Concurenta si manifestarea acesteia in economia de piata Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania, rolul statului

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica Specializare: Finante Banci Grupa II

Realizatori: Ganescu Simona Mariana Doroftei Simona Gabriela Constantinescu Ovidiu

Prof. Adrian Liviu Scutariu

Piata cu concurenta imperfecta 4.Concurenta 1.Piata monopolistica 7.Piata tip monopson 8. Politica concurentiala 1.Monopolul 5.Cuprins 1.3. Notiunea de concurenta 1.Piata cu concurenta perfecta 3. rolul statului .2.Piata oligopolista 6.1.Piata reglementata de stat Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania. Functiile concurentei 2.

menaj. creativitatea. De modul în care acestea îşi îndeplinesc funcţiile de care dispun în mod potenţial. de efectuare a operaţiunilor băneşti. spiritul de competiţie. social. majoritatea economiilor de schimb contemporane funcţionează ca sisteme cu piaţă concurenţială. cu forţă economică ridicată. social-politic şi economic. concurenţa este una dintre variabilele definitorii ale pieţei. intră în raporturi de cooperare şi confruntare cu ceilalţi. De exemplu. ies învingătorii cei mai buni. Concurenţa reprezintă un comportament specific interesat al unor subiecţi de proprietate. Concurenţa reprezintă atât o confruntare. Izvorând din filosofia proprietăţii private.m. administraţie. riscul. depinde calitatea mediului de afaceri concurenţial. ● măsura în care societatea. ● mărimea veniturilor şi mecanismele prin care acestea se obţin. finalităţile şi mecanismele prin care este reglată activitatea economică. individ – îşi desfăşoară activitatea în relaţii reciproce cu ceilalţi. ele au doi stâlpi de rezistenţă: piaţa şi concurenţa. iar amploarea ei este influenţată de: ● numărul şi puterea economică a agenţilor cererii şi ofertei. mediul economic. . cumpărătorul „aleargă” pentru a găsi vânzătorii cu preţul cel mai mic. valutare. Aşa cum s-a arătat într-o temă anterioară. pentru a atrage cumpărători cât mai mulţi. pentru a-şi atinge obiectivele. Baza mediului economic o reprezintă sistemul de proprietate asupra bunurilor economice. ● gradul de transparenţă a pieţei. care. modul de repartizare a rezultatelor şi de adoptare a soluţiilor privind problema fundamentală a economiei. financiare ş. politic. ● reglementările privind intrarea/ieşirea de pe o anumită piaţă. Notiunea de concurenta Alături de cerere.a. cât şi o cooperare între agenţi economici. dar şi de cooperare. Condiţiile concurenţei sunt: libertatea formării preţului şi existenţa proprietăţii private. ● gradul de substituibilitate şi complementaritate a bunurilor economice. fiind expresia liberei iniţiative. 1.Concurenta si manifestarea acesteia in economia de piata Orice agent economic – firmă. Concurenţa a evoluat în timp şi spaţiu. calitatea cea mai bună. Din această competiţie. de vânzare. condiţiile cele mai favorabile de livrare a bunurilor de consum şi factorilor de producţie etc.d. modul în care funcţionează. de achiziţie a bunurilor de consum. elementele sale constitutive. iar drepturile de proprietate sunt riguros delimitate şi garantate. Vânzătorii se întrec între ei pentru „banul clientului”. Mediul economic reflectă relaţiile şi instituţiile care caracterizează viaţa economică a unei societăţi. dar şi cu mediul natural-geografic. fiecare acţionează din interes. cultural sunt capabile să stimuleze iniţiativa. Este o întrecere pentru a obţine avantaje (sau măcar pentru a diminua probabilitatea producerii riscurilor). ● gradul de diferenţiere a ofertei şi preferinţelor. în mod normal şi ca regulă. receptivi la preţ şi alte favorabilităţi. o trăsătură esenţială a pieţei. În concurenţă.Concurenta 1. în vederea obţinerii unor condiţii mai bune de producţie.1. stabili în achiziţii. ofertă şi preţ.

