Sunteți pe pagina 1din 8

Zaharul- tehnologia fabricarii

Spalarea sfeclei

Istoric

Planta este cultivată de om în Asia de Sud Est, din secolul V î.e.n. Prin comerț
planta a ajuns să fie cultivată prin secolul 1 e.n. și în Orientul Apropiat. Zahărul
cristalin obținut din trestie de zahăr se păstra mai bine, fiind mai adecvat pentru
transport. Din cauza dificultăților deproducere a zahărului, costul unui kilogram,
era echivalentul mediu a două salarii unui cetățean obișnuit. Abia prin anul 1500
prin cultivarea plantei în coloniile din Brazilia, prețul zahărului scade. In bazinul
mediteranean prin comerțul cu arabii, planta era cunoscută deja în perioada
romană fiind până la obținerea din sfeclă, singura sursă de zahăr. Originea
trestiei de zahăr, este controversată între India și China. Prin portughezi ajunge
planta în America de Sud.

In prezent

Recoltarea manuală a plantei


Azi trestia de zahăr este produsă pe tot globul, ea reprezentând 55 % din
producția de zahăr din lume.

Importanta

Definitia zaharului: specie de zaharoza de culoare alba cristalizata usor


solubila in apa cu gust dulce si placut, obtinuta mai ales din sfecla de zahar sau
din trestia de zahar si constituind unul din produsele alimetare de baza.
Pe plan mondial,sfecla este a doua sursa de zahar dupa trestia de
zahar,produs indispensabil pentru alimentatia omului,datorita valorii energetice
mari(4000cal/kg fata de carne si paine 1500,respectiv 2200cal./kg).
Sfecla furnizeaza aproximativ 40-45% din productia mondiala de zahar.
Pe langa alimentatie,zaharul constituie materie prima pentru:
-obtinerea glicerinei si levulozei;
-producerea de alcool etilic;
-obtinerea acizilor lactic si citric;
-obtinerea carburantilor speciali;
-realizarea lactoprenului(pt materialul plastic vulcanizabil)si dextranului;
-si se foloseste ca mediu de cultura pt obtinerea penicilinei.
Frunzele si cotletele care reprezinta 40-45% din recolta totala a sfeclei de zahar,
se utilizeaza ca furaj verde, murat sau uscat, in alimentatia taurinelor avand o
valoare furajera apropiata de cea a porumbului pentru masa verde.
Importanta deosebita au si rezidurile industriale: melasa, taiteii si namolul
de la filtrele presei care rezulta in urma extragerii zaharului din sfecla. Aceste
reziduri sunt folosite cu succes in hrana animalelor puse la ingrasat.
Melasa ce rezulta sub forma unui lichid vascos de culoare brun,
reprezentand 4-5% din greutatea radacinilor sfeclei prelucrate si avand un
continut de 50% zahar, 20% substante organice nezaharate, 10% saruri minerale
si 20% apa, are largi utilizari in primul rtand pentru extragerea in continuare a
zaharului, sau pentru fabricarea alcoolului etilic, a butanolului, a acetonei, a
drojdiei alimentare, acidului citric sau in producerea industrtiala a furajelor
concentrate.
Taiteii proaspeti, murati sau uscati, constituie un continut de 92,5%
CO3Ca si 2,15% Mg (OH) din substanta uscata este un valoros amendament
pentru solurile acide folosit in agricultura.

Sfecla de zahar este o cultura ce contribuie la marirea gradului de


intensivitate economica a unitatilor cultivatoare.

Procesul tehnologic de obţinerea a zahărului din sfecla de zahăr

Procesul tehnologic de prelucrare a sfeclei de zahăr este un proces complex


de extracţie, format dintr - un ansamblu de operaţii fizice, chimice şi fizico -
chimice, care au ca scop asigurarea condiţiilor tehnice optime pentru extragerea
şi cristalizarea cu un randament cât mai ridicat şi cu cheltuieli minime a zahărului
conţinut în sfecla de zahăr.

