UNIVERSITATEA “SPIRU HARET” BUCURESTI

Facultatea de Management Financiar Contabil Craiova

Specializarea : Contabilitate şi informatică de gestiune

LUCRARE DE DIPLOMÃ
Student:

1 SCOPUL ŞI OBIECTIVUL LUCRĂRII

În noul sistem contabil din România contabilitatea financiară

operează cu conceptul dualist, adică cuprinde contabilitatea
financiară şi de gestiune. Contabilitatea financiară descrie circuitul
patrimonial al societăţii luat în totalitatea şi structuralitatea sa.
Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informaţii sintetice
privind poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei
financiare. Informaţia contabilă este destinată utilizatorilor externi
definiţi de : investitorii de capital , bancheri angajaţi , furnizori ,
clienţi , guvern şi instituţiile sale , publicul.
Activitatea economică a societăţii Gepa S.A. se desfăşoară pe
baza unui program concretizat sub aspect financiar în bugete de
venituri şi cheltuieli. Această lucrare prezintă pe baza documentelor
fundamentale unele operaţii privind organizarea şi urmărirea
activităţii societăţii:
aprovizionare, producere, comercializare, determinarea şi
repartizarea rezultatului obţinut.
Lucrarea abordează elemente ce se referă la standardele
internaţionale de contabilitate , la ordonanţele şi hotărârile
Ministerului Finanţelor accentuând că organizarea contabilităţii se
face potrivit Legii 82/1991.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta informaţii referitoare

1
la contabilitatea veniturilor şi determinarea rezultatului precum şi la
modalităţile de întocmire a situaţiilor financiare.

2 DATE GENERALE REFERITORE LA SOCIETATEA

COMERCIALĂ
2.1 INFORMAŢII GENERALE

2.1.1 Denumirea : SC GEPA SA

2.1.2 Forma juridică (S.A, S.R.L.) S.A
2.1.3 Nr. de înmatriculare la Oficiul Registrului
Comerţului
J25-31/10.07.1995
2.1.4 Înfiinţarea societăţii comerciale
2.1.4.1 Societatea Comercială provine din Întreprinderea de
stat Încaltãminte Râureni care s-a înfiinţat prin N (nationalizare) în
anul 1951.
2.1.4.2 Temeiul juridic de constituire a societăţii comerciale :
L15/1990 şi L 31/1990. În baza HG1176/ 02.11.1990 s-a constituit
SC GEPA SA prin preluarea întregului patrimoniu al Întreprinderii de
Încaltãminte Râureni.
2.1.5 Codul fiscal R 1418850
2.1.6 Sediul principal
Localitatea : Râureni-Teleorman
Strada : Aleea Trandafirilor, Nr.1, Cod Poştal 1025
Prefix 0245 Tel. 111566
2.1.7 Capitalul social (mii lei)
-la înfiinţarea societăţii 9.000 mii lei
Titlurile de proprietate asupra terenurilor s-au obţinut în 1996
în baza HG 834/1991.

2
Majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor s-a făcut prin
cererea de
înscriere de menţiuni nr.3834/1956/20.07.1996.
2.1.8 Acţiuni : valoarea nominala (mii lei) 10
Număr 10.430
2.1.9 Sectorul de activitate 1520 – fabricarea încãltãmintei.
2.1.10 Personalul societăţii
Numărul total de salariaţi la data de 18/072/2005 este de
216 din care :
-Conducere 5
-Personal muncitor 156
-Alte categorii 55
2.2. a) Descrierea poziţiei geografice a S.C.:
SC GEPA SA este situată în S-E României , la 20 km de oraşul
ALEXANDRIA, în zona industrială Râureni-Teleorman.
b) Enumerarea şi prezentarea pe scurt a tuturor
amplasamentelor societăţii:
SC GEPA SA nu are filiale sau sucursale.
2.3 Investiţii
SC GEPA SA nu are investiţii în curs.
Pentru perioada 2010-2013 societatea îşi propune realizarea
prin investiţii a următoarelor obiective :
-linie producere tãlpi duraflex ;
-instalaţie termoficare proprie ;
-tâmplărie metalică şi plastic pentru geam termopan ;
-utilaje pentru şlefuit tãlpi
2.4 Principii , politici , şi metode contabile.
a) Bazele întocmirii situaţiilor financiare.
Aceste situaţii financiare au fost întocmite în conformitate cu
OMF 94/2001

3
şi cu SIC. Înregistrările contabile pe baza cărora au fost întocmite
aceste situaţii
financiare sunt efectuate în lei având la bază principiul costului
istoric.
Valorile la cost istoric nu au fost ajustate astfel încât să reflecte
impactul
condiţiilor hiperibflaţionste considerate a fi aplicabile în România
conform criteriilor enunţate de IAS 29.
b)Conversii valutare.
Tranzacţiile realizate în valută sunt transformate în lei la o
rată de schimb valabilă la data tranzacţiei. Activele şi pasivele
exprimate în valută la data întocmirii bilanţului sunt transformate în
lei utilizând ratele de schimb valabile la sfârşitul perioadei.
Câştigurile sau pierderile rezultate din aceste conversii sunt incluse
în contul de profit şi pierdere , ca parte a veniturilor sau cheltuielilor
financiare.
c)Amortizarea activelor imobilizate.
Societatea a folosit metoda amortizării liniare pe întreaga durată de
viaţă a activelor.
b) Evaluarea stocurilor.
Stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă. Costul stocurilor include toate costurile
suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se
găsesc în prezent , respectiv:
- materiile prime şi consumabilele : costul de achiziţie după metoda
CMP
- producţia în curs şi produsele finite : costul materialelor directe +
manopera
+cheltuielile de regie atribuibile.
c) Instrumente financiare.

4
 Instrumentele financiare folosite de societate sunt formate din
numerar,
depozite la termen , creanţe şi datorii . Sunt evaluate la valoarea
justă.
d) Venituri.
Veniturile sunt înregistrate în momentul livrării de produse de
către societate, deoarece acesta este momentul în care riscurile
semnificative şi avantajele deţinerii proprietăţii sunt transferate
clientului. Sumele reprezentând veniturile nu includ taxele de
vânzare (TVA) şi discounturile comerciale acordate.
e) Impozite şi taxe.
Societatea înregistrează impozitul pe profit pe baza profitului
brut rezultat din situaţiile financiare româneşti întocmite în
conformitate cu legislaţia fiscală aplicabilă în România . Diferenţele
dintre raporatea financiară în conformitate cu IAS şi reglementările
contabile româneşti duc la apariţia unor diferenţe semnificative între
valoarea contabilă a anumitor active şi pasive, precum şi între
veniturile şi cheltuielile contabile şi cele fiscale.
Impozitul amânat pe profit va fi obţinut prin aplicarea metodei
“datoriei bilanţiere” pentru diferenţe temporare rezultând
între bazele de impozitare ale activelor şi pasivelor şi valorile lor
contabile luate în considerare în raportarea conform IAS . Activele şi
datoriile privind impozitul amânat se calculează folosind rata de
impozitare pentru perioada în care este de aşteptat ca diferenţele
temporare legate de aceste active şi datorii privind impozitul amânat
să fie resorbite.
f) Rezultatul pe acţiune.
Rezultatul de bază pe acţiune este calculat prin împărţirea
profitului net distribuibil acţionarilor la numărul acţiunilor
existente la 31decembrie.

5
 CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND

CHELTUIELILE , VENITURILE ŞI REZULTATELE

1.1 STRUCTURI ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ PRIVND

CHELTUIELILE ŞI VENITURILE

Contabilitatea financiară a cheltuielilor şi veniturilor este

organizată având la bază concepţia dualistă. În consecinţã, ea are ca
obiect evaluarea şi înregistrarea cheltuielilor şi veniturilor în funcţie
de natura lor.
Pentru reprezentarea cheltuielilor şi veniturilor se porneşte de
la caracterul de proces al activităţilor consumatoare de resurse şi
producătoare de rezultate.
Ocazionarea cheltuielilor, crearea veniturilor se derulează în
mai multe etape succesive sau simultane de timp. Astfel, în cazul
procesului cheltuielilor se întâlnesc patru momente:
-angajarea, consumul, plăţile, imputarea.
Angajarea are loc în momentul în care se contracteză obligaţia
bănească generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse.

6
 Consumul este specific utilizării efective resurselor în scopul
satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive, după caz.
Plăţile constau din achitarea unei sume de bani ca echivalent
în cadrul relaţiilor financiare.
Imputarea reprezintă momentul când cheltuielile sunt
decontate sau repartizate asupra rezultatelor obţinute. În cadrul
procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente:
-producţia, facturarea sau vânzarea pe credit, încasarea,
încorporarea.
Producţia este momentul creării rezultatului ca produs al
activităţii consumatoare de resurse.
Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transformarea
dreptului de proprietate de la vânzător la client.
Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se
trasformă în bani.
Încorporarea este o etapă strict contabilă prin care veniturile
sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile
corespunzătoare.
Respectând principiul independenţei exerciţiilor toate operaţiile
care determină cheltuielile şi veniturile sunt înregistrate în
momentul generării sau angajării lor.
În concordanţă cu principiul rezultatului este necesar să se
delimiteze momentul în care cheltuielile se consideră consumate şi
veniturile realizate , iar pe această bază imputarea costului ataşat în
vederea determinării rezultatului net. În acest sens s-a creat
principiul recunoaşterii cheltuielilor consumate în momentul utilizării
resurselor , iar a veniturilor realizate în momentul transferării
dreptului de proprietate , deci al livrării sau facturării către client.
Toate cheltuielile angajate în cursul exerciţiului care nu se pot
ataşa veniturilor realizate sunt ”activate” sau recunoscute ca active ,

7
fiind imobilizate , stocate sau repartizate asupra mai multor exerciţii.
De asemenea sunt ”pasivizate ” sau recunoscute ca pasive toate
veniturile realizate în avans care sunt atribuite exerciţiilor viitoare.

1.2. DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND CHELTUIELILE.

Cheltuielile sunt sume plătite sau de plătit de către unitatea

patrimonială pentru:
-consumurile proprii ;
-munca prestată în folosul său ;
-obligaţii contractuale şi legale faţă de terţi ;
-alte situaţii excepţionale ;
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului se asimilează acestora
amortizările şi provizioanele şi cedările sau pierderile din calamităţi
sau alte cauze a activelor.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot
rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a
persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Cheltuielile se clasifică după mai multe criterii:
a) după natura respectivă , natura activităţii desfăşurate şi
natura resurselor consumate;
b) după destinaţie ;
c) după momentul angajării şi consumului ;
Cheltuielile după criteriul ”destinaţie” se clasifică în cadrul
contabilităţii de gestiune (manageriale).
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli , după
natura lor , astfel:
a) cheltuieli de exploatare , care cuprind:
- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile ;
costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate ; costul de

8
achiziţie al materialelor nestocate , trecute direct asupra cheltuielilor
; contravaloarea energiei şi apei consumate;
- valoarea animalelor şi păsărilor ; costul mărfurilor vândute şi
al ambalajelor;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi ,
redevenţe , locaţii de gestiune şi chirii ; prime de asigurare ; studii şi
cercetări; comisioane şi onorarii ; cheltuieli cu alte servicii executate
de terţi ; cheltuieli de protocol , reclamă şi publicitate ; transportul
de bunuri şi personal ; deplasări , detaşări şi transferări ; cheltuieli
poştale şi taxe de telecomunicaţii , servicii bancare şi altele;
- cheltuieli cu personalul (salariile , asigurările şi protectia
socială şi alte cheltuieli cu personalul , suportate de persoana
juridică);
- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori
diverşi ; despăgubiri , amenzi şi penalităţi ; donaţii şi alte cheltuieli
similare ; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de
capital).
b) cheltuieli financiare , care cuprind : pierderi din creanţe
legate de participaţii ; cheltuieli privind investiţiile financiare
cedate ;
diferenţele nefavorabile de curs valutar ; dobânzile privind exerciţiul
financiar în curs ; sconturile acordate clienţilor ; pierderi din creanţe
de natură financiară şi altele;
c) cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente
extraordinare).
Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele , precum şi
cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite , calculate potrivit
legii , se evidenţiează distinct , în funcţie de natura lor.
În Planul General de Conturi acestea se regăsesc în clasa 6 ”Conturi
de chltuieli” şi se prezintă astfel:

9
 CLASA 6
CONTURI DE CHELTUIELI

60 CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

601 Cheltuieli cu materiile prime.

602 Cheltuieli cu materialele consumabile.
6021 Cheltuieli cu materialele auxiliare.
6022 Cheltuieli privind combustibilul.
6023 Cheltuieli privind materialele pentru ambalat.
6024 Cheltuieli privind piesele de schimb.
6025 Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat.
6026 Cheltuieli privind furajele.
6028 Cheltuieli privind alte materiale consumabile.
603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar.
604 Cheltuieli privind materialele nestocate.
605 Cheltuieli privind apa şi energia.
606 Cheltuieli privind animalele şi păsările.
607 Cheltuieli privind mărfurile.
608 Cheltuieli privind ambalajele.

61 CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ŞI SERVICIILE EXECUTATE

DE TERŢI.

611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile.

612 Cheltuieli cu redevenţele , locaţiile de gestiune şi chiriile.
613 Cheltuieli cu primele de asigurare.
614 Cheltuieli cu studiile şi cercetările.

62 CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI.

621 Cheltuieli cu colaboratorii.

10
622 Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile.
623 Cheltuieli de protocol , reclamă şi publicitate.
624 Cheltuieli cu transportul de bunuri şi protocol.
625 Cheltuieli cu deplasări , detaşări şi transferări.
626 Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii.
627 Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate.
628 Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi.

63 CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE , TAXE ŞI VĂRSĂMINTE

ASIMILATE.
641 Cheltuieli cu salariile personalului.
645 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială.
6451 Contribuţia unităţii la asigurările sociale.
6452 Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj.
6453 Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
sănătate.
6458 Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială.

65 CHELTUIELI DE EXPLOATARE.

654 Pierderi din creanţe şi debitori diverşi.

658 Alte cheltuieli de exploatare.
6581 Despăgubiri , amenzi şi penalităţi
6582 Donaţii şi subvenţii acordate.
6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital.
6588 Alte cheltuieli de exploatare.

66 CHELTUIELI FINANCIARE.

663 Pierderi din creanţe legate de participaţii.

664 Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate.

11
6641 Cheltuieli privind imobilizările cedate.
6642 Pierderi privind investiţiile financiare pe termen scurt cedate.
665 Cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
666 Cheltuieli privind dobânzile.
667 Cheltuieli privind sconturile.
668 Alte cheltuieli financiare.
67 CHELTUIELI EXTRAORDINARE.

671 Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente extraordinare.

68 CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE , PROVIZIOANELE ŞI

AJUSTAREA

LA INFLAŢIE.

681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele.

6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele.
6812 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru riscuri şi
cheltuieli.
6813 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru
deprecierea imobilizărilor.
6814 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru
deprecierea activelor circulante.
686 Cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele
6863 Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea
imobilizărilor financiare.
6864 Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea
activelor circulante.
6868 Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de
rambursare a obligaţiunilor.
688 Cheltuieli din ajustarea la inflaţie

12
 69 CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ŞI ALTE
IMPOZITE.
691 Cheltuieli cu impozitul pe profit
6911 Cheltuieli cu impozitul pe profit curent
6912 Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat
698 Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai
sus

c) după momentul angajării şi consumului , cheltuielile se pot grupa :

-cheltuieli curente : cele efectuate în cursul exerciţiului;
-cheltuieli înregistrate în avans care nu sunt recunoscute în
exerciţiul financiar curent şi aparţin altora;
-cheltuieli repartizate care se repartizează pe mai multe exerciţii
(reparaţii capitale);
-cheltuieli de plată respectiv cele înregistrate dar neefectuate
(salariile).
Conturile din clasa 6 ”Cheltuieli” , sunt conturi de procese
nebilanţiere cu funcţie contabilă de active.
La sfârşitul exerciţiului nici un cont din această clasă nu are
sold.

