Tema 1. Generalităţi.

Noţiuni de bază

1. Aspecte generale privind societatea informaţională

2. Noțiuni de bază
3. Infrastructura Informaţională
4. Resurse Informaţionale

1. Aspecte generale privind societatea informaţională

Societatea informaţională este o formă nouă a civilizaţiei umane, mult mai

perfectă, în care accesul egal şi universal la informaţie, în corelaţie cu o infrastructură
informaţională şi de comunicaţii dezvoltată, contribuie la o dezvoltare social-economică
durabilă, reducerea gradului de sărăcie, îmbunătăţirea calităţii vieţii, la integrarea în
Uniunea Europeană.
Altfel spus, Societatea Informaţională reprezintă un model social care presupune
că o parte semnificativă a interacţiunii dintre indivizi, respectiv dintre aceştia şi
autorităţi, să fie bazată pe utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării. Principalele
avantaje sunt considerate a fi accesul mai rapid la informaţie şi modalităţile mai simple
de a comunica la distanţă.
Se poate afirma, de asemenea că, societatea informaţională reprezintă o expresie a
erei informaţionale. Trebuie sa fim conştienţi de faptul ca informaţia devine o resursa
strategică şi fundamentală, analoaga capitalului din societatea industrială.
Totodată, constituirea societăţii informaţionale este o problemă de ordin global,
problemă care constituie o preocupare la nivelul cel mai superior. În acest sens, în ţările
industrial dezvoltate ca Japonia, SUA, în unele ţări din Uniunea Europeană, au fost
lansate programe guvernamentale.
Uniunea Europeana a declarat ferm ca această tendinţă obiectivă a societăţii
moderne este pentru ea o prioritate politică, elaborând în acest sens recomandări de mare
importanţă.
Dezvoltarea Societăţii Informaţionale a fost unul dintre cele mai importante
scopuri ale politicii Uniunii Europene, de când Tratatul de la Maastricht din 1993 a dat
Uniunii Europene responsabilitatea integrării reţelelor transeuropene în transporturi,
energie şi telecomunicaţii. Termenul de Societate Informaţională si-a propus, de la
început, să înglobeze mulţimea de politici, iniţiative şi investiţii necesare trasării
creşterii economice şi a competitivităţii şi să sprijine dezvoltarea unei societăţi
puternice, bazată pe crearea şi utilizarea de cunoştinţe, produse şi servicii.
Statele Unite deţin deja un avans considerabil în aceasta direcţie, fiind vizibile
rezultate remarcabile. Majoritatea locurilor de munca create in SUA în ultimul deceniu
provin de la întreprinderi de 3-15 oameni, având ca profil tehnologia informaţiilor şi
serviciile asociate. Acest lucru a fost posibil printr-o decizie politică. SUA investeşte în
acest domeniu cu peste 100 miliarde de dolari mai mult decât Europa.
1
 În contextul celor menţionate, trebuie menţionat că, necesara şi promiţătoarea
integrare europeană nu poate ocoli integrarea informaţională, în primul rând pentru ca
informaţia este un factor de supraordonare în societatea contemporană şi apoi pentru că,
integrarea însăşi este un proces cu caracter informaţional. Toate structurile chemate să
organizeze şi să vehiculeze informaţii sunt, prin natura lor, focare şi piloni ai integrării,
relee indispensabile pentru înţelegerea esenţialelor comune şi esenţialelor particulare.
Priorităţile legate direct de imperativele integrării informaţionale europene se
structurează pe doua nivele: naţional şi nivelul european.
Priorităţile naţionale reprezintă rezultatul unei abordări sistemice a relaţiei dintre
cadrul european şi cadrul naţional şi subînţelege, în general, realizarea unei politici,
strategii şi a unui plan concret de acţiuni în domeniu.
La nivel european, precizarea opţiunilor prioritare este mai greu de stabilit.
Integrarea are dificila misiune de a nu stopa evoluţia unora, de a accelera dezvoltarea
altora şi de a construi, în final, o realitate nouă, cu un potenţial informaţional disponibil,
în integritatea lui, oricărui tip de cerinţe, oriunde ar fi acestea exprimate.

2. Noțiuni de bază

Pentru o mai bună înţelegere a esenței societății informaționale și a procesului de

