nimic, somnul este, de fapt,
cel puţin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată. Deşi
importanţa somnului nu poate fi discutată, oamenii de ştiinţă nu cunosc cu exactitate de
ce este atât de important pentru supravieţuirea noastră.

Motive

Somnul este esenţial vieţii. Animalele de laborator private de somn au murit. Nici
oamenii nu par sa fie imuni la efectele lipsei de somn care le ameninţă traiul. Un sondaj
condus de American Cancer Society concluzionează faptul că oamenii ce dorm mai puţin
de 6 ore pe noapte sau care dorm mai mult de 9 ore, au avut o rată a morţii cu 30% mai
mare decât cei care dorm în mod obişnuit 7 - 8 ore. Chiar şi cei care au dormit mai puţin
de 6 ore şi în general nu au avut probleme de sănătate dar au avut o rată a morţii de 1,8
ori mai mare decât cei ce au dormit orele "normale".

Scopul somnului

Există mai multe teorii în această privinţă:

• Teoria adaptivă: Această teorie ne spune că somnul îmbunătăţeşte şansele de

supravieţuire ale unui animal. Cele care obişnuiesc să doarmă conform modului
lor de viaţă au cele mai mari şanse de supravieţuire. Speciile nocturne au somnul
diferit de vânătorii diurni, spre exemplu.
• Teoria Conservării Energiei: Animalele ce au un stil de viaţă alert şi cu
metabolismul rapid dorm mai mult decât cele care ard caloriile mai încet, astfel
conservându-şi energia pentru partidele de vânătoare.
• Teoria Restaurării: Conform acestei teorii, corpul se restaurează pe parcursul
somnului. Cercetătorii cunosc faptul că neuro-toxinele sunt neutralizate în timpul
somnului şi faptul că celulele se divid, ţesuturile se sintetizează şi hormonii de
creştere sunt eliberaţi în timpul etapelor de somn cu emisii de unde slabe (sau
non-REM). Atleţii, spre exemplu, petrec mai mult timp în etapele 3 şi 4 (unde
slabe) decât alţii, iar copiii şi tinerii de asemenea.
• Teoria Programării-Reprogramării: Această teorie susţine că informaţia inutilă
este "ştearsă" şi că informaţia importantă este întipărită într-o memorie mai
puternică. Copii, care acumulează informaţie la o rată mult mai mare decât în
orice altă etapă evolutivă a vieţii, dorm cel mai mult. Cu toate acestea, somnul
poate să nu fie similar întipăririi informaţiilor învăţate la şcoală, spre exemplu.
 Cercetări recente indică faptul că somnul REM ar putea fi soluţia. Copiii şi tinerii
parcurg în timpul somnului o perioada REM mai mare decât a adulţilor, iar adulţii care
sunt la şcoală sau trec prin perioade de solicitare intelectuală acumulativă intensă cunosc
o creştere temporală a somnului REM. Când oamenii sunt privaţi de somnul REM sunt
mai puţin pricepuţi la a rezolva probleme creative.

Ritmurile circadiene

"Ceasul biologic" al fiecărei persoane corespunde în mare aproximaţie cu ciclul unei

zile, iar de fapt, "circadian" înseamnă "aproximativ o zi". Ciclul de veghe şi somn este
strâns legat de temperatura corpului: cu cât temperatura este mai mare, cu atât suntem
mai activi; de partea cealaltă, cu cât temperatura scade, starea de somnolenţă începe să
apară. Ritmurile corpului par a se baza pe două perioade de somn în fiecare zi: una lungă
pe parcursul nopţii şi una scurtă, la amiază, când mulţi oameni obişnuiesc să doarmă sau
cel puţin să se odihnească, oprindu-se din alerta obişnuită celorlalte momente ale zilei.

Cercetătorii au aflat că atunci când oamenii sunt îndepărtaţi de orice sursă a timpului
exact (ceasuri, lumina solară etc.), "ceasul" lor intern pare să funcţioneze pentru o zi de
aproximativ 25 de ore. Dacă "ceasul biologic" se desincronizează cu cel al societăţii,
încep să apară probleme legate de somn.

Dereglari ale somnului

Perturbările somnului sunt frecvent întâlnite. O privare de somn sau o dereglare a

ritmului circadian poate să ducă la o deteriorare importantă a activităţii zilnice. O serie de
modificări intrinseci sau extrinseci (mediu, medicamente sau afecţiuni) pot conduce la
apariţia unor tulburări de somn sau de ritm circadian. Tulburările somnului pot fi de ordin
cantitativ (hiper- sau hiposomnii) şi de ordin calitativ (parasomnii).

Dereglările cantitative ale somnului

Insomnia

Insomnia este o tulburare a naturii şi duratei somnului. Insomnia este subdivizată în

dificultăţile de adormire (insomnie de adormire), treziri frecvente şi prelungite (insomnie
de menţinere a somnului), sau dorinţa de a adormi în continuare în ciuda unui somn cu o
durată adecvată (somn non reparator).

