UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ

CONSTANłA
SPECIALIZǍRILE: DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICǍ
FORMA DE ÎNVĂłĂMÂNT: ZI, F.R., I.D.

DREPTUL
FINANłELOR
PUBLICE
(SINTEZĂ PENTRU ANUL II, SEM I- Drept şi ANUL II-
AdministraŃie Publicǎ, Sem. II)

TITULAR DISCIPLINĂ:
PROFESOR UNIVERSITAR
DR.GHEORGHE ALECU

E-MAIL:
ghalecu@yahoo.com

TEL./FAX: 0241.545.015

PROGRAMUL ORELOR DE CONSULTAłII:

MIERCURI: 1400 – 1600
SALA 301
 INTRODUCERE

Lucrarea “DREPTUL FINANłELOR PUBLICE” a fost concepută după

programa analitică a FacultăŃii de Drept şi AdministraŃie Publică, tratând
noŃiunile specifice dreptului finanŃelor publice, respectiv: finanŃele instituŃiilor
publice, sistemul cheltuielilor publice şi bugetare precum şi reglementarea
veniturilor publice.
Creditul public a fost analizat cu referire specială la împrumuturile de stat,
interne şi externe şi gestionarea datoriei publice; controlul financiar şi
răspunderea juridică în domeniul financiar, incluzând formele şi organele de
control financiar, auditul financiar, atribuŃiile de control ale organelor abilitate în
acest domeniu.
Lucrarea se adresează studenŃilor facultăŃilor de drept şi administraŃie
publică, funcŃionarilor publici ce-şi desfăşoară activitatea în acest domeniu,
agenŃilor economici ce doresc să-şi lărgească orizontul cunoştinŃelor pe
probleme specifice ale dreptului finanŃelor publice.

2
 SCOPUL CURSULUI

EvidenŃierea rolului şi a funcŃiilor finanŃelor publice moderne;

Fundamentarea teoretică şi practică a instituŃiilor centrale ale cursului,
respectiv:
NoŃiuni specifice dreptului finanŃelor publice,
veniturile bugetare,
cheltuielile bugetare,
bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetul unităŃilor administrativ-teritoriale,
împrumutul public (creditul public),
procedura controlului financiar.

3
 CERINłE, PRECIZĂRI, INSTRUCłIUNI

Compararea instituŃiilor dreptului financiar permite evidenŃierea punctelor

divergente, convergente şi uneori a celor identice ale acestora, descoperindu-se
existenŃa unui fond normativ comun – mai întins sau mai restrâns – din care se
pot trage concluzii benefice.
Având în vedere corelaŃiile acestei ramuri a dreptului public, un accent
deosebit se va pune pe conexiunile existente între diferitele ramuri ale dreptului
public.

LISTA DE TITLURI DE ESEURI

BUGETUL STATULUI ŞI PROCEDURA BUGETARĂ

(DREPTUL BUGETAR)

CHELTUIELILE BUGETULUI DE STAT

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

BUGETUL UNITĂłILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE

REGLEMENTAREA VENITURILOR BUGETARE

TEORIA ŞI PRACTICA ÎMPRUMUTULUI PUBLIC

(CREDITUL PUBLIC)

ORGANIZAREA ŞI PROCEDURA CONTROLULUI FINANCIAR

4
 CURSUL NR. 1

NOłIUNI INTRODUCTIVE ÎN DOMENIUL FINANłELOR ŞI

AL ACTIVITĂłII FINANCIARE

Obiective: informarea studenŃilor despre conceptul şi structura finanŃelor

publice, definiŃia dreptului finanŃelor publice, izvoarele sale şi normele
dreptului financiar
Cuvinte cheie: finanŃe, norme de drept financiar, structura finanŃelor,
conceptul de finanŃe
ConŃinut: pp. 5-10
Întrebări: 1-16
Test: T 1 - Î 1
Care sunt categorii de norme juridice care au ca obiect finanŃele
publice?
a.acele privind înregistrarea societăŃilor comerciale
b.cele privind înregistrarea agenŃilor economici cu capital de stat
c.cele privind controlul financiar

1.1 Conceptul şi structura finanŃelor

1.1.1 Conceptul de finanŃe publice
Geneza finanŃelor publice este legată în timp de mai multe împrejurări,
respectiv organizarea statului, a instituŃiilor sale, relaŃia marfă-bani etc. Sintagma
“finanŃe publice”1 a fost răspândită, mai ales în FranŃa, existând supoziŃia că
derivă din expresia latină “financia pecuniaria” care însemna a încheia o
tranzacŃie patrimonială prin plata unei sume de bani.

1
I.Gliga – Drept financiar public, Ed.All, Bucureşti 1994, p.11, apud G. Jéze – Cours de finances publiques, Ed.
M. Giard, Paris 1929, p. 2.

5
În opinia reputatului profesor I.Gliga, asocierea finanŃelor publice cu statul este
un element constant în evoluŃia istorică a acestor finanŃe2. Însă atitudinea statului
în utilizarea şi aplicarea procedeelor financiare este recunoscută ca o evoluŃie de
la neintervenŃionism către intervenŃionismul statal.
1.1.2 Structura finanŃelor publice
Elementele structurale ale finanŃelor publice au apărut şi au evoluat cu
asemănări şi deosebiri fireşti de la un stat la altul, precum şi în cursul timpului,
condiŃionat de evoluŃia trebuinŃelor băneşti publice şi a posibilităŃilor de realizare
a veniturilor publice oferite de dezvoltarea economiilor naŃionale cu influenŃele
conjuncturale inevitabile.
Datorită evoluŃiei istorice a finanŃelor publice, componentele structurale ale
acestor finanŃe în cele mai multe dintre statele contemporane cu economie
naŃională liberal-capitalistă şi regim politic parlamentar democrat sunt
următoarele: bugetul de stat, cheltuielile publice, veniturile publice,
împrumuturile de stat şi finanŃele locale ale unităŃilor administrativ-teritoriale3.
Bugetul de stat, apărut în evoluŃia istorică a finanŃelor publice în scopul
corelării cheltuielilor cu veniturile statului, a devenit procedeul financiar central
cu însemnătate politică fundamentală.
Cheltuielile publice. În structura finanŃelor din statele contemporane,
stabilirea felului şi proporŃiei cheltuielilor statului a ajuns subordonată procedurii
aprobării de către parlament a fiecărui buget anual de stat. Aceasta a fost
influenŃată şi de tendinŃa de creştere permanentă a cheltuielilor publice în fiecare
dintre aceste state.
Veniturile publice sunt componenta structurală a finanŃelor publice cu cea
mai bogată şi diversă evoluŃie, determinată atât de sporirea trebuinŃelor băneşti
ale statului cât şi de necesitatea de a modifica şi perfecŃiona procedeele
impozitelor şi taxelor în concordanŃă cu evoluŃia accelerată a activităŃilor

2
I.Gliga, op.cit.p.13.
3
I.Gliga, op.cit., pp.15-18.

6
economice industriale, comerciale, de lucrări şi servicii etc., ale căror rezultate
băneşti sau profituri reprezintă obiecte impozabile sau taxabile.
Împrumuturile de stat interne şi externe s-au dezvoltat ca o componentă
structurală a finanŃelor publice moderne cu particularităŃi diferite de ale
creditului particular, fiind determinate de cele mai multe ori de necesitatea
completării veniturilor publice ordinare, precum şi uneori de cea a constituirii
unor resurse investiŃionale subordonate evident intereselor publice.
FinanŃele unităŃilor administrativ-teritoriale s-au diferenŃiat în structura
finanŃelor publice moderne în contextul afirmării tot mai hotărâte a autorităŃilor
publice locale, ale perfecŃionării administraŃiei publice locale. În acest context,
diversificarea serviciilor publice conduse de autorităŃile locale şi sporirea
cheltuielilor bugetelor comunelor şi oraşelor a determinat recunoaşterea
dreptului acestor autorităŃi de a stabili şi încasa impozite şi taxe locale,
completate cu alte venituri şi eventual cu împrumuturi publice.

1.2 Dreptul financiar – ramură a sistemului de drept

În Ńara noastră, bazele finanŃelor publice moderne îl constituie

Regulamentele Organice (puse în aplicare la 1 iulie 1831 în łara Românească şi
1 ianuarie în Moldova), prin care se desfiinŃează împărŃirea birului pe lude,
clasificându-se pe destinaŃii nominalizate concret, toate cheltuielile şi veniturile
statului4.
În literatura financiară din România5 se subliniază că “… statul şi celelalte
organizaŃii publice sunt şi subiecte economice” şi că, în calitatea respectivă
desfăşoară o “economie financiară” care este “activitatea de procurare şi
întrebuinŃare de mijloace băneşti pentru acoperirea cheltuielilor colective”.

4
A se vedea M.Tudor, G.MărunŃelu – Drept financiar şi fiscal, Ed.Pământul, Piteşti 2001, pp.9-10.
5
M.Tudor, G.MărunŃelu, op.cit., p.9//G. Leon – Elemente de ştiinŃă financiară, vol.I, Tip. Cartea Românească,
Cluj 1925, p. 51.

7
 1.2.1 RelaŃiile financiare
RelaŃiile financiare rezultă din raporturile social-economice care apar în
legătură cu constituirea şi utilizarea resurselor sub formă bănească pentru
funcŃionarea şi dezvoltarea societăŃii.
FinanŃele au fost definite ca fiind “…relaŃii sociale de natură economică,
apărute în procesul repartiŃiei produsului intern brut, în strânsă legătură cu
îndeplinirea funcŃiilor şi sarcinilor statului6”.
Altă trăsătură, în afara celei economice, ce caracterizează relaŃiile
financiare, constă în faptul că acestea apar în formă bănească, în cadrul
producŃiei şi mărfuri, circulaŃiei şi repartiŃiei produsului social.
1.2.2 NoŃiunea şi obiectul dreptului financiar
În doctrină7se remarcă necesitatea extinderii procesului de constituire şi de
formare a veniturilor publice, pentru a asigura acel echilibru între venituri şi
cheltuieli, care constituie dezideratul major al oricărei administraŃii publice.
Nevoile publice cunosc o creştere specifică în perioada de tranziŃie a Ńării
noastre spre economia de piaŃă, când datorită reformei economice se nasc, în
mod obiectiv, multiple dezechilibre sociale şi economice care implică o
intervenŃie sporită a statului pentru a se evita o prăbuşire economică totală şi
necontrolată.
Dreptul finanŃelor publice are ca obiect de reglementare bugetul de stat,
bu ge t u l a s i gu r ă r i l or s o c i al e de s t at , bu g e t e l e l o c al e , bu ge t e l e f o nd u r i l o r s p e c i a l e
şi finanŃele instituŃiilor publice, precum şi regimul general al veniturilor publice
ş i a l c he l t u i e l i l or pu bl i c e .
Literatura de specialitate8 defineşte dreptul finanŃelor publice ca fiind
ansamblul normelor juridice care au ca obiect procedeele, actele şi operaŃiunile
prin intermediul cărora se mobilizează, repartizează, administrează şi

6
I. Văcărel, F. Bercea, Gh. Bistriceanu, T. Stolojan, G. Anghelache, M. Bodnar şi T. Moşteanu – FinanŃe
publice, Ed. Didactică şi Pedegogică R.A., Bucureşti 1992, p.15.
7
I.Condor, R.Stancu – Drept financiar şi fiscal român, Ed.FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti 2002, pp.18-
19.
8
I. Condor, R.Stancu, op.cit., p.21.

8
controlează fondurile băneşti publice pentru satisfacerea nevoilor generale ale
societăŃii.
1.2.3 Izvoarele dreptului financiar
Cadrul legislativ al reglementărilor financiare cuprinde numeroase forme
de exprimare ale normelor juridice ce compun dreptul financiar9.
Pe lângă ConstituŃie, au existat şi există alte legi, precum şi ordonanŃe şi
hotărâri ale Guvernului şi decizii ale organelor administrativ-teritoriale,
instrucŃiuni, ordine şi reglementări cu caracter normativ, emise de Ministerul
FinanŃelor Publice şi Banca NaŃională a României.
1.2.4 Normele de drept financiar
Norma de drept financiar poate fi definită ca fiind o regulă de conduită
generală şi impersonală care prescrie drepturi şi obligaŃii subiecŃilor
participanŃi la relaŃiile financiare.
Norma de drept financiar are aceiaşi structură logico-juridică ca şi celelalte
norme de drept, având ca elemente: ipoteza, dispoziŃia şi sancŃiunea.
1.2.5 Raporturile juridice financiare
Raporturilor juridice ce se nasc în dreptul financiar au la bază propriile
norme juridice.
RelaŃiile financiare se realizează în cadrul unor raporturi juridice ce se nasc,
se modifică şi se sting în baza izvoarelor de drept financiar care reglementează
drepturile şi obligaŃiile financiare publice şi care reprezintă raporturile juridice
f i na nc i a r e p u bl i c e .
Raporturile juridice conŃin elemente specifice, dintre care cele mai
importante sunt cele privind: subiecŃii, conŃinutul şi obiectul.

9
A se vedea I. Condor, R.Stancu, op.cit., pp.22-26.

9
 INTREBARI:
1. NoŃiunea de „finanŃe publice”
2. Obiectul dreptului finanŃelor publice
3. FuncŃia de repartiŃie a finanŃelor publice
4. FuncŃia de control a finanŃelor publice
5. Structura finanŃelor publice
6. Conceptul de „politică financiară”
7. ConŃinutul politicii financiare
8. NoŃiunea „dreptului finanŃelor publice”
9. Izvoarele dreptului finanŃelor publice. Prezentare generală (GeneralităŃi)
10. Izvoare ale dreptului finanŃelor publice comune cu izvoare ale altor ramuri
de drept
11. Izvoare specifice dreptului finanŃelor publice
12. Izvoare internaŃionale
13. Normele dreptului finanŃelor publice
14. Actele, operaŃiunile şi raporturile juridice din sfera finanŃelor publice
15. RelaŃia dreptului finanŃelor publice cu alte ramuri de drept
16. Organe cu atribuŃii şi răspunderi în domeniul finanŃelor publice

10
 CURSUL NR. 2
BUGETUL STATULUI
(DREPTUL BUGETAR)

Obiective: informarea studenŃilor despre definiŃia bugetului statului, natura

juridică a acestuia, principiile şi regulile bugetare, cuprinsul bugetului de
stat, clasificaŃia bugetară a veniturilor si cheltuielilor
Cuvinte cheie: bugetul de stat, principii bugetare, clasificaŃia bugetară,
legea bugetară anuală, execuŃia anuală a bugetului de stat
ConŃinut: pp. 11-14
Întrebări: 17-21
Test: T 2 - Î 3
În cazul dezbaterii privind aprobarea bugetului, cele două camere ale
Parlamentului României:
nu au drepturi egale
au drepturi egale
Camera DeputaŃilor are drepturi mai largi decât Senatul

2.1 Necesitatea, definiŃia şi importanŃa bugetului statului

ApariŃia bugetului statului a fost determinată de necesitatea acestuia ca
mijloc sau procedeu de corelare a cheltuielilor publice cu veniturile publice din
fiecare an.
Profesorul I.Gliga aprecia că dintre toate definiŃiile şi caracterizările
bugetului de stat exprimate în literatura şi legislaŃia financiară, a devenit
preferată până în zilele noastre cea consacrată prin legea franceză a contabilităŃii
publice conform căreia bugetul statului este act de stabilire şi autorizare a
veniturilor şi cheltuielilor anuale ale statului10.
ImportanŃa bugetului statului ca act de conducere statală este demonstrată
de implicaŃiile economico-social-politice ale veniturilor şi cheltuielilor bugetare

10
A se vedea I.Gliga, op.cit., p. 46.

11
de stat. Această importanŃă se apreciază atât în contextul importanŃei economico-
social-politice a finanŃelor publice, a opŃiunilor politice de orientare a
ansamblului finanŃelor publice din fiecare stat, cât şi raportările specifice
veniturilor şi cheltuielilor stabilite şi autorizate prin bugetele anuale de stat.

2.2 Natura juridică a bugetului de stat

Din punctul de vedere al naturii juridice doctrina arată că, bugetul statului a
fost caracterizat diferit în literatura finanŃelor publice. Cele mai comentate teorii
de acest fel sunt cele care susŃin fie că bugetul statului este act-condiŃiune de
natură administrativă, fie că acest buget este întotdeauna o lege, fie că bugetul
statului este şi lege şi act administrativ.
Prof.I.Gliga, concluzionează că: bugetul statului aprobat anual printr-o
l e ge , do bâ n de ş t e na t ur a j u r i di c ă d e ac t l e g i s l a t i v a l c ăr u i c u pr i n s e s t e
determinat de necesitatea stabilirii şi autorizării veniturilor şi cheltuielilor
bugetare anuale, cu completări impuse de necesităŃile conjuncturale din fiecare
st a t .

2.3 Principii şi reguli bugetare

Procedura elaborării, aprobării, execuŃiei şi încheierii bugetului statului este

guvernată de următoarele principii:
Principiul anualităŃii;
Principiul unităŃii (unicităŃii);
Principiul universalităŃii;
Principiul echilibrului bugetar;
Principiul publicităŃii;
Principiul specializării bugetare;

12
 Principiul unităŃii monetare.

2.4 Cuprinsul bugetului de stat şi clasificaŃia bugetară a veniturilor şi

cheltuielilor

Legea finanŃelor publice stipulează în art.75 faptul că: “Orice sumă care se
cuvine statului se face venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.”
Se poate concluziona că bugetul statului este alcătuit potrivit necesităŃii de a
coordona veniturile şi cheltuielile anuale, din două părŃi: veniturile bugetare şi
c h e l t u i e l i l e bu g e t a r e .
Partea de venituri a bugetului de stat, cuprinde: venituri curente fiscale,
nefiscale şi diverse precum şi venituri de capital.
Partea de cheltuieli a bugetului statului nostru este formată din principalele
categorii de cheltuieli ale bugetului de stat precum sunt cele social-culturale,
pentru apărare naŃională şi ordine publică internă, pentru organele de stat
legislative, executive şi juridice, pentru acŃiuni economice şi cercetare ştiinŃifică,
precum şi pentru datoria publică şi alte trebuinŃe de interes general.
ClasificaŃia bugetară este instituită prin dispoziŃiile Legii finanŃelor publice
care prevede că veniturile şi cheltuielile se înscriu şi se aprobă în buget,“pe surse
de provenienŃă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor
economică şi destinaŃia acestora, potrivit clasificaŃiei bugetare”11.
ClasificaŃia veniturilor bugetului de stat cuprinde aceste venituri grupate în
capitole şi subcapitole de venituri curente şi venituri de capital, de venituri
fiscale, nefiscale şi diverse, fiecare cu impozitele directe pe profit, salariu etc.,
indirecte pe circulaŃia mărfurilor etc. nefiscale din dividende la capitalul social al
statului la societăŃile comerciale etc.
ClasificaŃia cheltuielilor bugetului de stat este mai complexă, deoarece,
potrivit necesităŃilor practice ale programării bugetare şi ale evidenŃei contabile

11
art.12 din Legea nr.500/2002, modificată.

13
bugetare, cuprinde atât o clasificaŃie funcŃională care enunŃă părŃile, capitolele şi
subcapitolele de cheltuieli bugetare, cât şi o clasificaŃie economică ce
numerotează şi prevede intitularea speciilor şi subspeciilor de cheltuieli limitativ
admise şi finanŃate din bugetul statului.

INTREBARI:

17. NoŃiunea de „buget al statului”

18. Natura juridică a bugetului de stat
19. Trăsăturile bugetului de stat
20. ImportanŃa bugetului public naŃional
21. ConŃinutul bugetului public naŃional

14
 CURSUL NR. 3
PROCEDURA BUGETARĂ

Obiective: informarea studenŃilor despre procedura elaborării şi aprobării

bugetului de stat, legea bugetară anuală şi execuŃia anuală a bugetului de
stat
Cuvinte cheie: bugetul de stat, principii bugetare, clasificaŃia bugetară,
legea bugetară anuală, execuŃia anuală a bugetului de stat
ConŃinut: pp. 15-19
Întrebări: 22-25
Test: T 3 - Î 3
În cazul dezbaterii privind aprobarea bugetului, cele două camere ale
Parlamentului României:
a. nu au drepturi egale
b. au drepturi egale
c. Camera DeputaŃilor are drepturi mai largi decât Senatul
Procedura elaborării bugetului de stat
Această procedură este constituită din ansamblul actelor şi operaŃiunilor
care se succed anual şi care privesc elaborarea, aprobarea şi executarea bugetului
statului, precum şi încheierea exerciŃiului bugetar annual.12 Prima dintre aceste
etape porneşte în cursul anului, astfel că înainte de sfârşitul fiecărui exerciŃiu să
se ajungă la aprobarea, de către parlament.

Aprobarea bugetului de stat şi legea bugetară anuală

În baza dispoziŃiilor Legii finanŃelor publice, aprobarea bugetului de stat
anual este de competenŃa exclusivă a Parlamentului13 datorită importanŃei acestui
buget în viaŃa economico-social-politică a Ńării.

