MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Academia de Studii Economice din Moldova

Facultatea „Finanţe”
Catedra „Investiţii şi Pieţe de Capital”

REFERAT
La disciplina „Bazele Activităţii Investiţionale”

IMPACTUL INVESTIŢIILOR ÎN
REPUBLICA MOLDOVA

Coordonator ştiinţific:
________________Roşca Marcelina,
lector univ.

Elaborat:
_____________________ Lotca Natalia
grupa FB-287

Chişinău, 2010
 Introducere
Ţările în tranziţie de talia Moldovei concurează pentru atragerea unor fluxuri de investiţii străine
directe, care (spre deosebire de investiţiile de portofoliu) ar contribui direct la dezvoltarea
economică şi la atenuarea sărăciei, prin deschiderea unor locuri noi de muncă stabile, promovarea
mai intensă a exporturilor şi realizarea unui transfer de cunoştinţe şi tehnologii performante.
Fluxurile de investiţii străine de care au beneficiat ţările în tranziţie pe parcursul ultimului
deceniu variază semnificativ de la o ţară la alta. Factorii principali care influenţează parametrii
proiectelor de investiţii şi determină amplasarea investiţiilor străine directe într-o economie sunt:
1. Dimensiunea pieţei interne;
2. Existenţa unor importante resurse naturale;
3. Forţa de muncă ieftină;
Importanţa primelor trei categorii de factori scade odată cu accentuarea deschiderii
internaţionale a sistemelor economice naţionale.
4. Existenţa accesului lejer spre pieţe externe de desfacere;
5. Liberalizarea politicilor economice interne;
6. Nivelul progresului tehnic şi calitatea resurselor umane;
7. Strategiile corporative, care sunt accesibile noilor veniţi pe piaţă.
În cazul Moldovei factorul „forţă de muncă ieftină” este un avantaj evident, dar valoarea
factorului scade proporţional cu numărul de cetăţeni aflaţi la muncă peste hotare. Liberalizarea
politicilor economice interne este realizată pe hârtie, fiind necesară o mai largă transpunere în
practică a acestei viziuni. Accesul spre pieţele externe este dificil. Pe de o parte, Ucraina, un
concurent evident al Moldovei pe unele segmente ale pieţei ruse şi ţară care încă nu este membră a
Organizaţiei Mondiale a Comerţului, frecvent instituie bariere cantitative şi tehnice asupra
exporturilor Moldovei. Pe de altă parte, instrumentele politicii agrare comune şi principiile uniunii
vamale a Uniunii Europene împiedică accesul mărfurilor moldoveneşti pe pieţele europene.
Nici potenţialul investiţional intern nu trebuie ignorat, el sporind semnificativ în ultimii 3-4 ani ca
urmare a transferurilor valutare operate de cetăţenii Moldovei aflaţi la munci peste hotare.
Estimările moderate ale influxului de valută intrată în anul 2003 prin canalele oficiale şi neoficiale
de transfer sunt de 450-500 milioane dolari. Problema constă în faptul că aceste resurse sunt de o
calitate financiară proastă, fiind dispersate, orientate spre consum sau păstrate în condiţii care nu
permit capitalizarea acestora şi transformarea lor în resurse creditare pentru investiţii. Pentru
mobilizarea acestor resurse sunt recomandate două direcţii de acţiune de politici economice şi
publice. Prima este sporirea încrederii populaţiei în sistemul bancar pentru depozitarea resurselor
gospodăriilor casnice pe conturi bancare. A doua este dezvoltarea continuă a sectorului de micro-
creditare. Un pas pozitiv în această direcţia a şi fost întreprins odată cu adoptarea legii cu privire la
organizaţiile de microfinanţare. Legea însă urmează a fi dezvoltată pentru a fi mai permisivă pentru
diferite tipuri şi forme de organizare juridică a instituţiilor implicate în activităţile de
microfinanţare.
Capitolul I. Dinamica procesului investiţional
Investiţiile în Republica Moldova au avut o evoluţie instabilă, după cum este indicat în tabelul 1.
Aceasta a corelat cu evoluţia macroeconomică generală reflectată de PIB.
Tabel 1. Evoluţia investiţiilor în Republica Moldova
1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004p
Ponderea investiţii în capital
19,9 22,1 18,4 15,4 16,7 16,3 17,1 16,4
fix în PIB, %
Creşterea reală a investiţiilor
-5,3 9,2 -23,1 -8,7 17,3 5,7 13,3 10
în capital fix, %
Creşterea reală PIB, % 1,6 -6,5 -3,4 2,1 6,1 7,8 6,3 8,0
Contribuţia investiţiilor în
capital fix la variaţia PIB, -1,1 1,8 -5,1 -1,6 2,7 1,0 2,2 1,7
puncte procentuale
Sursă: Departamentul de Statistică şi Sociologie; prognoze „Monitorul Economic” al IDIS Viitorul,

