UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINłELE EDUCAłIEI

SECłIA PSIHOLOGIE

ÎNVĂłĂMÂNT LA DISTANłĂ

PSIHOCRIMINALISTICA

Conf. univ. dr. BUŞ IOAN

I. InformaŃii generale

1.1.Date de identificare a cursului

Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:

Nume: Conf.univ.dr. Ioan Buş Numele cursului - Psihocriminalistica

Birou: Birou 4 sediul Fac. de Psihologie şi
ŞtiinŃe ale EducaŃiei, str. Republicii 37
Telefon: 0264-590967
Fax: 0264-590967
E-mail: ioanbus@psychology.ro
ConsultaŃii: Miercuri, 12 - 14
Codul cursului – PSY 2273
Anul, Semestrul – anul 3, sem. 2
Tipul cursului - OpŃional
Pagina web a cursului- http://www.psychology.ro
Tutore – drd. Visu-Petra George
JudiciaraTutor@psychology.ro

Ore de audienŃă conf. univ. dr. Ioan Buş: joi 11-13, Biroul nr 4, Institutul de Psihologie, str.
Republicii nr 37.

1.2. CondiŃionări şi cunoştinŃe prerechizite

Înscrierea la acest curs este condiŃionată de parcurgerea şi promovarea disciplinei Psihologie
Judiciară, care favorizează semnificativ asimilarea conceptelor prezentate în cadrul acestui curs. În
totalitatea lor, aceste prerechizite vor fi foarte utile în rezolvarea lucrărilor de evaluare ce încheie
fiecare modul şi, respectiv în promovarea examenului de evaluare finală.

1.2.Descrierea cursului
Fenomenul de devianŃă socială în general, cel de infracŃionalitate în special, implică în
condiŃiile actuale ale societăŃii noastre, o serie de probleme şi aspecte de un deosebit interes teoretic
şi practic pentru cercetarea ştiinŃifică. Dacă problematica teoretică se referă la mecanismele
etiologice, la modalităŃile de producere a infracŃionalităŃii şi la semnificaŃiile sociale ale
comportamentului infracŃional, cea practică presupune, atât metode de investigare şi cunoaştere, cât
şi forme şi mijloace de prevenire şi combatere a manifestărilor antisociale la nivel individual şi
social.
Fenomenul infracŃional, prin complexitatea factorilor care îl generează şi prin diversitatea
formelor în care se manifestă, nu poate fi explicat şi înŃeles fără aportul psihocriminalisticii. Factorul
determinant al comportamentului infracŃional este întotdeauna de natură subiectivă, dar acest aspect
nu poate fi izolat de contextul în care se manifestă: social, economic, cultural etc.
 Din perspectiva psihocriminalisticii, persoana trebuie acceptată ca fiind o fiinŃă care în mod
obişnuit acŃionează raŃional, dar uneori automat şi chiar iraŃional. Diversele trebuinŃe se manifestă în
conştiinŃa persoanei ca mobil al comportamentului, iar în cazul unui concurs de împrejurări acestea
pot determina luarea unor decizii pentru săvârşirea infracŃiunii. Psihocriminalistica cercetează
comportamentul sub toate aspectele, deschide largi perspective explicaŃiei ştiinŃifice a mecanismelor
şi factorilor cu rol favorizant, permiŃând o fundamentare realistă a manifestărilor acestuia.
Diagnosticarea profilului psihocomportamental al infractorului, evidenŃierea cauzelor care au
determinat comportamentul acestuia, constituie pârghii esenŃiale în conturarea programelor de
prevenire. Temele cursului acoperă o problematică interesantă şi atractivă.

1.4. Organizarea temelor în cadrul cursului

Cursul este structurat pe şase module de învăŃare, cuprinzând: problematica psihologică a
anchetei judiciare, în cadrul căreia vom detalia investigarea psihologică a comportamentului simulat
şi detecŃia simulării prin tehnica poligraf; terorismul contemporan – abordări, oragnizaŃii teoriste şi
profilul psihologic la teroristului; tehnici de negociere şi factorii care influenŃează procesul de
negociere în cazul luării de ostatici; mass-media şi comportamentul infracŃional; abordarea cognitivă
a comportamentului infracŃional şi psihopatologia acestuia; strategii de prevenire a
comportamentului infracŃional.
Nivelul de intelegere şi, implicit, utilitatea informatiilor pe care le regăsiti în fiecare modul
vor fi sensibil optimizate dacă, în timpul parcurgerii suportului de curs, veŃi consulta sursele
bibliografice recomandate. Dealtfel, rezolvarea tuturor lucrărilor de verificare impune, cel puŃin,
parcurgerea referinŃelor obligatorii, menŃionate la finele fiecărui modul. În situaŃia în care nu veŃi
reuşi să accesaŃi anumite materialele bibliografice, sunteti invitaŃi să contactaŃi tutorii disciplinei.

1.5. Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs

Asa cum am mentionat mai sus prezentul suport de curs este structurat pe şase module,
cuprinzând tot atâtea module aplicative întâlnite în domeniul psihocriminalisticii. Parcurgerea
acestora va presupune atât întâlniri faŃă în faŃă (consultatii), cât şi muncă individuală. Consultatiile,
pentru care prezenta este facultativa, reprezinta un sprijin direct acordat dumneavoastra din partea
titularului si a tutorilor. Pe durata acestora vom recurge la prezentarea fiecărui modul, dar mai cu
seama va vom oferi, folosind mijloace auditive şi vizuale explicaŃii alternative, răspunsuri directe la
întrebările pe care ni le veŃi adresa. În ceea ce priveşte activitatea individuala, aceasta o veti
gestiona dumneavoastra şi se va concretiza în parcurgera tuturor materilelor bibliografice
obligatorii, rezolvarea lucrarilor de verificare si a proiectului de semestru. Reperele de timp si
implicit perioadele în care veŃi rezolva fiecare activitate (lucrari de verificare, proiect etc) sunt
monitorizate de către noi prin intermediul calendarului disciplinei. Modalitatea de notare si,
respectiv, ponderea acestor activitati obligatorii, în nota finala va sunt precizate în secŃiunea politica
de evaluare şi notare precum şi în cadrul fiecărui modul.
Pe scurt, având în vedere particularităŃile învăŃământului la distanŃă dar şi reglementările
interne ale CFCID al UBB parcurgerea şi promovarea acestei discipline presupune antrenarea
studenŃilor în următoarele tipuri de activităŃi:
a. consultaŃii – pe parcursul semestrului vor fi organizate două întâlniri de consultaŃii faŃă în
faŃă; prezenŃa la aceste întâlniri este facultativă;
b. realizarea unui proiect de semestru cu o temă şi un set de sarcini anunŃate cu cel puŃin 30 de
zile înaintea datei de depunere a acesteia.
c. forumul de discuŃii – acesta va fi monitorizat de echipa de tutori şi supervizat de titularul
disciplinei.

1.6. Materiale bibliografice obligatorii

In suportul de curs, la finele fiecarui modul sunt precizate atât referinŃele biblografice
obligatorii, cât şi cele facultative. Sursele bibliografice au fost astfel stabilte încât să ofere
posibilitatea adâncirii nivelului de analiză si, implicit, comprehensiunea fiecărei teme. Volumul
„Psihologie şi infracŃionalitate – Module aplicative” (2006), este referinŃa obligatorie principală
pentru cursul de „Psihocriminalistică”. Având în vedere organizarea conŃinutului, dar mai ales
accentul pus pe caracterul interactiv, această lucrare se adresează prioritar studenŃilor de la
învăŃământul la distanŃă. InformaŃiilor din volum li se adauga o serie de referinŃe facultative, utile
îndeosebi atunci când aveŃi nevoie de informaŃii privind relevanŃa ecologică şi aplicativă a diverselor
modele teoretice. Lucrările menŃionate la bibliografia obligatorie se regăsesc şi pot fi împrumutate
de la Biblioteca FacultăŃii de Psihologie din cadrul Bibliotecii Centrale „Lucian Blaga”.

1.7. Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Optimizarea secvenŃelor de formare reclama accesul studentilor la urmatoarele resurse:
- calculator conectat la internet (pentru a putea accesa bazele de date si resursele electronice
suplimentare dar şi pentru a putea participa la secvenŃele de formare interactivă on line)
- imprimantă (pentru tiparirea materialelor suport, a temelor redactate, a studiilor de caz)
- acces la resursele bibliografice (ex: abonament la Biblioteca Centrală „Lucian Blaga”)
- acces la echipamente de fotocopiere

1.8. Calendar al cursului

 Pe parcursul semestrului II, în care se studiaza disciplina de faŃă, sunt programate 2 întâlniri
faŃă în faŃă (consultaŃii) cu toŃi studenŃii; ele sunt destinate solutionarii, nemediate, a oricaror
nelamuriri de conŃinut sau a celor privind sarcinile individuale. Pentru prima întâlnire se recomandă
lectura atentă a primelor trei module; la cea de a doua se discuta ultimele trei module si se realizeaza
o secvenŃă recapitulativă pentru pregatirea examenului final. De asemenea în cadrul celor doua
întâlniri studenŃii au posibilitatea de a solicita titularului şi/sau tutorilor sprijin pentru rezolvarea
anumitor lucrari de verificare sau a proiectului de semestru, în cazul în care nu au reusit singuri.
Pentru a valorifica maximal timpul alocat celor doua întâlniri studenŃii sunt atenŃionaŃi asupra
necesităŃii suplimentării lecturii din suportul de curs cu parcurgerea obligatorie a sursei bibliografice
de referinŃă. Datele celor doua întâlniri sunt precizate în calendarul sintetic al disciplinei, vezi anexa
A. În acelaşi calendar se regasesc şi termenele la care trebuie transmise/depuse lucrarile de
verificare aferente fiecărui modul precum şi data limită pentru depunerea proiectului de semestru.

ConsultaŃiile faŃă în faŃă vor avea loc în data de 03 aprilie 2011, ora: 8 - 10, Amfiteatrul Mărgineanu
şi 07 mai 2011, ora: 10 - 12, Amfiteatrul Zorgo.

ConsultaŃiile online vor avea loc în zilele de miercuri, de la ora 20 la 21 prin intermediul yahoo
messenger (ID: judiciaratutor)

1.9. Politica de evaluare şi notare

Evaluarea finala se va realiza pe bază unui examen scris desfaşurat în sesiunea de la finele
semestrului II. Nota finală se compune din: a. punctajul obtinut la acest examen în proporŃie de 70%
(7 puncte) şi b. evaluarea proiectului de semestru 30% ( 3 puncte).
CondiŃiile, simultane, pentru promovarea examenului la Psihologie judiciară sunt:
- minim 3,50 puncte la examenul scris din cele 7 puncte maxim posibile
- minim 5 puncte din nota finală (punctaj reunit: proiect şi examen)
Evaluarea acestor lucrări se va face imediat după preluare, iar afişarea pe site a notelor
acordate se va realiza la cel mult 2 săptămâni de la data depunerii/primirii lucrării. Daca studentul
considera ca activitatea sa a fost subapreciata de catre evaluatori atunci poate solicita feedback
suplimentar prin contactarea titularului sau a tutorilor prin email.

1.10. Elemente de deontologie academica

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
- Orice material elaborat de catre studenti pe parcursul activităŃilor va face dovada originalităŃii.
StudenŃii ale căror lucrări se dovedesc a fi plagiate nu vor fi acceptaŃi la examinarea finală.
- Orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată prin acordarea notei minime sau, în
anumite condiŃii, prin exmatriculare.
- Rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin afisaj electronic.
- ContestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor iar solutionarea lor nu va
depasi 48 de ore de la momentul depunerii.

1.11. StudenŃi cu dizabilităŃi:

Titularul cursului si echipa de tutori îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrangerilor
tehnice şi de timp, de a adapta conŃinutul şi metodelor de transmitere a informaŃiilor precum şi
modalităŃile de evaluare (examen oral, examen on line etc.) în funcŃie de tipul dizabilităŃii
cursantului. Altfel spus, avem în vedere, ca o prioritate, facilitarea accesului egal al tuturor
cursanŃilor la activităŃile didactice si de evaluare.

1.12. Strategii de studiu recomandate:

Date fiind caracteristicile învăŃământului la distanŃă, se recomandă studenŃilor o planificare
foarte riguroasă a secvenŃelor de studiu individual, coroborată cu secvenŃe de dialog, mediate de
reŃeaua net, cu tutorii şi respectiv titularul de disciplina. Lectura fiecărui modul şi rezolvarea la timp
a lucrărilor de evaluare garantează nivele înalte de înŃelegere a conŃinutului tematic şi totodată
sporesc şansele promovării cu succes a acestei discipline.
 Modulul 1
PROBLEMATICA PSIHOLOGICA A ANCHETEI JUDICIARE :
Investigarea psihologică a comportamentului simulat şi
detecŃia simulării prin tehnica poligraf

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu noŃiunile fundamentale ce Ńin de ancheta

judicară, comportament simulat şi detectarea acestuia.
Obiectivele modulului:
La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

Să poată defini noŃiunile de anchetă judiciară, comportament simulat,

1.1tehnică
reacŃii psihofiziologice, Introducere
poligraf.

Să cunoască principalele tehnici de detectare a comportamentului simulat

Să prezinte cele mai importante utilizăti ale poligrafului în investigaŃiile
criminalistice.

Să explice utilitatea practică a metodelor de detctare a comportamentului
simulat.

ANCHETA JUDICIARĂ - CARACTERIZARE GENERALĂ

Coordonatele psihologice ale activităŃii de anchetă judiciară
Tensiunea anchetei judiciare este comparabilă cu tensiunea psihologică specifică unei partide
de şah, în care se confruntă doi parteneri cu stiluri diferite: anchetatorul, tehnic, plin de imaginaŃie şi
infractorul viclean şi speculativ. Privite pe aceste coordonate psihologice, stările de tensiune
generate de permanenta dispută a anchetatorului cu partenerii săi nu trebuie să depăşească cadrul
legal stabilit pentru ancheta judiciară, altfel se poate compromite întreaga anchetă.
Cele mai frecvente planuri situaŃionale în care se confruntă anchetatorul şi anchetatul sunt:
a).Planul deschis - datele despre infracŃiune sunt cunoscute atât de anchetator cât şi de
infractor, ancheta având din start o situaŃie pozitivă pentru cauză;
b).Planul orb - datele despre infracŃiune sunt cunoscute numai de anchetator, infractorul
neştiind că ele se află la dispoziŃia anchetatorului. În asemenea condiŃii, infractorul poate comite
erori în construcŃia apărărilor formulate, fiind la discreŃia anchetatorului;
 c).Planul ascuns - datele despre infracŃiune sunt cunoscute numai de infractor, fapt ce poate
duce la eşecul anchetei, autorul infracŃiunii putând să rămână mult timp neidentificat, uneori ani la
rând, iar alteori cauza intră în prescripŃie;
d).Planul necunoscut - datele despre infracŃiune nu le cunoaşte, în prima fază, nici
anchetatorul şi nici infractorul, acestea fiind cunoscute de o terŃă persoană (eventual un martor
întâmplător), despre care cei doi parteneri nu au cunoştinŃă.
RelaŃia interpersonală anchetator-anchetat pun în evidenŃă trăirea emoŃională creată de
confruntarea cu reprezentantul oficial al autorităŃii, în cadrul căreia se va desfăşura un câmp
psihologic cu valenŃe speciale. Atitudinea oficială, profesională, politicoasă, dar rezervată prin Ńinută
şi vocabular a anchetatorului care dirijează ancheta, creează un fond emoŃional difuz pentru
interlocutor (bănuit, învinuit), fapt resimŃit de altfel de oricare altă persoană invitată în mod oficial
să dea relaŃii în cauză (martor, reclamant etc.).
Personalitatea anchetatorului, intuiŃia profesională, experienŃa acestuia este edificatoare în
interpretarea corectă a tabloului psihocomportamental al persoanei anchetate.
În cazul persoanelor sincere, dar labile emoŃional (sferă din care fac parte minorii, femeile,
vârstnicii, unii convalescenŃi etc.) este necesar crearea unui climat de siguranŃă şi încredere
reciprocă, a unui dialog deschis, degajat, cooperant. Nerealizarea acestui climat poate duce la
inhibiŃii emoŃionale artificiale cu manifestări mimico-gesticulare şi neurovegetative. Labilul
emoŃional, dar sincer, va reacŃiona sub impulsul temerii naturale pe care o resimte faŃă de
implicaŃiile conjuncturale referitoare la învinuire, la care se adaugă blocajul afectiv faŃă de
anchetator. Gesturile de nervozitate, de agitaŃie, de ridicare a tonului, de agresivitate etc. din partea
anchetatorului pot provoca o adevărată degringoladă în gândirea şi stările emoŃionale ale
anchetatului emotiv.
În momentul în care anchetatorul apreciază că s-a creat un climat introductiv de încredere,
anchetatului i se poate aduce la cunoştinŃă problematica critică. Aceasta va determina un
comportament în care se poate uşor descifra naturaleŃea şi dezinvoltura în argumentare, sinceritatea
surprinderii, anchetatul manifestând, mai degrabă, curiozitate faŃă de învinuire decât teamă,
exprimându-şi păreri, răspunzând prompt la întrebări şi punând la rândul său o serie de întrebări.
Altfel stau lucrurile când anchetatul este chiar autorul faptei. Dialogul introductiv nu are
relevanŃa scontată. AmbianŃa rămâne rece, răspunsurile sunt doar monosilabice, anchetatul este
apatic, nu cooperează, nu se angajează sincer în dialog. Dacă se abordează o problematică
antrenantă, atmosfera rămâne artificială, fără deschidere către dialog, lipsită complet de
spontaneitatea firească acelui context.
 Suspiciunea învinuitului, în raport cu incertitudinea datelor pe care le deŃine referitor la ce
ştie anchetatorul, cât ştie, de la cine ştie, amplifică la maximum tensiunea acestuia. Manifestările
comportamentale şi psihofiziologice însoŃesc starea de disconfort psihic pe care o trăieşte
anchetatul.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului
Aşa cum rezultă din prevederile legale, ascultarea învinuitului sau inculpatului parcurge
următoarele etape (AioniŃoaie & Sandu, 1992):
a). Verificarea identităŃii invinuitului sau inculpatului. Parcurgerea acestei etape este
obligatorie pentru a nu fi învinuită (inculpată) altă persoană decât cea care a săvârşit infracŃiunea.
Verificarea identităŃii constituie şi un bun prilej de a studia comportamentul învinuitului faŃă de
situaŃia în care se află, modul cum reacŃionează la întrebările ce i se adresează, gesturile, starea de
tensiune sau calmul pe care le afişează.
b). Ascultarea relatării libere. Această etapă începe prin adresarea unei întrebări temă, cu
caracter general, prin care învinuitului i se solicită să declare tot ce are de arătat în legătură cu
învinuirea ce i se aduce. În această etapă anchetatorul are posibilitatea să-l studieze pe învinuit, să-l
observe şi să noteze omisiunile, ezitările. În timpul ascultării libere anchetatorul trebuie să evite
întreruperea relatării învinuitului, aprobarea sau dezaprobarea afirmaŃiilor acestuia, să-şi manifeste
satisfacŃia ori nemulŃumirea faŃă de cele declarate.
c). Adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor sau ascultarea dirijată. După ce
învinuitul a relatat liber referitor la învinuirea adusă, i se adresează întrebări cu privire la fapta ce
formează obiectul cauzei şi la învinuire. Întrebările formulate trebuie să îndeplinească anumite
condiŃii:
* să fie clare şi precise;
* să fie pe înŃelesul celui interogat; să nu sugereze răspunsul;
* să oblige pe învinuit să relateze şi nu să determine un răspuns scurt de genul “da” sau “nu”;
* să nu intimideze pe cel ascultat sau să-l pună în încurcătură.
Pentru a obŃine de la învinuit sau inculpat declaraŃii complete şi veridice, anchetatorul poate
utiliza anumite procedee tactice de ascultare. O tactică adecvată presupune adaptarea regulilor
generale la fiecare cauză în parte, la personalitatea celui ascultat şi la poziŃia învinuitului sau
inculpatului.
În cele ce urmează vom prezenta unele procedee tactice folosite în ascultarea învinuitului sau
inculpatului:
 a). Folosirea întrebărilor detaliu - procedeul presupune utilizarea unor întrebări prin care se
solicită învinuitului amănunte referitoare la împrejurările săvârşirii faptei, amănunte care să permită
verificarea explicaŃiilor lui. Întrebările detaliu se folosesc frecvent în cazul când învinuitul face
declaraŃii nesincere, contradictorii, adoptă o poziŃie refractară pe parcursul cercetărilor
b). Ascultarea repetată - constă în audierea în mod repetat, la anumite intervale de timp a
învinuitului cu privire la aceleaşi fapte, împrejurări, amănunte. Între declaraŃiile învinuitului vor
apare, inevitabil, deosebiri, în special contraziceri, nepotriviri. Prin acest procedeu se poate
demonstra netemeinicia afirmaŃiilor învinuitului, putând fi determinat să spună adevărul.
c). Ascultarea sistematică - acest procedeu se foloseşte atât în cazul învinuitului sincer,
pentru a-l ajuta să lămurească toată problematica, mai ales în cauzele complexe, cu grad ridicat de
dificultate, cât şi al celor nesinceri, refractari, pentru că îi obligă să dea explicaŃii logice,
cronologice, succesive la toate aspectele care fac obiectul învinuirii.
d). Ascultarea încrucişată - scopul acestui procedeu este de a înfrânge sistemul de apărare al
învinuitului nesincer, înrăit, refractar, care se situează pe poziŃia negării totale a faptelor comise.
Este un procedeu ofensiv şi constă în ascultarea aceluiaşi învinuit de către doi sau mai mulŃi
anchetatori ce s-au pregătit în mod special în acest scop şi cunosc problemele cauzei în care se face
ascultarea.
e). Folosirea probelor de vinovăŃie - procedeul se foloseşte în ascultarea învinuitului
nesincer sau a celui care îşi recunoaşte numai parŃial vinovăŃia. În faŃa unor probe decisive, el va fi
determinat să recunoască fapta comisă. Pentru a le utiliza cu maximum de eficacitate, anchetatorul
trebuie să cunoască foarte bine probele existente la dosar şi valoarea probatorie a fiecăreia dintre ele.
Este foarte important ca probele de vinovăŃie să fie utilizate la momentul oportun astfel încât
învinuitul să fie determinat să facă declaraŃii veridice şi complete.
f). Ascultarea unui învinuit sau inculpat despre activitatea celorlalŃi participanŃi la
săvârşirea infracŃiunii - procedeul se aplică atunci când în cauză există mai mulŃi învinuiŃi
(inculpaŃi) participanŃi la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni. Cunoaşterea învinuiŃilor (inculpaŃilor)
implicaŃi în cauză permite anchetatorului să stabilească pe cel dispus să recunoască mai uşor faptele
săvârşite şi cu acesta să înceapă ascultarea. Se solicită celui ascultat să declare ceea ce cunoaşte
despre activitatea celorlalŃi participanŃi la infracŃiune, lăsându-i-se impresia că persoana sa
interesează mai puŃin. Prin confruntarea datelor obŃinute din declaraŃiile participanŃilor, chiar dacă
nu au declarat totul despre propria activitate, se pot desprinde concluzii cu privire la sinceritatea
celor implicaŃi în cauză.
 g). Justificarea timpului critic - acest procedeu se foloseşte, de regulă, atunci când
învinuitul (inculpatul) refuză să facă declaraŃii. Cunoscându-se activitatea învinuitului (inculpatului),
i se va solicita să declare locul unde s-a aflat, cu cine a luat legătura, ce a întreprins, în timpul şi
după săvârşirea infracŃiunii. ExplicaŃiile date vor fi verificate minuŃios pe zile, ore, minute şi locuri.
Utilizarea procedeului de justificare a timpului critic permite extinderea anchetei judiciare asupra
altor infracŃiuni şi făptuitori.
Ascultarea învinuitului sau inculpatului prezintă un grad ridicat de dificultate şi complexitate
întrucât situaŃiile infracŃionale sunt infinit de diverse. De aceea, folosirea unui procedeu sau al altuia
nu constituie reguli obligatorii de urmat. Procedeele tactice în audierea învinuitului sau inculpatului
se utilizează de către anchetator în funcŃie de caracteristicile cauzei, precum şi de particularităŃile
psihice ale persoanelor aflate în ancheta judiciară.
CalităŃile psihosociale ale anchetatorului
Abordată din perspectivă psihologică, profesiunea de anchetator penal este deosebit de
complexă. ExigenŃele legale, morale şi de competenŃă cer anchetatorului cunoaşterea profundă şi
nuanŃată a dispoziŃiilor legii penale şi procesual penale, a drepturilor fundamentale ale omului la
care trebuie să se raporteze permanent. CalităŃile psihosociale ale unui bun anchetator se pot grupa
în trei categorii:
a). Nivelul general de pregătire. Anchetatorul trebuie să facă dovada unui nivel ridicat de
pregătire generală; să aibă o concepŃie clară despre lume şi viaŃă, despre societate şi legile care o
guvernează şi, îndeosebi, despre sistemul social bazat pe democraŃia autentică. El trebuie să ştie
precis care sunt, în ce constau şi ale cui sunt valorile şi interesele pe care le apără.
b). CalităŃile psiho-intelectuale. Gândirea anchetatorului trebuie să se orienteze spre esenŃa
realităŃii judiciare, să se distingă prin claritate, profunzime, rigoare, mobilitate, coerenŃă şi să se
bazeze pe un dezvoltat spirit critic. De asemenea anchetatorul trebuie să dea dovadă de o mare
putere de discernământ, el trebuie să deosebească uşor realul de ireal, semnificativul de
nesemnificativ, să pătrundă şi să aprecieze faptele la justa lor valoare, numai aşa va putea
fundamenta o soluŃie judiciară.
Anchetatorului îi este necesară, la un nivel de funcŃionalitate optim, atât memoria de scurtă
durată, cât şi memoria de lungă durată. Integritatea senzorială a anchetatorului constituie
fundamentul psihofiziologic al corectitudinii şi exactităŃii redactării documentelor de anchetă ce
constituie suportul material al mijloacelor de probă. De aceea, anchetatorul trebuie să posede o stare
corespunzătoare a sănătăŃii şi să dispună de o mare capacitate de efort voluntar.
 c). CalităŃile moral-afective. Echilibrul emoŃional vizează componenta afectivă a
personalităŃii anchetatorului. Acesta stă la baza unor calităŃi necesare în reuşita activităŃii
anchetatorului, reprezentate prin tact, răbdare, toleranŃă, disponibilitatea de a asculta, stăpânirea de
sine etc., ceea ce conferă un fond psihofiziologic general pozitiv.
Dacă anchetatorul va apare ca o persoană impresionabilă, nervoasă, iritată, agresivă sau ca o
persoană care trece cu uşurinŃă de la o stare psihică la alta, ori preocupat de propriile probleme,
şansele de a-şi atinge scopul sunt foarte reduse. Pentru a nu afecta în mod negativ cursul general al
desfăşurării anchetei, este foarte important ca anchetatorul să aibă toate reacŃiile proprii sub control.
Echilibrul emoŃional al anchetatorului este condiŃionat şi de lipsa oricărei prejudecăŃi sau a repulsiei
faŃă de persoana anchetată. Capacitatea empatică îl ajută pe anchetator, la nevoie, să simuleze orice
stare sau trăire, să interpreteze rolul oricărui personaj.
CalităŃile enumerate nu reprezintă un simplu inventar de însuşiri (trăsături) posibile la un
anchetator, ci adevărate direcŃii pe linia valorificării potenŃialului psihologic al acestuia în cadrul
anchetei judiciare.
Personalitatea anchetatorului poate influenŃa negativ desfăşurarea anchetei prin unele
trăsături cum ar fi: vanitatea şi orgoliul, amorul propriu, teama de eşec, lipsa simŃului autocritic,
nerecunoaşterea poziŃiei de învins, optimismul necontrolat şi excesiv, cât şi pesimismul exagerat şi
nemotivat, opinii foarte particulare asupra colaboratorilor şi asupra propriei persoane, indecizia etc.
Tipuri de anchetatori
Sintezele efectuate în urma studierii comportamentului anchetatorilor, în relaŃia anchetator-
anchetat, au condus la diferite clasificări:
* anchetatorul temperat; se caracterizează printr-un comportament firesc, îşi ascultă cu atenŃie
şi interes interlocutorul, răbdător, calm şi analitic. Intervine oportun şi eficient cu tactul
corespunzător situaŃiei, pentru lămurirea aspectelor esenŃiale ce interesează ancheta.
* anchetatorul amabil; manifestă o anumită transparenŃă şi jovialitate în relaŃia cu anchetatul,
nu ezită să-şi trateze interlocutorul cu o Ńigară sau o cafea. Atmosfera degajată pe care o creează
oferă premisele unui studiu psihologic aprofundat al anchetatului. Această atitudine trebuie să fie
constantă, altfel echilibrul anchetei poate fi afectat, iar ancheta compromisă.
* anchetatorul autoritar; se caracterizează printr-o atitudine rigidă, gravă, impunându-şi la
modul imperativ voinŃa în faŃa anchetatului. Nu este preocupat de studiul psihologic al anchetatului
şi implicit nu găseşte modalităŃi eficiente de a stimula ancheta. Acesta mizează mai mult pe
intimidarea anchetatului decât pe stimularea psihologică a acestuia şi astfel cooperarea devine
ineficientă.
* anchetatorul comunicativ (vorbăreŃ, expansiv); este maximal activ şi îşi exprimă cel mai
evident personalitatea sa. Expresivitatea verbală (intonaŃie, accent, timbru) şi cea extralingvistică
(mimică, gestică) este orientată către anchetat într-un mod accentuat, astfel încât intervenŃiile sale
sunt uneori inoportune şi lipsite de eficienŃă, compromiŃând ancheta.
* anchetatorul cabotin; doreşte să obŃină în cadrul anchetei judiciare succese uşoare prin
mijloace ieftine, făcând apel la unele exagerări, amplificări improprii pentru ancheta judiciară care
pot provoca stări cum ar fi amuzamentul, dispreŃul, penibilitatea sau chiar inhibarea anchetatului,
situaŃii care pot prejudicia rezultatele anchetei.
* anchetatorul patern; adoptă un comportament îngăduitor în anchetă, manifestând uneori
chiar compasiune faŃă de anchetat. Asemenea atitudine poate fi speculată mai ales de infractorii
recidivişti care nu vor ezita să-şi atenueze faptele.

Tema de reflecŃie nr. 1

Care consideraŃi că este influenŃa caracteristicilor de personalitate ale anchetatorului
asupra evoluŃiei anchetei ?

INVESTIGAREA PSIHOLOGICĂ A COMPORTAMENTULUI SIMULAT

În viaŃa unei persoane apar adesea situaŃii care o solicită contradictoriu. Anumite convenienŃe
sociale pot intra în contradicŃie cu starea de moment sau chiar cu convingerile intime ale persoanei,
cu sistemul propriu de valori. Apar în acest caz dilemele de comportament, depăşirea lor
presupunând din partea persoanei maturitate socială, plasticitate psihică şi supleŃe comportamentală.
Se disting două modalităŃi de răspuns comportmental (Ciofu, 1974):
Comportamentul aparent ("overt behavior") care include reacŃiile exteriorizate ale persoanei,
observabile direct, cum ar fi limbajul vorbit sau gestual, mimica, activitatea de mişcare a membrelor
sau corpului. Comportamentul inaparent ("covert behavior") include modificările interne, indirect
decelabile, ce însoŃesc procesele gândirii, emoŃiei, limbajului etc. dintre care amintim: modificarile
ritmului respirator, ale ritmului cardiac, a secreŃiei salivare, intensificarea activităŃii glandelor
sudoripare, a compoziŃiei chimice şi hormonale a sângelui, creşterea conductanŃei electrice a pielii
etc.
Există o continuă interşanjabilitate între cele două modalităŃi comportamentale, în sensul că
unui comportament aparent îi corespund obligatoriu forme de comportament inaparent, însă nu
oricăror manifestări inaparente le corespund manifestări de comportament aparent. Atât modalităŃile
aparente cât şi cele inaparente sunt aspecte ale unui comportament larg cu o caracteristică de
unicitate pentru momentul respectiv.
Una din problemele frecvent întâlnite în activitatea judiciară este cea a comportamentului
simulat al persoanelor implicate în diferite cauze penale. În funcŃie de situaŃia în care se află o
anumită persoană, în funcŃie de interesul şi scopul urmărit, comportamentul obişnuit al acesteia
poate lua forma unei conduite simulate.
Conduita sau comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei
realităŃi. Persoana în cauză dă intenŃionat un răspuns verbal străin aceluia pe care îl gândeşte,
exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potriveşte cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul
autentic încercat.
Simularea nu este o simplă eroare, ea se caracterizează prin intenŃionalitate. Este o "greşeală"
intenŃionată, învăluită şi susŃinută pragmatic.
Simularea este o entitate contradictorie între aspectul aparent şi cel inaparent al
comportamentului, expresia unei dedublări psihologice în raport cu sine. Aspectul aparent poate fi
cunoscut, uneori este afişat abil sau naiv, cu efortul de persuasiune. Dimpotrivă aspectul inaparent
este secretizat, nu face obiect de confesiune, iar uneori pentru a-l secretiza, se practică
dezinformarea sistematică după reguli tactice bine definite, pentru derutarea organelor judiciare.
Simularea este întotdeauna motivată, determinată de dorinŃe, de interese. Ea este o modalitate
de realizare facilă a scopului. Simularea apare în cele mai diferite situaŃii: pentru disculpare, pentru a
apăra pe cineva, din nevoia de protecŃie, din dorinŃa de răzbunare, pentru a rezista presiunilor şi
normelor coercitive ale comunităŃii etc.
Simularea se realizează prin diferite strategii: inventare, exagerare, diminuare, adiŃie,
omisiune, substituire, transformare, tăcere etc. Nu există graniŃe fixe, imuabile, între adevăr şi
falsitate, existând o permanentă interşanjabilitate.
Simulantul operează după o logică elastică, pentru a ajunge cât mai repede la Ńintă, fiind
facilitat de limbaj şi cunoscând foarte bine realitatea pe care îşi propune să o ascundă.
Unitatea psiho-somatică a simulării oferă posibilitatea certă de investigare şi depistare a
oricărui comportament simulat.

