Sunteți pe pagina 1din 16

1

TEME REFERAT

COMERT INTERNATIONAL – Prof. IONITA AMALIA

1. Comert international in gandirea economica - avantajele / dezavantajele


principalelor teorii economice;
2. Fondul Monetar International FMI;
3. Banca Nationala de Reconstructie si Dezvoltare;
4. G.A.T.T. baza sistemului comercial multilateral si organizatia OMC;
5. Organismul de reglementare a deferendei ORD;

6. Pro si contra rolului activ al statului in dreptul international;

7. Principiul consensului/ principiul liberal si Organizatia Mondiala a

Comertului;
8. Dezvoltarea umana durabila a comertului OMC;
9. Rolul OMC in fenomenele mondializarii si fragmentarii;
10.Diverse sanctiuni aplicate guvernului de catre OMC pro si contra;
11.Dimensiunea interculturala a negocierilor comerciale internationale;
12.Instrumente de politica comerciala , de politica tarifara;
13.Efectul protectionist a tarifelor vamale;
14.Efectul protectionismului tarifar;
15.Comertul electronic;
16.EBAY si comertul international;
17.Conceptie , evolutie, puncte tari, puncte slabe IBAKING
18.Aparitia de noi grupari economice in lume, noi tendinte de regionalizare a
schimburilor comerciale internationale
19.Sistemul generalizat de preferinte vamale nereciproce si nediscriminatorii
in favoarea tarilor in curs de dezvoltare SGP;

1
20.Evolutia exportului si/ sau importului (grupei de produse, servicii,
alimente, etc) in Romania in perioada …..2010.

3.1. Politici comerciale – definire si obiective

Politica comerciala reprezinta o parte a politicii economice a unui stat care


se refera la relatiile economice internationale ale acestuia. Ca atare, politica
comerciala cuprinde totalitatea reglementarilor (juridice, administrative, fiscale,
bugetare, financiare, bancare, valutare, etc.) adoptate de un stat in scopul, fie al
promovarii, fie al restrangerii schimburilor comerciale externe, precum si al
protejarii economiei nationale in fata concurentei straine.

Politica comerciala indeplineste urmatoarele functii principale:

- promovarea relatiilor economice externe, respectiv promovarea


exporturilor,

- protejarea economiei nationale in fata concurentei strine, ceea ce


presupune controlarea si reglementarea importurilor,

- realizarea unui echilibru al balantei comerciale si de plati externe,


precum si cresterea rezervelor valutare ale statului.

Politica comerciala a unui stat cuprinde urmatoarele categorii de


instrumente si masuri:

a) masuri de politica comerciala tarifara (vamala)

b) masuri de politica comerciala netarifara

c) masuri de politica comerciala de stimulare (promotionala) a exporturilor

In general, primele doua masuri se adreseaza cu prioritate importurilor, in


timp ce ultima masura vizeaza exporturile.
3.2. Instrumente de politica comerciala tarifara (vamala)

Politica vamala a unui stat consta in reglementarile adoptate de acesta,


referitoare la intrarile sau iesirile marfurilor in/din tara, fapt care implica:
contolul marfurilor si a mijloacelor de transport la trecerea frontierei de stat,
indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale (impunerea vamala).

Principalul instrument al punerii in practica a politicii vamale este tariful


vamal, care cuprinde taxele vamale percepute asupra marfurilor importate (sau
exportate), precum si legile, codu 131h75b rile si regulamentele vamale.
Tarifele vamale difera in functie de state.

Impunerea vamala indeplineste trei functiuni:

- de natura fiscala – taxele vamale sunt o sursa de venit pentru bugetul


statului,

- de natura protectionista – taxele vamale protejeaza economia nationala


de concurenta straina,

- de negociere – statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral


concesii vamale reciproce sau nereciproce.

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de state asupra marfurilor


ce trec granita vamala a acestora. Asadar, taxele vamale sunt instrumente de
politica comerciala de natura fiscala, ce constituie o sursa de venit pentru
bugetul statului, avand o influenta directa asupra pretului marfurilor ce fac
obiectul importului sau exportului respectiv.