Cota investiţiilor în capital fix în PIB a scăzut de la o medie de 19,2% în perioada 1995-1999 la
16,4% în perioada 2000-2003. Această evoluţie este explicată în mare măsură de modelul de
creştere economică pe care îl urmează Moldova, un model bazat pe consum. Cu un nivel atât de
mic de investire nu se poate aştepta o creştere economică durabilă. Politicile fiscale mai liberale
implementate de guvern pe parcursul anului 2003 au rezultat într-o intensificare a activităţii de
investiţii. Activitatea de investiţii ar fi fost cu mult mai intensă, dacă guvernul reuşea să se abţină
de la intervenţii administrative în activitatea agenţilor privaţi, dacă promova mai intens privatizarea
şi dacă ameliora cadrul regulatoriu pentru a reduce posibilitatea pentru extorcarea de mită şi
aranjamente corupte.

Tabel 2. Structura investiţiilor în capital fix pe sectoare, %

1997 1998 1999 2000 2001 2002
Total, milioane lei 1202, 1444, 1591, 1759, 2315, 2804,2
2 4 8 3 1
Agricultură, economia vînatului şi 9,8 5,7 3,6 3,4 4,9 5,7
silvicultură
Industria prelucrătoare 29,9 26,4 20,8 14,5 26,7 26,0
Energie electrică, gaze şi apă 12,1 9,7 17,4 12,8 17,6 10,2
Construcţii 2,6 2,5 2,1 1,8 1,4 1,2
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul1 5,7 13,3 12,4 9,0 7,9 6,5
Hoteluri şi restaurante 0,8 0,9 1,2 1,2 1,3 3,1
Transporturi, depozitare şi comunicaţii 10,9 15,4 25,6 43,8 24,3 31,1
Activităţi financiare 1,8 0,9 1,5 1,3 2,4 2,6
Tranzacţii imobiliare 19,6 16,5 11,6 7,1 7,6 8,2
Alte activităţi 6,81 8,71 3,81 4,92 5,91 5,41
Surse: Departamentul de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova

Din punct de vedere structural, investiţiile au înregistrat o dispersie foarte mare (tabelul 2).
Sectoarele care oferă un număr relativ mare de locuri de muncă (agricultura, construcţiile), au
beneficiat de relativ mai puţine investiţii. Aceasta a condus la o sărăcire mai profundă a angajaţilor
din aceste sectoare şi la o emigrare mai intensă a muncitorilor din aceste sectoare în alte ţări. De
asemenea, în absenţa unei politici de redistribuire eficientă şi cu un larg sector neoficial, aceste
disproporţii investiţionale au accentuat inegalitatea veniturilor, în sectorul comerţului şi
transporturilor investiţiile fiind mult mai rentabile şi cu termene de recuperare mai scurte decât în
agricultură şi industria prelucrătoare.

