Sunteți pe pagina 1din 2

George Bacovia

George Bacovia ( n. 4/17 septembrie 1881, Bacău - m. 22 mai 1957, București) a fost un
scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume
de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite
influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet
minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la
recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai
importanți poeți din poezia română modernă

Copilăria

George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa


comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe
să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din
Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani
mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul
Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenția
paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira
poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi
inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și
altele de Mihai Eminescu si Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește
foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și
dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul
Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie
poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.

Opera
Volume antume

• Plumb, București, 1916


• Scîntei galbene, Bacău, 1926
• Bucăți de noapte, București, 1926
• Poezii, București, 1929
• Cu voi..., București, 1930
• Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
• Comedii în fond, București, 1936
• Opere, București, 1944
• Stanțe burgheze, București, 1946
• Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)
Ediții postume (selectiv)

• Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție,


traducere, biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice,
2008.
• Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și
postfață de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
• Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul
Literaturii Române, 2001.
• Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit,
variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.

Poezia PLUMB-Comentariu

Plasata in fruntea primului volum de versuri bacovian („Plumb" - 1916), poezia


mentionata poate fi socotita o ars poetica si o sinteza nu doar a volumului pe care il
deschide, ci a intregii lirici bacoviene.
In cele doua catrene ale acestei poezii, sunt reunite motive si stari sufletesti specifice
acestui poet: moartea, prabusirea, frigul, somnul, pustiul, singuratatea, apasarea,
dezarticularea psihicului etc.
Desi a fost scrisa la inceputul secolului al XX-lea, poezia „Plumb" constituie o
deschidere spre modern, in sensul relevarii unor nelinisti, framantari si angoase care
premerg existentialismului.
Sursa de inspiratie a constituit-o o vizita pe care poetul a facut-o, prin 1900, la cavoul
Sturzestilor (din cimitirul bacaoan), fiind profund impresionat de sicriele si florile de
plumb, care dadeau interiorului o nota stranie.
Poezia „Plumb" este alcatuita din doua catrene.
Incipitul („Dormeau adanc sicriele de plumb") pune intregul text sub semnul
„somnului" profund al mortii. incremenite de plumbul care le-a cotropit, sicriele atarna
greu si tragic.
Titlul poeziei este un simbol. intrucat aici, un termen concret (plumbul) sugereaza o serie
de stari sufletesti abstracte.
Metalul pomenit in titlu avand culoare cenusie si o greutate mare, aceste trasaturi ar putea
sa aiba mai multe semnificatii.
Cenusiul ar putea sugera plictisul, monotonia si uratul care caracterizeaza lumea
bacoviana.
Rezultat din amestecul dintre alb si negru (culori predominante in lirica poetului),
cenusiul este culoarea humei in care se intorc toate - oamenii dar si lucrurile.
Elementul care contribuie la intoarcerea in huma este greutatea. Sub povara ei are loc
regresiunea, caderea in timp, de parca destinul insusi este de plumb si-1 preseaza pe om,
adancindu-1 treptat, dar implacabil spre golul Nefiintei.
Titlul reuneste astfel mai multe semnificatii: monotonia existentiala, apasarea sufleteasca,
plictisul, caderea. Pasarea cu aripi de plumb din finalul poeziei (amintind de albatrosul
ranit din poezia simbolista apuseana), sugereaza prabusirea, imposibilitatea zborului,
boala si moartea