Taxele vamale se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) dupa scopul impunerii (respectiv nivelul impunerii)

b) dupa obiectul impunerii (sau felul operatiunii de comert exterior)

c) dupa modul de percepere

d) dupa modul de stabilire


a) Dupa scopul impunerii, taxele vamale se clasifica in:

- taxe vamale cu caracter fiscal, care au in general un nivel mai redus,


scopul acestora fiind obtinerea de venituri pentru buget,

- taxe vamale cu caracter protectionist, care au un nivel mai ridicat,


intrucat ofera protectie pietei interne in fata concurentei straine a
marfurilor importate.

b) Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt:

- taxe vamale de import, se percep asupra marfurilor importate, atunci cand


acestea trec granita vamala a tarii importatoare. Ele protejeaza
produsele nationale fata de marfurile straine, contribuind la cresterea preturilor
acestora, diminuandu-le competitivitatea.

Taxele vamale de import au cea mai mare raspandire pe plan international, se


aplica pe perioade lungi de timp si au un nivel mai ridica decat cele de export
sau de tranzit.

- taxele vamale de export se percep de stat asupra marfurilor exportate si


urmaresc doua obiective: a) cresterea pretului produselor respective pe
piata internationala, sau b) limitarea unor exporturi (de regula a unor
produse neprelucrate – materii prime sau produse agricole), urmarind
dezvoltarea anumitor ramuri industriale nationale pentru care exista baza
de materii prime.

- taxele vamale de tranzit, se percep de catre stat asupra marfurilor straine


care traverseaza teritoriul vamal al statului respectiv. Acestea nu au o
raspandire foarte larga, iar atunci cand se percep au un nivel scazut.

c) Dupa modul de percepere, taxele vamale sunt de trei catgorii:

- taxe vamale ad-valorem

- taxe vamale specifice

- taxe vamale mixte


Taxele vamale ad-valorem se percep de catre stat asupra valorii vamale a
marfurilor importate (sau exportate) sub forma unor cote procentuale care se
raporteaza la valoarea vamala a marfurilor respective.

Taxele vamale specifice sunt percepute de stat pe unitatea de masura fizica a


marfurilor importate sau exportate si se stabilesc sub forma unei sume absolute
exprimate in moneda tarii respective. Practicarea acestui procedeu este mai
greoi decat aplicarea taxelor ad-valorem, deoarece implica existenta unui tarif
vamal foarte detaliat, in permanenta revizuibil si supus completarilor.

Taxele vamale mixte se percep atunci cand taxele ad-valorem nu sunt destul
de protectioniste, astfel ca pe langa acestea se mai percepe o taxa vamala
specifica (cand preturile inregistreaza importante scaderi).

d) Dupa modul de stabilire sau dupa modul de fixare de catre stat, taxele
vamale se impart in patru categorii:

- autonome (sau generale)

- conventionale (sau contractuale)

- preferentiale (sau de favoare)

- de retorsiune (sau de raspuns), acestea cunoscand doua forme, respectiv:


taxe anti-dumping si taxe compensatorii.

Taxele vamale autonome sunt stabilite de catre stat in mod independent,


percepandu-se, de regula, asupra marfurilor importate din tarile cu care statul
respectiv nu are incheiate acorduri comerciale si nu aplica clauza natiunii celei
mai favorizate.

Taxele vamale conventionale se stabilesc de catre stat prin intelegeri cu alte


state, conform clauzelor din acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate. De
regula se aplica intre statele care isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai
favorizate. Ca atare, acestea sunt mult mai reduse decat taxele autonome si, in
general, au facut obiectul negocierilor tarifare in cadrul GATT (Acordul
General pentru Tarife si Comert) si, respectiv OMC (Organizatia Mondiala a
Comertului). Clauza natiunii celei mai favorizate reprezinta acea prevedere
inscrisa in acordurile comerciale si de plati prin care partile semnatare se obliga
sa-si acorde reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda
tarilor terte in domeniul relatiilor economice, in general, si comerciale, in
special.

Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse (uneori sunt nule) si se aplica
anumitor marfuri importate din anumite tari, fara a putea fi extinse. Acestea
exprima un regim de favoare, fiind o derogare de la clauza natiunii celei mai
favorizate.

Taxele vamale de retorsiune (de raspuns) se aplica de catre stat ca raspuns la


politica comerciala neloiala a altor state (politica de dumping sau politica de
suventionare a exporturilor). Ca urmare, aceste taxe pot fi: taxe anti-dumping
sau taxe compensatorii, si se percep ca taxe vamale suplimentare, peste cele in
vigoare. Ele au un nivel prestabilit pe care nu-l pot depasi, respectiv taxele anti-
dumping nu pot depasi marja de dumping (diferenta dintre pretul international
si pretul de dumping – mai redus -), iar taxele compensatorii nu pot depasi
nivelul subventiei de export (sau primei de export).