Capitolul II. Dinamica investiţiilor străine

Rezultatele Moldovei în atragerea investiţiilor străine sunt mixte. În pofida faptului că Republica
Moldova înregistrează unele succese ce ţin de îmbunătăţirea climatului de afaceri, in trările de
capital în Moldova sunt relativ mai mici în comparaţie cu ţările din Europa Centrală şi de Est şi cele
din spaţiul post-sovietic. În raportul Comisiei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare
(UNCTAD) cu privire la investiţiile străine directe, făcut public în septembrie 2004, Republica
Moldova ocupă locul 110 dintr-un total de 187 ţări după Indicele Potenţialului de Atragere a ISD.
Dar ca valoare medie a Indicelui Performanţei de Atragere a ISD Moldova s-a clasat pe locul 25
din 140 de ţări. Astfel, Moldova este în categoria ţărilor, care au performanţe de atragere a ISD
peste potenţial.
Dar această clasificare nu are nici o legătură cu gradul de dezvoltare economică a ţărilor. Pentru
a vedea dacă o ţară atrage investiţii străine directe la un nivel corespunzător potenţialului său
economic (se are în vedere potenţialul economic relativ, comparat cu indicatorii mondiali), vom
utiliza Indicele Mediu al Potenţialului de Atragere a ISD (PMAIS).
PMAIS se calculează ca o medie aritmetică simplă a trei raporturi:
• Cota ţării în ISD globale / cota ţării în PIB agregat la nivel global;
• Cota ţării în ISD globale / cota ţării în exportul de mărfuri şi servicii global;
• Cota ţării în ISD globale / cota ţării în forţa de muncă globală;
Dacă indicatorul PMAIS este mai mare decât 1, atunci ţara respectivă atrage investiţii străine
într-o proporţie chiar mai mare decât potenţialul său economic relativ. Dacă PMAIS este mai mic
decât 1, atunci ţara respectivă nu beneficiază de investiţii pe potriva potenţialului său economic
relativ.
Figura 1. Evoluţia stocului de investiţii străine directe
60000

50000

40000

30000

20000

10000

0
1995 2000 2002 2003

Moldova Rusia Romania

Sursă: UNCTAD, FDI/TNC database (www. unctad. org./fdistatistics)

Ritmul întrărilor de capital în R. Moldova pe parcursul anilor 1997-2003 a înregistrat o

instabilitate marcantă. Influxul anual de investiţii a variat în intervalul de la 38 milioane USD în
1999 până la 146 milioane USD în 2002, investiţiile au scăzut drastic până la 58 milioane USD în
anul 2003. Anul 2003 a fost unul nefast pentru investiţiile din exterior şi pentru investitori,
remarcându-se şi prin avansarea lentă a procesului de privatizare.
Un ritm similar al întrărilor de capital poate observat în cazul Republicii Belarus, stat cu
potenţial economic mai mare, dar cu o economie suprimată, neatractivă în prezent pentru
investitori. Întrările de capital în statele care au aderat la Uniunea Europeană în 2003 au diminuat,
această tendinţă fiind explicată de mediile analitice prin saturarea investiţională a economiilor, care
se datorează finalizării procesului de privatizare în majoritatea ţărilor din regiune.
În această perioadă de timp, întrările anuale de capital înregistrate în Moldova au fost destul de
modeste, dupa decalajul enorm dintre influxurile similare de investiţii străine înregistrate în statele
europene şi volumul mediu anual al întrărilor ISD în economia naţională (tabelul 3).
Tabel 3. Dinamica întrărilor de capital (mil. dolari S.U.A )
1992-1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Europa Centr şi de Est 11533 24305 26518 27508 26371 31232 20970
R. Moldova 35,0 76 38 134 146 117 58
România 402 2031 1041 1037 1157 1144 1566
Federaţia Rusă 2018 2761 3309 2714 2469 3461 1144
Republica Belarus 84 203 444 119 96 247 171
Albania 56 45 41 143 207 135 180
Polonia 2899 6365 7270 9341 5713 4131 4225
Ucraina 328 743 496 595 792 693 1424
Surse: UNCTAD, FDI/TNC database (www. unctad. org./fdistatistics); World Development Indicators
database, World Bank, September 2004 şi calculele noastre.

În stocul total al investiţiilor străine, statele U E sunt reprezentate cu 40%, iar ţările CSI şi
statele Europei Centrale şi de Sud Est cu 24% şi 4%, respectiv. În anul 2003, statelor din aceste
zone geografice le revenea 18%, 6% şi, respectiv, 24% din influxul investiţional anual. Principalii
investitori în economia naţională sunt Federaţia Rusă, Spania şi SUA. Volumul investiţiilor directe
efectuate de întreprinderile cu capital din aceste trei state constituie 65% din totalul investiţiilor sau
362, 2 milioane USD. Principalele companii, care asigură această pondere a întrărilor de capital din
Federaţia Rusă, Spania şi SUA în stocul total al ISD sunt:
• Federaţia Rusă - “Moldovagaz”(sect. energetic), “Green Hills Market” (servicii şi comerţ);
• Spania - “Union Fenosa” (sect.l energetic), Glass Container Company (industrie);
• SUA - “Mobiasbancă” (sect. bancar), “Moldova Agroindbank” (sect. bancar), “Dionysos
Mereni” (ind. vinicolă), SA“Cricova Acorex” (ind. vinicolă), „Fabrica de Produse Lactate
din Hîncesti (Alba)”(ind. alimentară), “Sun Communications” (servicii TV şi comunicaţii),
“Jolly Allon” (serv. hoteliere).
Cea mai mare pondere în repartizarea investiţiilor străine în capitalul social al întreprinderilor cu
capital străin în 2003 revenea SUA (26,7%), România (20,2%), Elveţia (13,5%), Germania (5,5%),
Federaţia Rusă (3,6%), Belgia (3,6%).
În 2002 mai mult de 80% din investiţiile străine vărsate în capitalul social au fost asigurate de
trei state-Olanda (59%), Germania (10%) şi SUA (9%).

