Operaţiunile de swap valutar

Operaţiunile de swap valutar reprezintă tranzacţii financiare în care două părţi schimbă sume exprimate în
două monede diferite, la începutul unei perioade, şi le răscumpără la o dată viitoare predeterminată.
     Obiectivele determinante ale băncii centrale, în utilizarea operaţiunilor de swap valutar, sunt acelea de a
influenţa lichiditatea internă, de a gestiona rezervele valutare, precum şi de a stimula dezvoltarea pieţei
financiare interne.
     Băncile centrale utilizează operaţiunile de swap valutar din mai multe motive, printre care preferinţa băncii de
a deţine o varietate de instrumente de intervenţii tehnice, utilizabile în mod discreţionar, operaţiunile de swap
valutar constituind un instrument flexibil, procedurile fiind informale iar swap-urile uşor reversibile.
     De asemenea, spre deosebire de operaţiunile de schimb valutar direct, operaţiunile de swap nu au efecte
directe asupra cursului valutar la vedere.
     Cu toate acestea, operaţiunile de swap valutar pot influenţa nivelul cursului de schimb după derularea lor, ca
urmare a efectului puternic al anunţării operaţiunilor, acestea necesitând o perioadă minimă de două zile pentru
ca tranzacţia să devină efectivă.
Utilizarea swap-ului, în vederea procurării de rezerve valutare, prezintă avantajul furnizării de capitaluri pe
termen scurt. Totodată, în ţările care se confruntă cu crize severe, sunt necesare ajustări ale operaţiunilor de
swap, pentru procurarea de rezerve temporare şi o acoperire corespunzătoare a operaţiunilor de către băncile
centrale, în absenţa acesteia manifestându-se pierderi valutare semnificative.
  În pofida faptului că operaţiunile de swap au putut fi utilizate în unele ţări dezvoltate pentru controlul
lichidităţii bancare, protejarea rezervelor valutare şi stimularea sistemului financiar bancar, în ultimii ani acest
instrument nu a mai fost preferat, din cauza riscului de pierdere al băncii centrale şi a gradului redus de
atractivitate pe piaţa monetară. 

Operatiunile optiune

O optiune este un contract prin care cumparatorul ei primeste – in schimbul unei sume de bani platite
(numita prima) – dreptul de a cumpara un anumit bun la un pret fix, daca el doreste acest lucru.
Practic aceasta este diferenta notabila dintre un contract futures si o optiune – in cazul optiunii cumparatorul
poate decide sa nu mai uzeze de acest drept de cumparare, pe cand in cazul unui contract futures el este obligat
sa isi respecte angajamentul de a achizitiona bunul.
Un contract pe optiuni prezinta urmatoarele elemente caracteristice:
- Activul suport reprezinta activul pe care se face optiunea de cumparare / vanzare , putand lua mai multe forme :
reala ( marfuri ) , financiara ( titluri monetare si fiananciare ) , sau abstract ( rata dobanzii , indice bursier ) .
- Marimea optiunii precizeaza nivelul standard al volumului activului-suport ; astfel , un contract optional pe
titluri mobiliare precizeaza nivelul standard de 100 de titluri-suport / optiune .
- Durata de viata ( t ) reprezinta perioada in care poate fi exercitata optiunea . Data finala poarta denumirea de
data a expirarii .
- Pretul de exercitare ( E ) este pretul la care se poate vinde si cumpara activul suport al optiunii , marime
determinata in momentul incheierii contractului optional , dupa o procedura bursiera standardizata .
- Pretul optiuni ( P ) se identifica cu prima acordata in momentul incheierii contractului . Aceasta prima se
descompune in valoare intrinseca si valoare timp .
- Valoarea intrinseca ( VI ) este diferenta dintre cursul activului-suport si pretul de exercitare a optiunii ,, call ’’
pentru optiuni de cumparare , ori diferenta dintre pretul de exercitare a optiunii ,, put ’’ si cursul activului
suport , pentru optiuni de vanzare . Astfel , daca cursul activului suport ( cursul valutar ) creste , in aceasi masura
creste si valoarea intrinseca a optiunii . La o scadere a cursului activului suport lucrurile comporta mecanismul
invers celui sus mentionat .
- Valorea timp ( VT ) reprezinta valoarea suplimentara , peste cea intrinseca , ca modalitate de cuantificare a
nivelului raportului cerere-oferta manifestat pentru o optiune . Valorea timp se determina scazand din marimea
primei , valoarea intrinseca a optiunii . Valoarea timp depinde proportional de durata de viata a optiunii ramasa
pana la data scadenta a acesteia . In consecinta , cu cat optiunea se apropie de maturitate , cu atat valoarea timp
tinde spre valoarea 0 . De aceea , la varsat de maturitate , o optiune se evalueaza la valoarea sa intrinseca .