ea fiind. 31/1996 privind regimul monopolului de stat. drepturi/avantaje speciale acordate unor întreprinderi). c) Uneori duce la diferenţierea şi diversificarea ofertei. Ca orice competiţie. ca şi piaţa. sancţiunile care se aplică celor care le încalcă. care alterează competiţia. iar cererea pieţei se reduce cu 0. prevenirea şi sancţionarea practicilor anticoncurenţiale. şi concurenţa se desfăşoară pe baza anumitor reguli. Practicile anticoncurenţiale sunt numeroase. . inclusiv în funcţie de cetăţenie. înseamnă că piaţa bunului „X” este o piaţă competitivă.● nivelul de dezvoltare economică.1%. 1 In România. . benefice pentru participanţii la comunitate”. competitivitatea este maximă când fiecare firmă are o putere nulă de a influenţa piaţa. Legea nr. precum: . satisfacerea mai bună a nevoilor (vezi figura 1). economisia resurselor. reglementarea concurenţei se realizează prin numeroase acte normative dintre care se detaşează Codul Comercial. organismele abilitate să o supravegheze şi să aplice măsuri punitive1. Din contră. 1.realizarea de concentrări (fuziuni) interne şi internaţionale etc. menită să asigure o concurenţă liberă. . o creaţie socială conştientă. abili. dacă prin respectiva măsură cererea pieţei se contractă cu 4%.abuzul de poziţie dominantă. De exemplu. dacă firma A măreşte cu 10% preţul bunului „X” pe care-l comercializează. să-i altereze funcţiile şi capacitatea de a impulsiona progresul economic. ● amploarea tipologia şi plaja practicilor anticoncurenţiale. la reducerea costurilor şi chiar a preţurilor de vânzare. În toate ţările cu economie cu piaţă concurenţială există reglementări juridice privind regulile desfăşurării concurenţei. b) Diferenţiază agenţii economici: îi favorizează pe cei creativi. cultural-spirituală şi morală a membrilor societăţii.măsurile discriminatorii. nedistorsionată. În cadrul Uniunii Europene s-a elaborat şi promovat Politica Comună în domeniul concurenţei.Funcţiile concurenţei a) Stimulează progresul economic: ea incită la inovaţie şi creativitate. Legea nr.intervenţii publice care pot deforma concurenţa dintre firme (prin anumite ajutoare de stat. întreprinzători.. conservatori.2. Teoretic. care favorizează creşterea eficienţei. concurenţa se poate autodistruge. ● nivelul de instruire a agenţilor economici. împărţirea pieţelor) şi promovarea altor practici restrictive.3. ea îi elimină sau îi reorientează spre alte domenii pe agenţii imobili. ● natura politicilor economice. volumul producţiei şi desfacerii. . menite să distorsioneze concurenţa.Politica concurenţială Reprezintă ansamblul de reglementări. O piaţă este cu atât mai competitivă cu cât este mai redusă capacitatea fiecărei firme de a o influenţa prin preţuri. Mediul economic concurenţial . cantitate şi mod de comercializare. 21/10 aprilie 1996. obiective şi organisme care urmăresc asigurarea unui climat concurenţial normal. În lipsa supravegherii şi reglementării. 1. poate duce la monopol şi alte anomalii economice. salubrizează viaţa economică. Legea Concurenţei.realizarea unor înţelegeri de tip cartel (privind preţul. înseamnă că respectiva piaţă este puţin concurenţială. „cel mai bun stimulent al eficienţei tehnice şi inovării de către firme şi cel mai eficace drum pentru realizarea diviziunii muncii şi a unei specializări la nivelul UE. Instituţiile concurenţei în România sunt: Consiliul Concurenţei şi Oficiul Concurenţei.

acordarea unor avantaje cumpărătorilor. f) Favorizează ajustarea reciprocă a cererii şi a ofertei prin decizii autonome ale producătorilor. Dintre mijloacele economice se remarcă: reducerea costurilor. poate deprecia calitatea bunurilor mărfare. conduce la concentrarea exagerată a forţei economice. 2. în cazuri limită. publicitatea. virtuala. boicotul sau chiar violenţa deschisă.Piata concurentei perfecte reprezinta o situatie teoretica.d) Permite cumpărătorului să găsească furnizorul cu marfa cea mai bună şi mai ieftină şi îi stimulează sau constrânge pe producători să găsească soluţii pentru a lărgi piaţa şi a-şi ameliora activitatea. Printre instrumentele extraeconomice folosite în cadrul concurenţei sunt frecvente: obţinerea de informaţii privind concurenţii. corupţia. creşterea calităţii. Interdependenţa concurenţă-eficienţă-progres economic În cadrul concurenţei se folosesc mijloace numeroase care au evoluat odată cu piaţa şi concurenţa. sponsorizarea unor activităţi social-culturale. vânzătorilor. ele pot fi prezentate ca instrumente (mijloace) economice şi extraeconomice. e) Concurenţa şi proprietatea privată favorizează formarea unor comportamente raţionale.ce presupune existenta catorva conditii: . dezvoltarea responsabilităţii pentru deciziile adoptate. diversificarea şi reînnoirea sortimentului. asumarea câştigurilor dar şi a riscurilor care rezultă pentru agenţii economici. şantajul. Cu titlu general şi sintetic. spionajul economic. g) Când este necorespunzător reglementată şi supravegheată concurenţa se poate transforma în contrariul său: generează risipă de resurse. iar. Figura 1. îl defavorizează pe consumator etc. iar în unele situaţii chiar reducerea preţurilor sub cele ale concurenţilor. distribuitorilor şi cumpărătorilor.