Corelatele psihofiziologice ale comportamentului simulat

Procesele afective sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificări fiziologice
mai mult sau mai puŃin extinse, printr-o conduită marcată de expresii emoŃionale (gesturi, mimică
etc.) şi printr-o trăire subiectivă (Radu & colab., 1991).
 EmoŃia nu se reduce numai la aspectul de trăire subiectivă, internă, ci formează o
configuraŃie complexă de relaŃii, un răspuns psihofiziologic multidimensional vis-a-vis de
evenimente. Printre dimensiunile procesului afectiv distingem:
• modificări cognitive (procesarea informaŃiei stimul venită din mediu, care în funcŃie de
semnificaŃie are rol activator sau nu);
• modificări organice, vegetative (creşterea aroussal-lui fiziologic, activarea cardiacă şi a
sistemului circulator, modificări la nivelul motilităŃii gastrointestinale, tensiunii musculare,
conductanŃei electrice a pielii etc);
• modificări comportamentale (gesturi, reacŃii, mimică, expresii vocale etc).
EmoŃiile sunt configuraŃii cognitiv-motivaŃional-relaŃional organizate a căror stare se
schimbă în funcŃie de modificările din cadrul relaŃiei individ-mediu, de felul în care aceasta este
percepută şi evaluată.
În domeniul psihologiei judiciare, emoŃia este considerată ca fenomen tipic sferei afective,
deoarece aceasta, prin modificările psihofiziologice pe care le implică, poate fi supusă unei analize
ştiinŃifice sistematice.
Comportamentul emoŃional global reprezintă obiectivarea trăirii emoŃionale, întâlnită atât în
aspectul inaparent, dar cel mai evident şi mai uşor observabil în cel aparent. Aspectul aparent,
denumit ca expresie emoŃională, subsumează întreg ansamblul de reacŃii somatice şi musculare
(faciale, scheletice, viscerale, umorale etc.) pe care subiectul le dezvoltă în momentul experimentării
unei emoŃii.
Patternul aparent al modificărilor emoŃionale include: motilitatea corporală, tremurul
muscular, expresivitatea facială (mişcările oculare, coloritul epidermic, tonalitatea vocală,
intensificarea activităŃii glandelor sudoripare etc.).
În ancheta judiciară elementul cel mai evident în cazul trăirii unor emoŃii, pe fond stresant,
este tremurul fiziologic existent la nivelul tuturor muşchilor care acŃionează aparatul fonorespirator.
Creşterile sau scăderile intensităŃii, frecvenŃei timbrului vocii, ca urmare a reducerii
tremurului fiziologic, reprezintă un indice al gradului de stres pe care-l încearcă persoana, des
utilizat în practicile criminalistice în vederea detectării comportamentului simulat.
Toate aceste corelate psihofiziologice şi comportamentale ale emoŃiei pot fi întâlnite în
cadrul practicii judiciare, mai specific în domeniul detectării comportamentului simulat, având rolul
de indici indirecŃi ai laturii afective care acompaniază persoana în tot ceea ce face.
Tehnici şi mijloace de investigare a comportamentului simulat
Încă din cele mai vechi timpuri ale existenŃei, s-a constatat faptul că atunci când o persoană
minte, au loc modificări psihofiziologice la nivelul organismului acesteia. Bazându-se pe această
supoziŃie, au fost descoperite şi perfecŃionate diferite tehnici de detectare psihofiziologică a
comportamentului simulat.
La persoanele normale din punct de vedere psihofiziologic, comportamentul simulat este
adeseori asociat cu trăirea unor stări emotive intense care se accentuează în momentul investigaŃiei
criminalistice.
Cele mai frecvente reacŃii psihofiziologice care au fost puse în evidenŃă la subiecŃii supuşi
anchetei judiciare, ca urmare a unor comportamente infracŃionale săvârşite şi care erau motivaŃi
pentru dezvoltarea unui comportament simulat, au fost: accelerarea ritmului cardiac, creşterea
presiunii sangvine, apariŃia fenomenelor vasodilatatorii şi vasoconstrictorii (hiperemie sau paloare),
accelerarea şi sacadarea respiraŃiei, dereglarea fonaŃiei şi emisiunii de sunete, hiposalivaŃia şi
contractarea subită a muşchilor scheletici.
Toate aceste reacŃii neurovegetative, declanşate intern, sunt slab supuse unui control
voluntar, fiind determinate de gradul de percepere a riscului de a fi detectat, rod al unei evaluări
cognitive a situaŃiei. Manifestările prezentate anterior sunt elemente ale vieŃii psihice şi
comportamentale pe care orice persoană le experimentează de-a lungul vieŃii, fie că a fost sau nu
obiect al unei investigaŃii criminalistice. Ele au fost puse în evidenŃă prin diverse încercări practice
şi experimentale de-a lungul timpului, însă ceea ce s-a obŃinut sunt doar patternuri de posibile
manifestări (comportamentale şi fiziologice), care diferă de la o persoană la alta datorită frecvenŃei,
intensităŃii, duratei etc. În funcŃie de modul în care sunt trăite şi exteriorizate aceste
"comportamente" s-au creat diferite tehnici de control a sincerităŃii. Cele mai cunoscute tehnici de
investigare în acest domeniu sunt:
• Metoda asociaŃiei libere;
• Metoda experienŃei motrice;
• Tehnici pentru suprimarea cenzurii conştiente;
• Metoda detectării stresului emoŃional în scris;
• Metoda detectării stresului din voce;
• Tehnica poligraf;
• PotenŃialele evocate ale creierului.
Tehnica poligraf
 Tehnica poligraf este una dintre cele mai performante tehnici folosite în domeniul detectării
comportamentului simulat.
Poligraful cunoscut empiric sub denumirea de "detector de minciuni" este un înregistrator
mecanic sau electronic, ce preia pneumatic modificările de tensiune arterială, puls, respiraŃie,
suplimentat cu un sistem pentru înregistrarea rezistenŃei electrodermice şi a micromişcărilor
musculare.
Poligraful nu înregistrează în mod direct minciuna, ci modificările fiziologice determinate de
emoŃiile care însoŃesc comportamentul simulat.
Înregistrarea potenŃialelor evocate
În ultima perioadă se fac cercetări pentru detectarea comportamentului simulat şi prin alte
tehnici. Astfel, tehnica de evidenŃiere a potenŃialelor evocate ale creierului, care necesită o aparatură
foarte sofisticată, se bazează pe înregistrarea a două tipuri de potenŃiale: P300 şi N400. PotenŃialul
evocat P300 apare automat la subiecŃii simulanŃi, ca urmare a categorizării stimulilor în relevanŃi
(incriminanŃi) şi irelevanŃi (neincriminanŃi), categorizare raportată la cazul aflat în cercetare. În
cazul subiecŃilor sinceri potenŃialul P300 nu apare deoarece aceştia nu realizează procesul de
categorizare, toŃi stimulii având aceeaşi valoare raportată la cazul aflat în investigaŃie.
PotenŃialul N400 apare în momentul în care subiectul procesează informaŃia falsă,
incriminantă, pe care în mod explicit şi voluntar însă nu o recunoaşte ca fiind falsă sau incriminantă
(simulează).
IniŃial, s-a considerat că această metodă poate avea o fidelitate mare deoarece potenŃialele
evocate ale creierului sunt greu de manipulat de către subiect, estimându-se că acestea vor deveni
indicatori extrem de acuraŃi ai simulării. Cercetările recente în domeniu au demonstrat că această
metodă prezintă unele imperfecŃiuni. Astfel, un subiect neimplicat în infracŃiune, dar care deŃine
informaŃii despre locul faptei (de exemplu, frecventa locuinŃa victimei), în urma înregistrării
potenŃialelor evocate, acesta va prezenta indici similari cu cei ai autorului faptei.
Rămâne ca cercetările în curs de desfăşurare să confirme validitatea şi impactul pragmatic
ale potenŃialelor evocate, prefigurându-se o coroborare cu parametrii tehnicii poligraf (Buş & David,
2003).

Tema de reflecŃie nr. 2

Cum vă explicaŃi apariŃia corelatelor pfihofiziologice ale simulării?
DETECłIA SIMULĂRII PRIN TEHNICA POLIGRAF
Utilizarea poligrafului în România
Prima utilizare a poligrafului în România a avut loc în anul 1971, la Catedra de psihologie a
UniversităŃii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Poligraful model "Stoelting" a fost achiziŃionat din
SUA de către profesorul Alexandru Roşca, în vederea realizării unor studii experimentale în
domeniul psihofiziologiei, cercetări continuate de succesorii săi.
În perioada 1972-1974, psihologul Ioan Buş, pe vremea aceea student la Facultatea de
Psihologie din Cluj-Napoca, a efectuat experimente cu acel poligraf pentru a evidenŃia rolul
factorului emoŃional asupra performanŃei şcolare. Rezultatele cercetării au fost prezentate în lucrarea
de licenŃă susŃinută la absolvirea facultăŃii. În perioada 1980 – 2001 psihologul Ioan Buş a efectuat
examinări cu tehnica poligraf numai în domeniul judiciar, în cadrul Laboratorul psihologic de
detecŃie a comportamentului simulat din Inspectoratul de PoliŃie al JudeŃului Cluj – Serviciul
Criminalistic.
În domeniul judiciar poligraful este utilizat începând cu anul 1975, îndeosebi în cazurile de
omor. Examinările erau efectuate cu aparate poligraf portabile, de provenienŃă japoneză. Aparatele
au fost achiziŃionate de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectorultului General al
PoliŃiei.
În România funcŃionează 14 laboratoare interjudeŃene de detecŃie a comportamentului
simulat (Institutul de Criminalistică Bucureşti, PoliŃia Capitalei, Inspectoratele JudeŃene de PoliŃie:
Cluj, Iaşi, Timişoara, ConstanŃa, Bacău, Braşov, Brăila, Prahova, Bihor, Hunedoara, Dolj, GalaŃi –
enumerate în ordinea înfiinŃării), dotate cu poligrafe moderne de provenienŃă americană, la care sunt
arondate toate judeŃele Ńării, cu perspectiva înfiinŃării a încă 8 laboratoare.
Metodologia de lucru utilizată a fost şi este cea americană, cu cele două proceduri de testare
poligraf: “Testul întrebării de control” (Control Question Test - CQT) şi “Testul prezumŃiei de
vinovăŃie” (Guilty Knowledge Test - GKT). În ambele proceduri, întrebările îi sunt adresate
subiectului în timp ce pe diagrama poligraf se înregistrează reactivitatea psihofiziologică. Cea mai
utilizată procedură poligraf pentru determinarea comportamentului simulat este “Testul întrebării de
control” (Control Question Test - CQT) , dezvoltată de John E. Reid în anul 1947. Prin ea se
încearcă a se ajunge la esenŃa problemei cu ajutorul câtorva întrebări relevante de forma: "D-ta ai
comis furtul din magazinul X?", “Ai furat din magazinul X o combină muzicală?”. Aceste întrebări
sunt controlate de o întrebare de control: "Te-ai gândit vreodată să furi ceva?" (Bashore & Rapp,
1993).
Tehnica este fundamentată teoretic prin faptul că o persoană nesinceră va reacŃiona puternic
la întrebările relevante şi slab la cele de control, în timp ce persoana nevinovată, aflată sub
investigaŃie, va reacŃiona exact invers (Horvath, 1988).
Cu toate că există diferenŃe între cele două proceduri, nu trebuie trecut cu vederea faptul că
în domeniul detecŃiei comportamentului simulat acestea au avut şi au o contribuŃie semnificativă,
deschizând căile spre probaŃiune şi focalizând investigaŃiile criminalistice.
În cele ce urmează vom prezenta primul caz de omor soluŃionat cu ajutorul poligrafului din
dotarea Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Cluj:
La 4 noiembrie 1980 este găsită decedată în apartamentul său, situat într-un cartier din
municipiul Cluj-Napoca, L. D. în vârstă de 32 de ani. Cadavrul victimei se afla pe duşumea lângă o
canapea, cu capul înspre fereastra camerei, prezentând multiple leziuni în zona capului. Obiectele
din cameră erau stropite cu sânge.
În camera în care se afla victima s-au găsit un fier de călcat cu mânerul rupt, un ciocan din
plastic cu miez metalic, un taburet de bucătărie distrus, toate cu urme de sânge şi un lampadar cu
trei braŃe, răsturnat, unul din abajururi fiind spart. Toate acestea duceau la concluzia că între
agresor şi victimă avusese loc o luptă. Raportul de expertiză medico-legală ce s-a întocmit cu
ocazia autopsierii cadavrului victimei a concluzionat că moartea lui L. D. a fost violentă, că s-a
datorat dilacerării cerebrale şi că poate data din ziua de 31 octombrie 1980. Leziunile constatate s-
ar fi produs prin loviri active, multiple aplicate cu diferite corpuri dure, unele cu muchie, pumnul,
fierul de călcat, ciocanul din plastic etc., leziunile tanatogeneratoare (cele care au determinat
nemijlocit decesul victimei) fiind cele de la nivelul capului (regiunea temporo-parieto-occipitală
stângă), constând în dilacerarea cerebrală.
S-a emis ipoteza că autorul faptei ar putea fi din rândul persoanelor cunoscute victimei care
o vizitau la domiciliu, plecându-se de a faptul că uşa de acces în apartament nu era forŃată, iar la
plecare autorul a închis uşa, fără a folosi cheia.
Victima era divorŃată şi avea un copil minor, care temporar locuia la bunica sa. În
momentul omorului victima era singură în apartament, ea fiind găsită decedată de fiul ei, care a
venit în vizită la aceasta.
 Identificarea autorului acestei infracŃiuni s-a realizat după două luni, necesitând
colaborarea a numeroşi specialişti din diverse domenii, precum şi efectuarea a numeroase
constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize. La această întârziere a contribuit, în mare măsură,
conduita simulată pe care a adoptat-o iniŃial autorul omorului în timpul verificărilor întreprinse.
Autorul omorului, deşi a fost inclus printre suspecŃi, din lipsă de probe, nu a fost reŃinut.
În cauză au fost verificate foarte multe persoane, în final luându-se măsura arestării
preventive pe termen de 30 de zile a unuia dintre suspecŃi T. J. , o cunoştinŃă apropiată a victimei,
care periodic o vizita având şi o cheie de la apartamentul acesteia. Ulterior, T. J. a recunoscut că în
data de 3 noiembrie 1980 a fost în apartamentul victimei şi a găsit-o decedată, plină cu sânge, fără
a sesiza undeva cele constatate (motivând că nu a avut cunoştinŃă de obligaŃia prevăzută de lege
pentru a denunŃa omorul constatat şi că i-a fost teamă să nu fie implicat în caz).
Dosarul întocmit lui T. J. nu conŃinea probe suficiente pentru a fi trimis în instanŃă. În
această situaŃie, procurorul criminalist a dispus prin ordonanŃă testarea la poligraf a suspectului.
În urma interpretării diagramelor subiectului T. J., s-a concluzionat în mod cert că nu acesta este
autorul omorului. În această situaŃie au fost continuate verificările pentru clarificarea altor ipoteze,
concomitent cu testarea la poligraf a tuturor suspecŃilor. Astfel, s-a reluat şi cercetarea suspectului
G. V. , fostul soŃ al victimei.
G. V. a fost supus unei testări la poligraf, adresându-i-se întrebări directe atât cu privire la
comiterea omorului, cât şi cu privire la "obiectele" cu care a lovit victima. Subiectul G. V. - în
timpul testării la poligraf - a dat răspunsuri negative la toate întrebările incriminatorii. Rezultatul
testării la poligraf a confirmat în mod cert că G. V. este autorul omorului. Audierea acestuia în
cadrul activităŃilor post-test, cu prilejul comunicării rezultatului testării, l-a determminat să
recunoască săvârşirea omorului, făcând în acest sens declaraŃii amănunŃite cu privire la modul de
comitere, locul unde se află corpurile delicte.
Rezultatele testării la poligraf, în acest caz şi nu numai, au fost apreciate ca fiind deosebit de
utile în probarea vinovăŃiei autorului, fapt consemnat în rechizitoriul întocmit în data de 1 martie
1981 de către procurorul criminalist Iuliu Andrei, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul
JudeŃean Cluj, din care redăm:
“Măcinat de nelinişte, după cum a recunoscut în interogatoriul său din 27. 12. 1980, G. V. a
fost supus în baza unei dispoziŃii scrise (ordonanŃă), în primele ore ale aceleiaşi zile testării cu
poligraful. Testarea s-a efectuat în Laboratorul psihologic de detecŃie a comportamentului simulat
din cadrul Inspectoratului de PoliŃie al JudeŃului Cluj, utilizându-se un aparat de provenienŃă
japoneză, rezultatul testării fiind expus şi documentat în raportul thnico-ştiinŃific de investigare a
comportamentului simulat.
În cadrul testării, în vederea stabilirii reactivităŃii psihoemoŃionale a inculpatului au fost
înregistraŃi trei parametri psihofiziologici şi anume: ritmul respirator, reacŃia electrodermică şi
tensiunea arterială - puls, pe baza a 7 teste minuŃios pregătite, incluzând întrebări neutre, întrebări
de control şi întrebări relevante, cu încărcătură emoŃională în raport cu datele de fapt ale
infracŃiunii cercetate. Rezultatele testării, concretizate în înregistrarea concomitentă a traseelor
parametrilor psihofiziologici amintiŃi, se desprind din diagramele poligraf ce constituie anexele
raportului de investigare a comportamentului simulat, date pe baza cărora s-a concluzionat că
modificările de dinamică şi evoluŃie constatate, au pus în evidenŃă prezenŃa unei puternice şi
permanente stări emoŃionale în răspunsurile negative date de inculpat la întrebările relevante ale
cauzei. S-a subliniat că reacŃiile psihoemoŃionale cele mai ample şi constante au rezultat la
răspunsurile negative legate de întrebările dacă a omorât-o pe L. D., dacă a lovit-o cu scaunul, cu
ciocanul din plastic, cu fierul de călcat etc. Specialistul psiholog a conchis, în baza lucrărilor
efectuate, că prezenŃa reactivităŃii psihoemoŃionale a reprezentat indicele nesincerităŃii
răspunsurilor pe care le-a dat inculpatul G. V. în cadrul testării cu poligraful şi anume la
întrebările relevante ale cauzei.
Datele obŃinute prin testarea cu poligraful au fost deosebit de valoroase, negarea pe care s-a
postat G. V. apărând a fi de circumstanŃă şi întru-totul interesată.
În aceeaşi zi de 27 decembrie 1980, inculpatul G. V. a recunoscut săvârşirea omorului
asupra lui L. D. ".
În perioada 1990 - 1999 în cadrul Laboratorul psihologic de detecŃie a comportamentului
simulat Cluj au fost efectuate o serie de experimente preliminarii, care au favorizat circumscrierea
aspectului problematic al unor investigaŃii experimentale (Buş, 1991, 1997, 1999; 2000). Astfel, s-a
urmărit conturarea unui profil psihologic evidenŃiat pe baza unei baterii de teste, prin care să se
stabilească o relaŃie între patternul de personalitate al persoanei şi detecŃia comportamentului
simulat al acesteia, contribuindu-se în acest mod la creşterea gradului de acurateŃe al tehnicii
poligraf.
Tot în această perioadă s-a experimentat o nouă procedură de testare poligraf, constând în
introducerea obiectului cu care s-a comis infracŃiunea, ca item în chestionarul-test. Rezultatele
obŃinute confirmă că introducerea variabilei imagistice (obiectul cu care s-a comis infracŃiunea),
determină ample reacŃii psihofiziologice doar în cazul persoanelor direct relaŃionate cu infracŃiunea.
Comparativ cu procedura standard, noua procedură de testare are un grad ridicat de acurateŃe,
dovedindu-se deosebit de utilă în diagnosticarea comportamentului simulat, atât pentru identificarea
corectă a autorilor de infracŃiuni, cât şi pentru eliminarea erorilor de detecŃie (Buş, 2000).
DetecŃia simulării prin tehnica poligraf
DetecŃia simulării cu tehnica poligraf este fundamentată ştiinŃific de următoarele aspecte: în
săvârşirea unei fapte penale subiectul participă cu întreaga sa personalitate, mobilizându-şi pentru
reuşita infracŃională întregul său potenŃial cognitiv, motivaŃional şi afectiv. Acest lucru face ca actul
infracŃional să nu rămână ca o achiziŃie întâmplătoare, periferică a conştiinŃei, ci să se integreze în
aceasta sub forma unei structuri infracŃionale stabile, cu conŃinut afectiv-emoŃional specific, cu un
rol motivaŃional bine diferenŃiat (AioniŃoaie & Butoi, 1992; Buş, 1997).
Stările emoŃionale iau naştere încă din momentul în care subiectul este invitat pentru a da
relaŃii legate de faptă. ConştiinŃa vinovăŃiei, mobilizatoare a unei stări emotive care poate fi mascată
cu dificultate, îl determină pe subiect să reacŃioneze emoŃionat ori de câte ori i se prezintă un obiect
sau i se adresează o întrebare în legătură cu infracŃiunea comisă. O minciună spusă conştient, pe
lângă efortul mintal pe care-l necesită, produce şi o anumită stare de tensiune emoŃională.
Poligraful (aşa-zisul "detector de minciuni") înregistrează simultan pe o diagramă
modificările a cinci parametri psihofiziologici: respiraŃia toracică, respiraŃia abdominală, reacŃia
electrodermică, tensiunea arterială - puls şi micromişcările neuromusculare. Fiecare parametru
psihofiziologic înregistrat grafic pe diagrama poligraf prezintă anumite caracteristici specifice pe
care examinatorul le analizează şi le interpretează, formulând concluziile cu privire la sinceritatea
sau nesinceritatea subiectului, concluzii consemnate înt-un raport psihologic de constatare tehnico-
ştiinŃifică.
Tehnica poligraf nu face altceva decât să depisteze emoŃia în mod indirect prin surprinderea
reacŃiilor activatorii generale, care implică mecanisme fiziologice atât centrale cât şi periferice.
Examinarea cu tehnica poligraf se efectuează pe baza rezoluŃiilor motivate sau a
ordonanŃelor dispuse de organele de cercetare penală şi la cererea expresă a apărării.
Examinarea se va efectua numai într-o cameră izolată fonic, special amenajată şi mobilată.
Camera trebuie să fie cât mai sobră, fără ornamente, tablouri sau diferite obiecte care ar putea
distrage atenŃia persoanei examinate, şi implicit să denatureze înregistrările psihofiziologice.
Temperatura camerei trebuie să fie normală, iar iluminatul corespunzător. De asemenea trebuie să
existe şi o a doua cameră, aşa-numita “cameră de observaŃie”, echipată corespunzător acestui scop.
La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimŃământ şi al prezumŃiei de
nevinovăŃie. Dacă subiectul nu este de acord cu efectuarea testării, examinatorul va încheia un
proces-verbal de consemnare a refuzului şi a motivului invocat. Subiectul în cauză poate reveni
asupra refuzului inŃial, urmând a fi ulterior examinat.
Sunt exceptate de la testarea cu tehnica poligraf următoarele categorii de persoane:
minorii, femeile gravide, bolnavii psihic, persoanele cu afecŃiuni cardio-respiratorii severe, cele cu
afecŃiuni neurologice grave (hemipareze-paralizii), alcoolicii, persoanele care în momentul testării
sunt în suferinŃă fizică (intervenŃii chirurgicale recente, extracŃii dentare, leziuni cauzate de unele
accidente etc.) şi alte persoane în legătură cu care examinatorul apreciază că nu este cazul.
Persoanele ce urmează a fi examinate cu tehnica poligraf trebuie să îndeplinească
următoarele condiŃii:
• să nu fie supuse unor anchete obositoare;
• anterior să aibă asigurată o alimentaŃie normală;
• să nu fie ameninŃate cu tehnica poligraf;
• să nu fie sub influenŃa băuturilor alcoolice;
• să nu fie sub influenŃa medicamentelor cu acŃiune asupra funcŃiilor sistemului nervos central;
• să nu fie duse în câmpul infracŃional (nu vor participa la reconstituiri, experimente);
• să nu participe la confruntări;
• să nu fie prezentate pentru recunoaşterea din grup şi să nu li se prezinte persoane spre
recunoaştere etc.
CondiŃia obligatorie la examinarea cu tehnica poligraf este normalitatea psihofiziologică a
subiectului.
Interviul pre-test
Orice examinare cu tehnica poligraf va fi precedată de un interviu pre-test şi încheiată cu un
interviu post-test. Examinatorul va trebui să obŃină date exacte cu privire la faptele şi circumstanŃele
care constituie baza suspectării ori acuzării persoanei ce urmează a fi examinată. Examinatorul va
obŃine multe date chiar din observarea directă a persoanei încă din momentul în care aceasta intră în
laborator şi până la terminarea examinării. În timpul interviului pre-test (15-20 de minute) persoanei
ce urmează a fi examinată, i se aduce la cunoştinŃă scopul examinării, modul de funcŃionare al
aparatului, accentuând principiile fundamentării ştiinŃifice ale metodei şi rezultatele ce se pot obŃine.
Acest aspect sporeşte preocuparea persoanei nesincere asupra detectării posibile şi linişteşte
persoana sinceră. Interviul pre-test se desfăşoară după un anumit algoritm.
 În situaŃia examinării la poligraf este foarte important de a stabili cauza care amplifică starea
emoŃională a subiectului (labilitatea psihocomportamentală, trecutul său infracŃional, starea de
sănătate, problematica delicată a cauzei pentru care este cercetat etc.).
Interviul pre-test impune crearea unui sentiment de siguranŃă şi încredere reciprocă, a unui
dialog deschis, degajat. Nerealizarea acestei stări poate influenŃa negativ reactivitatea
psihoemoŃională a subiectului şi implicit rezultatul testării la poligraf.
Pe tot timpul testării vocea examinatorului trebuie să fie sub control absolut. Atitudinea
acestuia trebuie să fie obiectivă şi rezervată, să se manifeste imparŃial în privinŃa sincerităŃii sau
nesincerităŃii persoanei. O altă atitudine l-ar plasa mai curând în rolul unui anchetator decât al unui
examinator.
Chestionarul utilizat în examinarea poligraf
Un chestionar conŃine în medie 10 întrebări numerotate de către examinator de la 1 la 10,
ordine care corespunde şi pe diagrama poligraf. Întrebările formulate se vor referi numai la un
singur aspect. Examinatorul notează numărul întrebării pe diagrama poligraf adăugând, în funcŃie de
răspunsul afirmativ sau negativ al subiectului semnul "+" sau "-". În chestionar sunt incluse
următoarele categorii de întrebări:
- întrebările relevante (incriminatorii, critice, acuzatoare) sunt propoziŃii-interogative
adresate subiectului de psihologul examinator în mod nemijlocit, concis şi clar atât în cadrul
interviului pre-test, cât şi în timpul testării, vizând săvârşirea sau implicarea acestuia în infracŃiunea
ce face obiectul investigaŃiei, apte să producă modificări în reactivitatea psihoemoŃională (“D-ta ai
comis furtul din magazinul X “).
- întrebările neutre sunt propoziŃii-interogative simple, care nu au legătură cu incriminarea şi
permit reechilibrarea psihică a subiectului după efectul întrebărilor relevante. Scopul lor este de a
obŃine în diagrama poligraf un segment etalon pentru reactivitatea psihoemoŃională normală a
subiectului (“Eşti de profesie … ?“).
- întrebările de control sunt propoziŃii-interogative la care aprioric se cunoaşte, că subiectul
va răspunde nesincer. Scopul acestora este de a obŃine un anumit nivel al reactivităŃii
psihoemoŃionale necesar efectuării comparaŃiilor cu nivelul reactivităŃii psihoemoŃionale obŃinute la
întrebările relevante (“Te-ai gândit vreodată să furi ceva ?“).
Examinarea poligraf
Diagrama sau harta poligraf reprezintă expresia grafică a parametrilor fiziologici (respiraŃia
toracică, respiraŃia abdominală, reacŃia electrodermică, tensiunea arterială - puls şi micromişcările
 neuromusculare), concomitentă chestionării subiectului.