12
I. Gliga, op.cit., pp. 64-65.
13
art.17 din Legea finanŃelor publice nr. 500/2002.

15
 Dezbaterea sau “discuŃiunea” parlamentară a bugetului de stat este şi ea
diferită în multe state, mai ales în funcŃie de drepturile acordate fiecărei camere
pentru votarea acestui buget.
Procedura votului de aprobare a bugetului de stat prezintă şi ea anumite
particularităŃi. În cele mai multe state se insistă cu prioritate asupra votului
cheltuielilor bugetare sau publice, deoarece în ceea ce priveşte veniturile, prin
votul bugetului de stat se autorizează perceperea impozitelor, taxelor etc.
prevăzute de legislaŃie fiscală.
Referitor la votul de aprobare a bugetului statului nostru, Legea finanŃelor
publice prevede că “în cazul în care legile bugetare anuale, depuse în termen
legal, nu au fost adoptate de către Parlament până cel târziu la data de 15
decembrie a anului anterior anului la care se referă proiectul de buget,
Guvernul va solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenŃă.”14. În
aplicarea acestor dispoziŃii Parlamentul Ńării noastre aprobă totalul veniturilor şi
totalul cheltuielilor, cifrele de venituri curente şi cheltuieli de capital specificate
în sinteza cheltuielilor bugetare, precum şi cuantumurile băneşti ale veniturilor
fiscale, nefiscale etc. ale principalelor categorii de cheltuieli (social-culturale,
pentru sănătate, apărarea Ńării etc.) şi ale fondurilor speciale pentru cercetare-
dezvoltare, învăŃământ, modernizarea drumurilor publice etc.
Procedura aprobării bugetului statului nostru de către Parlament se încheie
cu votul legii bugetare anuale.
Legea bugetară anuală este însoŃită de anexe privind detalierea sintezelor de
venituri şi cheltuieli, lista impozitelor şi celorlalte venituri bugetare, sume
defalcate şi transferurile băneşti în folosul bugetelor locale, bugetele
ministerelor, altor organe centrale de stat şi ale fondurilor băneşti speciale.
Ca ultim aspect al procedurii de aprobare a bugetului de stat anual, pentru
ipoteza în care Parlamentul nu reuşeşte să dezbată proiectul de lege şi să voteze
legea bugetară anuală până la începutul exerciŃiului financiar următor, în teoria şi

14
art.17 al.2 din Legea finanŃelor publice nr. 500/2002.

16
practica finanŃelor publice s-au configurat două variante: cea a aprobării unor
douăsprezecimi bugetare provizorii şi cea a încredinŃării Guvernului să îndrume
execuŃia bugetară conform cifrelor de venituri şi cheltuieli din exerciŃiul bugetar
anterior.
ÎncredinŃarea guvernului să îndrume execuŃia bugetară pe baza bugetului
din exerciŃiul financiar expirat este procedeul preferat în prezent datorită
simplităŃii şi operativităŃii lui. Acest procedeu a fost adoptat şi de Legea
finanŃelor publice şi de ConstituŃia României care prevăd că dacă legea
bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost
adoptate cu cel puŃin 3 zile înainte de expirarea exerciŃiului bugetar se aplică, în
continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului
precedent, până la adoptarea noilor bugete15.

ExecuŃia anuală a bugetului de stat

ExecuŃia bugetară presupune realizarea veniturilor prevăzute şi efectuarea

cheltuielilor aprobate. Responsabilitatea pentru executarea bugetului revine
Guvernului, iar rezultatele în acest domeniu depind de capacitatea administraŃiei
şi de procedurile financiare utilizate.
Sub aspect funcŃional, pentru operaŃiunile de execuŃie a bugetului statului se
face distincŃie între funcŃionarii investiŃi cu îndrituiri de conducere şi cei cărora
le revin numai atribuŃiuni executive. Primii sunt denumiŃi ordonatori de credite,
în legislaŃia noastră şi administratori în terminologia franceză, iar a doua
categorie de funcŃionari cuprinde contabilii cu atribuŃiile specifice executive,
această distincŃie şi separaŃie de funcŃiuni având menirea de a garanta o execuŃie
conformă a bugetului de stat.

15
art. 138, alin. 3 din ConstituŃia României, revizuită.

17
 1 ExecuŃia părŃii de venituri a bugetului statului
Datorită importanŃei primordiale a realizării veniturilor bugetare în cadrul
execuŃiei anuale a bugetului de stat, aceasta este îndrumată şi controlată atât de
către Ministerul FinanŃelor prin direcŃiile de specialitate, cât şi de către toate
organele cu atribuŃii de control financiar.
Din punct de vedere procedural, pentru execuŃia părŃii de venituri a
bugetului statului sunt distinctive particularităŃile încasării impozitelor directe, a
celor indirecte şi a veniturilor ce se realizează ca plăŃi directe ocazionale.
OperaŃiunile de trezorerie sunt inerente în execuŃia bugetului anual de stat
pentru încasarea veniturilor bugetare ce se realizează în numerar, pentru
eliberarea sumelor de bani necesare cheltuielilor care se efectuează în numerar,
ca şi pentru evidenŃa tuturor veniturilor realizate şi a cheltuielilor bugetare
efectuate.
2 ExecuŃia părŃii de cheltuieli a bugetului statului.
ExecuŃia părŃii de cheltuieli a bugetului statului este reglementată cu
particularitatea deschiderii şi utilizării unor aşa-zise “credite bugetare” pe baza
actelor săvârşite de conducătorii organelor, instituŃiilor şi altor unităŃi finanŃate
din bugetul statului denumiŃi “ordonantori de credite bugetare”.
Ordonatorii principali de credite ai bugetului statului sunt miniştrii şi
conducătorii celorlalte organe centrale de stat şi au îndrituirile de a cere de la
Ministerul FinanŃelor deschiderea creditelor bugetare cuvenite organelor pe care
le conduc şi instituŃiilor subordonate, de a repartiza creditele bugetare destinate
instituŃiilor sau organelor subordonate şi de a aproba efectuarea cheltuielilor din
bugetul ministerului sau organului central pe care îl conduc.
Ordonatorii secundari de credite funcŃionează în ramuri administrative în
care există două categorii de instituŃii publice cu personalitate juridică şi buget
propriu, în raporturi de subordonare ierarhică. În consecinŃă, conducătorii
primelor dintre aceste categorii de instituŃii sunt ordonatori secundari cu
îndrituiri asemănătoare celor ale ordonatorilor principali, cu deosebirea că ei

18
primesc credite bugetare de la ordonatorii principali pe când aceştia primesc
credite bugetare de la Ministerul FinanŃelor.
Ordonatorii terŃiari de credite sunt conducători ai instituŃiilor publice cu
personalitate juridică şi buget propriu care au doar îndrituirea de a aproba
efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc de la ordonatorii
fie principali, fie secundari.
3 EvidenŃa execuŃiei bugetului de stat şi încheierea exerciŃiului bugetar
anual.
ExecuŃia bugetară înseamnă încasarea propriu-zisă a veniturilor, efectuarea
de plăŃi prin buget şi mobilizarea resurselor financiare pentru finanŃarea
deficitului bugetar.

INTREBARI:

22. NoŃiunea şi conŃinutul Legii bugetului de stat

23. Procesul bugetar şi luarea deciziei bugetare
24. Principiile bugetare fundamentale
25. Procedura bugetară

19
 CURSUL NR. 4

CHELTUIELILE BUGETULUI DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea şi rolul cheltuielilor de

stat, clasificarea cheltuielilor publice
Cuvinte cheie: cheltuieli publice şi bugetare, cheltuieli pentru domeniile
social- culturale
ConŃinut: pp. 20-28
Întrebări: 26-31
Test: T 24- Î 11
În categoria cheltuielilor destinate finanŃării autorităŃilor publice
includem:
a) cheltuieli pentru preşedenŃia statului
b) cheltuieli pentru autorităŃile legislative
c) cheltuieli pentru autorităŃile judecătoreşti
d) cheltuieli pentru autorităŃile executive
e) cheltuieli pentru autorităŃile locale

NoŃiunea şi rolul cheltuielilor de stat.

Cheltuielile publice sunt plăŃile din fondurile băneşti necesare statului pentru
satisfacerea trebuinŃelor generale ale societăŃii.
Cheltuielile de interes naŃional sunt efectuate în scopul întreŃinerii sau
funcŃionării organelor şi instituŃiilor de stat, cât şi al desfăşurării activităŃilor de
învăŃământ, sănătate, protecŃie socială şi alte activităŃi care, conform concepŃiei
politice naŃionale, trebuie finanŃate de către stat, din fonduri băneşti a căror
formare şi întrebuinŃare este decisă de organele de stat.

20
 ConsideraŃii generale privind cheltuielile publice şi bugetare

Cheltuielile publice sunt plăŃile din fondurile băneşti necesare

statului pentru satisfacerea trebuinŃelor generale ale societăŃii.
Lucrările franceze de specialitate16 caracterizează, cheltuielile
publice prin trei elemente constitutive:

utilizare unei sume de bani;

de către o persoană juridică - stat, instituŃie, comună etc.;

pentru satisfacerea unor nevoi publice, deci în scop de utilitate
publică.
Se poate aprecia că orice cheltuială şi deci şi cheltuielile publice
sau bugetare, se caracterizează prin elementul de întrebuinŃare a unei
sume de bani, cu relevanŃă materială sau tehnic-financiară, având în
vedere că în condiŃiile economice ale utilizării banilor, organele de
stat, ca şi instituŃiile sau serviciile publice sunt întreŃinute cu ajutorul
unor sume de bani şi nu ca bunuri în formă naturală.
În doctrina finanŃelor publice din Ńara noastră17 cheltuielile publice
sunt prezentate ca „exprimând relaŃii de repartizare pe diverse
destinaŃii şi de utilizare a resurselor financiare ale statului”. Această
caracterizare a cheltuielilor publice reiese din definiŃia finanŃelor
publice ca relaŃii economice de repartiŃie a unor părŃi din produsul
social în expresia bănească, pentru satisfacerea trebuinŃelor colective
ale societăŃii şi ca manifestare a funcŃiei de repartiŃie a finanŃelor
publice.
RepartiŃia resurselor financiare publice este un act de politică
financiară, a cărui relizare practică implică esenŃial actele şi
operaŃiunile de întrebuinŃare a respectivelor fonduri băneşti.
Ca noŃiune specifică este semnalabilă distincŃia dintre cheltuielile
publice şi cele bugetare. Cheltuielile publice sunt categoria cea mai
cuprinzătoare deoarece includ toate cheltuielile efectuate în interes
public, atât statal cât şi în folosul altor colectivităŃi publice.

16
G. Jèze, - Cours de finances publiques, Ed. M. Giard, Paris 1929, p. 43// L. Trotabas, -
Précis
de science et législation financières, Èditance Dalloz, Paris 1929 pp. 10-11.
17
I. Văcărel, ş.a., op. cit., p. 96//T.Moşteanu – Sistemul cheltuielilor publice, Bucureşti, p.96.

21
 Rolul cheltuielilor publice
Cheltuielile de interes naŃional sunt efectuate în scopul întreŃinerii
saufuncŃionării organelor şi instituŃiilor de stat, cât şi al desfăşurării
activităŃilor de învăŃământ, sănătate, protecŃie socială şi alte activităŃi
care, conform concepŃiei politice naŃionale, trebuie finanŃate de către
stat, din fonduri băneşti a căror formare şi întrebuinŃare este decisă de
organele de stat.
Alături de cheltuielile de interes statal, categoria cheltuielilor
publice cuprind şi cheltuieli efectuate de alte colectivităŃi cum sunt
asociaŃiile profesionale, culturale, sportive etc. în interesul membrilor
acestor colectivităŃi şi din fonduri băneşti formate prin contribuŃii
băneşti ale acestor colectivităŃi, din donaŃii băneşti ale oricăror
subiecte de drept şi din alte surse.
Reglementarea actuală a bugetului public naŃional cuprinde
cheltuielile bugetului de stat, cheltuielile bugetelor locale şi
cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat. Între toate aceste
cheltuieli bugetare elementul distinctiv este bugetul din care sunt
efectuate, pe când natura destinaŃiei multora dintre aceste cheltuieli
este comună. De pildă, cheltuielile pentru întreŃinerea autorităŃilor
publice sunt efectuate atât din bugetul de stat cât şi din bugetele locale,
cheltuielile pentru protecŃie socială sunt afectate atât din bugetul de
stat cât şi din bugetul asigurărilor sociale de stat etc.
Cheltuielilor bugetare le sunt asimilate cheltuielile efectuate din
fonduri băneşti speciale pentru sănătate, învăŃământ, agricultură etc.,
întrucât şi aceste fonduri băneşti sunt aprobate anual de Parlament,
alăturat bugetului de stat şi prin aceleaşi legi bugetare.
Cheltuielile publice bugetare şi cele efectuate din fonduri băneşti
speciale sau extra bugetare exprimă în mod elocvent politica
financiară a fiecărui stat care este demonstrată de felul şi proporŃia
acestor cheltuieli decise anual prin actele organelor de conducere
statală centrală şi locală.
În doctrina financiară europeană din ultimele decenii18 au devenit
tot mai importante conceptele formulate pe baza practicii judiciare din
statele membre ale ComunităŃilor Europene, concepte exprimate în

18
L. Carton ,- Droit financier et fiscal européen, Ed. Dalloz, Paris 1972, pp. 151-152.

22
Regulamentul financiar al acestor comunităŃi şi în literatura europeană
de specialitate. Dintre conceptele comunitare privind cheltuielile
bugetare remarcăm următoarele:

sporirea cheltuielilor pentru învăŃământ, sănătate publică,
cercetări ştiinŃifice, căi de comunicaŃii şi dezvoltare regională, pe
baza reducerii altor cheltuieli, evitându-se compromiterea
echilibrului financiar necesar, întocmindu-se în acest sens o
„ordine de prioritate a cheltuielilor publice” care să fie consacrată
prin „programe financiare plurianuale”;

politica cheltuielilor publice să fie coordonată cu politica
resurselor financiare în cuprinsul căreia impozitele să nu
compromită economiile băneşti particulare şi nici investiŃiile
întreprinderilor, iar investiŃiile publice să fie finanŃate cu
preferinŃă din împrumuturi publice pe termen lung;

„creşterea cheltuielilor publice este inevitabilă”, însă ea trebuie
subordonată cerinŃelor de „echilibru economic şi financiar al
comunităŃii şi al statelor membre”.
Aceste concepte comunitare19 privind cheltuielile publice şi ale
bugetelor de stat fiind formulate pe baza concluziilor oferite de
practica financiară a statelor componente din anii înfiinŃării şi primei
extinderi a ComunităŃii Economice Europene au în general o valoare şi
însemnătate conjuncturală. Unele dintre aceste concepte, îndeosebi cel
privind creşterea cheltuielilor publice, au o valoare constantă datorită
caracterului atât inevitabil cât şi permanent al fenomenului creşterii
cheltuielilor publice.

Clasificarea cheltuielilor publice şi bugetare

Cheltuielile publice şi bugetare fiind numeroase şi variate se pot

asocia şi clasifica în temeiul mai multor criterii concepute cu scopul de
a înfăŃişa şi evidenŃia elemente de conŃinut economic, destinaŃie şi
finalitate, natură administrativă sau specifică etc., care permit
cunoaşterea reală, mai temeinică a cheltuielilor bugetare şi publice.
Prof.I.Gliga, referindu-se la clasificările cheltuielilor publice şi
bugetare20 arată că unele sunt teoretice, altele oficiale şi legale.

19
I.Gliga, op.cit., p.85.
20
Idem, p.86.

23
 A. Dintre clasificările teoretice ale cheltuielilor publice şi bugetare,
cele mai răspândite sunt cele formulate în temeiul criteriilor economic
şi al destinaŃiei specifice.
Criteriul economic de clasificare a cheltuielilor publice şi bugetare
este formulat mai ales din punctul de vedere al venitului naŃional, care
este convergent cu criteriul productivităŃii.
Din punctul de vedere al venitului naŃional, cheltuielile publice şi
bugetare se împart în două grupe:

cheltuieli ce reprezintă o avansare de venit naŃional cum sunt
cele pentru construcŃia, dezvoltarea şi modernizarea
întreprinderilor, regiilor autonome şi altor unităŃi economice
producătoare de bunuri materiale, cărora li se alătură cheltuielile
pentru formarea rezervelor materiale de stat;

cheltuieli ce reprezintă un consum de venit naŃional cum sunt
cele pentru funcŃionarea organelor de stat legislative,
administrative, jurisdicŃionale etc., pentru întreŃinerea forŃelor
armate şi a ordinii publice, precum şi pentru învăŃământ, sănătate,
protecŃie socială etc.
Prima dintre aceste categorii de cheltuieli sunt considerate
productive, iar cea de a doua grupează cheltuielile considerate
neproductive.
Criteriul destinaŃiei specifice este aplicat în mod diferit după cum
se urmăreşte înfăŃişarea principalelor categorii de cheltuieli publice şi
bugetare, ori a grupelor de cheltuieli corespunzătoare ramurilor sau
domeniilor administraŃiei publice, ramurilor activităŃii tuturor
organelor de stat etc.
Conform criteriului destinaŃiei specifice, principalele categorii de
cheltuieli din statele contemporane sunt următoarele:

cheltuieli pentru sănătate publică, învăŃământ şi educaŃie,
asistenŃă publică şi protecŃie socială;

cheltuieli pentru economia naŃională;

cheltuieli cu caracter administrativ pentru organele de stat,
ordine publică şi forŃele armate.
Această clasificare poate fi continuată înfăŃişând ramificarea
principalelor categorii de cheltuieli pentru învăŃământ şi sănătate,
economice şi cu caracter administrativ pentru instituŃii şi acŃiuni de
învăŃământ, de asistenŃă medicală şi protecŃie socială, subvenŃii
economice, organe de stat legislative, jurisdicŃionale etc.

24
 Clasificarea teoretică a cheltuielilor publice şi bugetare este
concepută şi în temeiul altor criterii cum sunt caracterul permanent sau
incidental, caracterul definitiv sau provizoriu al acestor cheltuieli,
precum şi criterii care evidenŃiază anumite elemente financiare cum
este, de exemplu, cel de transfer al unor fonduri băneşti în folosul unor
colectivităŃi publice21.
B. Clasificările oficiale şi legale ale cheltuielilor publice şi bugetare
sunt cele instituite prin acte normative ale organizaŃiilor internaŃionale
şi ale organelo de conducere statală.
Dintre clasificările oficiale este remarcabilă clasificarea funcŃională
a cheltuielilor publice reglementată pentru instituŃiile specializate ale
OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite şi pentru informarea şi documentarea
acestor instituŃii în releŃiile cu statele membre ale organizaŃiei
mondiale.
Clasificarea O.N.U. a cheltuielilor publice înfăŃişează aceste
cheltuieli grupate pe următoarele destinaŃii:

servicii publice generale cuprinzând organe de administraŃie
economică şi financiară, instituŃii de ordine publică şi securitate,
organe de justiŃie, procuratură şi notariat, precum şi alte , instituŃii
publice;

apărare şi anume pentru armată, cercetarea ştiinŃifică şi
experienŃe cu arme, baze militare pe teritorii străine, precum şi
participarea la blocuri militare şi acŃiuni armate;

educaŃie vizând şcoli primare, generale şi liceale, universităŃi şi
colegii, institute de cercetări ştiinŃifice;

sănătate şi anume pentru spitale, clinici, unităŃi profilactice şi
antiepidemice, precum şi institute de cercetări ştiinŃifice de
specialitate;

acŃiuni economice vizând unităŃi economice ale statului,
inclusiv de transporturi şi comunicaŃii, subvenŃionarea unor unităŃi
economice private, subvenŃii ale exportului, participarea la
organizaŃii economice internaŃionale şi cercetare ştiinŃifică de
interes economic;

servicii comunale vizând locuinŃe şi întreŃinerea lor, precum şi
alte servicii comunale.
21
I.Gliga, op.cit., p.86 apud D.D. Şaguna, op. cit., vol. 2 , pp. 283-284, // I. Văcărel, F.
Bercea, Gh. Bistriceanu, T. Stolojan , G. Anghelache, M. Bodnar, T. Moşteanu, op. cit.,
pp.98-100.

25
 Prin acest cuprins, clasificarea O.N.U. a cheltuielilor publice se
dovedeşte judicioasă pentru cunoaşterea destinaŃiei specifice a
cheltuielilor şi în consecinŃă a devenit referenŃială şi pentru
clasificările teoretice sau doctrinare. Legile privind bugetele de stat
anuale prevăd, din punctul de vedere al destinaŃiei următoarele
categorii principale de cheltuieli bugetare22:

cheltuieli pentru acŃiuni social-culturale vizând învăŃământul de
stat, sănătatea publică, cultură şi artă, asistenŃă şi protecŃie socială,
precum şi activitatea sportivă şi de tineret;

cheltuieli pentru apărarea naŃională;

cheltuieli pentru ordinea publică şi autorităŃile publice
legislative, judiciare şi executive, precum şi contribuŃii şi cotizaŃii
ale statului la organizaŃiile internaŃionale;

cheltuieli pentru domeniul economic inclusiv transporturi şi
comunicaŃii, precum şi cercetare ştiinŃifică de interes economic;

cheltuieli pentru datoria publică şi fonduri băneşti de rezervă şi
intervenŃie.

La fiecare dintre aceste destinaŃii principale, cheltuielile bugetare

sunt împărŃite, din punctul de vedere al structurii economice pe alte
două grupe: cheltuieli curente (de personal, pentru materile şi servicii,
pentru subvenŃii şi transferuri etc.) şi cheltuieli de capital (pentru
investiŃii şi rezerve de stat).

Factorii de creştere a cheltuielilor publice

Creşterea cheltuielilor publice şi implicit a cheltuielilor bugetelor

de stat este prezentată în lucrările de specialitate ca fiind determinată
de mai mulŃi factori şi anume: demografici, economici, militari,
privind dezvoltarea serviciilor publice, modernizarea căilor şi
mijloacelor de comunicaŃii şi altele23.
Factorul demografic determină creşterea cheltuielilor publice
îndeosebi în statele în care sporul populaŃiei pretinde mărirea de la un
an la altul a cheltuielilor pentru învăŃământ şi sănătate publică,
locuinŃe, dezvoltarea serviciilor publice etc.