Tariful vamal este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse


impunerii vamale, precum si taxele vamale percepute asupra fiecarui produs
sau grupe de produse. Tariful vamal cuprinde si produsele scutite de impunere
vamala la importul lor pe teritoriul vamal al tarii respective. Teritoriul vamal
este spatiul geografic in interiorul caruia se aplica un anumit regim vamal si o
anumita legislatie vamala.

Tariful vamal cuprinde o clasificare a marfurilor, avand la baza originea


acestora (animala, vegetala, minerala) si gradul lor de prelucrare (materii
prime, semifabricate, produse finite), sau o combinatie a acestor doua criterii.

Tarifele vamale sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT


(cu conditia de a nu fi prohibitive), cu ajutorul carora se protejeaza piata interna
de concurenta straina si pe baza carora se pot negocia concesii tarifare sau se
pot institui masuri discriminatorii inrelatiile cu anumite state.

3.3. Instrumente de politica comerciala netarifara

Barierele netarifare reprezinta un complexde masuri de politica comerciala


care impiedica, limiteaza sau deformeaza fluxul international de bunuri si
servicii in scopul protejarii pietei interne de concurenta straina si/sau
echilibrarea balantei de plati.

GATT a clasificat aceste bariere in cinci mari grupe:

a) bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii


cantitative la import)

b) bariere care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul


preturilor

c) bariere care decurg din formalitatile vamale si adminstrative la import

d) bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale

e) bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor


indigene (obstacole tehnice)

a) Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa directa a importurilor.

- Interdictiile la import interzic total sau partial, pe o perioada limitata sau


nelimitata, importul anumitor produse. In acest caz sunt avantajati
producatorii interni, fiind scutiti de concurenta straina.

- Contingentele de import reprezinta plafoane maxime cantitative sau


valorice admise la importul anumitor produse sau grupe de produse, pe o
perioada limitata de timp ( de regula un an). Acestea pot fi globale, fara a
se specifica tara de provenienta, sau bilaterale, aplicabile pentru o
anumita tara.

- Licentele de import sunt autorizatii acordate de stat firmelor


importatoare pentru un anumit produs sau grupa de produse, valabile pe
o anumita perioada de timp. Acestea pot fi automate, cand cererea de
import este acceptata automat si vizeaza produse liberalizate la import,
sau neautomate (de administrare a restrictiilor cantitative), cand se
acorda selectiv, in functie de produs sau tara de origine, vizand produse
neliberalizate la import.

- Limitarile voluntare la export (sau autolimitarile la export) reprezinta


limitari la export acceptate de tarile exportatoare. In caz contrar, ar exista
posibilitatea ca tarile importatoare sa aplice contingente la import mai
restrictive si mai dezavantajoase, pe o perioada mai lunga de timp.

- Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor reprezinta


restrictii cantitative stabilite pe baza de negocieri oficiale bilaterale sau
multilaterale, si care implica, pe langa restrictiile voluntare la export, si
alte prevederi privind preturile, clauze de salvgardare, etc. In acst caz,
participarea guvernelor este deschisa si oficiala.

b) Bariere netarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin


mecanismul preturilor:

- Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare), se practica in cadrul


politicii agricole comunitare a UE, vizand importurile de produse
agricole din terte tari. Acestea sunt un fel de taxe vamale suplimentare,
care se calculeaza ca diferenta intre pretul de import si pretul comunitar
al produselor respective, pret care, de regula, este mai ridicat decat pretul
international. In masura in care preturile internationale scad fata de
preturile comunitare, taxele de prelevare cresc, si invers, prin aceasta ele
avand un rol protectionist mai eficient decat taxele vamale obisnuite.

