Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea din Bucuresti

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii


Structuri sociale ale comunicarii

MULTIMI. PSIHOLOGIA MULTIMILOR

ANUL II, GRUPA 1


In incercarea de a afla mai multe despre Multimi, in general, si despre
Psihologia multimilor, in particular, am consultat mai multe repere
bibliografice. Cea care mi-a atras atentia cel mai tare este lucrarea scrisa de
Gustave Le Bon, « Psihologia multimilor ». Inainte de a incepe, insa, a
comenta scrierea lui Le Bon, am cautat o definitie sociologica a termenului
de MULTIME, in Dictionarul de Sociologie.

Astfel, definitia data de Dictionarul de sociologie termenului de multime:

MULTIME= grupare temporara de indivizi, aflati in apropiere fizica, fie din


intamplare, fie deliberat, in virtutea unui obiectiv sau interes comun.
Existenta unor interese, motive, obiective similare care reclama prezenta unor
indivizi in acelasi loc si in acelasi moment nu constituie insa conditii
suficiente pentru creare unor legaturi, interrelatii, a unei structuri.
Sociologic, notiunea de multime acopera o varietate de forme de grupare,
caracterizate prin nediferentieri, lipsa de coeziune si organizare, reactie
emotionala la situatiile in care este implicata.
Aceste caracteristici disting multimea de orice colectivitate cu un
anumit grad de organizare si de grupul social care poseda o organizare
interna definita de institutii, modele de actiune si mecanisme de control.
Lipsa acestor elemente face ca , odata satisfacute sau schimbate conditiile
care au condus la constituirea multimii, acestea sa se dizolve.
Ilustrativ este cazul multimii intamplatoare, caracterizata printr-un grad redus
de interactiune emotionala si organizatorica. Existenta ei este realmemte
momentana. Indivizii care compun aceasta multime au in vedere un interes
pasager. Exemplu: multimea indivizilor care stationeaza in asteptarea
autobuzului sau in fata casei de bilete a unui teatru, sau care priveste operatia
de translatie a unei cladiri.
Multimea al carei comportament este directionat prin medierea unor
asteptari reglementate de modele traditionale sau contractuale este o multime
conventionala. Exemplu; multimea care nu are un obiectiv clar definit, dar
care ajunge la un comportament colectiv ca urmare a stimularii mutuale a
efectelor, este o multime expresiva. Exemplu: multimea in situatia de dans,
jale, bucurie.

Gama de reactii ce caracterizeaza multimea se intinde de la extaz la


agresivitate destructiva, incluzand panica, angoasa, surescitarea. In functie de
eficienta controlului social si de tensiunile create de situatiile disfunctionale
sau anomice, multimea se comporta activ sau pasiv. Multimea activa este un
instrument de rezolvare imediata a presiunii situationale transferata in emotie
colectiva. Activizarea este favorizata si de o serie de caracteristici, nevoia de
conformitate, emotivitatate, anonimat, numar proximitate. In sociologie si
psihologie sociala, notiunea de multime capata consistenta teoretica odata cu
lucrarile lui G. Tarde (Les lois de l'imitation, 1890, L'opinion et la foule,
1901) si de G. Le Bon (Psyhologie des foules, 1895). Sociologia multimii
studiaza conditionarile sociale si culturale ale comportamentului
multimii;nrelatia dintre frecventa si amplitudinea reactiilor multimilor si
tipul de organizare politica, economica, sociala, factorii si parghiile de
trecere de la o grupare nediferentiata si cu o actiune, de cele mai multe ori
stihinica, la o colectivitate structurata; actiunea mecanismelor sociale de
difuziune si manipulare si dominanta unui profil psiho-social intr-o forma
determinata de organizare sociala. Multime = actiune colectiva,
comportament colectiv, grup social.

Gustave Le Bon (1841- 1931), sociolog, psiholog si scriitor francez ,


este cu siguranta primul cercetator care studiaza “psihologia multimilor”.
In anul 1895 acesta publica lucrarea “Psihologia multimilor”, care
reprezinta piatra de temelie a teoriei coportamentului colectiv. Desi a fost
scrisa acum mai bine de un secol, cartea aceasta pare sa nu-si fi pierdut deloc
actualitatea: este originala, indrazneata, caustica si inteleapta totodata. Ea se
adreseaza, gratie stilului sau accesibil, tuturor celor care vor sa ajunga la
esenta marilor framantari sociale din orice loc si epoca.

