PROTEINE
Una dintre cele mai importante categorii de substanţe care intra în compoziţia materiei vii o
constituie proteinele sau substanţele proteice. Din punct de vedere fizico-chimic ele se
caracterizează prin greutate moleculară mare, având deci structura macromoleculară. Prin hidroliză
pun în libertate aminoacizi sau peptide.
Reacţii de precipitare
Reacţiile de precipitare se datoresc în parte proprietăţilor fizice ale substanţelor proteice. Astfel,
deoarece proteinele au structură macromoleculară, prin dizolvare dau soluţii coloidale. În soluţie
proteinele se găsesc sub formă de molecule mari, agregate sau micele. Stabilitatea acestor micele
depinde de mărimea lor, de starea lor electrică, de densitatea dizolvantului şi de temperatură, aşa
încât reacţiile de precipitare sunt dependente de aceşti factori. Ele se pot împărţite în două grupe:
1
Reacţii reversibile de Salifierea (precipitare cu (NH4)2SO4) precipitare:
- prin caldură
Reacţii ireversibile de precipitare - cu săruri ale metalelor grele (CuSO4 şi Pb (CH3COO)2)
- cu acizi minerali concentraţi (HCl, HNO3)
- cu acizi organici (CCl3COOH şi acid sulfosalcilic)
- cu reactivii alcaloizilor (Esbach, Bouchardat şi soluţie
saturată de acid picric).
2
Modul de lucru
Salifierea -Într-o eprubetă se introduce puţin ser sangvin sau albus de ou diluat şi se adaugă sulfat
de amoniu solid până nu se mai dizolvă substanţa. Se observă că o dată cu salifierea se formează un
precipitat de proteină. Dacă se adaugă apă distilată, precipitatul se dizolvă, deoarece a scăzut
concentraţia în sulfat de amoniu. Adăugând din nou sulfat de amoniu, când se ajunge la saturaţie,
apare din nou precipitatul.
Modul de lucru – se iau 5 eprubete notate de la 1 la 5 şi se introduce în fiecare 2 ml ser sangvin sau
albuş de ou diluat.
1. Se încălzeşte prima eprubetă şi se observă formarea unui precipitat.
2. În a doua eprubetă se adaugă o picătură de acid acetic şi se încălzeşte. Precipitatul se observă mai
repede şi mai complet pentru că prin adăugare de puţin acid acetic proteina a fost adusă mai aproape
de punctul izoelectric.
3. În a treia eprubetă se adaugă 0,5 ml acid acetic 10% şi se încălzeşte. Nu apare precipitat, mediul
fiind prea acid.
4. În a patra eprubetă se încălzesc 0,5 ml acid acetic 10% şi puţină NaCl solidă. Va apare un
precipitat deoarece la mediul acid s-a adăugat o sare neutră (NaCl).
5. În a cincea eprubetă se adaugă 0,5 ml NaOH concentrat şi se încălzeşte. Precipitatul nu mai apare,
deoarece mediul este prea alcalin.
3
În concluzie proteinele nu precipită în medii prea acide sau prea alcaline. În mediu acid prezenţa
sărurilor neutre înlesneşte precipitarea.
4
- în a treia eprubetă se adaugă câteva picături de reactiv Bouchardat. În prima şi a doua eprubetă
apare un precipitat galben, insolubil la cald, iar în a treia eprubetă se obţine un precipitat roşu-brun.