Capitolul III. Recomandari practice

3.1 Înlăturarea deficienţelor legislative
Sistemul legal al Republicii Moldova în partea în care reglementează activitatea de investiţii
necesită să fie revăzut pentru al simplifica şi pentru a înlătura elementele redundante. Necesită a fi
înlăturate suprapunerile de competenţe a organelor de stat, în primul rând cele ale inspectoratului
fiscal şi ale Centrului de Combatere a Crimelor Economice şi Corupţiei. În cadrul sistemului
regulatoriu de stat e necesară separarea funcţiilor de formulare a politicilor şi de implementare a
politicilor, precum şi cea de control faţă de cea de evaluare a conformităţii.
 În pofida progreselor înregistrate de Moldova pe parcursul ultimilor ani în ceea ce priveşte
crearea unui mediu legal favorabil investiţiilor, numeroasele bariere administrative şi tehnice
continuă să creeze costuri adiţionale în procesul de intrare a firmelor noi pe piaţă. Guvernul trebuie
să simplifice în continuare legislaţia care reglementează procedurile de înregistrare de stat şi
licenţiere. Cercetările recente arată că timpul mediu cheltuit de managerii întreprinderilor pentru a
face faţă tuturor obligaţiilor normative a crescut de la 17% în 2003 la 18.8% în 2004. Situaţia în
Chişinău, adică în arealul geografic unde se înregistrează cea mai intensă activitate de afaceri este
şi mai dificilă.
În prezent Camera Înregistrărilor de Stat limitează la 5 numărul genurilor de activitate pe care o
companie le poate include în statutul său. De fapt, aceasta este o practică ilegală deoarece nici un
act legislativ nu limitează numărul genurilor de activitate care pot fi incluse în documentele de
înregistrare.
Deşi barierele administrative de intrare pe piaţă şi procedurile birocratice legate de înregistrarea
unei afaceri în Moldova nu sunt simţitor mai mari decât în alte ţări în tranziţie (în ţări ca Ungaria şi
România durează mai mult şi costă mai mult să înregistrezi o afacere decât în Moldova). De
exemplu în Lituania sunt necesare doar 5 proceduri pentru a înregistra afacerea, iar în ţări europene
cu şomaj redus (Danemarca, Irlanda) există doar 3 proceduri pentru înregistrare. În situaţia ideală
costurile de înregistrare ar trebui să fie zero, cum este în Danemarca. Există credem suficiente
rezerve pentru reducerea numărului de proceduri (prin introducerea practicii unui singur ghişeu), de
reducere a tarifelor (instituţiile de stat trebuie să presteze servicii tarifate la nivelul costurilor de
producţie) şi a duratei de înregistrare. De asemenea, trebuie de înlăturat toate posibilităţile pentru
corupţie, deoarece mitele mari pe care trebuie să le plătească viitorii oameni de afaceri pentru
înregistrarea firmei sunt cu totul descurajatoare. E necesară simplificarea procedurilor de post-
înregistrare (înregistrarea la inspectoratul fiscal, obţinerea certificatului de plătitor TVA, obţinerea
permiselor de la inspectorate) care durează alte 15 zile pe lângă înregistrare, înscriindu-se între
media pe OCDE (25) şi cea regională (40). Capitalul social minimal necesar pentru înregistrarea
unei afaceri în Moldova este mai mic decât media regională şi cea pe OCDE şi aceasta trebuie
considerată ca o practică pozitivă care contrabalansează celelalte dezavantaje comparative ale
Moldovei. Dar acesta este încă mare comparativ cu ţările UE în care şomajul este cel mai mic.
E necesară liberalizarea completă a regimului de creditare. În primul rând trebuie de oferit