Din acest ansamblu fac parte: piata monopolista. resapectiv libera circulatie pe piata a resurselor naturale. volumului de informatii. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite. implicit in privinta nivelului de eficienta.Piata cu concurenta imperfecta este un ansamblu de piete care au unele trasaturi comune. ca si intrarea in piata ca simplu furnizor de marfuri nu reprezinta o problema. Firmele aflate in concurenta perfecta sunt egale in privinta dimensiunilor. Astfel. care-i asigura maximizarea profitului. capacitatii de adaptare. Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum: aceasta impune inexistenta unor obstacole de ordin tehnic si financiar. orice firma vinde intreaga productie la pretul pietei si deci nu este interesata sa reduca pretul. in grade diferite. preturile factorilor de productie. dar se si deosebesc intre ele. In fiecare din aceste piete. respectiv a satisfactiei. intreprinderea unica este doar monopol aparent. 4. Pentru a avea pozitie de monopol intreprinderea unica trebuie sa produca un bun neinlocuibil si in acelasi timp produsul ei sa nu fie concurat pe piata interna de un bun identic creat de o firma straina. capitalului. respectiv al cererii pietei. calitatii produselor.Atomicitatea agentilor economici: vanzatorii si cumparatorii trebuie sa fie suficient de numerosi. firmelor. Monopolul ca firma unica are posibilitatea de a hotari singura si volumul productiei pe care-l fabrica si pretul de vanzare al bunului respectiv. 3. muncii. In conditiile unei cereri perfect elastice. In aceste conditii. astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de nici un criteriu de selectie real sau imaginar (artificial introdus prin publicitate sau politica de marca). astfel incatsa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual. in privinta formarii preturilor si a interrelatiei cerere-oferta. vanzatorii sau cumparatorii pot sa hotarasca sau sa influenteze. toate tranzactiile se fac la acelasi pret pe piata unui anumit produs. permit procurarea fara dificultati a capitalului necesar pentru a construi o intreprindere intr-o ramura profitabila. nivelul pretului. eficient. fiecare reprezentand o mica fractiune in ansamblul ofertei. deplasarea fara dificultati de pe piata unui produs pe piata altuia. Aceasta presupune inexistenta restrictiilor la intrarea intr-un domeniu de activitate si a subventiilor de stat care sa mentina pe piata firmele ineficiente. Astfel monopolul isi asigura o continuitate a profitului. Transparenta perfecta a pietei: producatorii si consumatorii dispun de informatii complete. El poate astfel sa evite intr-o anumita masura perturbarile pe care piata libera le introduce in activitatea economica cu efecte negative pentru profit. de obicei pretul stabilit este mai mare decat cel care s-ar forma intr-o piata libera asigurand producatorului unic un plus de profit in fiecare moment. al bunurilor economice si evolutia lor. Intrarea in ramura in calitate de producator. piata duopolista. corelate cu atomicitatea. Ea include urmatoarele situatii posibile: *Monopolul ca producator unic pe ramura: in aceasta situatie o singura intreprindere fabrica si vinde intreaga cantitate de bunuri de un anume gen. iar fiecare agent economic manifesta un comportament rational. Decizia producatorului de a obtine un profit total mai mare prin scaderea pretului si cresterea vanzarilor nu are rost. certe privind conditiile pietei. firma poate vinde orice cantitate de produse la pretul pietei. precum si transferarea unei parti a capitalului in functiune dintr-o sfera in alta. piata monopolistica. piata tip monopson si piata reglementata de stat. Omogenitatea produselor: bunurile economice destinate satisfacerii unei anumite trebuinte trebuie sa fie identice calitativ. piata oligopolista. decizia unui producator de a maximiza profitul prin cresterea pretului nu are sens deoarece ramane fara cumparatori. Fixarea . fiind opusul categoric al acesteia.Monopolul este situat. Asemenea imprejurari. la distanta cea mai mare de piata cu concurenta perfecta.

Unitatile oligopoliste au posibilitatea de a stabili si volumul productiei si preturile de vanzare. functie de volumul productiei create si vandute si de costul mediu.monopol intemeiat pe calitatea unui produs industrial: apare in situatia cand intr-o ramura functioneaza mai multe intreprinderi avand marimi diferite si nu exista sansa incheierii de conventii intre ele privind productia si pretul. Ca urmare in piata oligopolista se regaseste reactia fiecarei firme la decizia celorlalte. gusturile lor. . ci doar o limiteaza. incercarea firmelor de a-si apropia o parte cat mai insemnata din clientela. insotita de preturi inegale. care diversifica preferintele consumatorilor.Piata oligopolista implica prezenta intr-o ramura a unui numar relativ mare de intreprinderi (cel putin trei) care livreaza intreaga cantitate de marfuri. etc. Diferentierea calitativa a produselor. interdependenta stransa a actiunilor diverselor intreprinderi. in vederea cresterii cifrei de afaceri si a profitului.monopol izvorat din calitatea deosebita a unui bun agricol. duce la distribuirea intre firme a clientelei totale si o divide in grupuri mai mari sau mai mici. dar fiecare intreprindere produce cantitati insemnate de bunuri. . considerand pretul de vanzare egal pentru toate unitatile. dovedeste ca diferentierea produselor nu elimina concurenta si selectia intreprinderilor viabile. 5. problema nevralgica este impartirea pietei intre producatori. Piata oligopolista de bunuri diferentiate calitativ are posibilitati de extindere mai bune o data cu cresterea generala a veniturilor. determinand o cerere net superioara ofertei si stabilirea unui pret de vanzare ridicat. privit ca intreg. ce se poate cultiva numai pe zone restranse. ultimele reflectand atat costul de fabricatie. sa o regrupeze spre bunurile superioare calitativ. *Alte forme sau situatii de monopol: . alaturi de marii producatori. Talia intreprinderilor nu este egala.monopol rezultat din relatia privilegiata a unor intreprinderi cu statul . ce actioneaza ca o singura unitate. Intalnim piete oligopoliste si in alte sfere precum industria alimentara.monopol prin alianta: acest monopol poate sa apara atunci cand oferta unui bun este realizata de cateva intreprinderi mari ce incheie conventii privind productia pe care au obligatia sa o creeze fiecare in parte. Acestea pot fi omogene sau neomogene. masa si rata profitului sunt diferite de la o unitate la alta. pentru produsele diverselor firme. . sunt oligopoliste pietele produselor cu valoare de intrebuintare mare si care necesita tehnologii de valoare mare. . Acest fenomen de inaintare ori retragere a cererii. asigura tuturor intreprinderilor un profit mai mare decat in cazul functionarii lor separate. valoarea echipamentelor din dotare. Cand monopolul este realizat prin alianta. Prin excelenta.ofertei si pretului de catre monopol trebuie sa tina seama de o serie de factori si anume: capacitatea de plata a cumparatorilor. Aceasta crestere generala a veniturilor tinde sa reorienteze clientela. Se constituie astfel un cartel. care pot determina modificari periodice ale ofertei si pretului. functioneaza si intreprinderi mici si mijlocii. Cumparatorii sunt numerosi. Dominarea ofertei si a pretului de catre monopol. in care eficacitatea se asigura si la praguri relative mici ale productiei. cat si calitatea produselor. cat si pe plan international (OPEC). sa aduca un plus pe piata intreprinderilor mai dinamice in dauna celorlalte. ale automobilelor.monopolul unor intreprinderi proprietate de stat care au dreptul sa comercializeze singure unele produse la preturi mai mari decat cele formate in libera concurenta. etc. Monopolul prin alianta poate sa apara atat pe plan intern. Astfel sunt oligopoliste pietele productiei siderurgice. In asemenea situatii. pretul de vanzare unic si pietele pe care intreprinderile respective au dreptul sa furnizeze marfa. conjunctura economica generala. Si in pietele oligopoliste ca si in pietele duopoliste. care prefera si cer un anume bun creat de o anumita intreprindere. ale masinilor si echipamentelor destinate energeticii. ca in situatia unei intreprinderi unice.