Contabilitatea cheltuielilor de exploatare.

Activitatea de exploatare cuprinde toate operaţiile economice

şi
comerciale privind aprovizionarea , producţia şi desfacerea bunurilor
, lucrărilor şi serviciilor. De asemenea sunt incluse şi operaţiile
privind investiţiile , prin care se realizează producţia şi construcţia
proprie de mijloace fixe. Structural contabilitatea operaţiilor privind
constatarea cheltuielilor se diferenţiează în funcţie de natura

13
resurselor utilizate.
Prin această categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile
prime , materialele consumabile , energie şi apa , precum şi
mărfurile.
În toate cazurile când se foloseşe metoda inventarului permanent ,
cheltuielile colectate în cursul exerciţiului se înregistrează prin
articolul contabil:
60 =
3XX
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri şi
producţie în

curs de execuţie.
Dacă se utilizează metoda inventarului intermitent , la conturile
de cheltuieli se înregistrează cumpărările de stocuri , iar consumurile
stocate se determină pe baza relaţiei:
Cumpărări = Intrări prin cumpărări + Stocuri - Stocuri finale
constate consumate de la furnizor iniţiale la inventariere.
Pentru mărfuri se calculează cheltuielile componente ale

14
costurilor vândute , folosind relaţia :
Costul mărfurilor = Intrări prin cumpărări + Stocuri - Stocuri
finale
cumpărate de la furnizori iniţiale la
inventariere
Tipurile de îregistrări care intervin în aceste condiţii sunt:
a) preluarea la cheltuieli , la deschiderea exerciţiului , a stocurilor
iniţiale de materii prime , materiale şi mărfuri:
60 =
3XX
Cheltuieli privind stocurile

Conturi de stocuri si prod.în curs de executie

b) înregistrarea cumpărărilor de stocuri în cursul exerciţiului:
60

=
40
Cheltuieli privind stocurile Furnizori şi conturi
asimilate
4426
TVA -deductibilă
c) preluarea ca stocuri , la închiderea exerciţiului , a stocurilor
determinate şi evaluate pe bază de inventar:
3XX =

15
 60
Conturi de stocuri şi producţie în curs Cheltuieli privind
stocurile
de execuţie
Remarcă: La contul 604 “Cheltuieli privind materialele nestocate
” se înregistrează toate materialele consumabile , nestocate de
întreprindere , care nu trec printr-un cont de gestiune.

Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi.

Cheltuielile ocazionate cu lucrările şi serviciile executate de
terţi sunt grupate în două categorii:
a)Cheltuieli privind lucrările şi serviciile ocazionate direct de
desfăşurarea activităţii , în ansamblu a întreprinderii cum sunt ;
lucrările de întreţinere şi reparaţiile ; redevenţele ; locaţiile de
gestiune şi chiriile ; primele de asigurare ; studiile şi cercetările.
Toate aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din grupa 61 ”
Cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi “
b) Cheltuieli privind lucrările şi serviciile legate direct de
activităţile de ansamblu desfăşurate de întreprinderi cum sunt ;
colaborările cu terţii ; comisioanele şi onorariile ; protocol , reclamă
şi publicitate ;transportul de bunuri şi personal ; deplasări detaşări şi
transferări ; poştă şi telecomunicaţii ; alte servicii executate de terţi.
Aceste cheltuieli sunt înregistrate la conturile reunite în grupa 62
“Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi”.
Colectarea cheltuielilor în cursul perioadei generează
înregistrarea :
61 =
40
Cheltuieli cu lucrările şi servicii le Furnizori şi

16
 conturi asimilate executate
de terţi”. Sau :
62 =
51
Cheltuieli cu alte servicii
Conturi la bănci
executate de terţi”.
53 Casa
În contabilitatea cheltuielilor privind lucrările şi serviciile
furnizate de terţi se poate ivi situaţia în care se primesc facturi fără
a se executa în realitate. Este practica facturării în avans privind
livrări de bunuri eşalonate în timp.
Exemplu:
O factură în valoare de 100 lei privind o operaţie capitală.
Cumpărătorul va contabiliza factura la primirea ei:
611 =
401
Cheltuieli cu întreţinerile şi
Furnizori
reparaţiile
4426
TVA -deductibilă
Ulterior , la închiderea exerciţiului efectul acestei cheltuieli
asupra rezultatului este anulat prin înregistrarea :
471 = 611
Cheltuieli înregistrate în avans Cheltuieli cu întreţinerile
şi
reparaţiile
Înregistarea este stornată la deschiderea exerciţiului următor;
611 =

17
 471
Cheltuieli cu întreţinerile şi Cheltuieli înregistrate în
avans
reparaţiile
Cheltuieli cu impozitele , taxele şi vărsămintele
asimilate.
a) impozitul suplimentar datorat , potrivit legii bugetului de stat ,
pentru depăşirea fondului de salarii admisibil :
635 =
444
Cheltuieli alte impozite , taxe Impozitul pe
salarii
şi vărsăminte asimilate
b) impozite , taxe şi vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat
sau altor organisme publice sub formă de : prorate din TVA
deductibilă devine nedeductibilă ; TVA colectată aferentă bunurilor şi
serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit , cea
aferentă lipsurilor peste normele legale , precum şi cea aferentă
bunurilor şi serviciilor acordate salariaţilor sub forma avantajelor în
natură ; diferenţele de preţ la gaze şi ţiţei obţinute din producţia
internă; impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri,
taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat , alte impozite şi
taxe.
635 = 4426
Cheltuieli alte impozite , taxe TVA -deductibilă
şi vărsăminte asimilate
4427
TVA
-colectată

18
 446
Alte
impozite , taxe şi vărsăminte

asimilate
c) datorii şi vărsăminte de efectuat la alte organisme publice ,
destinate fondurilor speciale , sub formă de contribuţii la : fondul
special pentru sănătate (excepţie 4311 = 447); fondul special pentru
dezvoltarea şi modernizarea drumurilor publice;
635 = 447
Cheltuieli alte impozite , taxe Fonduri speciale , taxe şi
şi vărsăminte asimilate vărsăminte asimilate

Cheltuieli cu personalul.
La această grupă de cheltuieli sunt contabilizate : cheltuielile cu
salariile personalului , cheltuielile privind contribuţia întreprinderii la
asigurările sociale şi contribuţia întreprinderii la fondul de şomaj.
Înregistrarea contabilă este de forma :

64 = 42
Cheltuieli cu personalul Personal şi
conturi asimilate

43
Asigurări sociale
, protecţie socială şi
conturi asimilate
Alte cheltuieli de exploatare.
Prin grupa 65 “Alte cheltuieli de exploatare” se înregistrează

19
cheltuielile ocazionate de pierderile din creanţe suportate de
întreprindere , pierderile din lichidarea dobânzilor şi creanţelor ,
valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili , scoşi din
evidenţă , valoarea despăgubirilor , amenzilor şi penalităţilor
datorate sau plătite , valoarea donaţiilor şi subvenţiilor şi
sponsorizărilor acordate .
Colectarea cheltuielilor generează înregistrarea ;
65 =
267
Alte cheltuieli de exploatare Creanţe imobilizate

4118
Clienţi incerţi
sau în litigiu

167
Alte împrumuturi
şi datorii asimilate

3XX
Conturi de stocuri şi
producţie în curs
de execuţie

448
Alte datorii şi creanţe cu
bugetul statului

451
Decontări

20
 în cadrul grupului

461
Debitori diverşi

512
Conturi
curente la bănci

5311
Casa
Se mai include în categoria altor cheltuieli de exploatare ,
cheltuielile rezultate din operatii de capital , precum valoarea
neamortizată a activelor amortizabile şi valoarea contabilă de intrare
a activelor imobilizate neamortizabile cedate sau scoase din
evidenţă pierderile determinate de răscumpărarea propriilor acţiuni.
Înregistrarea cheltuielilor se face prin formula :
65 =
20
Alte cheltuieli de exploatare Imobilizări
necorporale

21
Imobilizări corporale
26
Imobilizări financiare
502
Acţiuni proprii
505
Obligaţiuni emise şi

21
 răscumpărate
Contabilitatea cheltuielilor financiare.
Se cuprind toate cheltuielile privind pierderile din creanţe
legate de participaţii, pierderile din vânzarea titlurilor de plasament ,
diferenţele de curs valutar din operaţiile curente şi disponibilităţile în
devize la închiderea exerciţiului financiar ; dobânzile curente
aferente împrumuturilor primite şi altor datorii privind exerciţiul în
curs ; sconturile acordate clienţilor ; alte cheltuieli financiare . Toate
operaţiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin
conturile din grupa 66 “Cheltuieli financiare”.
Semnificative sunt următoarele înregistrări :
a) cheltuieli cu dobânzile
666 =
168
Cheltuieli privind dobânzile Dobânzi aferente
împrumuturilor şi
datoriilor
asimilate

451
Decontări în
cadrul grupului

4551
Asociaţi
conturi curente

511
Valori de
încasat

22
 518

Dobânzi

5198
Dobânzi
aferente creditelor bancare
pe termen scurt
Mărimea cheltuielilor este determinată de felul dobânzii ,
mărimea creditului şi durata de rambursare.
Dacă se aplică dobânda simplă , relaţia de calcul a dobânzii
( D ) este :
C *t *r
100
D = În care : C – reprezintă capitalul împrumutat ; t- timpul
de rambursare
r - rata dobânzii
În situaţia în care intră în rol durata exprimată în luni , relaţia devine
:
t
C* *r
12
100
D=
În cazul în care durata este exprimată în zile , relaţia devine :
t
C**r
360
D= 100
Faţă de rezolvarea de mai sus , considerată de noi teoretică
problematica cheltuielilor cu dobânzile se nuanţează în condiţiile în
care nu toate împrumuturile contractate sunt obţinute începând cu
data de 1.I. exerciţiul “N” .În cele mai multe cazuri , împrumuturile

23
se primesc şi înregistrează în cursul exerciţiului financiar. De
asemenea , creditele se pot rambursa în mod eşalonat sau global la
expirarea termenului de scadenţă. Ca urmare , contabilitatea
cheltuielilor cu dobânzile se realizează prin folosirea simultană a
două tehnici , cea a cheltuielilor de plată şi respectiv a cheltuielilor
plătite în cursul exerciţiului.
Pentru a releva aspectele prezentate mai sus se presupune că o
întreprindere contractează la 01.06. “N” un credit bancar pe termen
lung în sumă de 12.000.000 lei , rata dobânzii 20 % , durata de
rambursare 2 ani , în două rate anuale de 600lei.
Înregistrările privind cheltuielile cu dobânzile în situaţia de mai
sus se prezintă astfel :
a) cheltuielile de plată privind dobânzile pe exerciţiul “N” ,
7
1200 * 20 % * 12 = 140 lei
666 =
1682
Cheltuielile privind dobânzile Dobânzi aferente
creditelor bancare
pe termen
lung şi mediu
b) stornarea operaţiei de mai sus la deschiderea exerciţiului “N +1”
1682 =
666
Dobânzi aferente creditelor bancare Cheltuielile privind
dobânzile
pe termen lung şi mediu
c) cheltuielile privind dobânzile anuale plătite în exerciţiul “N + 1” ,
la 31 mai, 1.200 lei * 20 % =240 lei şi rambursarea ratei de 600 lei :
162 =

24
 512
Credite bancare Conturi
curente la bănci
pe termen lung şi mediu
666
Cheltuielile privind dobânzile

d) cheltuieli de plată privind dobânzile pe exerciţiul “N+ 1” ,

7
600 lei *20 % * 12 =70 lei
666 =
1682
Cheltuielile privind dobânzile Dobânzi aferente
creditelor bancare
pe
termen lung şi mediu
e) situaţia în contul 121 ”Profit şi pierdere ” la închiderea exerciţiului
“N+1” se prezintă astfel :
D 121
C
(c) 200 (b) 140
(d) 70
S.D. 170
Unde :
5
1.200 * 20 % * 12 =100 lei
7
600 *20 % * 12 = 70 lei
TOTAL 170 lei
f) stornare aoperaţiei (d) la deschiderea exerciţiului “N + 2 ”
1682 =

25
666
Dobânzi aferente creditelor bancare Cheltuielile privind
dobânzile
pe termen lung şi mediu
g) cheltuielile privind dobânzile anuale plătite în exerciţiul “N + 1” şi
rambursarea ratei de 600 lei:
600 *20 % = 120 lei
162 = 52
Credite bancare
conturi curente la bănci
pe termen lung şi mediu
666
Cheltuielile privind dobânzile
La închiderea exerciţiului “N + 2” , contul 121 “Profit şi pierdere se
prezintă astfel”:
D 121
C
(g) 120 (f) 70

S.D. 50
Unde:
5
600 * 20 % * 12 = 50 lei.
Cheltuieli privind sconturile acordate.
Cheltuieli privind sconturile acordate în cadrul relaţiilor de
decontare cu clienţii, inclusiv a celor privind efectele comerciale de
primit în cazul în care decontarea lor se face înainte de termen , se
contabilizează prin relaţia :
667 =
4111

26
Cheltuieli privind sconturile acordate
Clienţi

413

Efecte de primit

461

Debitori diverşi

511

Valori de încasat
Mărimea scontului (S) este egală cu :

t
Vn * *r
360
S= 100

Unde: Vn – reprezintă valoarea nominală a creanţei

t - timpul în zile
r - rata scontului
Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate.
Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate reprezintă
diferenţa nefavorabilă între preţul de cesiune şi valoarea contabilă
de intrare al valorilor mobiliare de plasament . Se contabilizează prin
formula :
664 =
50
Cheltuieli privind investiţiile Investiţii financiare pe
termen scurt

27
financiare cedate
Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar.
Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar cuprind diferenţele
nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanţelor şi
datoriilor în devize ale întreprinderii. Cumpărarea sau vânzarea unui
bun în monedă străină este înregistrată la un anumit curs de schimb
care poate fi cursul din ziua negocierii , cursul din ziua acceptării
comenzii , cursul la data transferului dreptului de proprietate , cursul
de la data facturării sau cursul din ziua contabilizării facturii .
Diferenţa dintre cursul reţinut pentru contabilizare şi cursul din ziua
plăţii / încasării reprezintă un câştig sau pierdere înscrisă în
venituirile sau cheltuielile financiare.
În cazul creanţelor cheltuielile privind diferenţele nefavorabile
de curs valutar apar în situaţia în care valoarea de contabilizare din
momentul derulării operaţiei este mai mare decât valoarea la cursul
zilei din momentul încasării creanţei . Pentru datorii , diferenţele
nefavorabile apar în situaţia inversă.
În sfera cheltuielilor - veniturilor privind diferenţele de curs
valutar se include şi pierderile – câştigurile realizate din evaluarea la
cursul de la 31.XII.N a disponibilităţilor în devize existente în casierie
şi a creditelor deschise în devize. Cheltuielile în situaţiile în care
cursul la 31.XII.N este mai mic decât cel de la contabilizare , venituri
în situaţia inversă.
Exemplu:
Dacă o întreprindere are în casierie 1 USD procurat cu 3 lei , iar
la închiderea exerciţiului cursul de schimb este de 2,9 lei, diferenţa
de 0,1lei reprezintă o cheltuială. Pentru datorii situaţia se
interpretează în sens invers.
Cheltuielile se înregistrează prin relaţia:
665 =

28
16
Cheltuieli din diferenţe de curs Împrumuturi şi
datorii asimilate
valutar
267
Creanţe
imobilizate