Reacţii de culoare
Reacţiile de culoare se datoresc proprietăţilor chimice ale proteinelor. Ele sunt, de fapt, reacţiile unui
anumit amino-acid care intră în compoziţia lor. Nu toate protidele dau aceste reacţii cu aceeaşi
intensitate. Aceasta dovedeşte că în general, protidele au aceeaşi compoziţie, dar se deosebesc între
ele prin felul, numărul şi secvenţa aminoacizilor. Cele mai importante reacţii de culoare sunt:
1. Reacţia biuretului
2. Reacţia xantoproteică
3. Reacţia Adamkiewicz
4. Reacţia Millon
5. Reacţia sulfului
6. Reacţia ninhidrinei
Reactivi
-sulfat de cupru 1%
- hidroxid de sodiu 10 %
- acid azotic concentrat
- acid acetic concentrat
- acid sulfuric concentrat
- reactiv Millon (într-o capsulă de porţelan se pun 10 g mercur metallic, peste care se adaugă 20 g
acid azotic concentrat d= 1,42. Operaţia se face în nişe, deoarece se degajă vapori nitroşi. După
răcire se adaugă un volum de două ori mai mare de apă distilată. Se lasă în repaus 24 ore. Dacă nu
este perfect limpede, se filtrează.
- acetat de plumb 0,5 %
- hidroxid de sodiu 20%
- ninhidrină 1% soluţie acetonică.
5
Modul de lucru
1. Reactia biuretului
Proteinele şi unii produşi de hidroliză ai proteinelor dau în mediu alcalin, cu cantităţi mici de sulfat
de cupru, o coloraţie roz-violet, datorită formării unui derivat peptidic sau protidic cupro-alcalin.
Într-o eprubetă se pun 2 ml ser sangvin sau albuş de ou diluat, se alcalinizează cu câteva picături de
NaOH 10% şi se adaugă apoi cu atenţie, picătură cu picătură, sulfat de cupru 1%. Se obţine o
culoare roz-violet. Nu trebuie adăugat prea mult sulfat de cupru, pentru că excesul de NaOH cu
CuSO4 poate da hidroxidul cupric, care este un precipitat şi care ar împiedeca observarea culorii roz-
violet. Această reacţie se numeşte reacţia biuretului pentru că este dată şi de biuret. Biuretul este o
substanţă ce rezultă din condensarea a două molecule de uree, cu eliminarea unei molecule de
amoniac:
-
2
O H O
NH2
O=C NH2
O=C C N N C
NH2 . .
NH CuSO4 (-) NH
HN Cu
- NH3 2 NaOH
. . (-)
NH2 O=C C N N C
O=C NH2
NH2 H H O
O
biuret 2 Na +
2. Reacţia xantoproteică
Proteinele formează cu HNO3 concentrat, un precipitat alb la rece. Prin încălzire, precipitatul devine
galben, iar în medii alcaline culoarea se schimbă în galben-potocaliu. Această reacţie de culoare se
datoreşte formării de nitroderivaţi aromatic din aminoacizi cu nucleu aromatic, conţinuţi în protide
ca: fenil-alanina, tirozina şi triptofanul.
- _
CH2 - CH - COOH - CH2 - CH - COO
2 HO
NH2 NH2
HCl
+ -
+ 3 H2O
O O
N N
O- O O-
OH
6
Într-o eprubetă se introduce 2 ml ser sangvin sau albuş de ou diluat, peste care se adaugă 1 ml HNO 3
concentrat. Se formează un precipitat alb. Prin încălzire, precipitatul devine galben-deschis.
Prelungind încălzirea, substanţa protidică se dizolvă parţial şi lichidul capată o culoare galbenă
frumoasă. Se alcalinizează cu NH3 concentrat. Se obţine o culoare galben-portocalie.
3. Reacţia Adamkiewicz
Prin tratarea unei soluţii protitice cu acid gliosilic, în prezenţa acidului sulfuric, se obţine o coloraţie
roşie-violetă. Aceasta reacţie se datoreşte prezenţei triptofanului în molecula protetică. Proteinele
care nu conţin triptofan (spre exemplu gelatina) nu dau reacţia Adamkiewicz. Acidul glioxilic este
un acid nestabil, uşor oxidabil şi greu de obţinut ca atare. De aceea, practic, reacţia Adamkiewicz se
execută cu acid acetic concentrat, care conţine totdeauna urme de acid glioxilic.