agenţilor economici posibilitatea de contractare a creditelor bancare în valută străină. În al doilea
rând, leasingul ar trebui să fie recunoscută ca activitate de creditare pe termen lung, iar companiile
de leasing ar trebui să fie eliberate de impozitul pe venit pe un termen de 5 ani, după cum este în
cazul băncilor comerciale care prestează credite pe termen lung.
Toate fondurile extrabugetare şi speciale ale organelor de stat trebuie să fie transformate în
fonduri bugetare ordinare, pentru a deveni publice şi transparente. În acest fel, va fi dezrădăcinată
orice posibilitate pentru constituirea de către organele de stat a structurilor care prestează servicii
publice contra plată, când acestea ar fi trebuit să furnizeze gratis sau la o plată simbolică servicii
oricărui agent. Trebuie să fie publicate anual bugetele instituţiilor de stat specializate de control. De
asemenea, e necesar să se prevadă în mod expres în legislaţie, care sunt condiţiile în care organele
de stat abilitate cu funcţii de control au dreptul să constituie structuri adiţionale de control.
Administrarea fiscală trebuie simplificată în continuare, mai ales în ceea ce priveşte evidenţa TVA.
Spre exemplu, rapoartele de TVA să fie prezentate trimestrial, nu lunar. Este raţională reducerea
continuă a cotelor TVA şi egalarea acestor cote. Actuala rată a TVA este mai mare decât în alte ţări
europene. Aceasta conduce la faptul că multe vânzări nu sunt înregistrate. Trebuie de rezolvat alte
două probleme importante în legătură cu TVA: rambursarea TVA de la export în cazul când
achitarea se face mai târziu (credit de consum) şi rambursarea TVA în cazul achitărilor în numerar
(procurarea materiei prime agricole de la gospodăriile ţărăneşti). Este necesară şi posibilă
simplificarea continuă a sistemului de taxe locale.
 Este necesară operarea unor amendamente la legislaţia în vigoare, care spori responsabilitatea
inspectorilor fiscali pentru acţiunile sale. În particular, în Codul Fiscal, articolul 11, (2), după
cuvintele „Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a
obligaţiilor de către organul fiscal şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestuia” trebuie de
completat cu cuvintele „,inclusiv profitul ratat,”.
Venitul din dobânda plătită pentru depozitele bancare necesită să fie eliminat din categoria
surselor de venit impozabil (articolul 18, punct g). În acest fel, importante sume de bani vor fi
atrase în sistemul bancar şi transformate în credite investiţionale. În acelaşi scop, trebuie de
renunţat la impozitarea dobânzii la creditele acordate pentru procurarea de echipamente pe termen
lung (mai mult de 5 ani). De asemenea, vărsămintele în fondurile de pensii nu ar trebui să constituie
facilităţi impozabile, deoarece în acest fel va fi stimulat procesul de constituire a investitorilor
instituţionali prin încurajarea apariţiei fondurilor private de pensii.
Guvernul Republicii Moldova a făcut în ultimii ani câteva tentative de simplificare a sistemului
de control de stat şi de ridicare a eficienţei în activitatea organelor de control. Au fost elaborate
câteva hotărâri de guvern. Dar implementarea practică a hotărârilor de guvern avansează foarte
lent.
Trebuie simplificată procedura de autorizare şi licenţiere. În cadrul regulatoriu una dintre cele
mai dificile proceduri este obţinerea permiselor de construcţie. Obţinerea acestor permise este
costisitoare şi poate dura până la un an, iar corupţia este omniprezentă. Legislaţia care