8. Aceste preturi sunt inferioare pretului deechilibru. in paralel cu imbunatatirea calitatii produselor si minimalizarea costurilor. Pentru o perioada de timp. intr-o zona economica. in acelasi timp poate folosi forta de munca ieftina daca in zona ei de activitate lipsesc alte ramuri industriale care sa ofere locuri de munca. in perioade critice vizeaza marfurile care se adreseaza necesitatilor fundamentale alepopulatiei. Statul ia apoi masuri de control al unor preturi.6. Preturile fixate de stat limiteaza sau suprima in acelasi timp conflictele sociale grave. Acest lucru are efecte pozitive asupra procesului de refacere a potentialului productiv uman.Piata monopolistica este piata cu concurenta cvasi perfecta. publici sau privati. Ea se caracterizeaza prin existenta intr-o ramura a unui mare numar de producatori de talie relativ mica si apropiata si prin diferentierea produselor.decizia unei intreprinderi privite izolat nu afecteaza sensibil situatia celorlalte unitati din cauza potentialului productive relativ redus al fiecareia . relansarea mai rapida a acesteia.Piata reglementata de stat este piata in care statul fixeaza preturi la unele bunuri materiale si servicii furnizate de agenti economici. 7. desi limitata o data cu progresul. cu scopul de a proteja unele categorii de producatori sau populatia in totalitatea sa. in favoarea unor intreprinderi mai dinamice si in defavoarea celorlalte. clientela se regrupeaza periodic. in perioade de inflatie ori recesiune economica. urmarind insanatosirea vietii economice. reducerea somajului si utilizarea capacitatilor de productie existente. prin determinarea nivelului optim al productiei. fara a se identifica cu ea. in tendinta de a-si maximiza profitul. al dobanzii si salariilor.Piata tip monopson este opusul celei monopoliste. asigurand in acelasi timp o stabilitate a cererii pentru fiecare vanzator. ce sar forma in piata de concurenta libera si au menirea sa asigure un minim de bunuri indispensabile paturilor sociale cu venituri mici. Instabilitatea productiei agricole. Intrucat mobilul profitului determina frecvent innoirea produselor. piata tip monopson se caracterizeaza prin existenta unui singur cumparator.intrarea a noi concurenti in ramura nu este dificila datorita aceleiasi cauze Se poate concluziona prin urmare ca piata monopolistica se apropie cel mai mult de piata cu concurenta perfecta. pe termen lung. este prezenta chiar . diferentierea produselor grupeaza clientela intre furnizori. Firmele din piata monopolistica . Profiturile obtinute devin astfel mai mari prin reducerea costului mediu de fabricatie. pe termen scurt si alegerea variantei optime de combinare a muncii si capitalului. In timp ce in piata monopolista exista unul sau cativa vanzatori si un numar mare de cumparatori. Intreprinderea cu pozitie de monopson poate sa se aprovizioneze la preturi avantajoase. urmaresc.Fixarea de preturi maxime. Ultima caracteristica permite intreprinderilor sa fixeze cuplul calitatepret. ca si in cazul oligopolului. ceea ce echivaleaza cu limitarea concurentei. In pietele monopolistice si a concurentei care le caracterizeaza trebuie sa se tina seama de urmatoarele doua situatii: . ca de exemplu: . care pot genera dezechilibre economice suplimentare -Garantarea preturilor la unor produse agricole sau a veniturilor agricultorilor. si a unor numerosi vanzatori ai bunului fabricat la scara tarii. determinate de instabilitatea productiei agricole de la an la an datorita conditiilor climatice variabile. Multitudinea producatorilor atrage dupa sine o concurenta mai ampla in pietele monopolistice si permite cumparatorilor sa aleaga dintre produsele livrate de diversele unitati. In multe situatii statul intervine pe diverse piete.

calitatii si diversitatii bunurilor economice. subventionarea de catre stat a unor domenii de activitate economica ineficiente. Congresul SUA a votat “Sherman Act”. care interzice tentativele de monopolizare. dintre care câteva sunt mari Produse diferenţiate sau omogene Pot exista bariere la intrarea pe piaţă Protecţie totală faţă de intrarea rivalilor pe piaţă Monopol O singură firmă Un singur produs Figura 2 . scaderea costurilor si a preturilor. anticoncurentiale: practicile monopolistice. pretul garantat poate sa se soldeze in ani diferiti cu venituri totale inegale. Trăsăturile caracteristice ale tipurilor de concurenţă pe piaţă Piata concurentiala determina utilizarea eficienta a resurselor limitate pentru statisfacerea multiplelor trebuinte individuale si sociale. precum si consumul populatiei. inca din 1890. ca si alte masuri de sprijinire directa a agriculturii au avut o influenta evident favorabila asupra acestei ramuri si a economiei intregi. Astfel. imbunatatirea distributiei si utilizarii acestora. Aceasta instabilitate modifica veniturile anuale ale agricultorilor si deci capacitatea lor de finantare a productiei. influentand nefavorabil cursul activitatii agricole si industriale viitoare. respectiv optimizarea consumului. Deoarece productia agricola este oscilanta. spionaj. cresterea cantitatii. Concurenta poate fi distorsionata si deturnata de la scopul sau prin mijloace neloiale. furturi de documentatii sau conceptie. Desi politica pretului garantat in agricultura a avut si unele urmari secundare nedorite. toate mici Produse diferenţiate Nu există bariere Oligopol Puţine firme. regleaza si stimuleaza productia astfel incat comportamentul producatorilor. Relatiile concurentiale impun producatorilor promovarea progresului tehnic.si in tarile in care agricultura a atins randamente foarte inalte. devine mijloc de realizare a scopului sistemului economic. iar in 1914 s-a constituit Comisia . recurgerea la mijloace extraeconomice (falsificarea produselor de marca. De aceea s-a incercat practica garantarii veniturilor anuale. Pentru promovarea intereselor consumatorilor si producatorilor este necesara mentinerea si stimularea concurentei loiale prin adoptarea unor legi si constituirea de organizatii guvernamentale sau neguvernamentale. amestecul statului in piata produselor agricole. maximizarea satisfacerii trebuintei consumatorilor. etc). Caracteristică Numărul şi mărimea firmelor Structură Concurenţa perfectă Multe firme mici Produse omogene Nu există bariere Natura produsului Condiţiile de intrare şi ieşire Concurenţa monopolistică Multe firme. care sa arbitreze respectarea principiilor concurentei. orientat catre maximizarea profitului.