Gustave Le Bon isi incepe cartea prin a ne atentiona ca aceasta este o era a
multimilor: “Pe cand vechile noastre credinte se clatina si dispar, pe cand
vechile coloane ale societatii se parbusesc unele dupa altele, actiunea
multimilor este unica forta pe care nimic nu o ameninta si al carei prestigiu
creste necontenit. Era in care intram va fi cu adevarat “ERA MULTIMILOR”
“ (pag.10 )

Pentru Gustave le Bon: “Multimea este o reuniune de indivizi oarecare,


indiferent de nationalitate, profesie sau sex, indiferent de imprejurarile care
ii aduna impreuna” .

CARACTERISTICILE GENERALE ALE MULTIMILOR

Autorul subliniaza faptul ca mai multi indivizi aflati intamplator la un


loc, dar care nu au un scop anume nu constituie o multime psihologica, pe
cand indizivi izolati pot dobandi trasaturile unei multimi psihologice, daca
resimt aceleasi emotii si simtaminte cu privire la un eveniment.
Intr-o astfel de comunitate, autorul spune ca incepe sa se formeze un
"suflet colectiv" si ca personalitatea fiecarui individ in sine dispare.
In acest fel, aceasta multime, care este alcatuita din indivizi foarte
diferiti, cu scopuri diferite si cu caracteristici total distincte, incepe sa isi
formeze propriile caracteristici. Autorul spune ca se formeaza “un suflet
colectiv, desigur temporar, dra prezentand caracteristici foarte clare.
Colectivitatea va deveni atunci o multime structurata, sau mai bine spus, o
multime psihologica. Aceasta multime constituie o unica fiinta si se supune “
Legii unitatii mentale a multimilor”, care spune ca toti indivizii din grup au
tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze
exclusiv dupa normele gruplui respectiv.
Filosoful german Gramsci este de părere că, „luat separat, fiecare dintre noi
este suficient de raţional; luaţi împreună, într-o mulţime, în timpul unei
adunări politice sau chiar într-un grup de prieteni, suntem cu toţii gata să
comitem cele mai mari nebunii”.

Odata formata, aceasta multime psihologia incepe sa capete anumite


caracteristici generale provizorii, insa acestea duc la crearea de noi
caracteristici specifice, determinate de diferite cauze:

1.Prima este ca individul dintr-o multime capata, datorita numarului mare,


sentimentul unei puteri invincibile, ce ii permite sa cedeze unor instincte, pe
care, daca ar fi fost izolat, le-ar fi infranat.El va ceda, cu atat mai bucuros cu
cat multimea este anonima, si el nu are simtul raspunderii. Caci, de obicei,
sentimentul de raspundere provoaca unele retineri indivizilor.
De exemplu : atunci cand noi am vrea sa chiulim de la un curs, poate ne-
ar fi putin frica, ne gandim ca daca plecam, primim absenta, s.a.m.d, si ca va
trebui apoi sa suportam consecintele.Avem, totusi, un simt al raspunderii.
Insa, daca sunt multi cu aceasta idee, de a chiuli, si se formeaza un grup, in
cadrul acestui grup capatam, fiecare dintre noi, un anumite sentiment de
putere, de parca nimic nu se va intampla, si totul este bine, desi consecintele
pot fi aceleasi. Insa individul devine mult mai sigur pe sine, in cadrul acestor
grupuri anonime, mai ales ca scapa de sentimentul de raspundere.

2.O a doua cauza ce determina manifestarea unor caracteristici specifice la


multimi este contagiunea mentala. Contagiunea, este un fenomen greu de
explicat, insa el poate fi usor de observat. El tine cumva de fenomenele de
ordin hipnotic.Orice sentiment, orice act, este in cadrul unei multimi,
cotagios, atat de contagios, incat individul renunta cu usurinta la propriile
interese, pentru interesul colectiv. Omul nu este capabil sa faca acest lucru
decat in cadrul unei multimi.