40

Furnizori şi conturi asimilate

41
Clienţi
şi conturi asimilate
665 =
45
Cheltuieli din diferenţe de curs Grup şi asociaţi
valutar
461

Debitori diverşi

462

Creditori diverşi

512
Conturi

29
curente la bănci

531
Casa

541

Acreditive

542

Avansuri de trezorerie
Alte cheltuieli financiare.
Cuprind toate naturile de cheltuieli financiare altele decât cele
înregistrate în celelalte conturi din această grupă. Exemplu ,
minusvalorile create ca diferenţă între valoarea contabilă şi valoarea
de plasament imediat negociabile ( de exemplu bonuri de tezaur) ,
evaluate la valoarea lor pe piaţă.
Înregistrarea care se face în aceste condiţii este de forma :
668 =
50
Alte cheltuieli financiare Investiţii
financiare pe termen scurt
Contabilitatea cheltuielilor extraordinare.
Cheltuielile extraordinare sunt acelea care apar ca urmare a
evenimentelor extraordinare cum sunt : calamităţile naturale şi
exproprierile unor active.Se poate pune în discuţie dacă o
întreprindere care se află într-o zonă supusă frecvent calamităţilor
naturale ( de exemplu , lângă albia unui râu cu risc de inundaţii în
fiecare primăvară ) poate considera valoarea pierderilor de stocuri şi

30
la producţia în curs de execuţie în categoria cheltuielilor
extraordinare. Reamintim că în activitatea extraordinară sunt
cuprinse acele evenimente sau tranzacţii distincte de activităţile
curente ale întreprinderii care apar neregulat şi cu frecvenţă redusă.
671 =
2134
Cheltuieli privind calamităţile şi Animale şi
plantaţii
alte evenimente extraordinare.
Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările şi provizioanele.
Sunt cheltuieli de exploatare , financiare sau excepţionale ,
ocazionate de deprecierea activelor amortizabile şi neamortizabile ,
precum şi cele determinate de constituirea provizioanelor pentru
riscuri şi cheltuieli şi a provizioanelor reglementate.
Delimitarea şi înregistrarea distinctă a acestei categorii de cheltuieli
de exploatare , financiare excepţionale se întemeiază pe calitatea lor
de componentă a capacităţii de autofinanţare. Sunt cheltuieli care nu
generează plăţi pentru activitatea de trezorerie. De aceea se mai
numesc şi cheltuieli calculate.
Contabilizarea acestor cheltuieli se face prin relaţia :
668 =
15
Contabilitatea cu amortizările , Provizioane pentru
riscuri şi
provizioanele şi ajustarea la inflaţie cheltuieli

28
Amortizări
privind imobilizările

31
 29

Provizioane pentru deprecierea

imobilizărilor

39
Provizioane pentru
deprecierea

stocurilor şi producţieie în curs

de
execuţie

49
Provizioane
pentru deprecierea
creanţelor

59
Provizioane
pentru deprecierea
conturilor
de trezorerie
Cazuri particulare privind contabilizarea unor cheltuieli
complexe :
Cheltuieli cu transportul bunurilor cumpărate efectuate cu mijloace

32
proprii:
Potrivit soluţiei formulate prin P.C.G. aceste cheltuieli se
înregistrează direct în clasa 6 “Conturi de cheltuieli” intrând în
caruselul general al repartizării cheltuielilor asupra contului de
rezultat. Deci ele sunt încadrate în zona costurilor perioadei fără a fi
recunoscute ca active imobilizate achiziţionate sau stocuri. Din punct
de vedere fiscal avantajează societăţile comerciale.
O soluţie care depăşeşte limitele de mai sus este următoarea :
a) înregistrarea pe naturi a cheltuielilor ocazionate de exploatarea
mijloacelor de transport. (combustibili , salarii , amortizări );
6XX =
3XX
Conturi de cheltuieli Conturi de
stocuri şi producţie în
curs de execuţie

4XX
Conturi de
terţi

5XX
Conturi de
trezorerie
b) decontarea costului serviciului prestat :
• în cazul imobilizărilor achiziţionate :
21 =
722
Imobilizări corporale Venituri din producţia
de imobilizări
corporale.

33
 • în cazul stocurilor cumpărate :
3XX =
711
Conturi de stocuri şi producţie în Variaţia stocurilor

curs de execuţie.
Costurile îndatorării
Aşa cum prevede Standardul de Contabilitate Internaţional nr.
23 prin cheltuielile de împrumut sunt delimitate : cheltuielile cu
dobânzile suportate de o întreprindere în raport cu împrumutul de
fonduri , amortismentul primelor de emisiune sau de rambursare al
titlurilor de credit , amortismentul costurilor accesorii generate de
realizarea împrumuturilor şi diferenţele de curs valutar relative la
fondurile împrumutate. Pentru contabilizarea acestor cheltuieli se
pot folosi două tratamente :
- Tratamentul contabil de bază. Costurile îndatorării trebuie
înregistrate ca o cheltuială în perioada în care au apărut.
- Tratamentul contabil alternativ. Costurile îndatorării trebuie
înregistrate ca o cheltuială în perioada în care ele sunt suportate , cu
excepţia celor care sunt capitalizate.
Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziţii ,
construcţiei sau producerii unui active pe termen lung trebuie
capitalizate ca parte a costului
acelui activ.
IAS 29 “raportarea financiară în economii hiperinflaţionste ” ,
stabileşte că “impactul inflaţiei este , de obicei , recunoscut în
costurile îndatorării. Este indecvată retratarea în cursul aceleiaşi
perioade a cheltuielilor de capital finanţate prin împrumuturi şi
capitalizarea părţii din costurile îndatorării care compensează inflaţia
în timpul aceleiaşi perioade. Această parte a costurilor îndatorării

34
este recunoscută ca o cheltuială în perioada în care costurile au fost
suportate.
IAS 29 “raportarea financiară în economii hiperinflaţionste” ,
sugerează că , în cazul costurilor de îndatorare acestea să fie
separate în două componente , una fiind inflaţia (care trebuie
recunoscută ca o cheltuială ) , iar cealaltă reprezentând costurile
reale de îndatorare (care trebuie capitalizate).
Capitalizarea costurilor îndatorării. În cazul în care fondurile
sunt împrumutate special în scopul obţinerii unui activ pe termen
lung , suma costurilor îndatorării ce pot fi capitalizate pentru acel
activ trebuie determinată ca diferenţă între costurile actuale ale
îndatorării generate de acele împrumuturi în timpul perioadei şi orice
venit rezultat din investirea temporară a acelor fonduri
împrumutate .
- La determinarea valorii costurilor îndatorării ce pot fi
capitalizate de-a lungul unei perioade , orice venit realizat din
investirea acestor fonduri este dedus din cheltuielile suportate cu
împrumuturile.
Operaţii contabile privind cheltuielile.
2.1. Ocazionarea cheltuielilor care cuprinde:
-angajarea ( ex. Aprovizionarea cu stocuri de la terţi prin metoda
inventarului intermitent). % =
401
Clasa 6 “Furnizori”
“Conturi de cheltuieli”
4426
“TVA deductibilă ”

-consumul propriu care se regăseşte în consumurile efectuate pentru

realizarea procesului de producţie (respectiv desfacere )

35
 Clasa 6 = Clasa 3
“Conturi de cheltuieli” “Conturi de stocuri şi producţie
în curs de execuţie”
-plăţile care îmbracă două aspecte respectiv :
plăţi cu echivalent (prestările de servicii)
% =
40
“Conturi de cheltuieli” “Conturi de terţi”
4426
“TVA deductibilă”
Fără echivalent (datoriile faţă de bugetul statului ,
asigurările sociale , alte bugete locale).
Clasa 6 = 44
“Conturi de cheltuieli” “Bugetul statului , fonduri
speciale
şi conturi asimilate”
2.2. Imputarea care se realizează prin decontarea cheltuielilor
asupra rezultatelor obţinute: 121
= Clasa 6
“Profit şi pierdere” “Conturi de cheltuieli”
Menţionăm că excepţie de la această regulă fac înregistrările
privind plusurile de stocuri prin care se creditează cheltuielile şi se
debitează conturile de stocuri şi de asemenea materialele obţinute
din declasarea obiectelor de inventar.
Clasa 3 =
603
“Conturi de stocuri şi “Cheltuieli privind materialele de
producţie în curs de natura obiectelor de inventar”.
execuţie”.
1.3 DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND VENITURILE.

36
 Veniturile unităţii patrimoniale sunt sume încasate sau de
încasat pentru:
- pentru bunurile livrate , lucrările executate şi serviciile prestate
terţilor ;
- obligaţii legale şi contractuale din partea unor terţi ;
- alte situaţii excepţionale ;
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului , la venituri se adaugă
şi veniturile din producţia stocată ( pe sold ) şi producţie de
imobilizări şi de asemenea cele din cedarea activelor.
Cifra de afaceri este totalitatea veniturilor din vânzarea
producţiei realizate mai puţin reducerile comerciale respective
remizele , rabaturile.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile
încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente , dar
nu diferă ca natură de veniturile din aceasta activitate.
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o
persoană juridică , ca parte integrantă a obiectului său de activitate
precum şi activităţile conexe acestora.
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile
rezultate din evenimente sau tranzacţii ce sunt clar diferite de
activităţile curente şi care , prin urmare , nu se aşteaptă să se
repete într-un mod frecvent sau regulat , de exemplu exproprieri sau
dezastre naturale.
Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite
denumiri cum ar fi : vânzări , comisioane , dobânzi , dividende.
Contabilitatea veniturilor se ţine pe categorii de venituri , după
natura lor , astfel:
a) venituri din exploatare , care cuprind:
-venituri din vânzarea produselor , mărfurilor , lucrărilor
executate şi serviciilor prestate;

37
 -venituri din subvenţii de exploatare , reprezentând subvenţiile
pentru acoperirea pierderilor şi pentru acoperirea diferenţelor de
preţ , precum şi alte subvenţii (finanţarea activităţii de cercetare şi
alte finanţări ) de care beneficiează unitatea;
-alte venituri din exploatarea curentă , cuprinzând veniturile
din creanţe recuperate şi alte venituri din exploatare.
b)venituri financiare , care cuprind:
- venituri din imobilizări financiare;
- venituri din investiţii financiare pe termen scurt;
- venituri din creanţe imobilizate;
- venituri din investiţii financiare cedate;
- venituri din diferenţe de curs valutar;
- venituri din dobânzi;
- venituri din stocuri obţinute;
- alte venituri financiare;
Sumele colectate de persoana juridică in numele unor
terţe părţi , inclusive în cazul contractelor de
mandate sau comision , nu reprezintă venit din activitatea curentă .
În această situaţie , veniturile din activitatea curentă sunt
reprezentate de comisioanele cuvenite.
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată ,
de obicei , printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul /
utilizatorul activului , ţinând cont de suma oricăror reduceri
comerciale.
c) venituri extraordinare ( de exemplu , daunele pretinse de
deţinătorii de poliţe în urma producerii unor calamităţi).
Venituri din vânzarea de bunuri.
În contabilitate , veniturile din vânzarea bunurilor se înregistrează în
momentul predării bunurilor către cumpărători , al livrării lor pe baza
facturii sau în alte condiţii prevăzute în contract , care atestă

38
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către
clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în
momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii.
- persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile şi
avantajele semnificative ce decurg din proprietatea bunurilor ;
- persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la
nivelul la care ar fi făcut-o , în mod normal , în cazul deţinerii în
proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv
asupra lor;
- veniturile şi , respectiv , cheltuielile ocazionate de tranzacţie
pot fi cuantificate.
Venituri din prestarea de servicii.
Veniturile din presarea de servicii se înregistrează în
contabilitate pe măsura efectuării acestora.
Venituri din dobânzi , redevenţe şi dividende.
Veniturile din dobânzi , redevenţe şi dividende se recunosc
astfel:
- dobânzile se recunosc periodic , în mod proporţional , pe măsura
generării venitului respectiv , pe baza contabilităţii de angajamente;
- redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente
conform contractului;
-dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului
de a le încasa. Veniturile din reluarea provizioanelor
se evidenţiează distinct în funcţie de natura acestora.
Diminuarea sau anularea constituite se efectuează prin
înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menţinerea
provizioanelor constituite , respectiv are loc realizarea riscului sau
cheltuiala devine exigibilă.
Clasificarea veniturilor se face în funcţie de următoarele criterii:

39
 - după natură,
- după obţinerea şi realizarea acestora.
Conturile în care sunt reflectate operaţiunile privind veniturile
sunt conturi din clasa 7 “Conturi de venituri” care nu sunt conturi de
bilanţ şi au formule contabile de pasiv. Nici aceste conturi la sfârşitul
perioadei de gestiune nu prezintă solduri. Acestea se prezintă în
desfăşurare astfel:

CLASA 7
CONTURI DE VENITURI.
70 CIFRA DE AFACERI.
701 Venituri din vânzarea produselor finite
702 Venituri din vânzarea semifabricatelor
703 Venituri din vânzarea produselor reziduale
704 Venituri din lucrări executate şi servicii prestate
705 Venituri din studii şi cercetări
706 Venituri din redevenţe , locaţii de gestiune şi chirii
707 Venituri din vânzarea mărfurilor
708 Venituri din activităţi diverse
71 VARIAŢIA STOCURILOR.
711 Variaţia stocurilor
72 VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI.
721 Venituri din producţia de imobilizări necorporale
722 Venituri din producţia de imobilizări corporale
74 VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE.
741 Venituri din subvenţii de exploatare.
7411 Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri.
7412 Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii prime şi
materiale consumabile.

40
7413 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli din
afară.
7414 Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata personalului.
7415 Venituri din subvenţii de explotare pentru asigurări şi protecţia
socială.
7416 Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte cheltuieli de
exploatare.
7417 Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor cheltuieli.
7418 Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda datorată.
75 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE.
754 Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi.
758 Alte venituri din exploatare.
7581 Venituri din despăgubiri , amenzi şi penalităţi.
7582 Venituri din donaţii şi subvenţii primite.
7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital.
7588 Alte venituri din exploatare.
76 VENITURI FINANCIARE.
761 Venituri din imobilizări financiare.
7611 Venituri din titluri de participare deţinute la filialele din cadrul
grupul
7612 Venituri din titluri de participare deţinute la societăţi în afara
grupului.
7613 Venituri din titluri de participare deţinute la întreprinderi
asociate din cadrul grupului.
7614 Venituri din titluri de participare deţinute în întreprinderi
asociate din afara grupului.
7615 Venituri din titluri de participare strategice în cadrul grupului.
7616 Venituri din titluri de participare strategice în afara grupului.
7617 Venituri din alte imobilizări financiare.
762 Venituri din investiţii financiare pe termen scurt.