sistematizare, este necesară scoaterea în relief a noţiunilor de bază privind societatea
informaţională şi determinarea corelaţiilor dintre ele, pornind de la principalele:
informatizare, infrastructură informaţională, spaţiu informaţional, resurse
informaţionale, e-guvernare, e-business, e-commerce, etc.
 Informatizarea societăţii.
În sursele bibliografice şi în mediul de specialitate, de regulă, informatizarea
societăţii este tratată ca un proces tehnic privind dotarea unităţilor social-economice cu
tehnică electronică performantă. Dar informatizarea nu poate fi numai un proces tehnic,
ea reprezintă un proces social care influenţează considerabil societatea şi personalitatea.
Mai mult, informatizarea reprezintă procesul de intensificare a producţiei, de extindere
şi utilizare a cunoştinţelor, proces realizat prin intermediul tehnologiilor informaţionale
şi telecomunicaţiilor.
Altfel spus, sub aspect formal, informatizarea presupune implementarea activă a
tehnologiilor informaţionale şi telecomunicaţiilor în toate domeniile de activitate, iar
prin esenţă ea intensifică utilizarea cunoştinţelor şi informaţiilor în societate.
Informatizarea societăţii poate fi realizată cu succes numai în condiţiile unei
infrastructuri informaţionale bine organizate şi eficient dirijate.
 Spaţiul informaţional.
În ultimul timp, mulţi specialişti în domeniu, şi nu numai, sunt preocupaţi de
problematica spaţiului unic informaţional (corect este spaţiu informaţional comun sau
integrat), în special, de impactul acestuia asupra societăţii.

2
 Un aspect insuficient abordat pe plan teoretic îl constituie definirea noţiunii spaţiu
informaţional, (alteori numit câmp informaţional), noţiune deosebit de complexă din
cauza multiplelor componente pe care le include, precum şi interdependenţelor dintre
ele.
În acest sens, o definiţie a spaţiului informaţional trebuie să înglobeze
complexitatea şi multidimensionalitatea acestuia, concomitent cu scoaterea în evidenţă a
dinamismului său, generat în mare măsură de revoluţia tehnico-ştiinţifică contemporană.
Astfel, spaţiul (câmp) informaţional presupune totalitatea elementelor de natură
organizatorică şi informaţională, inclusiv resursele informaţionale şi procesele
informaţionale, prin intermediul cărora există, acţionează şi desfăşoară activitatea
informaţională, capabilă a influenţa comportamentul şi performanţele societăţii.
Spaţiul informaţional comun şi integrat, conţine elemente asociate inseparabil şi
intercondiţionate astfel încât acesta aparţine, interesează şi poate fi folosit de mai mulţi
beneficiari sau de întreaga societate. Adică, poate fi numit şi Spaţiu Informaţional
Naţional.
Totodată, Spaţiul Informaţional Naţional nu poate fi tratat în mod izolat, el trebuie
să acţioneze şi să fie raportat în zonele de interes pentru republică, contribuind, prin
utilitatea sa, la dezvoltarea elementelor strategice de asigurare a stabilităţii economice.
Cu alte cuvinte, el trebuie să fie integrat în spaţiul informaţional european și
internaţional.
 Guvernare Electronică (e-guvernare)
Realizarea tranzacţiilor guvernamentale/administrative în mediu electronic, de obicei
prin intermediul Internetului, incluzând toate procesele aferente care se desfăşoară în
lumea reală. În sens mai larg, guvernarea electronică reprezintă procesul de reinvenţie a
sectorului public prin digitalizare şi noi tehnici de management al informaţiei, proces al
cărui scop final este creşterea gradului de participare politică a cetăţenilor şi
eficientizarea aparatului administrativ.
 E-business
E-business se traduce în limba romană prin "afacere electronică" și se referă la
organizarea tranzacţiilor, comunicaţiilor și informaţiilor, precum și la planificarea și
controlul unei afaceri, folosind întregul potenţial al tehnologiei informaţiei.
E-business reprezintă un nou mod de a face afaceri, un nou mod de a folosi tehnologia și
un nou mod de crea companii. Nu mai este niciun secret pentru nimeni că internetul a
revoluționat lumea afacerilor, care este în permanentă schimbare încercând să se
adapteze la nevoile pieţei digitale.
In condiţiile în care Internetul a devenit parte integrantă din societatea statelor
dezvoltate, acest mediu nou nu putea sa scape atenţiei comercianţilor. Creat iniţial
pentru schimbul de informaţii și pentru poșta electronică, el a devenit cel mai dinamic
mediu de afaceri.
Cele mai importante avantaje ale dezvoltarii unei afaceri electronice sunt:
1. Oportunitatea de a vinde și de a face cunoscute propriile produse la nivel global.

3
2. Comunicarea cu furnizorii și clientii firmei implică un nivel redus al costurilor și este
mult mai eficientă.
3. Pentru a începe o afacere on-line de succes, comparativ cu o afacere tradițională, ai
nevoie de o investiție minimă.
E-business reprezintă mai degrabă o strategie în ceea ce priveşte modul de a face afaceri,
cea mai importantă componentă a sa fiind e-commerce (comerţul electronic), care
reprezintă vânzarea de produse și/sau servicii prin intermediul internetului. Nu trebuie
înţeles că afacerile on-line se limitează doar la vânzarea diverselor produse și/sau
servicii cu ajutorul internetului. O afacere electronică înseamnă mult mai mult.
Presupune menţinerea contactelor cu furnizorii, cu posibilii parteneri de afaceri, dar și cu
clienţii, promovarea produselor și/sau serviciilor oferite etc., toate folosind mijloacele
electronice, cel mai răspândit fiind poșta electronică (e-mailul).

 Comerţul on-line reprezintă o noua metodă de a face afaceri, fie că este vorba
despre extinderea, pe internet, a unei afaceri existente sau de începerea unei
afaceri doar în mediul virtual. Aceasta include, de exemplu, cumpărarea şi
vânzarea de produse folosind cash digital (cărţi de credit, microplăţi etc.). De cele
mai multe ori, acest proces include un coş de cumpărături (shopping cart),
certificat SSL (tehnologie standard securizată, care creează o legătură între server
şi browser) şi un cont comercial pentru procesarea plăţilor. Acest tip de afacere
atrage din ce în ce mai mulţi adepţi, foarte mulţi conștientizând faptul că acesta
este comerţul viitorului.

4
 3. Infrastructura Informaţională

Practica internaţională demonstrează impactul pozitiv al infrastructurii

informaţionale şi de comunicaţii asupra dezvoltării societăţii contemporane, care constă
în diversificarea posibilităţilor de acces la informaţie şi la resursele informaţionale
publice în toate domeniile de activitate umană: guvernarea electronică, economia
electronică, comerţul electronic, învăţământul electronic, cultura electronică, medicina
electronică etc., precum şi în creşterea nivelului de ocupaţie a populaţiei prin crearea a
noi locuri de muncă.
Orientarea strategică a Republicii Moldova în ce priveşte crearea unui spaţiu
informaţional comun şi edificarea unei societăţi informaţionale condiţionează, în mod
obligatoriu, necesitatea conceperii şi realizării unei infrastructuri informaţionale care să
corespundă condiţiilor de redresare socio-economică şi să asigure dirijarea şi stăpânirea
efectivă a tuturor proceselor informaţionale. Adică, această infrastructură trebuie să fie
orientată spre formarea şi dezvoltarea unui management informaţional eficient, atât
pentru nivelul micro-, cât şi pentru nivelul macroeconomic al societăţii. În acest sens, se
impune o examinare şi o abordare a Infrastructurii Informaţionale Naţionale (IIN) sub
aspectul unui sistem complex cu o structură organizatorică bine dimensionată şi
echilibrată, pe de o parte, şi dezvoltarea IIN ca parte componentă a infrastructurii
informaţionale internaţionale, pe de altă parte.
De menţionat că sistematizarea infrastructurii informaţionale presupune, în
primul rând, determinarea unui ansamblu de măsuri tehnico-organizatorice, economice

5
şi legislative referitoare la desfăşurarea activităţilor informaţionale şi care au drept scop
asigurarea condiţiilor pentru crearea societăţii informaţionale.
Cu alte cuvinte, prin sistematizarea infrastructurii informaţionale se subînţelege
un proces de transformare şi organizare a infrastructurii informaţionale conform unui
raţionament ştiinţifico-metodologic care să asigure o societate bazată pe tehnologiile
informaţionale moderne şi telecomunicaţii.
În general, prin infrastructură , se subînţelege "…un sistem de relaţii între
elementele fundamentale ale unui macrosistem…" sau infrastructura reprezintă "…baza
tehnico - materială a unei societăţi…".
Prin urmare, se poate spune că Infrastructura informaţională include resursele
informaţionale, liniile de comunicaţii, reţelele şi canalele de transport date, mijloacele de
comutaţie şi de dirijare a fluxurilor informaţionale, computerele (hardware) şi produsele
program (software) și alte elemente cu aspect informațional.
Prin Infrastructura Informaţională Naţională se subînţelege un sistem de
elemente intercondiţionate şi interconectate, care cuprind resursele informaţionale,
cadrul organizatoric şi relaţiile funcţionale şi care asigură suportul necesar pentru
realizarea politicii şi funcţiilor de management informaţional orientat la îndeplinirea
obiectivelor propuse vizând crearea unui spaţiu comun informaţional şi edificarea
societăţii informaţionale.
Este important de menţionat că în procesul de informatizare a societăţii trebuie
scos în evidenţă nu numai aspectul tehnic (compoziţional) al infrastructurii
informaţionale, dar şi cel funcţional. Adică este necesară formarea unor structuri
organizatorice orientate la realizarea optimă a proceselor de informatizare a societăţii.
De aici rezultă că, unul dintre aspectele obligatorii ale Infrastructurii
Informaţionale Naţionale reprezintă sistemul de interacţiune dintre elementele sale.
Acest sistem presupune o diversitate interioară a componentelor structurale bine
organizate şi dirijate atât la nivel macro -, cât şi microeconomic.
Pentru nivelul macroeconomic, modelul structural – funcţional al infrastructurii
informaţionale poate fi reprezentat ca în figura 1.1. Modelul include, pe de o parte,
resursele informaţionale ca rezultat al informatizării, iar pe de altă parte, acele unităţi
funcţional - organizatorice care trebuie să se ocupe de procesul de informatizare şi de
care depinde calitatea şi eficacitatea acestui proces.
În același context, de menţionat că elementele infrastructurii informaţionale
implică anumite relaţii cum ar fi:
• Administrative, coordonatoare, economice;
• Metodologico-ştiinţifice;
• Juridice, reglementare;
• Parteneriat în baza divizării muncii, etc.

6
 Resurse informaţionale Structura organizatorică

Cadrul legislativ - normativ

Baza ştiinţifico - metodologică Organisme superioare
pentru informatizare
1
Baza tehnico -materială 2
Tehnologii informationale 3 Instituţii guvernamentale
şi telecomunicaţii agenţii, departamente,
4 ministere
5
Baza informaţională 6
7

8
Resurse umane
. .. Centre, firme de
elaborare implementare,
17 producere, import tehnologii
Resurse financiare informaţionale şi alte
elemente tehnologice

Figura 1.1. Model structural al Infrastructurii Informaţionale Naţionale

Infrastructura informaţională de nivel microeconomic cuprinde întregul sistem

informaţional, inclusiv resursele informaţionale ale acestuia. La rândul său, sistemul
informaţional include în componenţa sa sistemul informatic de dirijare a activităţii
economice cu divizarea sa în diferite categorii de subsisteme informatice, destinate celor
trei niveluri de conducere (strategic, tactic şi operativ).
Corelaţia sistemului infrastructurii informaţionale cu sistemul de conducere şi
sistemul condus poate fi reprezentată ca în figura 1.2.

În concluzie, aspectul organizaţional-funcţional al infrastructurii informaţionale, atât

pentru nivelul micro-, cât şi pentru cel macroeconomic, reprezintă totalitatea bine
organizată a elementelor sale, funcţional interconectate şi incluse direct ori indirect în
procesele de informatizare ale diferitelor tipuri de activităţi ale economiei naţionale.
Totodată, edificarea infrastructurii informaţionale în Republica Moldova, care va asigura
ordine managerială, tehnologică şi economică în toate structurile organizatorice , trebuie
să înceapă, în primul rând, de la unităţile social-economice. Aceasta presupune o
structură integrată a infrastructurii informaţionale şi corelată cu o structură integrată a
domeniilor economice, administrative şi sociale.

7
 Sistemul de conducere
Nivel strategic Nivel tactic Nivel operativ
i i
i n
n
n f
f
f o
o
o
r
r r D
m m
m
a
a a e
ţ
ţ
ţ
i i c
i
i
i i
i
i z
i
Sisteme de i
Sisteme Sisteme informare a
conducerii
informatice informatice operative
de sprijinire de sprijinire a
a conducerii procesului Sisteme de
strategice decizional prelucrare a
tranzacţiilor
D
e
c
Sisteme expert Sisteme birotice i
z
Sistemul informaţional i
d d i
a Infrastructura informaţională a
t t
e e

Sistemul condus

Figura 1.2. Corelarea sistemului infrastructurii informaţionale

cu sistemul de conducere şi sistemul condus al USE

4. Resurse Informaţionale

În perioada actuală, resursele informaţionale reprezintă resursele strategice ale

societăţii (pe lângă resursele tehnico-materiale, energetice şi umane) şi constituie
principalul element al infrastructurii informaţionale.
Noţiunea de „resursele informaţionale” este foarte des utilizată în mediul de
specialitate şi nu numai, dar cu părere de rău, este tratată în mod diferit.
De regulă, acestea sunt considerate că reprezintă numai fondul informaţional,
baza tehnico - materială şi cadrele de informaticieni.
În general, se poate afirma ca resursele informaţionale reprezintă un sistem
complex şi dinamic ce include ansamblu de elemente intercondiţionate destinate să
asigure realizarea şi dezvoltarea proceselor şi fenomenelor informaţionale ce au loc în
societate.
8
 O definire mai completă a resursele informaţionale impune analiza şi
caracterizarea acestora sub diverse aspecte, principalele fiind cel organizatoric, cel
tipologic şi cel al obiectului de gestiune.
 Din punct de vedere organizatoric, resursele informaţionale includ în componenţa
lor următoarele elemente:
• Baza informaţională;
• Baza ştiinţifico - metodologică;
• Baza tehnico - materială;
• Resursele umane;
• Resursele financiare;
• Cadrul legislativ-normativ;
• Tehnologii informaţionale şi telecomunicaţii.
La rândul său, baza informaţională presupune totalitatea datelor, informaţiilor,
circuitelor, torentelor şi fluxurilor informaţionale cuprinse între două spaţii
informaţionale: cel naţional şi cel internaţional şi poate fi reprezentată ca în figura 1.3.

Baza informaţională

Spaţiul Spaţiul
informaţional informaţional
internaţional naţional

Baze de date
Baze de date
Organisme internaţionale
(ONE-CEE,
Surse electronice
UNCTAD, de informaţie
GATT, CCI, FMI) Organisme naţionale
Uniunea Europeană Agenţii de ştiri
Instituţii specializate Burse
Agenţii de ştiri Biblioteci
Ambasade Instituţii de informaţie
Asociaţii informaţionale
internaţionale
Consorţii informaţionale

9
Figura 1.3. Componentele principale ale bazei informaţionale.
 Baza ştiinţifico-metodologică este constituită din metodologii, metode şi tehnici de
realizare a resurselor şi informaţionale, algoritmi, modele matematice ale proceselor
economice şi informaţionale care au loc în societate.
Baza tehnico-materială include suporturile: tehnic (echipamente, reţele), logic
(softul de bază şi aplicativ), material (imobil, suporturi informaţionale, material de
schimb) şi poate fi reprezentată ca în figura 1.4.
Resursele umane sunt considerate că reprezintă toţi acei care se ocupă de
realizarea şi utilizarea propriu-zisă a resurselor informaţionale, adică atât specialiştii în
informatică (analişti, proiectanţi, programatori, ingineri de sisteme, operatori etc.), cât şi
diverse categorii de utilizatori şi beneficiari de produse şi servicii informaţionale şi
informatice.
Resursele financiare reprezintă, în primul rând, resursele proprii ale
întreprinderilor destinate informatizării locale, sursele bugetare pentru informatizarea
administraţiei publice, diferite granturi şi donaţii internaţionale.

10
 Baza
tehnico - materială

Suportul tehnic Suportul logic Suportul material

Echipament tehnic Sisteme de gestiune Edificii

de calcul baze de date
Diverse construcţii

Imobil
Echipament tehnic Sisteme de protecţie
periferic date
Echipa-
mente

Echipament tehnic Sticuri

Soft de
Sisteme de proiectare

bază
de interconexiuni
Discuri optice
Reţele locale Programe de sisteme

Suporturi
informa-
Benzi magnetice

ţionale
de calculatoare
Limbaje de programare Cartele magnetice
Reţele departamentale
Hârtie
de calculatoare Sisteme de gestiune
documente
Reţele corporative Bandă pentru imprimantă
Sisteme de gestiune
business
Reţea de cercetare

de schimb
Materiale
Sisteme de poştă electronică
aplicativ
Reţele

Sisteme de poştă
Reţea de educaţie electronică
Soft

Vopsele pentru imprimante

Reţeaua publică Programe aplicative
de transport date
Sistem de dirijare Piese de schimb
procese tehnologice
Reţele de telecomunicaţii

Figura. 1.4. Structura bazei tehnico-materiale

11
Cadrul legislativ-normativ presupune, aşa după cum rezultă din figura 1.5, asigurarea cu
legi, reglementări, standarde şi normative vizând domeniul informaţional şi informatic.

Cadrul legislativ - normativ în informatică

Reglementări în
Legislaţia Standarde Normative
domeniu

Legea Certificare Normative

Caracteristici proiectare
despre produse
tehnice generale
informatică informatice

Certificare Normative
Suporturi de programare
Legea despre colective de informaţii
protecţia proiectare /
dateleor cu elaborare
caracter personal
Normative
stocare date
Metode şi tehnici
Licenţiere
de proiectare
de activitate
sisteme
Licenţiere de
activitate informatice
Alte normative

Alte reglementări

Alte legi Tehnologii de

asigurare a
securităţii
resurselor
informatice

Figura 1.5. Structura cadrului legislativ- normativ

În acest sens, trebuie menţionat că la etapa actuală în RM nu este elaborat (pe deplin)
un cadru juridic al proceselor şi serviciilor informaţionale, inclusiv şi al schimburilor
electronice de date în relaţiile contractuale. Totodată, nu există un cadru juridic cu
privire la posibilitatea şi capacitatea de apărare a drepturilor de autor în domeniu, dar şi
posibilitatea utilizatorului de a se apăra în faţa informaţiilor eronate, (adesea în mod
12
tendenţios eronate) care pot cauza prejudicii. O altă problemă nerezolvată în acest sens,
rămâne problema de protejare în faţa informaţiilor transmise pe Internet, de natură să
promoveze pornografia, terorismul sau să înlesnească crima organizată. Cert este că nu
există un cadru juridic vizând activităţile informaţionale ilegale sau mijloacele de
apărare în faţa “teleagresiunii”. Problema constă în aceea că datorită progresului
tehnologic rapid, instrumentarul de care dispune informatica şi, respectiv, oferta de
produse informaţionale se dezvoltă mult mai rapid comparativ cu capacitatea de reacţie
şi de adaptare a societăţii la sfidările şi pericolele care însoţesc noile tehnici şi
tehnologii.
Interacţiunea elementelor componente ale resurselor informaţionale poate fi
urmărită în figura 1.6.
Resurse informaţionale

Baza
Cadrul ştiinţifico-
legislativ metodo-
normativ logică

Tehnologi
i
Baza informaţi
Baza o-nale şi
tehnico
informa-
materia tele-
ţională comunica
lă
ţii

Res
urs
Resurse e
umane financia
re

Figura 1.6. Interacţiunea elementelor componente ale resurselor

informaţionale
 Din punct de vedere tipologic resursele informaţionale includ toate tipurile de
informaţii necesare dezvoltării activităţilor socio-economice şi anume: informaţia
economică, tehnico-ştiinţifică, tehnologică, comercială etc. (figura 1.7). În acest
context, sunt utile anumite referinţe la tipurile de informaţii numite, cu scoaterea în
13
 relief a informaţiilor tehnico-ştiinţifice şi tehnologice, ca fiind unele din varietăţile
principale ale resurselor informaţionale.

Resursele
Resurseleinformaţionale
informaţionale

Informaţia Informaţia Informaţia

Informaţia Informaţiatehnico
tehnico- - Informaţia
economică ştiinţifică tehnologică
economică ştiinţifică tehnologică

Contabilă Fapte ştiinţifice Technoware

Financiară Concepte, teorii Humanware

şi ipoteze

Previziune Bazele unor Inforware

anumite ştiinţe

Marketing Generale Orgaware

Informaţia comercială
Informaţia comercială Informaţia mas-media şi utilitară
Informaţia mas-media şi utilitară

Figura 1.7. Tipologia resurselor informaţionale

În viziunea specialiştilor, informaţia economică reprezintă cunoştinţe privind

procesele şi fenomenele economice. Informaţiile economice utilizate în cadrul
activităţilor social-economice sunt deosebit de complexe. Ele pot fi clasificate în funcţie
de mai multe criterii. Însă, pentru a releva semnificaţiile informaţiei economice pentru
14
managementul general, pot fi menţionate, în primul rând, categoriile caracteristice
activităţilor de bază, ca de exemplu: informaţia contabilă, financiară, previziune,
marketing, etc.
Informaţia tehnico-ştiinţifică include următoarele categorii de cunoştinţe:
• despre fapte ştiinţifice;
• despre concepte, teorii şi ipoteze ştiinţifice;
• care stau la baza unei anumite ştiinţe;
• generale despre cunoaşterea şi transformarea proceselor ce au loc în societate.
În acelaşi context, trebuie menţionată şi importanţa unei noi varietăţi a resurselor
informaţionale, cum ar fi informaţia tehnologică. Apariţia şi utilizarea în continuă
extensie a informaţiei tehnologice, ca fiind o varietate independentă a resurselor
informaţionale, este determinată de necesităţile deosebite ale ţărilor în dezvoltare
pentru obţinerea suveranităţii politice şi economice, Republica Moldova făcând parte
din această categorie.
Termenul informaţia tehnologică (IT) a apărut în uz, iniţial, destul de stihiinic, în
a doua jumătate a anilor optzeci, în mai multe ţări şi organizaţii mondiale. Cu timpul
însă s-a impus necesitatea unui comun acord cu privire la noţiunea IT, terminologia
respectivă, delimitarea informaţiei tehnico-ştiinţifice şi informaţiei tehnologice.
“Informaţia tehnologică este informaţia despre tehnologie”. În aşa mod, noţiunea
“Informaţie tehnologică “ este legată de noţiunea “tehnologie” .
Există patru elemente constitutive ale noţiunii de tehnologie, care asigură
procesele de transfer, achiziţionare, analiză şi de adaptare a tehnologiilor la nivel
mondial, regional şi naţional.
Primul component reprezintă capacităţile şi mijloacele de producţie, adică
deciziile tehnice şi tehnologice, întruchipate în instrumente, maşini, dispozitive etc.,
unite în linii tehnologice şi întreprinderi industriale. Cu alte cuvinte, acesta include
mijloace tehnice (în engleză, Technoware). Al doilea component reprezintă factorul
uman (Humanware), adică oamenii care realizează posibilităţile tehnologiilor, având
pentru aceasta o experienţă de producţie, cunoştinţele şi calificarea respective.
Componentul al treilea presupune informaţia tehnologică propriu-zisă (Inforware), care
include un complex de informaţii despre tehnologie, inclusiv fapte, date, descrieri,
grafice, proiecte, reclamă etc. Al patrulea component reprezintă factorul organizatoric
(Orgaware), adică utilizarea tehnologiei este anticipată de organizarea căutării, analizei,
achiziţionării şi adaptării acestei tehnologii într-un mediu politic, social şi economic
ambiant. În aşa mod, realizarea şi implementarea tehnologiilor noi presupune implicarea
componentelor Technoware, Humanware, Infoware şi Orgaware.
La etapa actuală informaţia tehnologică este caracterizată prin anumite calităţi proprii
după cum urmează:

15
 • include descrierea în mod general sau detaliat a tehnologiilor din domeniile:
industrie, agricultură, construcţii, construcţii de maşini, medicină etc.;
• aparţine nemijlocit domeniului de producţie (prin aceasta IT se diferenţiază de
informaţia tehnico-ştiinţifică care aparţine domeniului intelectual şi, în primul
rând, ştiinţei);
• trebuie să fie utilizată la timpul potrivit pentru a obţine o eficienţă economică
(spre deosebire de informaţia tehnico-ştiinţifică, care presupune un efect de lungă
durată);
• are un consumator propriu, legat oarecum de investiţii şi producţie - directorii de
întreprinderi, firme, companii, bancheri, businessmani;
• are limbajul său, utilizează terminologia uzuală tehnică, financiară şi comercială,
în comparaţie cu limbajul ITŞ, este mai simplu şi mai puţin îmbibat cu termeni
speciali, ştiinţifici;
• operează cu indicatorii tehnico-economici;
• are surse primare proprii, distincte de cele ale IT. În general, acestea pot fi buclete
ale firmelor, companiilor şi întreprinderilor prezentate la târguri, expoziţii,
reprezentanţe comerciale şi ambasade. Informaţia tehnologică poate fi în formă de
anons, adnotare, reclamă, descriere brevet, know-how, etc.;
• este insuficient structurată, dar numaidecât clasificată şi aranjată pe domenii;
• poate fi acumulată în ediţii. Dar IT este mai dinamică şi de o durată mai scurtă
decât ITŞ. De aceea pentru consumatori sunt mai utile bazele de date cu
informaţie tehnologică.
Alături de tipurile de RI menţionate în prezent este utilizată activ şi noţiunea de
informaţie comercială care reprezintă produsul activităţilor tehnico-ştiinţifice,
tehnologice şi comerciale realizate în scopuri comerciale. Adică orice informaţie, dacă
este creată în scopuri comerciale poate fi numită şi informaţie comercială, căreia i se
atribuie o valoare sau un preţ real, deoarece la crearea ei a fost consumată o anumită
muncă socială.
Informaţia mass-media şi utilitară include:
• Noutăţi şi surse bibliografice - informaţia agenţiilor de presă şi noutăţi.
Reviste electronice şi enciclopedii, etc.;
• Distractivă şi utilitară, - noutăţi locale, despre timp, orarul transporturilor,
jocuri, propuneri de schimb, vânzare-cumpărare, registrul hotelier şi restaurante,
arenda transportului auto, bursa locurilor de muncă, etc.

Sintetizând cele prezentate, pot fi făcute următoarele concluzii:

1. Informaţia tehnico-ştiinţifică este şi rămâne unul dintre principalele şi cele mai
răspândite tipuri de resurse informaţionale. Ea este generată de sistemele
informaţionale ale ţărilor dezvoltate şi în curs de dezvoltare cu ajutorul financiar

16
 şi organizaţional al statului. Acest tip de informaţii este utilizat efectiv de savanţi,
ingineri, politicieni, oameni de stat şi alte categorii de consumatori.
2. Informaţia tehnologică este o varietate a resurselor informaţionale care a apărut în
contextul tendinţelor ţărilor în dezvoltare spre o independenţă politică şi
economică prin extinderea şi implementarea tehnologiilor noi şi sistemelor
informatice. Teoria, metodologia şi activitatea practică cu privire la informaţia
tehnologică au fost elaborate în termene accelerate.
3. Caracterul informaţiei tehnologice, spre deosebire de ITŞ, confirmă trăsăturile
proprii şi consumatorii săi specifici. Informaţia tehnologică presupune un rezultat
imediat în urma utilizării, o orientare pur practică şi legătura directă cu sferele de
producţie materială.
4. Informaţia tehnologică, alături de celelalte tipuri de resurse informaţionale,
reprezintă resursele strategice ale unităţii social-economice.

 Sub aspectul obiectului de gestiune, resursele informaţionale reprezintă

următoarele tipuri de informaţii:
• produse în exterior şi utilizate în USE;
• produse în USE pentru uz intern;
• produse în USE cu destinaţie în exterior.
 Informaţia creată de întreprindere pentru uz intern are rolul de a dirija
toate activităţile funcţionale din întreprindere. Ea este generată de diferite
servicii şi compartimente ale întreprinderii şi reprezintă cauza succesului şi
performanţelor sporite ale activităţilor economice.
 Informaţia produsă de întreprindere pentru exterior are rolul de a orienta
şi influenţa alte întreprinderi, organisme superioare, cu care intră în relaţii,
în direcţii care să reprezinte interesele întreprinderii respective. Cu alte
cuvinte, aceste informaţii vizează relaţiile cu exteriorul (agenţi economici,
factori de decizie etc.) impunând astfel o anumită strategie de obţinere a
avantajelor faţă de concurenţi.
 Informaţiile produse în exterior şi utilizate în întreprindere au rolul de a
cunoaşte eventualii parteneri de afaceri, concurenţi, intenţiile lor, situaţia la
bursa de mărfuri etc., de aceea acestor informaţii trebuie să li se acorde o
prioritate strategică.

Circulaţia tipurilor de informaţii enumerate poate fi reprezentată ca în figura 1.8.

17
 Mediul intern
Informaţia
Informaţia produsă
produsăînîn Informaţia
Informaţiaprodusă
produsăînîn
USE
USE pentru
pentru USE
USEpentru
pentrumediul
mediul
uz intern
uz intern extern
extern

Mediul extern
Informaţia
Informaţia produsăînînexterior
produsă exteriorşişiutilizată
utilizatăînînUSE
USE

Figura 1.8. Circulaţia informaţiilor de gestiune

În ultimii ani, în urma destabilizării relaţiilor economice şi informaţionale cu fostele

republici unionale (dar şi în urma unei lipse de relaţii informaţionale cu alte state), în
republică s-a format un anumit gol informaţional. La etapa actuală de tranziţie la
economia de piaţă, nu există un sistem de informare despre necesarul de mărfuri,
producţia în dinamică a lor, fluctuaţia preţurilor etc. În aceste condiţii informaţia a
devenit o marfă deosebit de valoroasă şi va continua să fie atâta timp cât sporirea
pieţei informaţionale va depăşi sporirea pieţei de mărfuri. Din acest motiv, unităţile
economico-sociale de regulă utilizează informaţiile produse în întreprindere.

18
 Această problemă poate şi trebuie să fie rezolvată prin crearea sistemelor
informatice bazate pe calculatoare performante şi tehnologii informaţionale moderne. La
nivel naţional însă, este necesară inaugurarea unui sistem de promovare a informaţiilor
tehnologice, numit în literatura de specialitate TIPS, care ar putea permite republicii, ca
membru al ONU, aderarea la sistemul mondial TIPS, prin care s-ar asigura legătura instantanee
a firmelor şi organizaţiilor cu mediul exterior contribuind astfel la integrarea economică şi
crearea unor relaţii de parteneri cu alte întreprinderi din lume.
De menţionat că TIPS este un proiect elaborat de câțiva ani în cadrul Programului
Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi constituie în prezent o reţea globală de colectare, editare
şi difuzare a informaţiilor de afaceri în domeniul tehnologic şi comercial. În ultima perioadă au
fost create şi funcţionează birouri naţionale ale acestui sistem în mai mult de 40 de ţări din
Europa, Asia, Africa şi America Latină.
Realizarea problemei privind aderarea Republicii Moldova la reţeaua globală TIPS va permite
organizaţiilor şi întreprinderilor o gamă largă de servicii informaţionale cum ar fi:
• accesul direct la bazele de date TIPS şi la alte baze de date zonale, europene şi mondiale
cu privire la cereri şi oferte de diverse produse şi tehnologii;
• editarea buletinelor informative vizând diverse domenii (agricultură, industrie,
construcţii, învăţământ, medicină etc.);
• transmiterea datelor prin poşta electronică;
• organizarea diferitor întâlniri de afaceri cu privire la comerţul şi transferul de tehnologii;
• asistenţa tehnică şi profesională pentru întocmirea de studii de piaţă şi oferte de sprijin
în elaborarea unor afaceri specifice;
• alte servicii informaţionale.
Altă preocupare şi acţiune de integrare economică şi informaţională în structurile
europene şi mondiale ar putea fi aderarea la Reţeaua Globală de Puncte Comerciale (THE
POINTS GLOBAL NETWORK), care presupune eficientizarea comerţului internaţional adică
facilitatea comerţului prin comerţul electronic şi compatibilizarea, armonizarea sistemelor
informaţionale şi informatice prin elaborarea şi implementarea la nivelul internaţional, regional
şi naţional a unui sistem consistent şi coerent de recomandări, norme şi standarde internaţionale
în domeniul comerţului internaţional şi anume:
• recomandări cu privire la modelarea tranzacţiei comerciale internaţionale;
• simplificarea şi raţionalizarea procedurilor de comerţ exterior;
• alinierea documentelor comerciale;
• sistemul unitar de coduri şi nomenclatoare;
• standardizarea elementelor de date;
• standardul pentru schimbul electronic de date;
• aspecte juridice ale schimbului electronic de date etc.

În concluzie, rolul principal în promovarea acţiunilor de integrare menţionate îi revine atât

Guvernului, cât şi grupurilor speciale de experţi şi altor personalităţi marcante şi responsabile,
care ar putea contribui esenţial în realizarea strategiei de aderare a republicii la structurile
economice europene şi mondiale.

19