22
I.Gliga, op.cit., p.139.
23
F. Bercea ş.a., op. cit., pp. 113-114.

26
 Factorul economic influenŃează creşterea cheltuielilor publice în
statele în care prin programe economice guvernamentale se urmăreşte
dezvoltarea şi modernizarea întreprinderilor din patrimoniul public
care exploatează resursele sau bogăŃiile naturale naŃionale, participarea
statului la întreprinderi sau societăŃi mixte, acordarea de subvenŃii
băneşti pentru stimularea producŃiei şi exportului de mărfuri,
desfăşurarea unor acŃiuni de cercetare ştiinŃifică în interesul economiei
naŃionale şi alte activităŃi asemănătoare.
Factorul militar poate determina atât creşterea ponderată a
cheltuielilor bugetare de stat pentru trebuinŃe normale de îmbunătăŃire
a instruirii militare a cetăŃenilor şi de modernizare şi perfecŃionare a
armamentului, cât şi o creştere extraordinară a cheltuielilor urmărind
sporirea efectivelor şi unităŃilor militare, militarizare economiei
naŃionale, ori chiar pregătirea şi desfăşurarea de acŃiuni militare sau
războaie.
Factorii modernizării şi dezvoltării mijloacelor şi căilor de
comunicaŃie, pot fi priviŃi cu influenŃă individuală în creşterea
cheltuielilor publice, ca şi asociaŃii cu factorii economici şi
demografici datorită cerinŃelor permanente de modernizare a tuturor
transporturilor de persoane şi bunuri, de comunicaŃie şi informaŃie
publică etc.
Creşterea cheltuielilor bugetului de stat este atrasă în cele mai
multe state contemporene şi de deprecierea treptată a monedelor
naŃionale, asociată cu creşterea preŃurilor, tarifelor şi salariilor.
Creşterea cheltuielilor bugetare şi publice este determinată şi de
inflaŃia monetară asociată cu sporirea accelerată şi repetată a
preŃurilor, tarifelor şi salariilor în conjunctura neprielnică a scăderii
producŃiei de bunuri, a deficitelor bugetare şi ale balanŃelor de plăŃi
externe.
De asemenea, creşterea cheltuielilor bugetare este atrasă şi de
deprecierea treptată a monedei naŃionale, ca şi de inflaŃia monetară
globală, în sensul că priveşte atât cuantumul bănesc al fiecărei
categorii de cheltuieli bugetare şi publice. Pe când factorii economici,
militari etc. atrag sporirea numai a anumitor categorii de cheltuieli
bugetare şi prin aceasta creşterea totalului cheltuielilor statului.
Dinamica cheltuielilor bugetului de stat şi a celor publice mai
interesează şi sub alte aspecte decât creşterea cuantumului lor bănesc.
Astfel sunt urmărite ponderea acestor cheltuieli în venitul naŃional ori

27
în produsul intern brut, evoluŃia în timp a cuantumului bănesc al
acestor cheltuieli pe cap de locuitor şi altele.
În cele din urmă, dinamica cheltuielilor bugetului de stat
interesează sub aspectele de sporire ori micşorare a categoriilor
principale de cheltuieli, ca şi de sporire ori micşorare a speciilor de
cheltuieli, aceste aspecte fiind demonstrative pentru politica financiară
a guvernanŃilor şi parlamentarilor din fiecare stat.

INTREBARI:
26. FinanŃarea cheltuielilor instituŃiilor publice
27. Cheltuielile instituŃiilor publice
28. Încheierea exerciŃiului bugetelor instituŃiilor publice
29. Conceptul de cheltuieli publice
30. Clasificarea şi compoziŃia cheltuielilor publice
31. Cauzele creşterii cheltuielilor publice

28
 CURSUL NR. 5

STRUCTURA CHELTUIELILE BUGETULUI DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre structura cheltuielilor publice,

cheltuielile bugetare pentru autorităŃile publice
Cuvinte cheie: cheltuieli pentru domeniile economice, cheltuieli bugetare
pentru autorităŃile publice
ConŃinut: pp. 29-37
Întrebări: 32-33
Test: T 5- Î 6
În categoria cheltuielilor destinate finanŃării autorităŃilor publice
includem:
f) cheltuieli pentru preşedenŃia statului
g) cheltuieli pentru autorităŃile legislative
h) cheltuieli pentru autorităŃile judecătoreşti

Structura cheltuielilor publice

În literatura de specialitate24s-a afirmat că pentru îndeplinirea

funcŃiilor sale, statul efectuează următoarele cheltuieli:
cheltuieli publice pentru scopuri sociale;
cheltuieli pentru cercetare-dezvoltare;
cheltuieli militare;
cheltuieli necesare funcŃionării aparatului de stat;
cheltuieli publice cu caracter economic;
alte cheltuieli
Cheltuielile social-culturale sunt determinate de necesităŃile de
instruire sau învăŃământ, asistenŃă medicală, protecŃie socială, cultură
şi artă, pe care cetăŃenii nu şi le pot îndeplini sau satisface în mod
individual şi particular. Ca atare, aceste necesităŃi sunt considerate
generale, colective sau publice, generatoare a obligaŃiei ce revine
24
D.D.Şaguna, P.Rotaru, op.cit., p.195.

29
autorităŃii statale de a organiza satisfacerea lor prin procedeul financiar
al cheltuielilor publice.
Categoria cheltuielilor social-culturale cuprinde cheltuielile pentru
învăŃământ, sănătate, cultură şi artă, asistenŃă socială şi protecŃie
socială, precum şi cele pentru activitate sportivă şi de tineret, fiecare
dintre acestea cu o extindere determinată de clasificaŃia legală a
cheltuielilor bugetare.

Cheltuielile pentru învăŃământ

Sunt destinate în primul rând formelor învăŃământului public şi
susŃinerii celui privat preşcolar, primar şi gimnazial, complementar,
profesional, liceal, postliceal şi superior. Totodată, din aceste
cheltuieli sunt finanŃate şi alte instituŃii şi acŃiuni de învăŃământ,
precum şi inspectoratele şcolare.
Cheltuielile pentru învăŃământ urmăresc întreŃinerea bănească a
tuturor formelor de învăŃământ concepute ca primordial necesare atât
pentru instruirea generală a cetăŃenilor statului nostru până la gradul de
cultură generală urmărit de învăŃământul din celelalte state europene,
cât şi pentru pregătirea profesională şi de specialitate considerată
necesară în condiŃiile economico-sociale din statul nostru de asemenea
comparativ cu dezvoltarea şi modernizarea învăŃământului profesional
şi de specialitate din celelalte state europene.
Cheltuielile bugetare anuale pentru învăŃământ se determină în
raport de programele guvernamentale de dezvoltare şi modernizare a
fiecărei forme principale de învăŃământ subordonat necesităŃilor
desprinse din evoluŃia demografică a copiilor ce trebuie instruiŃi, din
evoluŃia necesităŃilor învăŃământului profesional, superior etc. La
întocmirea acestor programe ar trebui să se aibă în vedere că toate
cheltuielile pentru învăŃământ constituie „investiŃii în capital uman”25
cu perspectiva sporirii aportului individual al cetăŃenilor la progresul
întregii societăŃi.
Datorită necesităŃilor actuale de reorganizare a învăŃământului din
statul nostru cu un conŃinut evoluat asemănător celui din statele cu
economie liberal-capitalistă şi cu un regim politic democrat, pe lângă
cheltuielile finanŃate prin bugetul Ministerului EducaŃiei şi Cercetării
au fost create fonduri băneşti speciale anuale pentru învăŃământ

25
D.D. Şaguna, op. cit., p. 286.

30
alimentate din venituri ale instituŃiilor de învăŃământ - taxe de
admitere, regie de cămin şi cantină, taxe de şcolarizare de la cetăŃenii
străini, venituri din activitatea de integrare a învăŃământului cu
cercetarea ştiinŃifică, producŃia şi prestarea de servicii etc.

Cheltuielile pentru sănătate

Sunt destinate întreŃinerii şi funcŃionării dispensarelor medicale şi
policlinicilor, spitalelor şi sanatoriilor, centrelor de recoltare şi
conservare a sângelui, staŃiilor de salvare, creşelor şi leagănelor de
copii, precum şi finanŃării acŃiunilor profilactice şi antiepidemice, altor
acŃiuni de prevenire a îmbolnăvirilor şi accidentelor, cărora li se
alătură cele de educaŃie sanitară a cetăŃenilor.
Categoria cheltuielilor efectuate din bugetul statului nostru pentru
sănătate are o extensie conform concepŃiei de garantare a unei
asistenŃe medicale gratuite prin dispensare, policlinici, spitale etc.,
pentru copii, elevi, studenŃi, militari, pensionari şi salariaŃii instituŃiilor
şi altor unităŃi de stat. În acelaşi timp, prin aceste cheltuieli trebuie
create condiŃii evoluate, cât mai moderne, de asistenŃă şi tratament
medical cu plată oricăror alte persoane fizice inclusiv străinilor veniŃi
în Ńara noastră ca turişti ori în scop de afaceri patrimoniale.

Cheltuielile pentru cultură şi artă

Sunt destinate funcŃionării Ministerului Culturii întreŃinerii şi
înzestrării bibliotecii naŃionale, bibliotecilor universitare, muzeelor şi
instituŃiilor cultural-artistice subordonate acestui minister. De
asemenea din aceste cheltuieli sunt finanŃate anumite expoziŃii,
publicaŃii şi spectacole, studioul de creaŃie cinematografică şi alte
acŃiuni culturale şi artistice.
InstituŃiile de cultură şi artă, cu excepŃia bibliotecilor, realizează şi
venituri proprii.

Cheltuielile bugetare pentru asistenŃă şi protecŃie socială

Sunt o ramură a cheltuielilor social-culturale care asociază
cheltuielile denumite „pentru asistenŃă socială” cu cheltuielile recente
pentru „protecŃie socială”.
Cheltuieli bugetare pentru asistenŃă socială - conform specificărilor
din bugetul anual al Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale - sunt
destinate întreŃinerii căminelor de bătrâni şi pensionari, căminelor de

31
primire a minorilor, plăŃii alocaŃiei de stat pentru copii, ajutoarelor
pentru mamele cu mulŃi copii, indemnizaŃii de naştere, ajutoarelor
pentru soŃii de militari în termen, pensiilor şi ajutoarelor băneşti
acordate invalizilor de război, orfanilor de război şi văduvelor de
război, ca şi indemnizaŃiile băneşti acordate veteranilor de război, la
care se adaugă pensiile şi ajutoarele acordate eroilor RevoluŃiei din
Decembrie 1989 şi urmăşilor acestora.
DistincŃia dintre cheltuielile de asistenŃă socială şi cele de protecŃie
socială se menŃine şi din punctul de vedere al surselor de acoperire a
lor.
Cheltuielile pentru asistenŃă socială sunt în întregime ale bugetului
de stat, anual prevăzându-se în acest buget sumele de bani necesare
întreŃinerii căminelor de bătrâni şi minori, acordării şi plăŃii ajutoarelor
băneşti pentru mame cu mulŃi copii, plăŃii pensiilor invalizilo de
război, indemnizaŃiilor etc.
Cheltuielile pentru protecŃia socială a şomerilor, conform legii
adoptate în împrejurările actuale de sporire a numărului şomerilor în
Ńara noastră26, urmăresc atât acordarea ajutorului bănesc de şomaj cât
şi finanŃarea unor acŃiuni de calificare şi recalificare a şomerilor în
meserii căutate pe piaŃa forŃei de muncă în vederea reintegrării
profesionale.
Alăturat cheltuielilor pentru ajutorul de şomaj şi pentru
recalificarea şomerilor, din bugetul statului nostru se efectuează
cheltuieli de protecŃie socială a handicapaŃilor, prin intermediul unui
fond bănesc special intitulat „de risc şi accident pentru protecŃia
specială a persoanelor handicapate”. Din acest fond constituit prin
contribuŃii ale agenŃilor economici şi alte surse se acordă ajutoare
băneşti legal prevăzute pentru persoanele handicapate, se plătesc
salariile cuvenite persoanelor care îngrijesc pe handicapaŃi care au
nevoie de îngrijire permanentă şi se efectuează alte cheltuieli cu
finalitate de protecŃie socială.

Cheltuielile bugetare pentru activitatea sportivă şi de tineret

Sunt destinate în primul rând organelor centrale administrative de
stat cuprinse în structura organizatorică a Ministerului Tineretului şi
Sportului, a cărui menire este de a orienta şi sprijini atât activitatea de

26
I.Gliga, op.cit., p.94, apud I.Văcărel ş.a., op.cit., pp.134-135.

32
tineret cât şi activitatea sportivă potrivit conceptelor recunoscute în
statele moderne evoluate. NecesităŃile băneşti de funcŃionare şi
înzestrare ale acestor organe sunt satisfăcute prin finanŃarea integrală
din bugetul statului a cheltuielilor curente (de personal, pentru
materile şi servicii) şi a cheltuielilor de capital (pentru investiŃiile
programate).
În al doilea rând, prin cheltuielile bugetare pentru activitatea
sportivă şi de tineret se acordă anual subvenŃii băneşti asociaŃiilor,
cluburilor sportive, precum şi oficiilor judeŃene pentru educaŃie fizică
şi sport, între toate acestea apărând şi Comitetul Olimpic Român.
Pentru asociaŃii şi pentru cluburi sportive, subvenŃiile bugetare se
acordă în ipoteza în care se dovedesc necesare în completarea
fondurilor băneşti realizate pentru programele proprii şi din alte surse
inclusiv sponsorizarea de către alte subiecte de drept.

Cheltuielile bugetare pentru domenii economice

În baza dispoziŃiilor referitoare la cheltuielile bugetare din legile
privind bugetele statului nostru din ultimii ani, pentru domeniul
economic sunt prevăzute cheltuieli cu următoarele destinaŃii specifice
principale:

programele prioritare de cercetare ştiinŃifică de interes
economic;

prospecŃiuni şi lucrări geologice în vederea descoperirii de
zăcăminte noi;

investiŃii la regiile autonome, întreprinderile şi societăŃile cu
capital de stat din toate ramurile şi sectoarele economice;

agricultură, silvicultură, ape şi mediul înconjurător;

extinderea şi întreŃinerea drumurilor şi podurilor;

transporturi şi comunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia civilă;

constituirea rezervei de stat de bunuri materiale şi alte acŃiuni
economice.
Alăturat acestora şi îmbinat cu unele dintre aceste cheltuieli sunt
specificate subvenŃiile băneşti ce se acordă din bugetul statului unor
industrii, transporturi etc.
Cu aceste destinaŃii specifice, cheltuielile pentru domeniul
economic inclusiv subvenŃiile ce se acordă din bugetul statului sunt
prevăzute în mod repartizat în bugetele ministerelor, îndeosebi în
bugetele Ministerului Industriei, Ministerului Agriculturii şi

33
AlimentaŃiei, Ministerului Transporturilor Lucrărilor Pulice şi
Amenajării Teritoriului, Ministerului ComerŃului şi Turismului şi
Ministerului ComunicaŃiilor.
Din specificările destinaŃiei cheltuielilor pentru domeniul economic
desprinse din bugetele acestor ministere şi din specificările clasificaŃiei
cheltuielilor bugetare este remarcabil că fiecare dintre aceste cheltuieli
grupează un număr diferit de specii de cheltuieli. În acest sens cea mai
diversificată este grupa cheltuielilor pentru agricultură, silvicultură,
ape şi mediul înconjurător încuprinsul căreia sunt specificate
cheltuielile pentru acoperirea sumelor fixe stabilite la cantităŃile de
seminŃe, combaterea dăunătorilor şi bolilor din sectorul vegetal, pentru
reproducŃia şi selecŃia animalelor, combaterea epizootiilor,
pentruirigaŃii, desecări şi combaterea eroziunii solului, pentru
prevenirea şi combaterea inundaŃiilor, pentru colective cadastrale,
silvicultură, gospodărirea apelor, pentru supravegherea şi protecŃia
mediului, metrologie şi hidrologie, pentru rezervaŃii naturale, alte
acŃiuni, precum şi întreŃinerea organelor administrative de stat pentru
agricultură şi alimentaŃie, ca şi a celor sanitar-veterinare împreună cu
unităŃile de asistenŃă‚ sanitar-veterinară. Un alt exemplu, grupa
cheltuielilor pentru transporturi şi telecomunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia
civilă cuprinde cheltuieli pentru drumuri şi poduri, transportul feroviar
şi transportul în comun, pentru aviaŃia civilă, navigaŃia civilă,
fabricaŃia şi reparaŃii de aeronave, ca şi pentru comunicaŃiile de interes
public. În ultima parte dintre categoriile de cheltuieli pentru domeniul
economic sunt cuprinse cheltuielile pentru rezerva de stat şi de
mobilizare, pentru unităŃile vamale, pentru diferenŃe nefavorabile la
importuri de bunuri necesare consumului intern, pentru activităŃi de
integrare a învăŃământului superior cu producŃia, proiectarea şi
prestarea de servicii şi pentru alte acŃiuni sau activităŃi economice.
Referitor la eficienŃa cheltuielilor pentru domeniul economic,
aceasta se apreciază diferit, în primul rând pentru cele de capital sau
investiŃionale, apoi pentru cele privind cercetarea ştiinŃifică de interes
economic, pentru acŃiuni care influenŃează producŃia şi circulaŃia
mărfurilor, ca şi exportul.
Cheltuielile bugetare de capital sau investiŃionale sunt recunoscute
ca fiind de importanŃă deosebită în toate statele deoarece prin
construcŃia unor noi întreprinderi sau unităŃi economice care produc
mărfuri, execută lucrări şi prestează transporturi şi alte servicii, ca şi

34
prin dezvoltarea, retehnologizarea şi modernizarea întreprinderilor sau
unităŃilor economice de acest fel existente se obŃin următoarele
rezultate proieminente: sporirea celui mai mare aport la crearea
produsului social şi la creşterea venitului naŃional, sporirea locurilor
de muncă şi reducerea şomajului, creşterea şi specializarea bunurilor
necesare consumului şi condiŃiilor evoluate de trai ale cetăŃenilor,
precum şi sporirea surselor de venituri băneşti ale statului şi
cetăŃenilor.
Cheltuielile bugetare privind programele prioritare de cercetare
ştiinŃifică de interes economic se apreciază la fel ca în toate statele
contemporane prin prisma rezultatelor acestor cercetări în
perfecŃionarea tehnologiei producŃiei de bunuri materile, paralel şi
uneori corelat sau chiar îmbinat cu perfecŃionarea tehnologiilor din
ramuri economice sau de activitate finanŃate prin cheltuielile de capital
prevăzute în bugetele ministerelor şi ale unor instituŃii de cercetare
ştiinŃifică cu caracter aplicativ.
Dintre celelalte cheltuieli pentru domeniul economic prevăzute în
bugetele anuale ale statului nostru, cheltuielile pentru agricultură,
silvicultură, ape şi mediul înconjurător, ca şi cheltuielile pentru
drumuri şi poduri, transporturi şi comunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia
civilă sunt efectuate cu destinaŃia legal precizată de către organele
administrative de stat specializate în sectoarele agriculturii,
silviculturii, gospodăririi apelor, drumuri şi poduri, transporturi şi
comunicaŃii, navigaŃia şi aviaŃia civilă. În unele dintre aceste ramuri
sau sectoare economice şi de activitate cheltuielile de capital se îmbină
cu cheltuielile curente pentru materiale şi servicii. De exemplu, la
unităŃile sanitar-veterinare cheltuielile materiale şi pentru servicii se
îmbină cu cheltuielile de capital pentru combaterea epizootiilor.

Cheltuielile bugetare pentru autorităŃile publice şi pentru apărarea Ńării

În ansamblul cheltuielilor bugetare anuale ale statului nostru,
legile de aprobare a acestor bugete stabilesc distinct cheltuielile pentru
ordinea publică, pentru autorităŃile publice şi pentru apărarea Ńării.
Dintre aceste cheltuieli, cele pentru ordinea publică au o destinaŃie
funcŃională identică cu a celor pentru autorităŃile publice întrucât
organele de stat cu atribuŃii de ordine publică şi securitate sunt şi ele
autorităŃi publice. Ca atare, cheltuielile bugetare pentru ordinea
publică se integrează în categoria cheltuielilor pentru autorităŃile

35
publice, un argument în acest sens fiind şi faptul că în cuprinsul
clasificării cheltuielilor publice cu care operează instituŃiile
specializate ale OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite aceste cheltuieli sunt
asociate în prima dintre categoriile de cheltuieli publice, care este
denumită pentru „servicii publice generale”.

Cheltuielile bugetare pentru autorităŃile publice

Din această categorie de cheltuieli sunt finanŃate în principal
următoarele organe sau autorităŃi:

preşedenŃia statului prin bugetul anual distinct;

autorităŃile legislative, prin bugetele distincte ale Senatului şi
Camerei DeputaŃilor;

autorităŃile judecătoreşti, prin bugete distincte ale Ministerului
JustiŃiei, Ministerul Public şi Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie;

autorităŃile executive începând cu Guvernul României, ale cărui
cheltuieli sunt finanŃate prin bugetul Secretariatului General al
Guvernului, continuând cu ministerele şi celelalte organe
administrative centrale, Comisia NaŃională pentru Statistică,
AgenŃia NaŃională pentru Privatizare, Oficiul NaŃional al
Rezervelor Materiale etc. ale căror cheltuieli sunt prevăzute în
bugetul fiecărui minister şi alt organ administrativ central;

organele sau autorităŃile de ordine publică ale căror cheltuieli
sunt finanŃate prin bugetele Ministerului AdministraŃiei şi
Internelor şi al Serviciului Român de InformaŃii.
Necesitatea şi însemnătatea acestei categorii de cheltuieli bugetare
pentru autorităŃile publice sunt în general demonstrate de necesitatea şi
importanŃa organelor sau autorităŃilor publice de conducere statală
prezidenŃială, legislative, jurisdicŃionale, executive şi de ordine
publică.

Cheltuielile bugetare pentru apărarea Ńării

Cheltuielile bugetare pentru apărarea Ńării sunt deseori denumite
cheltuieli militare iar acestea, în doctrina finanŃelor publice sunt
împărŃite în cheltuieli militare directe şi indirecte. Cele directe privesc
întreŃinerea şi înzestrarea armatei cu armament şi mijloace specifice,
iar cheltuielile militare indirecte sunt cele atrase de consecinŃele
războaielor şi au ca obiect plata unor despăgubiri de război, restituirea
creditelor contractate pentru pregătirea şi purtarea războaielor, ca şi

36
plata pensiilor acordate invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război.
DestinaŃia cheltuielilor pentru apărare este specificată obişnuit având
în vedere numai cheltuielile militare curente şi directe.
În România, cheltuielile pentru apărare sunt destinate întreŃinerii şi
înzestrării armatei inclusiv instruirii militare a cetăŃenilor. În cuprinsul
bugetelor anuale ale Ministerului Apărării NaŃionale, pe lângă acestea
sunt prevăzute şi cheltuieli de capital sau investiŃionale necesare
apărării naŃionale.
Însemnătatea cheltuielilor bugetare pentru apărarea Ńării se
apreciază prin prisma destinaŃiei lor specifice având în vedere şi
proporŃia lor în ansamblul cheltuielilor bugetare anuale, cheltuielile
pentru apărare reprezintă între 5% şi 15% din totalul cheltuielilor
bugetare anuale.