reglementează aceste domeniu a devenit mai complicată pe parcursul ultimilor ani.
Interpretarea (explicarea) prevederilor Codului Fiscal şi a altor acte normative adoptate în
conformitate cu acesta e de competenţa autorităţii care le-a adoptat dacă actul respectiv nu prevede
altfel. Orice interpretare (explicare) urmează a fi publicată în mod oficial (adică în Monitorul
Oficial). În realitate, cele mai multe interpretări ale Codului Fiscal sunt aduse de Ministerul
Finanţelor şi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, organe care nu au adoptat Codul Fiscal. Pe
lângă aceasta, interpretările lor nu sunt publicate în Monitorul Oficial, ci în revista Contabilitate şi
Audit (de multe ori în limba rusă şi nu în română) sau sunt afişate pe panourile cu anunţuri din
sediile instituţiilor respective.
Actele normative adoptate de Guvern şi administraţiile locale, ministere, departamente şi
inspectorate trebuie să respecte integral prevederile articolului 3, punct 2 al Codului Fiscal şi
anume să nu contravină prevederilor acestui Cod şi să nu depăşească limitele stipulate de acesta.
Guvernul ar trebui să se abţină de la practicile de influenţare a activităţii agenţiilor regulatorii
independente (în primul rând ANRE şi ANARTI). Numai independenţa reală a acestor agenţii în
faţa guvernului ar asigura un câmp vast pentru manifestarea liberei concurenţe între operatorii pe
pieţele de telecomunicaţii şi energetică şi ar împiedica propagarea unor interese corupte în
detrimentul eficienţei economice.
Lipsa informaţiilor despre noile acte legislative este cauza multor probleme cu care se confruntă
mai ales reprezentanţii businessului mic din Republica Moldova. Foarte mulţi agenţi economici
care activează în alte localităţi decât capitala şi care nu au acces la serviciile de consultanţă nici nu
ştiu că au dreptul la facilităţi fiscale în conformitate cu articolul 49 a Codului Fiscal sau că au
dreptul de a solicita organelor fiscale amânarea sau eşalonarea impozitelor (articolul 8). Este
necesară dotarea organelor de control cu capacităţi tehnice pentru recepţionarea rapoartelor fiscale
on-line şi pentru oferirea de acces on-line la informaţia relevantă pentru investitori.
Marii investitori internaţionali reacţionează la efectul conglomerării investiţiilor. Cu alte
cuvinte, uneori un singur caz de succes investiţional poate să declanşeze o reacţie favorabilă din
partea investiţiilor internaţionale. La rândul său, investiţiile noi vor intensifica efectul
conglomerării etc. Prin urmare, este foarte important ca Moldova să ofere condiţiile ideale pentru
apariţia unor adevărate cazuri de succes economic ale investitorilor internaţionali în Moldova. În
coordonate geografice concrete (nefavorabile, de altfel) Moldova ar trebui să ofere o configuraţie
legală şi instituţională maximal de avantajoasă pentru investitori.
Guvernul şi administraţia publică locală ar trebui să elaboreze proceduri detaliate pentru
consultarea agenţilor economici vizaţi de proiectele de acte legislative şi regulatorii. Guvernul ar
trebui să implementeze un program guvernamental de evaluare a impactului iniţiativelor regulatorii
asupra afacerilor. Demult se impune crearea Unităţii de Monitorizare a Impactului Cadrului
Regulatoriu (UMICAR). De asemenea, ar trebui să fie alocate resurse financiare şi umane pentru
constituirea unor capacităţi locale de a efectua acest tip de evaluare.