TR1 - respiraŃia toracică TR4 - tensiunea arterială- puls

TR2 - respiraŃia abdominală TR5 - micromişcările musculare
TR3 – reacŃia electrodermică
Segment dintr-o diagramă poligraf

Examinatorul stabileşte tipul şi numărul de teste ce vor fi administrate unui subiect. Conform
metodologiei, în cadrul examinării la poligraf pot fi utilizate următoarele teste: Testul întrebărilor
obişnuite, Testul de stimulare, Testul întrebărilor intercalate, Testul complexului de vinovăŃie,
Testul vârfului de tensiune, Testul cu răspuns în gând şi Testul “DA”. Fiecare dintre acestea prezintă
caracteristici specifice, în funcŃie de cauză şi subiectul supus investigaŃiei. De obicei, pentru a
formula o concluzie cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului sunt necesare cel puŃin
trei teste.
La sfârşitul examinării se procedează la interpretarea diagramelor poligraf.
Formularea concluziilor într-o examinare poligraf constă în activităŃi de comparare şi sinteză,
raŃionamente de tip deductiv, inductiv şi analogic, activităŃi de sesizare a celor mai sensibile
modificări în traseele diagramei poligraf ca urmare a răspunsurilor obŃinute la întrebările relevante,
neutre şi de control. În urma interpretării, atât a diagramelor poligraf, cât şi a comportamentului
subiectului pe tot parcursul examinării cu tehnica poligraf, se poate formula o concluzie pozitivă,
negativă sau incertă.
 Rezultatul examinării subiectului se consemnează de către examinator într-un "Raport
psihologic de constatare tehnico-ştiinŃifică a comportamentului simulat prin tehnica poligraf". Acest
raport cuprinde activităŃile întreprinse pentru depistarea comportamentului simulat şi concluziile
rezultate în urma analizei şi interpretării diagramelor poligraf.
Raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinŃifică a comportamentului simulat se
înaintează organelor de cercetare penală care au dispus examinarea subiectului la poligraf.
Interviul post-test
Interviul post-test reprezintă momentul decisiv al valorificării diagramelor. În această fază a
testării se realizează saltul de la informaŃia de natură psihofiziologică la informaŃia de natură
juridică, materializată în mijloacele legale de probă.
Orice examinare cu tehnica poligraf se încheie cu un interviu post-test. Abordarea subiectului
se individualizează de la caz la caz, cu respectarea regulilor generale privind audierea învinuitului
sau inculpatului, metodic, logic, argumentat, calm, Ńinându-se seama şi de nivelul de instruire şi
cultură al acestuia. Abilitatea examinatorului constă în a-l convinge pe subiect să încerce după
propria sa pricepere să explice stările emotive pe care le-a simŃit în timpul răspunsurilor date la
întrebările adresate. În funcŃie de situaŃie, interviul post-test va fi continuat în biroul de anchetă de
către cel care instrumentează cauza respectivă.
Reexaminarea
Dacă în urma administrării testelor stabilite nu s-a reuşit elaborarea unui diagnostic precis, de
sinceritate sau nesinceritate, pentru clarificarea situaŃiei subiectului, se va proceda la organizarea
unei reexaminări la poligraf. De comun acord se stabileşte data şi ora când se va prezenta pentru
reexaminare.
Cadrul juridic al detecŃiei comportamentului simulat prin tehnica poligraf în românia
Detectarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf a debutat ca un mijloc
investigativ în domeniul criminalisticii, contribuind la identificarea autorilor unor infracŃiuni de
omor, în prezent aplicându-se la orice gen infracŃional.
Tehnica poligraf face parte din mijloacele moderne, unanim recunoscute şi utilizate pe plan
mondial de compartimentele tehnico-ştiinŃifice ale celor mai avansate poliŃii din lume.
Metoda poligraf este tot mai mult folosită datorită caracterului ei fundamentat ştiinŃific, care
exclude cu desăvârşire abuzurile, lezarea inte grităŃii fizice şi psihice, a demnităŃii şi onoarei
persoanelor. Este o metodă integral umană, care nu încalcă principiul prezumŃiei de nevinovăŃie şi
mijloacele legale de căutare a probelor, contribuind în egală măsură atât la inculparea suspecŃilor,
cât şi la disculparea acestora, în funcŃie de implicarea sau neimplicarea în cauză penală (Mitrofan,
Zdrenghea & Butoi, 1992; Buş, 2000).
La efectuarea examinării va fi respectat principiul liberului consimŃământ, subiectul
completând în acest sens o declaraŃie de consimŃământ.
Investigarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf nu rezolvă întreaga
problematică a probaŃiunii într-o cauză penală, deoarece menirea ei nu este aceasta, iar specialistul
examinator nu este organ de urmărire penală abilitat cu competenŃele corespunzătoare. Această
metodă contribuie la focalizarea investigaŃiilor criminalistice, deschide noi piste spre probaŃiune,
oferind informaŃii absolut necesare acolo unde alte mijloace investigative nu au acces.
Verificarea sincerităŃii în cadrul cercurilor de suspecŃi are un rol important în activitatea de
testare poligraf. Astfel, excluderile pe baza testării îndeplinesc o funcŃie importantă şi utilă, deoarece
previn erorile judiciare şi orientează investigaŃiile în vederea căutării altor suspecŃi.
Unii invocă faptul că utilizarea poligrafului echivalează cu o ştirbire adusă demnităŃii
persoanei, că aparatul în sine este afectogen, deoarece ar constitui un mijloc de intimidare care poate
determina persoana să mărturisească fapte pe care altfel nu le-ar fi recunoscut. Toate aceste acuzaŃii
la adresa poligrafului sunt nefondate din punct de vedere ştiinŃific, ele vehiculându-se doar în acele
medii în care se cunoaşte prea puŃin sau aproape deloc valoare tehnicii poligraf. În pofida acestei
atitudini ostile pe care multe persoane o încearcă, testarea poligraf constituie în multe Ńări o practică
obişnuită (SUA, Canada, Japonia, Israel, Coreea de Sud, India, Turcia, CroaŃia etc), iar în România
este utilizată din ce în ce mai mult.
În România tehnica poligraf furnizează date pe baza cărora pot fi obŃinuŃi indici ce permit:
• eliminarea suspecŃilor ce se dovedesc a nu fi implicaŃi în cauză, realizând o mare economie de
timp şi de muncă;
• identificarea autorilor de infracŃiuni, indiferent de genul acestora;
• stabilirea sincerităŃii declaraŃilor persoanelor audiate;
• stabilirea împrejurărilor care califică sau agravează unele fapte penale;
• soluŃionarea contradicŃiilor ce apar între declaraŃiile persoanelor constituite ca părŃi în procesul
penal;
• depistarea caracterului calomnios al unor denunŃuri sau plângeri penale.
În practica judiciară pot să apară şi alte aspecte care vizează comportamentul simulat, astfel
încât tehnica poligraf poate fi folosită în mod nelimitat, fiind practic adaptabilă oricăror situaŃii.
 Respectarea cu rigurozitate a metodologiei, atât din partea examinatorului, cât şi din partea
celor care dispun folosirea acestei tehnici, asigură exactitatea în examinări, orientează just
cercetările în cauzele penale curente, ajută la elaborarea unor noi ipoteze de lucru în cauzele penale
cu autori necunoscuŃi etc.
Important în privinŃa utilităŃii şi acurateŃei tehnicii poligraf este specializarea examinatorului.
Acesta trebuie să stăpânească atât problemele fundamentale ale psihofiziologiei comportamentului
în general cât şi al persoanei în special. Examinatorul trebuie să dispună de unele calităŃi speciale,
cum ar fi: empatie, perspicacitate, spirit de observaŃie, echilibru moral-afectiv, intuiŃie profesională
etc.
Rezultatele excepŃionale obŃinute în investigaŃiile cu tehnica poligraf au dus la creşterea
receptivităŃii parchetelor şi instanŃelor de judecată din România. Raportul psihologic de constatare
tehnico-ştiinŃifică a comportamentului simulat, elaborat de specialiştii în tehnica poligraf din
România este supus liberei aprecieri a celor care instrumentează cauza penală, potrivit atât intimei
convingeri, cât şi conştiinŃei lor juridice.

Tema de reflecŃie nr. 3

DiscutaŃi valoarea practică a utilizării poligrafului în investigaŃiile
criminalistice.

Rezumat
În cazul săvârşirii unei infracŃiuni, aflarea adevărului şi determinarea autorului să-şi
recunoască vina şi să facă mărturisiri cât mai complete referitoare la aceasta îi revine
anchetatorului,iar demersul efectuat în asemenea împrejurare poartă numele de anchetă.
Ancheta se poate defini drept o cercetare efectuată de către un organ de stat (anchetator)
desfăşurată sistematic şi organizată ştiinŃific, în vederea strângerii dovezilor privitoare la o faptă
ilegală, apoi a prelucrării şi verificării acestora pentru a lămuri împrejurările în care fapta s-a produs
şi pentru a stabili răspunderile.
Din perspectivă psihologică ancheta judiciară (urmărirea penală şi cercetarea judecătorească)
reprezintă o relaŃie interpersonală de tip special care reuneşte, de regulă, două persoane cu interese
opuse: un anchetator (conducătorul anchetei) care caută să dezvăluie un adevăr, şi un anchetat care,
de cele mai multe ori, caută să-l acopere, să-l ascundă sau să-l prezinte într-o manieră care să
limiteze căt mai mult consecinŃele care ar urma să decurgă.
În cadrul anchetei judiciare, orice demers pe care îl întreprinde anchetatorul trebuie să plece
de la principiul prezumŃiei de nevinovăŃie, care asigură obiectivitate rezultatelor acesteia.
Ancheta judiciară presupune parcurgerea a două faze care se succed logic, şi anume, ancheta
de urmărire penală şi cercetarea judecătorească. Uneori prima fază poate lipsi (când părŃile se
adresează direct instanŃei de judecată sau în situaŃiile de extindere a acŃiunii penale datorită
suficienŃei probelor când cercetarea judecătorească îndeplineşte obiectivele urmăririi penale).
Ancheta de urmărire penală este înfăptuită de specialişti aparŃinând poliŃiei şi Ministerului
Public (procurori), iar cercetarea judecătorească este de competenŃa magistraŃilor.
Una din problemele frecvent întâlnite în activitatea judiciară este cea a comportamentului
simulat al persoanelor implicate în diferite cauze penale. În funcŃie de situaŃia în care se află o
anumită persoană, în funcŃie de interesul şi scopul urmărit, comportamentul obişnuit al acesteia
poate lua forma unei conduite simulate.
Conduita sau comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei
realităŃi. Persoana în cauză dă intenŃionat un răspuns verbal străin aceluia pe care îl gândeşte,
exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potriveşte cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul
autentic încercat.
Tehnica poligraf se integrează organic în activitatea de anchetă judiciară, dobândindu-şi
statutul de metodă ştiinŃifică intensivă, multifuncŃională, de mare eficienŃă împotriva criminalităŃii.
Datorită faptului că testarea la poligraf determină recunoaşteri, asigurând mărturisiri de o
reală forŃă probatorie, metoda ca atare ar putea deveni un mijloc de probă, rămânând la latitudinea
legiuitorului să prevadă expres această posibilitate, iar practica judiciară să-i consolideze
valabilitatea ştiinŃifică, în prezent recunoscută doar în anumite limite.

Lucrarea de evaluare nr. 1 şi modalitatea de evaluare

PrezentaŃi unele caracteristici negative întâlnite în activitatea unor anchetatori şi cum

influenŃează acestea evoluŃia anchetei judiciare.

Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie

Tema 2: Din perspectiva paradigmei procesărilor informaŃionale.
Tema 3: AveŃi în vedere multiplele situaŃii în care se poate utiliza tehnica poligraf.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

Buş, I. (2006). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative, vol. II, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
 Modulul 2
TERORISMUL CONTEMPORAN – ABORDĂRI, ORAGNIZAłII TERORISTE ŞI
PROFILUL PSIHOLOGIC LA TERORISTULUI

Scopul modulului: Familiarizarea studentului problematica terorismului contemporan, cu

diferitele abordări ale acestuia, cu profilul psihologic al teroristului precum şi cu principalele
organizaŃii teroriste.

Obiectivele modulului:
La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

Să poată defini noŃiunile de terorism, atac terorist.

1.1 Introducere

Să precizeze caracteristicile definitorii ale terorismului.

Să cunoască profilul psihologic al teroristului.

Să prezinte cele mai importante aboradări ale terorismului

Să descrie cele mai importamte organizaŃii teroriste.

TERORISMUL CONTEMPORAN
În prezent, atacurile teroriste, aceste grave manifestări de violenŃă, se pot îndrepta împotriva
ordinii internaŃionale sau a regimului socio-politic din interiorul statelor. Asemenea acte de violenŃă
pun în pericol relaŃiile internaŃionale, constituie o ameninŃare directă pentru pace, pot înrăutăŃi
relaŃiile dintre state, dintre popoare, prejudiciază climatul internaŃional. Actele de teroare sunt
metode tipice folosite de grupările extremiste care, lipsite de aderenŃă politică la mase, caută să
atragă atenŃia lumii asupra existenŃei lor, încercând astfel să creeze impresia falsă că ele sunt
adevărate forŃe politice prezente în viaŃa internaŃională sau în cadrul propriului stat.
Pericolul reprezentat de terorismul transnaŃional este şi mai mare deoarece organizaŃiile
criminale constituite pe teritoriul unei Ńări îşi formează legături cu sponsori sau chiar cu grupări
similare din alte Ńări, dispuse într-o anumită arie geografică, îşi internaŃionalizează acŃiunile
criminale după anumite strategii bine conturate.
Escrocarea forŃei de muncă, traficul de droguri, jocurile de noroc, camăta, omorul, lipsirea de
libertate, şantajul, prostituŃia, contrabanda, contrafacerea şi plasarea unor mijloace de plată false şi
corupŃia reprezintă mijloacele principale prin care organizaŃiile teroriste îşi susŃin activitatea, uneori
profiturile fiind canalizate chiar spre unele afaceri legitime, prin sisteme complicate de spălare a
banilor.
Termenul de terorism provine din latinescul terror – terroris, care înseamnă frică, spaimă sau
teroare, provocate deliberat, prin acte de violenŃă publică. Privit din această perspectivă, terorismul
este modalitatea de punere în executare a unor activităŃi infracŃionale prin teroare, violenŃă şi
intimidare. De asemenea, terorismul reprezintă un complex de activităŃi infracŃionale, săvârşite cu
violenŃă, care au drept scop atingerea unor obiective cu caracter politic.
Caracteristicile definitorii ale terorismului sunt:
a) violenŃa şi ameninŃarea cu violenŃa
b) folosirea sistematică şi persistentă a violenŃei
c) existenŃa obiectivelor politice
d) terorismul – alternativa războiului convenŃional
Grupările teroriste se pot împărŃi în următoarele categorii:
- grupări etnice, religioase, naŃionaliste;
- grupări care se autointitulează drept revoluŃionare;
- grupări anarhiste care se remarcă prin absenŃa unor scopuri politice clare şi precise, ideologia lor
fiind confuză şi eclectică;
- grupări patologice a căror motivaŃie constă în lipsa de acomodare socială, profesională, familială a
membrilor lor;
- grupări extremiste care acŃionează în unele Ńări cu acordul tacit sau chiar cu sprijinul guvernelor
respectivelor state;
- mercenarii ideologici, pe care îi întâlnim cel mai frecvent în grupările teroriste cu câmp de acŃiune
transnaŃională.
AcŃiunile grupărilor teroriste sunt proiectate astfel încât să producă următoarele consecinŃe:
a) să demonstreze incapacitatea guvernelor de a-şi proteja proprii cetăŃeni, funcŃionarii publici şi
misiunile diplomatice şi consulare acreditate în Ńara respectivă;
b) să forŃeze guvernele să ia măsuri suplimentare de securitate, inclusiv restrângerea libertăŃilor
publice, fapt ce ar conduce la reacŃii negative din partea populaŃiei;
c) să determine cetăŃenii statului vizat să exercite presiuni asupra guvernului propriu pentru a
înceta acŃiunile care atrag acte teroriste.
SubiecŃii vizaŃi de acŃiunea extremist – teroristă determină metodele şi procedeele care sunt utilizate.
Persoanele reprezintă una din principalele categorii asupra cărora se fixează elementele
teroriste, urmărind suprimarea fizică a unor personalităŃi marcante ale vieŃii politice, economice şi
sociale care prin activitatea lor au lezat interesele organizaŃiilor şi grupărilor teroriste. Prin
înlăturarea acestora se produce groaza şi nesiguranŃa în rândul populaŃiei, perturbarea activităŃilor de
stat, haos şi dezordine.
Gama victimelor este foarte variată: şefi de stat, înalŃi demnitari şi personalităŃi politice,
diplomaŃi, oameni de afaceri, comandanŃi militari şi poliŃişti, magistraŃi, personalităŃi influente din
comerŃ şi industrie.
Asasinatul este forma cea mai odioasă a actului terorist îndreptat împotriva înaltelor
personalităŃi. Pentru terorişti contează foarte mult valoarea de “exemplu” pe care o poate avea
comiterea unui atentat.
Răpirea de persoane se realizează în scopul ameninŃării unei grupări politice, economice, a
guvernului sau a autorităŃilor, cărora li se impun condiŃii de ordin politic, juridic, material, în
conformitate cu interesele organizaŃiei teroriste.
Sechestrarea de persoane sau luarea de ostateci reprezintă o acŃiune de atentat la integritatea fizică
sau morală, desfăşurată prin reŃinerea cu forŃa a aşa-zişilor adversari marcanŃi, pentru a determina
autorităŃile să accepte condiŃiile impuse, inclusiv preŃul de răscumpărare în bani.
Din categoria obiectivelor fixe vizate de grupările şi organizaŃiile teroriste amintim: ambasade,
rezidenŃe ale diplomaŃilor, agenŃii, birouri, reprezentanŃe ale diferitelor organisme şi tot ce prezintă
interes din punct de vedere economic, militar etc.
Atacul obiectivelor mobile (deturnarea), ca metodă de acŃiune a elementelor teroriste reprezintă actul
premeditat de capturare a unui mijloc de transport, de sechestrare sau ucidere a echipajului şi
pasagerilor. Deturnarea se execută asupra aeronavelor, mijloacelor de transport rutiere, feroviare şi
navale.
Ca mod de organizare, grupurile teroriste au la bază o structură piramidală şi celulară, cu
aplicarea riguroasă a principiului compartimentării, principiu care, în scopul păstrării secretului
total, interzice circulaŃia informaŃiilor în mod necontrolat. În acest sens, fiecare participant la o
acŃiune va lua la cunoştinŃă numai datele care îi sunt necesare pentru îndeplinirea misiunii ce i-a fost
încredinŃată.
Celulele componente sunt formate, de regulă, din 5 – 6 persoane plus un conducător, fiecare
celulă bucurându-se de independenŃă şi iniŃiativă operaŃionlă, în raport cu împrejurările concrete în
care acŃionează. În acest fel se asigură cu mare eficienŃă atât păstrarea secretului, cât şi flexibilitatea
şi operativitatea. De asemenea, disciplina deosebit de aspră la care sunt supuşi membrii grupurilor şi
celulelor are menirea să asigure o supunere necondiŃionată faŃă de conducători. Cei care încalcă
acest principiu sunt suprimaŃi fizic, de regulă pe loc.
 Tema de reflecŃie nr. 1
DiscutaŃi impactul psihologic al metodelor teroriste.

ABORDĂRI ALE TERORISMULUI

Abordarea politică
Terorismul este determinat de o multitudine de factori: politici, economici, sociali,
psihologici, religioşi etc. Deoarece terorismul este un fenomen multicauzal ar fi eronat să explicăm
acest fenomen printr-o singură cauză. Paul Wilkinson (1977) consideră că, în general, cauzele
revoluŃiilor şi a violenŃelor generate de politică sunt cauze ale terorismului. Acestea includ
conflictele etnice, religioase, ideologice, sărăcia, stresul produs de modernizare, inegalitatea politică,
lipsa unor canale de comunicare paşnice, existenŃa unui grup revoluŃionar, incompetenŃa sau
slăbiciunea guvernamentală, neîncrederea într-un anumit regim şi divizări între liderii partidelor
politice.
O alternativă la ipoteza conform căreia teroristul se naşte cu anumite trăsături de personalitate
care îl determină să devină terorist, este aceea conform căreia cauzele de bază ale terorismului pot fi
găsite în influenŃele determinate de factorii din mediul social. Mediile care conduc la propagarea şi
instigarea la terorism sunt atât internaŃionale cât şi naŃionale.
Abordarea organizaŃională

Unii analişti sunt adepŃii unei abordări organizaŃionale a terorismului şi consideră terorismul
ca un demers strategic, raŃional al acŃiunii decise într-un anumit grup (Crenshaw, 1995). În opinia sa
terorismul nu este realizat de către un singur individ, ci aceste acte sunt comise de către grupuri care
ajung la decizii colective bazate pe opinii împărtăşite, deşi nivelul de aderare la grup şi părerile
membrilor grupului variază. Crenshaw nu a demonstrat această teorie prin studii de caz, care să arate
modul în care deciziile sunt luate în mod colectiv în grupurile teroriste. Acest tip de informaŃie ar
putea fi obŃinută foarte greu şi, probabil, printr-o autobiografie sau prin intermediul unui informator
plătit de poliŃie. Crenshaw poate avea parŃial dreptate, dar abordarea sa organizaŃională pare să fie
mai relevantă în cazul grupărilor de gherilă. Alte grupări, cum ar fi cultele religioase, sunt
întotdeauna dominate de către un singur individ care este liderul.

Abordarea fiziologică

Abordarea fiziologică a terorismului sugerează că rolul mass-media în promovarea şi

răspândirea terorismului nu poate fi ignorat în stabilirea cauzelor terorismului. Datorită ariei largi de
acoperire a terorismului, metodele, cererile şi scopurile teroriştilor sunt repede asimilate de către
potenŃialii terorişti. Răspândirea terorismului a primit o atenŃie deosebită în anii 1980. David G.
Hubbard (1983) ia în considerare o abordare fiziologică a terorismului în analiza cauzelor acestuia.
El discută despre trei substanŃe produse în organism sub influenŃa stresului: a)norepinefrina, b)
acetilcolina,; c) endorfina. Deoarece aceste substanŃe apar la terorişti, Hubbard a concluzionat că, o
mare parte din violenŃa teroristului, se poate găsi în fiziologia sa, ca reacŃie la stres. Concluziile
autorului sugerează că, un rol important în extinderea terorismului îl are efectul de contagiune.

Abordarea psihologică

Psihologii care au studiat terorismul sunt interesaŃi în principal de terorist ca subiect, de

modul de recrutare al acestuia, de încadrarea lui în grupul terorist, de personalitatea sa, de
credinŃele, motivaŃiile şi cariera de terorist.

Ipoteza generală a terorismului

Dacă se acceptă ideea conform căreia teroriştii sunt creaŃi şi nu născuŃi astfel, întrebarea care
se pune este: ce fenomen determină transformarea individului în terorist? Studiile realizate în acest
domeniu se focalizează pe câteva teorii. Astfel, teoria lui Olson sugerează că participanŃii la o
violenŃă revoluŃionară îşi prezic comportamentul printr-un calcul raŃional al costurilor şi beneficiilor
conform căruia violenŃa este cel mai bun mod de acŃiune în condiŃiile sociale date.

Ipoteza dezangajării morale

Această ipoteză include toate modalităŃile prin care o persoană neutralizează sau elimină
orice inhibiŃie pe care o are despre comiterea unui anumit act de violenŃă. Anumite patternuri includ
imaginarea propriei persoane ca un erou, minimalizarea răului produs, dezumanizarea victimei etc.
Autorii actelor violente se ascund deseori în spatele vieŃii de familie, a soŃiilor sau a copiilor lor.

Ipoteza frustrării datorită marginalizării, sărăciei, şomajului sau alienării sociale

Această ipoteză încearcă să explice terorismul, având în vedere faptul că teroriştii provin din
grupări care experienŃiază marginalizarea, sărăcia, şomajul şi alienarea socială. Persoanele cu
asemenea dezavantaje sociale riscă să fie foarte susceptibile de a fi implicate în acte de violenŃă,
care se intersectează cu terorismul

Ipoteza frustrare-agresiune

Ipoteza frustrare-agresiune asupra violenŃei este proeminentă în literatură, bazându-se în

mare parte pe ipoteza deprivării relative propuse de Ted Robert Gurr (1970), expert în
comportament agresiv şi mişcări violente. Un alt susŃinător al acestei teorii este Joseph Margolin
(1977) care apreciază comportamentul celor mai mulŃi dintre terorişti ca fiind un răspuns la diverşi
factori politici, economici sau la anumite obiective personale. AlŃi cercetători consideră ipoteza
frustrare-agresiune ca fiind simplistă, bazată pe o eroare conform căreia agresiunea este întotdeauna
o urmare a frustrării. Franco Ferracuti (1982), profesor la Universitatea din Roma relevă faptul că o
mai bună abordare a acestei probleme este realizată prin prisma teoriei subculturale, care ia în
considerare faptul că teroriştii trăiesc în propriile lor subculturi, cu propriile lor sisteme de valori.

Vulnerabilitatea la fanatism

“Fanaticul“ este o persoană implicată în mod profund într-o cauză religioasă. CredinŃa
domină aspectele esenŃiale ale vieŃii sale, iar ceea ce este în contradicŃie cu aceasta este ignorat.
Sentimentele de compasiune sunt inhibate, individualitatea este înlocuită atât cu aderarea la un grup
de persoane care împărtăşesc aceiaşi credinŃă, cât şi cu supunerea faŃă de lideri. Pentru fanatic
lumea este împărŃită în două: cei care sunt cu el şi cei care sunt împotriva lui. Nu există decât
prieteni şi duşmani.

Ipoteza identităŃii negative

Utilizând teoria lui Erikson de formare a identităŃii negative, şi în mod particular conceptul
de identitate negativă, psihologul Jeanne N. Knutson (1981) sugerează că teroriştii îşi asumă în
mod conştient o identitate negativă. Aceasta implică o reprimare puternică a unui rol care este
perceput ca dezirabil şi acceptat de către indivizi, familie sau comunitate. În opinia lui Knutson,
teroriştii se implică în acte de terorism ca rezultat al sentimentelor de furie şi neajutorare generate de
lipsa unor alternative.

Ipoteza furiei narcisistice

Luând în considerare abordarea conform căreia teroriştii suferă de maladii mentale, această
ipoteză se referă la evoluŃia unui terorist. Dacă narcisismul primar sub forma „eului grandios” nu
este neutralizat prin testarea realităŃii, acesta produce indivizi sociopaŃi, aroganŃi şi cărora le lipseşte
consideraŃia faŃă de ceilalŃi. În mod similar, dacă forma psihologică a ego-ului parental idealizat nu
este neutralizată prin testarea realităŃii, se poate produce o atitudine de neajutorare, şi eşecul
narcisistic poate determina reacŃii de furie şi dorinŃa de a distruge sursa care a provocat rănirea
acestuia. Crayton (1983) apreciază că terorismul apare ca o manifestare specifică a furiei narcisiste
şi în contextul în care narcisistul este rănit.

Ipoteza psihopatologiei sau a tulburărilor mentale grave

 Este de la sine înŃeles că persoanele care comit masacre, abuzuri, distrugeri, au fost privite ca
inumane, nebune. Berkowitz (1972) descrie 6 tipuri psihologice care au predispoziŃii spre terorism:
paranoid, paranoid-schizofrenic, borderline, pasiv-agresiv, sociopatic, schizofrenic. El consideră că
sociopaŃii au cele mai multe predispoziŃii în a folosi violenŃa prin arme de distrugere în masă. După
30 de ani cercetările au arătat că sunt puŃine evidenŃe care să demonstreze că teroriştii pot fi
diagnosticaŃi ca suferind de afecŃiuni psihologice. Jessica Stern (1999), expert în terorism nuclear,
consideră că schizofrenii şi sociopaŃii ar dori să comită acte de distrugere în masă, dar este prea
puŃin probabil să aibă şanse de reuşită. Mai mult, organizaŃiile teroriste sunt probabil refractare la
înrolarea unor persoane bolnave psihic în gruparea lor şi că, mai mult ca sigur, există un control
informal în cadrul căruia psihopatologia este exclusă din organizaŃii.

Religia ca teorie asupra terorismului

Aproape un sfert din toate cele mai periculoase grupări teroriste sunt motivate în principal de
către aspecte religioase (Hoffman, 1993). Teroriştii consideră că Dumnezeu nu numai că le aprobă
acŃiunile, dar tot el este cel care le cere aceste acŃiuni. Cauza lor este sacră şi constă într-o
combinaŃie între speranŃa în viitor şi răzbunarea faŃă de trecut. Trucul de folosire cu succes a
terorismului în numele religiei se bazează pe convingerea credincioşilor sau convertiŃilor că „o
îndatorire neglijată” există în însăşi partea bazală a credinŃei, a religiei. Aşadar, terorismul religios
nu se rezumă la extremism, fanatism, secte, culte, etc., ci la interpretarea fundamentalistă sau
militantă a propriei doctrine sau credinŃe. Cea mai mare parte a tradiŃiilor religioase este saturată cu
imagini de violenŃă, distrugerea şi autodistrugerea fiind partea centrală a logicii oricărei religii
(Juergensmeyer, 2001). Patternul uzual este acela că un lider spiritual are tendinŃe către mesianism.
Ulterior acest lider îşi dezvoltă charisma şi devine propagator al doctrinei. Începe să combine
problemele religioase cu cele politice, iar textele sacre sau puŃinele simboluri deŃinute de către
religia respectivă iau noi semnificaŃii. Adesea aceste simboluri sunt proclamate ca fiind o parte
importantă în istoria religiei respective, dar care au fost oarecum neglijate. În cazul în care cineva
trădează această moştenire sacră este blamat.

Odată ce este identificat un inamic, mişcările religioase împrumută ideea suveranităŃii faŃă de
regimul politic şi încep să se perceapă ca un apărător legitim al credinŃei şi un restaurator al
demnităŃii propriei Ńări. Acest „apărător” îşi justifică acŃiunile teroriste numai faŃă de Dumnezeu,
pentru că acesta i-a ales pe ei pentru această misiune sacră.
 Teroriştii religioşi îşi aleg date în care venerează martirii, pentru că astfel acaparează noi
credincioşi. Martirul nu este folosit doar pentru a recruta noi membri, ci se dezvoltă o întreaga
mitologie în jurul acestuia (Ranstorp, 1996). łintele sunt alese nu din raŃiuni strategice, ci din
raŃiuni simbolice, iar repercusiunile unui atac sunt şi ele bine coordonate. Scopul este de a da
impresia impresia că grupul este mai mare sau mai puternic decât în realitate.

Tema de reflecŃie nr. 2

DiscutaŃi avantajele şi dezavantajele utilizării religiei ca motivaŃie pentru actele
de terorism.

PRINCIPALELE ORGANIZAłII TERORISTE CONTEMPORANE

OrganizaŃii teroriste islamiste
Orice încercare de clasificare a organizaŃiilor teroriste nu poate surprinde varietatea şi
complexitatea fenomenelor moderne de terorism. Studierea literaturii de ştiinŃe sociale dedicate
terorismului scoate la iveală o mulŃime de informaŃii despre grupările implicate în acest moment în
activităŃi teroriste la originea cărora se află naŃionalismul, separatismul, rasismul, credinŃa în grupări
paramilitare, ideologia de extremă stânga, fundamentalisul religios etc. Pentru a obŃine o imagine
preliminară a principalelor tipuri de terorism contemporan trebuie să adăugăm la această listă de
terorisme substatale fenomenul terorii de stat şi al terorismului de stat ( Terorismul, 2001, colectiv).
Islamismul, a treia religie a lumii are în prezent peste un miliard de credincioşi, adică o
cincime din populaŃia globului. Majoritatea musulmanilor trăiesc în Africa şi Orientul Apropiat.
Musulmanii pot fi împărŃiŃi în tradiŃionalişti, adică cei care nu doresc nici un fel de reforme sau
schimbări, fundamentalişti, cei care cheamă la întoarcerea către izvoarele “islamului pur” din
secolul VII şi modernişti, care consideră că islamul trebuie reformat.
Între tradiŃionalişti se află musulmanii din Arabia Saudită. Fundamentaliştii sunt influenŃi în
Iran, Sudan şi Afganistan. Musulmanii din Libia sunt modernişti. Dintre aceste tendinŃe cea mai
activă şi totodată cea mai periculoasă este cea a fundamentalismului islamic, care pretinde că deŃine
rolul conducător în întreaga lume islamică.

