P. 1
Infectiile nosocomiale

Infectiile nosocomiale

|Views: 1,187|Likes:
Published by Gabi Bădărău

More info:

Published by: Gabi Bădărău on Apr 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/26/2013

pdf

text

original

Honceriu Badarau Luminita A.M.G.

Anul I

Infectiile nosocomiale.Prevenirea si controlul infectiilor nosocomiale.
Infectiile nosocomiale (infectiile intraspitalicesti) sunt acele infectii dobandite de pacient in cursul spitalizarii si care nu au fost prezente in stadiu de incubatie in momentul internarii.

Pentru ca o infec ie s fie considerat nosocomial , ea trebuie s apar în 48 de ore, sau mai mult, de la internarea în spital, sau în maximum 30 de zile de la externare Etimologia cuvântului "nosocomial" (spitalicesc) se reg se te în limba greac , în cuvântul nosokomeion (
Incidenta Conform unui raport al Institutului de Sanatate Publica - Centrul de Supraveghere al Bolilor Transmisibile, in anul 2004, in Romania au fost raportate peste 12 000 de infectii intraspitalicesti. Dintre acestea, mai mult de un sfert au fost inregistrate in capitala. Frecventa infectiilor nosocomiale este estimata intre 6 si 20% in functie de tipul serviciului spitalicesc, aproximativ 1 din 2 000 de pacienti internati decedand in urma unei astfel de infectii. Una dintre cele mai importante consecinte ale infectiilor nosocomiale este de natura economica: se prelungeste durata spitalizarii si cresc astfel costurile ingrijirilor medicale si perioada de incapacitate de munca a pacientului. Sursa Pacientul spitalizat poate contacta o infectie nosocomiala fie prin autoinfectie ± germeni din flora proprie, fie dintr-o sursa exogena, specifica spitalului: aer conditionat sau apa contaminate, echipamente medicale de orice tip incomplet sterilizate, personal medical, alti bolnavi, vizitatori etc. Exista o serie de manevre si interventii medicale care favorizeaza aparitia infectiilor intraspitalicesti. Dintre acestea amintim: - sondarea urinara si traheala; - administrarea medicatiei pe cale endovenoasa; - interventii chirurgicale laborioase; - manevre endoscopice; - folosirea protezelor; - transplantul de organe etc. De asemenea, exista si caracteristici ale pacientului care pot favoriza aparitia infectiilor nosocomiale: - pacient tarat (imunodeprimat, cu afectiuni severe asociate ± neoplazii, SIDA, insuficienta renala cronica etc.); - varsta inaintata; - boli asociate; - tratamente medicamentoase diverse: citostatice, antibiotice, imunosupresoare etc.; - iradierea in antecedente. Caile de transmitere Contactul direct, prin mainile infectate ale personalului medical sau ale pacientului, este

), în care (nosos = boal , iar komeo = a îngriji).

Apar in general la varstele extreme. parietale. sunt cele mai periculoase prin severitatea lor avand o mortalitate foarte crescuta. .infectii secundare unor dispozitive prostetice (intravasculare.infectii ale pielii si partilor moi .pneumopatii nosocomiale . vasculare. Gravitatea lor depinde foarte mult de terenul bolnavului. ischemii digestive cu perforatii. etc. unui ulcer de stress. virus. ginecologice) sau peritonite ce survin dupa o spitalizare indelungata (pe fondul unei pancreatite. streptococii si bacteriile gram-negative. Germeni implicati Infectiile nosocomiale pot fi produse de orice microorganism cu potential patogen ± bacterie. Contactul indirect cu un instrument medical incomplet sterilizat sau contaminat de personalul medical reprezinta o alta cale de transmitere. la pacienti spitalizati de mult timp. bacteriile migrand nestingherite in sange si determinand infectii la distanta cu germeni intestinali.ascendente . Desi frecvente. ele putand afecta orice organ sau sistem. au o gravitate scazuta si apar in urma procedurilor invazive la nivelul tractului urinar: sondare urinara.infectii urinare .infectii peritoneale postoperatorii: peritonite postoperatorii (dupa interventii chirurgicale digestive.). Conform raportarilor. sau la pacienti in stare critica. de multe ori fiind inevitabila datorita stadiului avansat al bolii pentru care se intervine chirurgical. se desprind totusi cateva tipuri a caror incidenta este crescuta. de tipul interventiei (operatiile efectuate in urgenta au un risc mai mare de infectie decat cele ce au beneficiat de o pregatire temeinica a pacientului) si de durata interventiei (cu cat este mai laborioasa.frecvent la bolnavii imobilizati indelung apar escare sacrate ce se suprainfecteaza. desi mai rare ca incidenta. . . Principalele tipuri de infectii nosocomiale Desi nu exista o selectivitate a infectiilor nosocomiale. Din acest motiv una dintre metodele eficiente de profilaxie a infectiilor intraspitalicesti ramane spalarea temeinica a mainilor cu apa si sapun sau solutii antiseptice. Infectiile respiratorii.). cistite pina la pielonefrite si diseminare hematogena care determina septicemii. etc. cu boli grave de fond si de obicei intubati Simptome Se manifesta prin: . cistoscopie. Un mod aparte de aparitie a infectiilor nosocomiale este translocatia bacteriana aparuta in cadrul unor interventii chirurgicale de lunga durata. dar cu o frecventa in scadere in ultima perioada datorita masurilor stricte de igiena aplicate in spitale. fungi sau protozoare. in spitalele romanesti cei mai frecventi germeni implicati in aparitia infectiilor intraspitalicesti sunt stafilococii. Infectiile plagilor operatorii ocupa urmatorul loc ca frecventa.principala cale de transmitere a infectiilor nosocomiale. . Consta in alterarea permeabilitatii mucoasei intestinale. reprezentand circa 40% din total. urologice. .uretrite.mai ales la pacientii intubati la care se mai asociaza si o imunitate deprimata. Contaminarea intraoperatorie cu germeni intestinali prin deschiderea tubului digestiv este o varianta speciala a celor doua cai de transmitere amintite. datorita medicatiei simptomatice analgetice pe care o primesc bolnavii in spital. semne mai putin evidente in cazul bolnavilor gravi decat in cazul peritonitelor extraspitalicesti. dilatare uretrala etc. Cele mai frecvente sunt infectiile tractului urinar. cu atat creste riscul de infectie).

schimbarea antibioticelor folosite la fiecare 3 luni (pentru a impiedica selectarea unei flore rezistente agresive). antibioterapie tintita. sali de pansamente si instrumentar.Tratament Tratamentul presupune in primul rind respectare riguroasa a principiilor de asepsie si antisepsie. saloane. alimente. etc. utilizare de compartimente (sali operatorii. respectarea principiilor deigiena individuala si colectiva.) total separate pentru pacientii septici si aseptici. vizitatori. rufe curate. etc. personal medical. asigurarea circuitelor corespunzatoare (rufe murdare. etc . antibioticoterapie rationala.).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->