. In Franta s-a creat in 1936 un Consiliu al Concurentei insarcinat cu controlul practicilor anticoncurentiale.Federala pentru Comert. vizand in ultima instanta protectia consumatorului. insarcinata cu supravegherea respectarii legislatiei anti-trust. art. Legile anti-monopol din Uniunea Europeana sunt incluse intr-o ampla “legislatie de protectie a concurentei”. In Uniunea Europeana.85 al Tratatului de la Roma interzice toate practicile “ce au drept obiectiv sau drept effect restrangerea sau falsificarea jocului concurentei”.

(1) din Constituţie o spune clar: România este economie de piaţă. Olanda (3) şi Marea Britanie (4). desi – în principiu – recunoaste rolul pozitiv al concurentei si este adeptul liberei initiative. gradul de intensitate a concurenţei interne ne poziţionează ceva mai bine. functionare a Uniunii Europene. care reprezinta legislatia primara precum si „Regulamentul Consiliului (CE) nr. ca tara membra a Uniunii Europene. Toate politicile de dezvoltare trebuie să ţină seama de imperativul promovării concurenţei corecte. republicata în Monitorul Oficial nr. talonate de Australia şi Noua Zeelandă. motivat fiind de faptul ca lipsa concurentei reale pe piata pe care opereaza îi simplifica problemele cu care se poate confrunta sau. este asigurat de Legea concurentei nr. în strategiile comerciale care le promoveaza este tentat adesea. cu completarile si modificarile ulterioare. prin continut si modalitati de actiune. aplicarea politicii concurenţei şi interesele consumatorilor reprezintă o legătură stabilă. 742 din 16 august 2005. bazată pe liberă iniţiativă şi concurenţă. Într-un timp al schimbărilor. Pornind de la percepţia mediului de afaceri asupra laxităţii şi eficienţei promovării reale a concurenţei pe piaţă. Facem precizarea ca în materia concurentei legislatia comunitara este prevalenta în raport cu legislatia nationala precum si faptul ca.SUA se situează abia pe locul 14. prin Regulamentul susmentionat. între care mentionam doar prevederile Tratatelor de instituire si. În tara noastra cadrul juridic de reglementare a concurentei. 1/2003 de punere în aplicare a regulilor de concurenta prevazute de art. în România. Totodata. liberalizarea şi normalizarea comportamentelor în economia românească a parcurs un drum lent şi sinuos. autonomia reala a acestora si desfasurarea nestingherita a concurentei.Raportul ia în calcul şi alţi indicatori de percepţie a rolului concurenţei în evaluarea eficienţei pieţei . a diminuării semnificative a deficienţelor instituţionale în ultimii 3 ani. Germania (2). precum si legislatia secundara (regulamente si instructiuni) emisa în aplicarea acesteia.unul din cei 9 piloni esenţiali ai competitivităţii unei naţiuni (grafic 1). eficienţa implementării legii concurenţei se dovedeşte relativ scăzută. 21/1996. Articolul 135 alin. în ciuda chiar şi a dinamicii economice pozitive din ultimii 7 ani. . armonizat deplin cu normele comunitare în domeniu. cel putin. a reformulărilor legislative la standarde europene. Topul mondial este dominat de patru ţări europene: Finlanda (1). Comisar european responsabil cu politica în domeniul concurenţei Practica de pretutindeni demonstreaza ca omul de afaceri autonom. Prin prisma rapoartelor internaţionale.Studiu de caz: Manifestarea concurentei in Romania. Global Competitiveness Report 2007). 81 si 82 din Tratat”. faciliteaza solutionarea lor. În pofida experienţei noastre de 10 ani în reglementarea practicilor anticoncurenţiale. Aceasta constatare evidentiaza necesitatea indubitabila a existentei unui cadru normativ adecvat care. sa limiteze concurenta în domeniul sau. şi anume pe locul 59. De exemplu. autoritatile de concurenta nationale ale statelor membre au fost învestite cu competenta necesara pentru aplicarea prevederilor specifice din Tratat." Mario Monti. rolul statului “Atunci când politica concurenţei este efectiv aplicată. Forumul Economic Mondial plasează România abia pe locul 67 în lume (din 125 de ţări. si uneori reuseste. sa garanteze libera initiativa a întreprinzatorilor. sunt întrutotul si pe deplin aplicabile si reglementarile comunitare în domeniu. respectiv. consumatorii au cele mai mari beneficii.