Frontul popular pentru eliberarea palestinei (FPEP)

 Având ca sponsori state precum Yemenul de Sud şi Libia, această organizaŃie a fost înfiinŃată în
anul 1967 de către George Habash. Este cea mai importantă organizaŃie politică şi militară
palestiniană de orientare marxist–leninistă şi militează pentru o revoluŃie panarabă.
George Habash, liderul organizaŃiei, s-a pregătit ca medic la Universitatea Americană din Beirut.
El a organizat în 1968 deturnarea unui avion al companiei El Al, fiind primul lider arab care a
exportat terorismul palestinian în Europa.
FPEP este răspunzător de comiterea a numeroase atentate teroriste internaŃionale în perioada
1970 – 1977. Din 1978 a executat un mare număr de acŃiuni îndreptate împotriva cetăŃenilor
israelieni şi chiar a unor arabi moderaŃi. Totodată, a asigurat instruirea unor terorişti din toată lumea,
bucurându-se de sprijinul serviciilor secrete din Libia, Siria şi Irak. Din rândurile FPEP s-au
desprins mai multe grupări de diferite orientări.
Ca rezultat al publicităŃii făcute atentatelor sale, FPEP şi-a atras condamnarea publică, inclusiv
din partea fostelor Ńări comuniste, motiv pentru care şi-a încetat activitatea teroristă internaŃională,
canalizându-se spre dezvoltarea forŃelor sale convenŃionale în vederea purtării unui război cu
Israelul.
Frontul democratic pentru eliberarea palestinei (FDEP)
S-a desprins în anul 1969 din Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. FDEP consideră că
obiectivele politice ale palestinienilor pot fi înfăptuite numai printr-o revoluŃie a maselor. PoziŃia
FDEP se situează între Yasser Arafat şi grupurile radicale, respingând totuşi disponibilitatea
manifestată de OEP pentru dialog cu Israelul.
OrganizaŃia are ca obiective schimbarea pe cale revoluŃionară a lumii arabe, vizând în special
monarhiile conservatoare şi afirmarea constantă a “ostilităŃii şi rezistenŃei sale” la politica americană
din regiune, afirmându-şi solidaritatea cu toate mişcările naŃionale de eliberare care luptă contra
imperialismului şi rasismului.
Membrii organizaŃiei au fost antrenaŃi în fosta URSS şi în Cuba. AcŃionează mai ales în Israel şi pe
teritoriile arabe ocupate de acesta.
Frontul de eliberare a palestinei (FEP)
S-a desprins la jumătatea anilor ’70 din Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei –
Comandamentul General. Ulterior s-a scindat în trei fracŃiuni: pro-OEP, pro–siriană şi pro–libaneză.
Conducerea pro–OEP a fost asumată de Muhammad Abbas (numit Abu Abbas), care în 1984 a
devenit membru al Comitetului Executiv al OEP, iar în 1991 l-a părăsit. AcŃiunile teroriste au dus la
condamnarea internaŃională a lui Abu Abbas şi a fracŃiunii sale.
Celelalte două grupări ale FEP continuă să vizeze şi în prezent obiective americane şi israeliene.
“Al – fatah”
Mai poartă numele de “Al–Asifa” (furtuna). Sub conducerea lui Yasser Arafat, Al-Fatah a intrat
în anul 1968 în compunerea OrganizaŃiei pentru Eliberarea Palestinei. Al-Fatah deŃine o poziŃie
dominantă încă din 1969. Cadrele de comandă ale mişcării Al-Fatah au fost expulzate din Iordania
în urma confruntărilor cu armata acestei Ńări în anii 1970 (“Septembrie negru”) şi 1971. Invazia
israeliană din Liban (1982) a dat o grea lovitură organizaŃiei Al-Fatah. După ce a suferit o înfrângere
militară totală în Liban (operaŃiunea “Pace în Galileea”), forŃelor Fatah li s-a permis să părăsească
Beirutul în masă, stabilindu-şi cartierul general la Tunis. Obiectivele organizaŃiei rămân crearea unui
stat palestinian independent. Efectivul grupării Fatah este apreciat la 6.000 – 8.000 de persoanei,
dislocate în baze din Liban şi alte Ńări din Orientul Mijlociu. Pentru executarea unor acŃiuni speciale,
Fatah dispune de nuclee operative, cum sunt “ForŃa” şi “Grupul Hawai”. Sunt menŃinute în
continuare legături strânse pe linie politică şi financiară cu Arabia Saudită, Kuweit, Iordania şi alte
Ńări.
Hamas (mişcarea islamică de rezistenŃă)
Hamas s-a format în anul 1987 ca o prelungire a ramurii palestiniene a “FrăŃiei Musulmane”,
fondatorul său fiind şeicul Ahmed Y'Amin ucis în luna martie 2004 de către armata israeliană.
Cartierul general al Hamas se află în Fâşia Gaza şi acŃionează pe teritoriile arabe ocupate de Israel.
Această grupare fundamentalistă respinge orice tratative cu Israel, căruia nu-i recunoaşte dreptul la
existenŃă. Ajutată cu fonduri din Kuweit şi Arabia Saudită, Hamas se bucură de sprijinul a
aproximativ 40% dintre palestinienii de pe teritoriile arabe ocupate, ceea ce-i permite să concureze
cu OEP (cu care, de altfel, are relaŃii oficiale) pentru controlul intifadei, adică a revoluŃiei
antiisraeliene a palestinienilor.
Dacă în anii ’80 israelienii îi acceptau tacit pe cei din Hamas, cu scopul de a contracara
OEP-ul, în prezent această grupare este considerată mai periculoasă nu numai datorită atentatelor
comise, ci şi din cauză că respinge tratativele de pace.
Liderul mişcării Hamas, Abdelazis Al-Rantissi a fost omorât în luna aprilie 2004.
Hezbollah ( partidul lui Allah)
Este o organizaŃie radicală cunoscută şi sub numele de “Jihadul Islamic”, “OrganizaŃia
RevoluŃionară a DreptăŃii” sau “OrganizaŃia OprimaŃilor”, urmăreşte crearea pe cale revoluŃionară a
unui stat islamic, după modelul iranian în Liban şi distrugerea tuturor influenŃelor nonislamice din
zonă. Cu un efectiv apreciat la câteva mii de oameni, Hezbollah acŃionează în zona râului Bekaa,
suburbiile de sud ale Beirutului şi Libanului. Primeşte sprijin politic, diplomatic, financiar şi militar
(armament şi muniŃie, pregătire de luptă etc.) din partea Iranului şi Siriei. Obiectivul acestei
organizaŃii este ca ea să devină principala mişcare islamică din Liban şi să forŃeze Vestul să
părăsească regiunea. Din aceste motive, Hezbollah are o orientare puternic antiisraeliană şi
antioccidentală.
Al – Qaeda
Al-Qaeda este o reŃea internaŃională de terorism înfiinŃată în anul 1988 de către Osama bin
Laden, pentru a-i reuni pe arabii care luptaseră în Afganistan împotriva invaziei sovietice. Această
organizaŃie caută să elimine din Ńările musulmane “influenŃa profană a Vestului” şi să înlocuiască
guvernele lor cu regimuri fundamentalist-islamice. Sub egida “Frontului Mondial Islamic pentru
Jihad împortiva Evreilor şi a CruciaŃilor”, a dat publicităŃii o declaraŃie în care se afirmă că este de
datoria oricărui musulman să ucidă cetăŃeni americani, civili sau militari, şi aliaŃi ai acestora oriunde
s-ar afla.
Al-Qaeda reprezintă un conglomerat de grupări răspândite în toată lumea operând ca o reŃea,
cu prezenŃă în: SUA, Algeria, Egipt, Maroc, Turcia, Iordania, Tajikistan, Uzbekistan, Siria, Xinjiang
din China, Pakistan, Bangladesh, Malaezia, Indonezia, Filipine, Liban, Irak, Arabia Saudită, Kuveit,
Bahrain, Yemen, Libia, Tunisia, Bosnia, Kosovo, Cehia, Kashmir, Sudan, Somalia, Kenia,
Tanzania, Azerbaijan, Etiopia, Uganda etc.
Osama bin Laden s-a născut în Jidda, Arabia Saudită, aproximativ în anul 1955, licenŃiat în
inginerie şi administraŃie publică. Este fiul multimiliardarului Muhammad bin Laden, un magnat în
construcŃii. În timp ce era student la Jidda, Osama bin Laden a intrat în “FrăŃia Musulmană”, o
grupare radicală care dorea să întemeieze un stat panislamic. Se presupune că Osama bin Laden a
moştenit 300 de milioane de dolari cu care îşi finanŃează organizaŃia. Al-Qaeda include şi organizaŃii
care adună fonduri suplimentare, solicitând donaŃii de la susŃinători cu aceeaşi ideologie sau
sustrăgând fonduri ilicite de la diferite organizaŃii caritabile islamice.
Vertical, Al-Qaeda îl are pe Osama bin Laden – emirul general, urmat de liderii Al-Qaeda şi
liderii grupărilor constituente. Orizontal, este formată din 24 grupări constituente. OrganizaŃia
dispune de un consiliu consultativ şi de 4 comitete: militar, religios-legal, financiar şi media.
Membrii desemnaŃi ai acestor comitete, în special cei din comitetul militar, conduc operaŃiuni pentru
bin Laden şi comandanŃii operaŃionali.
Mamdouh Mahmud Salim este co-fondatorul organizaŃiei Al-Qaeda, iar Mohammed Atef,
cumnatul lui bin Laden, supraveghea antrenarea membrilor organizaŃiei. Ei au fost acuzaŃi în
legătură cu atentatele cu bombă din 1998 asupra ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania, care
s-au soldat cu 224 morŃi şi peste 400 de răniŃi.
După atacul terorist din 11 septembrie 2001 din SUA, ca urmare a măsurilor speciale de securitate,
activitatea organizaŃiei Al-Qaeda s-a restrâns .
Alte organizaŃii teroriste
Patria bască şi libertatea (ETA)
A fost fondată în anii ’50, având drept scop crearea unui stat basc independent. În vederea
atingerii obiectivului său, ETA a urmărit provocarea unei crize economice în regiunea spaniolă
bască prin terorizarea oamenilor de afaceri. În 1973 ETA l-a asasinat pe premierul spaniol, amiralul
Luis Carerro Blanco. Un an mai târziu s-a scindat în două fracŃiuni: ETA Politică - Militară şi ETA
Militară, prima fracŃiune devenind inactivă în urma unei legi interne din 1982.
Armata roşie japoneză (ARJ)
OrganizaŃia a fost creată în anul 1970, în urma rupturii FracŃiunii Japoneze din Liga Comunistă a
Armatei Roşii, cu scopul unificării tuturor grupărilor anarhiste de stânga din Japonia, crearea unei
“republici populare” în Japonia, precum şi sprijinirea revoluŃiei marxist – leniniste mondiale prin
comiterea de atentate teroriste. Zona de operare a ARJ nu s-a limitat la Japonia, organizaŃia fiind
activă în toată Asia, în Orientul Mijlociu şi chiar şi în Europa de Vest. Are aproximativ un număr de
600 de membri oficiali, dar un număr necunoscut de simpatizanŃi. ARJ a fost condusă de Fusako
Shigenobu până în noiembrie 2000, când a fost arestată.
Armata secretă armeană pentru eliberarea armeniei (ASAEA)
Mai este cunoscută sub numele de “Grup Orly” sau “OrganizaŃia 3 Octombrie”. Grup terorist
armean de orientare marxist-leninistă, a fost fondat în 1975 la Beirut şi are legături strânse cu
Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. Scopul său declarat este acela de a obliga guvernul turc
să-şi asume public responsabilitatea pentru masacrarea unui mare număr de oameni de către soldaŃii
turci în 1896 şi, din nou, în 1915 (când s-au înregistrat 1,5 milioane de victime), să plătească
despăgubiri şi să cedeze o parte din teritoriu statului armean.
Brigăzile roşii (BR)
Brigăzile Roşii, de orientare marxist-leninistă, au apărut în anul 1969 cu scopul de a crea un stat
italian revoluŃionar prin luptă armată, separat de aliaŃii săi occidentali. În 1984, Brigăzile Roşii s-au
scindat în două facŃiuni: Partidul Comunist Combatant (BR-PCC) şi Uniunea CombatanŃilor
Comunişti (BR-UCC).
Armata republicană irlandeză (IRA)
Grupare teroristă radicală, de orientare marxistă, a luat fiinŃă în anul 1969. Având ca zone de
acŃiune Irlanda de Nord, Anglia şi Europa de Vest, IRA urmăreşte ca, printr-o campanie teroristă de
uzură, să scoată Irlanda de Nord din componenŃa Regatului Unit şi să constituie un stat irlandez
unitar. IRA s-a despărŃit în două aripi: cea Oficială (OIRA) şi cea Provizorie (PIRA). IniŃial,
amândouă aripile erau militant agresive, dar începând cu anii ’70, “Oficialii” au optat pentru
nonviolenŃă.
OrganizaŃii ale terorismului de stat
Există în lume Ńări care utilizează terorismul nu numai faŃă de proprii cetăŃeni, dar şi ca pe un
mijloc de presiune pe plan internaŃional. Terorismul susŃinut de state suverane este principala formă
de terorism care ameninŃă lumea contemporană, conflictele etnice şi extremismul religios putând
folosi drept ocazie pentru escaladarea actelor de terorism. Terorismul de stat poate fi considerat ca
fiind componenta cea mai gravă a problemei teroriste.
Deşi cele şase state care figurează pe lista Departamentului de Stat al SUA ca Ńări care
finanŃează terorismul (Iran, Irak, Liban, Siria, Cuba şi Coreea de Nord), şi-au diminuat în ultimii ani
sprijinul acordat acŃiunilor teroriste, ele nu au renunŃat în totalitate la folosirea terorismului ca
instrument politic.
Folosirea violenŃei de către state conduse de extremişti religioşi este o tendinŃă
îngrijorătoare, chiar dacă majoritatea atentatelor nu Ńintesc direct interesele SUA. Cu toate acestea,
în opinia responsabililor Departamentului de Stat, unele grupări care până acum au atacat guverne
prietene Statelor Unite, vizând astfel doar indirect interesele americane, vor putea în viitor să-şi
extindă activitatea şi să Ńintească în mod nemijlocit spre aceste interese.
Problemele etnice apărute după sfârşitul războiului rece au transformat conflictele într-o
sursă a terorismului. În ceea ce priveşte terorismul internaŃional, efortul unor state ca SUA, are ca
scop reducerea şi eventual eliminarea sprijinului acordat grupărilor teroriste de către guverne
iresponsabile. Procurarea armelor, a locurilor şi mijloacelor necesare instruirii militare, cât şi
oferirea unui loc de refugiu pentru cei urmăriŃi penal, reprezintă factori care fac ca periculozitatea
acestui tip de terorism să fie şi mai mare.

Tema de reflecŃie nr. 3

RealizaŃi o comparaŃie între specificul diferitelor oragnizaŃii teroriste din
perspectivă ideologică..

PROFILUL PSIHOLOGIC AL TERORISTULUI

Prin actele şi mijloacele pe care şi le propun, prin valorile ideologice sub care acŃionează, cât
şi prin modul de recrutare, selecŃionare, instruire şi antrenament, în grupurile teroriste nu pot intra şi
rezista orice fel de persoane, ci numai acelea care dispun de anumite trăsături ale personalităŃii.
 Sub aspect aptitudinal, teroriştii sunt persoane bine dotate fizic şi intelectual, rezistente la
condiŃii dificile de viaŃă şi la un antrenament dur. Definitorii pentru profilul lor caracterial şi volitiv
sunt curajul, stăpânirea de sine, tenacitatea şi cruzimea, fiind apŃi pentru orice act de agresiune şi
gata de orice risc. Aceste trăsături sunt potenŃate şi dezvoltate prin antrenamente specifice şi prin
procesul de îndoctrinare ideologică sau religioasă care urmăreşte fanatizarea teroristului,
“câştigarea” lui totală pentru cauza grupului, asociată cu rezistenŃa la orice presiuni morale, afective
sau logice.
Din punct de vedere motivaŃional există următoarele tipuri psihologice de terorişti:
Răzbunătorul acŃionează sub impulsul determinant al dorinŃei de revanşă pentru un afront personal
primit anterior, victima actului terorist urmând “să plătească” cu viaŃa sau libertatea pentru gestul
prin care l-a lezat pe terorist sau ideile acestuia.
Infractorul de drept comun urmăreşte satisfacerea prin actul violent respectiv, a unor interese de
cele mai multe ori materiale. Această satisfacere se poate realiza fie imediat, prin deposedarea
victimei de bunurile existente asupra ei, fie într-un timp mai îndelungat, prin formularea unor
pretenŃii faŃă de familia victimei, procedeu folosit mai ales în cazul răpirilor de persoane.
Criminalul plătit acŃionează la indicaŃia şi cu sprijinul financiar şi material al unor organizaŃii
teroriste, având drept obiectiv suprimarea vieŃii unor personalităŃi politice sau militare care se opun
intereselor organizaŃiei teroriste respective. De regulă, sunt profesionişti de înaltă clasă, cunoscători
ai mai multor limbi străine, mari maeştri în arta deghizării şi cu calităŃi psihice şi fizice deosebite,
ceea ce le permite să se angajeze în acŃiuni foarte riscante.
Bolnavul mintal acŃionează, în toate cazurile, împins de ideea fixă de a asasina, idee ce îşi găseşte
explicaŃia în dereglarea psihică a ucigaşului (Pamfil, 1974). O particularitate a acestui tip de terorist
este aceea că el nu îşi alege întotdeauna victimele, ci acŃionează dintr-un impuls maladiv, iraŃional.
Nu toŃi bolnavii mintal pot fi terorişti.
Fanaticul religios acŃionează violent din prejudecată, considerând că este chemat de forŃa divină să
apere ideile şi concepŃiile religioase al căror adept este, victima fiind duşmanul de moarte al acestor
idei. De regulă, teroristul fanatic religios este structurat psihic încă din copilărie pe această linie,
fiind educat în spiritul fanatismului religios şi al violenŃei.
Martirul naŃional are drept motivaŃie “sacrificiul pentru o cauză măreaŃă şi dreaptă, de interes
naŃional”. Acesta va atenta la viaŃa şi integritatea fizică a acelor personalităŃi care, după opinia sa,
constituie obstacole în calea promovării intereselor naŃionale sau a grupului etnic din care face el
parte.
 Protestatarul politic are o motivaŃie asemănătoare cu cea a martirului naŃional, dar cu o evidentă
tentă politică.
Aventurierul acŃionează din spirit de aventură şi bravură greşit înŃelese, sperând ca prin acŃiunea
sa, opinia publică îi va reŃine numele şi că astfel, va intra în conştiinŃa omenirii (McKnight, 1974).
Psihologia microgrupului terorist
Un prim aspect al procesului de recrutare pentru activitatea teroristă îl constituie alegerea şi
studierea îndelungată a candidatului. Cel mai adesea candidatul este propus pentru recrutare chiar de
către unul dintre membri grupului, care îl cunoaşte de mai mult timp şi consideră că acesta ar
corespunde din punct de vedere motivaŃional, atitudinal, ideologic, religios etc.
Următorul moment este cel al testării capacităŃilor volitiv-caracteriale ale candidatului:
curajul, îndrăzneala, stăpânirea de sine, tenacitatea, perseverenŃa, adeziunea la valorile grupării,
cruzimea etc. In acest sens, candidatului i se cere să comită o anumită infracŃiune.
În activitatea teroristă se Ńine seamă şi de unele variabile, cum ar fi: vârsta, sexul, starea
civilă, mediul de provenienŃă, nivelul de instruire etc. Vârsta membrilor operativi ai grupurilor
teroriste este cuprinsă între 22 şi 31 de ani, în timp ce liderii au vârste cuprinse între 45 şi 55 de ani.
Terorismul rămâne o preocupare predominant masculină, peste 80% din operaŃiunile teroriste fiind
concepute, conduse şi executate de bărbaŃi, femeile având în general doar un rol secundar, cum ar fi
cel de distragere a atenŃiei autorităŃilor.
Majoritatea teroriştilor sunt necăsătoriŃi. Din motive legate de mobilitate, iniŃiativă,
securitate şi total devotament cauzei, responsabilităŃile familiale ale persoanelor căsătorite s-au
dovedit a fi incompatibile cu activităŃile teroriste.
Întrucât teroriştii trebuie să cunoască foarte bine mediul în care operează, aceştia sunt selecŃionaŃi
dintre “oamenii locului”. În funcŃie de grupul terorist din care fac parte, de specificul
responsabilităŃilor ce le sunt încredinŃate şi de zona în care operează, teroriştii provin atât din mediul
urban, cât şi din cel rural.
Majoritatea teroriştilor au cel puŃin studii medii, mulŃi dintre ei fiind absolvenŃi ai unor
instituŃii de nivel superior.
Profilul psihologic al grupului terorist are ca o caracteristică generală faptul că tinde să se
formeze în contextul unor situaŃii de frustrare, fie că este vorba de sărăcie sau de un status
defavorizat din motive politice, rasiale, etnice sau religioase (Kahlert, 1978).
Antrenamentul teroriştilor urmăreşte pe lângă o temeinică pregătire fizică, însuşirea
tehnicilor de luptă corp la corp, cunoaşterea modalităŃilor de fabricare şi utilizare a explozivilor
clasici sau artizanali şi a armamentului.
Comportamentul teroristului în timpul acŃiunii
Din punct de vedere psihologic, întreaga acŃiune teroristă solicită intens personalitatea
teroriştilor astfel încât starea de tensiune emoŃională, de nelinişte şi încordare cresc odată cu
începerea acŃiunii, cu deplasarea şi pătrunderea teroriştilor în obiectiv. Starea de nervozitate
cunoaşte intensitatea maximă odată cu declanşarea acŃiunii, când comandoul pune stăpânire pe
obiectiv şi ostateci. În această fază, se înregistrează de regulă cele mai dure, violente şi periculoase
comportamente ale teroristului, mergând de la bruscări şi loviri, până la uciderea unora din cei care
opun rezistenŃă.
Ulterior, starea de încordare şi tensiune a teroristului scade din intensitate, acesta calmându-
se treptat, putând manifesta chiar o oarecare îngăduinŃă şi înŃelegere faŃă de ostatecii aflaŃi în situaŃii
critice. Neliniştea teroristului revine în intensitate o dată cu sentimentul nesiguranŃei şi incertitudinii
referitoare la ripostele posibile ce pot apărea, eventual chiar prin surprindere. Este momentul în care
teroristul iniŃiază negocieri cu autorităŃile şi, cu cât acestea întârzie mai mult, cu atât starea de
tensiune a teroristului se agravează. În acest moment, pentru a grăbi apariŃia negociatorului,
teroristul recurge la abuzuri asupra ostatecilor.
Strategii de prevenire a terorismului
Preocuparea pentru prevenirea şi combaterea terorismului constituie, în perioada actuală, una
dintre cele mai stringente probleme pentru forurile naŃionale şi internaŃionale angajate în
identificarea şi elaborarea strategiilor destinate controlului fenomenului infracŃional. Această
preocupare este în strânsă legătură cu ameninŃarea pe care acest fenomen o reprezintă pentru
siguranŃa economică şi politică a statelor.
Problematica prevenirii şi controlului terorismului este determinată de unele aspecte ale acestui
fenomen, cum ar fi: raŃionalitatea, conspiraŃia, perseverenŃa, violenŃa şi capacitatea de adaptare
rapidă la schimbările nou apărute. Terorismul nu poate fi contracarat cu succes decât prin contra-
strategii sistematice şi inteligente, în care măsurile pro-active trebuie să se afle pe acelaşi plan cu
adoptarea standardelor internaŃionale în domeniul legislativ, crearea cadrului instituŃional
corespunzător scopului propus, pregătirea unor specialişti în acest domeniu şi dotarea adecvată a
acestora.
În termenii strategiei de acŃiune antiinfracŃională, principala problemă este aceea de a identifica
cele mai eficiente măsuri de prevenire şi combatere a terorismului. ImportanŃa acestei probleme nu
rezultă doar din relevanŃa sa socio-politică, ci şi din costurile sociale pe care le presupune. DistincŃia
dintre măsurile de prevenire şi cele de combatere rezultă din caracterul lor ofensiv (pro-activ) sau
defensiv (reactiv). Pentru a fi eficiente, cele două categorii de măsuri trebuie integrate într-o
concepŃie unitară, sistematică.
În constituirea concepŃiei strategice de prevenire a terorismului este necesar să luăm în
considerare faptul că terorismul este atât o problemă internă a statelor, cât şi una internaŃională.
Astfel, pe plan internaŃional, soluŃiile constau în cooperarea statelor pentru prevenirea,
reprimarea şi, în final, eradicarea activităŃilor teroriste. Pe plan intern, guvernele au luat o gamă
variată de măsuri şi anume:
- înfiinŃarea unor formaŃiuni specializate în lupta antiteroristă;
- descurajarea psihologică a eventualelor acŃiuni teroriste, prin desfăşurarea unor mari forŃe de
ordine în locuri şi medii unde se pot produce atacuri teroriste;
- instruirea persoanelor expuse riscului de a deveni ostatici în acŃiunile teroriste;
- izolarea în detenŃie a teroriştilor pentru a nu-i influenŃa pe ceilalŃi deŃinuŃi;
- atragerea sprijinului populaŃiei prin intermediul mass-media.
Conceptul juridico-penal cu privire la terorism se bazează în esenŃă pe norma sau normele de
incriminare a acestor fapte antisociale. El are în vedere analiza abstractă a normelor juridice care
sancŃionează comportamentul uman deviant. InternaŃionalizarea luptei împotriva terorismului a făcut
necesară adoptarea unor legi penale eficiente, care să permită acŃiuni similare de combatere în toate
Ńările afectate. În acest scop, au avut loc importante reuniuni internaŃionale în care s-au pus bazele
unei strategii legislative unitare, paralel cu cooperarea internaŃională în materie. Noile reglementări
de drept penal substanŃial adoptate în Europa vizează agravarea pedepselor pentru toate infracŃiunile
săvârşite “în bandă”, vizând în special celulele operative ale organizaŃiilor teroriste.
Cele mai importante modificări ale procedurii penale vizează protecŃia martorilor acuzării, a
poliŃiştilor şi magistraŃilor implicaŃi, precum şi facilitarea utilizării unor măsuri specifice de
supraveghere a suspecŃilor (infiltrarea în organizaŃiile teroriste, utilizarea mijloacelor de
supraveghere audio-video etc.).
Alte măsuri permit chiar o restrângere a drepturilor persoanelor reŃinute sau arestate (cum ar fi
anchetarea suspectului în absenŃa avocatului ori prelungirea arestării preventive în cazurile care
reclamă luarea unei astfel de măsuri). În diverse Ńări europene s-au adoptat şi alte reglementări, cum
ar fi cele de drept execuŃional penal. Astfel, normele de ultimă oră prevăd confiscarea specială a
bunurilor şi mijloacelor utilizate pentru săvârşirea atentatelor teroriste, indiferent de valoarea acestor
bunuri. Noile legislaŃii prevăd posibilitatea confiscării chiar a mijlocului de transport sau a
imobilului care a servit la pregătirea sau executarea acŃiunii respective.
 Tema de reflecŃie nr. 4
Teroriştii sunt persoane care au tulburări de natură psihică?

Rezumat
Terorismul este considerat a fi cea mai imorală formă a violenŃei exercitate în mod organizat. Aceasta
deoarece terorismul constituie o formă de război clandestin nedeclarat şi neconvenŃional, purtat fără nici un
fel de reguli sau limitări umanitare. Prin proporŃiile pe care la atinge în prezent, acest fenomen generează un
puternic sentiment de insecuritate în rândul populaŃiei.
Având drept caracteristică intimidarea prin acte de cruzime şi violenŃă, iar ca mijloace răpirea,
asasinatul, şantajul, execuŃiile sumare sau alte forme ale violenŃei oarbe (explozii, incendieri, distrugerea unor
edificii publice, sabotajul unor mijloace de infrastructură etc.), terorismul a fost prezent în toate epocile
istorice, el caracterizându-se în fiecare perioadă prin anumite trăsături specifice.
Cercetarea complexă a fenomenului terorist, sub toate aspectele sale, deschide perspectivele
explicării ştiinŃifice a mecanismelor şi factorilor cu rol favorizant, permiŃând o fundamentare realistă
a măsurilor generale şi speciale orientate în direcŃia prevenirii şi combaterii tuturor actelor teroriste.
Teroristul face parte din categoria infractorilor de profesie, adică din categoria acelora care
îşi dedică întreaga existenŃă activităŃilor infracŃionale. De obicei aceştia debutează ca infractori încă
de la vârste fragede, fiind ulterior racolaŃi de către unii membri ai crimei organizate. El va fi instruit
de către grupările teroriste, formându-i-se deprinderi şi abilităŃi tehnice de înalt specialist, devenind
capabil să-şi îndeplinească misiunea întocmai indicaŃiilor primite, evitând depistarea lui. Dacă
aceasta totuşi are loc, el va fi pregătit pentru anchetă şi judecată.

Lucrarea de evaluare nr. 2 şi modalitatea de evaluare

PrecizaŃi tipurile psihologice de terorişti având la bază criteriul motivaŃional.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

Buş, I. (2006). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative, vol. II, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
Buş, I. (2005). Psihologie şi InfracŃionalitate - Fundamente Teoretice, vol. I, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
 Modulul 3
TEHNICI DE NEGOCIERE
FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROCESUL DE NEGOCIERE IN CAZUL LUĂRII DE
OSTATICI
Scopul modulului: Familiarizarea studentului principalele tehnici de negocieire şi cu factorii
care influenŃează procesul de negociere în cazul luării de ostatici.

Obiectivele modulului:
La finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

Să poată defini noŃiunile de negociator, atacator, proces de negociere,

strategii de negociere.1.1 Introducere

Să cunoască factorii care influenŃează procesul de negociere în cazul
luării de ostatici.

Să cunoască principalele tehnici de negociere.

Să prezinte cele mai importante aspecte ale dinamicii unui proces de
negociere.

Să descrie elementele caracteristice ale experienŃei de ostatic.

INTRODUCERE
Indiferent de motivaŃia actului de luare de ostatici, nivelul ridicat de stres determină erodarea
raŃiunii şi scoate în evidenŃă emoŃiile şi impulsurile cele mai primitive şi mai periculoase. În acest
moment trebuie să intervină negociatorii. Rolul principal al acestora este de a determina reorientarea
situaŃiei către o rezolvare raŃională a problemelor. Pentru a realiza acest lucru negociatorii trebuie să
facă faŃă unor probleme cheie, cum ar fi cele relaŃionale. Un prim lucru pe care trebuie să-l realizeze
un negociator este să dezvolte o relaŃie cu atacatorul. Rogan, Donohue şi Lyles (1990) au afirmat că
negociatorul trebuie să ofere “sprijin pentru situaŃia grea a atacatorului, pentru a-l face pe acesta
receptiv la solicitările negociatorului ”.
Fiecare din aceste opŃiuni vor fi folosite de către forŃele de ordine, fără a oferi o garanŃie în
privinŃa succesului
Negocierea în cazul luării de ostatici este foarte diferită de negocierea tradiŃională.
Negocierea tradiŃională presupune ca două sau mai multe părŃi să se aşeze la masa tratativelor pentru
a ajunge în final la un rezultat reciproc avantajos.
Dacă atacatorul este un criminal, atunci scopul acestuia este de a-şi salva propria viaŃă,
pentru aceasta fiind dispus a încheia orice înŃelegere posibilă care îi garantează acest final. Dacă este
un bolnav psihic, atunci motivul pentru care a luat ostatici a fost generat de nevoia de a primi ajutor
sau de capta atenŃia celorlalŃi. Dacă este un terorist, atunci prelungirea duratei acŃiunilor sale este de
natură a servi mai bine cauzei pe care o reprezintă şi îi conferă şanse mai mari de a scăpa cu viaŃă.
Teroriştii iau ostatici din dorinŃa de a obŃine o audienŃă cât mai mare. Un proces prelungit de
negociere le poate oferi acest lucru. Astfel, interesele atacatorului şi ale autorităŃilor locale converg
către găsirea unei soluŃii / oportunităŃi de lansare într-un proces de negociere.
Atacatorul
Ce fel de oameni se iau ca ostatici?.

Cea mai mare parte a cercetărilor care au căutat să răspundă la această întrebare şi-au
concentrat atenŃia asupra motivaŃiei atacatorilor. Miron şi Goldstein (1979) au arătat că la baza
acŃiunii atacatorilor stau fie motive instrumentale, fie motive expresive. Cele instrumentale presupun
că atacatorul, prin acŃiunea sa, încearcă să producă o schimbare în ceea ce priveşte un aspect al vieŃii
sau să atingă un anumit obiectiv personal. Luarea de ostatici determinată de motive expresive are la
bază emoŃii şi impulsuri interne.
Analiza incidentelor trecute, soldate cu luare de ostatici, a dezvăluit existenŃa mai multor
tipuri psihologice de bază implicate în astfel de situaŃii. În funcŃie de tipul de personalitate, Strentz
(1986) împarte atacatorii în 4 categorii:
a. tipul de personalitate antisocială – se caracterizează printr-o incapacitate de loialitate,
egoism şi comportament iresponsabil. Aceste persoane nu au procese de conştiinŃă, nu se
simt vinovate şi au o toleranŃă scăzută la frustrare. Adeseori ele se transformă în
criminali. Aceşti indivizi tind să-i învinovăŃească pe ceilalŃi indiferent de circumstanŃe,
fiind cei mai dificili cu care se poate negocia. Dacă un negociator primeşte răspunsuri
pragmatice şi realiste, este posibil să aibă de-a face cu un astfel de individ.
b. tipul de personalitate neadaptată – caracterizat prin incapacitatea individului de a
răspunde eficient solicitărilor de natură afectivă, socială, intelectuală şi fizică. Astfel de
oameni se bazează întotdeauna pe ceilalŃi atunci când îşi stabilesc programul. Sunt ceea
ce se numesc “elemente de legătură”. Adeseori, ei prezintă instabilitate socială,
raŃionament precar şi labilitate afectivă. În cazul acestui tip de personalitate, stilul
adoptat de către negociator trebuie să fie ferm şi persuasiv.
c. tipul psihotic- depresiv – caracterizat prin tristeŃe, disperare, inutilitate. Gândirea şi
vorbirea sunt lente, iar indecizia poate avea un caracter aparent. Gradul de concentrare a
unor astfel de persoane este limitat, uneori fiind înclinate spre suicid. Nu este de dorit şi
 este puŃin probabil ca acest tip de persoană să se afle în fruntea unui grup terorist,
deoarece majoritatea teroriştilor îşi doresc să trăiască. Dacă negociatorul se confruntă cu
un răspuns de genul “Pleacă! Lasă-mă în pace!”, asta înseamnă că are de-a face cu o
persoană cu un astfel de tip de personalitate.

d. tipul schizofrenic-paranoid – caracterizat de percepŃii mentale false sau idei de

persecuŃie. Aceste persoane pot părea normale în astfel de situaŃii. Gândirea lor este
deseori lipsită de consistenŃă şi coerenŃă.
Dacă o persoană acŃionează ciudat sau iraŃional, ea se poate încadra în acest tip. O astfel de
persoană este comparată de negociatori ca fiind asemeni unui “autoturism cu plinul făcut” gata să
pornească în orice direcŃie. O explozie a acestuia poate avea loc în orice moment şi poate fi
declanşată de cea mai mică remarcă nepotrivită.
Negociatorul
Primul lucru care trebuie avut în vedere în cazul luării de ostatici este următoarea maximă:
“Negociatorii nu comandă niciodată, iar cei aflaŃi la comandă nu negociază niciodată”. De aceea,
este foarte important ca persoana care se află la comandă să nu se implice în negociere decât în
situaŃia în care nu există alternativă. În general, organizaŃia/instituŃia implicată în astfel de situaŃii
are în fruntea ei un factor de decizie, precum şi o persoană însărcinată cu coordonarea
evenimentului. Negociatorul nu trebuie să îndeplinească nici una din aceste sarcini. În cazul în care
lucrurile stau altfel, multe tactici devin imposibile, iar negocierea nu-şi atinge scopul. De cele mai
multe ori negociatorul este un reprezentant al autorităŃilor. În unele cazuri se poate apela şi la
negociatori privaŃi, atunci când nu se doreşte stabilirea unei relaŃii personale cu instituŃia vizată.
Negociatorul trebuie să fie capabil să creeze o atmosferă de neutralitate, de calm şi, în acelaşi
timp, să poată formula acele întrebări care să permită rezolvarea incidentului, fără a se ajunge la
incidente (politice, filosofice etc.). În orice caz, având în vedere intensitatea crescută a procesului de
negociere, pe măsură ce evenimentele se desfăşoară, negociatorul trebuie să-şi păstreze
obiectivitatea. Acesta nu trebuie schimbat decât în circumstanŃe extreme, dar este bine să aibă un
asistent care să îl suplinească atunci când situaŃia o impune.
DINAMICA PROCESULUI DE NEGOCIERE
Caracteristicile procesului de negociere în situaŃii de criză
Procesul de comunicare dintre negociator şi atacator se prezintă ca o situaŃie unică de
interacŃiune între două forŃe diametral opuse. Fiecare dintre participanŃii la incident îşi doresc
altceva şi astfel se creează un sentiment de criză şi de dezechilibru.
 Caplan (1964) a identificat patru etape ale procesului de dezvoltare a unei crize:
a) prima etapa se caracterizează prin creşterea tensiunii odată cu încercarea de punere în
aplicare a tuturor modalităŃilor posibile de rezolvare a unei situaŃii. Pe măsură ce acestea se
dovedesc a fi ineficiente, mecanismele inadecvate de coping determină creşterea tensiunii, apariŃia
anxietăŃii şi a disconfortului;
b)în cea de-a doua etapă, pe măsură ce creşte tensiunea, sunt puse în aplicare toate măsurile
de urgenŃă pentru rezolvarea situaŃiei, individul mobilizându-şi toate resursele interne şi externe
posibile;
c) în cea de-a treia etapă se poate trece la o reformulare şi remodelare a problemelor, precum
şi la modificarea obiectivelor ori declararea lor ca fiind nerealizabile. Se poate produce un fenomen
de resemnare totală şi acceptare a tot ceea ce ar putea urma, iar în unele cazuri chiar şi o renunŃare
completă la tot;
d) dacă stresul şi tensiunea continuă să crească şi nu pot fi stăpânite, rezolvate sau evitate, se
produce un dezechilibru major sau o dezorganizare la nivel afectiv. Cu alte cuvinte, se dezvoltă o
criză majoră.
În acest caz atacatorul consideră că nu este posibilă o înŃelegere. Astfel, el se simte obligat să
folosească forŃa pentru a-l determina pe oponent să acŃioneze în direcŃia în care el doreşte. Miza este
mare pentru atacator, ostatici şi negociator. La un moment dat viaŃa cuiva este pusă în pericol.
Pentru rezolvarea cu succes a negocierii este esenŃială deŃinerea unui control total asupra
situaŃiei. Este foarte importantă câştigarea încrederii atacatorului şi menŃinerea acesteia până la
finalizarea situaŃiei.
Între persoana autorizată să ia decizii în astfel de situaŃii, negociator şi conducătorul echipei
de intervenŃie trebuie să existe o comunicare facilă, astfel încât să se asigure o coordonare eficientă a
întregului proces de negociere. În orice caz, pentru a nu fi compromisă poziŃia negociatorului, acesta
nu trebuie să fie la curent cu elementele de tactică a intervenŃiei în caz de forŃă majoră.
În cadrul unui astfel de incident sunt multe aspecte în legătură cu care se poate negocia, cum ar fi:
mâncarea, apa potabilă, transportul, accesul reprezentanŃilor media, precum şi alte lucruri ce Ńin de
nevoile strict omeneşti (salubritate, aer condiŃionat, căldură, medicamente etc.). Ceea ce nu se
negociază sunt: alcoolul, armele, drogurile şi, în general, realizarea de schimburi de ostatici. De ce?
Pentru că: efectele alcoolului sunt mai puŃin predictibile; atacatorii deŃin deja o anumită cantitate de
armament cu care reuşesc să Ńină sub control ostaticii, astfel încât creşterea arsenalului de arme al
acestora nu poate decât să conducă la înrăutăŃirea situaŃiei; aşa cum efectele alcoolului sunt mai
puŃin predictibile tot aşa se poate vorbi şi în cazul drogurilor. Drogurile pot fi utilizate pentru
îndepărtarea unor bariere de natură psihică şi biologică. Efectele pe care lipsa acestora le-ar putea
avea în comportamentul unor indivizi dependenŃi de ele pot fi imprevizibile; schimbul de ostatici nu
este recomandat de către specialişti deoarece, pe de-o parte noilor ostatici li se va acorda o
importanŃă mai mare decât primilor, iar pe de altă parte, în plan emoŃional, o astfel de acŃiune nu
poate decât să ridice nivelul de tensiune şi să creeze neajunsuri.