3.A treia cauza, si poate cea mai importanta, determina indivizilor dintr-o
multime caracteristici specifice, de cele mai multe ori opuse celor ale
individului izolat. Este vorba de sugestibilitate, al carei efect este
contagiunea despre care am scris mai sus.
De exemplu : o persoana aflata intr-un moment crucial din viata sa, in
care nu stie pe ce cai sa o apuce, este in stare sa asculte si sa puna in practica
orice sugestie pe care o primeste, ajunge sa comita acte pe care, in mod
normal, nu le-ar fi facut niciodata, acte ce sunt, de altfel, impotriva
caracterului si obiceiurilor sale.

In consecinta, caracteristicile principale ale individului unei multimi


sunt: disparitia personalitatii constiente, preponderenta personalitatii
inconstiente, orientarea intr-un acelasi sens, prin sugestie si contagiune, a
sentimentelor si ideilor, tendinta de a transforma imediat in acte ideile
sugerate.
El nu mai este el insusi, ci un automat pe care vointa sa a ajuns sa nu il mai
poata controla.

Membrii grupului au un sentiment de siguranta in interiorul maselor. Masele


dupa cum spune Gustave Le Bon sun impulsive versatile si iritabile. Cu alte
cuvinte masele pot trece intr-un moment de la o stare, o emotie la una total
opusa fara a avea vreo explicatie foarte pertinenta pentru aceasta, iar prin
faptul ca sunt impulsive se poate explica si atitudinea lor profund irascibila.
De asemenea masele sunt foarte credule datorita faptului ca anumite
sentimente le pot fi foarte usor induse. Aceasta caracteristica este valabila
atat in cazul maselor mari de oameni cat si in cazul celor alcatuite dintr-un
numar mai mic de indivizi, deoarece nu este nevoie de un numar mare de
oameni intr-un grup pentru ca faptele reale sa fie inlocuite in constiinta
grupului respectiv de halucinatii, reprezentari care sa se potrivesca cu
sistemul grupului.

Sentimentele multimilor sunt foarte simple si nu de multe ori exagerate.


Violenta unor astfel de sentimente este de cele mai multe ori foarte mare din
cauza lipsei de responsabilitate la nivelul individual. Astfel grupul este
intolerant autoritar si de cele mai multe ori conservator in convingerile sale;
autoritarismul si intoleranta avand grade diferite in functie de rasa, religie,
sex etc. Nu in ultimul rand moralitatea multimilor este in general redusa. Cu
toate acestea multimile sunt capabile sa faca si acte de sacrificiu, mai mari
decat cele pe care le-ar putea face un individ izolat dar in general aceste acte
nu sunt rezultatul unui proces evaluativ personal, ci a impulsivitatii si al
sentimentului de siguranta pe care il da grupul.

Din cele pe care le-am mentionat in paragrafele anterioare putem trage


concluzia ca din punctul de vedere al lui Gustave le Bon maselele sunt o
forma de organizare sociala care suporta foarte multe critici, iar pe cea mai
mare si cea mai importanta le-o aduce el insusi. In momentul in care masele
au puterea intervine haosul din cauza dezorganizarii interioare pe care ele
insele sunt cladite.

CLASIFICAREA MULTIMILOR

Diversele categorii de multimi care se pot observa in cadrul fiecarui popor se


pot imparti in modul urmator:

A. Multimi eterogene

1.anonime (multimile de pe strada)

2.neanonime (adunari parlamentare)

B. Multimi omogene
1.secte (secte politice, secte religioase)

2.caste (casta preoteasca, diverse caste de lucratori)

3.clase (clasa burgheze, clasa taraneasca)

MULTIMILE ETEROGENE
Se comun din indivizi oarecare, indiferent de prefesia lor sau de
inteligenta lor. Psihologia oamenilor dintr-o multime este total diferita de
psihologia fiecarui individ in parte. ”Neamul” este criteriul care diferentiaza
diferite multimi eterogene. De exemplu o gloata formata din indivizi
oarecare, dar toti englezi, sau toti chinezi, se va deosebi de o alta gloata
formata din indivizi oarecare, dar de neamuri diferite: rusi, francezi, spanioli.
Din cauza constructiei mentale erediatre a oamenilor in modul de a simti si
de s gandi, izbucnesc mari divergente, mai ales atunci , cand, de exemplu se
reunesc intr-o multime , in numar egal, persoane de diferite
nationalitati.Sufletul neamului domina sufletul multimilor.
Indiferent de neam, singura clasificare importanta a multimilor
eterogene este impartirea lor in multimi anonime, cum sunt cele de pe strada,
si in multimi neanonime, cum ar fi adunarile deputatilor. Sentimentul
responsabilitatatii, inexistent la multimile anonime, dar prezent la celelalte,
confera actelor lor orientari diferite.