INTREBARI:
32. IntercondiŃionarea cheltuielilor publice şi a cheltuielilor bugetare
33. Structura cheltuielilor publice

37
 CURSUL NR. 6

BUGETUL ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre definiŃia bugetului asigurărilor

sociale de stat, veniturile si cheltuielile bugetare pentru asigurarile sociale
de stat, procedura elaborării şi aprobării bugetului asigurarilor sociale de
stat, fondurile banesti speciale in sfera asigurarilor sociale
Cuvinte cheie: bugetul asigurarilor sociale de stat, veniturile si cheltuielile
bugetare pentru asigurarile sociale de stat, procedura elaborării şi
aprobării bugetului asigurarilor sociale de stat, fondurile banesti speciale in
sfera asigurarilor sociale
ConŃinut: pp. 38-45
Întrebări: 34-39
Test: T 6 - Î 7

În categoria veniturilor fiscale din cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat

includem:
a) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de angajatori
b) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de salariaŃi
c) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de alte persoane
asigurate

Veniturile bugetare ale asigurărilor sociale de stat

În baza concepŃiei asigurărilor sociale de stat adoptată în Ńara

noastră prin extinderea sferei de aplicare a acestor asigurări şi
exonerarea salariaŃilor de plata contribuŃiei băneşti, sursa principală de
constituire a fondurilor băneşti necesare cheltuielilor acestor asigurări
a devenit „contribuŃia pentru asigurările sociale de stat” plătită de către
instituŃiile, întreprinderile, societăŃile economice şi celelalte persoane
juridice, de către întreprinderile mici şi asociaŃiile cu scop lucrativ
independente, precum şi de către persoanele fizice şi alte subiecte de
drept ai căror salariaŃi sau angajaŃi sunt cuprinşi în aceste asigurări ca

38
beneficiari ai pensiilor, indemnizaŃiile şi ajutoarelor băneşti acordate
în cadrul acestor asigurări.
Dintre veniturile bugetare ale asigurărilor sociale de stat,
contribuŃia plătită de instituŃii, întreprinderi etc. este cel mai important
venit bugetar şi cu o reglementare juridică mai complexă. ContribuŃia
pentru asigurările sociale de stat datorată de întreprinderile, instituŃiile,
societăŃile şi organizaŃiile economice etc. se calculează asupra
fondului de salarii al fiecăreia dintre unităŃile plătitoare în acest scop
fiind precizate sumele de bani ce se includ şi cele care nu pot fi
cuprinse în fondul de salarii contributiv.
Se includ în fondul de salarii contributiv al fiecărei unităŃi debitoare
următoarele:

salariile tarifare ale întregului personal permanent, temporar
sau zilier al unităŃii debitoare;

drepturile băneşti pentru concedii legale şi suplimentare;

salariile cuvenite personalului scos din producŃie sau activitate
pentru calificare profesională şi cele cuvenite elevilor şcolilor
profesionale pentru perioada de practică în producŃie;

indemnizaŃiile ce se plătesc celor ce îndeplinesc funcŃii de
conducere;

sporurile de salarii pentru vechime în muncă neîntreruptă,
pentru condiŃii de muncă grele şi periculoase, pentru activitatea
prestată suplimentar peste programul de lucru cu alte motivaŃii
asemănătoare;

onorariile băneşti plătite specialiştilor pentru expertize;

sumele de bani ce se acordă din fondul de participare a
personalului la profitul unităŃii debitoare;

premiile băneşti ce se acordă personalului propriu în cursul
anului pentru realizări deosebite, economii la energie şi materiale
etc.;

alte drepturi băneşti de natură salarială acordate personalului
propriu în condiŃii legale.
Nu se cuprind în fondul de salarii contributiv sumele de bani
acordate sau plătite personalului în alte scopuri decât cel salarial şi
anume diurnele pentru deplasări şi detaşări în interesul serviciului,
indemnizaŃiile pentru transferări, preavizele legal prevăzute pentru
desfacerea contractului individual de muncă, drepturile băneşti de
autor şi pentru colaborări, precum şi alte plăŃi asemănătoare.

39
 Fondul de salarii contributiv se calculează de către întreprinderi,
instituŃii, societăŃi economice şi alŃi debitori ai contribuŃiei pentru
asigurările sociale de stat anual şi se repartizează pe trimestre, aceste
date fiind necesare întocmirii bugetului asigurărilor sociale de stat.
Din punct de vedere procedural, plata contribuŃiei pentru asigurările
sociale de stat este corelată pentru unii debitori cu eliberarea de către
bănci a sumelor de bani necesare achitării salariilor lunare iar pentru
ceilalŃi debitori cu plata impozitului pe salarii.
InstituŃiile, întreprinderile, societăŃile economice sau comerciale şi
ceilalŃi debitori ai acestei contribuŃii care având conturi bancare în care
se concentrează fondurile băneşti din alocaŃiile bugetare şi venituri sau
încasări băneşti proprii, odată cu cererea eliberării sumelor de bani
necesare achitării salariilor lunare, sunt obligaŃi să depună dispoziŃia
de plată a contribuŃiei pentru asigurări sociale datorată în luna
respectivă. În temeiul dispoziŃiilor de plată de acest fel, băncile virează
sumele de bani reprezentând contribuŃia pentru asigurări sociale de stat
din conturile bancare ale unităŃilor debitoare în conturile de venituri
ale bugetului asigurărilor sociale de stat. Această procedură de plată se
aplică şi pentru contribuŃia datorată de patronii întreprinderilor mici şi
asociaŃiilor cu scop lucrativ independente care au conturi proprii
deschise la bănci din care ridică sumele de bani necesare achitării
salariilor lunare ale angajaŃilor şi respectiv membrilor lor.
Plata contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat datorată de către
persoanele fizice care folosesc personal casnic sau alŃi angajaŃi este
corelată cu plata impozitului pe salarii care se reŃine şi plăteşte de către
aceste persoane fizice. Astfel unităŃile trezoreriei publice sau ale Casei
de Economii şi ConsemnaŃiuni sunt Ńinute să încaseze impozitul pe
salarii concomitent cu contribuŃia pentru asigurări sociale
corespunzătoare salariilor respective, urmând ca impozitul pe salarii să
fie înscris în contul bugetului de stat, iar contribuŃia în contul
bugetului asigurărilor sociale de stat.
Neplata contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat la termenele
legale ale acestor proceduri de plată atrage aplicarea unor majorări de
întârziere de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere, la fel ca pentru
depăşirea termenelor legale de plată a impozitelor şi taxelor.
De asemenea neplata benevolă a contribuŃiei pentru asigurările
sociale de stat, atrage executarea silită, în virtutea dispoziŃiilor Legii
finanŃelor sociale care prevăd că „încasarea la bugetul asigurărilor

40
sociale de stat a sumelor datorate şi neachitate în termen de către
persoanele juridice şi fizice se face prin aplicarea normelor de
procedură fiscală şi executare silită prevăzute de lege”.
Din ansamblul acestor condiŃii legale de calcul şi plată a
contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat se desprinde concluzia că
această contribuŃie este o obligaŃie financiar-bugetară cu destinaŃia
specifică de venit principal al bugetului asigurărilor sociale de stat.
Natura juridică de obligaŃie financiar-bugetară a contribuŃiei pentru
asigurările sociale de stat este susŃinută de argumentele următoare:

este instituită în scop public, ca principal procedeu de formare a
fondurilor băneşti anuale din care se plătesc pensii şi indemnizaŃii
băneşti de însemnătate deosebită pentru condiŃii de trai
corespunzătoare salariaŃilor care-şi pierd capacitatea de muncă;

este reglementată la fel ca impozitul pe salarii şi alte obligaŃii
fiscale prin dispoziŃii care stabilesc judicios calculul fondurilor de
salarii asupra cărora se calculează această contribuŃie;

neplata integrală şi la termenele legale a acestei contribuŃii
atrage atât aplicarea majorării de întârziere prevăzută pentru toate
veniturile bugetare, cât şi executarea silită a plăŃilor neefctuate
benevol, indiferent de calitate subiectelor debitoare.

Procedura bugetului asigurărilor sociale de stat

Legea FinanŃelor Publice prevede operaŃiunile de elaborare,

aprobare şi executare a fiecărui buget anual al asigurărilor sociale de
stat, procedura acestui buget fiind supusă dispoziŃiilor generale
procedurale în domeniu. Astfel, Legea finanŃelor publice prevede că
elaborarea şi execuŃia bugetului asigurărilor sociale sunt supuse
principiilor anualităŃii, realităŃii şi echilibrării, la fel ca elaborarea şi
execuŃia bugetului de stat. De asemenea Legea finanŃelor publice
prevede că bugetul asigurărilor sociale se elaborează - la fel ca bugetul
de stat, bugetele locale etc. - „potrivit normelor metodologice stabilite
de Ministerul FinanŃelor”. Aceste extinderi ale principiilor şi normelor
asupra bugetului asigurărilor sociale de stat sunt justificate de faptul că
acest buget face parte din bugetul public naŃional şi este autonom faŃă
de bugetul de stat şi bugetele locale.
Pentru individualitatea şi autonomia bugetului asigurărilor sociale
de stat în cadrul bugetului public naŃional sunt menŃionate dispoziŃiile

41
Legii finanŃelor publice care prevăd că „bugetul asigurărilor sociale de
stat se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă de Parlament
odată cu acesta”.
Având în vedere individualitatea şi distincŃia fată de bugetul de
stat, în doctrina finanŃelor publice din statul nostru se apreciază că
bugetul asigurărilor sociale de stat are „o deplină autonomie”27.
Proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat este elaborat de către
Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale, cu ajutorul datelor pe care
DirecŃia generală a asigurărilor sociale şi pensiilor din acest minister le
primeşte de la direcŃiile judeŃene şi a municipiului Bucureşti pentru
probleme de muncă şi protecŃie socială.
La elaborarea proiectului bugetului anual al asigurărilor de stat se
urmăreşte echilibrul dintre venituri şi cheltuieli, prevăzându-se rezerve
băneşti îndeosebi pentru indemnizaŃiile ce se acordă în cazuri de
incapacitate temporară de muncă atrasă de accidente şi îmbolnăviri
profesionale care se produc neprevăzut.
Pentru prevederile de venituri şi cheltuieli ale acestui buget sunt de
mare însemnătate datele Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale
privind evoluŃia veniturilor şi cheltuielilor în anii precedenŃi, precum
şi estimarea evoluŃiei veniturilor şi cheltuielilor în anul următor cu
influenŃele creşterii probabile a preŃurilor şi tarifelor.
Elaborat până la începutul ultimului timestru, proiectul bugetului
asigurărilor sociale de stat este supus avizării de către Ministerul
FinanŃelor şi acceptării de către Guvern, după acestea fiind înaintat
Parlamentului spre dezbatere şi aprobare, alăturat proiectului bugetului
de stat pe acelaşi an următor.
În situaŃia în care bugetul asigurărilor sociale de stat nu este
aprobat de Parlament până la începerea noului exerciŃiu bugetar, se
procedează conform dispoziŃiei Legii finanŃelor publice, la fel ca în
cazul bugetului de stat, la execuŃia bugetară pe baza bugetului din anul
expirat.
ExecuŃia bugetului asigurărilor sociale de stat constă în realizarea
contribuŃiei şi a celorlalte venituri, în corelaŃie practic necesară cu
plata pensiilor, indemnizaŃiilor şi ajutoarelor băneşti acordate din acest
buget.

27
I. Văcărel, F. Bercea, Gh. Bistriceanu. T. Stolojan, G. Angelache, M. Bodnar, T. Moşteanu,
op. cit. p. 168.

42
 Cu aspect practic frecvent şi important, întreprinderile, instituŃiile şi
ceilalŃi debitori ai contribuŃiei pentru asigurările sociale de stat au
dreptul să reŃină din contribuŃia calculată ca datorată sumele de bani
necesare plăŃii indemnizaŃiilor pentru incapacitate temporară de muncă
şi celorlalte drepturi băneşti de asigurări sociale cuvenite personalului
propriu în luna respectivă. Instituirea legală a acestui procedeu
simplifică operaŃiunile băneşti de execuŃie a bugetului asigurărilor
sociale de stat, rămânând ca unităŃile debitoare să plătească numai
contribuŃia rămasă după reŃinerea sumelor de bani cuvenite
personalului propriu ca indemnizaŃii şi alte drepturi băneşti de
asigurări sociale. În cazul în care sumele de bani cuvenite personalului
propriu depăşesc contribuŃia datorată pe luna respectivă, diferenŃele se
primesc din conturile bancare în care se concentrează contribuŃiile
plătite de alŃi debitori de aceeaşi categorie.
Pentru execuŃia bugetului asigurărilor sociale de stat, în folosul
acestui buget sunt deschise conturi de venituri şi conturi de cheltuieli
la sucursalele Băncii Comerciale Române.
Conturile bancare de venituri sunt deschise distinct pentru
contribuŃiile plătite de regii autonome, întreprinderi, instituŃii şi
celelalte persoane juridice cu personal salariat, separat pentru
contribuŃiile plătite de persoanele fizice care utilizează muncă
salariată, asociaŃiile cu scop lucrativ etc., şi de asemenea separat
pentru contribuŃiile salariaŃilor şi pensionarilor plătite în vederea
trimiterii la tratament balnear şi odihnă, în aceste ultime conturi
înscriindu-se şi alte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
Pentru plata şi concentrarea în conturile bancare deschise pentru
contribuŃiile şi celelalte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de
stat sunt incidente cerinŃele de legalitate a tuturor veniturilor bugetare,
respectiv de calcul conform a contribuŃiilor şi de achitare la termenele
legale de către fiecare debitor.
Conturile bancare de cheltuieli sunt deschise pentru plata pensiilor
de asigurări sociale şi a ajutoarelor cuvenite pensionarilor, precum şi
separat pentru plata indemnizaŃiilor şi ajutoarelor ce se acordă
persoanelor ce lucrează în întreprinderi mici, asociaŃii lucrative
independente şi alte asemenea asociaŃii cu salariaŃi sau membrii
cuprinşi în asigurările sociale de stat.
Din conturile bancare de cheltuieli, sumele de bani necesare plăŃii
pensiilor, indemnizaŃiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale se obŃin şi

43
se întrebuinŃează cu particularităŃile procedurale ale „creditelor
bugetare”, conform dispoziŃiei generale din Legea finanŃelor publice
care statuează că şi „sumele aprobate prin bugetul asigurărilor sociale
de stat, în limitele cărora se pot efectua cheltuieli, reprezintă credite
bugetare, care nu pot fi depăşite”.
În aplicarea acestei dispoziŃii legale, Ministerul Muncii şi ProtecŃiei
Sociale deschide creditele bugetare trimestrial şi lunar necesare pentru
fiecare judeŃ şi municipiului Bucureşti pentru plata pensiilor,
indemnizaŃiilor şi ajutoarelor de asigurări sociale. Aceste plăŃi se
efectuează urmându-se procedura întocmirii tabelelor de pensionari
având la bază decizii ale comisiilor de pensii, emiterii cupoanelor-
mandat şi plăŃii cu ajutorul acestor cupoane, procedură stabilită prin
normele metodologice instituite de Ministerul Muncii şi ProtecŃiei
Sociale.
De asemenea conform dispoziŃiilor Legii finanŃelor sociale
efectuarea cheltuielilor de pensii, indemnizaŃii şi ajutoare de asigurări
sociale este supusă condiŃiilor şi formelor scrise ale contabilităŃii
publice, precum şi ale controlului financiar preventiv, concomitent şi
posterior exercitat asupra întregii execuŃii a bugetelor anuale ale
asigurărilor sociale de stat şi neapărat asupra legalităŃii şi temeiniciei
actelor de angajare a cheltuielilor din aceste bugete.
Despre execuŃia bugetelor anuale ale asigurărilor sociale de stat se
întocmesc bilanŃurile contabile trimestriale cu ajutorul cărora după
expirarea exerciŃiului financiar, Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale
întocmeşte contul anual de execuŃie a fiecărui buget anual de acest fel.
Contul anual de execuŃie a bugetului asigurărilor sociale de stat este
sinteza contabilă a veniturilor realizate şi cheltuielilor efectuate, cu
rectificările legale inerente în anii în care înlăturarea subvenŃiilor
bugetare a atras creşterea preŃurilor şi tarifelor, indexarea salariilor şi
pensiilor etc. Acest cont de execuŃie bugetară este supus mai întâi
verificării de către Ministerul FinanŃelor.
Apoi acest cont, însoŃit de raportul de verificare şi analiză a
Ministerul FinanŃelor este prezentat Guvernului care îl înaintează
Parlamentului spre aprobare odată cu contul general de execuŃie a
bugetului de stat.
În urma înfiinŃării CurŃii de Conturi, contul anual de execuŃie a
bugetului asigurărilor sociale de stat este supus verificării acestei curŃi

44
împreună cu conturile de execuŃie a celorlalte componente ale
bugetului public naŃional.

INTREBARI:
34. NoŃiunea şi importanŃa asigurărilor sociale de stat
35. Principiile asigurărilor sociale de stat
36. Veniturile şi cheltuielile bugetare ale asigurărilor sociale de stat
37. Procedura bugetului asigurărilor sociale de stat

45
 CURSUL NR. 7

FONDURILE BǍNEŞTI DESTINATE ASIGURĂRILOR

SOCIALE DE STAT

Obiective: informarea studenŃilor despre fondurile bǎnesti speciale in sfera

asigurarilor sociale
Cuvinte cheie: fondurile banesti speciale in sfera asigurarilor sociale
ConŃinut: pp. 46-49
Întrebări: 38-39
Test: T 7 - Î 7
În categoria veniturilor fiscale din cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat
includem:
d) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de angajatori
e) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de salariaŃi
f) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de alte persoane
asigurate
g) contribuŃii pentru bilete de tratament şi odihnă
h) contribuŃii pentru asigurări sociale datorate de persoane în şomaj

Fonduri băneşti speciale în sfera asigurărilor sociale

În condiŃiile actuale ale asigurărilor sociale de stat, determinat de

anumite interese financiare, în sfera asigurărilor sociale din statul
nostru sunt legal prevăzute, se întocmesc şi se întrebuinŃează fonduri
băneşti speciale pentru pensia suplimentară şi pentru asigurările
sociale ale Ńărănimii.

Fondul bănesc pentru pensia suplimentară

Pensia suplimentară a fost concepută şi instituită ca un drept bănesc
al pensionarilor şi urmaşilor acestora condiŃionat de plata de către
salariaŃi, a unei contribuŃii băneşti în acest scop.
Pentru fondul special al pensiei suplimentare, potrivit cerinŃelor de
programare financiară, Ministerul Muncii şi ProtecŃiei Sociale
elaborează un buget anual al acestui fond bănesc.

46
 Veniturile bugetului privind fondul pentru pensia suplimentară sunt
constituite din contribuŃia salariaŃilor pentru această pensie şi dobânda
plătită de banca la care se păstrează acest fond calculată asupra
disponibilului bănesc ce se formează în contul bancar, în cursul
execuŃiei anuale a acestui buget.
Cheltuielile bugetului privind acest fond bănesc sunt limitate la
sumele de bani necesare plăŃii pensiilor suplimentare, ştiut fiind că
aceste pensii se calculează pentru fiecare pensionar ca un procent din
pensia pentru limita de vârstă în raport de timpu cât a plătit
contribuŃia, de salariul mediu tarifar lunar avut şi de procentul
contribuŃiei plătite. Calculate astfel, pensiile suplimentare se decid
alăturat pensiei de asigurări sociale şi se plătesc de asemenea alăturat
pensiei de asigurări sociale incluse în cupoanele-mandat poştal, însă
suportate din cheltuielile bugetului privind fondul pensiei
suplimentare. Aceste cheltuieli trebuie să acopere şi pe cele ale plăŃii
pensiilor prin oficiile poştale, iar sumele de bani necesare se
calculează şi înscriu în bugetul privind pensiile suplimentare
operându-se cu numărul mediu al pensionarilor şi cu pensia lunară
medie.
ExecuŃia anuală a bugetului privind fondul pensiei suplimentare
este urmărită de către organele centrale şi judeŃene specializate în
problemelede muncă şi protecŃie socială cu ajutorul bilanŃurilor
contabile trimestriale şi anuale.

Fondul special pentru asigurările sociale ale Ńărănimii

În condiŃiile restabilirii dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor28, cu consecinŃa desfiinŃării cooperativelor agricole de
producŃie, asigurările sociale ale membrilor acestor cooperative au
ajuns inaplicabile datorită faptului că sursele principale de constituire
a fondurilor băneşti necesare plăŃii pensiilor, indemnizaŃiilor pentru
incapacitate temporară de muncă şi celorlalte drepturi de asigurări
sociale cuvenite membrilor cooperatori erau contribuŃiile
cooperativelor agricole de producŃie şi ale asociaŃiilor economice
intercooperatiste.