Tema de reflecŃie nr. 1

DiscutaŃi distincŃia negociator – factor de decizie.

FACTORII CARE INFLUENłEAZĂ PROCESUL DE NEGOCIERE ÎN SITUAłIA LUĂRII

DE OSTATICI

Aguillera şi Massick (1978) arată că factorii care preced un act de violenŃă sunt: lipsa
comunicării, ambivalenŃa asupra morŃii şi a vieŃii, efectul pe care acŃiunea îl poate avea asupra
celorlalŃi. A înŃelege relaŃia dintre aceşti factori şi acŃiunea teroristă este esenŃial pentru dezvoltarea
unei strategii de negociere corectă. Fiecare variabilă trebuie înŃeleasă şi luată în considerare de către
negociator, precum şi de către echipa de intervenŃie.

A. Comunicarea
Negocierea în cazul luării de ostatici şi intervenŃiile în situaŃii de criză au câteva elemente
comune, cel mai important fiind abilitatea de a comunica eficient. Dacă negociatorul nu cunoaşte
elementele de bază ale comunicării, dacă nu ştie să asculte activ, poate să aibă la dispoziŃie toată
tehnologia necesară şi tot nu va avea succes.

Abilitatea de a comunica este o capacitate care se dezvoltă prin învăŃare şi practică. O

comunicare eficientă are la bază trei principii:
1. abilitatea de a înŃelege ceea ce mesajul încearcă să transmită;
2. obŃinerea efectului dorit (comunicarea dintre negociator şi atacator are în sinea ei un
obiectiv, fiecare vrea ceva de la celălalt);
3. comunicarea trebuie să fie etică (pentru ca negocierea să se realizeze cu succes trebuie să
existe încredere şi respect între părŃi).
O modalitate de comunicare trebuie stabilită cât mai curând posibil după ce atacatorul şi-a
făcut simŃită prezenŃa. ExperienŃa arată că atacatorii sunt cei care stabilesc modalitatea de realizare a
comunicării. Sarcina negociatorului este de a convinge atacatorul că este ascultat, că se doreşte
evitarea violenŃei cu orice preŃ, şi cel mai important, că întotdeauna există o alternativă mai bună la
violenŃă. Este de dorit ca în momentul realizării contactului cu acesta să nu se sesizeze dispunerea în
zonă a trupelor de intervenŃie. Vederea acestora nu ar face decât să crească nivelul stresului şi să
precipite comiterea unor acŃiuni cu efecte negative. Întotdeauna dispunerea trupelor trebuie să se
realizeze doar într-un anumit moment, iar această decizie trebuie considerată ca fiind ultima opŃiune,
după ce are loc una dintre următoarele situaŃii:
- ostaticii sunt ucişi în mod sistematic;
- pericolul generat de situaŃie este de aşa natură încât pierderea de vieŃi omeneşti este
aproape sigură;
- teroristul iniŃiază un atac armat împotriva ostaticilor sau a echipei de intervenŃie.
Negocierile realizate cu indivizi cu probleme de natură psihică implică de asemenea abilităŃi de
comunicare. Majoritatea celor cu care au de-a face negociatorii sunt indivizi care au probleme de
natură psihică; aceştia au modalităŃi proprii de a rezolva lucrurile, de a gândi şi de a simŃi. Intuirea
tipului de personalitate al atacatorului îl determină pe negociator să adopte cele mai eficiente tactici,
să evite capcanele, astfel crescând şansele de reuşită. Analiza structurii de personalitate a celui care
ia ostatici este realizată de către consultantul pe probleme de sănătate mintală din cadrul echipei de
negociere. În absenŃa acestuia din urmă, este esenŃial pentru negociator să aibă o experienŃă în acest
domeniu.
B. AmbivalenŃa viaŃă/moarte
Al doilea factor de care trebuie să Ńină cont negociatorul în abordarea propriei strategii de
negociere este gradul de manifestare la atacator a ambivalenŃei viaŃă/moarte. Statistic, s-a arătat că
doar un mic procent din acŃiunile teroriste în care s-au luat ostatici, s-au finalizat cu crime în masă
sau cu suicid. Aproximativ 86% din acŃiunile soldate cu luări de ostatici s-au finalizat cu
supravieŃuirea ostaticilor. Deşi atacatorii ucid la începutul acŃiunii pentru a face cunoscută
capacitatea lor de distrugere, uneori renunŃă la această idee. Desigur, pot fi şi excepŃii.
Este important ca negociatorul să recunoască şi să accepte faptul că ambivalenŃa poate fi
modificată sau manipulată.
Ostaticii îşi doresc să scape de la o eventuală moarte sau captivitate, în timp ce atacatorii îşi
doresc să li se răspundă pozitiv la cât mai multe dintre solicitările formulate sau să-şi facă cunoscut
punctul de vedere cât mai bine posibil. Ca şi ostaticii, atacatorii caută să evite moartea sau
captivitatea pe cât posibil. De fapt, ei îşi doresc la fel de mult să scape cu bine din incident. Scopul
trupelor de intervenŃie urmăresc să salveze ostaticii.
 Negociatorul trebuie să cunoască atacatorul sub toate aspectele, pentru a le folosi eficient în
cadrul negocierii. AmeninŃările cu moartea şi cu violenŃa nu trebuie să fie niciodată tratate
superficial. Orice acŃiune în acest context poate fi esenŃială şi trebuie luată în considerare.

C. Efectele asupra celorlalŃi

Evaluarea efectelor asupra celorlalŃi se poate realiza din trei perspective:
- modalitatea în care atacatorul vede propriile acŃiuni în termeni ai utilităŃii şi importanŃei
pentru el sau organizaŃia pe care o reprezintă;
- modalitatea în care ostaticii îi văd pe atacatori şi cum înŃeleg explicaŃiile actului terorist;
- modalitatea în care mass-media înŃelege şi prezintă incidentul şi atacatorii.
Cele mai importante elemente ce trebuie luate în considerare de către negociator sunt:
1) - percepŃia realistă a incidentului- teroriştii trebuie să ştie că, deşi o intervenŃie în forŃă
este posibilă, ea nu va avea loc şi că efortul de a negocia nu este o pierdere de timp. Ostaticilor este
bine să le fie adus la cunoştinŃă că se face tot posibilul pentru a reglementa pozitiv situaŃia lor.
Planificarea intervenŃiei trebuie să se realizeze având la bază un flux continuu de informaŃii astfel
încât să se poată prezice reacŃia teroristului. În fruntea trupei de intervenŃie trebuie să se afle o
persoană hotărâtă care să prevină un asalt ce ar putea pune prematur pe toŃi în pericol
2) - sprijinul situaŃional adecvat – un eveniment terorist soldat cu luare de ostatici este
probabil una dintre situaŃiile de criză cele mai generatoare de confuzie pe care un negociator le poate
întâlni. În aceste situaŃii puŃini indivizi, fie ei experŃi, pot prezice ceea ce se va întâmpla.
Disponibilitatea tuturor resurselor necesare pentru depăşirea unor astfel de situaŃii este foarte
importantă. Aceasta presupune mulŃi specialişti, diferiŃi ca profesii şi abilităŃi.
O situaŃie tipică de negociere în cazul luării de ostatici presupune următoarele etape:

- stabilirea modalităŃii de comunicare pentru a câştiga timp;

- încercarea de a negocia o soluŃie cu sprijinul celor din jur;
- realizarea unor compromisuri atunci când situaŃia o cere;
- folosirea tragerii de timp ca mijloc pentru a diminua capacităŃile atacatorului de a finaliza
acŃiunea;
- identificarea acelor persoane sau situaŃii care pot influenŃa deciziile atacatorului;
- concentrarea asupra efectelor secundare ale acŃiunilor atacatorului;
- asigurarea că fiecare aspect negociat este real.
3) - mecanisme adecvate de coping – pot include o varietate largă de acŃiuni plecând de la
asigurarea că teroriştii şi ostaticii au suficientă hrană şi apă, ajungând până la operaŃiuni psihologice
având ca subiect reducerea tensiunii. O atenŃie specială trebuie acordată acelor acŃiuni care pot
conduce la erodarea mecanismelor prezente de coping şi la creşterea tensiunii.
Fazele procesului de negociere în situaŃia luării de ostatici
Cea mai mare parte a situaŃiilor în care se realizează luări de ostatici se finalizează cu
ajutorul negocierii. Unul dintre scopurile negocierii este de a tergiversa cât mai mult timp lucrurile.
De aceea, un negociator eficient va acŃiona în aşa fel încât să reuşească să obŃină maximum de
control în acest proces.
Procesul negocierii presupune parcurgerea unor faze:
a. faza iniŃială – aceasta se măsoară cel mult în ore şi se caracterizează printr-o puternică
stare de agitaŃie din partea atacatorului care îşi formulează solicitările, deseori destul de exagerate.
Este important de reŃinut că aceasta fază prezintă un nivel ridicat de pericol pentru siguranŃa
ostaticilor. În acest moment sarcina negociatorului este de a stabili contactul cu atacatorul şi de a
linişti lucrurile. Odată ce aceste condiŃii sunt îndeplinite se poate trece la procesul efectiv de
negociere.
b. faza de mijloc (intermediară) – odată cu trecerea timpului şi cu purtarea unor discuŃii tot mai
concrete, atacatorul îşi reformulează cererile, în sensul adaptării acestora la situaŃia reală. În această
fază negociatorul trebuie să fie foarte atent şi să profite de orice oportunitate care rezultă din
comportamentul atacatorului. Practic, în această faza cei doi pioni acŃionează pentru a-şi stabili şi
consolida poziŃia unuia în raport de celălalt.
c. faza a treia – când lucrurile încep să se precipite. Atacatorul cere ca solicitările sale să-i fie cât
mai curând îndeplinite, ceea ce conduce la o creştere foarte mare a tensiunii. În aceste momente
orice eroare poate să se transforme într-o tragedie, această fază având un grad ridicat de pericol
pentru ostatici. De aceea este foarte important ca negociatorul să rămână calm pentru a putea sesiza
orice indiciu de rezolvare paşnică a situaŃiei. În această fază efortul negociatorului de a crea un
sentiment de încredere în faŃa atacatorului maximizează probabilitatea finalizării cu succes a
situaŃiei.
Scopul negocierii este ca atacatorul să fie determinat să elibereze ostaticii şi să se predea. Pe
parcursul acestui proces negociatorul poate să încerce să evalueze stadiul în care se află, folosind
următoarele linii directoare (Fuselier, 1988):
- nimeni nu a fost ucis din momentul începerii negocierilor;
- s-a înregistrat o scădere a numărului de ameninŃări verbale;
- tonul vocii atacatorului este mai puŃin afectat de emoŃii;
- atacatorul vorbeşte mai mult ca la început;
 - atacatorul vorbeşte despre lucruri personale;
- unii dintre ostatici au fost eliberaŃi;
- termenele impuse anterior de către atacator au trecut fără a genera o situaŃie de criză.
Aspectele negative care pot influenŃa finalizarea cu succes a procesului de negociere includ
(Soskis şi Van Zandt, 1986):
- atacatorul a ucis anterior o persoana importanta din viaŃa lui (soŃie, copil);
- atacatorul afirmă că vrea să fie ucis de către forŃele de ordine;
- atacatorul şi-a fixat un termen limită pentru moartea sa;
- atacatorul refuză să negocieze.
Tehnici de negociere în situaŃia luării de ostatici
În cadrul fiecărei faze negociatorul pune în aplicare diferite tehnici. După faza iniŃială în care
se stabileşte contactul cu atacatorul este foarte important ca orice concesie care se face acestuia să
fie însoŃită de primirea a ceva în schimb. În acest fel se dezvoltă o relaŃie în cadrul căreia atacatorul
este nevoit să accepte sugestii şi direcŃionări din partea negociatorului. In consecinŃă, atacatorului i
se pot face concesii în ceea ce priveşte furnizarea de hrană, carburanŃi, medicamente sau expunerea
publică a problemelor formulate, dar toate în schimbul unor ostatici. Scopul este de a reduce cât mai
mult numărul ostaticilor, precum şi de a reduce capacitatea de apărare a atacatorului (armamentul de
care acesta dispune). În acest sens, de-a lungul timpului au fost adoptate o serie de tehnici de
negociere care în final s-au dovedit a fi eficiente, respectiv:
a. folosirea de întrebări cu răspunsuri deschise – în acest fel negociatorul încurajează
continuarea procesului de comunicare. Aceasta tehnică este eficientă pentru întreg procesul de
negociere, pentru a câştiga timp şi pentru a da astfel şansa forŃelor de intervenŃie să pună la punct un
plan de acŃiune cât mai eficient;
b. evitarea înfruntării atacatorului – negocierea se caracterizează în primul rând prin
tendinŃa de a calma lucrurile şi a nu exacerba tensiunile;
c. evitarea termenelor limită prin crearea artificială de probleme în îndeplinirea
solicitărilor – pe măsură ce se apropie termenul de realizare a unei cereri a atacatorului,
negociatorul trebuie să evite îndeplinirea ei aducând în prim plan noi aspecte ale problemei,
neaşteptate. În acest fel se creează premizele pentru nerealizarea sarcinii fără a determina reacŃii
negative din partea atacatorului;
d. menŃinerea controlului asupra scenei de acŃiune, astfel încât accesul la atacator să fie
permis numai anumitor persoane, în caz contrar se poate pierde controlul asupra situaŃiei, fapt care
poate degenera în momente tragice;
 e. categorizarea ostaticilor (femei, copii, răniŃi etc.) astfel încât acestea să fie eliberate în
grupuri şi nu individual;
f. manipularea mediului în care acŃionează atacatorii – comunicaŃiile, electricitatea, apa
şi alŃi factori pot fi manipulaŃi pentru a izola atacatorii şi a le slăbi astfel rezistenŃa;
g. apelul la aspectele umanitare relevate de discursul atacatorului – în general, teroriştii
sunt preocupaŃi de impactul pe care îl au aparenŃele. Apelul la temeni precum “eliberare pe
considerente umanitare” pot determina din partea atacatorului o atitudine mai flexibilă în raport cu
anumite categorii de ostatici (femei, copii, răniŃi etc.);
h. evitarea răspunsurilor negative – în locul unui răspuns negativ la solicitările formulate
de atacator, negociatorul poate răspunde reformulându-le. În această situaŃie întârzierea îndeplinirii
solicitării, ia locul refuzului;
i. menŃinerea unei atmosfere pozitive – negociatorul trebuie să menŃină o atitudine prin
care să arate că totul poate fi rezolvat, acesta trebuind să asigure permanent atacatorul că lucrurile
vor sta în acest fel;
j. diminuarea importanŃei ostaticilor, până la nivelul la care atacatorul trebuie convins să-
i menŃină în viaŃă. Acesta nu trebuie să conştientizeze faptul că siguranŃa ostaticilor depăşeşte toate
celelalte considerente;
k. menŃinerea unei situaŃii clare cu privire la termenele limită (promisiuni, acŃiuni şi alte
evenimente importante, relaŃionate cu luarea de ostatici);
l. determinarea atacatorilor şi a ostaticilor să conlucreze la rezolvarea situaŃiei – aceştia
trebuie implicaŃi în activităŃi care să presupună acŃionarea în cadrul unei echipe, creându-se astfel
premise pentru realizarea unei legături între cei în cauză.
Toate aceste tehnici, precum şi altele care pot fi dezvoltate pe parcursul luării de ostatici
trebuie să Ńină cont de evaluarea foarte corectă a situaŃiei şi adaptarea lor acesteia.

ExperienŃa de ostatic
A fi ostatic este o experienŃă traumatizantă care determină reacŃii severe la nivel psihic şi
comportamental, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung.
Fazele iniŃiale pe care le experimentează ostaticii sunt:
- negarea;
- iluzia eliberării imediate;
- evitarea analizei asupra situaŃiei, prin realizarea unor activităŃi diferite de context;
- aprecierea valorii vieŃii unui om.
 Conform lui Symonds (1980), în această fază are loc şi o frică generalizată, ce determină
panică şi Ńipete. Desigur, acestea sunt comportamente neacceptate de către atacator. Starea psihică a
ostaticilor va fi influenŃată în aceste momente de prezenŃa atacatorului, datorită faptului că acesta
este cel care are putere de decizie asupra vieŃii lor. Această stare este întărită de către atacator. În
această situaŃie ostaticii experienŃiază o disociere a sentimentelor de gânduri şi comportamente. Ei
afişează o atitudine de fals calm, precum şi un comportament cooperant. Ei dezvoltă o “traumă
psihologică de tip infantil”, trebuie să se supună unor reguli, să asculte şi să fie liniştiŃi, în caz
contrar putând fi răniŃi sau chiar omorâŃi.
Ostaticii pot sau nu să dezvolte o legătură pozitivă cu atacatorul (sindromul Stockholm), fapt
care depinde de doi factori: timpul, pe de-o parte, şi lipsa unor contacte negative cu atacatorul, pe de
altă parte. Sindromul Stockhlom îşi are originea într-un incident ce a avut loc în cadrul spargerii
unei bănci din Stockhlom, Suedia, în anul 1973. Incidentul a avut o durată de 130 de ore şi a fost
rezolvat în mod paşnic, fără să fie rănit cineva. În final, autorităŃile au fost surprinse să constate că
ostaticii (angajaŃii băncii) au arătat o mare simpatie faŃă de atacatori şi ostilitate faŃă de forŃele de
ordine. Ostaticii au refuzat să depună mărturie împotriva suspecŃilor, iar pe unii chiar i-au sprijinit
financiar în procesul care a avut loc.
Cele trei componente ale acestui sindrom sunt:
a) ostaticii dezvoltă atitudini de simpatie şi afecŃiune faŃă de atacatori;
b) ostaticii dezvoltă atitudini negative faŃă de forŃele de ordine;
c) după rezolvarea incidentului, ostaticii păstrează, într-o anumită măsură, un grad de
simpatie şi compasiune faŃă de atacatori.
În acest caz, teoria afirmă că ostaticii depind atât de atacatori, cât şi de forŃele de ordine pentru
a-şi asigura supravieŃuirea. Acest sentiment pozitiv faŃă de atacator se dezvoltă în condiŃiile în care
acesta din urmă, deşi are puterea de a tortura sau ucide ostaticii, nu face acest lucru, fapt pentru care
captivii dezvoltă un sentiment de gratitudine pentru că li se acordă favoarea de fi lăsaŃi în viaŃă.
Datoria negociatorului este de a acŃiona în aşa fel încât între atacator şi ostatici să se realizeze
un transfer pozitiv. Negociatorul poate face posibil acest lucru, fie prin folosirea în discuŃiile cu
atacatorul a numelor ostaticilor, fie prin a-i cere acestuia să întrebe ostaticii dacă au probleme
medicale sau de altă natură, fie prin a le permite ostaticilor să transmită mesaje către membrii
familiilor lor. Astfel, se va permite crearea unei relaŃii personale între atacator şi ostatici. MenŃionăm
că, în cazul atacatorilor psihopaŃi acest lucru nu va fi posibil deoarece nu le pasă şi nu vor accepta
acest lucru. AlŃi factori care pot concura împotriva realizării unei legături pozitive între atacator şi
negociator sunt: diferenŃele culturale, preexistenŃa unor stereotipuri rasiale, ideologice, etnice sau
religioase. În aceste cazuri este posibil ca trecerea timpului să acŃioneze împotriva supravieŃuirii
ostaticilor datorită faptului că sentimentele negative dezvoltate de către atacator cu privire la ostatici
sunt întărite.
Ostaticii cer o atenŃie specială după consumarea evenimentelor. Ei trebuie să fie incluşi în
cadrul unor programe de terapie individuală şi de grup prin care să se realizeze readaptarea şi
reabilitarea lor, controlarea impactului negativ pe care media şi autorităŃile l-ar putea avea asupra
lor.

Tema de reflecŃie nr. 2

Sindromul Stokholm.

Rezumat
Luarea de ostatici reprezintă un procedeu de luptă terorist, constând în răpirea, capturarea,
sechestrarea unor personalităŃi sau a unor cetăŃeni obişnuiŃi, utilizaŃi ca monedă de schimb, ca mijloc
de presiune asupra familiilor şi autorităŃilor în scopul impunerii condiŃiilor avute în vedere de autorii
răpirii. În ultimii ani, luarea de ostatici a devenit o metodă favorită a terorismului politic, îndeosebi
datorită largii publicităŃi de care se bucură asemenea evenimente.
Negocierea este o situaŃie de schimb reciproc prin intermediul discuŃiilor. Stresul
negociatorului este mare deoarece costurile provocate de un eventual eşec sunt şi ele mari. Luarea
de ostatici reprezintă o situaŃie specială datorită faptului că este în joc viaŃa cuiva.
În cazul luării de ostatici dialogul care se iniŃiază între părŃi are anumite avantaje. Astfel, pe
măsură ce se desfăşoară incidentul, negocierea devine singura alternativă disponibilă. AutorităŃile
pot începe un dialog în cursul căruia să folosească diferite tactici menite să întârzie acŃiunile
atacatorului, să îi slăbească voinŃa şi să îl determine să se predea în mod paşnic. În cazul în care
această tactică se dovedeşte a fi ineficientă, se câştigă timp pentru a pune la punct o acŃiune în forŃă
cât mai eficientă.
Negocierea în cazul unei situaŃii de criză amplifică trăirile emoŃionale, predominând furia,
ostilitatea şi teama. Prin insistenŃă şi înŃelegere, negociatorul încearcă să creeze încredere.
Manipulând caracterul formal al actului de comunicare, ca şi percepŃia atacatorului referitoare la
controlul comunicării, se diminuează acŃiunea pe bază de coerciŃie şi ameninŃare, ceea ce conduce la
crearea unei colaborări între părŃile implicate.
Strategiile şi tehnicile folosite de negociator şi atacator pentru a obŃine concesii unul din
partea celuilalt, includ: ajustarea poziŃiei, câştigarea bunăvoinŃei şi dezvoltarea de propuneri.
Recunoaşterea tehnicilor folosite de către atacator şi contracararea lor ajută la transformarea
negocierii într-un proces normativ.
Negociatorul trebuie să-i prezinte atacatorului în termeni foarte fermi capacitatea
autorităŃilor de a-l pune în pericol, dar şi să-i demonstreze dorinŃa credibilă de a-l ajuta. Câştigarea
credibilităŃii de către negociator este esenŃială. Odată câştigat controlul asupra atacatorului,
negociatorul trebuie să acŃioneze pentru a realiza imediat o legătură cu acesta.
Datoria negociatorului este de a acŃiona în aşa fel încât între atacator şi ostatici să se realizeze
un transfer pozitiv. Negociatorul poate face posibil acest lucru, fie prin folosirea în discuŃiile cu
atacatorul a numelor ostaticilor, fie prin a-i cere acestuia să întrebe ostaticii dacă au probleme
medicale sau de altă natură, fie prin a le permite ostaticilor să transmită mesaje către membrii
familiilor lor. Astfel, se va permite crearea unei relaŃii personale între atacator şi ostatici. MenŃionăm
că, în cazul atacatorilor psihopaŃi acest lucru nu va fi posibil deoarece nu le pasă şi nu vor accepta
acest lucru. AlŃi factori care pot concura împotriva realizării unei legături pozitive între atacator şi
negociator sunt: diferenŃele culturale, preexistenŃa unor stereotipuri rasiale, ideologice, etnice sau
religioase. În aceste cazuri este posibil ca trecerea timpului să acŃioneze împotriva supravieŃuirii
ostaticilor datorită faptului că sentimentele negative dezvoltate de către atacator cu privire la ostatici
sunt întărite.

Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie

Tema 1: AveŃi în vedere tacticile sau strategiile utilizate în negociere.
Tema 2: Încărcătura afectivă a situaŃiei de ostatic, raporturi de putere.

Lucrarea de evaluare nr. 3 şi modalitatea de evaluare

RelaŃia dintre trăsăturile de personalitate ale negociatorului şi actul negocierii

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

Buş, I. (2006). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative, vol. II, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
Buş, I. (2005). Psihologie şi InfracŃionalitate - Fundamente Teoretice, vol. I, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
 Modulul 4
MASS-MEDIA ŞI COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL

Scopul modului: Familiarizarea studentului cu elementele definitorii ale legăturii dintre mass-
media şi comportamentul infracŃional.
Obiectivele modulului: După parcurgerea acestui modul, ar trebui să puteŃi:

Explica principiile de bază ale care susŃin efectele mass-media asupra

comportamentului.

Explica modul de achiziŃionare a comportamentului agresiv din
perspectivă teoretică multiplă.

Explica dinamica2.1contingenŃelor
Introducere (întăriri şi pedepse) în achiziŃia
comportamentului agresiv.

Caracteriza principalele abordări teoretice care explică dezvoltarea şi
achiziŃionarea comportamentului agresiv.

IMPACTUL MASS-MEDIA ASUPRA COMPORTAMENTULUI AGRESIV

Comunicarea este procesul prin care se realizează influenŃarea şi manipularea
comportamentală. Aceasta reprezintă procesul de transmitere a informaŃiilor de la un emiŃător la un
receptor prin intermediul unui canal de comunicare, cu scopul de a produce asupra receptorului
anumite efecte.
Într-o formă simplă, procesul de comunicare poate fi redat astfel:

INFORMAłIE INFORMAłIE
EMIłĂTOR CANAL RECEPTOR

O formă specială de comunicare este comunicarea prin mass-media. Aceasta se referă la

sistemele şi instituŃiile specializate care fac uz de mijloace tehnice (presă, radio, televiziune etc.)
pentru a răspândi, în mod indirect şi unilateral, un mesaj unei audienŃe largi, eterogene şi dispersate.
La nivel social mass-media îndeplineşte următoarele funcŃii:
 informativă;
 interpretativă;
 expresivă;
  critică.

Prin intermediul mass-media suntem informaŃi şi ni se oferă posibilitatea de a fi “la curent”

cu ceea ce se întâmplă în lume, reprezentând o modalitate de socializare prin care se transmit
anumite norme şi modele comportamentale.
Mass-media reprezintă un fel de “agendă a realităŃii”, stabilind ordinea de priorităŃi sau
ordinea importanŃei problemelor sociale prin interesul pe care-l focalizează asupra lor.
Cele mai importante mijloace media sunt: ziarele, revistele, cărŃile, cinematografia,
televiziunea, radioul etc. Acestea se diferenŃiază între ele prin modalităŃile tehnice folosite,
auditoriul circumscris, mod de prezentare etc.
În conştiinŃa omului civilizat, televiziunea a devenit unul dintre cei mai importanŃi factori de
influenŃare şi manipulare, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ. Imaginea are un impact deosebit
asupra comportamentului uman. Ea este cel mai uşor de înŃeles şi constituie cel mai accesibil mijloc
de comunicare.
O informaŃie despre o infracŃiune comisă cu violenŃă, fără reprezentare imagistică, este mai
puŃin traumatizantă şi mai uşor de suportat decât o informaŃie însoŃită de imagini de la locul faptei.
Pe lângă modul de operare pe care îl oferă, aceste imagini pot stimula şi anumite tendinŃe agresive
latente, mărind astfel probabilitatea ca acestea să se manifeste în comportament.
SusŃinătorii acestei relaŃii de cauzalitate între modelele prezentate în mediile de informare şi
infracŃiunile comise se bazează adesea pe argumentul publicităŃii: dacă televiziunea, ziarele şi
revistele reuşesc să convingă mii de oameni să cumpere un produs numai arătând că şi alŃii îl
cumpără şi-l apreciază, de ce nu ar urma un număr mare de indivizi exemplul pe care îl văd la
televizor sau în presa scrisă?
Prezentarea explicită a violenŃei poate da idei despre existenŃa unor anumite forme de
comportament, dar aceasta este cu totul altceva. În special, tinerii imită modelele pe care le văd şi
astfel învaŃă anumite comportamente antisociale. Dacă li se oferă şi exemple explicite de
comportament violent şi reprobabil, tinerii ar putea ajunge să ia toate aceste manifestări anormale
drept normale şi acceptabile din punct de vedere social (Eysenck & Eysenck, 1998).