O
C
H
COOH
ACID GLIOXILIC
Într-o eprubetă se pun 2 ml ser sangvin sau albuş de ou diluat, peste care se adaugă un volum egal de
acid acetic concentrat. Se introduce apoi în fundul eprubetei 1 ml H2SO4 concentrat. La limita de
separaţie între cele două lichide apare un inel roşu-violet.
4. Reacţia Millon
Proteinele dau cu reactivul Millon un precipitat alb, gelatinos, care prin încălzire devine spongios şi
capată o culoare roşie-cărămizie. Această reacţie este dată de aminoacizii cu nucleu fenolic,
conţinuţi în molecula proteică (tirozina).
Într-o eprubetă se pun 2 ml ser sangvin sau albuş de ou şi se adaugă câteva picături de reactiv
Millon. Se încălzeşte. Prin încălzire, precipitatul se strânge, devine spongios şi capată o culoare
roşie-cărămizie. Reactivul Millon este un amestec complex de azotat mercuric, azotat mercuros, acid
azotic şi acid azotos.
5. Reacţia sulfului
Proteinele care conţin acizi aminaţi de sulf (metionina, cistina, cisteina), prin încălzire în mediu
alcalin, pun în libertate sulful sub forma de H 2S, care cu o sare de plumb dă un precipitat negru de
sulfură de plumb.
Într-o eprubetă se pun 2 ml ser sangvin diluat sau albuş de ou diluat, peste care se adaugă NaOH 20
%. Se încălzeşte până la fierbere şi se adaugă câteva picături dintr-o soluţie de acetat de plumb sau
azotat de plumb 0,5 %. Apare un precipitat negru de sulfură de plumb.
7
6. Reacţia ninhidrinei
Aminoacizii dau cu ninhidrina o coloraţie violet-albastră cu excepţia prolinei şi oxiprolinei, care dau
o coloraţie galbenă. Reacţia este dată (mai greu) şi de substanţele protidice.
Într-o eprubetă se pun 2 ml ser sangvin sau albuş de ou diluat, iar în altă eprubetă se pun 2 ml soluţie
dintr-un aminoacid (glicocol). În ambele eprubete se adaugă câteva picături de ninhidrină. În
eprubeta cu soluţie de aminoacid apare o coloraţie violet-albastră intense, iar în eprubetă cu ser
sangvin sau albuş de ou diluat apare o coloraţie sau un precipitat albastru, mai puţin intens.
Compusul colorat este rezultatul unei serii de reacţii intermediare, prin care aminoacidul este
degradat la aldehidă şi CO2, azotul grupării amină fiind singurul care intră în molecula acestui
produs final. Între aminoacid şi ninhidrină are loc următoarea reacţie:
O
O
C H
C OH R - CH - COOH C + RCHO + NH3 + CO2
C + OH
OH NH2 C
C
O
O
O O
C OH C
C + H
N H +
H
OH H C
C HO - 3 H 2O
C
O
O
O O O OH
C H C C C
(pH =4.5) NH3
C N C C N C
C C C C
O O O O
I II
8
O ONH4
C C
NH3 C N C
C C
O O
III
Reacţia ninhidrinei este dată de toate substanţele care conţin grupări aminice. Ea nu este
specifică aminoacizilor şi protidelor. Aminoacizii însă reacţionează cu ninhidrina dând CO2, NH3 şi
aldehide, cu un atom de carbon în minus decât aminoacidul tratat. Eliberarea dioxidului de carbon
este caracterizată existenţei unui carboxil liber în vecinatatea grupării aminice. Aşadar culoarea roz-
violet pe care o dau aminoacizii cu ninhidrina nu este specifică, ea fiind dată şi de amoniac, peptide
şi protide, dar eliberarea de CO2 în această reacţie este specifică aminoacizilor. Cu ajutorul reacţiei
ninhidrinei se pot pune în evidenţa aminoacizii separaţi dintr-un amestec, prin metoda numită
cromatografie.
Mult mai mult decât documente.
Descoperiți tot ce are Scribd de oferit, inclusiv cărți și cărți audio de la editori majori.
Anulați oricând.