- Preturile minime si maxime la import . Preturile minime la import se


folosesc in cazul in care produsele indigene au costuri de productie mai
ridicate decat cele ale concurentei, sau daca preturile pe piata
internationala scad, produsele externe devenind mai competitive. In acest
caz tarile importatoare stabilesc preturi minime de import, care sunt
foarte apropiate de nivelul preturilor interne cu ridicata la produsele
indigene, urcand astfel preturile de import ale produselor respective. Se
urmareste protejarea ramurii industriale sau agricole vizate. Preturile
maxime la import se folosesc in cazul in care unele tari incearca o
ridicare artificiala a preturilor anumitor produse pe care le exporta.. Ca
raspuns, tarile importatoare stabilesc preturi maxime de import, limitand
nivelul acestora, astfel incat sa nu depaseasca preturile produselor
indigene similare.
- Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustarile fiscale la
frontiera) denumite si bariere paratarifare. Acestea pot imbraca mai
multe forme, printre care: taxa asupra valorii adaugate (TVA este un
impozit general de consum care se percepe la fiecare stadiu al circulatiei
marfurilor, aplicandu-se de fiecare data numai la valoarea nou adaugata a
fiecarui stadiu), taxa in cascada (se percepe pentru fiecare stadiu al
circulatiei marfurilor, dar se aplica la intreaga valoare a marfii, avand un
caracter cumulativ), taxa de acciza (impozit perceput la produsele ce
constituie proprietatea statului – bauturi, tutun, petrol, etc.), taxe oculte
(percepute asupra bunurilor de consum productiv – echipamnete,
mijloace de transport, etc), taxe portuare (percepute asupra documentelor
de transport), taxe sanitare, taxe consulare, etc.

- Taxele de retorsiune (taxele anti-dumping si taxele de retorsiune) se


aplica ca masuri de raspuns fata de o politica comerciala neloiala (de
dumping sau de subventionare a exporturilor).

- Depunerile prealabile in valuta la import, prevad obligatia importatorilor


de a depune in contul organelor vamale o anumita cota in valuta din
valoarea probabila a viitorului import.Sumele depuse nu sunt purtatoare
de dobanda, astfel ca importatorul va cauta sa compenseze acest lucru,
fie prin ridicarea preturlui la produsul importat, fie prin negocierea unui
pret mai scazut cu exportatorul. Aceasta masura descurajeaza de regula
importurile.

c) Bariere netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative


privind importurile. Acestea cuprind:

- evaluarea marfurilor in vama (evaluarea vamala), caz in care organele


vamale utilizeaza drept baza de impunere, cel mai ridicat pret din cele
practicate la produsul importat (conform GATT exista cinci metodologii
de evaluare vamala)

- utilizarea documentelor numeroase si complicate, precum si a


formalitatilor greoaie la import, care impiedica schimburile comerciale
internationale.

d) Bariere netarifare care implica participarea statului la activitatile comerciale.


In cazul acestora se disting:
- achizitiile guvernamentale, respectiv bunuri si servicii cumparate de stat,
ce devin bariere netarifare daca dau prioritate firmelor nationale
comparativ cu cele straine,

- comertul de stat, prin care unitatile economice de stat beneficiaza de


avantaje privind impunerea fiscala sau de alta natura in raport cu firmele
particulare,

- monopolul statului asupra importurilor unor produse de prima


importanta economica (cereale, titei, medicamente, etc.), fapt ce permite
limitarea importurilor respective.

e) Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate


si celor indigene (obstacole tehnice). Din aceasta grupa fac parte:

- normele sanitare si fitosanitare, care prevad conditii obligatorii si extrem


de severe pentru marfurile importate,

- normele de securitate, ce cuprind conditii de calitate, prescriptii tehnice,


de igiena, de securitate,

- normele de ambalare, marcare,etichetare, care ocazioneaza cheltuieli


suplimentare si adesea intarzieri in derularea contractelor

3.4. Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor rezida in


totalitatea instrumentelor si masurilor adoptate atat de stat, cat si de firmele
producatoare si de export, in scopul impulsionarii exportului global al unei tari.

Menirea acestor reglementari este de a influenta potentialii importatori, de a


creste competitivitatea marfurilor exportate si de a cointeresa firmele
exportatoare.

Acestea sunt , de regula, masuri ce se iau la nivel macroeconomic, si care


imbraca o serie de forme concrete, cum ar fi:
- negocierea si incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri
comerciale si de plati, acorduri de cooperare economica internationala si
alte conventii economice,

- participarea la targuri si expozitii internationale in strainatate sau


organizarea acestora in tara,

- stabilirea de reprezentante comerciale in tarile partenere si organizarea


de agentii comerciale in strainatate,

- prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi,


acordarea de consultanta si asistenta tehnica de specialitate

- promovarea unor diverse forme de publicitate externa pentru produsele


de export.

Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic sunt clasificate in:

a) masuri de natura bugetara,

b) masuri de natura fiscala

c) masuri de natura financiar-bancara

d) masuri de natura valutara

a) Masurile de natura bugetara au drept scop sporirea competitivitatii


marfurilor exportate si cresterea cointeresarii producatorilor si exportatorilor.
Acestea imbraca trei forme:

- Subventiile directe de export reprezinta sume de bani acordate agentilor


economici pentru rentabilizarea activitatii de export, atunci cand
preturile pe piata mondiala se situeaza la nivelul costurilor de productie .

- Primele de export sunt acordate de catre stat exportatorilor care


realizeaza volume ridicate la export sau exporta produse de mare
importanta economica,

- Alte instrumente bugetare – subventiile indirecte de export vizeaza


stimularea intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea de export. Se
acorda astfel facilitati in domeniul: informational, asistenta tehnica de
specialitate, efectuarea de studii si cercetari de piata de catre institutii de
specialitate, organizarea de campanii de promovare de catre stat, etc.

b) Masuri de natura fiscala. Acestea urmaresc cresterea competitivitatii


exporturilor pe seama reducerii sau eliminarii anumitor taxe sau impozite,
avand drept scop cointeresarea exportatorilor prin cresterea castigului net
realizat la export. Aceste masuri cuprind doua mari categorii de reglementari:

- Facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate, care imbraca forma


scutirii, reducerii sau restituirii impozitelor pe circulatia marfurilor.
Acestea se acorda selectiv, in functie de importanta exportului pentru
economie, si sunt de regula, direct proportionale cu gradul de prelucrare
al marfurilor exportate. In aceasta categorie este inclus si importul cu
scutirea conditionata a taxelor vamale, caz in care produsele importate
urmeaza a fi incorporate in marfuri destinate exportului. Aceasta forma
de stimulare se numeste drawback.

- Facilitati fiscale acordate exportatorilor, care imbraca forma scutirii sau


reducerii impozitului pe venitul provenit din exporturi. Acestea sporesc
cointeresarea producatorilor si exportatorilor, fiind un fel de prime
indirecte de export.

c) Masuri de natura financiar – bancara. Aceste masuri au luat o amploare


deosebita in ultimul deceniu, datorita cresterii concurentei pe plan mondial.
Principalele parghii utilizate in acest domeniu sunt:

- Creditul de export, are un rol important in stimularea exporturilor cu


valoare ridicata, si imbraca trei forme: creditul cumparator, care este
acordat direct importatorului de catre o institutie specializata de creditare
(banca sau consortiu bancar), creditul furnizor, care este acordat direct
importatorului de catre furnizor (respectiv, exportator care la randul sau
este creditat de o banca pentru contravaloarea contractului) si liniile de
credit, care reprezinta o forma mai complexa a creditului cumparator. O
linie de credit poate fi deschisa de catre o institutie bancara din tara
exportatorului in favoarea unei banci, institutii financiare sau organizatii
comerciale din tara importatorului. Acestea sunt deschise in baza unor
acorduri interguvernamentale incheiate intre tara exportatoare si cea
importatoare. In virtutea acestor acorduri, guvernele se angajeaza sa
garanteze creditele acordate.
- Asigurarea si garantarea creditelor de export.Acordarea asigurarii si
garantarii creditelor de export importatorilor constituie o parghie
importanta atat pentru importatori, cat si pentru exportatori, care devin
cointeresati sa efectueze vanzari pe credit. Asigurarea creditelor se
efectueaza pentru creditele furnizor si urmareste acoperirea riscurilor
exportatorului de a nu incasa contravaloarea marfurilor vandute pe
credit, la scadenta. Asigurarea se face de catre o institutie bancara din
tara exportatorului. Garantarea creditelor se realizeaza pentru creditele
cumparator, de catre o institutie bancara din tara importatorului, care se
obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului de a achita
contravaloarea marfii livrate pe credit, daca debitorul (importatorul)
devine insolvabil.

d) Masuri de natura valutara. Acestea sunt frecvent utilizate pe plan


international, si urmaresc sporirea competitivitatii marfurilor exportate prin
reducerea preturilor externe si prin cresterea cointeresarii exportatorilor,
datorita castigurilor suplimentare in moneda nationala. Acestea cuprind:

- Primele valutare, care sunt un fel de prime indirecte care se acorda


exportatorilor cu ocazia preschimbarii valutei straine obtinute din export,
in moneda nationala, la un curs de revenire mai avantajos decat cel
oficial (curs cu prima). Primele valutare se pot acorda diferentiat, pe
grupe de marfuri sau pe zone geografice, urmarind incurajarea
exporturilor.