mediul românesc nu a reuşit să depăşească stadiul de restrictivitate generalizată a libertăţii economice. Ne plasăm peste media celor 29 de economii ex-comuniste analizate. specialiştii BERD percep letargia transpunerii politicii concurenţei de pe hârtie în economia reală (Transition Report 2007). în pofida evoluţiei sale pozitive după 2002 (grafic 3). Totuşi. Pe de altă parte. pe baza opiniilor experţilor economişti din fiecare oficiu naţional de reprezentare a BERD. aşadar. el rămâne semnificativ) şi a promovării libertăţii muncii. De la intrarea sa în vigoare în anul 1996 şi până în 2005. fiscală. Abia în 2006 reuşim un salt infim. Realitatea a dovedit că distribuirea productivă a rentelor este favorizată de teoria alegerilor publice. la locul 49 în 2006 (din 175 de ţări). comercială. cu prezenţa economiei subterane şi a corupţiei. şi 4+. investiţională (în special străină). prin succesul relativ mai slab. În ciuda limitelor metodologice şi a percepţiilor fundamental subiective prezentate de rapoartele internaţionale. în mare parte. Bulgaria. dacă serveşte unui interes public şi este asociat cu bunuri de calitate superioară. libertatea raportată la corupţie şi libertatea muncii. cost şi număr de operaţiuni necesare. ceea ce înseamnă că nu există nici legislaţie concurenţială şi nici instituţie regulatoare. Cum se reflectă ele în oglinda concurenţei? Pe de o parte. în combaterea corupţiei. Alte analize anuale. asigurarea libertăţii monetare (chiar dacă decalajul este mai mic. de la locul 71 în 2005. Or. La rândul lor.Nici Fundaţia Heritage nu face referire expresă la politicile concurenţiale sau la eficienţa implementării lor. Uganda sau Africa de Sud. de atenţionările adresate de Comsia Europeană cu privire la clauza «de aur» a statului român în contractul de privatizare a companiei Petrom şi la dezacordul privind . continuăm să fim totuşi depăşişi de ţări precum Albania. iar intrarea pe majoritatea pieţelor este nerestricţionată). Relaxările semnificative ale reglementărilor mediului de afaceri au condus la îmbunătăţirea semnificativă a poziţiei în clasamentul uşurinţei de a derula afaceri în România. mai puţine externalităţi negative şi concurenţă mai puternică. monetară. faţă de celelalte state analizate aici. a drepturilor de proprietate. dar în urma tuturor statelor noi membre ale UE. atingând nivelul de 2. teoria alegerilor publice asociază stricteţea reglementărilor cu o concurenţă mai slabă.67 a indicelui politicii concurenţiale în România (scalarea se face între 1. Ele ne plasează pe un ruşinos loc 117. pentru prima dată. Plasaţi pe locul 67 în lume. între 1997 şi 2006. implementarea legii concurenţei pare că nu a cunoscut nici o îmbunătăţire relativă faţă de standardul economiilor dezvoltate (grafic 2). Indicele libertăţii economice a României depăşeşte foarte uşor. se asociază rapoartelor precedente. în opinia unora. garantarea drepturilor de proprietate. operării sau închiderii unei afaceri – evaluate ca timp. de exemplu. Scorul final e obţinut prin ponderarea egală a zece libertăţi individuale: libertatea derulării afacerilor. Să ne amintim. plasarea la baza scalei libertăţii economice moderate se justifică. reglementarea strictă a barierelor la intrarea pe o piaţă se justifică. decât efectele eficienţei implementării politicilor concurenţiale în sens restrâns. libertatea faţă de guvern. estimarea acestui indice se impune ca parte componentă a reformelor structurale. un individ este.Distorsiunile concurenţiale induse de taxe şi subvenţii sunt însă mult mai îngrijorătoare. Banca Mondială clasifică ţările lumii în funcţie de piedicile birocratice puse deschiderii. precum cele ale Băncii Mondiale sau ale Fundaţiei Heritage. Autorii definesc libertatea economică ca find “acea componentă a libertăţii care vizează autonomia materială a individului în relaţia sa cu statul şi alte grupuri organizate”. liber economic dacă dispune neîngrădit de controlul muncii şi proprietăţii sale. cu o treime de punct. Timp de 10 ani. Avansul României este cauzat în principal de dinamica libertăţii fiscale (grafic 4). media mondială a celor 161 de ţări analizate abia în anul 2007. ci la efectul agregat al intervenţiilor publice şi private asupra libertăţii economice. şi nu de cea a interesului public. ceea ce înseamnă că standardele sunt similare cu cele ale economiilor dezvoltate. justificările nu sunt greu de găsit în realitatea românească. Ele surprind mai degrabă caracteristicile mediilor de afaceri performante în sens larg. Peru.