S-a obiectat adeseori că un control asupra mediilor de informare înseamnă un act de cenzură
şi deci o violare a libertăŃii de exprimare, dar părŃile interesate ar trebui să înŃeleagă că deşi au pus la
îndoială metodologiile şi concluziile cercetătorilor, există totuşi un prea larg consens al comunităŃii
ştiinŃifice în ceea ce priveşte influenŃa negativă a mass-media asupra comportamentului infracŃional.
Prezentarea violenŃei în mass-media are un impact deosebit asupra audienŃei, şi implicit asupra
aspectului financiar. Interesul românilor pentru subiecte care abordează violenŃa este regăsit în
graficele de audienŃă TV. Numărul telespectatorilor creşte considerabil şi pe durata emisiunilor care
au ca subiect infracŃionalitatea: crime, violuri şi tâlhării.
Convins că telespectatorii nu agreează violenŃa în exces, Consiliul NaŃional al Audiovizualului a
considerat că numărul emisiunilor în care predomină violenŃa ar trebui restrâns. Unii jurnalişti susŃin
că nu presa creează violenŃa, ea nu face decât să o consemneze.
În ultimii ani, mass-media din România a prezentat foarte multe cazuri şocante despre
violenŃă. Astfel, în luna octombrie 1998, în faŃa primăriei din Piteşti, o femeie ameninŃa că îşi va da
foc dacă autorităŃile nu îi repartizează o locuinŃă. În jurul ei s-a strâns atunci o mulŃime de oameni,
dintre care unii chiar au încercat să intervină, dar cel care i-a împiedicat a fost chiar soŃul femeii. I.
V. şi-a aruncat benzină pe îmbrăcăminte după care şi-a dat foc. Operatorul a filmat întreaga scenă
care a fost transmisă în direct la TV. Aceste imagini au făcut înconjurul lumii, iar oamenii au văzut
o scenă de groază, cum flăcările au cuprins şi au ars corpul femeii.
Un alt caz şocant a fost prezentat în cadrul emisiunii “Brigada Mobilă” când s-a insistat cu
obstinaŃie pe detaliile horror, în care capul tăiat al unui om a fost pus într-o găleată, iar mâinile
acestuia, tăiate de asemenea, bătute în cuie pe gardul unei case.
Multe dintre ştirile care au avut ca subiect copiii au arătat publicului imagini şi scene de
coşmar. Poate fi amintită tragedia lui A. C., un copil din Iaşi, violat şi apoi omorât cu bestialitate. El
a fost găsit în pădurea de la marginea oraşului, strangulat şi legat de trunchiul unui copac.
Ca şi când suferinŃele fizice îndurate nu ar fi de ajuns, unii jurnalişti se întrec uneori în a
obŃine interviuri chiar de la victime, nefăcând altceva decât să sporească trauma psihică a acestora
prin retrăirea scenelor de coşmar.
Are violenŃa prezentată în mass-media efecte asupra comportamentului infracŃional? Iar dacă
da, care sunt acestea? Pentru a răspunde la aceste întrebări vom prezenta în continuare o serie de
rezultate experimentale, precum şi modelele teoretice care s-au dezvoltat pe baza lor.

Manipularea comportamentală prin mass-media

Comunicarea mediatică influenŃează comportamentul uman prin însuşi conŃinutul mesajului,
identificarea şi proiecŃia fiind efectele acesteia. Substratul motivaŃional al identificării şi proiecŃiei
este reprezentat, în special la tineri, de nevoia de a trăi anumite satisfacŃii compensatorii faŃă de
unele impulsuri frustrante sau stări conflictuale. Evident, unul şi acelaşi mesaj poate provoca reacŃii
diferite de la un subiect la altul, aceasta datorită unor factori care Ńin atât de procesul de comunicare
în sine, cât şi de structura personalităŃii sau condiŃia socială a subiectului.
Manipularea comportamentală prin mass-media reprezintă un tip de influenŃă socială
negativă, condamnabilă din punct de vedere etic pentru că lezează demnitatea umană.
Conform sondajelor de opinie care s-au realizat referitor la acest subiect, aproximativ şapte
din zece persoane consideră că este prea multă violenŃă în mass-media şi mai mult de două treimi
din cei intervievaŃi şi-au exprimat convingerea că violenŃa televizată încurajează violenŃa în rândul
tinerilor. Studiile referitoare la agresivitate au dus la concluzia că există o strânsă legătură între
cultul violenŃei promovat de televiziune şi violenŃa din viaŃa reală.
Revistele de senzaŃie, benzile desenate, se caracterizează printr-un nivel ridicat de violenŃă în
ce priveşte conŃinutul lor. Programele destinate copiilor, în special desenele animate, cuprind tot mai
multe scene de violenŃă. Teoria stimulării agresivităŃii susŃine că vizionarea unor scene de violenŃă
stimulează subiectul să se comporte într-un mod violent.
Mass-media oferă în special tinerilor atât tehnici, cât şi mijloace ingenioase de agresiune şi
de săvârşire a infracŃiunilor. În împrejurări favorabile, tinerii vor fi tentaŃi să le pună în aplicare.
Încărcate cu conŃinuturi informaŃionale pe tema violenŃei, gândirea şi memoria tinerilor este
orientată spre violenŃă. Vizionarea sistematică a unor scene de violenŃă generală şi de violenŃă
sexuală are ca efect o desensibilizare emoŃională şi o reducere sau o stingere a atitudinii empatice
faŃă de victimele unor astfel de acte.
Prin modelele comportamentale negative pe care le oferă, mass-media nu mai are un rol
socializator. ViolenŃa mediatizată îşi pune amprenta asupra gradului de securizare personală şi
socială, făcându-i pe consumatori să se simtă mult mai vulnerabili faŃă de cei din jurul lor.
Expunerea la violenŃă prin programele mass-media are cea mai mare influenŃă la copiii care
nu au ajuns la vârsta adolescenŃei. De multe ori aceştia imită formele de agresiune pe care le-au
vizionat la televiziune sau filme. Evident, nu toŃi copiii care sunt expuşi la violenŃă prin mass-media
folosesc modelele agresive când sunt confruntaŃi cu situaŃii conflictuale. Unul din factorii
determinanŃi este mediul familial. Un mediu familial caracterizat printr-un nivel crescut de
agresivitate, creează mai multe şanse pentru dezvoltarea tendinŃelor către acest gen de
comportament.
Un material transmis prin mass-media este cu atât mai atrăgător cu cât nota de senzaŃional
este mai pregnantă. O astfel de caracteristică o dau efectele speciale vizuale sau de sunet. Copiii vor
fi tentaŃi să urmărească acele materiale care cuprind multe scene de acŃiune coroborate cu efecte
speciale.
 Mass-media şi în special televiziunea, prin programele deosebit de violente pe care le
difuzează sau prin filmele de groază, poate avea efecte negative asupra dezvoltării fizice şi psihice a
copiilor. Aceşti copii pot fi urmăriŃi de terori nocturne şi fantezii sinistre. Aceste stări de frică,
anxietate, coşmaruri, insomnii, se pot transforma şi structura în timp, în adevărate fobii.
PrezenŃa erotismului şi a pornografiei în mass-media are o serie de efecte negative asupra
dezvoltării personalităŃii tinerilor. Expunerea frecventă şi de durată la scene erotice, pornografice pe
fond de violenŃă poate fi considerată un factor cauzal al actelor antisociale şi de violenŃă sexuală
(Hawkins & Zimring, 1988). Materialele pornografice sunt principalul factor care stimulează
agresivitatea îndreptată împotriva femeilor.
Internetul reprezintă o altă sursă de obŃinere a informaŃiilor cu caracter pornografic. Astfel
orice utilizator al acestuia poate ajunge la pagina de prezentare a site-ului, de unde poate afla
amănunte şi poate viziona imagini pornografice. Pentru a atrage cât mai mulŃi clienŃi, în prima fază
se oferă gratuit seturi de fotografii ale “modelelor” în diferite ipostaze, condiŃia fiind doar de a-şi
lăsa adresa de e-mail, alegerea unei parole şi a unui pseudonim. “Modelele” pot fi contactate prin
telefon, e-mail etc.
Mass-media trebuie să realizeze o selecŃie mai atentă a programelor şi materialelor difuzate,
să promoveze modele şi principii morale de educare a tinerilor, astfel încât ei înşişi să poată elabora
judecăŃi de valoare asupra comportamentului moral şi asupra relaŃiei dintre constrângere şi libertate.

Teorii asupra originii şi dezvoltării comportamentului agresiv

ConsideraŃii generale
DiscuŃiile despre originea şi dezvoltarea comportamentului agresiv, respectă vechea
controversă dintre “moştenit” şi “dobândit”, dintre rolul eredităŃii şi rolul învăŃării din psihologia
clasică (Geen, 1990).
Se ridică aceleaşi întrebări: comportamentul uman este rezultatul unor impulsuri şi instincte
moştenite biologic, ereditar sau este rezultatul experienŃei, condiŃionării şi învăŃării? Agresivitatea
este o parte normală a comportamentului uman, moştenită de la primate sau este o aberaŃie a naturii
umane, creată de condiŃiile sociale şi de mediu?
Punctul de vedere biologic susŃine ipoteza unor tendinŃe agresive determinate genetic, comune
omului şi întregii lumi animale; cel behaviorist susŃine originea lui în experienŃă, condiŃionare şi
învăŃare.
Cele două poziŃii nu se exclud reciproc (Geen,1990), atât moştenirea genetică cât şi cea învăŃată
constituind premisele răspunsului agresiv la anumite situaŃii din mediu.
Teoria învăŃării sociale
Această teorie a fost promovată de Albert Bandura şi colaboratorii săi (1973) şi conform acesteia
agresivitatea este o atitudine socială dobândită, învăŃată din succesele şi insuccesele activităŃii
umane (prin întăriri pozitive şi negative), ca şi prin imitarea unor modele de comportament agresiv.

Comportamentul agresiv este analizat din trei puncte de vedere:

condiŃii care facilitează achiziŃionarea acestui tip de comportament;

influenŃele de mediu care facilitează desfăşurarea comportamentului agresiv;

condiŃiile care menŃin comportamentul agresiv (Geen, 1990).
Kaplan & Saddock (1995) spun că există trei concepte de bază în toate teoriile învăŃării şi anume
achiziŃia comportamentului agresiv, instigarea la agresivitate şi întărirea acestui tip de
comportament. AchiziŃia înseamnă observarea directă a comportamentului în familie sau la TV, iar
comportamentul agresiv apare cu o probabilitate mai mare la instigare, iar întărirea comportamentală
se observă mai ales la cei care au trăit într-un mediu în care agresivitatea era o prezenŃă constantă.
Potrivit acestor autori, multe forme ale comportamentului agresiv sunt, din punct de vedere cultural,
întărite pozitiv şi acceptate social.
Conform lui Berkowitz (1993), comportamentul agresiv este un rezultat al învăŃării în timpul
experienŃei proprii, întăririle pozitive pentru actele agresive determinând subiectul să recidiveze,
anticipând recompensa pe baza experienŃei anterioare. Astfel, eliminarea completă a agresivităŃii din
societatea umană este imposibilă din cel puŃin două motive:

oamenii învaŃă prea repede că acest tip de comportament este recompensat;

nimeni nu poate evita sentimentele negative de nefericire şi de stres care au o importantă
contribuŃie la apariŃia comportamentului agresiv.
În legătură cu acest aspect el a studiat factorii de risc care produc creşterea mâniei, a ostilităŃii şi a
violenŃei în societate: sărăcia, temperaturile înalte, aglomeraŃiile urbane, poluarea atmosferică,
mirosurile grele, evenimentele triste din viaŃă, mass-media, consumul de alcool şi droguri, accesul
liber la armele de foc, dar a atras totodată atenŃia asupra necesităŃii interpretării probabilistice a
acestora, relaŃia directă cauză-efect fiind posibil de pus în evidenŃă numai pe populaŃii mari de
subiecŃi.

Teoria neoasociaŃionistă
Conform lui Berkowitz (1993) frustrarea generează comportamentul agresiv doar în măsura în care e
resimŃită ca fiind neplăcută, adică atunci când se pune problema valenŃei afective şi stilului
atribuŃional de raportare a subiectului la frustrare.

Din analiza teoriei lui Berkowitz se poate concluziona că învăŃarea poate modifica doar relaŃia dintre
frustrare şi agresivitate, nefiind însă responsabilă pentru agresivitate. În această relaŃie autorul a
introdus două elemente intermediare:

reacŃia emoŃională la frustrare exprimată prin sentimente negative de tipul mâniei,

depresiei, anxietăŃii;

prezenŃa indiciilor evocatoare, indispensabile pentru reactualizarea agresivităŃii.
Primul element este condiŃia internă emoŃională care corespunde sentimentului de frustrare la
individ, condiŃie care depinde de caracterul voluntar/involuntar atribuit frustrării şi de evaluarea
generală a comportamentului celuilalt în situaŃia particulară creată.
Indicii evocatori sunt, pe lângă agentul frustrant însuşi, stimulii externi asociaŃi cu acesta prin
asemănare şi prin contagiune temporală sau spaŃială, ca de exemplu arme, fotografii, culori,
temperatură etc.
Berkowitz a preluat mai târziu elementele teoriei atribuŃionale (Averill, 1983; Dodge, 1986)
susŃinând că persoana resimte emoŃii negative şi devine cu atât mai agresivă cu cât:

atribuie sursa frustrării celuilalt

consideră că obstacolul îi este special destinat

consideră comportamentul celuilalt ca impropriu din punct de vedere social
Persoana frustrată devine extrem de nefericită, copleşită de sentimente negative, sentimente care
devin stimulii principali ai comportamentului agresiv. Dar aceasta este doar un exemplu caracteristic
fenomenului mult mai general al agresivităŃii determinate de emoŃiile negative. Au fost descoperite
şi alte surse de afecte negative care duc la agresivitate, inclusiv ameninŃările la adresa identităŃii,
depresia, durerea fizică.

Teorii genetice, neurobiologice şi hormonale

Studiile pe gemeni sunt deocamdată unele din puŃinele metode de studiu a componentei
ereditare în comportamentul agresiv, deoarece etic şi deontologic, selecŃia naturală şi controlată nu
este posibilă la om. Aplicată la animale inferioare, selecŃia naturală controlată demonstrează
indubitabilitatea eredităŃii în comportamentul agresiv (Kaplan & Saddock, 1995).
 Studiile pe gemeni mono şi dizigoŃi, reluate ulterior de către cercetători precum, Wilson &
Herrnstein (1985), Tellegen et al., (1988) dau rezultate destul de contradictorii, dar care invită la
continuarea lor.
Ceea ce studiile subliniază însă de fiecare dată este necesitatea completării datelor referitoare
la implicaŃiile ereditare şi faptul că se moşteneşte un potenŃial agresiv care poate sau nu să se
manifeste deschis, în funcŃie de influenŃele de mediu care pot activa şi întări acest potenŃial.
Explicarea comportamentului agresiv prin anomalii cromozomiale, în speŃă cea referitoare la
existenŃa unui cromozom Y în plus la bărbaŃi, constituie tema a numeroase cercetări actuale.

RelaŃia comportamentului agresiv cu biochimismul uman a fost amplu cercetată mai ales
în ultimii ani, vis-a-vis de diferenŃele de sex, certe la animale, unde în mod obişnuit,
masculul este mai agresiv decât femela. Sistemul neurochimic al organismului
sensibilizează persoana în anumite condiŃii declanşatoare pentru comportamentul agresiv
şi o face să adopte mai frecvent acest comportament.
Ceea ce trebuie reŃinut este faptul că, în stadiul actual al cercetărilor, agenŃii biochimici nu
sunt cauzele directe ale comportamentului agresiv, ci ei fac persoana mai sensibilă la stimulii externi
care produc reacŃia agresivă, sau pot exacerba intensitatea acestui răspuns (Berkowitz, 1993).
InfluenŃa neurotransmiŃătorilor

Două tipuri de studii efectuate pe animale au arătat că observarea violenŃei sau perceperea
ameninŃării violenŃei produce o activare neuronală detectabilă şi modificări în funcŃionarea
neurotransmiŃătorilor (Welch & Welch, 1997). La fel de interesantă este şi teoria lui Miczek (1995)
asupra ameninŃării cu bătaia. Animalele care au fost puse într-o situaŃie de confruntare, chiar şi în
lipsa comportamentului agresiv deschis, au arătat un pattern specific de activare neuronală.

De aici se poate sugera că observarea violenŃei sau a confruntărilor determină activarea

neuronală a pattern-ului înnăscut care devine asociat cu indiciile observate în mediu, chiar şi în
absenŃa oricărei întăriri pentru animal. Asemenea indicii pot declanşa acelaşi pattern de activare care
pregăteşte animalul pentru agresiune. Cu toate că există câteva alternative explicative în toate aceste
studii, rămâne de văzut dacă asemenea reacŃii sunt valabile şi în cazul oamenilor.

Hormonii şi învăŃarea observaŃională

Hellhammer şi colaboratorii săi (1985) au expus bărbaŃi tineri şi adulŃi la diferite scene de
film şi apoi au măsurat nivelul de testosteron al subiecŃilor. S-a descoperit creşterea nivelului de
testosteron după expunerea la filme erotice, scăderea acestuia după expunerea la filme generatoare
de anxietate, dar nici o schimbare după expunerea la filme violente.

Se poate considera, cel puŃin la nivel teoretic, că răspunsul nivelului de testosteron va

depinde de personajul cu care subiectul se identifică: cu victima sau cu agresorul. Aceasta este o
problemă foarte importantă deoarece, aşa cum este stabilit deja, hormonii pot altera percepŃia
semnalelor sociale între membrii aceleiaşi specii (Huesmann, 1997) şi în mod particular, un nivel
ridicat de testosteron poate face organismul mai sensibil la stimulii ameninŃători.

Arousal-ul, eroarea de atribuire ostilă şi refacerea scenariului

Procesele hormonale şi ale neurotransmiŃătorilor, relaŃionate cu observarea violenŃei,

furnizează dovezi biologice în privinŃa erorilor de atribuire ostilă şi a refacerii scenariilor agresive.
Indiciile asociate cu observarea violenŃei pot declanşa un răspuns fiziologic care pregăteşte individul
pentru violenŃă, testosteronul sensibilizându-l cu privire la stimulii ameninŃători. În mod similar, ne
putem aştepta ca asocierea arousal-ului cu observarea violenŃei să aibă efect asupra procesării
informaŃiei care guvernează comportamentul social.

Organismul care a fost expus o lungă perioadă de timp la violenŃă, poate fi mult mai activat
în prezenŃa indiciilor anterior asociate cu observarea acesteia. Un nivel general prea ridicat de
arousal va face dificilă interpretarea indiciilor ambiguui şi în această situaŃie poate să apară eroarea
de atribuire ostilă (Dodge & Somberg, 1987). Această stare de activare va determina o căutare
superficială a scenariilor, iar cel mai bine învăŃat scenariu va domina refacerea. Găsirea unui
scenariu potrivit pentru a răspunde la ameninŃare fără a escalada violenŃa, nu este o sarcină cognitivă
uşoară, iar succesul performaŃei în sarcinile cognitive dificile este diminuat în cazul în care nivelul
de arousal devine foarte ridicat (Anderson, 1980).

Dacă secreŃia de testosteron este de asemenea stimulată şi deformează percepŃia stimulilor

sociali, riscul atribuirii ostile creşte direct proporŃional cu probabilitatea de refacere a scenariilor
agresive. Activarea neurotransmiŃătorilor specifici sau a pattern-ului neuronal asociat cu
agresivitatea se poate constitui într-un indiciu suplimentar pentru interpretarea şi refacerea
scenariului agresiv.
Ne putem aştepta ca diferenŃele individulale în privinŃa arousal-ului să joace şi ele un rol în
achiziŃia scenariilor prin învăŃare observaŃională. persoanele care au un nivel de bază scăzut al
arousal-ului, cum ar fi de exemplu extravertiŃii (Eysenck & Eysenck, 1998) vor căuta stimulări care
să le aducă arousal-ul la un nivel optim. În societatea modernă observarea violenŃei în viaŃa reală sau
în filme, constituie o oportunitate evidentă de creştere a nivelului de arousal dar, din nefericire,
introvertiŃii par să petreacă în general mai mult timp în faŃa televizorului (Huesmann, 1986). Acest
fenomen poate fi doar un rezultat al introvertirii. extravertiŃii, atunci când privesc scene violente
sunt mult mai activaŃi de acestea, iar acest arousal este de fapt o întărire a comportamentului
(Huesmann, 1997). Din acest motiv, ei sunt mai expuşi la violenŃă şi riscului de a achiziŃiona
scenarii violente prin învăŃare observaŃională.
La fel de importantă ca şi învăŃarea observaŃională în achiziŃia scenariilor potrivite, trebuie să
fie şi sensibilitatea copilului la consecinŃele folosirii scenariului, de exemplu, la recompensă sau
pedeapsă. Este probabil ca acei copii care sunt mai puŃin uşor de condiŃionat prin aprobarea socială,
să fie mai predispuşi la achiziŃia scenariilor agresive nepotrivite într-un mediu normal. Copilul care
experienŃiază mai puŃină anxietate ca răspuns la dezaprobarea socială şi mai puŃină gratificaŃie ca
răspuns la recompensele sociale, este mult mai greu de condiŃionat.

Tema de reflecŃie nr. 1

DicutaŃi dinamica moştenit-dobândit în achiziŃia comportamentului agresiv.

Rezumat
O informaŃie despre o infracŃiune comisă cu violenŃă, fără reprezentare imagistică, este mai puŃin
traumatizantă şi mai uşor de suportat decât o informaŃie însoŃită de imagini de la locul faptei. Pe
lângă modul de operare pe care îl oferă, aceste imagini pot stimula şi anumite tendinŃe agresive
latente, mărind astfel probabilitatea ca acestea să se manifeste în comportament.
SusŃinătorii acestei relaŃii de cauzalitate între modelele prezentate în mediile de informare şi
infracŃiunile comise se bazează adesea pe argumentul publicităŃii: dacă televiziunea, ziarele şi
revistele reuşesc să convingă mii de oameni să cumpere un produs numai arătând că şi alŃii îl
cumpără şi-l apreciază, de ce nu ar urma un număr mare de indivizi exemplul pe care îl văd la
televizor sau în presa scrisă?
DiscuŃiile despre originea şi dezvoltarea comportamentului agresiv, respectă vechea controversă
dintre “moştenit” şi “dobândit”, dintre rolul eredităŃii şi rolul învăŃării din psihologia clasică. Potrivit
teoriei învăŃării sociale, agresivitatea este o atitudine socială dobândită, învăŃată din succesele şi
insuccesele activităŃii umane (prin întăriri pozitive şi negative), ca şi prin imitarea unor modele de
comportament agresiv. Studiile genetice subliniază însă de fiecare dată este necesitatea completării
datelor referitoare la implicaŃiile ereditare şi faptul că se moşteneşte un potenŃial agresiv care poate
sau nu să se manifeste deschis, în funcŃie de influenŃele de mediu care pot activa şi întări acest
potenŃial.
 Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul
Buş, I. (2006). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative, vol. II, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
Buş, I. (2005). Psihologie şi InfracŃionalitate - Fundamente Teoretice, vol. I, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
 Modulul 5
ABORDAREA COGNITIVA A COMPORTAMENTULUI INFRACTIONAL
ŞI PSIHOPATOLOGIA COMPORTAMENTULUI INFRACTIONAL
Scopul modului: Familiarizarea studentului cu noŃiuni de abordare cognitivă şi de
psihopatologie a comportamentului infracŃional.
Obiective modulului: După parcurgerea acestui capitol, ar trebui să puteŃi:

Expune principiile fundamentale ale abordării cognitive a

comportamentului infracŃional;

Expune principiile pe care se bazează perspectiva psihopatologică asupra
comportamentului infracŃional

Explica rolul credinŃelor normative în reglarea comportamentului
agresiv.
3.1 Modelul centrat pe persoană al lui Rogers

Descrie fenomenul de manipulare comportamentală prin mass-media.

ABORDAREA COGNITIVĂ A COMPORTAMENTULUI INFRACłIONAL

ContribuŃiile cele mai însemnate în explicarea agresivităŃii şi comportamentului agresiv din
această perspectivă au fost aduse de Zillmann (1978), Dodge (1980) şi Huesmann (1982).
Principiul transferului de excitare
Zillmann s-a axat pe interpretarea cognitivă a activităŃii fiziologice, luând în considerare
principiile teoretice asupra emoŃiilor, promovate de Schachter şi Singer (1962) conform cărora
starea emoŃională este produsul interacŃiunii dintre activarea fiziologică şi interpretarea cognitivă a
acesteia. Astfel, în timp ce prima componentă este privită ca emoŃional nespecifică, ea determinând
numai intensitatea procesului emoŃional, interpretarea cognitivă este cea care dă calitatea stării
afective.
Pornind de la aceasta, Zillmann a sugerat că există o legătură puternică între activarea
fiziologică, operaŃionalizată prin ritm respirator, activitate epidermală, tensiune arterială etc. şi
agresivitate, pentru că valorile ridicate ale activării fiziologice sunt specifice unui individ frustrat.

Zillman (1978) a formulat principiul transferului de excitare conform căruia atunci când un
eveniment ce induce o stare de activare (arousal) ia sfârşit, excitaŃia rămâne şi descreşte lent.
ApariŃia unui nou eveniment ce induce stări emoŃionale determină transferul de excitaŃie şi, implicit,
amplificarea răspunsului. Acest transfer nu funcŃionează însă întotdeauna deoarece intervin şi
factorii legaŃi de context şi interpretarea cognitivă, aceasta din urmă favorizând un răspuns mai bine
adaptat circumstanŃei.
Modele cognitive de procesare a informaŃiei agresive
Există dovezi conform cărora observarea încă din copilărie a agresivităŃii şi violenŃei în
mediul în care copilul se dezvoltă, inclusiv în mass-media, contribuie în mod substanŃial la
dezvoltarea comportamentelor agresive care pot persista pe tot parcursul vieŃii.
Dovezile empirice privind importanŃa învăŃării observaŃionale au fost acumulate de-a lungul
timpului fiindu-le adăugată relevanŃă prin emergenŃa modelelor proceselor social-cognitive care
explică diferenŃele individuale în cazul agresivităŃii. Huesmann (1997) a realizat o trecere în revistă
a modelului cognitiv de procesare a informaŃiei în cazul comportamentului social prin intermediul
căruia agresivitatea poate fi înŃeleasă. De asemenea, a scos în evidenŃă rolul pe care învăŃarea
observaŃională îl joacă în dezvoltarea structurilor cognitive şi de procesare a informaŃiei care
controlează comportamentul social în general, şi comportamentul agresiv în particular.
Există două modele generale ale proceselor cognitive de procesare a informaŃiei care au
încercat explicarea modului în care oamenii achiziŃionează şi îşi menŃin comportamente agresive.
Primul a fost dezvoltat de Dodge et al., (1980, 1986; Crick & Dodge, 1994) şi s-a axat pe percepŃii şi
atribuiri, iar doilea, dezvoltat de Huesmann et al., (Huesmann 1982, 1986, 1988; Huesmann & Eron,
1984) s-a axat în mod particular pe credinŃe, scenarii şi învăŃarea observaŃională. Ambele modele se
bazează pe teoria procesării informaŃiei şi îşi au originea în formulările anterioare ale lui Bandura
(1979, 1986) cu privire la procesele cognitive implicate în învăŃarea socială, precum şi în gândirea
neoasociaŃionistă a lui Berkowitz (1990).

Dodge et al. au pus în evidenŃă existenŃa unui stil atribuŃional ostil definit ca fiind tendinŃa de
a atribui altora intervenŃii ostile în situaŃii ambigue. Aceşti cercetători au pornit de la ipoteza
conform căreia copiii sunt mai agresivi deoarece au două tipuri de viziuni: o “viziune cinică”,
manifestată ca o tendinŃă de a-i vedea pe alŃii ca fiind agresivi, şi o “viziune paranoică”, manifestată
ca predispoziŃie de a se aştepta la consecinŃe negative pentru sine.
Dodge a susŃinut că orice eroare apărută în orice moment al atribuirii, poate duce la
manifestarea unui comportament agresiv. El a concluzionat că într-o situaŃie dată, un copil agresiv
va fi mai susceptibil de a selecta stimuli consideraŃi ostili, de a interpreta atitudinea altora ca ostilă,
de a alege soluŃii agresive şi, ca urmare, de a manifesta comportamente agresive, toate acestea ca
urmare a evaluării sumare a efectelor şi consecinŃelor comportamentelor sale.

Huesmann a propus integrarea elementelor cheie ale modelului social - cognitiv într-un
model unificat de procesare a informaŃiei care explică rolul cogniŃiilor, mai exact al scenariilor,
schemelor şi credinŃelor normative în comportamentul agresiv.
Acest model porneşte de la premisa conform căreia comportamentul agresiv este controlat în
mare măsură de o extensie a unor scenarii cognitive care sunt stocate în memoria persoanei şi care
sunt utilizate ca şi ghid de comportament şi modalitate de rezolvare a problemelor sociale. Un
scenariu încorporează cunoştinŃe declarative şi procedurale, sugerând ce evenimente se vor produce
în mediu, cum trebuie să se comporte persoana ca răspuns la acestea şi care va fi rezultatul probabil
al comportamentului respectiv.
Schemele cauzale sunt o a doua modalitate de cogniŃie despre care se presupune că
influenŃează comportamentele. Acestea sunt o bază de date pe care individul o foloseşte pentru
evaluarea semnalelor din mediu şi pentru realizarea de atribuiri cu privire la intenŃiile celorlalŃi.
Aceste atribuiri vor influenŃa căutarea unui scenariu de comportament.
CredinŃele normative sunt o a treia formă de cogniŃie care joacă un rol central în reglarea
comportamentului agresiv, referindu-se la oportunitatea acestuia şi sunt relaŃionate cu perceperea
normelor sociale. CredinŃele normative sunt folosite pentru a interpreta comportamentele altora,
pentru a ghida căutarea scenariilor sociale şi pentru a înlătura scenariile şi comportamentele
nepotrivite.
Rolul învăŃării observaŃionale în achiziŃia scenariilor, schemelor şi credinŃelor agresive
ÎnvăŃarea joacă un rol cheie în achiziŃia scenariilor şi schemelor pentru comportamentul social.
Cercetările în domeniul dezvoltării copilului au sugerat că învăŃarea observaŃională şi condiŃionarea
interacŃionează pe măsură ce copilul se dezvoltă pentru a-i oferi posibilitatea să achiziŃioneze
scheme şi scenarii (Bandura, 1973, 1977, 1986, Bandura, Ross & Ross, 1963, Eron, Walder &
Lefkowitz, 1971, Huesman & Eron, 1986).
O credinŃă, o schemă sau un scenariu este mult mai probabil de a fi mai întâi sugerat prin
observarea celorlalŃi şi mai apoi mult mai ferm consolidat prin întărirea folosirii lui. Observarea
părinŃilor, fraŃilor, partenerilor de joacă, toate sunt importante, cum la fel de importantă este şi
observarea personajelor din mass-media.
Un important principiu de encodare aplicat învăŃării observaŃionale este cel al specificităŃii
encodării (Tulving & Thompson, 1973). Acesta se referă la dovada empirică potrivit căreia
contextul specific în care informaŃia apare atunci când este encodată, devine asociat cu informaŃia şi
poate declanşa activarea sa în memorie mai bine decât alte informaŃii semantic realaŃionate. Astfel,
de exemplu, culoarea unei camere în care a fost observat un act violent, poate mai târziu declanşa
amintiri ale acelui act.
O varietate de alte caracteristici ale observării scenelor măreşte sau diminuează posibilitatea ca
un copil să encodeze scenariile observate sau să adopte schemele sau credinŃele deduse. Observarea
scenariilor care nu sunt frapante precum şi observarea consecinŃelor indezirabile reduce posibilitatea
ca acestea să fie encodate ca posibile scenarii de folosit în viitor.
Cu cât copilul se identifică mai puŃin cu persoanele observate şi cu cât comportamentul
acestora i se pare mai nerealist, cu atât mai puŃin va encoda ceea ce aceştia i-au arătat. Pe parcursul
procesului de învăŃare schemele care sunt activate, influenŃează reuşita encodării şi integrării în
memorie a scenariilor observate, în aceeaşi măsură cu natura inferenŃelor care au fost realizate.
Astfel, starea emoŃională cât şi stimulii situaŃionali pot face ca schemele să devină accesibile
conştiinŃei. Dacă schemele activate sunt în discordanŃă cu scenariul observat, encodarea este dificilă,
pe când, în cazul unei conocordanŃe, encodarea va fi facilitată. De exemplu, o persoană furioasă, cu
arousal ridicat, ar putea vedea o secvenŃă de comportament agresiv mult mai potrivită decât ar
considera-o în altă circumstanŃă. Un băiat care vede numai comportamente agresive va encoda cu o
mai mare probabilitate un comportament agresiv recent observat, decât un băiat a cărei memorie este
plină de aminitiri ale unor soluŃii prosociale.
Chiar dacă scenariile agresive nu sunt folosite şi întărite, ele pot deveni mult mai accesibile
unui copil dacă acesta le repetă. Repetarea poate îmbrăca forme diferite, de la simpla evocare a
scenei originale, la fantezii despre aceasta, până la punerea ei în aplicare (Huesmann, 1997).
ÎnvăŃarea observaŃională a scenariilor deviante
Este dificilă din punct de vedere metodologic evaluarea scenariilor pe care indivizii le-au
encodat, dar se pot totuşi face inferenŃe şi aprecieri referitoare la ce fel de scenarii vor fi puse în
aplicare cu cea mai mare probabilitate. Dovezile existente sugerează că, de fapt, cele mai accesibile
scenarii sociale pentru copiii agresivi sunt scenariile agresive. De exemplu, s-a arătat că scenariile
utilizate de copiii mai agresivi pentru rezolvarea unor probleme ipotetice tind să încorporeze mai
multă agresivitate fizică şi acŃiuni manipulatoare, iar copilul agresiv e mai puŃin predispus spre a
genera scenarii prosociale în rezolvarea problemelor sale (Deluty, 1981).
Copiii care cresc observând violenŃă în jurul lor se vor comporta mai violent (Guerra,
Huesmann, Tolan, VanAker & Eron, 1995), iar copiii agresaŃi fizic de părinŃii lor vor fi predispuşi
mai târziu la agresiuni fizice împotriva propriilor lor copii (Widom, 1989).
 Cercetările în domeniul violenŃei şi agresivităŃii mass-media aduc dovezi mai convingătoare
cu privire la acest proces. Binecunoscuta contagiune a suicidului şi crimele la indigo sunt unele
dintre cele mai clare şi elocvente exemple ale scenariilor agresive specifice care sunt achiziŃionate
prin observarea lor în media. Dovezi ştiinŃifice mult mai importante aduse de numeroasele studii de
laborator şi de teren, care au demonstrat encodarea scenariilor specifice pentru astfel de observaŃii.
Paradigma tipică este aceea în care copiii selectaŃi aleator şi cărora le-au fost expuse scurte filme
violente şi respectiv nonviolente, au fost ulterior observaŃi cu privire la modul în care s-au jucat
după vizionarea filmelor.
Rezultatele au arătat că cei care au văzut filmul violent s-au comportat mai agresiv imediat
după vizionare (Bandura, Ross şi Ross, 1963; Huesmann, 1997). Asemenea rezultate au fost
obŃinute atât în cazul agresiunii directe asupra unui obiect neînsufleŃit (“Bobo” dolls), cât şi în cazul
agresiunii directe asupra partenerilor de joacă.
ÎnvăŃarea observaŃională a credinŃelor normative deviante
Un scenariu poate să nu fie utilizat în situaŃia în care e evaluat ca fiind nepotrivit prin
raportare la credinŃele normative ale individului referitoare la agresivitate. O serie de cercetători
printre care Huesmann & Guerra (1992) au dezvoltat o modalitate de măsură a credinŃelor normative
referitoare la agresivitate în general (de exemplu, “Este de obicei în regulă să-i împingi şi să-i
îmbrânceşti pe cei din jurul tău?”) şi la răzbunare (“Dacă o fetiŃă strigă la tine, este normal să o
loveşti?”) au demonstrat că adulŃii şi copiii care sunt mai agresivi, au credinŃe normative care aprobă
mai mult agresivitatea.
Într-un studiu longitudinal (Huesmann & Guerra, 1997) s-a arătat că acele credinŃe
normative despre agresivitate par să se cristalizeze în copilăria timpurie. Pentru copiii în vârstă de 6-
7 ani asemenea credinŃe sunt foarte instabile şi nu prezic atât de mult comportamentul agresiv
ulterior. Asemenea credinŃe sunt însă prezise de însuşi comportamentul anterior al copilului. Pentru
copiii de 10-11 ani situaŃia se schimbă, credinŃele normative fiind stabile şi prezicând
comportamentul agresiv ulterior. Astfel, perioada de vârstă cuprinsă între 6-9 ani pare să fie
perioada pe parcursul căreia credinŃele normative şi alte scheme relaŃionate cu comportamentul
agresiv se dezvoltă prin interacŃiunea cu mediul (Huesmann, 1997).
Dar cum achiziŃionează copiii credinŃele normative? Cele mai multe studii susŃin punctul de
vedere cu privire la rolul cheie al învăŃării observaŃionale. Copiii ascultă, aud credinŃele exprimate
de părinŃii lor sau de alte persoane din jurul lor, observă în acelaşi timp comportamentul acestora, şi
fac inferenŃe în legătură cu acceptabilitatea agresivităŃii şi violenŃei pe care ei au văzut-o. Astfel,
credinŃele lor tind să coreleze cu cele ale părinŃilor (Huesmann & Eron, 1984) şi ale celorlalŃi
(Henry, Guerra, Huesmann & VanAcker, 1996).Trebuie menŃionat şi faptul că observarea violenŃei
în mass-media influenŃează credinŃele referitoare la acceptabilitatea acesteia. Cu cât vizionează mai
multă violenŃă TV, cu atât mai acceptantă este atitudinea copiilor faŃă de comportamentul agresiv
(Dominik & Greenberg, 1972).