Etiologia insomniilor

Cele mai frecvente cauze ale insomniilor sunt aferenţele senzitive şi senzoriale intense
care duc la o stare de hiperexcitabilitate a sistemelor reticulate de trezire,
hiperdinamismele afective corespunzătoare unor situaţii caracterizate prin stress,
anxietate sau preocupări “intense”, utilizarea unor substanţe medicamentoase
(amfetamine, psihotonice, antiserotoninice de tipul paraclorfenilalaninei, cofeină,
stricnină, efedrină, atropină şi beladonă, fosfaţi, alcool etilic etc.), bolile psihice (mania,
hipomania, schizofrenia, nevrozele, psihozele maniacodepresive), bolile organice ale
sistemului nervos central, bolile infecţioase şi febrile, patologiile endocrine
(hipertiroidism), bolile organice generale etc.

Patogenia insomniilor

Mecanismele fiziopatologice responsabile de producerea insomniilor rezidă, probabil, în

modificările excitabilităţii formaţiunii reticulare şi a structurilor hipnogene (lezarea lor
traumatică, tumori, infecţii). Acestora li se adaugă unele tulburări biochimice interesând
monoaminele cerebrale, care, generate în exces produc o stare de hiperexcitabilitate a
structurilor ”vigilizante” sau alterează inducerea somnului lent din caza deficitului de
serotonină.

• Tipurile de insomnii
o Insomnia de scurtă durată apare pe parcursul a câteva zile până la trei
săptămâni. Insomnia de lungă durată sau cronică durează luni şi ani şi
prezintă reflexul obişnuit al unei situaţii psihiatrice sau medicale cronice,
utilizării unor medicamente sau o tulburare de somn primară.
o Insomnia psihofiziologică este o tulburare de comportament în care
subiectul e preocupat de faptul că nu poate adormi în timpul nopţii. În
acest caz, tulburarea de somn este declanşată de un eveniment afectiv
generator de stress. Aceşti pacienţi adorm mai uşor la ore neobişnuite sau
atunci când se află în afara locului lor obişnuit.
o Insomnia extrinsecă (tranzitorie, situaţională) poate surveni dipă o
schimbare de mediu inainte sau după un eveniment vital important, o
boală, un accident profesional, un examen etc. Se manifestă prin creşterea
perioadei de adormire, treziri repetate sau trezire matinală precoce.
o Insomnie de altitudine se întâlneşte în condiţii de hipobarie şi se manifestă
prin treziri frecvente după adormire, durata somnului fiind păstrată
o Insomniile viscerale. După cauzele cele mai frecvente ele pot fi digestive
(în sindroame dispeptice sau dureroase - ulcer, crize gastrice, constipaţii),
cardiace (prin dispnee de decubit în insuficienţele cardiovasculare, crize
de angor sau de astm cardiac), pulmonare (astmul bronşic), urinare (nefrite
cronice, nicturie, adenoame de prostată cu polakiurie).
o Insomnii organice cerebrale din arteriopatii, tumori, debutul unor
meningite, sifilisul nervos, coreea acută gravă.
o Insomnii endocrine- boala Basedow, discrinii cu hipersimpaticotonie.
o Insomnii nevrotice: constituie varietatea etiologică cea mai frecventă. În
acest grup se încadrează o mare parte a aşa-ziselor “insomnii esenţiale”.
Sunt determinate îndeosebi de nevrozele obsesionale, obsesivo-fobice,
anxioase şi depresive.
o Insomnii psihotice. Se manifestă în deosebi în cadrul psihozelor acute de
tip maniacal, delirant sau confuzional. Electroencefalografic se remarcă
importante fenomene de dezorganizare a somnului. O insomnie în aceste
cazuri poate preceda o apropiată reacutizare a simptomatologiei.
 o Insomnii în cursul toxicomaniilor (prin droguri psihotrope, încetarea
administrării de hipnoticeâ etc).
o Insomnii prin intoxicaţii medicamentoase cu digitală, salicilaţi, efedrină.
o Insomnii prin consum exagerat de cafea şi ceai.

Visul

Vis este un termen care descrie experienţa subconştientă constând dintr-o succesiune de
imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apare, de obicei, în timpul somnului, dar
mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă (somn REM). Capacităţile
cognitive, precum gândirea şi memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând
psihic şi emoţional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea.
Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării visurilor petrecute în
timpul somnului. S-a demonstrat ştiinţific faptul că o fiinţă umană petrece aproximativ 6
ani din viaţă visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte). Încă nu s-a aflat
care porţiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le
generează, dacă sunt implicate mai multe sau care este cu adevărat scopul viselor. În
timpul somnului REM, eliberarea anumitor neurotransmiţători este complet suprimată.
Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulaţi, condiţie cunoscută sub denumirea de
relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mişcările necontrolate ale corpului în
timpul somnului.

Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puţin probabile în
realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilităţii de control a
persoanei care visează. Singura excepţie cunoscută este visul cunoscut sub terminologia
de vis lucid, în care cei ce visează sunt conştienţi că visează, putând exercita controlul
asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul
înconjurător este adesea mult mai realist iar acurateţea senzorială este mai ridicată decât
în visele obişnuite.