3.2 Ce ar putea să facă societatea civilă?

Societatea civilă în ansamblu ar trebui să-şi mobilizeze resursele şi capacităţile pentru a
contribui la iniţierea, iar în situaţia ideală, chiar la instituţionalizarea unui dialog permanent între
reprezentanţii sectorului privat, ai societăţii civile şi ai guvernării. Scopul acestui dialog ar fi cel de
discutare şi de convergenţă a ideilor şi părerilor asupra climatului naţional de afaceri.
Instituţionalizarea dialogului ar putea să aibă loc în cadrul unui For Naţional pentru Dezvoltare,
care şi-ar ţine lucrările trimestrial, iar un secretariat ales ar coordona activităţile grupurilor de lucru
specializate pe sectoare şi probleme specifice ale climatului de investiţii. Alternativ,
instiţionalizarea dialogului ar putea să aibă loc în cadrul iniţiativei Global Compact lansată de
secretarul Organizaţiei Naţiunilor Unite încă în 1999. Moldova e una dintre puţinele ţări din Europa
Centrală şi de Est care nu face parte din Global Compact. Iniţiativa presupune crearea unei reţele
naţionale de companii de afaceri din diferite sectoare care ar subscrie la cele 10 principii ale
iniţiativei Global Compact (care se referă la drepturile omului, condiţiile de muncă, mediul ambiant
şi combaterea corupţiei). În acest caz, organizaţiile societăţii civile ar putea asista companiile
private să implementeze în practica lor de afaceri cele 10 principii.
În dialogul cu businessul si cu guvernarea asupra condiţiilor mediului de afaceri, variate
segmentele ale societăţii civile ar trebui să îndeplinească roluri diferite, care ar corespunde
capacităţilor şi mandatelor pe care le au. Printre cele mai importante funcţii care ar urma să fie
asumate de societatea civilă identificăm rolul de facilitare a dialogului, de monitorizare a
politicilor şi de sensibilizare, şi de exprimare şi promovare eficientă a intereselor sectorului privat.
1. ONG-urile educaţionale şi cele active în domeniul dezvoltării comunitare ar trebui să joace rolul
de facilitatori ai dialogului dintre guvernare şi business. Rolul de facilitator este extrem de
important în Moldova, ţară în care interesele guvernării şi cele ale cercurilor de afaceri adeseori
sunt contradictorii şi încă nu s-a cristalizat o tradiţie a dialogului deschis şi direct. Acest dialog
trebuie să aibă loc atât la nivel naţional, pe probleme de interes general, cât şi la nivelul
comunităţilor locale, pe probleme concrete. Organizaţiile din acest sector ar putea fi responsabile şi
de stabilirea unui dialog cu foruri similare care există în alte ţări din regiune pentru a asigura
schimbul de experienţă şi preluarea practicilor de succes în domeniul politicilor investiţionale.
2. Instituţiile neguvernamentale de cercetare şi de politici publice ar trebui să-şi unească eforturile
pentru a iniţia un proiect comun de monitorizare continuă a condiţiilor de afaceri din Republica
Moldova şi, mai ales, a factorilor de politici publice care influenţează condiţiile de afaceri. Trebuie
elaborată şi agreată o metodologie unică de evaluare a indicatorilor, iar fiecare din instituţiile
participante să fie responsabilă de propriul sector de specializare (politicile economice, calitatea
guvernării, independenţa justiţiei, cadrul regulatoriu, economia tenebroasă etc.). În cazurile în care
tendinţele sunt îngrijorătoare, monitorizarea politicilor trebuie să fie urmată de sensibilizarea
întregii societăţi şi a comunităţii internationale.
3. Misiunea de exprimare şi promovare eficientă a intereselor sectorului privat ar trebui să revină
variatelor grupuri de presiune şi de advocacy care există în Moldova. Pentru moment, majoritatea
acestor grupuri reuşesc în primul rând să concentreze interesele corporative sau sectoriale şi să le
promoveze în administraţia publică, în mod tenebros de cele mai multe ori. Teoria jocurilor
demonstrează că de fapt această situaţie este al doilea optim social, primul fiind situaţia în care toţi
exponenţii de interese corporative şi sectoriale ar juca după reguli cinstite. Pentru ca aceste grupuri
să scape din prizonieratul metodelor tenebroase de proiectare a propriilor interese în politicile
publice, grupurile ar trebui să-şi unească eforturile pentru a promova o lege cu privire la activitatea
de lobby. Dacă o asemenea lege ar fi adoptată, toţi agenţii din acest segment al societăţii ar avea
numai de câştigat, deoarece transparenţa ar împiedica influenţarea obscură a guvernării de către
concurenţii neloiali.

Bibliografie
1. Florea Staicu, Dumitru pirvu, Maria Dumitru, Marian Stoian, Ion
Vasilescu Eficienta Economica a Investitiilor, Ed.Didactica si
Pedagogica, Bucuresti 1995;
2. Buhociu F, Negoescu Gh Investitii in economia de tranzitie;
3. Bradu Marcel, Analiza Statistico-Economica a Procesului
Investitional si a Riscului Investitional in Republica Moldova
Autoreferat. Tezei de doctor in stiinte economice. Chişinău, 2006
http://www.scribd.com/doc/23712662/investitii-straine-directe
4. Viorel Chivriga, Valeriu Prohniţchi Cadrul legislativ şi climatul
investiţional in Republica Moldova (conform situaţiei la
01.10.2004)
Realizat de către Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale
„Viitorul”.