MULTIMILE OMOGENE Multimile


omogene, asa cum am mai spus, cuprind: sectele, castele si clasele.
Un element pe
care psihosociologul pune accent este rasa, membrii unei multimi eterogene
trebuind sa apartina aceleiasi rase (natiuni) “Rasa este substratul viguros
care limiteaza oscilatiile multimii. Caracteristicile inferioare ale multimilor
sunt cu atat mai putin accentuate cu cat sufletul rasei este mai puternic”(103
p). Secta marcheaza primul
stadiu de organizare a multimilor omogene. Ea cuprinde indivizi cu educatie
diferita, cu profesii diferite, proveniti adesea din medii foarte diferite,
neavand in comun decat credintele, cum sunt sectele religioase.
Casta
reprezinta cel mai inalt stadiu de organizare de care este capabila multimea.
Ea cuprinde numai indivizi de aceeasi profesie si cu educatie aproape
identica. Ex: castele militare si cele preotesti Clasa se
compune din indivizi de origini diverse, are nu sunt reuniti nici printr-o
comunitate de credinte, precum membrii sectei, nici prin ocupatii
profesionale, cum sunt castele, ci prin anumite interese, anumite obiceiuri de
viata si o educatie asemanatoare: precum clasa burgheza, clasa taraneasca.

Impulsivitatea, sugestibilitatea, credulitatea, simplismul sentimenelor,


intoleranta, si autoritarismul multimilor sunt doar cateva din caractersiticile
generale si usor observabile ale unei multimi psihologice. Se stie ca un
individ izolat isi poate controla reactiile in cele mai multe situatii insa o
multime este complet lipsita de acest control, ea actionand sub forta
impulsului “Ca si salbaticul, ea nu admite obstacol intre dorinta si realizarea
dorintei, cu atat mai putin cu cat numarul ii da sentimentul unei puteri
irezistibile” (24).

MULTIMILE ASA-ZIS CRIMINALE


Faradelegile multimilor provin in general dintr-o puternica sugestie, si
indivizii care au luat parte la ele sunt pe deplin convinsi ca nu si-au facut
decat datoria. Nu acesta este cazul criminalului obisnuit. O multime poate fi
criminala, din punct de vedere legal, dar nu si din punct de vedere psihologic.
In carte este dat exemplul uciderii guvernatorului Bastiliei. Dupa cucerirea
fortaretei, guvernatorul, inconjurat de o multime extrem de numeroasa si
razvratita, primea lovituri din toate partile. In timp ce el se zbatea, a lovit,
din greseala, cu piciorul, pe cineva aflat in rpimul rand. La sugestia cuiva,
sugestie imediat aclamata de toata multimea, s-a propus ca cel care a fost
lovit, sa fie cel care ii taie capul guvernatorului. Acesta, fiind un bucatar de
renume, ce trecea doar in vizita prin Bastilia, a scos cutitul sau negru din
buzunar, si si-a facut treaba imediat. Un asemenea act poate fi calificat, din
punct de vedere legal-drept criminal, nu insa si din punct de vedere
psihologic.
Caracteristicile generale ale multimilor asa-zis criminale sunt :
sugestibilitatea, credulitatea, mobilitatea, exagerarea in sentimente, fie ele
bune sau rele.

JURATII CURTII CU JURI


Juratii curtii cu juri constituie un exemplu de multime eterogena
neanonima. Regasim, deasemenea, in cazul lor sugestibilitatea, predominanta
sentimentelor inconstiente, slaba capacitate de a rationa, influenta
conducatorilor, etc.Statisticile arata ca oricare ar fi componenta unui juriu,
deciziile luate de acesta sunt identice.Acest tip de mulţime este profund
inpresionată de sentimente şi nu de raţionamente, fiind orbită de prestigiu.