41
763 Venituri din creanţe imobolizate.
764 Venituri din investiţii financiare cedate.
7641 Venituri din imobilizări financiare dedate.
7642 Câstiguri din investiţii financiare pe termen scurt cedate.
765 Venituri din diferenţe de curs valutar.
766 Venituri din dobânz.i
767 Alte venituri financiare.
77 VENITURI EXTRAORDINARE.
771 Venituri din subvenţii pentru evenimente extraordinare şi altele
similare.
78 VENITURI DIN PROVIZIOANE ŞI AJUSTARE LA INFLAŢIE.
781 Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare.
7812 Venituri din provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
7813 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor.
7814 Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante.
7815 Venituri din fondul comercial negative.
786 Venituri financiare din provizioane.
7863 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
financiare.
7864 Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
circulante.
788 Venituri din ajustarea la inflaţie.
79 VENITURI DIN IMPOZITUL PE PROFIT AMÂNAT.
791 Venituri din impozitul pe profit amânat.
Contabilitatea veniturilor din exploatare.
În modelul continental de contabilitate , implicit în cel din tara
noastră , criteriul de delimitare şi înregistrare a veniturilor din
activitatea de exploatare este cel început cu obţinerea producţiei şi se
continuă cu vânzarea aceleiaşi producţii sau a mărfurilor cumpărate.
Totodată , se consideră venituri realizate , în funcţie de care se

42
determină rezultatul , numai cele din stadiul de vânzare , adică din
faza unde are loc transferarea dreptului de proprietate. Veniturile
nelegate de vânzări , cum sunt cele financiare şi , în unele cazuri ,
cele excepţionale , sunt considerate realizate în momentul constatării
sau încasării , după caz.
Tipuri de înregistrări care intervin sunt :
a) veniturile din producţia stocată , metoda inventarului permanent:
33 =
711
Producţia în curs de execuţie Variaţia stocurilor
34
Produse
36
Animale
Înregistrarea se face la costurile de producţie , sau la preţul
prestabilit ,
după caz. Dacă se face la preţul prestabilit conturilor de stocuri li se
asociază la intrarea pe debit conturile de diferenţe în roşu , sau în
negru , după caz. Dacă s-a adoptat modalitatea înregistrării
diferenţelor în negru , tipurile de înregistrări sunt :
- diferenţe nefavorabile , costul de producţie este mai mare decât
preţul prestabilit;
34 =
711
Produse Variaţia stocurilor
348
Diferenţe la preţ de producţie
36
Animale
368

43
 Diferenţe de preţ la animale şi păsări
- diferenţe de preţ favorabile, costul de producţie este mai mic decât
preţul prestabilit; 34 =
711
Produse Variaţia stocurilor
36 348

Animale Diferenţe de preţ la produse

368
Diferenţe de
preţ la animale şi păsări
Înregistrările de mai sus se menţin şi în condiţiile metodei
inventarului intermitent , cu deosebirea că este evidenţiat numai
stocul final constatat şi evaluat în cadrul inventarului la cost de
producţie. Deci , nu intră în rol conturile de difernţe de preţ.
Totodată , la deschiderea exerciţiului financiar pentru stocurile iniţiale
decontate asupra veniturilor se face înregistrarea :
711 =
33
Variaţia stocurilor Producţia în curs
de execuţie

34

Produse

36

Animale

44
b) semifabricatele utilizate pentru consumul propriu se înregistrează
prin relaţiile :
• obţinerea semifabricatelor din producţie proprie ;
341 =
711
Semifabricate Variaţia
stocurilor
• transferarea semifabricatelor în gestiunea de materiale
consumabile;
302 =
341
Materiale consumabile Semifabricate
• consumul acestora ;
602 =
302
Cheltuieli cu materialele Materiale
consumabile
consumabile
c) veniturile realizate cu ocazia vânzării produselor , lucrărilor ,
prestărilor de servicii şi mărfurilor ;

4111 =
70
Clienţi Cifra de afaceri

4427
TVA
colectată
şi concomitant , în cazul metodei inventarului permanent :
• pentru costul de producţie sau preţul prestabilit privind

45
 producţia stocată vândută ;
711 =
34
Variaţia stocurilor Produse

36

Animale
Dacă evidenţa se ţine la preţ prestabilit , conturilor de stocuri li
se asociează cele care evidenţiează difernţele între costul de
producţie şi preţul prestabilit:
• pentru costul de cumpărare al mărfurilor vândute :
607 =
371
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri
Dacă evidenţa se ţine la preţ de vânzare , înregistrarea devine :
607 =
371
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri
(costul de cumpărare) (preţ de vânzare)
378
Diferenţe de preţ la vânzare
(rabatul aferent preţului de vânzare)
d) veniturile din producţia de imobilizări , înregistrarea la costul de
producţie:
20 =
72
Imobilizări necorporale Venituri din
producţia de imobilizări
21

46
4427
Imobilizări corporale TVA- colectată
23
Imobilizări în curs
e) venituri din subvenţii pentru exploatare primite la export sau
pentru acoperirea pierderilor privind diferenţele de preţ la produsele
subvenţionate ;
445 = 741
Subvenţii Venituri din subvenţii de

exploatare
512
Conturi curente la bănci
f) venituri din creanţele reactivate privind clienţii şi debitorii
diverşi:
4111 = 754
Clienţi Venituri din creanţe
reactivate şi
debitori diverşi
461
Debitori diverşi
g) alte venituri din exploatare , neincluse în producţia exerciţiului şi
deci în valoarea adăugată:
• sumele datorate de salariaţi privind debitele , remuneraţii ,
sporuri sau adaosuri necuvenite şi avansuri nejustificate :
428 = 758
Alte datorii şi creanţe în legătură Alte venituri din exploatare
cu personalul

47
 • sumele datorate de debitori diverşi , ca urmare a pagubelor
produse de aceştia
461 = 758
Debitori diverşi Alte venituri din exploatare
• sumele încasate reprezentând venituri din exploatarea curentă ,
cum este contribuţia părinţilor pentru creşe şi grădiniţe;
512 = 758
Conturi curente la bănci Alte venituri din
exploatare
5311 Casa
• valoarea pierderilor din calamităţi , înregistrate iniţial după
natura lor , iar apoi decontarea asupra cheltuielilor excepţionale ,
exemplu stocuri calamitate ;
60 = 3XX
Cheltuieli privind stocurile Conturi de stocuri şi
producţie în
curs de execuţie
şi :
658 = 758
Alte cheltuieli de exploatare Alte venituri din exploatare
Contabilitatea veniturilor financiare
În categoria veniturilor finanaciare sunt incluse veniturile din :
participaţii , titluri de plasament , imobilizările financiare cedate ,
creanţele imobilizate , titlurile de plasament cedate , diferenţele
favorabile de curs valutar , dobânzile cuvenite , sconturile obţinute şi
alte venituri financiare.
Tipurile de înregistrări care intervin sunt :
a) dividendele de încasat sau încasate , după caz , de întreprindere
pentru participaţiile la capitalul altor societăţi :
451 = 761

48
Decontări în cadrul grupului Venituri din imobilizări
financiare
461
Debitori diverşi
512
Conturi curente la bănci
b) dividende şi dobânzi de încasat sau încasate din titluri imobilizate
ale activităţii de portofoliu ;
461 =
768
Debitori diverşi Alte venituri financiare
512
Conturi curente la bănci
c) dobânzile de încasat sau încasate , după caz , precum creanţele
imobilizate;
2676 =
763
Dobânda aferentă creanţelor legate Venituri din creanţe
imobilizate
de interesele de participare
512
Conturi curente la bănci
5311 Casa
d) dividende aferente titlurilor de plasament ;
451 =
762
Decontări în cadrul grupului Venituri din investiţii
financiare pe termen scurt
461
Debitori diverşi

49
 512
Conturi curente la bănci
5311Casa
e) venituri din titluri de plasament cedate , pentru diferenţe între
preţul de cesiune şi cel de cumpărare ;
461 =
50
Debitori diverşi Investiţii
financiare pe termen scurt
512
764
Conturi curente la bănci Venituri din investiţii financiare
cedate
5311
Casa
509
Vărsăminte de efectuat pentru investiţii
f) veniturile din diferenţele de curs valutar , rezultate în urma
lichidării creanţelor şi datoriilor în devize evaluate la cursul zilei cu
ocazia închiderii exerciţiului financiar;
16 =
765
Împrumuturi şi datorii asimilate Venituri din diferenţe
de curs valutar
267
Creanţe imobilizate
40
Furnizori şi conturi asimilate
41
Clienţi şi conturi asimilate

50
 45
Grup şi asociaţi
46
Debitori şi creditori diverşi
51
Conturi la bănci
53
Casa
54
Acreditive
g) dobânzi cuvenite pentru obligaţiuni şi alte tiltluri de plasament;

5088 =
762
Dobânzi la obligaţiuni şi titluri Venituri din investiţii
de plasament financiare pe termen
scurt
h) veniturile financiare din dobânzile cuvenite pentru disponibilităţile
din conturile bancare şi din creditele comerciale:
451 =
766
Decontări în cadrul grupului Venituri din
dobânzi
461
Debitori diverşi
472
Venituri înregistrate în avans
518
Dobânzi

51
 Contabilitatea veniturilor extraordinare.
Veniturile extraordinare pot apărea ca urmare a subvenţiilor
primite pentru eliminarea efectelor calamităţilor , pentru
reamplasarea activităţilor productive în zone defavorizate sau pentru
descongestionarea zonelor urbane aglomerate dar şi din despăgubirile
care însoţesc exproprierea unor active pentru cauză de utilitate
publică.
512 =
771
Conturi curente la bănci Venituri din subvenţii pentru
evenimente
extraordinare şi
altele similare.
Contabilitatea veniturilor din amortizări şi provizioane.
Veniturile din amortizări şi provizioane sunt venituri calculate ,
determinate de reluarea prin diminuare a provizioanelor pentru
deprecieri şi a celor reglementate.
Un venit din amortizări poate interveni numai în mod excepţional
, printr-o schimbare de plan de amortizare , care necesită diminuarea
amortizării.
Toate veniturile din amortizări şi provizioane se contabilizează ,
de regulă , la închiderea exerciţiului financiar , în cazul ieşirii activelor
pentru care s-au constituit provizioane pentru deprecieri şi în situaţia
anulării parţiale sau totale a unor provizioane rămase fără obiect.
Tipul de înregistrare privind veniturile din amortizări şi
provizioane este:
15 =
78
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli . Venituri din provizioane şi
ajustarea

52
 la
inflaţie.
28
Amortizări privind imobilizările.
29
Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor.
39
Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie.
49
Provizioane pentru deprecierea creanţelor.
59
Provizioane pentru deprecierea conturilor de Trezorerie.
Operaţiuni contabile privind veniturile :
În operaţiunile contabile veniturile se pot grupa în două
categorii:
4.1.Crearea veniturilor:
- Producţia – Obţinerea produselor finite.
345 =
711
Produse finite Variaţia stocurilor.
348
Diferenţe de preţ la produse finite.
-facturarea
411 =
%
Clienţi . Clasa 7
Conturi de venituri.

4427

53
 TVA colectată.
- Încasarea. Clasa 5 =
411
“Conturi de trezorerie” “Clienţi”
sau (413 “Efecte de primit”)
Clasa 5 =
704
“Conturi de trezorerie” “Venituri din lucrări
executate
şi servicii prestate”
(706
“Venituri din redevenţe,
locaţii de gestiune şi chirii”)
4.2 Încorporarea veniturilor în rezultate.
Clasa 7 =
121
“Conturi de venituri” “Profit şi pierdere”
Organizarea contabilităţii veniturilor se face pe categorii de
venituri după natura acestora.
Conturile sintetice de venituri şi de cheltuieli se pot dezvolta pe
conturi analitice , în funcţie de necesităţile impuse de anumite
reglementări sau potrivit necesităţilor proprii.
Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în
participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi ,
conform prevederilor contractului de asociere.
La sfârşitul perioadei de raportare , cheltuielile şi veniturile
înregistrate pe nature se transmit pe baza de decont fiecărui asociat
în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
CONTABILITATEA REZULTATELOR
Potrivit art.19 alin 1 din Legea contabilităţii 82/1991 rezultatele se

54
determină lunar , cumulat de la începutul anului.
În acest sens , conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se
înregistrează , în funcţie de natura lor , veniturile , respectiv ,
cheltuielile se închid, provizoriu , prin rezultatul exerciţiului.
Rezultatul definitiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă
soldul final al contului de profit şi pierdere.
Determinarea lunară a rezultatelor generează realizarea
următoarelor lucrări:
a) contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor obţinute în cursul
fiecărei luni şi cumularea lor;
b) contabilizarea amortizării lunare a imobilizărilor;
c) contabilizarea provizioanelor deductibile lunar;
d) delimitarea lunară a cheltuielilor şi veniturilor înregistrate în
avans , care poate îmbrăca două variante:
-delimitarea cheltuielilor şi veniturilor între exerciţiile anuale.
-delimitarea cheltuielilor şi veniturilor între luni aparţinând exerciţiului
;
Rezultatul brut al exerciţiului este de fapt diferenţa între
veniturile totale şi cheltuielile totale. El se mai poate exprima şi sub
forma sumei dintre rezultatul curent al exerciţiului şi rezultatul
excepţional.
Rc=(Vexp-(+) CHexp)(+)-(Vfin-(+)Chfin)
Rexc =Vexc +(-)Chexc
Rb=RC+(-)Rexc
Rb=Vt+Cht
Asupra rezultatului brut al exerciţiului corectat cu cheltuielile
deductibile şi cele nedeductibile stabilită prin lege , se aplică cota de
impozit pe profit (25%) pentru unităţile economice. În cazul
contribuabililor care desfăşoară activităţi de natura barurilor ,
cluburilor de noapte , discoteci şi cazinouri , impozitul nu poate fi mai

55
mic de 50% din veniturile aferente acestor activităţi.
Impozitul pe profit.
%*(Rb+Chned-Chded)
Rnet=Rb-Imp pr
Unde de fapt
Rb+Chned-Chded=Rfiscal
Rezultatul net al exerciţiului va fi:
Rnet=Rb-Imp pr
Rezultatul net al exerciţiului este soldul contului 121 “profit şi
pierdere” –cont bifuncţional - care în cazul că este creditor poartă
denumirea şi de profit de repartizat , respectiv sume care se distibuie
potrivit destinaţiilor legale (rezerve , dividende).
Contabilizarea se va realiza astfel :
129 = %
“Repartizarea 106 -valoarea
rezervelor
profitului” “Rezerve”
1012 -majorarea
capitalului
“Capital subscris social” social
117 -valoarea
dividendelor
“Rezultatul reportat” participarea
salariatilor la
profit , vărsăminte
din
profitul net al regiilor
autonome , surse
proprii
de finanţare.

56
 ABORDĂRI INTERNAŢIONALE PRIVIND CHELTUIELILE ,
VENITURILE ŞI REZULTATELE
Venituri prin prisma IAS 18 “Venituri”
Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o
societate în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia , atunci când
acest flux se materializează în creşteri ale capitalului propriu , altele
decât creşterile datorate contribuţiilor din partea participanţilor la
acest capital propriu.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacţionat un activ
sau la
care poate fi decontată o datorie de bunăvoie între părţi aflate în
necunoştinţă de cauză , în cadrul unei tranzacţii în care preţul este
determinat obiectiv.
Venitul include doar fluxurile brute de beneficii economice
primite sau primit de către societate în nume propriu. Sunt excluse
din venituri colectate în numele unor terţe părţi , cum ar fi taxele
pentru bunuri şi servicii , TVA , care nu sunt beneficii economice de
primire de către întreprindere şi nu au ca rezultat creşteri ale
capitalului propriu.
Veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de
plată primit sau de primit. Suma veniturilor dintr-o tranzacţie este
determinată de obicei printr-un acord între societate şi cumpărătorul
sau utilizatorul activului. Ea se evaluează la valoarea justă a
mijlocului de plată primit sau de primit , ţinând cont de suma
oricăror reduceri comerciale şi a oricăror rabaturi cantitative
acordate de societate.
Mijlocul de plată este de regulă numerarul sau echivalent de
numerar , iar suma veniturilor este dată de suma numărului sau
echivalentului de numerar primit sau de primit. Valoarea justă a
mijlocului de plată va fi determinată prin actualizarea tuturor

57
sumelor de primit în viitor , utilizând în acest scop rata dobânzii
aferente perioadei respective. Diferenţa dintre valoarea justă la data
recunoaşterii venitului şi suma nominală a mijlocului de plată este
recunoscută ca venit din dobânzi.
Criteriile de recunoaştere a veniturilor sunt aplicate de obicei
separate pentru fiecare tranzacţie , pentru a putea reflecta
realitatea economică. Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie să fie
făcut în momentul în care sunt satisfăcute următoarele condiţii:
a) întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele
semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.
b) întreprinderea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la
care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deţinerii în proprietate a
acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluat în mod rezonabil;
d) este probabil să fie generate către întreprindere beneficii
economice asortate tranzacţiei;
e) costurile tranzacţiei pot fi evaluate în mod rezonabil.
Venituri din prestarea serviciilor.
Atunci când rezultatul unei tranzacţii ce implică presarea
de servicii poate fi estimat în mod rezonabil , venitul asociat
tranzacţiei trebuie să fie recunoscut în funcţie de sediul de execuţie
a contractului la data închiderii bilanţului. Rezultatul unei tranzacţii
poate fi estimat în mod rezonabil atunci când sunt satisfăcute
următoarele condiţii:
a) suma veniturilor pot fi estimate în mod rezonabil;
b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie
generate către societate;
c) studiul de execuţie al contractului la data de închidere a
bilanţului poate fi evaluat în mod rezonabil;
d) costurile apărute pe parcursul contractului şi costurile de

58
finalizare a contractului pot fi evaluate în mod rezonabil.
Veniturile nu pot fi recunoscute atunci când cheltuielile aferente
tranzacţiilor respective nu pot fi evaluate în mod rezonabil , în
asemenea cazuri orice mijloc de plată este recunoscut ca datorie.
Recunoaşterea veniturilor pe măsura execuţiei contractului , este
denumită în mod curent ”metoda procentului de execuţie”. Potrivit
acestei metode , veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile
în care sunt prestate serviciile.
Veniturile din dobânzi trebuie recunoscute periodic,
proporţional pe baza randamentului efectiv al activului. Randamentul
efectiv al unui activ este rata dobânzii necesară pentru actualizarea
fluxurilor viitoarelor intrări de numerar , aşteptate pe durata de viaţa
a activului pentru a egala valoarea contabilă iniţiala a acestuia.
Redevenţele trebuie recunoscute pe baza contabilităţii de
angajamente , conform realităţii economice a contractului.