28
Legea fondului funciar nr.18/1991, modificată.

47
 În aceste condiŃii, determinat de necesitatea acordării în continuare
foştilor cooperatori agricoli a pensiilor şi altor drepturi băneşti de
asigurări sociale, începând cu anul 1992 prin legea referitoare la
bugetul de stat pe acel an s-a reglementat fondul special pentru
asigurările sociale ale Ńărănimii.
Conform dispoziŃiilor legale care l-au introdus, fondul bănesc
special pentru asigurările sociale ale Ńărănimii se constituie având ca
venit „contribuŃia agenŃilor economici cu capital integral sau majoritar
de stat în cotă de 0,5% aplicată asupra încasărilor realizate din
activitatea industrială, de construcŃii-montaj, agricolă, silvică,
transporturi, telecomunicaŃii, comerŃ, turism şi prestări de servicii”.
Această contribuŃie trebuie achitatăde agenŃii economici debitori odată
cu taxa pe valoarea adăugată şi se transmite de către Ministerul
FinanŃelor organelor cu atribuŃii privind plata pensiilor.
Din acest fond special se plătesc pensii, indemnizaŃii şi alte drepturi
băneşti de asigurări sociale cuvenite Ńărănimii în cuantumuri băneşti
majorate faŃă de cele din trecut, care au fost şi ele indexate şi dovedesc
aproprierea asigurărilor sociale ale Ńărănimii de asigurările sociale de
stat. De asemenea din bugetul acestui fond special se suportă
cheltuielile de efectuare a plăŃii pensiilor, indemnizaŃiilor şi celorlalte
drepturi băneşti acordate în realizarea practică a asigurărilor sociale
ale Ńărănimii.

Cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat

Pornind de la dispoziŃiile noului Cod al muncii referitoare la asigurările
sociale şi determinat de evoluŃia trebuinŃelor băneşti ale acestor asigurări,
cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat sunt reglementate având
destinaŃiile următoare:
pensiile pentru munca desfăşurată până la depăşirea unei limite legale de
vârstă;
pensiile ce se acordă pentru pierderea capacităŃii de muncă din cauza de
accident de muncă şi boală profesională;

48
 pensiile de urmaş ce se acordă copiilor până la o anumită vârstă ai
asiguraŃilor decedaŃi şi soŃiilor acestora în raport de vârstă şi de durata
căsătoriei cu susŃinătorul decedat;
ajutorul social bănesc prevăzut persoanelor care nu întrunesc condiŃiile de a
primi o pensie, sunt inapte de muncă datorită vârstei sau unei boli cronice,
nu au mijloace proprii de întreŃinere şi nici susŃinător legal;
indemnizaŃiile băneşti pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi
întărirea sănătăŃii ce se acordă în cuantumul necesar acoperirii diferenŃei de
salariu celor care în scopul refacerii sănătăŃii li se reduce programul de
lucru sau sunt trecuŃi temporar în locuri de muncă mai uşoare, ce se acordă
pentru trimiterea la tratament balneo-climateric, pentru carantină în cazuri
de boli contagioase şi alte trebuinŃe asemănătoare;
indemnizaŃiile băneşti acordate femeilor în caz de maternitate - pe timpul
concediului de maternitate - ca şi pentru medicamente necesare în acest
timp şi internare gratuită în instituŃii medicale de specialitate;
ajutorul bănesc în caz de deces a salariatului în a membrilor familiei
acestuia.

ÎNTREBǍRI :
38. NoŃiunea şi sfera de cuprindere a instituŃiilor publice
39. Elaborarea şi aprobarea bugetelor instituŃiilor publice

49
 CURSUL NR. 8

BUGETUL UNITĂłILOR ADMINISTRATIV-

TERITORIALE

Obiective: informarea studenŃilor despre definiŃia bugetelor locale,

veniturile si cheltuielile bugetelor locale, procedura elaborării şi aprobării
bugetelor locale
Cuvinte cheie: buget local, venituri si cheltuieli din bugetele locale, executia
bugetelor locale
ConŃinut: pp. 50-52
Întrebări: 40-44
Test: T 8 - Î 10

10./ 5p Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot fi:

i) consilierii locali ai primăriilor comunelor şi oraşelor din unităŃile
administrativ-teritoriale
j) primarii oraşelor şi comunelor,
k) preşedinŃii consiliilor judeŃene, la nivel de judeŃ şi la nivelul mun.
Bucureşti
l) conducătorii instituŃiilor publice cu subordonare locală dar care au
personalitate juridică

5.1. Procedura de elaborare, aprobare şi execuŃie a bugetelor locale

Actele şi operaŃiunile care alcătuiesc procedura elaborării, aprobării şi

executării bugetelor judeŃelor, oraşelor şi comunelor sunt guvernate de principiul
autonomiei locale prevăzut atât de Legea finanŃelor publice, cât şi de Legea
administraŃiei publice locale.

50
 MenŃionez faptul că din 1 ianuarie 2007 va intra in vigoare Legea nr. 273/29
iunie 2006 privind FinanŃele Publice Locale ce abrogă O.U.G. nr. 45/2003 şî
Legea nr. 108/2004.

5.2. Veniturile bugetelor locale

Veniturile curente proprii ale bugetelor locale, inclusiv cele atribuite în

ultimii ani, conform clasificaŃiei elaborată de Ministerul FinanŃelor sunt:
venituri fiscale din impozite şi taxe;
venituri nefiscale;
venituri din capital.

5.3. Cheltuielile din bugetele locale

Pentru reglementarea juridică a cheltuielilor bugetelor unităŃilor

administrativ-teritorile sunt de importanŃă deosebită stabilirea generică a
cheltuielilor tuturor bugetelor locale şi repartizarea cheltuielilor între bugetele
judeŃelor, oraşelor şi comunelor.
Alăturat acestor categorii principale de cheltuieli ale bugetelor locale, tot în
mod generic se pot menŃiona cheltuieli ale datoriei publice locale pe care actuala
clasificaŃie bugetară a cheltuielilor le prevede în perspectiva contractării de
împrumuturi de către autorităŃile administraŃiei publice locale.

INTREBARI:
40. Descentralizarea bugetară şi autonomia financiară locală
41. FinanŃarea activităŃilor locale
42. CompetenŃa şi răspunderea autorităŃilor administraŃiei publice locale în
domeniul finanŃelor publice locale

51
43. Elaborarea, aprobarea, execuŃia şi încheierea bugetelor locale
44. Împrumuturile locale

52
 CURSUL NR. 9
TEORIA ŞI PRACTICA ÎMPRUMUTULUI PUBLIC
(CREDITUL PUBLIC)

Obiective: informarea studenŃilor despre definitia creditului public,

utlitatea şi caracteristicile acestuia, termenele acestora, garanŃiile de stat
pentru aceste împrumuturi, consolidarea, conversiunea şi amortizarea
creditului public
Cuvinte cheie: credit public, garanŃii de stat, consolidare, conversiune,
amortizare
ConŃinut: pp. 53-55
Întrebări: 45-51
Test: T 5 - Î 11

Creditul bugetar:
este de fapt creditul bancar
este întotdeauna oneros şi nerambursabil
este gratuit şi nerambursabil
se eliberează în condiŃii prescrise în mod strict de Legea finanŃelor publice
este aprobat prin lege bugetară

NoŃiuni generale despre creditul public (împrumutul public)

Împrumuturile publice în cadrul finanŃelor publice, reprezintă un mijloc de
completare a fondurilor băneşti de utilitate publică, inclusiv de completare a
veniturilor bugetare.

53
 Caracteristicile împrumutului public
Legea nu defineşte împrumutul public, ci doar împrumutul de stat29 care
este obligaŃia generată de un contract prin care statul, în calitate de împrumutat,
obŃine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se
angajează să le ramburseze împreună cu dobânda şi cu alte costuri aferente, într-
o perioadă specificată.
Totalitatea împrumuturilor pe care le poate contracta şi garanta statul, pe o
perioadă de un an, constituie plafonul de îndatorare publică şi este stabilit anual
prin lege30.
Din aceste definiŃii se degajă o serie de caracteristici sau particularităŃi ale
împrumutului public, după cum urmează:
caracterul legal;
caracterul contractual;
caracterul rambursabil;
caracterul temporar.

Consolidarea, conversiunea şi amortizarea creditului public

Consolidarea împrumutului de stat şi implicit a datoriei publice este

prelungirea termenului de rambursare a unui împrumut de stat. În acest sens un
împrumut pe termen mijlociu sau lung şi de asemenea un împrumut pe termen
mijlociu poate fi prelungit şi transformat în împrumut pe termen lung. În toate
aceste cazuri, datoria publică flotantă este transformată în datorie consolidată şi
în consecinŃă procedeul a fost denumit „consolidare” a datoriei publice.
Conversiunea împrumuturilor de stat este un procedeu tot de modificare a
condiŃiilor unor împrumuturi însă numai privind dobânda şi anume de reducere a

29
art. 2 al.1 pct. 12 din Legea datoriei publice nr. 313/29.06.2004.
30
art. 2 al.1 pct. 39 din Legea datoriei publice nr. 313/29.06.2004.

54
procentului dobânzii, procedeu care este considerat aplicabil exclusiv
împrumuturilor de stat interne.
Amortizarea împrumuturilor de stat a fost caracterizată în mod tradiŃional
ca „mijloc de reducere a datoriei publice” care produce „o reducere a capitalului
împrumutat” şi se deosebeşte de conversiune care constă în reducerea numai a
dobânzii cuvenită creditorului.
Mijloacele excepŃionale de reducere şi de stingere a datoriei publice au
fost cercetate şi expuse în teoria împrumutului de stat determinat de sporirea
cazurilor în care statele debitoare au ajuns în situaŃia financiară dificilă de a nu
putea plăti dobânzile şi anuităŃile sau ratele de rambursare a unor împrumuturi
interne şi chiar externe31.

INTREBARI:
45. NoŃiunea de „împrumut public”
46. NoŃiunea de „datorie publică”
47. Clasificarea împrumuturilor de stat
48. Elementele împrumutului de stat
49. Consolidarea, conversiunea, arozarea şi amortizarea împrumuturilor de stat
50. GaranŃiile de stat pentru împrumuturile interne şi externe
51. Termenele împrumuturilor

31
I. Gliga, op. cit., p. 295.

55
 CURSUL NR. 10

ORGANIZAREA ŞI PROCEDURA CONTROLULUI

FINANCIAR

Obiective: informarea studenŃilor despre notiunea, scopul, functiile şi

formele controlului financiar, procedura controlului financiar preventiv şi
de gestiune, propriu şi delegat
Cuvinte cheie: control financiar, control preventiv, de gestiune, propriu,
delegat, audit intern
ConŃinut: pp. 56-69
Întrebări: 52-59
Test: T 10- Î 9

În domeniul finanŃelor publice, Corpul de control al Guvernului are următoarele

atribuŃii:
a) verifică utilizarea alocaŃiilor şi subvenŃiilor bugetare
b) asigură utilizarea fondului de rezervă bugetară
c) exercită controlul economico-financiar cu prilejul dezbaterii, aprobării,
executării şi cu ocazia încheierii exerciŃiului bugetului de stat
d) verifică modul de administrare a patrimoniului instituŃiilor publice

NoŃiunea, scopul, funcŃiile şi formele controlului financiar

Controlul financiar are drept scop identificarea proiectelor de

operaŃiuni care nu respectă condiŃiile de legalitate şi regularitate şi
(sau), după caz, de încadrare în limitele şi destinaŃia creditelor
bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia
patrimoniul public şi (sau), fondurile publice.

56
 În opinia Prof. I.Condor şi R.Stancu, controlul financiar este o
componentă a activităŃii financiare a statului şi în funcŃie de obiectivul
urmărit, poate fi:32

control fiscal, definit a fi ansamblul activităŃilor care au ca scop
verificarea realităŃii declaraŃiilor, precum şi verificarea
corectitudinii şi
exactităŃii îndeplinirii, conform legii, obligaŃiilor fiscale de către
contribuabili;

controlul financiar preventiv constând în activitatea prin care se
verifică legalitatea şi regularitatea operaŃiilor efectuate pe seama
fondurilor publice sau a patrimoniului public, înainte de aprobarea
acestora. La rândul său, controlul preventiv poate fi propriu sau
delegat;

auditul intern este o activitate internă, organizată independent
în structura unei instituŃii publice şi sub directa subordonare a
conducătorului acesteia, constând în efectuarea de verificări,
inspecŃii şi analize, în scopul evaluării obiective a măsurii în care
acesta
asigură îndeplinirea obiectivelor instituŃiei publice şi utilizarea
resurselor eficace şi eficient (art.2, lit.c, OrdonanŃa Guvernului
nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv);

controlul financiar ulterior sau posterior extern constă în
verificarea, post-factum, a modului de formare, administrare şi
întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi sectorului
public, precum şi a modului de gestionare a patrimoniului public
şi privat al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale.
Controlul financiar, îndeplineşte, potrivit opiniei exprimate în
doctrină33, următoarele funcŃii:

funcŃia de evaluare, cu rol în aprecierea obiectivă a
factorilor ce influenŃează exerciŃiul bugetar;

funcŃia preventivă, cu rol în evitarea şi eliminarea unor
fraude prin identificare şi eliminarea cauzelor generatoare;

funcŃia de documentare, prin care se asigură cunoaşterea
calitativă şi cantitativă a factorilor ce stau la baza
fundamentării deciziilor economico-financiare;

32
I. Condor, R. Stancu, op.cit., pp.349-351.
33
D.D.Şaguna, P.Rotaru, op.cit., pp.316-317.

57

funcŃia recuperatorie, cu rol în descoperirea căilor şi
recuperarea efectivă a prejudiciilor;

funcŃia pedagogică, cu rol în formarea generalizată a
experienŃei pozitive.
În doctrină, controlul financiar este definit în diferite moduri.
Astfel, Prof.D.D. Şaguna îl defineşte ca fiind „o componentă a
controlului economic având ca obiectiv cunoaşterea de către stat a
modului cum sunt administrate mijloacele materiale şi financiare de
către societăŃile comerciale publice, modul de realizare şi cheltuire a
banului public, asigurarea echilibrului financiar, realizarea eficienŃei
economice financiare, dezvoltarea economiei naŃionale, înfăptuirea
programului social”34.
O altă definiŃie a controlului financiar îl consideră a fi „o
operaŃiune de stabilire a concordanŃei cu realitatea înregistrărilor în
evidenŃa financiar-contabilă a operaŃiunilor materiale şi încadrării
acestora în prevederile legale”. 35
Totodată, în doctrina economică, controlul financiar-contabil este
definit „ca fiind acŃiunea de determinare a unor adevăruri privind
starea, proiecŃia unor activităŃi economice care urmează a se efectua
sau starea celor care au fost efectuate, prin compararea modului
efectiv de manifestare al acestora cu prevederile sau normele legale
prin care au fost definite şi instituŃionalizate, în vederea
preîntâmpinării sau depistării şi remedierii eventualelor abateri de la
aceste prevederi şi norme”.36
Din definiŃiile prezentate se poate constata că, în funcŃie de
momentul în care se execută, controlul financiar poate fi:

anticipat (preventiv);

concomitent (operativ-curent);

ulterior (posterior).
În funcŃie de organul care-l execută, controlul financiar poate fi:

intern sau propriu;

extern.

34
D.D.Şaguna, op.cit., pp.301-304.
35
Radu Stancu, - Drept financiar public, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1998,
p.176.
36
Petre Popeneagă, - Controlul financiar contabil, Ed. FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 1999, p.20.

58
 Controlul preventiv, spre exemplu, poate fi atât intern, efectuat
de organele proprii, cât şi extern, efectuat de controlorul delegat al
Ministerului FinanŃelor Publice.
Luând în considerare obiectivele controlului, aşa cum rezultă tot
din definiŃiile de mai sus, controlul financiar poate să urmărească:

determinarea corectă şi plata integrală a obligaŃiilor
fiscale;

gestionarea resurselor publice şi a patrimoniului public şi
privat al statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale.
După volumul controlat al documentelor şi al operaŃiunilor,
controlul poate fi:

control financiar total;

control financiar prin sondaj.
Cea mai întâlnită formă de control este cea prin sondaj, volumul
mare al activităŃilor economice făcând aproape imposibil de realizat un
control total.
După durata şi intensitatea controlului, controlul financiar poate
fi continuu, cum este controlul financiar preventiv, sau periodic.
În funcŃie de domeniul economic controlat, controlul poate fi:

control vamal;

control fiscal;

control al creanŃelor statului;

altele.
Organele financiare ale statului care execută controlul financiar
sunt:

Curtea de Conturi;

Organele Ministerului FinanŃelor Publice;
Controlul exercitat de Ministerul FinanŃelor Publice se realizează
prin:

DirecŃia generală a controlului financiar de stat;

Garda financiară;

Controlorii delegaŃi care efectuează controlul preventiv
delegat la ordonatorii principali de credite.

Procedura controlului financiar preventiv şi de gestiune

Potrivit art. 23 din Legea nr.500/2002, privind finanŃele publice,
controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra
tuturor operaŃiunilor care afectează fondurile publice şi (sau)

59
patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în
domeniu.
Baza legală o reprezintă OrdonanŃa Guvernului nr.119/1999
privind auditul intern şi controlul financiar preventiv în aplicarea
căruia au fost emise Normele metodologice privind cadrul general al
atribuŃiilor şi exercitării controlului financiar preventiv propriu,
aprobate prin Ordinul nr.123/06.02.2001 al ministrului FinanŃelor
Publice.
ConŃinutul controlului preventiv este alcătuit din operaŃiunile de
verificare a proiectelor de operaŃiuni ce fac obiectul acestuia.
Sunt operaŃiuni supuse controlului preventiv:

angajamentele legale şi bugetare ale instituŃiilor publice şi
unităŃilor administrativ-teritoriale;

deschiderea şi repartizarea de credite bugetare, precum şi
modificarea acestora în condiŃiile legii;

efectuarea de plăŃi din fonduri publice şi de încasări în
numerar;

vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri
din
domeniul public sau privat al statului sau unităŃilor
administrativ-teritoriale;

alte operaŃiuni stabilite prin ordin al ministrului FinanŃelor
Publice.
Controlul financiar preventiv este organizat şi exercitat în
următoarele forme:37

control financiar preventiv propriu;

control financiar delegat.

Controlul financiar preventiv propriu (intern)

Controlul financiar preventiv propriu (intern) se execută de

organele proprii ale instituŃiilor publice, respectiv de contabilul-şef sau
persoanele împuternicite de acesta, cu aprobarea ordonatorului de
credite, cu precizarea limitelor împuternicirii. Persoanele împuternicite
de contabilul-şef trebuie să fie din subordinea sa. Controlul se exercită

37
I. Condor, R. Stancu, op.cit., pp.351-358.

60
prin viza de control preventiv, operaŃiunile supuse controlului
neputând fi efectuate fără această viză.
Se organizează la entităŃile publice (AdministraŃia PrezidenŃială,
Parlament, Guvern, ministere şi alte instituŃii publice), la companiile
naŃionale, regiile autonome, organizaŃiile neguvernamentale, precum şi
la orice alte persoane juridice care gestionează fonduri publice cu orice
titlu şi/sau care administrează patrimoniul public, referitor la
gestionarea fondurilor publice şi administrarea patrimoniului public în
cauză, precum şi la agenŃiile de gestionare a fondurilor publice
provenite din finanŃări externe. La Ministerul FinanŃelor Publice se
organizează pentru operaŃiunile Fondului naŃional de preaderare,
pentru operaŃiunile privind bugetul trezoreriei, datoria publică şi alte
operaŃiuni specifice.
Această formă de control este prealabilă aprobării operaŃiunii de
către ordonatorul principal de credite şi se acordă de către persoana
împuternicită să exercite controlul prin viză numai dacă operaŃiunea
respectă întrutotul cerinŃele de legalitate, regularitate şi încadrare în
limitele angajamentelor bugetare aprobate.
Concret, viza de control financiar preventiv constă în semnarea,
la rubrica anume destinată, de către persoana împuternicită şi aplicarea
sigiliului personal.
Cu ocazia controlului financiar preventiv propriu, persoana
desemnată să exercite acest control verifică proiectele de operaŃiuni cu
privire la următoarele aspecte:

legalităŃii – dacă sunt respectate toate prevederile legale
aplicabile;

regularităŃii – constând în respectarea ansamblului
principiilor şi regulilor procedurale şi metodologice
aplicabile;

încadrării în limitele angajamentelor bugetare aprobate.
Sunt supuse controlului financiar preventiv propriu următoarele
proiecte de operaŃiuni:
angajamentele bugetare (cererea de deschidere de credite,
dispoziŃia bugetară de repartizare a creditelor bugetare,
modificarea repartizării pe trimestre a creditelor bugetare,
virările de credite, începând cu trimestrul III, de la un capitol
la altul al clasificaŃiei bugetare şi între subdiviziuni);

61
 proiectele de angajamente legale din care derivă, direct sau
indirect, obligaŃii de plată (contracte sau comenzi de achiziŃii
publice,contracte de concesionare sau închiriere, în care
instituŃia publică este concesionar sau chiriaş, angajarea şi
avansarea personalului,acordarea salariului de merit,
numirile temporare pe funcŃii, acordarea oricăror altor
drepturi salariale, diurnelor pentru deplasări şi detaşări);
concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor din
patrimoniul, entităŃilor publice (contractul de vânzare în care
instituŃia publică este vânzător, procesul de predare-primire
pentru transferul fără plată al bunurilor, contractul de
concesionare sau închiriere, în care instituŃia publică este
concedent sau locator);
plăŃi din credite bugetare sau alte fonduri publice (ordinul de
plată pentru achiziŃii publice, destinate activităŃii curente şi
de investiŃii,deconturi pentru acŃiuni de protocol sau
cheltuieli pentru manifestări specifice, cotizaŃii, contribuŃii,
taxe la organisme internaŃionale, ordinele de plată pentru
transferuri, subvenŃii, prime sau alte plăŃi din fonduri publice
acordate agenŃilor economici sau altor beneficiari legali ş.a.);
documentele privind scăderea din gestiune a unor pagube
care nu se datorează vinovăŃiei unor persoane.
Pentru obŃinerea vizei de control financiar preventiv propriu,
proiectele de operaŃiuni semnate de conducătorii compartimentelor de
specialitate în scopul certificării în privinŃa realităŃii şi legalităŃii,
însoŃite de documentele justificative corespunzătoare, se prezintă
contabilului-şef sau şefului compartimentului contabil cu atribuŃii de
Ńinerea contabilităŃii, de exercitare a controlului financiar preventiv şi
de evidenŃă a angajamentelor sau, după caz, persoanei desemnate să
îndeplinească aceste atribuŃii. Proiectele de operaŃiuni se înregistrează
şi se datează în registrele de evidenŃă a documentelor de la
respectivele compartimente.
Controlul se face, mai întâi, cu privire la aspectele formale –
controlul formal – după care se face verificarea de fond. Controlul
formal are în vedere încadrarea operaŃiunii în categoria celor supuse
controlului, completarea documentelor, conform rubricilor acestora,
existenŃa semnăturilor şefilor compartimentelor de specialitate şi a
documentelor justificative. Dacă documentele prezentate nu respectă

62
această cerinŃă se restituie emitentului, făcându-se menŃiune în acest
sens în „Registrul proiectelor de operaŃiuni prevăzute să fie prezentate
la viza de control financiar preventiv propriu”.
La verificarea de fond, în funcŃie de operaŃiunea supusă vizei, se
controlează:
A. În cazul angajamentelor bugetare:
1. Cererea de deschidere de credite bugetare, însoŃită de nota
justificativă şi fundamentarea pe baza normelor specifice fiecărui
ordonator principal de credite pentru cheltuielile cuprinse în cererea de
deschidere a creditelor bugetare, se verifică sub următoarele aspecte:

încadrarea sumelor solicitate pe capitole, subcapitole şi
titluri, în volumul creditelor aprobate prin buget, cu luarea
în seamă a celor neconsumate în perioada anterioară celei
pentru care se solicită creditele respective;

concordanŃa documentaŃiei de fundamentare cu cerinŃele
cadrului normativ specific, scadenŃa obligaŃiilor de plată,
corectitudinea calculelor;

completarea corectă a formularului şi existenŃa
semnăturii persoanelor autorizate.
2. DispoziŃia de plată (ordinul de plată) pentru repartizarea
creditelor bugetare sau borderoul centralizator al acestor documente
trebuie să fie însoŃit de fundamentarea sumelor înscrise şi se verifică
asupra:

încadrării sumelor înscrise în totalul creditului bugetar,
aprobat şi deschis pe subdiviziuni ale clasificaŃiei bugetare;

concordanŃa creditelor înscrise în dispoziŃii, cu
prevederile din bugetele aprobate;

completarea corectă a formularelor.
3. Documentul pentru modificarea repartizării pe trimestre a
creditelor bugetare are ca document justificativ fundamentarea
propunerii şi trebuie verificat cu privire la:

încadrarea propunerilor de modificare în prevederea
bugetară anuală aprobată pe capitole;

concordanŃa propunerii de modificare cu obligaŃiile ce
decurg din acŃiuni şi sarcini noi sau din angajamentele
asumate;

existenŃa semnăturilor persoanelor autorizate.