Un alt exemplu de mulţime eterogenă neanonimă sunt şi ADUNARILE


PARLAMENTARE care au următoarele caracteristici: simplismul opiniilor (
rezolvarea celor mai dificile probleme sociale prin intermediul celor mai
simple principii ), sugestibilitatea si influenţa conducătorilor ( se bazează
foarte mult pe prestigiul lor decât pe raţionamente ). De asemenea, adunarile
parlamentare, „forma ideală de guvernare” după Le Bon, prezintă doua
pericole: în primul rând, risipa de mijloace băneşti in cazul in care sunt
nevoiţi sa respecte o hotărâre favorabilă dacă aceasta e propusă de un alt
parmamentar, aceasta diminuând bugetul statului iar al doilea pericol constă
in elaborarea unor legi ce restrâng sfera în care cetăţenii se pot mişca liber.

MULTIMILE ELECTORALE care au şi ele caracteristici precum „slaba


aptitudine pentru raţionament, lipsa spiritului critic, iritabilitate, credulitate
si simplism”. Pentru a cuceri mulţimile electorale, candidatul trebuie sa aibe
prestigiu, sa fie linguşitor, să facă promisiuni fantastice şi să nu aibe un
program scris exagerat, deoarece într-o eventuală victorie, faptele să nu fie
confruntate.
SENTIMENTELE SI MORALITATEA MULTIMILOR

Mulţimile nu-şi domină reflexele, ghidându-se după impulsuri fiind în


acelaşi timp si foarte mobile (exemplu: trec de la cruzime la generozitate).
De asemenea în mulţime, prima sugestie ce apare se impune imediat prin
contagiune, tocmai de aceea „observaţiile colective sunt cele mai eronate”
(pag. 24). Treptat, mulţimile ajung să creeze foarte mari probleme omenirii,
ele neacceptând nici o piedică între dorinţă si realizarea ei, „odată adunaţi şi
amestecaţi, oamenii îşi pierd orice simţ critic” ( Serge Moscovici, 1994, p
93 ). Pentru a fi pe placul mulţimilor trebuie sa abuzezi de afirmaţii, repetiţii,
exagerări şi sa nu incerci să demonstrezi pe căi logice un lucru, deoarece
mulţimea nu este asemenea individului şi nu poate accepta contrazicerea sau
dezbaterea.

„Ideile, raţionamentele si imaginaţia mulţimilor”


Gustave Le Bon expica cum multimilec sunt impresionate doar de imagini, de
modul in care sunt prezentate faptele care trebuie sa produca imagini socante
ocupând si obsedand mintea indivizilor din mulţime.
El mai dezbate faptul că, religiozitatea nu constă numai in adorarea
unei divinităţi si supunerea oarbă la ordinele sale ci şi în concentrarea
forţelor proprii pentru o ţintă a sentimentelor si acţiunilor tale.

Le Bon studiază „Factorii îndepărtaţi si imediaţi ai credinţelor si


opiniilor mulţimilor” şi constată că tradiţiile influenţează civilizaţiile, iar
timpul „determină evoluţia si moartea tuturor credinţelor”. Imaginile,
cuvintele, experienţa si raţiunea sunt câţiva dintre factorii imediati ai
opiniilor mulţimilor. Imaginile, de exemplu, impresionează mulţimile, in timp
ce raţiunea lasă locul sentimentelor pentru a infuenţa.

CONDUCATORII MULTIMILOR SI MIJLOACELE LOR DE


CONVINGERE

Dupa cum consideră Le Bon, conducatorul e indispensabil mulţimii, acesta


acţionand prin mijloace precum afirmaţia, repetiţia si contagiunea, pentru a
influenţa mulţimea. De asemenea prestigiul are un rol foarte important in
manipularea unei mulţimi. Fie el dobândit sau personal, pretigiul ne
împiedică să vedem lucrurile aşa cum sunt. Conducătorul, pentru a fi pe
placul mulţimii, trebuie sa ştie cum să le vorbească, „să facă apel la
pasiunile, credinţele şi imaginaţia lor” ( Serge Moscovici, 1994, p.102 ).
Conducatorul multimilor, cel fara de care o multime nu ar exista, este un om
cu o vointa puternica , dintre cei mai nevrotici, anxiosi iar autorul il
compara chiar cu un “semialienat ce se afla in pragul disperarii”(pag.78 ).El
este de obicei unul dintre cei care a fost condus de o idee, pana la obsesia
pentru aceasta si este o personalitate extrem de despotica. Se face si o
diviziune a conducatorilor; unii sunt oameni cu o vointa tare doar pentru
moment si ceilalti au o vointa puternica si durabila, fiind de la sine inteles ca
aceia cu cu o vointa durabila exercita influenta cea mai mare in randul
oamenilor multimii, cum au fost Napoleon, Sfantu Pavel, Mohamet, Cristofor
Columb. Conducatorii vor folosi intotdeauna trei procedee simple dar sigure :
afirmatia, repetitia si contagiunea , “opiniile si credintele se propaga prin
mecanismul contagiunii si foarte putin prin acela al rationamentului….chiar
si interesul personal se pierde in fata mecanismului contagiunii”(84 p)

Comportamentul social exista cel putin o parte comuna si anume faptul ca in


general grupurile de indivizi, multimea, societatea urmarese in
comportamentul sau un anumit tip de actiuni pe care le intalneste la un
conducator al ei. Un bun lider este mai mereu urmat de catre mase datorita
imaginii sale care inspira siguranta si putere. Este deci important sa stabilim
care sunt acele calitati care il face pe un simplu membru al unei comunitati
un lider convingator pentru ca de el depinde in mare masura comportamentul
social al celorlalti.

Gustave Le Bon vorbeste despre un bun lider. Trebuie deci sa punctam cateva
din caracteristicile pe care le da autorul unui bun conducator al multimilor.
Acest conducator trebuie sa aibe puterea de a hipnotiza masele astfel incat
acestea sa-l urmeze orbeste, el trebuie sa se bucure de un prestigiu larg, sa
respecte normele pe care oamenii le pretuiesc cel mai mult, sa fie violent in
limbaj, sa aibe un mesaj simplu, clar si mai ales constant si nu in ultimul
rand sa fie defaimator dar sa nu foloseasca violenta fizica. Deci liderul
are un rol hotarator in determinarea comportamentului social, el putand
accelera procesele care au loc in cadrul multimilor prin prezenta si exemplul
sau.

Serge Moscovici introduce in tema liderului si a relatiei sale cu


comportamentul social un nou termen: autoritate carismatica. In lucrarea
“Psihologia sociala sau masina de fabricat zei” [1994], da explicatia
autoritatii carismatice ca fiind o dominatie mai putin prin intermediul unei
trasaturi fizice si mai mult printr-o forta care izvoraste din interior. Este
interesant faptul ca in sens traditional cuvantul “carisma” se refera la un
personaj sacru, iar in zilele noastre conducatorii cu carisma devin obiectul
adoratiei maselor. Totusi carisma se bazeaza mai mult pe credinta maselor si
mai putin pe talentele personale ale unui individ anume. Relatiile pe care
masele le intretin cu conducatorul lor sunt foarte personale, sunt relatii
subiective bazate pe o iluzie de reciprocitate.

Liderul carismat seduce masele prin nostalgia trecutului dulce, dar aminteste
mereu de tragismul situatiei prezente; el este in aceleasi timp superior tuturor
celorlalti dar si asemenea lor. Curios este faptul ca daca o persoana obisnuita
ar emite acelasi tip de mesaj, masele s-ar comporta total diferit, reusind sa
sesizeze falsitatea lui, cu toate aceste ele nu reusesc sa priveasca in
profunzima sa atunci cand mesajul le esTe prezentat de catre o persoana cu
carisma. Asadar rolul carismei liderului este decisiv in influentarea
comportamentului maselor.

Sa luam exemplul alegerilor prezidentiale din acest an. Crin Antonescu pe


care l-am identificat ca fiind un lider cu carisma a trimis un mesaj catre
electoratul sau, care a fost perceput ca atare fara a fi analizat. Daca acelasi
mesaj ar fi fost tirmis de contracandidatul sau, un lider cu mai putina
carisma, sau cel putin una diferita, el nu si-ar fi atins sigur tinta pentru ca
emitatorul sau nu seducea masele si nu raspundea unei nevoi a lor. Deci prin
carisma sa liderul poate schimba comportamentul social atata timp cat
legatura intre el si recpetorul sau (masele) este vie si intensa.