IAS 11 CONTACTELE DE CONSTRUCŢII

IAS 11 “Contracte de construcţii” defineşte contractul
de construcţii după cum urmează : ” un contract de construcţii este
un contract negociat în mod particular pentru construirea unui activ
sau a unei combinări de active care se află într-o strânsă
interdependenţă în ceea ce priveşte tehnologia şi funcţionarea sau
utilitatea lor finală”.
Principala problemă în cazul contractelor de construcţii o
constituie alocarea veniturilor şi costurilor contractuale de
construcţie, dat fiind că acest gen de contracte, de regulă, se întind
pe mai mulţi ani.
Venituri contractuale.
Veniturile contractuale trebuie să cuprindă următoarele

59
elemente , în măsura în care este posibil a fi obţinute şi pot fi
evaluate rezonabil :
- valoarea iniţială a veniturilor agreate în contract şi ;
- modificările apărute pe parcursul desfăşurării contractului ,
creanţele şi plăţile de stimulare:
a) în limita sumei probabil a fi deţinută ca venit ;
b) care se pot evalua în mod credibil ;
Venitul contractual este evaluat la valoarea justă a
contraprestaţiei primite sau de primit. Evaluarea venitului
contractual este afectată de o multitudine de incertitudini care
depind de rezultatul evenimentelor ulterioare. Evaluările trebuie
revizuite pe măsură ce incertitudinile sunt reevaluate şi apar
evenimente noi. Prin urmare valoarea veniturilor contractuale poate
creşte sau descreşte de la o perioadă la alta.
Recunoaşterea veniturilor şi cheltuielilor
contractuale
Când rezultatul unui contract poate fi estimat în mod
credibil , costurile şi veniturile contractuale trebuie recunoscute
drept cheltuieli şi venituri prin raportare la stadiul de realizare a
contractului respectiv la data bilanţului.
O pierdere preconizată în contractul de construcţii trebuie
recunoscută imediat ca o cheltuială.
În cazul contractului cu preţ fix rezultatul acestuia este estimat
credibil dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- venitul contractual este evaluat credibil ;
- este posibil ca beneficiile economice asociate contractului să fie
generate către întreprindere ;
- costurile contractuale necesare terminării contractului , precum şi
stadiul de îndeplinire a contractului la data bilanţului sunt evaluate
credibil ;

60
- costurile aferente contractului pot fi identificate şi evaluate credibil
, astfel încât ele să fie comparate cu estimările precedente ;
În cazul contractului “ cost plus” rezultatul este estimat
credibil dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- este posibil ca beneficiile economice asociate contractului să fie
generate către întreprindere;
-costurile contractuale , fie că sunt sau nu rambursabile , pot fi
identificate şi evaluate credibil.
Contractul cu preţ fix este un contract de construcţie în
care antreprenorul este de acord cu un preţ fix (preţ convenit la
începutul contractului) sau cu o rată fixă pe unitatea de produs finit,
contract care în unele cazuri cuprinde clauza de eşalonare a
preţurilor.
Contractul cost plus este un contract de construcţie în
care
constructorul regrupează costurile permise sau altfel definite , plus
un procent din aceste costuri sau un onorariu fix.

CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CHELTUIELILOR , VENITURILOR ŞI
REZULTATELE LOR LA SOCIETATEA COMERCIALĂ “GEPA
S.A.
1 DOCUMENTE UTILIZATE ŞI FLUX INFORMATIONAL.
Datele şi informaţiile proprii circuitului economic al patrimoniului
sunt consemnate în cadrul documentelor contabile. Prin şi pe baza
acestor documente se formalizează în scris şi se organizează material
procesele de culegere , prelucrare , stocare şi transmitere a datelor.
Formularele folosite ca documente contabile pot fi tipizate şi
netipizate.
2 DOCUMENTE JUSTIFICATIVE.

61
Operaţiile economice şi financiare se consemnează în momentul
efectuării lor în documentele justificative. Aşa cum prevede Legea
Contabilităţii “orice operaţie patrimonială se consemneaza în
momentul efectuării ei într-un act înscris care stă la baza
înregistrărilor în contabilitate , dobândind astfel calitatea de
document justificativ ”.
Pe această cale se asigură datele de mişcare în sistemul informaţional
contabil şi se fundamenteză înregistrarea proprie contului.
2.1. Conţinutul documentelor justificative.
Este format din următoarele elemente principale:
-denumirea , numărul şi data documentului , denumirea şi sediul
unităţii patrimoniale , serviciul şi sectorului , după caz , care a
întocmit documentul , menţionarea părţilor care participă la
efectuarea operaţiei , dacă este cazul conţinutul operaţiei economice
şi financiare , iar valorile aferente operaţiilor economice şi financiare
efectuate , semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
operaţiilor , ale celor care avizează şi ale celor în drept să aprobe
operaţiile respective , alte elemente menite să asigure consumarea
completă a operaţiilor în documentele justificative.
2.2 Întocmirea şi prelucrarea documentelor justificative.
În principiu , documentele justificative sunt întocmite la locul de
muncă în cadrul căruia se produce operaţia sau participă la
înfăptuirea ei.
Întocmirea se face pe formulare tipizate sau netipizate , după caz , iar
completarea se face manual sau cu tehnică de calcul. După
completare , documentele justificative sunt supuse operaţiei de
prelucrare . Ea constă în sortarea documentelor pe operaţii ,
exprimarea în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi
financiare , dacă este cazul , precontabilizarea prin cumularea mai
multor documente justificative şi deţinerea pe această cale a

62
documentelor centralizatoare , verificarea de formă aritmetică şi de
fond (legalitatea , realitatea , oportunitatea , necesitatea şi
economicitatea operaţiilor consumate în document iar în final ,
înregistrarea în contabilitate.
2.3 Corectarea erorilor din documentele justificative.
Erorile constatate cu ocazia întocmirii , verificării şi înregistrării
documentelor se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a
cifrei greşite , în toate exemplarele , şi prin scrierea , deasupra lor a
textului sau cifrei corecte.
Corectura se confirmă prin semnătura persoanei sau persoanelor
care au întocmit documentul justificativ menţionându-se şi data
efectuării operaţiei. Nu sunt admise corecturi privind disponibilităţile
băneşti şi alte operaţii prevăzute prin dispoziţii legale. În acest caz ,
documentul greşit se anulează fără a se detaşa din carnetul
respectiv . Pentru documentele care consemnează operaţii de
predare-primire a valorilor materiale ,corectarea trebuie confirmată
prin semnatură , atât a predatorului cât şi a primitorului.
În cazul completării documentelor în sistem informatic corecturile
sunt admise numai înainte de prelucrarea acestora , menţionându-se
data corecturii şi semnătura celui care a făcut modificarea.
Documentele înscrise în listele de erori , anulări sau corecturi , pe
baza cărora se fac modificările în bazele de date , trebuie să fie
semnate de persoanele împuternicite de unitatea beneficiară.
2.4 Reglementări privind contabilitatea şi situaţiile
financiare ale întreprinderii.
Potrivit prevederilor art.6 alin 2. din Legea Contabilităţii
nr.72/1991 precum şi a celorlalte prevederi legale privind întocmirea
şi utilizarea formularelor comune şi celor cu regim special utilizate în
activitatea financiară şi contabilă, orice operaţie patrimonială se
consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza

63
înregistrărilor în contabilitate , dobândind astfel calitatea de
document justificativ.
Documentele justificative cuprind , de regula , următoarele
elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea sediului întreprinderii care întocmeşte documentele;
- numărul şi data întocmirii acesteia;
- mentinerea părtilor care participă la efectuarea operaţiei
patrimoniale;
- conţinutul operaţiei patrimoniale şi dacă este cazul temeiul legal al
efectuării acesteia ;
- datele cantitative şi valorice aferente operaţiei efectuate;
- numele şi prenumele precum şi semnăturile persoanelor care le-au
întocmit , vizat şi aprobat , după caz;
- alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiilor
efectuate;
3 REGISTRELE DE CONTABILITATE
Păstrarea registrelor şi a documentelor justificative
Potrivit prevederilor articolului 25 din Legea Contabilităţii nr.
72/1991 registrele de contabilitate , precum şi documentele
justificative , care stau la baza înregistrărilor în contabilitate , se
păstrează timp de 10 ani , în arhiva persoanelor prevăzute la articolul
1 din lege cu începere de la data încheierii exerciţiului în cursul căruia
au fost întocmite , cu excepţia ştatelor de salarii care se păstrează
timp de 80 de ani.
Registrele de contabilitate sub forma unor caiete (registre
legate) , fise sau situaţii şi listări informatice ale căror conţinut şi
formă corespund scopului pentru care se ţin.
Definite prin prisma sistemului informaţional contabil registrele
de contabilitate reprezintă documente cu ajutorul cărora se realizează

64
înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiilor economice şi
financiare în contabilitate , furnizând informaţii privind situaţia
patrimoniului.
Legea contabilităţii şi Regulamentul privind aplicarea acestei legi
prevăd: principalele registre ce se folosesc sunt:
-registrul jurnal, registrul inventar, registrul cartea mare

3.1 Registrul jurnal este un document contabil obligatoriu

folosit pentru înregistrarea operaţiilor economico-financiare în ordinea
efectuării lor în timp. Importanţa lor consta în cunoaşterea relajului
valoric al operaţiilor pe o anumită perioada de timp şi justificarea
înregistrării lor în contabilitatea sistematică.
O dată cu sporirea volumului operaţiilor contabile s-au
diferenţiat două categorii de registre jurnal : auxiliare şi generale.
Registrele auxiliare capătă forma:
-jurnalul aprovizionărilor;
-jurnalul de încasări şi plăţi;
-jurnalul pentru operaţii diverse;
Registrul jurnal e un centralizator , fiind destinat redării înregistrarii
sintetice pe baza registrelor auxiliare.
3.2 Registrul carte-mare este folosit pentru înregistrarea şi
gruparea operaţiilor economice şi financiare în raport de natura lor ,
iar în cadrul fiecărei grupări în ordinea efectuării lor în timp.
Ele capătă forme variate , mai des folosite fiind:
a) fişele de cont pentru operaţii diverse utilizate pentru evidenţa
analitica a furnizorilor , a clienţilor , a creditorilor.
b) Fişele de cont pentru valori materiale folosite pentru evidenţa
analitica a valorii materiale.
3.3 Registrul inventar.
Registrul inventar cuprinde două parti:

65
-listele de inventariere;
-recapitularea inventarului;
În cadrul recapitulării datele prelucrate din listele de inventariere sunt
grupate pe structurile patrimoniale de activ şi cele de datorii.
4 DOCUMENTE CONTABILE DE SINTEZĂ.
Documentele contabile de sinteză sau situaţiile financiare
reprezintă un sistem de indicatori economico-financiari ce
caracterizează situaţia patrimoniului şi rezultatele obţinute.
Documentele de sinteză şi raportare se compun din:
-bilanţul contabil (contul situaţiei patrimoniale )
-contul de rezultate (contul de profit şi pierdere)
-anexa la bilanţ
-raportul de gestiune
5 RECONSTITUIREA DOCUMENTELOR.
Are loc în cazul în care sunt pierdute , sustrase sau distruse.
Operaţia de reconstituire are loc în termen de 30 de zile cu
respectarea normelor stabilite de lege prin legislaţia contabilă. Pentru
reconstituire se întocmeşte pentru fiecare caz în parte câte un dosar
distinct.
În cazul în care documentul contabil emană de la altă unitate ,
reconstituirea se face de către acesta la cererea scrisa a
conducătorului unităţii solicitante. Unitatea emitentă va trimite la cel
mult 10 zile de la primirea cererii , actul reconstituit , unitaţii
solicitatoare.
În cazul găsirii ulterioare a originalului documentelor pierdute
sau sustrase actul reconstituit se anulează pe baza unui proces verbal
împreuna cu care se ataşează la dosarul de reconstituire.
6 FORMELE DE CONTABILITATE.
Formele de contabilitate adoptate în cadrul noului sistem
contabil al întreprinderii sunt:

66
-forma clasică
-forma centralizată sau pe jurnale multiple
-forma maestru-şah
* În cadrul tuturor formelor de contabilitate se folosesc , în principal
aceleaşi genuri de registre:
-registrul jurnal
-registrul monetar
-registrul cartea-mare
-balanţa conturilor
6.1 Forma de contabilitate clasică sau jurnalul unic.
Se aplică în întreprinderile mici unde volumul operaţiilor ce pot fi
înregistrate zilnic este limitat , fără a fi necesară diviziunea muncii
contabile. Se utilizează într-o forma corelată urmatoarele
registre :jurnalul unic , pentru înregistrarea cronologică; cartea mare ,
pentru evidenţa sistematică şi analitică; registrul inventar, pentru
inventarierea patrimoniului; balanţa conturilor, pentru centralizarea şi
verificarea periodică a exactităţii datelor şi situaţiile financiare,
pentru sintetizarea informaţiilor privind situatia patrimoniului şi
rezultatele obţinute.
6.2 Forma de contabilitate centralizată sau pe jurnale
multiple.
Reprezintă un sistem de jurnale şi cărţi-mari adaptate diviziunii
muncii contabile în condiţiile creşterii şi repetabilităţii volumului de
operaţii. În această situaţie jurnalul unic este înlocuit cu un sistem de
jurnale auxiliare (denumite şi analitice ) , structurate pe tipuri de
operaţii repetitive. Totodată , fiecare tip de jurnal trebuie să
corespundă unui singur cont care să fie debitat sau creditat prin
debitul sau creditul a o serie de alte conturi.
Exemplu: jurnalul pentru vânzări este pentru debitul contului
“Clienţi”. În cazul aprovizionărilor , jurnalul va fi pentru creditul

