Literatura de specialitate atribuie publicităţii, ca mijloc de comunicare de masă,

(pendulând ȋntre cei trei poli constitutivi: emiţătorul-anunţătorul, referentul-obiectul şi

receptorul-publicul), patru funcţii de bază ȋn societate:
1. Funcţia persuasivă – prin scopul său declarat, acela de a influenţa opinii şi a
schimba comportamente publicitatea ȋşi adaptează mesajel conform codului şi
contextului cu cele mai mari şanse de a ajunge la publicul vizat. Mesajul
publicitar ȋşi cunoaşte a priori publicul şi, ȋn consecinţă, ştie care sunt aşteptările
acestuia şi modul ȋn care pot fi acestea stisfăcute. Cum orice comunicare
publicitară este prin excelenţă dinamică, odată cu sporirea fluxului discursurilor
publicitare consumatorii devin mai educaţi, funcţia persuasivă se rafinează şi ea şi
reapare sub forma altei funcţii – cea poetică, artistică. Ȋn ultimă instanţa talentul
publicităţii stă ȋn a sugera, şi nu ȋn a porunci.
2. Funcţia poetică – hotărâtoare ȋn luarea deciziei de cumpărare, arată studiile de
specalitate, sunt: capacitatea publicităţii de a transmite ideea obţinerii unui avantaj
ca urmare a achiziţiei produsului promovat, respectiv modul ȋn care se comunică
şi se prezintă produsul.
3. Funcţia de marketing – publicitatea contribuie la vânzarea produselor şi serviciilor
companiilor.
4. Funcţia educaţională (de comunicare, de informare, de transmitere de informaţii)
– oamenii află, prin intermediul publicităţii, despre noi produse şi servicii sau
despre ȋmbunătăţiri ale acestora.
5. Funcţia economică – o promovare eficientă poate aduce noi competitori ȋn arena
economică. Competiţia nu poate decât să ȋncurajeze creşterea calitativă a
produselor şi să conducă la scăderea preţurilor. Mai mult, cu cât publicitatea
ajunge la o audienţa mai numeroasă, cu atăt se vor reduce costurile de distribuţie,
care se vor reflecta, la rândul lor, ȋn preţul de vânzare.
6. Funcţia socială – prin faptul că aduce la cunoştiinţa publicului noile oportunităţi,
publicitatea creşte productivitatea şi standardul de viaţă. Primim, prin intermediul
publicităţii, mult mai mult decât informaţii de tip comercial: suntem ȋn egală
măsură receptorii unei mulţimi de „informaţii tăcute” ce descrie reguluile sociale,
atitudinile, rolurile acceptate, pe scurt – modelul comportamental social.

Publicitatea, ȋn funcţie de cel care o comandă poate fi astfe ȋmpărţită:

- Spoturi publicitare comerciale de consum, care au drept ţintă o audienţă de
masă si sunt difuzate prin canalele mediatice;
- Publicitatea tehnică - apare de obicei ȋn revistele specializate;
- Publicitatea de prestigiu, desfăşurată ȋn special ȋn cazul unor mairi ȋntreprinderi
sau instituţii, şi care urmăreşte să vândă mai mult imaginea şi renumele decât un
produs specific;
- Mica publicitate, cu caracter direct informaţional, suportul periodicelor locale şi
al multor publicaţii distribuite gratuit;
- Publicitatea guvernamentală, campaniile pentru sănătate, de exemplu;
- Publicitatea ȋn scopuri umanitare, care urmăreşte strângerea de fonduri pentru
cazuri nobile;
- Publicitatea prin sponsorizare, prezentă cu precădere ȋn sport, divertisment şi
artă.
 A. După natruă şi scop distingem:
• Reclama informativă
a. Publică – în această categorie intră anunţurile generale ce cuprind informaţii din
partea caselor producătoare. Scopul imediat al acestor reclame informative e de a
face cunoscute articole comerciale, de a da informaţii asupra unor ţinuturi şi
regiuni frumoase. În acest fel de reclame nu se urmăreţte decât în mod indirect
câştigul material.
b. Reclama organizaţiilor ( de producţie, comerciale, de transport, profesionale,
sportive, atletice). Scopul direct al acestor reclame este crearea unui spirit potrivit
în opinia publică, demonstrarea „bunelor intenţii” ale întreprinderilor productive
şi comerciale, prezentarea unor oportunuităţi de amuzament. Aici se grupează şi
anunţurile teatrale, operelor, diferitlor feluri de expoziţie.