- Deprecierea monedei nationale stimuleaza, de asemenea, exporturile de


marfuri, atunci cand scaderea cursului valutar al monedei nationale se
produce intr-un ritm mai rapid decat scaderea puterii interne de
cumparare a acesteia, iar cererea externa pentru marfurile exportate este
elastica fata de pret. Pe termen lung, la nivel macroeconomic,
deprecierea monedei nationale, ca instrument de stimulare a exportului,
conduce, de regula, la inrautatirea raportului de schimb al tarii respective
si la deteriorarea pozitiei acesteia in economia mondiala. Aceasta
masura, duce pe termen lung, la o scurgere de venit national in afara
granitelor tarii exportatoare, chiar daca firmele nu pierd in moneda
nationala. De aceea, aceasta masura nu este recomandabila pe termen
lung.

Taxe vamale şi măsuri de politică comercială ( de pe site


ANV )
În această secţiune veţi găsi:
• informaţii cu privire la măsurile de politică comercială instituite la nivel comunitar şi naţional;
• informaţii cu privire la drepturile de import şi alte taxe aplicabile la importul mărfurilor;
• informaţii cu privire la modul de evaluare în vamă a mărfurilor;
• prezentarea bazei de date TARIC-RO
• instrucţiuni de utilizare a bazei de date şi de completare a documentului administrativ unic cu
măsuri din baza de date
• măsuri anti-dumping şi compensatorii

Măsurile de politică comercială sunt stabilite prin acte normative la nivel comunitar şi naţional şi
se aplică la importul şi exportul anumitor categorii de mărfuri. Politica comercială include şi restricţiile
cantitative şi interdicţiile comerciale în probleme de politică externă (embargouri şi sancţiuni). Unele
dintre acestea acoperă toate aspectele relaţiilor comerciale, altele vizează numai anumite produse sau
grupe de produse.

Ca excepţie de la regula generală de politică comercială a UE, conform căreia importul şi exportul se
desfăşoară liber, fără a fi supus unor limitări cantitative, Comunitatea Europeană a stabilit:

• regimuri speciale de supraveghere prealabilă pentru importul de produse siderurgice originare


din toate ţările terţe;
• regimuri speciale de dublă supraveghere sau de control pentru anumite produse siderurgice
originare din unele ţări terţe;
• regimuri speciale de supraveghere sau de control la o serie de produse textile originare din
anumite ţări terţe.

Administrarea acestor regimuri specifice de import sau de export se face prin documente de
autorizare emise de autorităţile naţionale competente din fiecare stat membru. În România, autoritatea
emitentă a documentelor de autorizare este Direcţia Generală Politici Comerciale din cadrul MIMMCTPL.

Măsurile de politică comercială au drept scop:

• apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale


la om, siguranţa alimentelor de origine animală şi non-animală destinate consumului uman,
salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului. Din aceste considerente operaţiunile
de import/export se efectuează în condiţiile prezentării unor documente sau îndeplinirii unor
formalităţi speciale;
• protecţia împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină dăunătoare plantelor sau
produselor vegetale, scop în care vegetalele şi produsele vegetale trebuie să fie însoţite la
import şi export de un certificat fitosanitar;
• controlul respectării măsurilor de protecţie a mediului; autorităţile competente pentru protecţia
mediului conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de mediu, acorduri şi
autorizaţii, in condiţiile legii, care se prezintă autorităţii vamale la depunerea declaraţiei vamale
de import sau export;
• restricţionarea sau interzicerea la utilizare a substanţelor şi preparatelor chimice periculoase; în
acest sens, importul/exportul se efectuează în conformitate cu prevederile acordurilor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte, în baza unui document specific eliberat de
autorităţile competente;
• realizarea politicii statului în domeniul controlului calităţii medicamentelor şi a altor produse de
uz uman (de ex. dispozitive medicale); operaţiunile de import/export a medicamentelor şi a
dispozitivelor medicale se realizează pe baza unei autorizaţii emisă de autorităţile din domeniul
sănătăţii;
• reglementarea introducerii pe piaţă, a comercializării şi distribuirii gratuite a articolelor de
îmbrăcăminte purtată sau uzată şi a articolelor textile uzate sau purtate; în scopul protejării vieţii
şi sănătăţii populaţiei, se admite introducerea în ţară a acestor categorii de produse numai dacă
se face dovada că acestea au fost supuse operaţiunilor de curăţare, dezinfecţie şi dezinsecţie.