!Din capitolul „Limitele de variabilitate a credinţelor şi opiniilor


mulţimilor”, este de reţinut fapul ca opiniile momentane apar si pier în
fiecare epoca, in timp ce credinţele permanente, rezistă in timp şi sunt
fundamentul civilizaţiei.Numarul opiniilor mobile este mare, de aici
„neputinţa guvernelor de a dirija opinia publică”.

Cu toate ca nu putem critica punctul de vedere al acestui autor putem totusi


sa facem cateva observatii cu privire la cele pe care le afirma. Trebuie sa
spunem in primul definitita pe care o da Gustave Le Bon multimilor este mult
prea generala si de aici se pot ivi multe probleme, pentru ca o multime nu
poate fi constituita doar din indivizi care se aseama in principal prin scopul
comun pe care il au si difera din punct de vedere al convingerilor politice,
sex, rasa, religie.
Totusi, este discutabil punctul de vedere al autorului conform caruia un
lider carismatic poate determina masele sa actioneze hipnotic, ignorandu-si
astfel propriile convingeri. Este adevarat ca din varii motive intr-o masa de
oameni fiecare individ se comporta diferit decat ar face-o in mod izolat, dar
ese greu de crezut ca un om poate fi manipulat fara ca el sa mai fie
raspunzator de actiunile sale. Actiunile fiecaruia dintre oameni poarta in
permanenta amprenta individualitatii si a propriului sistem de reprezentare, a
convingerilor si a credintelor personale.

In “Comportamentul colectiv” [1969] Herbert Blumer face o prima si


importanta dihotomie intre multime si miscari sociale, clasificandu-le pe
fiecare. Blumer gaseste ca exista cinci feluri de multimi in functie de
alcatuirea lor ele putand fi: intamplataore (spontane si cu grad de participare
redus), conventionale (organizate cu un scop precis), expresive (cu o
puternica exprimare a emotiilor), active (participare numeroasa cu caracte
actv ridicat) si protestatare (caracte conventionalizat si scop precis). La
randul lor miscarile sociale sunt de mai multe tipuri: regresive (intoarcerea la
o forma anterioara a societatii), reforimiste (propun o noua societate),
revolutionare (schimbarea radicala a societatii) si utopice (schimbarea
radicala a societatii, dar fara un plan car). Aceasta a grupurilor intre multimi
si miscari sociale este importanta prin diferentele care au loc intre acestea
doua. De pilda multimile au in centrul lor individul si relatiile pe care acesta
le are cu semenii sai din multime, pe cand intr-o miscare sociala societatea
este in centrul ecuatiei iar indivizii sunt importanti prin prisma relatiei lor cu
aceasta.

Ca si Le Bon, Blumer nu reuseste sa faca o descriere completa a


comportamentului colectiv, lasand cateva aspecte ale problemei nelamurite.
In primul rand autorul nu explica in mod clar ce ii determina pe indivizi sa se
atature unii altora in comunitati (fie ele multimi sau miscari sociale). De
asemenea nu se acorda importanta necesara liderului de grup si calitatilor
sale care il propulseza in aceasta pozitie.

Cu toate acestea nu trebuie sa trecem cu vederea importanta si valoarea


lucrararii “Psihologia multimilor” a lui Gustave Le Bon care pune piatra de
temelie in explicarea comportamentului social.

Ca o concluzie a intregii lucrari trebuie sa afirmam faptul ca un


comportament social ia nastere ca urmare a structurii interne a omului, a
nevoii sale de a se relationa in permanenta cu ceilalti si ca, comportamentul
social este o contopire a unora dintre caracteristicile indivizilor ce alcatuiesc
un grup.

BIBLIOGRAFIE
• Gustave Le Bon, “Psihologia Multimilor”, Editura ANTET, Bucuresti,
2004

• Moscovici, Serge. „Psihologia sociala sau maşina de fabricat zei”.


Iaşi: Editura Universităţii „Al.I.Cuza”.

• Lazar Vlasceanu, Catalin Zamfir, „Dictionar de Sociologie”, Editura


Babel, 1993

• Herbert Blumer, „Comportamentul colectiv”, Editura Enciclopedia,


Bucuresti, 1969