• Reclama insistent- explicativă

a. Individuală – a actorului, atletului, literaulului. Deşi se pare la întâia vedere că
acest fel de reclamă ar fi în directă legătură cu valori mai mult sau mai puţin
spirituale, totuşi şi de astă dată urmărirea câştigului material predomină.
b. Reclama bunurilor economice – reclam, în ănţelesul restrâns ce se dă acestei
noţiuni, cuprinde, în realitate, numai pe cea referitoare la bunurile economice –
aceasta fiind singura categorie care ţinteşte direct la facilitarea consumaţiei
produselor. Rolul ei e de a ţine locul vânzătorului.

B. După mijloace şi loc deosebim (această diviziune e dată de C.v.

Hartungen. Redată cu modificări apreciabile):
• Reclama directă - prin obiectul de vânzare: la locul vânzării,
vitrine, trimiteri de probă (mostre de articole alimentare,
farmaceutice, cosmetice), expoziţii, vie (pri persoane),
independentă de loc.
• Reclama indirectă - prin limbajul scris sau vorbit
- Reclama orală – la locul vânzării, presonală (de la om la om), independentă de loc,
la radio.
- Reclama scrisă – textual-explicativă, ştiimţific-autoritară, lumionasă (pe străzi sau în
localuri), inseratul (anunţul scuri şi simplu).
• Reclama scrisă însoţită de imagini şi culori:
- Placatul: în are liber (fix sau mobil) – prin avioane, exteriorul vagoanelor, purtate
de oameni; în spaţiu închis – teatre, cinematografe, hoteluri, cluburi, săli de
aşteptare, omnibuze, în interiorul vagoanelor de tren.
- Inseratul cu imagini: cum era şi firesc, reclama s-a instituţionalizat; există astăzi
agenţii de publicitate a căror singură menire e de a face publicitate.
Această reclamă este construită în jurul sloganului ce se găseşte în josul imaginii “Makes
everything else go pale” (“Face ca orice altceva să pălească”), dar nu încearcă să atragă
atenţia prin mărimea sau culoarea scrisului. Culoarea predominantă folosită este albul,
dar nu ideea de alb ca puritate, speranţă, bucurie, ci ideea de a pierde culoarea, de a păli,
de a te opri. Acest lucru se întâmplă în momentul în care apare în tablou, produsul
promovat, în cazul de faţă “Noul Audi Q7”. (cele patru inele care alcătuiesc sigla “Audi”
reprezintă cele patru companii din consortiul Auto-Union, iar numele “Audi”provine din
latină şi înseamnă “A auzi” )
Lumea se opreşte în loc, de la animale, la femeie, cerul se înseninează, se crează o
imagine împietrită. Femeia ce îşi plimbă câinele, rămâne nemişcată pe trecerea de
pietoni, loc în care oamenii traversează ceva, merg continuu, nu obişnuiesc să se
oprească. Dar există un caz special, cel în care apare noul model, iar suprinderea, senzaţia
trăită te duce într-o stare de nemişcare. Poziţia femeii este semi deschisă, faţă de maşină,
iar a câinelui frontală cu direcţia de atracţie, iar în fundal se obseravă că inclusiv
vegetaţia păleşte la apariţia automobilului.
Să nu uitam că “Audi” este o marcă supremă, consacrată, căreia îi este adusă
garanţia specialiştilor că utilizatorul se va distinge de restul lumii. Pe notoriertatea mărcii
se bazează şi modelul nou scos pe piaţă, dar în plus mai sunt şi alte calităţi ce o
diferenţiază de concurenţă: în această imagine, nu se pune accentul pe partea mecanică
(aceasta este susţinută de marca în sine), ci pe designul nou, inedit. “Audi Q7”, în
momentul în care traversează o stradă, nu mai există nici un fel de comentarii, reduce
lumea la tăcere. Pentru a scoate în prin plan un produs, în cazurile obişnuite, se optează
pentru o culoare complementară celei de fundal, dar în cazul de faţă nu a fost nevoie,
atenţia fiind reţinută prin formă, prin linile folosite, şi nu prin contrast.
Acest tip de produs posedă o semnificaşie socială, este simbolul unui stil de viață.
Este o marcă de prestigiu prezentată în contextul său real de lux, înconjurat de alte
obiecte din clasa sa (căci clădirile, felul în care este îmbrăcată femeia, rasa de câine, nu
indică un oraş mic, din contră, clădirile te duc cu gândul la o metropolă, la un stil de viaţă
mai exclusivist).
Concluzia acestui tip de reclamă e că prestigiul mărcii şi inovaţia produsului
prezintă o combinaţie de excepţie în lansarea unor produse noi pe piaţă, iar tipul de
publicitate este de susţinere. Marca este garantul produsului.