67
contului “ Furnizori”.
În general , se utilizează următoarele jurnale auxiliare : jurnalul
pentru vânzări , jurnalul pentru aprovizionări (cumpărări ), unul sau
mai multe jurnale de trezorerie (operaţii de casă , operaţii bancare ) ,
jurnalul pentru operaţii diverse. Pentru fiecare tip de jurnal se creează
o carte-mare analitică ce grupează şi înregistrează pe debit şi credit
operaţiile specifice contului în cauză.
Remarcă. În cele mai multe cazuri registrele carte-mare
auxiliară se circumscriu numai la evidenţa analitică a clienţilor şi
furnizorilor
La sfârşitul fiecărei luni se fac operaţii de report şi de închidere a
jurnalelor analitice. În acest scop , toate înregistrările din jurnalele
analitice sunt grupate şi însumate la nivel de cont sintetic , fiind
transcrise în jurnalul unic denumit jurnalul general sau centralizator.
Înregistrările efectuate în jurnalul centralizator sunt apoi
transcrise în cartea-mare generală deschisă pentru fiecare cont
sintetic , cu structura similară celei din sistemul clasic. Sistemul de
contabilitate centalizată se regăseşte prin formele de contabilitate pe
jurnale şi cea maestru-sah.
6.3 Forme de contabilitate pe jurnale aplicate în
contabilitatea din România.
Trăsătura de bază a acestei forme de contabilitate este cea a
folosirii jurnalelor multiple pentru înregistrarea cronologică şi
sistematica numai în creditul conturilor dezvoltat pe conturi
corespondente debitoare. Prin centralizarea şi cumularea debitului
fiecarui cont ce se regăseşte în diferite jurnale , în funcţie de conturile
creditoare cu care are corespondenţa , se realizează înregistrarea
sistematică în cartea-mare la sfârşitul lunii , pentru rulajul debitor al
contului respectiv. Formularele folosite in cadrul acestei forme de
contabilitate sunt : jurnalele multiple , situaţiile pentru debitul unor

68
conturi şi cartea-mare.
Jurnalele multiple servesc la înregistrarea cronologică şi
sistematică proprie creditelor conturilor sintetice , iar în unele cazuri
şi pentru conturile analitice. Înregistrările în jurnale se fac în tot
cursul lunii sau numai la sfârşitul lunii, direct pe baza documentelor
justificative.
Pentru unele conturi, pe langă jurnalul privind operaţiile de debit
; exemplu:pentru debitul conturilor de casă şi debit.
Contabilitatea analitica se ţine direct pe jurnale (pentru unele
conturi) sau cu ajutorul altor formulare specializate în acest sens (fişe
de cont analitic pentru valori materiale , fişe de cont pentru operaţii
diverse).
Cartea-mare se utilizează pentru stabilirea rulajelor lunare şi a
soldurilor pe conturi sintetice din planul de conturi.
Pe baza jurnalelor multiple deschise pentru creditul conturilor se
întocmeşte registrul jurnal general. În acest scop formulele contabile
(articole contabile )
Centralizatoare se stabilesc direct pe baza jurnalelor multiple. Pe baza
jurnalului general se fac înregistrările în cartea-mare folosind ca
modele de formulare registrele carte-mare şah sau fişa de cont pentru
operaţii diverse.
6.4 Forma de contabilitate maestro-sah sau pe conturi
corespondente.
Trăsătura de bază a formei de contabilitate maestru-sah este cea
a dezvolt2rii pe conturi corespondente atât a rulajului debitor cât şi a
celui creditor al conturilor sintetice. În ceea ce priveste contabilitatea
analitică , aceasta capătă diverse structuri în raport de metodele
folosite pentru evidenţa activelor şi pasivelor , evidenţa şi calculul
conturilor şi rezultatelor.
Înainte de a fi înregistrate , documentele justificative sunt

69
supuse prelucrării contabile (sortarea pe feluri de operaţii , verificare ,
evaluare, control ). Dacă pentru acelaşi fel de operaţii există mai
multe documente justificative , acestea se totalizează zilnic sau la
perioade scurte cu ajutorul formularelor de tipul document
cumulativ , întocmit fie pentru debitul , fie pentru creditul contului
care reflectă asemenea operaţii. Pentru înregistrările care nu au la
bază documente cumulative se întocmesc note de contabilitate.
Principalele formulare care se utilizează sunt: jurnalul de
înregistrare , fişa sintetică şah , balanţa conturilor şi registrele
auxiliare folosite pentru evidenţa analitică.
-registrul jurnal este folosit pentru înregistrarea cronologică a
operaţiilor economice şi financiare şi stabilirea rulajului lunar al
acestora.
-cartea-mare şah (cu conturi corespondente) serveşte la evidenţa
sintetica a operaţiilor economice şi financiare. Atât pentru debitul ,
cât şi pentru creditul fiecărui cont sintetic se foloseşte acelaşi model
de fişa.
-registrele de contabilitate analitică capătă forma fişelor de cont
analitic pentru valori materiale , fişelor de cont pentru operaţii diverse
, situaţiilor şi altor formulare specifice folosite în acest scop.
-balanţa conturilor se întocmeşte lunar pe baza fişelor sintetice
şah. În cadrul său se stabilesc soldurile şi rulajele cumulate de la
începutul anului, pentru fiecare cont sintetic în parte. De asemenea ,
pe baza înregistrărilor din contabilitatea analitica se întocmesc
balanţe lunare pentru conturile analitice.
6.5 Forma de contabilitate informatică.
Reprezintă adaptarea formelor de contabilitate prezentate mai
înainte prin folosirea tehnicii electronice de calcul. Ciclul contabil de
prelucrare a datelor are la intare în calculator formula contabilă. Pe
baza ei , se clădeşte întregul sistem de stocare şi prelucrare a datelor.

70
Pe baza datelor introduse în calculator se editează obligatoriu
registrul-jurnal care constituie evidenţa cronologică. Acelaşi jurnal
serveşte şi la verificarea şi validarea datelor introduse in calculator.
Editarea registrelor cartea-mare este , după caz , obligatorie sau
facultativă, în raport cu decizia utilizatorului de sistem informatic.
Dacă se reţine varianta facultativă , registrele sunt editate selectiv la
cererea consumatorului de informaţie.

7 METODOLOGIA DE LUCRU FOLOSITĂ ÎN UNITATE.

Materia primă , materialele şi piesele de schimb recepţionate în
deozitul de materiale al S.C. GEPA S.A. sunt verificate şi se întocmesc
NIR – urile (note de intrare - recepţie ) în termen de 48 ore ,
înregistrându – se cantităţile intrate în fişele de magazie ; gestionarul
acordă codul corespunzător articolului iar contabilul îl va înregistra în
una din categoriile următoare :
- materii prime (identificate direct pe produs )
- materiale auxiliare (identificat pe fiecare produs )
- piese de schimb (identificat pe acelaşi utilaj )
- ambalaje
- materiale consumabile
“Producţie” pe baza normelor de consum şi a cantităţii de
producţie ce urmează a se realiza în luna respectivă , întocmeşte
fişele limită cu consumul specific de materii prime şi materiale de
ambalaj , pe care le transmite la începutul lunii fiecărei secţii. Pe baza
acestor fişe limită , fiecare secţie ridică în cursul lunii de la depozite
necesarul zilnic de materii , evidenţa cantităţilor ridicate fiind ţinute
cu aceste fişe. La sfârşitul lunii se stabileşte consumul total de materii
prime pentru fiecare fişă limită şi se operează în fişa de magazie.
Pentru consumul de materiale , fiecare secţie întocmeşte bon de
consum pe baza căruia ridică de la magazie necesarul pentru procesul

71
de producţie.
La depozitul de materiale se operează pe calendar bonurile de
consum şi fişele limită , întocmindu-se o situaţie de consum ce se
înregistrează la biroul de contabilitate.
În cadrul compartimentului contabilitate sunt verificate aceste
situaţii de consum cu bonurile de materiale folosite şi se înregistrează
în regstrul jurnal.
Jurnalul consumurilor se ţine în ordine cronologică căutând direct
fiecare material atât în contul contabilităţii de gestiune cât şi în
conturile contabilităţii generale. Pe baza jurnalelor se întocmesc
balanţele de verificare pe secţii , pe baza cărora s efface postcalculul.
Pentru buna desfăşurare a activităţii societăţii se mai efectuează o
serie de cheltuieli care sunt decontate pe bază de factură emisă de
către furnizori.
Fişa consumurilor mijloacelor de transport se ţine pe fiecare
mijloc de transport , urmând ca totalul cheltuielilor effective colectat
din fiecare fişă să fie egal cu totalul cheltuielilor de transport.

7.1 Particularităţi privind documentele primare justificative

utilizate de societate.
• fişa de cont pentru operaţiile diverse – serveşte la ţinerea
evidenţei anlitice a conturilor de clienţi , furnizori , debitori , creditori
(la unitatea care utilizează forma de înregistrare maestro-şah ).
* balanţa de verificare e folosită la :
• verificarea exactităţii înregistrării.
• controlul concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi analitică
• intocmirea (raportărilor trimestriale ) bilanţului anual precum şi a
conturilor de profit şi pierdere.
- Registrul jurnal.
• document obligatoriu de înregistrare cronologică şi sistematică a

72
mişcării patrimoniului unităţii.
• proba de litigi.
1 chitanţa fiscală - serveşte ca document de deducere a TVA în cazul
cumpărării de bunuri şi prestărilor de servicii când plata aceasta se
face în numerar document , în cazul în care unii agenţi economici sunt
scutiţi de obligaţia emiterii unei facturi potrivit legii, documente
justificative de înregistrare în contabilitate;
2 chitanţa - document justificativ pentru depunerea unei sume în
numerar la casieria unităţii şi de înregistrare în jurnalul de casă şi în
contabilitate;
5 factura fiscală - este un document pe baza căruia se întocmeşte
instrumentele de decontare a produselor şi mărfurilor livrate ,
lucrărilor executate sau serviciilor prestate;
- document de însoţire a bunurilor livrate pe timpul transportului ;
- document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi
a cumpărătorului;
- declaraţia impunere a profitului impozabil pentru combustibilii mari –
serveşte la calculul profitului impozabil şi a impozitului pe profit către
contribuabilii mari;
- declaraţia pentru stabilirea impozitului pe clădiri şi de alte
construcţii şi a taxei pentru folosirea terenului proprietate de stat în
cazul contribuabililor persoanelor juridice;
- declaraţia pentru scoaterea din evidenţă a mijloacelor de transport.

8 ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND CHELTUIELILE ÎN CADRUL

SOCIETĂŢII “GEPA” S.A.
1 Se bagă în consum materii prime
[601=301] 800
2 Se înregistrează uzura materialelor de natura obiectelor de inventar
[603=303] 60

73
3. Se achită factura energiei electrice şi apei , TVA 19 %
% =5311 238
605 200
4426 38
4. Se înregistrează scăderea din gestiune a mărfurilor vândute ;
% = 371 1200
378 1008
4428 192
5. Societatea efectuează cheltuieli cu combustibilul , materiale
pentru ambalat şi piese de schimb conform facturilor terţilor ,
TVA=19%
5.1 % = 401 450
6022 378
4426 72
5.2 % = 401 595
6023 500
4426 95
5.3 % = 401 357
6024 300
4426 57
6. Înregistrarea cheltuielilor de protocol , reclamă şi publicitate ;
% = 401 952
623 800
4426 152
7. Înregistrarea cheltuielilor cu transportul ;
% = 401 1071
624 900
4426 171
8. Înregisrarea cheltuielilor poştale , fax şi telefon ;

74
% = 401 714
626 600
4426 114
9. Înregistrarea comisionului pe baza extrasului de cont ;
[627=5121] 30
10. Înregistrarea cheltuielilor cu salariile personalului
[641=421] 1800
11. Se înregistrează CAS (18,50%)
[6451=4311] 333
12. Se înregistrează şomajul (0,5%)
[6452=4371] 90
13. Se înregistreză CASS (5,2%)
[6453=4313] 94
14. Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli:
121 = % 601, 603, 605, 607, 6022, 6023, 6024, 623, 624, 627,

641,6451,6452, 6453
9 ÎNREGISTRĂRI CONTABILE PRIVIND VENITURILE ÎN CADRUL
SOCIETĂŢII “GEPA S.A.
1. Se obţin produse finite conform documentului “bon de predare” ;
[345=711] 800
2. Livrare produse finite către clienţi cu documentul “factură” ;
411= % 1000
701 840
4427 160
3. Vânzare mărfuri cu documentul “chitanţă fiscală ”;
5311= % 952
707 800
4427 152
4. Livrare ambalaje cu documentul “aviz de însoţire , TVA 19 % ” ;

75
 418 = % 600
708 500
4427 100
5. Înregistrarea realizării în atelierul propriu de fabricare a fetelor
pentru expedierea produselor ;212 = 722 900
6. Înregistrarea subvenţiei de la stat de 3000000 lei pentru acoperirea
pierderilor la produsele subvenţionate şi urmează să primească o
subvenţie de 2000000 lei pentru acoperirea creşterilor de preţ
estimate în trimestrul următor;
% = 741 500
5121 300
445 200
7. Se înregistrează venituri din vânzarea activelor ;
411= 7583 200
8. Înregistrarea dobânzii aferente împrumuturilor acordate pe termen
lung pe baza extraselor de cont. 2678=763 500
9. Înregistrarea veniturilor din diferenţele de curs valutar.
5412 = 765 300
10. Înregistrarea veniturilor din dobânzi la disponibilităţile din bancă.
[5121=766 ] 500
10 ÎNREGISTRAREA CONTABILITĂŢII PRIVIND CONTURILE DE
REZULTATE ÎN CADRUL SOCIETĂŢII “GEPA S.A.
1. Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli.
121 = % 4546
601 800
603 60
605 200
607 1000
6022 40
6023 50

76
 6024 30
623 80
624 90
626 60
627 30
641 1800
6451 171
6452 18
6453 117

2.Se înregistreză închiderea conturilor de venituri

% = 121 -5300
701 850
707 800
708 50
711 800
722 900
741 500
7583 200
763 500
765 300
766 400
În urma operaţiilor prezentate este stabilit rezultatul sub formă de
profit ca diferenţă între venituri şi cheltuieli :
PROFIT = VENITURI - CHELTUIELI
TOTALE TOTALE
PROFIT = 5300 – 4546 = 754 lei

IMPOZITUL PE = PROFIT * COTA DE IMPOZITARE

77
PROFIT IMPOZABIL
IMPOZITUL PE = 1885
PROFIT
Înregistrarea impozitului pe profit :
691 = 441 1885000

Repartizarea cheltuielilor cu impozitul pe profit

121= 691 1885000

CAPITOLUL III
ANALIZA INDICATORILOR SPECIFICI
CHELTUIELILOR , VENITURILOR ŞI REZULTATULUI.

NECESITATEA ANALIZEI
În scopul cunoaşterii fenomenelor şi proceselor economice
, apare necesară analiza care înseamnă o metodă de cercetare
bazată pe descompunerea unui obiect sau a unui fenomen în părţile
sale componente , în elementele sale simple. Cu ajutorul metodelor
specifice domeniului se cercetează fiecare parte componentă , se
stabilesc relaţiile de cauzalitate factorii care le generează , se
formulează concluzii şi se conturează cadrul activităţii viitoare.
Analiza economica cercetează activităţile sau fenomenele
din punct de vedere economic , respective al consumului de resurse
şi al rezultatelor obţinute. Esenţialul în analiza economică îl
constituie luarea în considerare a relaţiilor structural funcţionale şi a
celor de cauză-efect.