63
 4. Documentul pentru virările de credite, de la un capitol la
altul, începând cu trimestrul III trebuie însoŃit de fundamentarea
propunerii şi se verifică concordanŃa propunerii cu obligaŃiile
decurgând din acŃiuni şi sarcini noi şi existenŃa semnăturilor
persoanelor autorizate.
Verificarea de fond, în principiu, priveşte aceleaşi aspecte şi în
cazul documentului pentru efectuarea virărilor de credite între
subdiviziunile clasificaŃiei bugetare şi dispoziŃia bugetară de retragere
şi cea de repartizare între unităŃile subordonate sau borderoul
centralizator al acestor documente.

B. În cazul proiectelor de angajamente legale, din care

derivă, direct sau indirect, obligaŃii de plată
Fac parte din această categorie contractul sau comanda de
achiziŃii publice, inclusiv pentru achiziŃii publice finanŃate integral sau
parŃial din credite externe acordate statului român de organisme sau
organizaŃii internaŃionale, instituŃii financiar-bancare sau direct de
furnizori, acordurile subsidiare de împrumuturi, contracte de închiriere
sau concesionare, când instituŃia publică este chiriaş sau concesionar,
protocoalele de afiliere, convenŃii, acorduri de participare la organisme
internaŃionale, acorduri de schimb de experienŃă sau documentare, pe
bază de reciprocitate, fără transfer de valută şi alte documente de
angajamente legale de plăŃi, se verifică, după caz, cu privire la:

încadrarea achiziŃiilor publice în limitele fizice şi
valorice, în lista de achiziŃii, respectiv de investiŃii sau
dotări;

respectarea prevederilor legale privind întocmirea
contractului/comenzii de achiziŃii;

înscrierea valorii contractului în limita creditelor
aprobate acelei subdiviziuni a clasificaŃiei bugetare;

respectarea prevederilor legale pentru atribuirea
contractului;

viza compartimentului juridic şi semnătura persoanelor
autorizate.

64
 C. Concesionarea, închirierea şi vânzarea bunurilor din
patrimoniul instituŃiilor publice
1. Contractul de concesionare sau închiriere trebuie să fie însoŃit
de
următoarele documente justificative: studiul de oportunitate, caietul de
sarcini, actul normativ de aprobare a concesiunii, documentele
licitaŃiei,
documentaŃia procedurii de negociere directă. Se verifică de fond:
încadrarea obiectului contractului în lista cuprinzând bunurile care,
potrivit legii, pot fi concesionate sau închiriate, respectarea procedurii
de licitaŃie sau negociere directă şi atribuirea contractului, stabilirea
termenilor contractuali în concordanŃă cu cadrul normativ, existenŃa
vizei compartimentului juridic şi a semnăturii autorizate din
compartimentele de specialitate.
2. Procesul-verbal de predare-primire (transferul bunului fără
plată)
are la bază următoarele documente justificative: referatul de
disponibilizare, adresele către instituŃiile publice care doresc să
utilizeze bunul. Se verifică de fond: respectarea prevederilor legale
referitoare la desfăşurarea procedurii de redistribuire a bunurilor şi
existenŃa semnăturii persoanelor autorizate din compartimentele de
specialitate.
3. Contractul de vânzare-cumpărare, când entitatea publică are
calitatea de vânzător. Documentele justificative sunt: decizia de
numire a
comisiei de evaluare, raportul de evaluare a bunurilor care urmează a
fi
vândute, documentaŃia licitaŃiei cu strigare. Se verifică de fond:
respectarea prevederilor legale referitoare la desfăşurarea procedurii
de valorificare prin licitaŃie cu strigare, stabilirea termenilor
contractuali, în concordanŃă cu cadrul normativ, existenŃa vizei
compartimentului juridic, precum şi a semnăturilor autorizate din
compartimentele de specialitate.
Sunt supuse controlului preventiv şi plăŃile din credite bugetare
şi din alte fonduri publice.
În cazuri deosebite, persoana care acordă viza de control
preventiv poate solicita şi alte documente justificative şi, în mod
expres, viza compartimentului juridic.

65
 Dacă în urma verificării se constată că documentele corespund
cerinŃelor legale, persoana împuternicită acordă viza prin semnătură şi
aplicarea sigiliului. În situaŃiile de refuz de viză, acesta se comunică,
spre ştiinŃă, compartimentului de audit intern al instituŃiei publice în
cauză. În situaŃia în care conducătorul instituŃiei dispune, pe proprie
răspundere, efectuarea unei operaŃiuni care a primit refuz de viză,
contabilul-şef are îndatorirea de a informa în scris Ministerul
FinanŃelor Publice şi, după caz, organul ierarhic superior. InspecŃia
pentru auditul intern din Ministerul FinanŃelor Publice va efectua
inspecŃia de audit în toate cazurile în care sunt sesizate de contabilul-
şef în legătură cu efectuarea operaŃiunii pe proprie răspundere de către
ordonatorii principali de credite. Pentru ceilalŃi ordonatori de credite
inspecŃia de audit a operaŃiunilor efectuate pe proprie răspundere se
efectuează de inspecŃiile de audit din cadrul direcŃiilor generale ale
finanŃelor publice şi controlului financiar de stat.

Controlul financiar preventiv delegat

Se organizează şi se exercită de către Ministerul FinanŃelor

Publice prin controlorii delegaŃi.
Controlul preventiv la ordonatorii principali de credite a fost
instituit prin Legea privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii de
Conturi nr.94/1992. În cadrul CurŃii de Conturi există o structură
specializată, secŃia de control preventiv.
Prin OrdonanŃa Guvernului nr.119/31.08.1999, privind auditul
intern şi controlul financiar preventiv, atribuŃiile de control preventiv
la ordonatorii principali de credite au fost încredinŃate Ministerului
FinanŃelor Publice.
Controlul preventiv delegat se exercită de către unul sau mai
mulŃi controlori delegaŃi numiŃi, prin ordin de ministrul FinanŃelor
Publice pentru fiecare instituŃie publică în care se exercită funcŃia de
ordonator principal de credite al bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special,
precum şi pentru operaŃiuni privind datoria publică şi pentru alte
operaŃiuni specifice Ministerului FinanŃelor Publice.
OperaŃiunile supuse controlului financiar preventiv delegat sunt
stabilite, potrivit prevederilor art.16 alin.3 lit.a din OrdonanŃa
Guvernului nr.119/1999, prin norme metodologice aprobate prin ordin

66
al ministrului FinanŃelor Publice.38 Aceste operaŃiuni sunt, în principiu,
aceleaşi cu cele supuse controlului financiar preventiv propriu şi sunt
grupate, după cum urmează:

angajamente bugetare;

proiecte de angajamente legale din care derivă, direct
sau indirect, obligaŃii de plată în sarcina statului;

concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul
public al statului;

plăŃi din credite bugetare, deschise şi repartizate;

alte documente şi operaŃiuni, cum sunt: contractele de
vânzare-cumpărare a locuinŃelor şi spaŃiilor cu altă
destinaŃie construite din fondurile unităŃilor bugetare,
referatele privind scăderea din contabilitate a unor pagube
care nu se datorează vinovăŃiei unor persoane, precum şi
ordinul de plată pentru cheltuieli ce se efectuează din
mijloace băneşti primite de la persoane juridice sau fizice
prin transmitere gratuită.
Tot prin norme metodologice, potrivit legii, sunt stabilite limitele
valorice peste care se efectuează controlul financiar preventiv delegat,
pe tipuri de operaŃiuni, documentele justificative şi modul în care
trebuie efectuat controlul financiar preventiv delegat pentru fiecare tip
de operaŃiune.
Din aceste prevederi legale desprindem caracteristicile care
diferenŃiază controlul financiar preventiv propriu de controlul
financiar preventiv delegat, respectiv:

sunt supuse controlului financiar preventiv delegat
numai operaŃiunile peste o anumită limită valorică, aceasta
putând diferi de la o instituŃie la alta;

controlul preventiv delegat este un control extern;

controlul preventiv delegat se exercită numai la
instituŃiile publice al cărui conducător are calitatea de
ordonator principal de credite;

controlul preventiv delegat se exercită asupra
proiectelor de operaŃiuni vizate în prealabil de către
controlul financiar preventiv propriu.

38
I. Condor, R. Stancu, op.cit., p.357-358.

67
 Controlorii delegaŃi sunt funcŃionari publici, angajaŃi ai
Ministerului FinanŃelor Publice. Aceştia trebuie să aibă studii
superioare economice sau juridice şi o vechime efectivă în domeniul
finanŃelor publice de minimum 7 ani. FuncŃia de controlor delegat este
incompatibilă cu orice altă funcŃie publică sau privată, cu excepŃia
funcŃiilor didactice din învăŃământul superior. Controlorii delegaŃi nu
pot face parte din partide politice sau să desfăşoare activităŃi publice
cu caracter politic.
Viza de control financiar-preventiv delegat se acordă sau se
refuză în scris, pe formular tipizat şi trebuie să poarte semnătura şi
sigiliul personal al controlorului delegat competent.
În situaŃiile în care controlorul delegat intenŃionează să dea refuz
de viză, acesta este obligat să-l informeze în scris pe ordonatorul
principal de credite, făcându-i cunoscute şi motivele. Ordonatorul
principal de credite, la rândul său, poate să prezinte, în scris,
argumente în favoarea efectuării operaŃiunii pentru care se
intenŃionează refuzul de viză. În acest caz, controlorul delegat, înainte
de a înregistra refuzul de viză, trebuie să consulte opinia neutră
formulată de o echipă de 3 controlori delegaŃi de la alte instituŃii
publice. Opinia neutră se formulează şi motivează în scris, având însă
numai un rol consultativ, soluŃia finală fiind de competenŃa exclusivă a
controlorului delegat competent.
În toate cazurile refuzul de viză trebuie să fie motivat în scris.
Regimul refuzului de viză este diferit în cazul instituŃiilor publice
aparŃinând administraŃiei centrale. În cazul acestor instituŃii publice,
operaŃiunea refuzată la viză poate fi efectuată numai dacă este
autorizată prin hotărârea Guvernului.
InstituŃia publică iniŃiatoare a proiectului de hotărâre a
Guvernului trebuie să îi informeze despre aceasta pe ministrul
FinanŃelor Publice şi pe controlorul financiar şef şi să le transmită o
copie a proiectului de hotărâre, însoŃită de nota de fundamentare, cu
cel puŃin 5 zile înainte de şedinŃa Guvernului.
Guvernul trebuie să se pronunŃe în termen de 15 zile de la data
depunerii proiectului hotărârii la Secretariatul General al Guvernului,
cu ascultarea în şedinŃă a punctului de vedere al controlorului
preventiv delegat prezentat de controlorul financiar-şef.

68
 CURSUL NR. 11

FORME ALE CONTROLULUI FINANCIAR

Obiective: informarea studenŃilor formele controlului financiar

Cuvinte cheie: control propriu, delegat, audit intern
ConŃinut: pp. 69-81
Întrebări: 52-59
Test: T 11- Î 9
În domeniul finanŃelor publice, Ministerul FinanŃelor Publice are
următoarele atribuŃii:
e) verifică utilizarea alocaŃiilor şi subvenŃiilor bugetare
f) asigură utilizarea fondului de rezervă bugetară
g) exercită controlul economico-financiar cu prilejul dezbaterii, aprobării,
executării şi cu ocazia încheierii exerciŃiului bugetului de stat
h) verifică modul de administrare a patrimoniului instituŃiilor publice

Controlul financiar al Ministerului FinanŃelor Publice

Ministerul FinanŃelor Publice este organul central al

administraŃiei publice care aplică strategia şi programul Guvernului în
domeniul finanŃelor publice şi exercită administrarea generală a
finanŃelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare şi valutare
în concordanŃă cu cerinŃele economiei de piaŃă şi pentru stimularea
iniŃiativei agenŃilor economici.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr.1574/2003 privind organizarea şi
funcŃionarea Ministerului FinanŃelor Publice, acesta are următoarele
atribuŃii în domeniul controlului financiar.

exercită prin organele sale specializate controlul
utilizării creditelor bugetare de către instituŃiile publice,
controlează, în condiŃiile legii, activitatea financiară a
agenŃilor economici, urmărind stabilirea corectă şi
îndeplinirea integrală şi la termen a obligaŃiilor financiare
şi fiscale faŃă de stat;

69

exercită, prin organele sale specializate, controlul
operativ şi inopinat în legătură cu aplicarea şi cu
respectarea legislaŃiei fiscale şi vamale;

acŃionează prin mijloace specifice, pentru combaterea
evaziunii fiscale şi a corupŃiei.
În exercitarea acestor atribuŃii, Ministerul FinanŃelor Publice este
autorizat:
să dea agenŃilor economici, ca urmare a controalelor
efectuate, dispoziŃii obligatorii pentru luarea măsurilor de
respectare a legilor;
să aplice sancŃiunile prevăzute de lege în competenŃa sa;
să aprobe, înlesniri, restituiri, compensări şi amânări la
plata sumelor cuvenite bugetului de stat;
să aprobe, în condiŃiile legii, repunerea în termen a cererilor
şi contestaŃiilor;
să dispună plata, din conturile agenŃilor economici, în
condiŃiile legii, a vărsămintelor obligatorii la bugetul de
stat, neachitate în termen, precum şi a majorărilor de
întârziere;
să aplice, prin organele sale abilitate, modalităŃile de
executare silită şi măsurile asigurătorii pentru recuperarea
creanŃelor bugetare.

Controlul exercitat de DirecŃia Generală a controlului

financiar de stat

Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcŃionarea controlului

financiar şi a Gărzii financiare prevede că în cadrul Ministerului
FinanŃelor Publice funcŃionează DirecŃia generală a controlului
financiar de stat, având următoarele atribuŃii:

controlul administrării şi utilizării fondurilor bugetare
pentru cheltuieli de funcŃionare şi de întreŃinere a organelor
centrale şi locale ale administraŃiei publice, finanŃate de la
buget;

controlul utilizării fondurilor alocate din bugetul de stat
pentru realizarea de investiŃii de interes general, pentru
subvenŃionarea unor activităŃi şi pentru alte destinaŃii
prevăzute de lege;

70

verificarea folosirii mijloacelor şi fondurilor din dotare
la regiile autonome şi societăŃile comerciale cu capital de
stat;

verificarea exactităŃii şi realităŃii înregistrărilor în
evidenŃele prevăzute de lege;

urmărirea stabilirii corecte şi îndeplinirii integrale şi la
termen a obligaŃiilor financiare şi fiscale faŃă de stat.
Pe baza constatărilor rezultate din controalele efectuate,
Ministerul FinanŃelor Publice poate să dispună:

luarea măsurilor în vederea înlăturării şi prevenirii
neregulilor constatate;

completarea şi corectarea bilanŃurilor contabile;

vărsarea la buget a impozitelor şi a altor venituri legale
datorate statului;

suspendarea aplicării măsurilor care contravin
reglementărilor financiar-contabile şi fiscale.
Ministerul FinanŃelor Publice are în teritoriu următoarele organe
specializate de control financiar de stat:

direcŃiile generale ale finanŃelor publice şi controlului
financiar de stat judeŃene în subordinea cărora
funcŃionează:
- administraŃiile financiare municipale;
- circumscripŃiile fiscale orăşeneşti;
- percepŃiile rurale;
- direcŃia generală a finanŃelor publice şi controlului
financiar de stat a Municipiului Bucureşti, în subordinea
căreia funcŃionează administraŃiile financiare ale
sectoarelor Municipiului Bucureşti.39

Controlul fiscal

Este reglementat prin OrdonanŃa Guvernului nr.70/1997 (M. Of.

nr.227/30.08.1997), aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr.64/1999 (M. Of. nr.168/21.04.1999) şi modificată ulterior prin
OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr.113/30.06.1999 (M. Of.
nr.315/30.06.1999).

39
Idem, Anexa nr.1.

71
 Potrivit legii, controlul fiscal cuprinde ansamblul activităŃilor
care au ca scop verificarea realităŃii declaraŃiilor, precum şi verificarea
corectitudinii şi exactităŃii îndeplinirii conform legii, a obligaŃiilor
fiscale de către contribuabili.40
Sunt supuse controlului fiscal următoarele categorii de
contribuabili: persoanele fizice şi juridice, române şi străine, precum
şi asociaŃiile fără personalitate juridică cărora le revin, potrivit legii,
obligaŃii fiscale:41
Contribuabilii au următoarele obligaŃii fiscale, asupra cărora sunt
verificaŃi cu ocazia controlului fiscal:

de a declara bunurile şi veniturile impozabile şi alte
impozite datorate;

de a calcula şi înregistra impozitele, inclusiv cele care se
realizează prin stopaj la sursă, în evidenŃele contabile, la
termenele legale;

alte obligaŃii legale care revin contribuabililor, persoane
fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.42
Termenul de impozite, folosit în cuprinsul acestui act normativ,
este în sens larg pentru că, potrivit art.4 al O.G. 70/1997, acesta
cuprinde „sumele datorate, potrivit legii, bugetului de stat şi bugetelor
locale, precum şi orice alte sume care constituie venituri de natură
fiscală a căror administrare revine Ministerului FinanŃelor Publice sau,
după caz, autorităŃilor administraŃiei publice locale”.
CompetenŃa de control fiscal revine Ministerului FinanŃelor
Publice şi unităŃilor sale teritoriale, prin aparatul fiscal şi organele de
control abilitate de lege, numite generic organe de control fiscal
precum şi prin serviciile de specialitate ale autorităŃilor administraŃiei
publice locale.
AtribuŃiile organelor de control fiscal sunt stabilite strict prin
lege, în scopul atât al realizării sarcinilor lor specifice, dar şi al
garantării drepturilor contribuabililor şi protejării împotriva abuzurilor
persoanelor care sunt investite cu dreptul de control. În principal,
acestea au următoarele drepturi:

40
O.G. nr.70/1997, modificată, art.1.
41
Un exemplu de asociaŃie fără personalitate juridică îl constituie asociaŃiile în participaŃiune,
reglementate de art.251-256, Cod comercial.
42
O.G. 70/1997, modificată, art.3.