gradul de independenţă formală şi reală a autorităţilor de concurenţă. rata medie a profiturilor era negativă. În 2002. că ea trebuie rezolvată pe baza unei legi solide a falimentului. telecomunicaţiilor. mai degrabă decât eficienţa sa reală. strâns dependentă de experienţa legiferării. cifra de afaceri a companiilor majoritar private o depăşea pentru prima dată pe cea a companiilor deţinute majoritar de stat. efectuarea comparaţiilor pe un grup vast de ţări. Apoi. consumatorii care călătoresc în străinătate ştiu foarte bine că bunurile de larg consum sau insulina sunt mult mai scumpe la noi decât pe alte pieţe europene şi că nu reuşim să controlăm fenomenul preţurilor excesive.claritatea conţinutului legislaţiei concurenţiale. dimensiunea economică (-). Alături de variabilele direct dependente. Problema insolvenţei. deschiderea . de ploia de acte normative care a favorizat anumite practici anticoncurenţiale. care măcina economia românească la începutul anilor 2000 în proporţie de aproxaimativ 40% din PIB. Concurenţa corectă se cristalizează şi se radicalizează.se regăseşte şi o paletă vastă de alţi factori macroeconomici explicativi.taxa de înmatriculare auto. Şi asta pentru că în 2001. instituţiile internaţionale creează un sistem de indicatori agregaţi de percepţie. între implementarea eficientă a politicii concurenţiale şi expansiunea firmelor private eficiente. de achiziţiile publice şi corupţia care le tapează . în final. să nu uităm că procesul privatizării şi al retrocedării proprietăţilor în România devine « perpetuu».vom remarca ritmurile actuale de creştere a cifrelor de afaceri cu două cifre în multe sectoare ale economiei. imobiliară. Dacă aruncăm o privire la dinamica topului celor mai puternice 100 de companii din România . ţigărilor. Apoi. în acest top 100. Nu în ultimul rând. numărul şi gradul de calificare a personalului şi număr de cazuri analizate .De asemenea. marii jucători ai pieţei au răsturnat balanţele veniturilor în favoarea profiturilor. abia în anul 2004. a cimentului. nesurprinse în rapoartele de mai sus . Deşi metodologiile aplicate sunt adesea criticate. produselor farmaceutice. a scăzut la circa 15% în prezent. Ştim că politica concurenţială are un rol important în garantarea funcţionării normale a economiilor de piaţă. depinde în mod semnificativ de: nivelul dezvoltării economice (+). monitorizarea rapoartelor şi a clasamentelor internaţionale are menirea de a contura o imagine mai clară asupra poziţiei României în sistemul economic global în funcţie de eficienţa implementării politicii concurenţiale şi a efectelor generate asupra performanţelor mediului de afaceri.fie ele rezultatul înţelegerilor restrictive de stabilire a preţurilor sau împărţire a pieţelor. de realităţile economice şi politice ale fiecărui stat în parte.resimt cel mai bine eficienţa reală a implementării legii concurenţei. şi de la ponderarea lor cu nivele de încredere specifice. listele de excepţii particulare etc. pornind de la chestionare adresate mediului de afaceri şi specialiştilor. Obstacolele în realizarea unor astfel de comparaţii nu sunt puţine: conţinutul eterogen al politicilor concurenţiale. Rezultatele analizelor empirice sugerează că percepţia eficienţei implementării legislaţiei concurenţiale. Însă diversitatea lor face imposibilă o apreciere exhaustivă şi plauzibilă a normalităţii şi corectitudinii mediului concurenţial. Mereuţă. Astfel. într-un final. Corelaţii pozitive şi semnificative se găsesc. Cu atât mai grea se dovedeşte evaluarea eficienţei combaterii practicilor anticoncurenţiale.care determină regulile concurenţiale ale pieţei . abia în anul 2005. asigurărilor sau apei minerale. Studiile de caz surprind cu mai multă acurateţe eficienţa implementării legii concurenţei. Autorităţile au înţeles. tipul practicilor anticoncurenţiale reglementate. companiile multinaţionale au început să domine topul 100 cu o pondere de 58% în cifra lor de afaceri. însă până să devină o ideologie va mai trece ceva timp. afectaţi de practicile exclusive ale actorilor pe piaţă . bugetul alocat autorităţilor de concurenţă. în special. Principiul cărămidei la care adăugăm una şi obţinem o creştere de 100% funcţionează aici din plin. mecanismele diferite de implementare.Concurenţii de pe piaţa energetică. cu toate că încă 21 de firme din top 100 înregistrau încă pierderi. aşa cum semnala profesorul C. şi nu prin alocarea perpetuă de ajutoare de stat pentru restructurare şi salvare. apărute abia în 2006. Ele permit.

în opoziţie cu principiul fundamental al apărării concurenţei şi nu al concurenţilor. ci reforma juridică şi. politicieni sau întreprinderi. curba învăţării instituţionale primează pe termen lung în faţa PIB-ului pe locuitor. Aşa se poate explica poziţionarea eficienţei concurenţiale a României în urma multor ţări mai slab dezvoltate. pare rezonabilă concluzia că. aşa cum sugerează uneori literatura de specialitate.comercială (+). cu excepţia Indonesiei (prima lege a concurenţei apare în 1999). . O posibilă explicaţie constă. Pe de altă parte. Interpretarea celor două rezultate devine interesantă. cu atât eficienţa implementării legislaţiei concurenţei este mai scăzută. aşadar. în ideea că legislaţia concurenţei este subsumată intereselor specifice ale unor grupuri. Cu alte cuvinte. implementarea sa efectivă poate fi împietată de alte grupuri de interese. buna funcţionare a Agenţiei Naţionale de Integritate. Însă unele analize evidenţiază contrariul. însă îşi pierde din relevanţă pe măsură ce ţările au o experienţă mai mare de legiferare a concurenţei. nivelul corupţiei (-) şi experienţa legislativă în domeniu (+). cu cât nivelul perceput al corupţiei este mai mare. Pe de o parte. în cazul nostru. grupurile de interese sunt cele care pot sprijini introducerea unei legislaţii concurenţiale. şi nu funcţionează ca un mecanism real de promovare a concurenţei pe o piaţă. Iordaniei (2000). Intuitiv.Nivelul dezvoltării economice explică semnificativ şi pozitiv eficienţa sistemelor concurenţiale. Riscul cel mai mare rămâne ca legislaţia concurenţei să fie captată de anumite grupuri de interese. Cert este că legislaţia concurenţei nu constituie un remediu împotriva corupţiei. Marocului (2000) sau Barbadosului (2003).

.