78
 Indicatori utilizati în analiza economico-financiară a
cheltuielilor , veniturilor şi rezultatelor.
Pentru caracterizarea dimensiunii activităţii întreprinderii , pentru
aprecierea rezultatelor şi urmărirea performanţelor sale comerciale
se folosesc indicatorii:
-cifra de afaceri;
-producţia exerciţiului;
-marja brută ;
-valoarea adaugată;
Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri reprezintă un indicator esenţial pentru
precizarea locului societăţii comerciale în sectorul de activitatea
poziţiei acesteia pe piaţă a capacităţii de a lansa şi dezvolta
activităţi profitabile.
Cifra de afaceri reprezintă suma totala a veniturilor din operaţiuni
comerciale efectuate de o firmă respectiv vânzarea de mărfuri şi
produse , într-o perioadă de timp determinată. În cifra de afaceri nu
se includ venituri financiare şi veniturile excepţionale.
Elementele principale care dimensionează volumul de activitate şi de
care depinde mărimea cifrei de afaceri sunt:
-capacitatea de producţie;
-resursele (umane , financiare , materiale);
-cererea de produse;
Printre indicatorii cifrei de afaceri se numără:
-modificarea absolută a cifrei de afaceri;
CA=CA1-CA0
-ritmul de creştere a cifrei de afaceri;
CA1
CA= CA0 * 100
-cifra de afaceri corectată ;

79
 CAabs
* 100
1
CA = I 0
C
-rata reală a cifrei de afaceri;
1 + CAabs
1
CA= 1 + Ip 0
-rata de creştere a cifrei de afaceri;
CAn − CAn − 1
rc= * 100
CAn − 1
CAn = cifra de afaceri a anului curent
CAn-1=cifra de afaceri a anului precedent
Producţia exe rcitiului
1. Producţia exerciţiului cuprinde performanţele activităţii de
producţie. Caracterizează activitatea totala a întreprinderii şi
are în componenţa:
-producţia vândută;
-producţia stocată;
-producţia de imobilizări;
Pe = Vvp+Vps+Pi unde:
Vvp = venituri din vânzarea producţiei;
Vps = variaţia producţiei;
Pi = producţia de imobilizări;
Marja brută
Marja brută sau marja costurilor variabile se calculează ca diferenţă
între preţul de

vânzare şi costul variabil .

În cazul societăţii GEPA S.A. este folosită în analiza economico-
financiara marja brută din vânzări:
Mjb = profit brut vânzări/cifra de afaceri
Marja comerciala=vz. mf. –c.mf.v. unde:

80
Vz. mf. = venituri din vânzarea mărfurilor;
C. mf. v.=costul mărfurilor vândute
2.4 Analiza valorii adăugate.
Valoarea adaugată este unul dintre indicatorii
semnificativi ai activităţii întreprinderii. Valoarea adaugată exprimă
creşterea de bogăţie care se obţine prin activiatea tehnico-
productivă. Exprimând aportul întreprinderii în cadrul producţiei de
bunuri şi servicii , valoarea adaugată permite aprecierea structurii şi
metodelor de producţie de bunuri ale întreprinderii , prin intermediul
gradului de integrare ( ca raport între valoarea adaugată şi producţia
corespunzătoare sau cifra de afaceri ), precum şi dezvoltarea sau
regresul activităţii întreprinderii.
Valoarea adaugată se determină prin două metode:
a) metoda sintetică potrivit căreia din producţia exerciţiului (Qex) se
scad consumurile intermediare (Ci):
VA = Qex - Ci sau
VA = Qex – Ci + Mjc (pentru activitate de comerţ)
b) metoda aditivă sau de repartiţie care are în vedere însumarea
următoarelor elemente:
-cheltuieli cu personalul salariat;
-impozite şi taxe;
-amortizarea;
-dobânzi şi rezultatul exerciţiului;
Indicatori privind dinamica valorii adăugate:
-modificarea absolută a valorii adăugate:
VA=VA1-VA0
-ritm de creştere:
VA1
VA= VA0 * 100
-rata de creştere a valorii adăugate:

81
 VA1 − VA0
VA= * 100
VA0
2.5 Alţi indicatori specifici veniturilor , cheltuielilor
şi rezultatelor
SIDG – presupune componente ale conturilor de profit şi
pierdere

Cheltuieli de exploatare Venituri din Exploatare

Rezultatul din exploatare

Cheltuieli Financiare Venituri financiare

Rezultate financiare

Cheltuieli excepţionale Venituri Excepţionale

Rezultate excepţionale

Conturile de rezultate se descompun în trei blocuri de

importanţa inegala:
-de exploatare, financiare, excepţionale;
2.6 Analiza soldurilor inermediare de gestiune si
retratările posibile.
1. Rezultatul exploatării (RE) care se obţine ca difernţa
dintre veniturile şi cheltuielile de exploatare.
RE=Vexpl – Ch expl
În cazul soldurilor intermediare de gestiune , rezultatul exerciţiului
se formează astfel: RE=valoarea adăugată +subvenţii pentru
exploatare – impozite, taxe şi vărsăminte asimilate – cheltuieli cu
personalul.
RE=excedent brut din exploatare (EBE) + alte venituri din
exploatare – cheltuieli privind amortizări şi provizioane – alte
cheltuieli din exploatare.
2. Rezultatul curent al exerciţiului reprezintă diferenţa

82
dintre veniturile curente (venituri din exploatare + venituri
financiare) şi cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare + cheltuieli
financiare ).
3. Rezultatul exerciţiului înaintea imozitării – format din rezultatul
curent la care se adaugă rezultatul excepţional.
4.Profitul impozabil reprezintă rezultatul exerciţiului înaintea
impozitării la care se adaugă depăşirile faţă de nivelurile legale la
unele categorii de cheltuieli şi se scad reducerile fiscale prevăzute
( reducerea impozitului pe profit în cazul investirii).
5.Rezultatul exerciţiului sau profitul net , respectiv profitul
impozabil, mai puţin impozitul pe profit.
Aceşti indicatori intră în cadrul soldurilor intermediare de gestiune
ce sunt calculate în contul de profit şi pierdere. Rentabilitatea este
definită sintetic ca fiind capacitatea întreprinderii de a realiza profit ,
necesar atât dezvoltării cât si remunerării capitalurilor.
Marja comercială
Permite întreprinderilor de comerţ să determine rezultatul degajat
din vanzările de mărfuri. Primul sold intermediar de gestiune este de
fapt insuficient pentru a analiza activiatea unei întreprinderi cu
activitate pur comercială.
Întreprinderile comerciale dezvoltă adesea şi o mică activitate de
comerţ. În general cu cât sectorul de vânzări al întreprinderii este
mai aproape de consumatorul final cu atât procentul marjei
comerciale este mai ridicat.
Marja comercială = vânzări de mărfuri – costul mărfurilor
Productia exercitiului
Este un amestec de venituri din exploatare cu origine şi principii de
evaluare diferite.
Vânzările de produse finite şi prestările de servicii sunt evaluate la
preţul de vănzare în vreme ce producţia stocată şi producţia

83
imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie.Veniturile nete
parţiale din operaţiile pe termen lung reprezintă o cota parte din
beneficiul contractelor cu o durată mai mare de 1 an.
Retratarea productiei exercitiului
Producţia stocată : evaluarea stocurilor cuprinde în acelaşi timp
preţul de cumpărare al materiilor prime , cât şi cheltuieli accesorii,
mâna de lucru directă şi amortizările. Aceste mărimi vin să falsifice
valoarea adăugată , majorând-o cu cheltuieli necuprinse în consum.
Producţia stocată poate fi delimitată cu mâna de lucru directă şi cu
amortizările incluse , aceste mărimi fiind retratate la nivelul
excedentului brut de exploatare şi la nivelul rezultatului de
exploatare.
Producţia exerciţiului = producţia vândută + producţia
stocată + producţia de imobilizări
Valoarea adăugată
Este foarte importantă din punct de vedere economic. Este
vorba de diferenţele dintre intrări şi ieşiri. Ea măsoară crearea de
valoare de către întreprindere. Vorbim de o creare de valoare de
către întreprindere din momentul din care vânzările exerciţiului sunt
superioare consumurilor generate de aceste vânzări.
Valoarea adăugată este un bun indicator al ponderii
activităţii economice a întreprinderii în ansamblul economiei
naţionale. Valoarea adăugată nu este adaptată analizei unei
activităţi de prestări servicii în care consumul nu reprezintă altceva
decât cheltuielile generate de întreprindere.
Pe lângă activitatea de comerţ şi prestări servicii , o
puternică valoare adăugată poate însemna:
- o tehnologie avansată sau produse protejate prin brevete ;
- o puternică integare pe verticală care diminuează consumul.
Invers , se poate estima ca valoarea adăugată este ceea ce rămâne

84
pentru remunerarea factorilor de productie.
Retratarea valorii adaugate
Procedeul intermediar facturat de către un furnizor se va
înscrie în “alte servicii externe” cu cât decizia de producţie a
întreprinderii se va îndrepta către substituirea personalului
permanent de către personalul interimar , cu atât valoarea adăugată
va scădea. În majoritatea cazurilor este aşadar de preferat o
reclasare a cheltuielilor cu personalul interimar în cheltuieli cu
personalul.
Chiriile pentru leasing sunt clasate în rândul serviciilor
externe , fapt care nu permite analiza costului investiţiei încorporate
în producţie. Chiriile vor fi retratate în două parti:
- amortizarea care ar fi fost practicată în condiţii de leasing
proprietatea imobilizării , pe de o parte;
- cheltuieli financiare plătite societăţii de leasing pentru diferenţă.
Această situaţie face să crească valoarea adăugată şi să
diminueze rezultatul exploatării cu suma amortizării şi rezultatul
financiar cu cheltuieli financiare. De asemenea , retratarea poate fi
actualizată.
Valoarea adăugată = cifra de afaceri – costul mărfurilor sau se mai
poate defini ca remuneraţia tuturor factorilor de producţie:
+ salarii şi alte cheltuieli de personal, impozite şi taxe, dobânzi,
amortizări, rezulatatul exerciţiului;
Excedentul brut de exploatare
EBE – este rezultatul după remunerarea factorilor de
producţie , mâna de lucru şi stat. Trebuie să arătăm că furnizorii şi
taxele plătite sunt considerate ca o remunerare a serviciilor prestate
de către stat.
Dacă diferenţa dintre valoarea adăugată şi excedentul
brut de exploatare este importantă , aceasta arată o întreprindere cu

85
o puternică utilizare a mâinii de lucru. Întreprinderea este stabilită
mecanizată : fie că substituirea capitalului muncă este imposibilă ,
fie că întreprinderea are o tehnologie îmbătrânită.
va fi soldul intermediar semnificativ pentru întreprinderile
prestatoare de servicii în care cheltuielile cu personalul reprezintă o
parte importantă din costuri ; excedentul brut de exploatare este un
bun indicator al performanţelor industriale şi comerciale.
Retratarea excedentului brut de exploatare
- personalul interimar integrat în valoarea adăugată este dedus din
excedentul brut de exploatare;
- participarea salariaţilor poate fi astfel retratată la nivelul
excedentului brut de exploatare dacă se estimează că aceasta este
recunoscută şi face parte din costul global al personalului;
- subvenţia de exploatare aceasta poate face referire la ponderile
specifice ale contului de rezultate , de exemplu , subvenţia pentru
angajarea unui salariat. Aceste subvenţii pot fi deduse din suma
conturilor de cheltuieli corespunzătoare.
-permite măsurarea rezultatului activităţii. El va permite măsurarea
eficienţei aparatului productive ca o combinaţie între capital şi forţa
de muncă.
Diferenţa dintre excedentul brut de exploatare şi rezultatul
exploatării este constituit în esenţa din amortizarea imobilizărilor :
încorporarea uzurii investitiilor la producţie
De asemenea , se pot costata provizioane pentru deprecierea
activelor circulante . O întreprindere a cărei funcţie de producţie
arată o puternică substituire a capitalului cu munca va constata o
puternică degradare a rezultatului de exploatare în raport cu
excedentul brut de exploatare.
Rezultatul exploatării va permite compararea deciziilor productive
făcute de mai multe întreprinderi din acelaşi sector de activitate ,

86
independent de modalitatea de finanţare practicată.
Rezultatul exploatării
Permite măsurarea rezultăţii activităţii. El va permite
măsurarea eficienţei aparatului productiv ca o combinaţie între
capital şi forţa de muncă. O întreprindere a cărei funcţie de
producţie acordă o puternică substituire a capitalului cu munca va
constata o puternică degradare a rezultatului de exploatare în raport
cu EBE. Rezultatul exploatării va permite compararea deciziilor
productive făcute de mai multe intreprinderi din acelaşi sector de
activitate independent de modalitatea de finanţare practică.
Retratarea rezultatului de exploatare
- Cota parte din chiria pentru mijloacele deţinute în leasing
corespund amortizării care s-ar fi practicat în condiţii proprietatea
imobilizării este dedusă din rezultat.
- Transferul cheltuiellilor de exploatare : acesta poate primi conturi
de consumuri. De asemenea , el poate face referire la salariu
(rambursarea indemnizatiilor zilnice de securitate socială ) şi alte
posturi.
Excedentul brut de exploatare (EBE) = valoarea
adăugată + subvenţii - (cheltuieli de personal , impozite , taxe şi
vărsăminte asimilate).
Excedentul brut de exploatare se calculează cu ajutorul tabloului
soldurilor intermediare de gestiune , unde indicatorii sunt codificaţi
sub formă de marje.
RBE
RMj brute = CA * 100
EBE serveşte la remunerarea capitalurilor proprii, remunerarea
capitalului împrumutat, plata impozitului, rambursarea împrumutului.
Rezultatul curent
Rezultatul curent integrează costul finanţării întreprinderii (rezultatul

87
financiar)
Retratarea rezultatului curent
Cheltuielile financiare incluse în redevenţele leasing-ului se deduc la
nivelul rezultatului financiar.
Retratarea rezultatului excepţional
Anumite activităţi includ în modalităţi de gestiune cesiunea de
imobilizări. De exemplu , o societate care împrumuta automobile va
împrumuta pentru o anumită perioadă de timp un vehicul după care
îl va vinde la momentul oportun pentru a-şi maximiza profitul . De
asemenea , întreprinderile de transport rutier cedează în mod
sistematic camioanele după “X” ani de utilizare. În acest caz putem
considera plusurile sau minusurile de valoare fac parte integrantă
din rezultatul activităţii şi astfel , trebuie să fie reclasate la nivelul
rezultatului de exploatare.
Rezultatul exercitiului
Rezultatul exerciţiului cuprinde rezultatul curent şi rezultatul
excepţional minus impozitul pe societate şi participarea salariaţilor ;
el este astfel egal cu suma veniturilor minus suma cheltuielilor
exerciţiului.Impozitul pe societate şi participarea salariaţilor se scad
din acest sold şi nu din excedentul brut de exploatare , deoarece se
consideră că rezultatul este repartizat între:
Acţionari - rezultatul exerciţiului
Stat - impozitul pe societate
Salariaţi - participarea salariaţilor
De notat că , în urma legii fiscale cu privire la reportarea
deficitelor , se pot constata creditări ale impozitului pe societăţi.
Plusurile sau minusurile de valoare
Acestea sunt rezultatul cesiunii de imobilizări ; soldul este în general
nesemnificativ ( cesiunea de imobilizări pentru o înlocuire cu o
valoare neta contabilă scăzută şi un preţ de cesiune redus ).