. Recoltarea sfeclei

Recoltarea este în funcţie de zona de cultivare a sfeclei, respectiv zone calde


(recoltare în septembrie) şi zone mai reci (recoltare în octombrie).
Recoltarea implică:
-extracţia sfeclei din pământ, care se execută mecanizat cu ajutorul
dislocatoarelor;
- decolectarea, respectiv îndepărtarea capului cu frunze, operaţia putându-se
executa manual, sau mecanic;
- sortarea în funcţie de masa şi starea sfeclei, în care caz se obţine:
- sfecla categoria I, cu M > 300 g, nerănită şi sănătoasă;
- sfeclă categoria II, cu M < 300 g rănită;
- sfeclă categoria III, cu M <100 g, vestejită, atinsă de boli sau ger, cu scorburi
umede la cotlet.

Până la transportul în bazele de recepţie sau fabrici, sfecla se ţine în grămezi,


acoperite cu frunze, pentru a o feri de soare şi vânt, respectiv pentru evitarea
pierderiilor de apă prin evaporare. La bazele de recepţie se face mai întâi
cântărirea sfeclei pe cântare-basculă pentru a stabili cantitatea predată de
cultivator.

Odată cu recepţia cantitativă se face şi o recepţie calitativă determinându-se


conţinutul de impurităţi. Se controlează de asemenea şi modul în care s-a făcut
decolectarea. Dacă aceasta este necorespunzătoare, se decolectează din nou
iar procentul cu care se reduce cantitatea se scade din greutatea sfeclei
cântărite, la fel ca şi conţinutul de impurităţi.
După recepţie, sfecla este dirijată, în funcţie de calitate, pentru depozitare în
stive cu scopul de a fi expediate fabricilor, sau pentru însilozare.
Silozurile se construiesc pe terenuri curăţate de pietre şi buruieni sau direct pe
rampa gărilor. Pentru aerisirea acestora se practică ventilaţia naturală sau
artificială, în vederea diminuării pierderilor de zahăr.

Recepţia sfeclei de zahăr

Recepţia cantitativă şi calitativă a sfeclei de zahăr de la cultivatori se face


în baza prevederilor contractului de furnizare –livrare a sfeclei.
Recepţia cantitativă constă în cântărirea sfeclei, iar recepţia calitativă
constă în verificarea indicilor de calitate ai sfeclei, aşa că:
conţinutul de zaharoză;
gradul de vătămare a sfeclei;
gradul de decoletare;
conţinutul de impurităţi vegetale, minerale, etc.
Conţinutul maximal admis de impurităţi este de 3% din care 1% impurităţi
vegetale şi 2% impurităţi minerale.
Linia tehnologica de fabricatie a zaharului din sfecla
Trestia de zahăr și sfecla de zahăr

Sfecla de zahăr împreuna cu trestia de zahăr sunt cele două plante care
produc toată cantitatea de zahăr necesară pe glob.Trestia de zahăr crește în
ținuturi cu climă caldă(America de sud, Egipt, India etc.) în timp ce zahărul este
cultivat în Europa și America de nord, aproape în toate țarile cu climă temperată.
Zahărul din trestie se obține în condiții mai avantajoase decât zahărul din
sfecla, atît în ceea ce privește cultura cît și fabricarea.Trestia dă un randament
superior de zahăr la hectar față de sfeclă,iar mana de lucru costă mai puțin în
țarile producătoare de trestie pentru că: aceiași butași dau mai multe recolte,
durata campaniei este mai lungă decât în cazul sfeclei,purificarea sucului din
trestie de zahăr se face mai ușor decât a zemii de difuzie.

Sfecla de zahăr-originea sfeclei de zahăr.Clasificarea botanică


Sfecla aparține genului Beta care face parte din familia Chenopodiaceae
împreună cu loboda,ștevia,spanacul,etc.Sfecla era cultivată în Mesopotamia cu
aproape două mii de ani î.e.n.Fenicienii au răspândit-o în țările de pe țărmul Mării
Mediterane.

Dezvoltarea sfeclei de zahăr


Sfecla de zahăr este o plantă bianulă.În primul an de dezvoltare, din sămânță se
formează frunzele și rădăcina, din care abia in al doilea an cresc muguri, care
poartă flori și dau semințe.Pentru fabricile de zahăr se folosesc rădăcinile din
primul an de dezvoltare a sfeclei.