.

fiind chemata sa asigure buna functionare a mecanismelor pietei. În acest scop. prevenind orice manifestare care ar putea avea drept scop sau efect împiedicarea. Actiunile desfasurate de Consiliul Concurentei în exercitarea rolului sau specific au o dubla dimensiune: una preventiva si una corectiva. a unei autoritati învestite prin lege pentru a veghea la respectarea regulilor specifice. obiectivele. 16-62) si legislatia secundara emisa în aplicarea acesteia. Consiliul Concurentei: – vegheaza la respectarea „regulilor jocului pe piata”. se impune cu necesitate existenta unei institutii. Modul de organizare. nu pot garanta prin sine însasi functionalitatea economiei de piata. . art. oricât de riguroase si cuprinzatoare ar fi acestea. atributiile si procedurile sale de lucru. – îsi consolideaza pozitia „de arbitru” fata de toti actorii mediului economic. competentele.Consiliul Concurentei – garantul economiei de piata functionale Existenta unor reglementari în domeniul concurentei. – sanctioneaza devierile de la un comportament concurential normal. republicata (Capitolele IV – VI. Dimensiunea preventiva consta în monitorizarea pietelor si supravegherea comportamentului agentilor economici astfel încât prin interventiile sale sa evite denaturarea în mod semnificativ a concurentei pe piata si în implicarea activa în procesul legislativ putându-se opune adoptarii oricaror reglementari juridice care contin prevederi anticoncurentiale. conceput sa functioneze ca autoritate administrativa autonoma în domeniul concurentei. 21/1996. Consiliul Concurentei reprezinta o institutie care. restrictionarea sau distorsionarea concurentei si afectarea climatului concurential. – promoveaza cultura concurentei. inclusiv masurile pe care le poate dispune si sanctiunile pe care le poate aplica celor vinovati de încalcarea prevederilor legislatiei în domeniul de competenta sunt precizate în Legea concurentei nr. se situeaza în rândul autoritatilor nationale de prim rang. În România acest rol revine Consiliului Concurentei. prin misiunea si rolul specific. Prin urmare.

d) sesizarea Guvernului în cazurile de imixtiune a organelor administratiei publice (centrale si locale) în aplicarea legislatiei concurentei si recomandarea masurilor pentru a facilita dezvoltarea pietelor si a concurentei. Componenta teritoriala a structurii Consiliului Concurentei este formata din inspectoratele regionale (pe regiuni de dezvoltare) si judetene. b) reglementarea comportamentului agentilor economici în raport cu necesitatea functionarii normale a competitiei si promovarea intereselor consumatorilor fara a leza interesele legitime ale mediului de afaceri. În calitatea sa de autoritate administrativa autonoma. e) emiterea avizelor „conform” pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurential si propunerea modificarii acelora care au un astfel de efect. În întreaga activitate Consiliul Concurentei reprezinta un „arbitru echidistant”. asociatii de agenti economici si/sau autoritati cât si prin identificarea prevederilor din actele normative si/sau administrative care au sau pot avea efecte negative asupra competitiei si interventia directa pentru corectarea sau eliminarea lor. asigurând conditiile necesare pentru ca „motorul” .Dimensiunea corectiva este data de masurile adoptate pentru restabilirea si mentinerea unui mediu concurential eficient. prin care acesta îsi îndeplineste rolul si îsi exercita atributiile si competentele specifice în aplicarea actelor normative pe care le administreaza. plenul sau fiind format din 7 membri: un presedinte. indiferent de natura capitalului social: privat. sesizari sau notificari si dispunerea masurilor pentru înlaturarea lor si sanctionarea celor vinovati. stabilite prin Legea nr. de stat sau mixt. din proprie initiativa sau ca urmare a unor plângeri. importante atributii revin Consiliului Concurentei în domeniul ajutorului de stat. Consiliul Concurentei exercita numeroase atributii. f) reprezentarea României si promovarea intereselor tarii noastre în domeniul concurentei. prin întreaga sa activitate autoritatea prezentata se constituie într-un vector al mecanismelor specifice functionarii economiei de piata. concepute ca unitati fara personalitate juridica. Dimpotriva. c) efectuarea unor studii utile pentru cunoasterea pietei si fundamentarea masurilor necesare pentru îmbunatatirea competitivitatii. precum si pentru elaborarea. Numirea membrilor plenului se realizeaza de catre presedintele României. atât prin înlaturarea practicilor care prejudiciaza concurenta promovate de unii agenti economici. Corespunzator complexitatii si importantei atributiilor pe care trebuie sa le îndeplineasca. precum si în cadrul ECN (Reteaua Europeana de Concurenta). în sensul ca aplica legea în mod unitar atât firmelor românesti cât si celor straine. asigurându-le consultanta de specialitate necesara pentru a identifica tipurile de ajutor de stat potrivite. aferente fiecarei masuri de sprijin initiata în conformitate cu reglementarile comunitare. la propunerea Guvernului. 2 vicepresedinti si 4 consilieri de concurenta. potrivit actului normativ prin care a fost înfiintat. nu reprezinta un factor de presiune asupra activitatii întreprinzatorilor. 21/1996 (republicata) între care mentionam: a) identificarea practicilor anticoncurentiale si investigarea acestora. centrale si teritoriale. Totodata. Expunerea succinta a rolului. proiectelor de scheme de ajutor de stat care sa raspunda necesitatilor prioritare la nivel national. Consiliul Concurentei cuprinde si structurile de specialitate. Consiliul Concurentei a fost consacrat ca autoritate administrativa autonoma în domeniul concurentei. Fiintând ca institutie publica autonoma. în vederea notificarii catre Comisia Europeana pentru a fi autorizate. Aceasta autoritate reprezinta un partener competent al furnizorilor de ajutor de stat. în raporturile cu organismele internationale sau alte state. competentelor si atributiilor Consiliului Concurentei evidentiaza fara echivoc faptul ca acesta nu este o autoritate de control în sensul consacrat al cuvântului.

acesteia – concurenta – sa functioneze ireprosabil. sprijinind mediul de afaceri pentru integrarea eficienta în structurile pietei europene unice si asimilarea mecanismelor de functionare ale acesteia. cu care se poa .