88
De notat că plusurile sau minusurile de valoare sunt deja incluse în
rezultatul excepţional.
Capacitatea de autofinanţare ( CAF )
Autofinanţarea este cel mai răspândit principiu de finanţare.
CAF = Venituri monetare – cheltuieli monetare
CAF este degajarea potenţială a trezoreriei atunci când toate
veniturile încasabile sunt încasate şi toate cheltuielile de plătit sunt
achitate. Pe de altă parte ea prezintă şi capacitatea întreprinderii de
a-şi autofinanţa investiţiile şi creşterea necesarului de rulment ,
percum şi capacitatea de a-şi rambursa datoriile financiare.
Metode de calcul:
a) Metoda aditivă
CAF = RBE + alte venituri din exploatare
+ venituri financiare
+ venituri excepţionale (- venituri din provizioane )
- alte cheltuieli din exploatare
- cheltuieli financiare
- cheltuieli excepţionale (- cheltuieli cu provizioanele)
- impozit pe profit
Rezulatatul exerciţiului fiind egal cu ansamblul veniturilor şi
cheltuielilor exerciţiului.
CAF se poate calcula adăugând la rezultatul exerciţiului ansamblul
cheltuielilor calculate şi scăzând ansamblul veniturilor.
b) Metoda deductivă
CAF = rezultatul net al exerciţiului
+ cheltuieli cu amortizmente şi provizioane
+ cheltuieli cu activele cedate
- venituri din provizioane
- subvenţii virate la venituri
- venituri din cedarea activelor

89
Este suficient să analizăm caracterul monetar sau nemonetar al
veniturilor şi al cheltuielilor.
Până la nivelul excedentului brut de exploatare toate veniturile şi
cheltuielile sunt încasabile şi respective de plată. Putem pleca prin
urmare de la excedentul brut din exploatare. Analiza CAF
CAF permite evidenţierea capacităţii întreprinderii de a-şi
autofinanţa investiţiile şi de a-şi rambursa datoriile financiare.
Indicatorul datorii financiare arată o manieră teoretică în câte
exerciţii întreprinderea va fi capabilă să-şi ramburseze datoriile
financiare dacă s-ar perpetua în fiecare exerciţiu aceeaşi capacitate
de autofinanţare.
În evaluarea economică pe lângă evoluţia autofinanţării în
mărimi absolute se urmăresc şi ratele autofinanţării şi anume :
autofinantare
• rata autofinanţării imobilizării corporale (R1) : R1 = imob _ corporale
• rata autofinanţării imobilizărilor corporale şi necorporale (R2):
600

500
veniturid in
400
exploa tare

R2 =
300 cheltuielidin
exploa tare
200 rezultatuldin
explo atare
100

• rata de autofinanţare a nevoii globale de finanţare (R3) :

autofinantare
R3 = active.imob + var iatiaNIR
• rata de rambursare a datoriei financiare (R CAF ) indică numărul de
ani necesari pentru a asigura rambursarea datoriilor financiare pe
baza CAF anuale degajate de societate.
datorii _ financ
RCAF = CAF
Ratele de rentabilitate specifice:
- rentabilitatea comercială – arată ce profit s-a obţinut la 1000
lei cifră de afaceri;
RC
CA = CA * 100
- pentru comerţ ;

90
 RE = Adaos – cheltuieli de distribuţie ;
- rata de rentabilitate a resurselor consumate;
RE
Rrc= Ch * 100 - pentru industrie;
RE
Rrc = Chd * 100 - pentru comerţ;
EBE = VA+ subvenţii – ( cheltuieli cu personalul , impozite , taxe şi
vărsăminte asimilate ).
3.1 Calculul indicatorilor
Calculul şi analiza CA
CA0 =producţia vândută (Q) + venituri din vânzarea mărfurilor +
venituri din subvenţii de exploatare;
Modificarea absolută a CA;
∆CA = CA1 – CA0
CA1 = exerciţiul financiar încheiat
CA0 = exerciţiul financiar precedent
Creşterea cifrei de afaceri este generată de creşterea producţiei
vândute.
Ritmul de creştere al CA
CA1
Rc = CA0 * 100
Rata de creştere a CA
CAn − CAn − 1
rc = * 100
CAn − 1
Calculul Qex:
Qex0 = Qv0 +Qs0 +Qi 0
Qex1 = Qv1 +Qs1 +Qi 1
Modificarea absolută a Qex
∆Qex = Qex1 – Qex0
Calculul şi analiza marjei comerciale
Mjc = vânzări de mărfuri – costul mărfurilor

91
 Modificarea absolută ∆Mjc = Mjc1 – Mjc2
Mjc0
Rata0 marjei comerciale = CA0 * 100
Mjc1
Rata Mjc1 = CA1 * 100
Calculul şi an aliza VA
VA = CA – costul mărfurilor
VA0 = CA0 – costul mărfurilor din anul precedent
Modificarea absolută a VA / ∆VA = VA1 – VA0
VA0
Ritmul de creştere a VA = VA1 * 100
VA1 − VA0
Rata de creştere a VA = * 100
VA0
Indicatori privind cheltuielile cu salariile.
Mărimea cheltuielilor salariale
Cs = Fs +cheltuieli asimilate
Modificarea absolută a Fs
∆Fs = Fs1 – Fs0
Ponderea cheltuielilor salariale în CA
Cs
CA = CA * 100
Ponderea Cs în VA
CS
CA = VA * 100
Ponderea Fs în CA
Fs
CA = CA * 100
Evoluţia veniturilor , cheltuielilor şi rezultatelor
excepţionale sunt egale cu 0, deci rezultatul excepţional este egal cu
0 . Rezultă că societatea nu înregistrează cheltuieli şi venituri
excepţionale.
Ratele de rentabilitate
Obiectivul lor este măsurarea consecinţelor în termeni de profit

92
a unui capital economic sau financiar . Valoarea întreprinderii este în
funcţie de rentabilitatea constatată.
Obiectivul final este fluxul monetar , atât ca justificare a
riscului cât şi ca materializare a speranţelor.
Rata rentabilităţii resurselor consumate sau rata
rentabilităţii costurilor
În activitatea practică prezintă importanţă în estimarea şi
negocierea preţurilor de vânzare a produselor sau tarifelor pentru
prestări servicii. De asemenea permite pozitionarea produselor sub
aspectul rentabilităţii faţă de media pe întreprindere.
RE
Rc = ch. exp l
RE - rezultatul exploatării
Ch. expl. – cheltuieli exploatare ( ∑qc )

RE
* 100
∑ qp − ∑ qc * 100
Rc – rata rentabilităţii Rc = ∑ qc = ∑ qc
De aici rezultă factorii direcţi de influenţă , respectiv structura
CA , costul produselor şi preţul de vânzare.
Rata de rentabilitate comercială ( Rrc )
REo
Rrc0 = CAo * 1000
RE1
Rrc1 = CA1 * 1000
RBE
Rata marjei brute = CA * 100
RBEo
Rata marjei brute0 = CAo * 100
RBE1
Rata marjei brute 1= CA1 * 100

93
 CAPITOLUL IV
CONCLUZII

Contul de profit şi pierdere în concepţia I.A.S.C. , constituie un

element component al situaţiei financiare , care măsoară
performanţele activităţii întreprinderii , iar în calitatea sa de
instrument de informare financiară serveşte la satisfacerea nevoilor
unei game largi de utilizatori.
Elementele care măsoară performanţele activităţii întreprinderii
potrivit cadrului conceptual I.A.S.C. sunt veniturile şi cheltuielile.
Acestea sunt definite prin optica conceptuală a profitului
determinată ca diferenţă între venituri şi cheltuieli deoarece
constituie criteriul de apreciere a performanţelor întreprinderii.
Veniturile reprezintă creşterile de avantaje economice , în
cursul exerciţiului financiar ca urmare a creşterilor de active sau
diminuare de pasive , iar această creştere poate fi măsurată.
Veniturile provin din activitatea curentă a întreprinderii , cât şi din
alte venituri şi plusurile de valori sau câştiguri.
Cheltuielile sunt definite ca delimitări de avantaje economice
pe parcursul exerciţiul financiar şi se prezintă sub forma
diminuărilor de active sau creşterilor de pasive , au consecinţe
directe asupra scăderii capitalurilor proprii , alta decât distribuirile
către proprietarii de capital. Constituie o cheltuială - orice diminuare
a capitalurilor proprii alta decât reducerea capitalului social sau
distribuirea de dividende. Orice cheltuială este contabilizată în
contul de profit şi pierdere , atunci când s-a produs o diminuare a

94
avantajelor economice viitoare , generată de o diminuare de active
şi o creştere de pasiv , diminuare ce poate fi măsurată .
Activitatea oricărei firme se concretizează în obţinerea de
produse , executarea de lucrări şi prestarea de servicii , raţiunea de
a exista constituind-o obţinerea unei rentabilităţi scontate.
În economia de piaţă o întreprindere nu poate supravieţui şi
respectiv dezvoltă decât în măsura în care dovedeşte că este
capabilă să răspundă de o manieră durabilă societăţii pieţei ,
măsurată prin identificarea corectă a solicitărilor clienţilor ,
asigurarea promptă a unei oferte de produse şi servicii adecvate.
Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este
documentul contabil de sinteză care măsoară performanţele
activităţii întreprinderii în cursul perioadei actualizate.
Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli constituie rezultatul
exerciţiului. Unii utilizatori ai informaţiei contabile sunt interesaţi
mai mult de informaţia privind profitul întreprinderii , în timp ce alţii
urmăresc fluxurile viitoare ale ale trezoreriei.
Obiectivele şi scopul financiar ale întreprinderii pot fi abordate
din diferite puncte de vedere. O primă abordare vizează
maximizarea profitului prin raţionalizarea deciziilor financiare şi
dintr-o altă optică (cea managerială) accese obiective şi scopuri
vizează în principal realizarea creşterii economice , a echilibrului
financiar şi a lichidării financiare.
Informaţia financiară nu poate fi pe deplin înţeleasă dacă se ignoră
specificul activităţii precum şi rezultatul exploatării . Astfel ,
interpretarea fluxurilor financiare se face în mod diferit , în funcţie
de faza de expansiune , maturitate sau declin în care se află
întreprinderea . De aceea se impune completarea datelor financiar –
contabile cu informaţii referitoare la potenţialul tehnic uman ,
comercial , intensitatea concurenţei şi poziţia firmei pe piaţă ,

95
imaginea firmei şi a produselor sale. Luarea în considerare a
acestora în realizarea diagnosticului financiar va permite
caracterizarea fiecărei activităţi a întreprinderii în termeni de nevoi ,
rentabilitate şi risc.
Analiza financiară urmăreşte să evidenţieze modalitatea de
realizare a echilibrului financiar pe termen mediu şi lung şi treptele
de acumulare bănească , rentabilitatea activităţii întreprinderii.
Scopul analizei financiare îl costituie întocmirea diagnosticului
financiar al întreprinderii în vederea evidenţierii punctelor forte şi
punctelor slabe , precum şi a potenţialului managementului
financiar.
Operaţiile economice şi financiare care au loc în cadrul unei
întreprinderi se reflectă în documentele contabile de sinteză sub
forma fluxurilor şi stocurilor . Fluxurile exercită o influenţă
nemijlocită asupra rezultatului exerciţiului , în timp ce stocurile au
un impact temporar sau de durată , asupra echilibrului financiar ,
nevoii de finanţare a operaţiilor de gestiune şi asupra solvabilităţii
firmei. Fluxul financiar îmbracă forma veniturilor şi cheltuielilor
aferente perioadei de gestiune .Ele sunt generate în ….de activitatea
desfăşurată în cadrul întreprinderii şi se prezintă ca flux de
exploatare , flux financiar şi flux excepţional. Structurarea activităţii
întreprinderii pe cele trei niveluri permite prezentarea indicatorilor
din contul de profit şi pierdere şi facilitează stabilirea unor mărimi
valorice cunoscute sub denumirea de solduri intermediare de
gestiune (S.I.G.)
Utilizarea S.I.G. răspunde necesităţilor analizei economico –
financiare a întreprinderii şi a funcţionării contabilităţii naţionale.
Se poate concluziona că S.I.G. reprezintă mărimi rezultative ,
obţinute prin calcule economice .Ele permit aprecierea creşterii
avuţiei generată de activitatea întreprinderii precum şi înţelegerea

96
modului de formare a rezultatului net.
Marja comercială sau adaosul comercial este specific
întreprinderilor comerciale.Produsele comercializate de o
întreprindere au, pe lângă capacitatea de a satisface nevoile
consumatorilor şi aptitudinea de a degaja marje. Marja comercială
este un concept operaţional utilizat de întreprinderi care vând
mărfurile în starea în care au fost cumpărate.
Dacă valoarea stocurile este pozitivă aceasta denotă că
întreprinderea a comercializat o parte din mărfurile existente în stoc
la începutul perioadei , iar dacă valoarea stocurilor este negativă
rezultă că stocurile au crescut , deoarece în cursul perioadei nu au
fost comercializate în totalitate.
Valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări peste
venitul consumurilor proprii provenind de la terţi , respective bogăţia
creată prin valorificarea resurselor tehnice , umane , şi financiare ale
întreprinderii.
Rata valorii adăugate constituie un indicator al gradului de integrare
economică a întreprinderii , fiind expresia productivităţii globale ,
respectiv a bogăţiei create la un anumit nivel de activitate.
Evaluarea sa permite aprecierea strategiei întreprinderii , iar
diminuarea ratei poate semnifica o utilizare ineficientă a factorilor
de producţie.
Rezultatul brut al exploatării este primul sold intermediar de
gestiune cu semnificaţie în termeni de rentabilitate şi reflectă
contribuţia exploatării la formarea rezultatelor. După caz , poate
îmbrăca forma excedent brut sau deficitul brut al exploatării.
EBE – reprezintă o resursă financiară
fundamentală pentru întreprindere care va fi utilizată pentru
menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie ,plata cheltuielilor
financiare , a impozitului pe profit şi a dividendelor ,rambursarea

97
împrumuturilor angajate anterior. Cu toate acestea EBE nu este
decât o resursă de trezorerie poteţială , un cash – flow potenţial
degajat de exploatare susceptibil de a se transforma în
disponibilităţi.
RBE constituie un rezultat potenţial în sensul că nu ţine cont de
toate
cheltuielile suportate de întreprindere în activitatea sa de
exploatare.
Se constată că suportul creşterii RBE îl constituie depăşirea
veniturilor
monetare , ca rezultat al creşterii cifrei de afaceri şi respectiv
sporirea
bogăţiei create de întreprindere , prin valorificare apotenţialului de
care
dispune . Ca expresie a surplusului monetar generat de activitatea
curentă
a întreprinderii , rezultatul brut al exploatării măsoară contribuţia
globală pe
care exploatarea o aduce autofinanţării întreprinderii.
Analiza RBE , prin prisma ratelor de rentabilitate , evidenţa
creşterii atât a ratei marjei brute a exploatării , cât şi a rentabilităţii
economice.
Aceasta denotă o creştere rapidă a rezultatului brut al
exploatării , faţă de creşterea cifrei de afaceri şi a capitalului
economic. Evidenţa ratelor în cauză , prin tendinţele lor de creştere ,
evidenţiând o activitate eficientă , ca rezultat al valorificării optime a
potenţialului material , uman şi financiar de care dispune .Rezultatul
exploatării caracterizează performanţele comerciale şi financiare
aferente activităţii de exploatare normală şi curentă a întreprinderii ,
independent de politica financiară şi fiscală. El pune în evidenţă

98
rezultatul degajat din exploatare , după luarea în considerare a
tuturor cheltuielilor de producţie şi comercializare , precum şi a
riscurilor de exploatare.
Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar de
creştere economică a întreprinderii , respective sursa internă de
finanţare generată de activitatea industrială şi comercializare a
acesteia destinată să asigure : finanţarea unor nevoi de gestiune
curente , creşterea fondului de rulment , finanţarea totală sau
parţială a noilor investiţii , rambursarea împrumuturilor
contractate, remunerarea capitalurilor investite.

BIBLIOGRAFIE

Legea contabilităţii nr.82/1991.

Regulament de aplicare a Legii Contabilităţii.
Ordonanţa de urgenţă nr. 217 din 29 decembrie 1999
pentru modificări şi completări la Ordonanţa Guvernului nr. 70/94
privind impozitul pe profit.
O.M.F.P. 1917/2005 si O.M.E.F.nr.116/2007
Standardele Internationale de raportare financiarã,
Editia 2007.
Ordinul Ministerului Finantelor nr.1752/2005
Ordinul Ministerului Economiei si Finantelor
nr.2374/2007

99