72

să examineze orice înscrisuri, registre sau evidenŃe contabile
ale
contribuabililor, în vederea stabilirii obligaŃiilor fiscale;

să solicite de la contribuabili informaŃii, justificări sau
explicaŃii cu privire la declaraŃiile şi documentele supuse
controlului;

să solicite prezenŃa contribuabilului sau reprezentantului legal
al
acestuia la organul de control fiscal sau la serviciu de specialitate;

să facă constatări faptice cu privire la natura activităŃilor
producătoare de venituri, bunuri sau surse impozabile;

să primească copii de pe orice înscris, document sau
înregistrare
contabilă;

să reŃină, în schimbul unei dovezi scrise, orice document sau
element material care poate servi pentru determinarea obligaŃiilor
fiscale, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii;

să intre în orice incintă a sediului contribuabilului în care acesta
îşi
desfăşoară activitatea sau în locuri unde există bunuri impozabile
ori se desfăşoară activităŃi producătoare de venituri. Intrarea se
poate face în prezenŃa contribuabilului sau a reprezentantului său
legal, ori persoanei desemnate de acesta. Accesul în afara
programului normal de lucru al contribuabilului se face numai cu
autorizarea scrisă a conducerii organului de control fiscal sau,
după caz, a conducerii serviciului de specialitate ale administraŃiei
publice locale şi cu acordul contribuabilului.
Înaintea controlului fiscal programat, contribuabilul trebuie
avizat. Avizul de verificare se transmite cu cel puŃin 15 zile înainte de
la data începerii efective a acŃiunii de control şi trebuie să cuprindă:

baza legală a transmiterii lui şi a desfăşurării controlului
fiscal;

perioada în care este programată acŃiunea de control
fiscal;

impozitele şi perioadele impozabile verificate.
Avizul de verificare trebuie semnat de contribuabil de luare la
cunoştinŃă, în termen de 5 zile de la primirea avizului; contribuabilul,
pentru motive întemeiate, poate solicita modificarea cu maximum 30

73
de zile lucrătoare a datei începerii controlului. Solicitarea de
modificare a datei se face în scris şi cu indicarea motivelor. Nu este
permisă o nouă solicitare de amânare a controlului.
Avizul de verificare nu este obligatoriu în cazul controalelor
inopinate ale organelor de control care au acest drept şi nici în cazul în
care controlul fiscal este solicitat în vederea soluŃionării unei cereri a
contribuabilului, cum ar fi restituirea unor sume plătite în plus.
Controlul fiscal se poate desfăşura:

la sediul, domiciliul sau reşedinŃa contribuabilului;

la sediul organului de control fiscal, respectiv la sediul
serviciilor de specialitate ale autorităŃilor administraŃiei publice
locale, atunci când controlul se efectuează de acestea;

în orice alt loc convenit de comun acord cu contribuabilul,
acesta
având obligaŃia de a asigura condiŃiile şi documentele necesare
desfăşurării normale a acŃiunii de control.
Durata controlului nu poate fi mai mare de 3 luni, iar verificarea
se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi fiecare perioadă
supusă impozitării.
Termenul de prescripŃie în materie fiscală este de 5 ani şi se
calculează începând cu:

data de la care a expirat termenul de depunere a declaraŃiei
pentru perioada respectivă;

de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, atunci
când legea nu prevede obligaŃia depunerii declaraŃiei;

de la data comunicării impozitului, atunci când acesta a fost
stabilit de organul fiscal.
Întreruperea termenului de prescripŃie se produce:

în cazurile şi în condiŃiile prevăzute de lege, pentru
întreruperea
prescripŃiei dreptului la acŃiune;

la data depunerii declaraŃiei fiscale, după expirarea termenului
legal de depunere;

la data efectuării de către contribuabil a unui act voluntar de
recunoaştere a impozitului datorat, inclusiv plata integrală sau
parŃială a acestuia;

74

la data comunicării către contribuabil a diferenŃelor constatate
cu
ocazia unor controale fiscale.
Suspendarea prescripŃiei se produce în cazurile şi condiŃiile
prevăzute de lege pentru suspendarea prescripŃiei dreptului la acŃiune,
pe timpul cât contribuabilul se sustrage, cu rea credinŃă, de la
efectuarea controlului fiscal şi pe perioada cât contribuabilul
remediază deficienŃele sau îndepărtează cauzele care împiedică
desfăşurarea controlului fiscal.
Pe timpul controlului fiscal, contribuabilii au următoarele
drepturi:

să fie informaŃi asupra desfăşurării controlului şi asupra
eventualelor situaŃii neclare;

să fie primii solicitaŃi pentru a furniza informaŃii, explicaŃii,
justificări;

să beneficieze de asistenŃă de specialitate;

să fie protejaŃi pe linia secretului fiscal.

Documentele care se întocmesc cu ocazia controlului fiscal

Rezultatele controlului, toate datele şi informaŃiile culese de

inspector cu ocazia controlului fiscal se consemnează, în mod
obligatoriu, în unul din următoarele documente, după caz:
proces-verbal de control;
notă de constatare;
proces-verbal de constatare a contravenŃiilor.
a) Procesul-verbal de control este întocmit în două exemplare,
din care unul pentru contribuabilul controlat şi unul pentru organul
fiscal ce urmează a fi păstrat la dosarul fiscal al contribuabilului şi este
structurat pe patru capitole.
Capitolul I trebuie să cuprindă date referitoare la: unitatea fiscală
care a dispus controlul, datele inspectorului care a efectuat controlul
(nume, prenume, funcŃie, numărul legitimaŃiei de serviciu şi al
împuternicirii de control), obiectivul controlului, perioada controlată,
durata controlului, tipul de verificare.
Capitolul II cuprinde: datele de identificare ale contribuabilului
(denumirea, numărul de înregistrare la Registrul comerŃului, numărul
Codului fiscal, adresa sediului social), datele de identificare a

75
sucursalelor sau filialelor, forma de proprietate, obiectul de activitate
(după nomenclatorul CAEN), cifra de afaceri, după ultimul bilanŃ
aprobat, capitalul subscris şi vărsat, persoana care conduce activitatea
contribuabilului pe timpul controlului, persoana desemnată cu
conducerea evidenŃei contabile, persoana desemnată de contribuabil să
îl reprezinte pe perioada controlului fiscal, numerele conturilor
bancare şi băncile la care sunt deschise, precum şi datele privind
clienŃii şi furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaŃii de afaceri.
Capitolul III reprezintă partea de conŃinut a procesului-verbal şi
cuprinde constatările efective ale inspectorului. Se structurează pe
impozitele, care au făcut obiectul controlului şi trebuie să cuprindă
următoarele elemente: baza legală cu privire la stabilirea, calcularea şi
vărsarea impozitelor, constatările inspectorului cu privire la stabilirea,
calcularea şi vărsarea impozitelor, dispoziŃiile, legale încălcate,
consecinŃele legale ale constatărilor, diferenŃele de impozite (pentru
calculul acestora se întocmeşte o anexă la procesul-verbal), majorările
de întârziere (calculul lor, de asemenea, se prezintă într-o anexă),
contravenŃiile constatate, amenzile aplicate, baza legală şi numărul
procesului-verbal de constatare a contravenŃiei, termenul de plată
pentru fiecare debit constatat, justificări, explicaŃii ale contribuabilului
cu privire la debitele constatate, persoanele răspunzătoare şi
explicaŃiile acestora, urmate de punctul de vedere al organului de
control fiscal cu privire la aceste motivaŃii, măsuri dispuse şi
recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea deficienŃelor şi
intrarea în legalitate şi, dacă este cazul, plăŃile făcute de contribuabil în
timpul şi ca urmare a controlului.
Capitolul IV trebuie să cuprindă o recapitulaŃie a constatărilor
efectuate (diferenŃe de impozite şi taxe, majorări, amenzi, penalităŃi,
compensări etc), alte date şi informaŃii relevante, consemnarea
restituirii documentelor puse la dispoziŃia inspectorului.
La procesul-verbal de control se ataşează o serie de anexe, după
cum urmează:

o anexă generală sintetică pentru fiecare impozit în parte, cu
diferenŃele de impozit stabilite, majorările de întârziere calculate,
amenzile şi penalităŃile aplicate;

anexe detaliate pentru fiecare impozit şi majorările de întârziere
calculate;

76

copii ale proceselor-verbale întocmite în cazul când se constată
săvârşirea de contravenŃii;

notele de constatare, dacă este cazul;

alte documente, acte sau copii ale acestora, note explicative sau
informative;

actul întocmit de organul de control fiscal care consemnează
reŃinerea unor documente sau elemente materiale;

acordul scris, dacă este cazul, pentru accesul organului fiscal în
afara programului normal de lucru al contribuabilului.
Procesul-verbal se semnează de inspectorul care a efectuat
controlul şi de contribuabil sau reprezentantul lui legal şi se
înregistrează, după semnare, la registratura contribuabilului controlat,
dându-se acelaşi număr tuturor exemplarelor. Data comunicării către
contribuabil se consideră data semnării de către acesta. Dacă se refuză
semnarea de către contribuabil sau reprezentantul legal, rezultatele
controlului se comunică prin scrisoare recomandată, cu confirmare de
primire. În acest caz, data comunicării este data primirii scrisorii. La
organul fiscal, procesul-verbal trebuie înregistrat în termen de 3 zile de
la încheierea controlului.
DiferenŃele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi
penalităŃile stabilite se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la
comunicarea rezultatelor controlului. Procesul-verbal de control
reprezintă titlu de creanŃă pentru obligaŃiile de plată stabilite.
b)Nota de constatare se întocmeşte pentru constatările cu
privire.la.natura activităŃilor producătoare de venituri
impozabile sau pentru.dentificarea bunurilor sau veniturilor
impozabile.
În caz de divergenŃă între contribuabili şi organul fiscal,
stabilirea realităŃii faptelor se va face în prezenŃa unor martori.
Nota se semnează de organul de control, de contribuabil sau un
angajat al acestuia ori, după caz, de martori.
c) Procesul-verbal de constatare a contravenŃiilor se
întocmeşte
distinct de actul de control pentru acele fapte a căror constatare şi
sancŃionare este de competenŃa organelor fiscale.

77
 Controlul exercitat de Garda financiară

Controlul exercitat de Garda Financiară este reglementat de

dispoziŃiile O.U.G. nr. 91/200343 privind organizarea Gărzii financiare,
aprobată şi modificată prin Legea nr. 132/200444.
Garda financiară este o instituŃie publică de control, cu
personalitate juridică, finanŃată de la bugetul de stat.45
Garda financiară are un aparat central cu competenŃă generală,
iar în judeŃe şi Municipiul Bucureşti sunt constituite secŃii teritoriale.
Garda financiară funcŃionează sub comanda unui comisar
general, având calitatea de funcŃionar public, ce are calitatea de
ordonator secundar de credite, iar activitatea sa este coordonată de un
Comandant general. În aparatul central şi în cadrul secŃiilor teritoriale
funcŃionează divizii şi compartimente de specialitate. Comisarul
general este ajutat de un număr de adjuncŃi. SecŃiile sunt conduse de
un comisar şef de secŃie şi de adjuncŃi, iar diviziile de un comisar şef
de divizie. Comisarii Gărzii financiare au statut de funcŃionar public.
Potrivit legii, Garda financiară are atribuŃii de control operativ şi
inopinat cu privire la:
a. aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor
vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivări
de la plata impozitelor şi taxelor;
b. respectarea normelor de comerŃ, urmărind să împiedice
activităŃile de contrabandă şi orice procedee interzise de lege;
c. orice alte atribuŃii şi activităŃi date în competenŃă, potrivit
legii.46
Pentru realizarea atribuŃiilor de serviciu, organele Gărzii
Financiare sunt în drept:

să efectueze controale în spaŃiile în care se produc, se
depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară
activităŃi ce cad sub incidenŃa actelor normative în vigoare cu
privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi
fapte care sunt interzise de acestea;

43
Monitorul Oficial nr. 712/13.10.2003.
44
Monitorul Oficial nr.372/28.04.2004.
45
Art.1 din O.U.G. nr. 91/2003.
46
Ibidem, art.4 al.1.

78

să verifice respectarea reglementărilor legale privind
circulaŃia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate şi
fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale,
antrepozite, zone libere, precum şi în alte locuri în care se
desfăşoară o asemenea activitate;

să verifice legalitatea activităŃilor desfăşurate, existenŃa şi
autenticitatea documentelor justificative în activităŃile de
producŃie şi prestări de servicii, ori pe timpul transportului,
depozitării şi comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru
asigurarea integrităŃii bunurilor;

să solicite în condiŃiile Codului de procedură penală,
efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziŃiilor în
localuri publice sau particulare-case, curŃi, dependinŃe şi grădini-
, dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente,
mărfuri sau se desfăşoară activităŃi care au ca efect evaziunea sau
frauda fiscală;

să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi
frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaŃiilor
fiscale în întregime datorate, să ceară organelor de executare
competente;

să solicite administratorilor unităŃilor controlate şi
persoanelor implicate explicaŃii, lămuriri, precizări verbale şi
/sau în scris, după caz, organele de urmărire penală;

să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe
documentele originale, să preleveze probe, eşantioane, monstre
etc., necesare finalizării actului de control;

să constate contravenŃiile şi să aplice sancŃiunile
corespunzătoare, potrivit competenŃelor prevăzute de lege;

să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind
rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele
legale şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării
constatărilor;

să oprească mijloacele de transport, în condiŃiile legii,
pentru verificarea documentelor de însoŃire a bunurilor şi
persoanelor transportate;

să solicite instituŃiilor financiar-bancare, de asigurări şi
reasigurări, în condiŃiile legii, date sau, după caz, documente, în

79
 scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la
săvârşirea unor fapte ce contravin legislaŃiei în vigoare;

să poarte uniformă, să păstreze, să folosească şi să facă uz
de armamentul şi mijloacele de apărare din dotare, în condiŃiile
legii;

să utilizeze mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive
de avertizare sonore şi luminoase specifice , în condiŃiile
prezentei ordonanŃe de urgenŃă 47.
Atunci când organele de control ale Gărzii financiare constată
contravenŃii pentru care nu au fost abilitate să aplice contravenŃii sau
să confişte bunuri, acestea încheie acte de constatare preliminară pe
care le trimit organelor abilitate în vederea continuării verificării şi
luării măsurilor legale. Dacă se constată săvârşirea unor fapte sau
neîndeplinirea unor obligaŃii ce revin comercianŃilor sau agenŃilor
economici pentru care competenŃa de sancŃionare cu amendă civilă
aparŃine instanŃei judecătoreşti, organele Gărzii financiare sesizează
instanŃa numai dacă legea prevede că sesizarea se poate face de orice
persoană interesată.48
În situaŃia în care constatările organelor Gărzii financiare impun
controlul în contabilitatea agenŃilor economici, pe o perioadă mai mare
de 8 ore, este sesizat directorul DirecŃiei generale a finanŃelor publice
şi controlului financiar de stat, care va dispune continuarea verificării
de către direcŃia controlului financiar de stat sau de direcŃia de
impozite şi taxe, în funcŃie de natura constatărilor.49
Competenta teritorială se limitează la raza judeŃului în care îşi
desfăşoară activitatea fiecare secŃie a Gărzii financiare. Controlul
poate fi efectuat şi în aria de competenŃă a altei secŃii în baza
ordinului comisarului general al Gărzii financiare sau cu acordul
directorului general al DirecŃiei generale a finanŃelor publice şi
controlului financiar de stat. Continuarea unei misiuni sau
activităŃi de control şi cercetare, care nu suferă amânare, se poate
face şi în raza teritorială a altor secŃii, existând însă obligaŃia
comunicării despre aceasta DirecŃiei generale a finanŃelor publice

47
art.7 din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii financiare, aprobată şi modificată
prin Legea nr. 132/2004.
48
Art.14 al.1 din Regulamentul privind organizarea şi funcŃionarea Gărzii financiare, aprobat
prin H.G. nr.1538/18.12.2003.
49
Ibidem, art.24.

80
 şi controlului financiar de stat judeŃeană competentă în acest
teritoriu. Personalul din aparatul central are competenŃă de
verificare pe întreg teritoriul Ńării.
În exercitarea atribuŃiilor de serviciu, personalul Gărzii
financiare este obligat să-şi facă cunoscută calitatea şi să prezinte
legitimaŃia înainte de începerea activităŃii de control.
Rezultatul controlului se consemnează într-un proces-verbal de
control. Dacă se constată contravenŃii, se încheie numai proces-verbal
de constatare şi sancŃionare a contravenŃiilor, fără să mai fie necesară
încheierea unui proces-verbal de control. Documentele de control se
depun şi înregistrează la sediul organului Gărzii financiare, la ieşirea
din serviciu.

81
 CURSUL NR. 12

CONTROLUL FINANCIAR AL CURłII DE CONTURI

Obiective: informarea studenŃilor despre Curtea de Conturi a României

Cuvinte cheie: control propriu, delegat, audit intern

ConŃinut: pp. 82-90
Întrebări: 60-70
Test: T 12- Î 9
În domeniul finanŃelor publice, Curtea de Conturi a României are următoarele
atribuŃii:
i) verifică utilizarea alocaŃiilor şi subvenŃiilor bugetare
j) asigură utilizarea fondului de rezervă bugetară
k) exercită controlul economico-financiar cu prilejul dezbaterii, aprobării,
executării şi cu ocazia încheierii exerciŃiului bugetului de stat
l) verifică modul de administrare a patrimoniului instituŃiilor publice

Curtea de Conturi a României

EvoluŃia istorică a CurŃii de Conturi a României

Are o istorie de 141 de ani. În 1864, a fost înfiinŃată Înalta Curte

de Conturi, desfiinŃându-se Ministerul de Control. Înalta Curte de
Conturi era organism independent de jurisdicŃie şi organ auxiliar al
Parlamentului, cu sarcina de a pregăti lucrările controlului legislativ.
Prin Legea nr. 2/1973 a fost constituită Curtea Superioară de
Control Financiar, ca organ al Consiliului de Stat, care avea atribuŃii
de control financiar preventiv şi ulterior, precum şi atribuŃii
jurisdicŃionale.
În februarie 1990, prin Decretul nr.94/1990, Curtea Superioară
de Control Financiar a fost desfiinŃată. Litigiile aflate în curs de
judecată la Colegiul de JurisdicŃie al CurŃii au fost trecute, spre

82
soluŃionare, instanŃelor judecătoreşti. Prin acelaşi Decret, a fost
înfiinŃat Corpul de control economico-financiar al primului-ministru
al Guvernului.
ConstituŃia din 1991 a reintrodus Curtea de Conturi între
instituŃiile fundamentale ale statului de drept. Prin Legea nr.94/1992, a
fost reînfiinŃată Curtea de Conturi ca organ suprem de control şi
jurisdicŃie asupra modului de formare şi întrebuinŃare a resurselor
financiare ale statului şi sectorului public, având şi atribuŃii de
jurisdicŃie. Prin Legea nr.204/199950, termenul de organ suprem a fost
înlocuit cu instituŃie supremă, în prezent fiind definită ca „instituŃia
supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare
şi de întrebuinŃare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului
public. FuncŃionează pe lângă Parlamentul României şi îşi desfăşoară
activitatea în mod independent, în conformitate cu dispoziŃiile
constituŃionale şi legile Ńării.

Organizarea şi conducerea CurŃii de Conturi

Potrivit legii sale organice, Curtea de Conturi se compune din:

- secŃia de control financiar ulterior,
- camerele de conturi judeŃene şi a Municipiului Bucureşti;
- secretariatul general al CurŃii de Conturi.
Pe lângă Curtea de Conturi funcŃionează un procuror general
financiar şi procurori financiari.
Conducerea CurŃii de Conturi se exercită de către plenul CurŃii
de Conturi, de comitetul de conducere, de preşedintele şi
vicepreşedinŃii CurŃii, care sunt consilieri de conturi.
Plenul este alcătuit din cei 18 consilieri de conturi, care sunt
membrii CurŃii.
Comitetul de conducere este alcătuit din preşedintele CurŃii,
vicepreşedinŃii acesteia, cei trei preşedinŃi de secŃii şi 3 consilieri de
conturi, aleşi de plenul CurŃii.
SecŃiile sunt conduse de câte un consilier de conturi, care
îndeplineşte funcŃia de preşedinte.

50
Monitorul Oficial nr.646/30.12.1999.

83
 Cele două secŃii de control ulterior sunt formate din 9 consilieri
de conturi şi controlori financiari, organizaŃi în divizii sectoriale şi
direcŃii teritoriale. Diviziile pot fi organizate pe direcŃii de specialitate.
Secretariatul general al CurŃii de Conturi este alcătuit conform
deciziei Plenului CurŃii de Conturi, în prezent fiind format din
compartimente de studii-sinteze-legislaŃie, norme metodologice-
documentare de informatică, de relaŃii interne şi externe, de finanŃe,
contabilitate şi de personal-secretariat-administrativ.
Este condus de un secretar general51.
Potrivit legii, secretarul general al CurŃii de Conturi şi procurorul
general financiar participă la şedinŃele plenului CurŃii.

AtribuŃiile de control ale CurŃii de Conturi

Controlul CurŃii de Conturi este ulterior şi priveşte respectarea

dispoziŃiilor legele privind gestionarea şi folosirea fondurilor
publice52. Prin urmare, prin actul de control sunt vizate atât
aspectul juridic, constând în legalitatea încheierii actelor juridice,
cât şi aspectul economic, constând în verificarea operaŃiunii
economice, din punctul de vedere al economicităŃii, eficacităŃii şi
eficienŃei.
Sunt supuse controlului CurŃii de Conturi53:

formarea şi utilizarea resurselor bugetelor ce alcătuiesc
bugetul
public naŃional şi mişcarea de fonduri între aceste bugete;

constituirea, gestionarea şi utilizarea fondurilor speciale şi a
celor de tezaur;

formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaŃia garanŃiilor
guvernamentale pentru creditele interne şi externe;

utilizarea alocaŃiilor bugetare pentru investiŃii, subvenŃii şi
transferuri, precum şi a altor forme de sprijin financiar din partea
statului sau unităŃilor administrativ-teritoriale;

constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice ale
autorităŃilor autonome şi instituŃiilor publice înfiinŃate prin lege şi

51
art.15 al.2 din Legea nr.84/1992, republicată, cu modificările ulterioare.
52
Ibidem, art.21.
53
Legea nr.94/1992, republicată şi modificată, art.17.

84
 ale
organismelor autonome de asigurări sociale ale statului;

situaŃia, evoluŃia şi administrarea, de către instituŃiile publice,
regiile autonome, companiile şi societăŃile naŃionale, a
patrimoniului public şi privat al statului şi unităŃilor administrativ-
teritoriale;

concesionarea sau închirierea de bunuri care fac parte din
proprietatea publică:

constituirea, utilizarea şi gestionarea fondurilor băneşti afectate
protecŃiei mediului şi a celor pentru îmbunătăŃirea calităŃii
condiŃiilor de viaŃă şi de muncă;

utilizarea fondurilor puse la dispoziŃia României de U.E. prin
Programul SAPARD, cofinanŃării aferente şi de alte surse de
finanŃare internaŃionale;

alte domenii date în competenŃa CurŃii, prin lege.
Sunt supuşi controlului CurŃii, următorii subiecŃi de drept:

statul şi unităŃile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice
de drept public, serviciile şi instituŃiile lor publice, autonome sau
neautonome;

Banca NaŃională a României;

regiile autonome;

societăŃile comerciale la care statul, unităŃile administrativ-
teritoriale, instituŃiile publice sau regiile autonome, deŃin, singure
sau împreună, întregul sau mai mult de jumătate din capitalul
social;

organismele autonome de asigurări sociale sau de altă natură,
care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal
obligatoriu.54
Fără a fi obligatoriu, Curtea mai poate hotărî efectuarea de
controale şi la alte persoane juridice, dacă:

beneficiază de garanŃii guvernamentale pentru credite, de
subvenŃii sau de alte forme de sprijin financiar din partea statului,
a unităŃilor administrativ-teritoriale sau a instituŃiilor publice;
Curtea de Conturi mai are o serie de competenŃe speciale de
control, şi anume, cu privire la controlul exclusiv al execuŃiei

54
Ibidem, art.18.

85
bugetului PreşedinŃiei, Guvernului, CurŃii Supreme de JustiŃie şi CurŃii
ConstituŃionale.
ExecuŃia bugetelor Camerei DeputaŃilor şi Senatului este
controlată de Curtea de Conturi numai la cererea Biroului permanent
al fiecărei Camere, rezultatul controlului fiind prezentat acestora
pentru a decide.

Controlul ulterior şi procedura de control

În prezent, controlul CurŃii de Conturi este numai ulterior,

controlul preventiv fiind dat în competenŃa Ministerului FinanŃelor
Publice.
Controlul ulterior se exercită în baza programului de control
financiar anual, aprobat de plenul CurŃii.55 Curtea decide, în mod
autonom, asupra programului său de control, iar controalele sale se
iniŃiază din oficiu şi nu pot fi oprite decât de Parlament şi aceasta
numai în cazul depăşirii competenŃelor sale legale. Nici o altă
autoritate publică nu o mai poate obliga, cu excepŃia Camerelor
Parlamentului, care pot adopta hotărâri prin care cer efectuarea unor
controale în limita competenŃelor legale ale CurŃii.
Controlul are ca principală atribuŃie verificarea contului general
anual al bugetelor ce alcătuiesc bugetul public naŃional şi contul anual
al datoriei publice a statului şi situaŃia garanŃiilor guvernamentale
pentru credite primite de către persoane juridice.
Prin verificările efectuate trebuie să se constate exactitatea şi
conformitatea cu realitatea a conturilor supuse controlului, dacă
inventarierea patrimoniului public a fost făcută la termenele şi în
condiŃiile prevăzute de lege, dacă veniturile bugetare au fost legal
stabilite şi încasate la termenele legale, dacă cheltuielile au fost legal
angajate, lichidate, ordonanŃate, plătite şi înregistrate, legalitatea
modificărilor prevederilor iniŃiale ale bugetelor şi contractării
împrumuturilor de stat, a rambursării ratelor şi dobânzilor, a
subvenŃiilor şi alocaŃiilor de la buget pentru investiŃii şi utilizarea,
conform destinaŃiilor legale, precum şi dacă obligaŃiile şi creanŃele
statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale sunt îndreptăŃite sau
garantate, potrivit legii.

55
Ibidem, art.122.

86
 Limitele valorice minime de la care conturile sunt supuse
controlului se stabilesc de Curte pentru fiecare exerciŃiu bugetar.
Controlul conturilor poate fi exercitat la sediul CurŃii sau la faŃa
locului.
Pentru cuprinderea în control a principalelor aspecte specifice
unor sectoare de activitate, diviziile sectoriale elaborează tematici de
control, cu adaptarea şi detalierea obiectivelor respective la specificul
domeniului de activitate al ordonatorului principal de credite supus
verificării. Tematicile de control trebuie să cuprindă, în mod
obligatoriu, şi o listă a reglementărilor legale, care trebuie avute în
vedere în efectuarea controlului.
Actele de control financiar care se întocmesc sunt:
a. în cazul verificării conturilor anuale în vederea acordării
descărcării de gestiune:

raport de control;

proces-verbal de constatare;
b. în cazul controalelor efectuate pe parcursul execuŃiei bugetare:

notă de control;

proces-verbal de constatare.
În afara acestor acte, în funcŃie de abaterile constatate, indiferent
de felul controlului, mai pot fi întocmite următoarele acte:

proces-verbal de constatare a abaterilor prevăzute în art.127
din
Legea nr.94/1992, republicată, constând în nerespectarea obligaŃiei de
a
prezenta conturile ce urmează a fi verificate sau în neaducerea la
îndeplinire a măsurilor dispuse prin deciziile definitive ale
preşedintelui secŃiei de control competente de suspendarea aplicării
măsurilor nelegale în domeniul financiar, contabil şi fiscal, blocarea
fondurilor utilizate nelegal sau ineficient, înlăturarea neregulilor
constatate, corectarea bilanŃurilor, conturilor de profit şi pierderi sau
conturilor de execuŃie,
netransmiterea actelor, documentelor şi informaŃiilor solicitate,
neasigurarea accesului în sediile instituŃiilor controlate, când se
hotărăşte efectuarea controlului sau cercetarea la faŃa locului;

proces-verbal de constatare a contravenŃiilor.
Rapoartele de control sunt acte în care controlorii financiari
prezintă constatările şi concluziile lor şi formulează propuneri cu

87
privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situaŃia
conturilor. Măsurile ce pot fi propuse sunt:

descărcarea de gestiune;

nedescărcarea de gestiune.
Rapoartele de control se semnează numai de către controlorii
financiari şi sunt examinate de un complet format din 3 consilieri de
conturi, directorul din SecŃia de control ulterior sau de şeful
Compartimentului de control financiar al Camerei de conturi judeŃene
şi un controlor finaciar sau şef serviciu. La şedinŃele completului poate
participa şi procurorul financiar56. Completul astfel constituit pronunŃă
încheieri prin care poate dispune:

descărcarea de gestiune;

sesizarea instanŃei competente57 pentru stabilirea răspunderii
juridice, potrivit legii. Încheierea de sesizare se comunică
părŃilor
interesate şi procurorului financiar;

restituirea raportului pentru completare sau refacere;

suspendarea examinării cazului, dacă se constată săvârşirea
unor
fapte care, potrivit legii penale, constituie infracŃiuni.
Atunci când există pericolul înstrăinării bunurilor persoanei
răspunzătoare, completul poate solicita Colegiului jurisdicŃional
competent luarea măsurilor asigurătorii în limita prejudiciului
constatat.
Împotriva încheierii, prin care s-a dispus descărcarea de gestiune,
se poate formula plângere în termen de 30 de zile de la comunicare.
Descărcarea de gestiune nu constituie temei pentru exonerarea de
răspunderea juridică şi asupra ei; pentru motive întemeiate, se poate
reveni, în termen de un an de la pronunŃarea încheierii, redeschizâdu-
se procedura examinării contului.
Procesul-verbal de constatare se încheie atunci când au fost
constatate fapte prin care au fost cauzate prejudicii şi/sau abateri cu
caracter financiar-contabil. Procesele-verbale de constatare, încheiate
în urma verificărilor efectuate pe parcursul execuŃiei bugetului, se
56
Ibidem, art.31.
57
a se vedea O.U.G.117/2003, privind preluarea activităŃii jurisdicŃionale şi a personalului
CurŃii de Conturi de către instanŃele judecătoreşti, aprobată şi modificată de Legea nr.
49/2004.

88
trimit în termen de 5 zile procurorului financiar, însoŃite de propunerile
consilierilor de conturi din secŃiile de control sau ale şefului
compartimentului de control al Camerei de conturi judeŃene.
Procurorul financiar astfel sesizat, în termen de 10 zile de la
primirea procesului verbal de constatare, poate:

să întocmească actul de sesizare a Colegiului jurisdicŃional
competent sau a organului de urmărire penală;

să dispună motivat restituirea procesului-verbal de constatare
pentru completare sau refacere;

să solicite Colegiului jurisdicŃional luarea măsurilor
asigurătorii în
limita prejudiciului constatat, dacă există pericolul înstrăinării
bunurilor persoanelor răspunzătoare;

să întocmească actul de clasare.
Împotriva actului de clasare, cei interesaŃi pot face plângere în 30
de zile de la comunicare. Plângerea se soluŃionează de procurorul
general financiar. Acesta poate dispune:

sesizarea Colegiului jurisdicŃional sau a organului de urmărire
penală competent;

restituirea dosarului pentru completare ori refacerea
controlului.
Împotriva soluŃiei procurorului general financiar, partea interesată
poate să se adreseze instanŃei competente.
Nota de control se întocmeşte în situaŃiile în care nu au fost
constatate prejudicii, abateri cu caracter financiar şi/sau contravenŃii.

AtribuŃiile de raportare, avizare şi alte competenŃe

Curtea de Conturi mai are următoarele atribuŃii:

De raportare58. În termen de 6 luni de la primirea conturilor
de execuŃie ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de
stat, bugetelor locale, fondurilor speciale, conturilor fondurilor
de tezaur, contului anual al datoriei publice şi situaŃiei garanŃiilor
guvernamentale pentru credite interne şi externe primite de către
alte persoane juridice, Curtea de Conturi trebuie să elaboreze
Raportul public anual pe care îl înaintează Parlamentului.
58
Legea nr.94/1992, republicată şi modificată, art.89-91.

89
 Rapoartele privind finanŃele publice locale sunt înaintate de
Camerele de conturi judeŃene autorităŃilor deliberative ale
unităŃilor administrativ- teritoriale. Raportul public anual
trebuie, potrivit legii, să cuprindă observaŃiile CurŃii asupra
conturilor de execuŃie, concluziile degajate din controalele
dispuse de Camera DeputaŃilor şi Senat sau efectuate la regii
autonome, societăŃi comerciale cu capital majoritar de stat şi la
alte persoane juridice supuse controlului CurŃii, încălcările de
lege constatate, măsurile dispuse, precum şi alte aspecte pe care
Curtea le consideră necesare. În afara acestor rapoarte
obligatorii, Curtea mai poate înainta Parlamentului rapoarte pe
domeniile în care este competentă. Raportarea se poate face şi
autorităŃilor deliberative locale, prin Camerele de conturi
judeŃene.

De avizare59. La cererea Camerei DeputaŃilor sau Senatului,
avizează proiectul bugetului de stat şi proiectele de lege vizând
domeniul finanŃelor şi contabilităŃii publice sau prin care s-ar
produce o diminuare a veniturilor ori o majorare a cheltuielilor
peste cele prevăzute de Legea bugetară.Mai avizează înfiinŃarea
de către Guvern sau ministere a unor organe de specialitate în
subordinea lor.

Alte competenŃe60. Curtea mai poate:
a. să evalueze activitatea de control financiar propriu a persoanelor
juridice controlate, prevăzute la art. 18 din Legea nr. 94/1992,
republicată şi modificată;
b. să solicite organelor de control financiar şi ale Băncii NaŃionale a
României verificarea, cu prioritate, a unor obiective, în cadrul
atribuŃiilor lor legale;
c. să ceară şi să utilizeze, pentru exercitarea funcŃiilor sale de
control rapoartele celorlalte organisme cu atribuŃii de control
financiar.

59
Ibidem, art.92.
60
Ibidem, art.93.

90
 CURSUL NR. 13

RǍSPUNDERA JURIDICǍ ÎN DOMENIUL FINANCIAR

Obiective: informarea studenŃilor despre răspunderea juridică în

domeniul financiar
Cuvinte cheie: control propriu, delegat, audit intern
ConŃinut: pp. 91-95
Întrebări: 91-97
Test: T 13- Î 5
SubiecŃii raporturilor juridice privind finanŃele publice cuprind:

a. numai organele financiare de stat;

b. atât organele financiare de stat, cât şi persoanele juridice şi fizice cu
drepturile şi obligaŃiile acestora;
c. numai persoanele juridice;
d. numai persoanele fizice.

Răspunderea juridică în domeniul financiar

Problematica răspunderii juridice prezintă o deosebită importanŃă

pentru ştiinŃa dreptului. Dacă nu ar exista răspunderea juridică nu ar fi
posibilă caracteristica de obligativitate a normei juridice, ea fiind
asociată cu sancŃiunea. Prin urmare, instituŃia răspunderii juridice este
prezentă în toate ramurile dreptului şi ale ştiinŃei dreptului, definirea ei
fiind nuanŃată şi chiar diferenŃiată, după apartenenŃa normelor juridice
la una sau alta din ramurile dreptului. Astfel, se vorbeşte despre o
teorie generală a răspunderii juridice, ca parte integrantă a teoriei
generale a dreptului,61 precum şi despre răspunderea civilă, penală,
administrativă etc.
Legea nu dă o definiŃie a răspunderii juridice în general sau a
vreuneia din formele sale, definirea ei fiind făcută de doctrină. În acest
sens, vom enumera câteva definiŃii:

61
A se vedea Sofia Popescu, - Teoria generală a dreptului, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000,
pp.299-339, citat de I. Condor, R. Stancu, op.cit., pp.381.

91

răspunderea juridică este un raport juridic, creat de
norma legală, între persoana care a încălcat dispoziŃia legii
şi stat reprezentat de organele de aplicare a legii;62

sensul frecvent al noŃiunii de răspundere, indiferent de
forma sub care se manifestă este acela de obligaŃie de a
suporta consecinŃele nerespectării unor reguli de conduită.63
Pentru ca încălcarea unor norme juridice să atragă răspunderea
juridică, se cer îndeplinite următoarele condiŃii:

de natură obiectivă: existenŃa faptei ilicite, existenŃa unui
prejudiciu şi o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi
prejudiciul creat;

de natură subiectivă: săvârşirea faptei cu vinovăŃie.
Pentru încălcarea normelor juridice de drept financiar public prin
care se reglementează formarea, administrarea, întrebuinŃarea şi
controlul resurselor publice, răspunderea juridică poate să aibă forme
comune cu alte ramuri de drept, dar şi forme specifice acestei ramuri a
dreptului.
A. Răspunderea contravenŃională
În funcŃie de importanŃa valorii sociale ocrotite, încălcarea
normelor juridice de drept financiar public poate constitui infracŃiune
sau contravenŃie.
ContravenŃia constituie o faptă de o gravitate mai redusă decât
infracŃiunea, dar care, la fel ca şi infracŃiunea, trebuie să fie prevăzută
şi pedepsită ca atare de o normă de drept. D.D. Şaguna64 apreciază că
„răspunderea contravenŃională este o formă atipică a răspunderii
administrative, contravenŃia fiind forma cea mai gravă de manifestare
a ilicitului administrativ. Folosirea uneori a expresiei de «răspundere
administrativă», ca fiind sinonimă cu «răspunderea contravenŃională»
este total neadecvată, deoarece «sancŃiunile contravenŃionale nu se
aplică numai de către organele administraŃiei de stat, ci şi de cele
judecătoreşti sau cele obşteşti şi atunci termenul de sancŃiune
administrativă nu mai are semnificaŃia corespunzătoare.»”65

62
Costică Voicu, - Teoria generală a dreptului, Ed. Sylvi, Bucureşti, 2000, p.253.
63
M. Costin, - Răspunderea juridică în dreptul R.S.R., Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974, p.19.
64
D.D. Şaguna, - Drept financiar şi fiscal. Tratat, op.cit., p.1034.
65
A.L. NegoiŃă, - Drept administrativ şi elemente de ştiinŃă ale administraŃiei, Bucureşti,
1981, p.276 – apud D.D. Şaguna, op.cit., p.1135.

92
 În consecinŃă, sancŃiunile contravenŃionale sunt sancŃiuni care se
regăsesc şi în alte ramuri ale dreptului şi constau în amenzi pe care o
anumită autoritate publică le aplică, potrivit legilor sau altor acte
normative, pentru neconformarea la anumite prescripŃii legale.
SancŃiunile contravenŃionale din dreptul financiar public şi fiscal au
specific faptul că sunt urmarea unor abateri în domeniul financiar şi
fiscal. Ele sunt prevăzute în reglementările specifice şi ar putea fi
grupate astfel:

sancŃiuni cu privire la executarea bugetelor ce alcătuiesc
bugetul
public naŃional (cum sunt cele prevăzute de art.72 din Legea
finanŃelor publice nr.500/2002);

sancŃiuni contravenŃionale prevăzute în legile speciale de
instituire a fiecărui impozit sau fiecărei taxe (impozit pe profit,
taxa pe valoarea adăugată, accize, taxe vamale etc.);

sancŃiuni contravenŃionale privind reglementările financiar-
contabile;

sancŃiuni contravenŃionale privind combaterea evaziunii
fiscale sau combaterea spălării banilor.
Constatarea şi sancŃionarea contravenŃiilor este de competenŃa
organelor de control financiar şi fiscal ale Ministerului FinanŃelor
Publice şi ale ministerelor şi altor instituŃii publice centrale şi locale şi
ale autorităŃilor publice locale.
B. Răspunderea administrativă
Abaterile administrative din domeniul financiar şi fiscal pot fi şi
încălcări ale reglementărilor legale în vigoare care nu sunt contravenŃii
şi nici infracŃiuni.
Alte sancŃiuni administrative prevăzute de lege mai pot fi
amintite: blocarea fondurilor bugetare sau speciale, atunci când se
constată utilizarea nelegală sau ineficientă a acestora (art.94 lit.b din
Legea nr.94/1992, republicată şi modificată), suspendarea din funcŃie,
în condiŃiile prevăzute de lege, a persoanelor răspunzătoare de
săvârşirea faptelor generatoare de pagube importante sau a abaterilor
grave cu caracter financiar.

C. Răspunderea patrimonială
Prof.D.D.Şaguna, apreciază că răspunderea patrimonială din
domeniul financiar şi fiscal întruneşte atât răspunderea materială

93
reglementată de dreptul muncii, cât şi răspunderea civilă, reglementată
de legislaŃia civilă.66
Răspunderea materială specifică dreptului muncii se rezumă la
prejudiciul efectiv suferit, fără a include şi folosul nerealizat.
Răspunderea civilă poate fi delictuală sau contractuală. în dreptul
civil răspunderea civilă are un caracter delictual, putând fi aplicată atât
persoanei fizice, cât şi persoanei juridice.
Paguba efectivă constă în suma reprezentând majorarea sau
penalitatea de întârziere datorată de persoana juridică pentru calcularea
eronată, nereŃinerea creanŃei bugetare sau nevirarea la bugetul public
vizat a venitului public respectiv (fiscal sau nefiscal), după caz. Dacă
salariatul şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle
profesionale ce îi reveneau, persoana juridică nu ar fi fost păgubită
prin suma datorată bugetelor publice cu titlu de majorare sau penalitate
de întârziere.67
Folosul nerealizat reprezintă dobânda practicată de Banca
NaŃională în ziua pronunŃării hotărârii şi constituie o obligaŃie legală şi
nu facultativă.68
D. Răspunderea penală
Anumite acŃiuni sau inacŃiuni, prin caracterul lor deosebit de
grav şi atingerea adusă anumitor valori sociale au fost apreciate şi
consacrate de legiuitor a fi infracŃiuni. În aceste cazuri, răspunderea
persoanelor se stabileşte şi sancŃionează, potrivit procedurilor specifice
dreptului penal.
CondiŃiile răspunderii penale sunt:

fapta să fie prevăzută de lege ca infracŃiune;

fapta să fie săvârşită cu vinovăŃie.
Exemple de încălcări ale normelor de drept financiar şi fiscal
care atrag răspunderea penală:
a. În Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale:

refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege
documentele justificative şi actele de evidenŃă contabilă necesare
pentru stabilirea obligaŃiilor faŃă de stat;

66
D.D. Şaguna, Drept financiar şi fiscal, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1994, p.507-509.
67
I. Condor, - Raporturile juridice privind contractul financiar şi jurisdicŃia asupra
veniturilor publice, în Revista de audit financiar, nr.1/2000, p.94.
68
Idem.

94

întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente
primare sau de evidenŃă contabilă ori acceptarea unor astfel de
documente cu scopul de a împiedica verificările financiar-
contabile pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală;

sustragerea de la plata impozitelor, taxelor şi contribuŃiilor
datorate
statului prin neînregistrarea unor activităŃi;

sustragerea de la plata obligaŃiilor fiscale, în întregime sau în
parte,
prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului
sau a sursei impozabile sau taxabile etc.
b) În Legea nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancŃionarea
spălării banilor, următoarele fapte constituie infracŃiunea de spălare a
banilor:

schimbarea sau transferul de valori, cunoscând că acestea
provin din săvârşirea unor infracŃiuni (art.23 alin.1 lit.a);

ascunderea sau disimularea naturii reale a provenienŃei,
apartenenŃei, dispoziŃiei, mişcării proprietăŃii bunurilor sau a
dreptului asupra acestora, cunoscând că aceste bunuri provin din
săvârşirea uneia din infracŃiunile prevăzute de art.23 alin.1 lit.a,
din aceeaşi lege;

dobândirea, posesia sau utilizarea de bunuri, cunoscând că
acestea provin din săvârşirea uneia din infracŃiunile prevăzute la
art.23 alin.1 lit.a, din actul normativ menŃionat.

INTREBARI:
91. NoŃiunea de „control financiar”
92. Rolul şi funcŃiile controlului financiar
93. Controlul financiar de gestiune, preventiv, propriu şi delegat
94. Auditul public intern
95. Controlul financiar exercitat de organele specializate ale Ministerului
FinanŃelor Publice
96. Controlul financiar exercitat de Garda Financiară
97. Controlul administrativ jurisdicŃional

95
 BIBLIOGRAFIE :

Alecu Gh., Drept financiar şi fiscal, EdiŃia a II-a, Ed. Ovidius University
Press, ConstanŃa 2006;
Alecu Gh., Drept financiar, Ed.Ovidius University Press, ConstanŃa 2005;
Condor I., Stancu R., Drept financiar şi fiscal român, Ed.FundaŃiei
România de Mâine, Bucureşti 2002;
Condor I., Dreptul finanŃelor publice, Ed.FundaŃiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006;
Legea nr.500/2002 privind finanŃele publice.
Legea nr. 313/2004 privind creditul public
Legea nr. 273/29.06.2006 privind finanŃele publice locale
O.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar intern

96