Litoralul şi platforma litorală dobrogeană.

în linia de azi a mării, ţărmul este jos

format din perisipuri cu nisip fin, scoicos în dreptul deltei şi al complexului de lacuri Razelm,
pînă la capul Midia (acesta stîncos şi săpat în calcare dure, jurasice). De aici, spre sud, el se
păstrează înalt (faleză de 20—50 m urcînd, dincolo de graniţa cu Bulgaria, pînă la circa 100 m
în dreptul capului Caliacra). Marele cordon litoral complex care, începînd cu „cîmpul"
Chitucului în sud, a închis spre mare lagunele Razim, Goloviţa, Zmeica şi Sinoe maschează
prelungirea falezei marine de alţădată, între capul Midia şl piscul Dunavăţului, din capătul
estic al culmii Tulcea. Faleza are aspect asemănător - diferind doar ca înălţime şi constituţie
litologică (şisturi verzi, calcare jurasice, triasice sau cretacice, între Dunavăţ şi Midia; calcare
cochilifere sarmaţiene, cu pătura lor de argilă roşie de descompunere, de la Midia spre sud).
Supusă năruirilor provocate de atacul valurilor - fireşte acum mai violent în linia mării -, dar
şi porniturilor pricinuite de înmuierea argilei de sub loess, faleza este mai pretutindeni însoţită
de prispe de năruire. Ea nu este însă continuă, ci întreruptă de văi largi, care se deschid spre
mare şi se continuă estompate, pe sub apă, pe şelful continental, până la o distanţă care poate
depăşi 100 km. După cum au arătat în nota lor substanţială A. Marinescu şi O. Şelariu (1965),
aceste văi înecate se adâncesc şi mai mult (pînă la 300—620 m energie), în. chip de canion,
pe abruptul platformei continentale, Deschiderea la actualul ţărm a văilor înecate de apa
limanurilor (Taşaul, Siutghiol, Techirghiol, Mangalia etc) este de mai mulţi kilometri (2—6),
iar povîrnişurile acestora se pot urmări, pe sub cuvertura formata de cele 3—4 loessuri
întrerupte de soluri fosile, cum urcă domol spre nord şi sud. Nu poate fi deci îndoială că ne
găsim în prezenţa unor văi săpate în placa sarmaitică, respectiv în şiturile verzi, şi în calcarele
mai vechi din periferia complexului Razim unde văile Taiţei, Slavei, Nuntaşilor se termină şi
ele prin limamuri. Succesiunea de faleze înalte şi perisipuri joase care acoperă gura văilor
înecate în timpul ultimei transgresiuni marine (în holocen) este însoţita - în cazul complexului
Razelm - de plajă şi de un al doiloa cordon de nisipuri care - întrerupt de „portiţe" - închide
între el şi ţărm canale cu apa mai sărată (Al. Brăileanu, 1938). De la capul Midia spre sud
însă, lucrurile se simplifică: faleza verticală sau în trepte de pornituri este însoţită - în afara
sectoarelor în care interfluviile de rocă dură sunt dezgolite în linii mari - de plaje cu nisip fin,
scoicos. Largi de mai multe sute de metri în dreptul perisipurilor care despart de mare nu
numai limanuri actuale, dar şi altele complet colmatate ori păstrate ca mlaştini cu trestie şi
smîrcuri, plajele sunt rnult mai strâmte în dreptul interfluviilor, iar în unele sectoare chiar
ameninţate să fie distruse complet de valurile mării. Cum au dovedit săpăturile arhoologice de
la Histria sau chiar unele din lungul Dunării şi unele cercetări geografice, nivelul mării este în
lentă ridicare, în ultimii 2 000 de ani. Strâmtarea plajei poate fi în legătură şi cu acest fenomen
general, însă analiza devierii valnrilor şi a direcţiei vînturilor în hmgul ţărmului poatc duce la
constatări care să indice tehnicienilor orientarea digurilor în aşa fcl, încît ele nu numai să
împiedice distrugerea plajei, ci chiar să ajute sporirea ei (ceea ce s-a şi făcut ân unele sectoare
ale Lărmului dobrogean cu staţiimi balneare — dar cu succes neegal).
Ţărraul dobrogean al Mării Negre şi platforma litorală ridică pro-blemc de mare interes
ştiinţific (originea limanurilor maritime; astuparea prin perisipuri a goliurilor rezultate din
inundarea vailor, ân urma trans-grosiunii marino în holocen; geneza văilor înecato de pe şclî
— fapt uşor de înţeles — şi adîndrea lor pe povîrnişul continental — fapt mai greude oxplk'at;
vari'aţiiil'c nivelului mării în tilmpurilc istorice etc); dar şi de ordin practic: oprirea surpărilor
şi alunecărilor din lungul falezei; ame-najarea acesteia; ocrotirea plajelor; construirea de noi
porturi în lungul unui ţărm aproape rectiliniu, dar care dispune de gol'furi adînci înaintate în
uscat şi separato de mare prin cordoane de nisip etc.
Prin structură {cutată în nord, poate slab ondulata în sud), roca (dominante roci dure cu
cca raai largă desfăşurare în timp — din pro-Lorozojc pîna în sarmaţian), netezimea
interfluviilor şi suspendai'ea lor dcasupra depresiunilor înconjurătoare, Dobrogea poate fi dată
ca exem-pln clasic de podiş derivat din netezirea unor munţi vechi sau din păs-trarea unei
vechi cîmpii marino, înălţată şi supusă eroziunii ci'clice. Circa 5/6 din întindcrea ei se găseşte
însă sub 200 m. Este acoperită de loessuri peste care s-au dezvoltat diferite tipuri de
cernoziom, are o climă deficitară îin privinţa pretipitaţiilor şi — după ce a fost sccole de-a
rmdul tercn de păşun'at pentru turmiele de oi — cst[e iazi grînar, şi în crcştero Hvadă şi
podgorie, adica îndeplineşte funcţii agrico'le domi-nante, proprii regiunilor de cîmpic. Cum
în.să cuprinde şi locuri netede, mai înalte de 200 m, pe oare se păstrează şi păduri şi cuim, în
totalitate, este o foarte clară unitate geograifică, am văzwt că expresia morfologxcă cea mai
indicată peatru ea este cea de platformă, în speţă formată — pe plan geografic — din 5/6
cimpie şi 1/6 podiş.