Tema de reflecŃie nr. 1

SelectaŃi principalii factori cognitivi care stau la baza învăŃării observaŃionale a
comportamentului agresiv.

PSIHOPATOLOGIA ACTULUI INFRACłIONAL

Este infracŃiunea o boală?
Este aproape imposibil a demonstra ipoteza conform căreia comportamentul infracŃional Ńine
de patologie, însă este cel puŃin la fel de dificil a demonstra că acesta nu are nici o legătură cu
patologicul (Raine, 1997). Motivul pentru acest paradox este simplu: experŃii din psihiatrie şi
psihologie nu au reuşit să ajungă la un consens în ceea ce priveşte definiŃia psihopatologiei. În
DSM-III-R (APA, 1987) se menŃionează faptul că „nici o definiŃie nu specifică în mod adecvat
graniŃele dincolo de care întâlnim conceptul de tulburare mentală”. Dacă psihopatologia nu poate fi
definită suficient de precis, nu se poate preciza dacă un comportament infracŃional intră în această
categorie.
Au fost enumerate cel puŃin 13 critici la adresa perspectivei infracŃiunii ca o tulburare:
1. Există diferenŃe majore de vârstă, gen şi diferenŃe etnice în rata comportamentului infracŃional;
aceste efecte demografice sunt inconsistente cu perspectiva conform căreia infracŃiunea este o boală.
2. De-a lungul timpului au existat diferenŃe majore în frecvenŃa comportamentelor infracŃionale,
aspect inconsistent cu perspectiva infracŃiunii ca
3. Există importante variaŃii trans-culturale în rata infracŃionalităŃii, ceea ce invalidează statutul
infracŃiunii ca tulburare.
4. InfracŃiunea este un concept eterogen şi nu poate reprezenta o tulburare unitară şi distinctă ce
poate fi identificată printr-o serie de trăsături caracteristice şi distincte.
5. InfracŃiunea este un construct socio-politico-legal ce poate fi schimbat prin modificarea legilor, în
timp ce tulburările psihiatrice sunt determinate de factori sociali şi biologici.
6. InfracŃiunea nu poate fi tulburare deoarece este foarte răspândită în populaŃie. Cu toŃii comitem
delicte, însă nu putem cataloga întreaga populaŃie ca fiind „bolnavă”.
7. PopulaŃia de infractori căreia i s-ar putea pune diagnosticul de „tulburare” nu poate fi delimitată
clar şi precis; această imposibilitate de a defini cu precizie grupul Ńintă exclude posibilitatea de a
atribui infracŃiunii eticheta de tulburare.
8. Unele cercetări arată că aceeaşi factori stau atât la baza comportamentului infracŃional grav, cât şi
la baza unor forme mai puŃin serioase de comportament antisocial. Aceasta indică lipsa unei
categorii căreia să îi fie aplicată eticheta de „tulburare”.
9. InfracŃiunile sunt comise de grupuri sau de organizaŃii, nu de indivizi; aşadar, infracŃiunea nu
poate fi tulburare deoarece organizaŃiile nu pot avea afecŃiuni psihice.
10. Comportamentul infracŃional nu poate fi vindecat, probabil nu este o boală.
11. Comportamentul infracŃional diferă de alte tulburări psihologice prin faptul că acest
comportament reprezintă un pericol pentru ceilalŃi; aceasta îl delimitează de ceea ce înŃelegem în
mod obişnuit prin termenul de tulburare.
12. InfracŃiunea reprezintă o aberaŃie comportamentală, în timp ce alte tulburări reprezintă aberaŃii
ale funcŃiilor mintale; deci infracŃiunea nu este o boală în acelaşi sens ca şi alte tulburări mintale.
13. Comportamentul infracŃional este voluntar, în timp ce alte tulburări apar involuntar.

Tulburările mentale şi comportamentul infracŃional

Majoritatea acestor studii au fost realizate pe populaŃia de infractori condamnaŃi şi trimişi la
închisoare. Problemele psihiatrice sunt destul de des întâlnite în cadrul populaŃiilor din închisori.
Într-un studiu realizat de Gunn et al. (1991) pe un eşantion de 5% din numărul de condamnări mai
mari de 6 luni din închisorile din Anglia, 37% dintre condamnaŃi sufereau de o anumită tulburare
psihiatrică, deşi acest termen era utilizat în sens larg. 2% din aceeaşi populaŃie au fost descrişi ca
psihotici. Aceeaşi autori au obŃinut procente asemănătoare într-un studiu identic realizat în anul
1978.
Într-un studiu asupra condamnaŃilor recidivişti, Birmingham et al. (1996) s-a constatat că
aceştia sufereau de una sau mai multe tulburări mentale recurente, excluzând abuzul de substanŃe.
Din numărul total, 4% au fost diagnosticaŃi ca psihotici. Brooke et al., (1996) au examinat deŃinuŃii
recidivişti din 13 închisori de adulŃi şi trei instituŃii pentru minori din Anglia. Cercetătorii au arătat
că 63% sufereau de o anumită tulburare psihiatrică, incluzând şi abuzul de substanŃe; 5% dintre
aceştia au fost diagnosticaŃi ca psihotici (un nivel de 4--5 ori mai ridicat decât în populaŃia generală).
 Totuşi, aceste rezultate nu susŃin o legătură directă şi definitivă între tulburarea mentală şi
infracŃiune. Sunt posibile şi alte explicaŃii: de exemplu, persoanele cu tulburări mentale pot fi prinse
sau descoperite mai uşor; este mai probabil ca organele abilitate să îi acuze pe aceşti subiecŃi pentru
a se asigura că primesc tratament; o altă explicaŃie poate fi şi faptul că tulburarea mentală poate fi
dezvoltată după condamnare datorită condiŃiilor din închisoare.
IncidenŃa comportamentului infracŃional în populaŃiile cu tulburări mentale
O altă modalitate de a investiga legătura dintre comportamentul infracŃional şi tulburarea
mentală este aceea de a evalua rata criminalităŃii printre populaŃia cu probleme psihiatrice. O serie
de cercetări au arătat că probabilitatea ca aceste persoane să realizeze delicte după ieşirea din spitale
este mai mare în cazul în care persoana a mai fost arestată înainte de a ajunge la spital (Jones,
1998).
De obicei s-a acordat o mai mare atenŃie relaŃiei dintre tulburările mentale şi infracŃiunile
violente. Rappeport & Lassen (1967) au arătat că nivelul criminalităŃii pentru delicte non-violente
este aproximativ egal în populaŃia generală cu cel din cadrul persoanelor cu tulburări mentale.
Dintre persoanele cu tulburări mentale care au realizat furturi din magazine, majoritatea au fost
depresivi (Gibbens, 1981).
Taylor & Gunn (1984) au arătat că 10% dintre deŃinuŃii condamnaŃi sau aflaŃi în proces
pentru incendiere manifestau simptome ale unor tulburări mentale şi în jumătate dintre aceste cazuri
s-a sugerat existenŃa unei tulburări psihice.
Statisticile arată că o cincime dintre persoanele care au comis omucideri aveau o
responsabilitate diminuată şi au fost condamnaŃi la omor prin imprudenŃă (Jones, 1998). Într-un
studiu realizat de Taylor & Gunn (1984) asupra unor persoane condamnate sau în curs de
condamnare pentru omucidere, autorii au arătat că 9,3% aveau simptome de schizofrenie; 1,9
sufereau de psihoză afectivă, iar 26% aveau „tulburare mixtă”.
Vom aborda în continuare principalele condiŃii medicale care sunt menŃionate cel mai des în
asociaŃie cu comportamentele infracŃionale violente.
Schizofrenia
Fără a insista asupra tabloului clinic al acestei tulburări, menŃionăm că există o anumită
legătură între schizofrenie şi infracŃiune. Taylor (1986) a găsit o incidenŃă ridicată a schizofrenilor
printre deŃinuŃii condamnaŃi la închisoare pe viaŃă din Londra. Green (1981) a arătat că 75% dintr-un
eşantion de 58 de persoane cu tulburări mentale care şi-au omorât mamele sufereau de schizofrenie.
Mai poate exista şi o relaŃie între schizofrenia paranoidă şi violenŃă, în care victima este subiectul
delirului.
 Lindqvist & Allebeck (1990) au realizat un studiu longitudinal pe 644 de pacienŃi cu
schizofrenie eliberaŃi din spitalele suedeze în 1971. Rata infracŃiunilor a fost aproximativ similară cu
cea înregistrată în cazul populaŃiei generale, însă rata infracŃiunilor violente a fost de 4 ori mai mare
decât în cazul populaŃiei generale.
Se pare că cele mai extreme forme de violenŃă manifestate de pacienŃii cu schizofrenie sunt
îndreptate spre ei înşişi (auto-mutilare) sau înspre membrii familiei (Taylor, 1982). Atacurile
violente presupun o anumită planificare, însă tocmai această abilitate de a planifica le lipseşte
psihoticilor; în consecinŃă, actele violente de obicei apar în timpul delirului, în special în cazurile de
delir de gelozie şi infidelitate (Jones, 1998).
O serie de cercetări au arătat că factorii de mediu şi cei sociali sunt foarte greu de ignorat
când ne referim la etiologia bolii. Într-un studiu pe 121 de persoane psihotice care au comis delicte
s-a arătat în mod clar că în cazul a 20% dintre aceştia infracŃiunea poate fi considerată un rezultat
direct al tulburării; în 26% din cazuri tulburarea mentală probabil a dus la comiterea infracŃiunii.
Dacă se iau în considerare factorii sociali (cum ar fi de exemplu lipsa unui adăpost, a unei locuinŃe),
procentele anterioare cresc până la peste 80%.
Depresia
Schemele de diagnostic contemporane disting între două tipuri de depresie: depresia majoră
(sau unipolară) şi depresia bipolară. Depresia majoră este caracterizată prin o stare de tristeŃe
profundă, auto-blamare, sentimente de vinovăŃie şi de inutilitate, tulburări de apetit şi de somn,
oboseală, letargie, ideaŃie suicidară. Depresia bipolară constă atât în stări depresive, cât şi în stări
maniacale; acestea din urmă se caracterizează prin iritabilitate, activitate fizică foarte intensă,
perioade lungi fără somn şi o stimă de sine exagerat de mare. Depresia majoră este cea mai
frecventă, incidenŃa fiind estimată între 8-11% pentru bărbaŃi şi 18-23% pentru femei. Depresia
bipolară este mai puŃin întâlnită, frecvenŃa fiind de aproximativ 1% în populaŃia generală.
Principala problemă pe care o întâmpină cercetătorii atunci când încearcă să identifice o
legătură între depresie şi infracŃionalitate este aceea că depresia poate fi declanşată tocmai de faptul
că persoana în cauză a fost condamnată. Totuşi, s-a putut constata o legătură între depresie şi furtul
din magazine (Lawson, 1984), şi între depresie şi unele acte violente îndreptate în special asupra
celor apropiaŃi (Häfner & Bıker, 1982). În literatură sunt menŃionate şi situaŃii în care persoane
depresive îşi omoară toată familia înainte de a se sinucide. Într-un studiu s-a arătat că o treime din
78 de cazuri de omucidere urmate de sinucidere au fost cazuri în care indivizii sufereau de depresie
de intensitate clinică (Jones, 1998). Un rezultat interesant în cazul depresiei constă în aceea că
pacienŃii depresivi spitalizaŃi nu manifestă acte de violenŃă cu o frecvenŃă mai mare decât populaŃia
generală (Feldman, 1993); aceasta sugerează că incidentele violente comise de depresivi sunt
precipitate de condiŃiile sociale - de exemplu, destrămarea unei relaŃii de lungă durată (Hollin,
2001).
Psihopatia
Conceptul de psihopatie este una dintre cele mai problematice condiŃii din domeniul
psihiatriei moderne. Acest termen încă mai este utilizat pe vechiul continent, însă psihiatrii
americani s-au detaşat de el, preferând termenul de sociopat; de altfel, în manualul de diagnostic
american nu este inclus termenul de psihopatie, autorii preferând denumirea de tulburare de
personalitate antisocială (Jones, 1998). DefiniŃia psihopatiei poate cu greu să fie considerată
satisfăcătoare: „o tulburare sau dizabilitate persistentă a minŃii (cu sau fără un deficit intelectual
sever) care are ca rezultat comportamente iresponsabile sau exagerat de agresive”. S-a estimat că
această definiŃie acoperă aproximativ un sfert din numărul total al pacienŃilor din spitalele de
maximă securitate din Anglia.
De-a lungul anilor numeroase cercetări au încercat să identifice principalele caracteristici ale
psihopatului. Cea mai răspândită abordare sunt cele şase elemente cheie propuse de Cleckley
(1976): lipsa sentimentelor de vinovăŃie sau de părere de rău, inabilitatea de a învăŃa din experienŃa
proprie, inabilitatea de amânare a recompenselor, inabilitatea de a forma legături emoŃionale
puternice cu alŃii, căutarea constantă de stimulare şi şarmul superficial.
O serie de date artă că psihopaŃii sunt infractorii cei mai persistenŃi şi care comit delictele cele
mai grave (Hollin, 2001). Hare et al.(1988) arată în studiul lor că „în general psihopaŃii au mai multe
condamnări pentru furt, jaf, posesie ilegală de arme sau evadări decât non-psihopaŃii”. Aşadar,
bărbaŃii psihopaŃi comit mai multe tipuri de infracŃiuni, sunt mai des condamnaŃi şi petrec mai mult
timp în penitenciare decât alŃi infractori. Această afirmaŃie este valabilă şi dacă se compară
psihopaŃii cu alte categorii, cum ar fi persoanele cu tulburări mentale sau cei cu deficite intelectuale.
InfluenŃa sănătăŃii mentale asupra capacităŃii de adaptare a persoanei
Starea psihofizică - normală sau patologică - a persoanei infractorului constituie un indiciu al
periculozităŃii acestuia. Un infractor aflat într-o stare psihofizică normală are reprezentarea exactă a
acŃiunilor sale şi a rezultatelor lor, îşi dă seama de semnificaŃia socială a acestora şi este stăpân pe
ele. Patologicul restrânge gradele de libertate a vieŃii infractorului, slăbind eficienŃa unor instanŃe de
control şi autocontrol (are loc o diminuare a responsabilităŃii).
Starea de boală reprezintă, în fapt, o formă de dezadaptare a personalităŃii globale faŃă de ea
însăşi şi de mediul său, în aşa fel încât răspunsurile semnificative ale comportamentului faŃă de
situaŃiile ambientale vor apărea alterate (Rădulescu & Piticariu, 1989). Intervenind în convergenŃa
dintre factorii interni şi externi şi în structura de echilibru, boala mentală impune adoptarea unui nou
tip de comportament, care constituie în multe cazuri o formă de substituŃie a comportamentului pe
care obişnuim să-l denumim normal.
SupleŃea adaptativă în limitele sale obişnuite permite fiecărui individ să se racordeze şi să-şi
modeleze resursele spre realizarea unui model cât mai corespunzător de existenŃă. Factorii care pot
afecta sănătatea mentală sunt multipli, iar interacŃiunea, ca şi rolul fiecăruia în parte, este dificil de
determinat. Este sigur că o personalitate slabă, o serie de tulburări preexistente, precum şi o
vulnerabilitate genetică predispun cu mai multă uşurinŃă la boli mentale.
În domeniul sănătaŃii mentale nu există graniŃe fixe, imuabile, apărând în permanenŃă o
interacŃiune a elementelor definitorii pentru normalitate sau anormalitate.
Afectând în grade diferite adaptarea individului la mediu, tulburarea mentală poate, în anumite
circumstanŃe, să-l aducă pe individ în conflict cu legea, cu semenii şi autorităŃile, bolnavul mental
săvârşind acte infracŃionale diverse, îndreptate asupra persoanei, asupra proprietăŃii, asupra statului
etc.
Diverse cauze, unele cunoscute (genetice, psihogene, traumatice, toxico-infecŃioase etc.), altele
încă nu, pot produce modificări cantitative, dar mai ales calitative ale diferitelor procese şi funcŃii
psihice.

Tema de reflecŃie nr. 2

Responsabilitatea diminuată datorată unei tulburări psihice.

Rezumat
Expunerea timpurie la violenŃă este corelată pozitiv cu agresivitatea manifestată în copilărie
şi prezice totodată comportamentul agresiv al adultului de mai târziu
Teoria procesării informaŃiei sugerează că scenarii sau scheme agresive specifice, chiar
diferite, sunt conectate într-o reŃea mnezică de un nod comun numit “ostilitate” şi că acestea pot
dobândi întâietate prin intermediul altor idei sau indicii agresive, chiar şi în cazul în care nu au o
conexiune foarte puternică.
De asemenea, observarea violenŃei în mass-media sau în viaŃa reală activează o varietate de
gânduri ostile (Bushman & Geen, 1990).
O serie de studii în domeniul psihologiei cognitive au arătat că repetarea informaŃiei creşte
puterea ei de conectare în reŃeaua memoriei şi o face mult mai accesibilă. Astfel, repetarea unui
scenariu agresiv face mult mai posibilă refacerea lui ulterioară. O modalitate obişnuită de repetare a
comportamentului social sunt fanteziile legate de acestea, iar dovezile empirice sugerează că
imaginarea comportamentelor agresive corelează pozitiv cu realizarea lor.
Studii longitudinale au arătat că în cazul adulŃilor, credinŃele normative despre violenŃă
corelează cu observarea violenŃei în copilărie. DirecŃia cauzală a acestui efect a fost stabilită prin
studii experimentale care au demonstrat că adulŃii tineri şi copiii devin mai toleranŃi în privinŃa
agresivităŃii foarte repede, chiar şi după o foarte scurtă expunere la violenŃă (Huesmann, 1997).
Prin însăşi natura şi specificul activităŃii lor, specialiştii din domeniul judiciar deseori sunt puşi
în situaŃia de a aprecia starea de sănătate mentală a persoanelor cercetate, fie pentru a utiliza datele
obŃinute, fie pentru a şti cum o anumită tulburare mentală poate influenŃa comportamentul unei
persoane într-o anumită situaŃie. Cunoscând manifestările principalelor boli mentale şi mai ales
implicaŃiile psihosociale şi judiciare ale acestora, se va putea anticipa corect conduita unor persoane
cu tulburări mentale pretabile să comită infracŃiuni.
Starea de sănătate mentală se constituie prin adaptarea adecvată a personalităŃii la condiŃiile
mediului social, în aşa fel încât între structurile psihofiziologice ale organismului, resursele sale şi
circumstanŃele ambientale să se poată stabili un echilibru. Acest echilibru este însă deosebit de fragil
şi vulnerabil în raport cu diferite influenŃe exercitate de mediul ambiant. O serie de tulburări mentale
pot fi privite ca reacŃii specifice faŃă de solicitările ambientale stresante. Depăşind limitele
capacităŃii de adaptare a organismului, stresul implică uneori dezorganizarea personalităŃii şi
perturbarea relaŃiilor comportamentale.

Lucrarea de evaluare nr. 4 şi modalitatea de evaluare

RelaŃia sănătate mentală şi adaptare.

Recomandări şi comentarii cu privire la temele de reflecŃie

Tema 2: Rolul responsabilităŃii în stabilirea pedepsei.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

Buş, I. (2006). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative, vol. II, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
 Modulul 6
STRATEGII DE PREVENIRE A COMPORTAMENTUL INFRACłIONAL
Scopul modului: Familiarizarea studentului strategiile de prevenire a comportamentului
infracŃional.
Obiective modulului: După parcurgerea acestui capitol, ar trebui să puteŃi:

Expune principiile fundamentale care stau la baza prevenirii

comportamentului infracŃional;

Explica principiile care stau la baza diferitelor tipuri de programe de
intervenŃie primară, secundară sau terŃiară;

Face distincŃia între programe individuale sau programe instituŃionale;

3.1
Recunoaşte factorii pe
Modelul centrat carepersoană
contribuie
al semnificativ
lui Rogers la succesul unui program
de prevenire a comportamentului infracŃional.

INTRODUCERE
Deşi este destul de greu de estimat cu precizie care este nivelul real al infracŃionalităŃii,
oamenii din ziua de astăzi sunt îngrijoraŃi de posibilitatea de a deveni victima unei infracŃiuni. Este
interesant de remarcat că deşi infracŃiunile comise cu violenŃă reprezintă doar un procent mic din
totalul infracŃiunilor, teama de a deveni victima unei infracŃiuni violente pare să fie factorul
determinant al atitudinilor oamenilor referitoare la infracŃionalitate în general. Potrivit unui studiu
realizat în 1997 în Anglia, unul din 20 de bărbaŃi şi una din 10 femei au declarat că le este teamă să
iasă din casă după lăsarea întunericului şi uneori evită lucrul acesta. Această rată a „temerilor” a fost
cea mai ridicată în comparaŃie cu alte 10 Ńări europene, fiind chiar mai mare decât în SUA
(International Crime Victimisation Survey, 1997).
Potrivit lui Hollin (1992) teama de a deveni victima unei infracŃiuni nu corelează cu riscul
real de a deveni victimă. De exemplu, persoanele în vârstă se tem mai mult de a fi victimele unor
infracŃiuni stradale, cum ar fi furtul şi tâlhăria, deşi victimele acestor infracŃiuni sunt în principal
bărbaŃii cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani; aceştia din urmă nu par însă afectaŃi de această
probabilitate ridicată de a deveni victime. Fără îndoială că teama de a deveni victimă are un impact
semnificativ asupra comportamentului oamenilor; aceştia pot să renunŃe la anumite activităŃi sau să
schimbe ora sau locaŃia de desfăşurare a acestora. Această teamă se menŃine prin mecanismul
întăririi negative: „N-am fost vineri noaptea în club dar nici nu am fost implicat sau rănit în scandal;
poate e mai bine să nu mai ies noaptea”.
 Dacă privim rata infracŃionalităŃii nu ne mai mirăm de ce oamenii se tem să nu devină
victime. Cercetări realizate de Home Office în Anglia au arătat că pe parcursul unui an, 60% din
populaŃie nu este victimizată în nici un fel. 40% din oameni devin totuşi victimele diferitelor genuri
de infracŃiuni, iar 4% dintre aceştia sunt victimele a 44% din totalul infracŃiunilor comise. Se pare că
există o categorie de indivizi care este extrem de vulnerabilă (poate datorită unui stil de viaŃă
necorespunzător, a ocupaŃiei sau a zonei în care trăiesc). Farrell & Pease (1995) au arătat că analiza
acestei categorii de indivizi victimizaŃi în mod repetat poate oferi strategii de prevenire a
infracŃiunilor care vor proteja grupurile cele mai vulnerabile şi vor duce la reducerea ratei
infracŃionalităŃii.
Care sunt consecinŃele situaŃiei în care cineva este victimizat? De cele mai multe ori în cazul
unor infracŃiuni minore poate apărea iritarea, disconfortul sau chiar furia, însă pentru infracŃiuni
majore consecinŃele sunt mult mai severe. Acest lucru este valabil în special pentru situaŃiile în care
siguranŃa şi securitatea persoanei au fost ameninŃate, lăsând în urmă un sentiment de vulnerabilitate
şi neajutorare.
The American Psychological Association Task Force on the Victims of Crime and Violence
a listat o serie de simptome psihologice care pot apărea ca şi consecinŃe ale victimizării: depresie,
anxietate, pierderea controlului, jenă, sentiment de vulnerabilitate, neajutorare, umilinŃă, furie, şoc,
sentimentul nedreptăŃii, o conştiinŃă a morŃii accentuată, tensiune, slăbiciune fizică şi frică (Kahn,
1984). Deşi intensitatea acestor simptome variază de la individ la individ, fără îndoială că ele sunt
mai severe pentru cei care deja suferă de anumite probleme psihice; de asemenea, este clar faptul că
victimizarea are consecinŃe atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, iar uneori depăşirea situaŃiilor
nu este posibilă fără un ajutor de specialitate.
În caz de abuz sexual, trauma subsecventă experienŃiată de victime poate să dureze câteva
luni şi se manifestă după un pattern relativ stabil, similar cu cel al sindromului de stres post-
traumatic. IniŃial apar tremurături, stări confuzionale şi nelinişte, simptome care pot fi foarte intense
în prima săptămână după atac, în a doua scad în intensitate pentru a reveni din nou în cea de-a treia
săptămână. Victimele experienŃiază stări depresive, oboseală şi probleme de adaptare socială. Deşi
nivelurile de anxietate şi frică rămân ridicate, celelalte simptome încep să scadă în intensitate după
2-3 luni. Problemele psihologice pot să persiste uneori mai mulŃi ani ca rezultat al auto-blamării sau
ca rezultat al unor strategii auto-protective evitative care generează dificultăŃi în stabilirea unor
relaŃii apropiate (Resick, 1993).
În ceea ce priveşte consecinŃele abuzului sexual în copilărie, Smith & Bentovim (1994) au
descris cinci categorii de posibile efecte:
  efecte de natură sexuală: activitate sexuală crescută, fantezii şi activităŃi sexuale
deviante, confuzie şi anxietate referitoare la identitatea sexuală, retragere din
activitatea sexuală, disfuncŃii sexuale;
 efecte emoŃionale: vină, ruşine, auto-blamare, sentimente de neputinŃă, izolare,
dependenŃă;
 stări depresive: neajutorare, lipsa speranŃei, furie, tulburări ale somnului şi ale
apetitului, ideaŃie suicidară, vulnerabilitate, frică de viitor.
 efecte anxioase: visuri, flashback-uri, gânduri intruzive, probleme de relaŃionare.
 efecte comportamentale: agresivitate, nevoia de control, auto-mutilare, fobii,
tulburări de alimentaŃie.
Ussher & Dewberry (1995) au cerut unui grup de femei (775) supravieŃuitoare ale unor abuzuri
sexuale să îşi descrie sentimentele actuale, ca adult, referitoare la abuzul din copilărie. 68% au
menŃionat furie, 60% vină, 51% anxietate, 31% teama de sex. Doar 2% au susŃinut că abuzul nu a
avut nici un efect sau a avut efecte neglijabile.
łinând cont de aceste consecinŃe severe pe care le experienŃiază persoanele care sunt victimele
unor infracŃiuni, nu este surprinzător faptul că a început să se acorde o tot mai mare atenŃie
prevenirii infracŃionalităŃii şi reducerii ratei infracŃiunilor.
Acest capitol este împărŃit în două părŃi: în prima parte ne vom centra atenŃia pe o serie de
tehnici de prevenire a comportamentului infracŃional, tehnici care Ńintesc atât nivelul individual, cât
şi nivelul comunitar. În a doua parte ne vom opri asupra metodelor de intervenŃie care se pot utiliza
în activitatea directă cu infractorii; mai precis, vom aborda principalele tehnici psihoterapeutice care
s-au dovedit eficiente pentru reducerea recidivelor şi pentru reintegrarea socială a infractorilor.

PREVENIREA COMPORTAMENTULUI INFRACłIONAL

PrevenŃia primară
În cadrul acestei abordări resursele sunt direcŃionate spre prevenirea apariŃiei
comportamentului infracŃional, iar populaŃia Ńintă este constituită din non-infractori în cazul cărora
se pot identifica anumiŃi factori de risc. Din moment ce o serie de studii au identificat caracteristicile
timpurii ale comportamentului infracŃional (vezi Farrington, 1994), este rezonabil să presupunem că
intervenŃiile în cadrul familiilor de risc pot să aibă ca rezultat prevenirea comportamentului
infracŃional. În anii 1940 s-a încercat un experiment bazat pe această asumpŃie în cadrul căruia un
grup de băieŃi au primit consiliere personală şi socială din partea unor asistenŃi sociali plus o
perioadă de 5 ani în care au primit asistenŃă şcolară individuală, iar alt grup a constituit grupul de
control. După 30 de ani nu s-a constat nici o diferenŃă în ceea ce priveşte istoricul comportamentului
infracŃional. Este posibil ca acest program să fi intervenit prea târziu, sau potenŃialul ‘‘stigmat‘‘
constituit de implicarea într-un astfel de program să fi acŃionat ca o profeŃie care se auto-împlineşte,
sau calitatea „tratamentului” nu a fost corespunzătoare.
Deşi acest program a eşuat, există dovezi care arată că intervenŃiile mai timpurii, la nivel
preşcolar sau la nivelul claselor primare, par să funcŃioneze, indiferent dacă intervenŃia se centrează
pe copil (antrenamentul abilităŃilor sociale şi cognitive pentru reducerea impulsivităŃii) sau pe
părinte (care să încurajeze dezvoltarea unui ataşament securizant) (Hawkins et al., 1987).
Dintre factorii identificaŃi în background-ul infractorilor fac parte şi impulsivitatea şi lipsa
empatiei, caracteristici care pot fi abordate în copilăria timpurie în cazul copiilor care provin din
familii dezorganizate sau dezavantajate.
Studiile referitoare la empatie au arătat că rădăcinile acestei caracteristici pot fi identificate
încă de la vârste fragede; dacă abilităŃile de amânare a gratificării şi de empatizare cu alŃii sunt
privite nu doar ca bariere în dezvoltarea comportamentului antisocial, ci şi ca nişte caracteristici
pozitive în sine, atunci antrenamentul acestor abilităŃi se poate realiza pe lângă celelalte domenii
şcolare.
Alte domenii de intervenŃie includ trainingul parental, pachete informative pentru
practicieni, pentru a-i ajuta să identifice indicatorii timpurii ai violenŃei domestice sau ai abuzurilor,
sau grupuri de suport pentru mamele tinere, care probabil nu posedă abilităŃile necesare pentru
creşterea unui copil.
PrevenŃia secundară
IntervenŃia are loc atunci când individul manifestă unele semne de comportament antisocial
sau când a comis deja o infracŃiune singulară,minoră. Scopul este de a minimiza efectul intervenŃiei
legale deoarece „procesarea” în sistemul de justiŃie are ca rezultat creşterea probabilităŃii de a comite
infracŃiuni ulterior. Din moment ce etichetarea oficială ca infractor are ca rezultat dezvoltarea unei
identităŃi criminale, este mai bine ca tinerii infractori să nu fie judecaŃi în cadrul sistemului de
justiŃie. Ca alternative se poate utiliza tratamentul intermediar sau repararea.
Conceptul de tratament intermediar a fost introdus în anii 1970, iar ideea care sta în spatele
acestui sistem era de a oferi activităŃi educative şi recreative sub supervizarea şi controlul serviciilor
sociale şi al serviciilor de probaŃiune. Acest sistem structurat care scotea tinerii din mediul lor şi le
oferea posibilităŃi de dezvoltare personală este foarte important în special pentru copiii dezavantajaŃi
şi deprivaŃi.
 Repararea implică direcŃionarea tinerilor infractori dinspre sistemul de justiŃie spre
implicarea acestora literalmente într-un proces de reparare. Astfel, în acest proces de reparare
delincventul trebuie să îşi ceară scuze de la victimă şi/sau să ofere o compensaŃie financiară. De
asemenea, în unele situaŃii este pus chiar să repare unele stricăciuni pe care le-a făcut.
RaŃionamentul care stă în spatele acestor strategii este următorul: tinerii delincvenŃi trebuie să
reflecte asupra acŃiunilor lor şi asupra consecinŃelor acestor acŃiuni prin punerea faŃă în faŃă cu
victimele lor şi prin îndatorirea de a repara stricăciunile făcute. Această strategie este puŃin
costisitoare şi este foarte eficientă pentru reducerea recidivelor, iar uneori este benefică şi pentru
victimele agresiunilor.
PrevenŃia terŃiară
În această categorie se înscrie oferirea de tratament şi asistenŃă infractorilor foarte periculoşi
sau care suferă de o anumită tulburare psihică. RestricŃiile selective (ordinele de restricŃie) sau
încarcerarea infractorilor periculoşi sunt de asemenea forme mai dure ale prevenŃiei terŃiare. Nu în
toate cazurile infractorii foarte periculoşi sunt clasificaŃi ca atare iar pur şi simplu izolarea celor deja
identificaŃi de restul comunităŃii pot oferi posibilităŃi de „afirmare” pentru alŃi infractori.

Prevenirea infracŃiunilor prin modificarea contextului

Această abordare se îndepărtează în mod radical de nivelul individual şi se centrează pe
context. Teoria alegerii raŃionale subliniază faptul că pentru ca o infracŃiune să aibă loc trebuie să
coincidă două evenimente: în primul rând trebuie să existe oportunitatea pentru comiterea
infracŃiunii, iar în al doilea rând, individul trebuie să decidă în ce măsură câştigurile expectate sunt
mai mari decât pedeapsa potenŃială şi probabilitatea de a fi prins. Urmarea logică a acestor afirmaŃii
se referă la accentul pus pe modificarea contextului înainte ca infracŃiunea să aibă loc, mai curând
decât încercările de reabilitare a infractorilor după ce au comis actele. Aceste modificări la nivelul
mediului au două scopuri: a) de a reduce oportunităŃile pentru realizarea de infracŃiuni şi b) de a
creşte riscul de detectare a celor care totuşi realizează aceste infracŃiuni.
Reducerea oportunităŃilor
Dacă oportunităŃile de a comite infracŃiuni sunt reduse, atunci individul poate să renunŃe la
comiterea infracŃiunii. Astfel s-a ajuns la ideea că reducerea numărului oportunităŃilor de a comite
infracŃiuni poate avea ca efect reducerea numărului total de infracŃiuni. Această perspectivă este în
concordanŃă cu teoria alegerii raŃionale. Mayhew et al., (1976) au arătat că montarea dispozitivelor
de blocare a volanului pe toate maşinile noi din Germania a dus la reducerea cu 60% a furturilor de
maşini, iar o legislaŃie similară introdusă şi în Anglia a avut rezultate similare.
Întărirea Ńintei
Cea mai întâlnită modalitate de prevenire a comportamentului infracŃional constă în modificarea
caracteristicilor Ńintei astfel încât să fie mai greu accesibilă. Astfel se modifică balanŃa costurilor şi
beneficiilor percepute de cei care îşi evaluează probabilitatea de a fi prinşi dacă atacă o anumită
Ńintă. De exemplu, pentru a preveni spargerea rezervoarelor de monezi ale telefoanelor publice,
acestea au fost înlocuite cu telefoanele cu cartelă. De asemenea, se poate introduce iluminarea
permanentă, instalarea alarmelor în locuri vizibile, sisteme de blocare a volanului sau sisteme
electronice care nu permit pornirea motorului decât cu cheia originală a maşinii, încuietori
sofisticate la uşi, porŃi înalte, alarme în caz de spargere, iluminat de securitate etc.
Îndepărtarea Ńintei
În scop preventiv, uneori se poate îndepărta complet Ńinta. Astfel s-au introdus cărŃile de
credit în locul banilor lichizi, transferul bancar electronic în locul celui cu maşini blindate sau
asigurarea transportului public nocturn pentru cei care lucrează noaptea. Unele magazine utilizează
un sistem prin care banii sunt în mod regulat scoşi din casele de marcat, prevenind astfel sustragerea
unor sume mari de bani.
Creşterea riscului de detectare – supravegherea formală
Pentru descurajarea celor care intenŃionează să comită infracŃiuni se poate recurge la mărirea
riscului de a fi detectaŃi. Acest lucru se poate face prin montarea de camere video care să
monitorizeze activitatea din anumite zone (magazine, parcări, metrou etc.). Prin prezenŃa acestui
sistem de supraveghere formală – televiziunea cu circuit închis– s-a redus semnificativ activitatea
infracŃională. Într-un studiu controlat realizat în metroul din Londra s-a constatat că după
introducerea acestui sistem de supraveghere frecvenŃa furturilor, a jafurilor şi a trecerilor fără permis
a scăzut cu 70%.
Creşterea riscului de detectare – supravegherea informală
Supravegherea informală realizată de voluntari poate să fie cea mai puŃin costisitoare şi
relativ eficientă. Aceste sisteme sunt foarte populare în Anglia iar membrii acestor sisteme sunt
încurajaŃi să sprijine activitatea poliŃiei prin supravegherea şi raportarea oricărei activităŃi suspecte
care se desfăşoară în comunitatea lor. Cercetările au arătat că acest sistem întăreşte spiritul
comunitar, oamenii se simt mai în siguranŃă, recurg la utilizarea mai multor sisteme de siguranŃă, iar
probabilitatea ca incidente suspecte să fie raportate este mai mare.
Rubenstein et al., (1980) au identificat o serie de caracteristici care pot avea efecte
descurajatoare pentru potenŃialii infractori:
  îmbunătăŃirea iluminării exterioare;
 reducerea posibilităŃilor de fugă sau de a se ascunde ale infractorilor ;
 reducerea numărului de spaŃii deschise care nu sunt atribuite nimănui (real sau
simbolic);
 creşterea activităŃii pietonilor în anumite zone;
 creşterea numărului de căi de acces sau alei.
Toate aceste elemente pot contribui la reducerea infracŃionalităŃii prin potenŃarea
angajamentului comunitar, creşterea probabilităŃii de raportare a infracŃiunilor şi prin mărirea
riscului de detectare şi prindere a infractorilor.
Majoritatea acestor abordări care Ńintesc mediul ambiant sau contextul se bazează pe
principiul controlului social informal care funcŃionează în comunităŃi unite. Totuşi nu se poate spune
că au un rol decisiv deoarece în fiecare comunitate continuă să existe elemente care contribuie la
menŃinerea unui pattern de dezordine.
Strategii adresate copiilor pentru prevenirea abuzului sexual asupra lor:
 oferirea de informaŃii cu ajutorul cărora copilul să poată face distincŃia între o
atingere normală sau una anormală;
 dezvoltarea conceptului de proprietate a corpului şi informarea despre dreptul
de a controla cine îl atinge;
 distincŃia dintre a Ńine secret şi a spune un anumit lucru chiar dacă i se cere să
nu spună nimănui;
 dezvoltarea abilităŃilor de a acŃiona atunci când o atingere sau o acŃiune îl face
să se simtă inconfortabil;
 dezvoltarea abilităŃilor asertive – de la a spune „nu” la apărare fizică;
 existenŃa unui sistem de suport care să ajute copilul maltratat.
Strategii adresate părinŃilor pentru a preveni abuzul sexual asupra copiilor:
 îmbunătăŃirea nivelului de cunoştinŃe al părinŃilor referitoare la dezvoltarea
copilului şi la sarcinile pe care le au de îndeplinit ca părinŃi;
 dezvoltarea unor abilităŃi parentale pentru a face faŃă stresului determinat de
îngrijirea unui copil;
 întărirea legăturii copil – părinte şi îmbunătăŃirea comunicării emoŃionale;
 dezvoltarea abilităŃilor parentale pentru îngrijirea unui copil cu nevoi speciale;
 îmbunătăŃirea accesului la serviciile sociale şi de sănătate.
Campaniile „ToleranŃă Zero”
Acest concept al toleranŃei zero a fost introdus în anii 1990 şi a beneficiat de o largă
apreciere printre tehnicile utilizate de poliŃie pentru a stopa infracŃionalitatea. În oraşele americane
poliŃia a început o campanie dură împotriva celor care comit infracŃiuni minore (cum ar fi cerşitul,
urcarea în metrou sau în mijloacele de transport în comun fără a plăti etc.) ceea ce a avut ca rezultat
o scădere a ratei infracŃiunilor majore (infracŃiuni cu violenŃă, crime). Această strategie se bazează
pe principiul conform căruia acŃiunea rapidă şi eficientă împotriva acŃiunilor minore poate avea ca
rezultat reducerea infracŃiunilor majore. De exemplu, nerepararea unei ferestre dintr-o clădire îi
poate inspira pe unii indivizi să devasteze şi restul clădirii.
În 1992 această politică a toleranŃei zero a fost introdusă în New York, iar rezultatul a
constat în creşterea cu 25% a numărului de arestări, iar numărul infracŃiunilor majore (infracŃiuni cu
violenŃă) a scăzut semnificativ. A mai existat şi un beneficiu secundar, deoarece o parte dintre cei
arestaŃi pentru infracŃiuni minore au fost descoperiŃi ca fiind autorii unor infracŃiuni nerezolvate
anterioare.

Tema de reflecŃie nr. 1

Cum consideraŃi că se poate reduce rata infracŃiunilor prin combinarea
diferitelor tehnici de prevenire prin modificarea contextului.

METODE DE INTERVENłIE
IntervenŃiile realizate de psihologi sunt în contradicŃie cu opiniile politicienilor referitoare la
infractori, care susŃin ideea conform căreia creşterea probabilităŃii de a fi arestat şi mărirea perioadei
de încarcerare sunt singurele modalităŃi de a reduce infracŃionalitatea. Însă timpul petrecut în
penitenciar nu are efect descurajator (nu duce la scăderea numărului de recidive). Spre exemplu, o
serie de date publicate de Home Office (1994) pentru Anglia arată că în cazul adulŃilor tineri –
categoria cea mai predispusă la infracŃiuni – rata recidivelor a fost de 82%. Date fiind aceste
estimări, este clar că intervenŃia trebuie să se realizeze şi la nivelul celor care deja au ales o “carieră”
în domeniul infracŃionalităŃii, şi nu doar la nivelul prevenirii comportamentului infracŃional. În acest
context am putea vorbi de o prevenŃie secundară sau terŃiară. În ceea ce priveşte infractorii de sex
feminin, situaŃia este similară: din 1993 şi până în 1997 populaŃia feminină din închisorile din
Anglia a crescut cu 76%.
 În acest domeniu al psihologiei judiciare, psihologii au lucrat cu un grup de subiecŃi foarte
specific: infractori sau criminali. În multe dintre aceste situaŃii psihologii nu au putut să îşi abordeze
subiecŃii într-o manieră clinică pură; mai curând, au încercat să identifice problemele care duc la
recidiva celor eliberaŃi din penitenciar. Astfel, în munca acestor specialişti s-a regăsit învăŃarea unor
abilităŃi sociale, a unor abilităŃi de coping, sau a unor noi strategii pentru a face faŃă situaŃiilor
dificile, care în cele din urmă îl determină pe individ să recidiveze.
Beneficiile pe termen lung ale acestor intervenŃii – atât financiare cât şi psihologice – din
nefericire nu au convins autorităŃile să asigure o finanŃare adecvată pentru dezvoltarea şi
implementarea unor astfel de programe. Politicienii au trebuit să răspundă presiunii publicului care,
cel mai adesea, dorea pedepsirea celor care au comis infracŃiuni mai degrabă decât reabilitarea lor
(Harrower, 2003).
În anii 1970 a început să se pună întrebarea dacă tratamentele sau intervenŃiile pentru
reabilitare sunt adecvate sau eficiente. Au început să apară studii care sugerau că în ceea ce priveşte
reducerea recidivei „nimic nu funcŃionează”. Într-o metaanaliză realizată în 1974 de Martinson în
care a evaluat 231 de studii controlate s-a arătat că, doar cu câteva excepŃii izolate, eforturile
realizate pentru reabilitarea infractorilor nu au avut un efect semnificativ. Deşi această analiză a fost
criticată, impactul ei s-a resimŃit la nivel politic şi administrativ.
O serie de evaluări ulterioare însă au obŃinut rezultate mai optimiste. Gendreau & Ross
(1979) au realizat un review în care au cuprins 95 de programe de intervenŃie pentru alcoolism, abuz
de droguri şi pentru cei care au comis infracŃiuni sexuale; în 86% din cazuri s-au înregistrat succese.
În anii 1980 idealul reabilitării a fost supus rigorilor metodologice, iar în urma acestei evaluări o
serie de metaanalize au ajuns la concluzia conform căreia diferitele forme de intervenŃie sau
tratament sunt mai eficiente decât nici un fel de intervenŃie, iar principalele caracteristici care duc la
succesul unui program de reabilitare pot fi identificate (Harrower, 2003). Hollin (1995) sugerează că
aceste programe au ca rezultat o reducere a ratei recidivei cu 20 – 40%, ceea ce este mult peste
nivelul normal.
Una dintre cele mai importante lucrări din domeniu este metaanaliza realizată de Lipsey et
al., (in press), în care s-a luat în considerare rezultatele a 443 de studii realizate în domeniul
delincvenŃei juvenile. Aceşti autori arată că în unele studii s-au obŃinut efecte semnificative ale
intervenŃiilor asupra ratei recidivelor (cum ar fi studiile realizate de Gendreau & Ross, 1979).
Prezentăm în continuare o serie de factori care caracterizează un program de intervenŃie
eficient ( Hollin, 2001):
 1. Alegerea unei populaŃii Ńintă amorfe este contra-productivă pentru eficienŃa
programului; este de preferat să fie implicaŃi în program infractori care să aibă un risc mediu sau
mare de recidivă, iar programul să fie orientat pe domeniul infracŃiunilor.
2. Tipul programului de tratament este important;intervenŃiile mai structurate (de
exemplu, cele comportamentale sau orientate pe dobândirea de abilităŃi) sau cele multimodale par să
fie mai eficiente decât abordările mai puŃin strucuturate (cum ar fi de exemplu consilierea).
3. Studiile care au avut cel mai mare succes, deşi comportamentale la bază, au avut şi o
componentă cognitivă care să “Ńintească atitudinile, valorile şi credinŃele care susŃin comportamentul
antisocial”.
4. S-a sugerat că unele abordări terapeutice nu sunt adecvate pentru abordarea acestui
tip de populaŃie (infractori). Printre acestea sunt şi abordările tradiŃionale psihanalitice sau abordările
non-directive centrate pe client .
5. Programele de intervenŃie realizate la nivel comunitar sunt mai eficiente decât
programele realizate la nivel custodial. Deşi aceste programe implementate în instituŃii pot fi
eficiente, ele trebuie să fie puse în legătură cu intervenŃiile de la nivelul comunitar.
6. Cele mai eficiente programe au o mare “integritate a intervenŃiei” – acest concept se
referă la nivelul de pregătire profesională a specialiştilor care implementează intervenŃia; altfel spus,
programele sunt realizate de un personal cu pregătire adecvată, implicat în toate fazele intervenŃiei.
7. Roberts & Camasso (1991) au arătat că intervenŃiile care Ńintesc şi familia sunt mai
eficiente: “studii riguroase în care a fost implicată şi familia a peste 200 de tineri delincvenŃi au
arătat că această metodă de intervenŃie este eficientă pentru reducerea ratei recidivelor (urmărirea s-a
realizat pe o perioadă de un an post-intervenŃie)”
Tipuri de programe de reabilitare
Aceste programe pot fi împărŃite în două categorii: programe individuale şi programe
realizate la nivelul comunităŃii. Primul tip este individualizat, în sensul că este proiectat pentru un
anumit tânăr infractor; în contrast, cel de-al doilea tip este proiectat pentru a fi implementat la
nivelul unei instituŃii pentru toŃi tinerii infractori. În practică însă aceste două abordări nu se exclud
reciproc.
Programe individuale
Abordarea psihanalitică
Această perspectivă este cea mai puŃin utilizată în abordările contemporane, însă cei care totuşi
practică acest tip de intervenŃie cred că obŃinerea insight-ului şi auto-cunoaşterea prin intermediul
analizei este singura cale pentru o reabilitare de succes. În contrast, Andrews et al., (1990) susŃin că:
„este bine ca terapiile tradiŃionale psihodinamice şi non-directive să fie evitate în munca realizată cu
diferitele tipuri de infractori”. Mai mult, Blackburn (1993) arată că există foarte puŃine evaluări ale
psihanalizei clasice ca metodă de intervenŃie în cazul infractorilor, deşi aceste abordări de orientare
psihodinamică sunt folosite în programele care oferă un anumit tip de consiliere psihologică. Totuşi,
nu se poate încă afirma că terapia de orientare psihodinamică nu are nici un efect terapeutic pozitiv.
Terapia comportamentală
Bazată pe principiile condiŃionării clasice şi operante, această formă de intervenŃie urmăreşte
întărirea comportamentelor social acceptate în încercarea de a descuraja comportamentele
infracŃionale ulterioare. Fo & O'Donnel (1975) au descris un sistem numit buddy system în care
tinerii infractori erau distribuiŃi pe lângă o serie de voluntari adulŃi, astfel încât aceştia din urmă
puteau să modeleze comportamentul tinerilor şi să le întărească realizarea comportamentelor
dezirabile. O abordare alternativă ar fi implementarea programelor de reparare şi retribuire
(reparation & restitution); în cadrul unui astfel de program se cere infractorului să îşi ceară scuze
personal de la victimele infracŃiunilor sale, ceea ce îl face să se simtă foarte inconfortabil. De
asemenea, uneori infractorii sunt puşi să ofere şi unele compensaŃii financiare.
Terapia cognitiv-comportamentală
Această abordare derivată din teoriile cognitive şi din teoria învăŃării sociale se bazează pe
asumpŃia conform căreia cogniŃiile influenŃează comportamentul, iar prin modificarea cogniŃiilor se
poate modifica şi comportamentul. Unii teoreticieni sunt de părere că infractorii au un deficit în ceea
ce priveşte cogniŃiile sociale, iar acest deficit are ca rezultat o perspectivă egocentrică exagerată. Un
exemplu de astfel de deficit ar fi un tânăr care, dacă se uită cineva la el, crede că îl invită la bătaie,
pentru că un alt motiv nu ar avea să se uite la el. O astfel de persoană trebuie învăŃată să îşi asume şi
unele roluri mai puŃin confruntative. Tehnicile cuprinse în aceste programe cognitiv-
comportamentale cuprind modelarea, jocul de rol sau reactualizarea diferitelor evenimente pentru a-
i ajuta pe indivizi să îşi construiască o gamă mai largă de răspunsuri, din care să aleagă când sunt
confruntaŃi cu o situaŃie mai dificilă.
Antrenamentul abilităŃilor sociale
Argyle (1967) era de părere că un deficit în domeniul competenŃelor sociale poate fi un
factor major de risc pentru comiterea de infracŃiuni. AbilităŃile sociale includ o serie de
comportamente pe care le învăŃăm din copilărie, le utilizăm în perioada adultă, abilităŃi care au ca
rezultat întreŃinerea relaŃiilor sociale. În această categorie se includ şi abilităŃi de bază, cum ar fi
ascultarea, privirea celuilalt în mod adecvat, zâmbetul, regulile de conversaŃie sau abilităŃile de a
„citi” intenŃiile celorlalŃi. De asemenea, şi o serie de patternuri non-verbale sunt la fel de importante
ca şi limbajul, pentru că se asociază şi exprimă cultura, clasa socială, statusul sau diferenŃele de gen.
În antrenamentul abilităŃilor sociale se utilizează o combinaŃie de tehnici bazate pe metode
comportamentale, cum ar fi: instrucŃia (descrierea clară a unui comportament adecvat), modelarea
unor comportamente sociale de către o altă persoană, exersarea şi reactualizarea unor abilităŃi prin
joc de rol, oferirea de feedback referitor la performanŃă şi întăriri. Se utilizează şi prescripŃii
comportamentale pentru acasă, astfel încât aceste comportamente să se poată generaliza la situaŃiile
reale de viaŃă. Scopul acestei metode de intervenŃie sunt micro-abilităŃile, cum ar fi contactul vizual
adecvat sau diferite gesturi, pentru ca mai târziu în terapie să se ajungă la dezvoltarea abilităŃilor de
negociere şi comunicare cu o anumită categorie de persoane într-o anumită situaŃie.
Evaluările pe termen scurt făcute acestor programe de intervenŃie au fost pozitive: subiecŃii
şi-au îmbunătăŃit performanŃele sociale şi stima de sine.
Dezvoltarea raŃionamentului moral
Programele care se bazează pe raŃionamentul moral au ca fundament asumpŃia conform
căreia comportamentul infracŃional este rezultatul unei dezvoltări neadecvate a raŃionamentului
moral. Aceste programe se bazează pe stadiile dezvoltării morale enunŃate de Kohlberg (1976).
Implicarea tinerilor infractori în grupuri restrânse de discuŃie pe diferite dileme morale constituie
principala activitate desfăşurată în cadrul acestui tip de program. Tinerilor li se cere să îşi justifice
perspectiva adoptată referitoare la problemele discutate şi să ajungă la un consens în ceea ce priveşte
cea mai bună soluŃie pentru dilema discutată. Se presupune că aceste activităŃi duc la îmbunătăŃirea
raŃionamentului moral. Scopul şedinŃelor este acela de a îmbunătăŃi abilităŃile participanŃilor de a
adopta perspectiva celuilalt, de implicare în ascultarea activă şi de perfecŃionarea abilităŃilor de
rezolvare de probleme.
Programe multimodale
Programele de tratament care au avut cel mai mare succes au fost cele care au încorporat
tehnici din mai multe programe descrise anterior, în special din antrenamentul abilităŃilor sociale,
terapia comportamentală şi auto-management. Aceste intervenŃii multimodale au contribuit şi la
reducerea ratei recidivei şi sunt foarte atractive deoarece tehnicile pot fi relativ uşor învăŃate de
practicienii din domeniul judiciar.
Programe la nivel instituŃional şi comunitar
Programe la nivel instituŃional
În contrast cu abordările centrate pe individ, programele orientate la nivel comunitar şi
instituŃional încearcă să inducă modificări comportamentale cu ajutorul unor instituŃii (cum ar fi
casele de corecŃie sau familia). În ceea ce priveşte instituŃiile, acestea se pot clasifica în două tipuri:
instituŃii care pun accent pe reŃinerea infractorilor, reabilitarea acestora fiind un scop secundar
(penitenciarele), şi instituŃii în cadrul cărora accentul este pus pe tratament şi reabilitare, securitatea
fiind pe planul secund, cum ar fi centrele de reeducare. O excepŃie majoră de la această regulă sunt
spitalele cu un nivel ridicat de securitate în care sunt internaŃi infractori care suferă de o tulburare
mentală; în aceste instituŃii este importantă atât siguranŃa, cât şi tratamentul.
InstituŃii care pun accent pe securitate
În urma unor analize a cercetărilor din domeniu s-a arătat că tehnicile comportamentale sunt
cele mai utilizate în mediul penitenciar, în special programele de tipul “Economia Token” – TEP.
TEP este un sistem de întăriri şi pedepse ce se administrează pentru diferite comportamente;
punctele (tokens) sunt acordate dacă se realizează anumite comportamente dezirabile, şi sunt retrase
dacă apar anumite comportamente indezirabile. Aceste puncte pot fi folosite pentru obŃinerea unor
privilegii.
Centrele de reeducare
Modelul Achievement Place. Acest model a generat un interes major pentru practicieni şi a
fost implementat atât în America, cât şi pe continentul european. Acest model are la bază două
strategii inovatoare: utilizarea tehnicilor comportamentale ca agenŃi ai schimbării şi utilizarea
“tutorilor” (teaching parents). Acest model are mai multe locuinŃe organizate în sistem familial,
fiecare locuinŃă fiind condusă de un cuplu special pregătit care are în grijă aproximativ 6 tineri
infractori. Cuplul joacă rolul unor părinŃi sau tutori, ceea ce însemnă că ei sunt responsabili pentru
anumite programe structurate, cum ar fi antrenamentul abilităŃilor, dar sunt responsabili şi pentru
alte tipuri de intervenŃie mai puŃin structurată, cum ar fi anumite acŃiuni şi comportamente de tip
parental.
Programe la nivel comunitar
IntervenŃii la nivel şcolar
Hawkins & Lishner (1987) au sumarizat o serie de proiecte care au avut ca Ńintă mediul
şcolar. De exemplu, Preparation through Rresopnsive Education Programmme – PREP – a fost
implementat în SUA la sfârşitul anilor '70 şi era un program care se adresa copiilor cu dificultăŃi
şcolare, sociale sau cu antecedente infracŃionale. PREP consta într-un sistem de tutorat şcolar,
antrenamentul abilităŃilor sociale – SST – o parte din program fiind adresat familiei. S-a arătata că
PREP are un impact major în îmbunătăŃirea performanŃelor şcolare şi este benefic pentru dezvoltarea
disciplinei, totuşi, există puŃine dovezi care să arate că are vreun impact asupra comportamentului
infracŃional.
IntervenŃii la nivel familial
Din moment ce interacŃiunile familiale şi stilul parental sunt puternic asociate cu
comportamentul infracŃional al copiilor, o serie de cercetători şi-au orientat intervenŃiile la nivelul
familiei. Literatura din acest domeniu este divizată în două: pe de o parte, accentul este pus pe
abilităŃile parentale, iar pe de altă parte pe funcŃionarea familială (Kazdin, 1987).
 Antrenamentul părinŃilor – parent management training – PMT
Acest program îşi propune să modifice modul în care părinŃii interacŃionează cu
copiii lor. PărinŃii sunt învăŃaŃi cum să modeleze comportamentul copiilor lor prin întăriri şi cum să
utilizeze tehnici adecvate de aplicare a pedepselor pentru comportamentele inadecvate. EficienŃa
PMT a fost investigată într-o serie de studii şi s-a arătat că această metodă are efecte benefice pentru
comunicarea şi relaŃiile familiale, însă spre deosebire de alte programe, s-a constatat că programul
are o eficienŃă moderată în ceea ce priveşte reducerea numărului infracŃiunilor.
 Terapia funcŃională a familiei - FFT
Deşi există o serie de asemănări între PMT şi FFT, aceasta din urmă pune accentul mai
mult pe interacŃiunile din cadrul familiei. O serie de studii au utilizat contractul de contingenŃe ca un
mijloc de a modifica interacŃiunile familiale din cadrul familiilor cu copii care au comis infracŃiuni.
Această metodă s-a dovedit eficientă pentru reducerea comportamentului infracŃional şi a ratei
recidivelor. Ulterior această formă de intervenŃie a fost completată şi cu alte tehnici, cum ar fi
tehnicile cognitiv-comportamentale, antrenamentul abilităŃilor şi rezolvarea de probleme.

Tema de reflecŃie nr. 2

Care consideraŃi că este rolul contextului în care trăieşte individul în eficienŃa
programelor de intervenŃie ?

Rezumat
Deşi este destul de greu de estimat cu precizie care este nivelul real al infracŃionalităŃii, oamenii din
ziua de astăzi sunt îngrijoraŃi de posibilitatea de a deveni victima unei infracŃiuni. Este interesant de
remarcat că deşi infracŃiunile comise cu violenŃă reprezintă doar un procent mic din totalul
infracŃiunilor, teama de a deveni victima unei infracŃiuni violente pare să fie factorul determinant al
atitudinilor oamenilor referitoare la infracŃionalitate în general.
De-a lungul timpului psihologii au încercat să dezvolte programe de intervenŃie care să fie
implementate atât în comunitate, cât şi în mediul de penitenciar. Obiectivul principal al acestor
programe este acela de a ajuta infractorii să evite o recidivă prin creşterea propriei eficienŃe
personale.
În contrast cu abordările centrate pe individ, programele orientate la nivel comunitar şi instituŃional
încearcă să inducă modificări comportamentale cu ajutorul unor instituŃii (cum ar fi casele de
corecŃie sau familia). În ceea ce priveşte instituŃiile, acestea se pot clasifica în două tipuri: instituŃii
care pun accent pe reŃinerea infractorilor, reabilitarea acestora fiind un scop secundar
(penitenciarele), şi instituŃii în cadrul cărora accentul este pus pe tratament şi reabilitare, securitatea
fiind pe planul secund, cum ar fi centrele de reeducare.

Lucrarea de evaluare nr. 5 şi modalitatea de evaluare

StabiliŃi elementele principale ale unui program de prevenŃia la nivel comunitar.

Bibliografie minimală pentru parcurgerea acestui modul

Buş, I. (2006). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative, vol. II, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.

Lucrare de evaluare semestrială.

Factorii care amplifică emotivitatea subiectului ce urmează a fi testat cu tehnica poligraf.
BIBLIOGRAFIE

Berkowitz, L. (1993). Aggression: Its causes, consequences, and control. New York: McGraw-Hill.
Buş, I. (1997). Psihologie judiciară. Cluj-Napoca: Ed.Presa Universitară Clujeană.
Buş, I. (1998). Utilizarea tehnicii poligraf în România, în CogniŃie, Creier, Comportament, vol. 2,
nr. 3-4, 395-409.
Buş, I. (2000). PsihodetecŃia comportamentului simulat. Cluj-Napoca: Ed. Ingram.
Buş, I. & David, D.(2003). Psihologie judiciară: Poligraf şi Hipnoză. Bucureşti: Ed. Tritonic.
Buş, I. & Visu, G. (2004). ReacŃii fiziologice asociate cu practicarea contramăsurilor în cadrul
testării cu tehnica poligraf. În CogniŃie, Creier Comportament, vol 8, nr. 1, 37 – 53.
Buş, I. (2006). Psihologie şi InfracŃionalitate – Module aplicative, vol. II, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
Buş, I. (2005). Psihologie şi InfracŃionalitate - Fundamente Teoretice, vol. I, Cluj-Napoca: Editura
ASCR.
Ciopraga, A. (1979). Evaluarea probei testimoniale în procesul penal. Iaşi: Ed.Junimea.
Ciopraga, A. (1996). Criminalistica - Tratat de tactică. Iaşi: Ed.Gama.
Dodge, K. A. (1986). A social information processing model of social competence in children. In M.
Perlmutter (Ed.), The Minnesota symposium on child psychology (77-126). Hillsdale:
Lawrence Erlbaum.
Gendreau, P. & Andrews, D.A. (1990). Tertiary prevention: What the meta-analyses of the offender
treatment literature tell us about “What Works”. Canadian Journal of criminology, 32, 172-
184.
Harrower, J. (2003). Applying Psychology to Crime. London: Hodder & Stoughton.
Hollin, C.R. (2001). Criminal Behavior: A Psychological Approach to Explanation and Prevention.
Sussex: Psychology Press.
Huesmann, L.R., (1997). Observational Learning of Violent Behavior. Social and Biosocial
Processes. În “Biosocial Bases of Violence”. New York: Plenum Press.
Juergensmeyer, M. (2001) Terror in the Mind of God: The Global Rise of Religious Violence.
Berkeley: Univ. of California Press.