Prohibiţii şi restricţii

Sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere sau scoatere de pe teritoriul vamal al
României este, potrivit legii, interzisă cu orice titlu.

Sunt considerate ca restricţionate mărfurile a căror introducere sau scoatere de pe teritoriul vamal
al României este supusă unor condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale.

Când introducerea sau scoaterea nu este permisă decât cu prezentarea unei autorizaţii speciale,
mărfurile sunt prohibite dacă nu sunt însoţite de un astfel de document sau dacă acesta nu este valabil.
Valoarea în vamă

Valoarea în vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind punerea în aplicare a
articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ (GATT)1994, valoarea de tranzacţie,
respectiv preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe
teritoriul vamal al Comunităţii. Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci când anumite elemente
specifice care sunt considerate ca făcând parte din valoarea în vamă sunt în sarcina cumpărătorului, dar
nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de
transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi cheltuielile de încărcare şi manipulare legate
de transportul mărfurilor importate până la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al
Comunităţii, redevenţe şi drepturi de licenţă, etc.). În valoarea de tranzacţie se includ şi anumite prestaţii
făcute de cumpărător în favoarea vânzătorului sub formă de mărfuri sau de servicii determinate, altele
decât sub formă de bani. Sunt prevăzute şi elemente care nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor,
cu condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit ( de exemplu, cheltuielile de
transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de intrare pe teritoriul Comunităţii, comisioane de
cumpărare, etc.).
Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza preţului de tranzacţie, ea se
determină prin parcurgerea succesivă a următoarelor regulilor de evaluare până la prima în conformitate
cu care această valoare poate fi stabilită:
(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export în Comunitate şi exportate în
acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export în Comunitate şi exportate în
acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează;
(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vânzărilor în Comunitate de mărfuri importate sau
de mărfuri identice sau similare importate totalizând cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au
legătură cu vânzătorii;
(d) valoarea calculată egală cu suma:

• costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a
mărfurilor importate;
• valorii profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obişnuit în vânzările
de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producători în
ţara exportatoare pentru a fi exportate în Comunitate;
• cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi cheltuielile de
încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate până la punctul de introducere
a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii.

Determinarea valorii în vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente, cum ar fi: preţul de
vânzare în Comunitate pentru mărfuri produse în Comunitate, preţul mărfurilor de pe piaţa internă a ţării
exportatoare, valori în vamă minime, arbitrare sau fictive, etc.

Măsuri anti-dumping şi compensatorii

1. Masurile anti-dumping si compensatorii sunt integrate in baza de date TARIC dupa cum urmeaza:

DUMP P taxa anti-dumping provizorie

DUMP D taxa anti-dumping definitiva

COMP P taxa compensatoare provizorie

COMP D taxa compensatoare definitiva

2. Lista cu codurile tarifare a produselor la care se aplica taxe anti-dumping/compensatorii au


la baza regulamentele de baza:

• - Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protectia
impotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea tarilor care nu sunt membre ale
Comunitatii Europene (J.O. L343/22.12.2009).
• - Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protectia
impotriva importurilor care fac obiectul unor subventii din partea tarilor care nu sunt membre ale
Comunitatii Europene (J.O. L 188/18.07.1997).
Conform art. 14 la Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 se prevad urmatoarele dispozitii generale:
„Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament si percepute de statele membre
in conformitate cu forma, rata de schimb si celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune.
Aceste taxe sunt de asemenea percepute in mod independent de taxele vamale, de impozite si de alte
taxe percepute in mod normal la import. Niciun produs nu poate fi supus in acelasi timp taxelor
antidumping si taxelor compensatorii pentru a remedia o situatie care rezulta in urma unui dumping sau
a acordarii unei subventii la export. Regulamentele care impun taxe antidumping provizorii sau definitive,
regulamentele sau deciziile care prevad acceptarea angajamentelor sau încheierea anchetelor sau a
procedurilor sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene."