Sunteți pe pagina 1din 4

Genele. Sinteza proteinelor.

Codul genetic

Dupa cum am vazut, macromolecula de ADN contine un numar extrem de mare de


nucleotide. Pe aceasta macromolecula exista un numar mare de segmente (intre cateva
mii si cateva sute de mii) care codifica sinteza unor proteine sau a altor biomolecule.
Aceste segmente se numesc gene structurale. In afara de genele structurale mai exista si
alte tipuri de gene (gene operatoare, gene reglatoare, promotor), care sunt tot secvente
polinucleotidice cu rol de reglare a acti-vitatii genelor structurale. Despre acestea vom
vorbi mai pe larg in capitolul referitor la reglajul genetic.

Proteinele sunt componente esentiale ale organis-melor vii, care indeplinesc diferite
roluri: proteine structurale, enzime, hormoni etc. Din punct de vedere chimic, proteinele
sunt niste macromolecule, constand din unul sau mai multe lanturi polipeptidice, obtinute
prin polimerizarea unor molecule mai mici, numite aminoacizi. Secventa aminoacizilor
determina structura si functia proteinei. Proteinele sunt sintetizate de organismele vii pe
baza informatiei continute in genele structurale. Procesul de sinteza a proteinelor decurge
in felul urmator. Mai intai informatia continuta in genele structurale este preluata de o
molecula de ARN mesager (ARNm) sintetizata pe baza complemen-taritatii bazelor
azotate. Acest proces se numeste transcriptie. Tot prin transcriptie are loc si sinteza
moleculelor de ARN ribozomal (ARNr) si ARN de transfer (ARNt). Apoi aceasta
molecula este "citita" de catre niste organite celulare numite ribozomi (alcatuite din
ARNr si alte biomolecule) si, pe baza informatiei continute este sintetizata o catena
polipeptidica. Acest proces se numeste translatie.

In procesele de transcriptie si translatie intervin numeroase enzime precum si ARNt, care


are rolul de a transporta aminoacizii la ribozomi si de a decodifica informatia continuta in
ARNm. Sinteza proteinelor are loc cu consum de energie.

Asadar, in cadrul procesului de translatie, informatia genetica, constand dintr-o secventa


de baze azotate este tradusa intr-o secventa de aminoacizi, pe baza unui cod, numit cod
genetic. Acest cod face ca fiecarei secvente de 3 baze azotate (numita codon) sa-i
corespunda un aminoacid. Codul contine deci 64 de codoni dintre care 61 de codoni
codifica unul sau altul dintre cei 20 de aminoacizi, iar 3 codoni sunt codoni stop (deci
codul este degenerat, in sensul ca exista aminoacizi care sunt codificati de mai multi
codoni diferiti).

Codul genetic este universal, adica la toate organismele vii, indiferent daca sunt
procariote sau eucariote, aceleasi triplete de baze azotate codifica aceiasi aminoacizi.

Cercetarile recente au dus totusi la descoperirea catorva exceptii de la universalitatea


codului genetic. De exemplu, codul genetic al ADN din mitocondrii (organite celulare din
celulele eucariote) prezinta cateva diferente minore fata de cel nuclear (universal).

La eucariote, procesul de sinteza a proteinelor prezinta o particularitate suplimentara:


multe din genele eucariotelor contin, pe langa segmentele care codifica aminoacizi
(numite exoni), si unele segmente de ADN non-informational, numite introni. Genele
eucariotelor au, deci, o structura de mozaic, fiind compuse din secvente de exoni si
introni. Pentru sinteza proteinelor sunt utili numai exonii si, de aceea, intre transcriptie si
translatie exista o etapa intermediara de eliminare a acestor introni. Procesul de sinteza a
proteinelor decurge, deci, astfel: prin transcriptie se sintetizeaza ARNm precursor, apoi
sunt eliminati intronii si se obtine ARNm matur iar acesta, dupa ce traverseaza membrana
nucleara si ajunge in citoplasma, este decodificat prin procesul de translatie si pe baza lui
se sintetizeaza o catena polipeptidica. Din punct de vedere biochimic, intronii nu se
deosebesc cu nimic de exoni iar mecanismul prin care celula reuseste totusi sa faca
distinctie intre ei inca nu a fost elucidat.

Studiile aprofundate ale Codului Genetic (CG), conduc la un rezultat surprinzator care
poate fi aplicat la intelegerea tuturor proceselor si mecanismelor sociale generate de
indivizi izolati sau grupuri sociale de diverse dimensiuni si diversi parametrii sociali.

Modelul Standard (MS,“fenomenologic”) consta in ideea ca, Codul nostru genetic


prezinta doua componente fundamentale: codul bio-genetic, “stabil” si “invariant” in
cursul vietii, care “detine” toate informatiile de natura biologica a individului si care este
capabil sa ne furnizeze, in “principiu”, orice detaliu legat de “evolutia” individului pe
plan biologic, respectiv codul socio-genetic, care detine toate informatiile de natura
“sociala” ale individului (trasaturi psiho-sociologice, psiho-somatice, intelectuale,
personalitate, etc), “instabil” si “variabil” (riguros! ca fenomen social neliniar) in cursul
vietii, care urmeaza o ecuatie diferentiala de ordinul II“, temporala”, de evolutie , cu
conditii limita si un sistem de conditii cu legaturi, ale parametrilor componenti,
caracteristic intercatiunilor si mecanismelor de schimb, sociale.

Un studiu experimental pe un mare numar de baterii de teste, scoate insa in evidenta ca


acest cod in “principiu” poseda totusi o “stabilitate” si ”invarianta”, pe un termen
suficient de lung, ceea ce permite aproximatia “instabilitatii” printr-o ”stabilitate” cu
fluctuatii, de diverse amplitudini (in functie de aproximatia de interes!) in jurul
“stabilitatii”, considerat “pozitia” de echilibru, mod in care calculul matematic este
“relativ” mult simplificat si exprimarea codului socio-genertic va prezenta o forma redusa
si usor de “manipulat” ceea ce conduce si la o buna aproximatie in majoritatea cazurilor.

O alta descoperire interesanta consta si in faptul ca cele doua coduri nu sint


independente! Cu alte cuvinte, exista o stransa legatura intre cele doua componente
principale ale codului genetic, care poate fi exprimata matematic prin relatii de recurenta
intre spectrele valorilor (coeficientilor) proprii ale celor doua coduri (ale matricelor lor
asociate) in spatiul socio-matematic atasat.

Aceasta legatura, precum si aspectul “discret” (cuantificat) ne permite clasificarea


codurilor genetice in “tabele”, in grupe, clase, segmente si in concluzie, ar “permite” sa
asociem un anumit cod unui anumit individ, in cazul obisnuit (valori proprii
“nedegenerate” ale spectrului) sau mai multe coduri, intre care exista tot o relatie de
”reciprocitate” (cu o anumita probabilitate) in cazul unei “degenerari” (de ex. dedublarea
personalitatii!).
In sfarsit, “elementul” social reprezentat in spatiul mai sus amintit, prin codul sau genetic
este si un mod de a permite o “vizualizare” de ansamblu al elementului in raport cu alte
repere, componente spatiului (subspatii) si permite cunoasterea “evolutiei” lui in aceste
repere asociate, cunoscind legile de transformari relativiste ale subreperului de “plecare”
fata de cel de “sosire”!

Notiunile matematice utilizate in descrierea codului genetic al individului pot fi “extinse”


si la grupuri sociale de dimensiuni ”variabile”, constituind o “baza” generatoare a
fenomenelor sociale.
Evident, aparatul matematc “atasat” unui grup social este mai “vast” si “consistent”,
avind in vedere “interactiunile” sociale de diverse tipuri intre membrii grupului, precum
componentele mecanismelor de schimb intre grup si ”exteriorul”! Totusi, modelizarea
matematica a fenomenului este posibila si nu ridica probleme deosebite, majore.

Dificultatatile apar mai mult in “transpunerea” Modelului matematic (MS) in Testul


Socio-Genetic, care poate fi facuta cu mai “mare” sau “mica” fidelitate.
In functie de “abaterea” de la MS si precizia va fi mai putin exacta sau mai buna, deci
conforma cu realitatea! Insa, in functie de necesitate, pot fi concepute teste care sa posede
o mai “slaba” sau mai “tare” convergenta catre modelul teoretic (MS), procedee
matematice permitind (daca modelul este ales convenabil!) chiar o accelerare a
convergentei testelor catre modelul de baza teoretic, standard (MS).

Ultima etapa si faza finala pentru obtinerea codului, este programul informatic, care
permite “prelucrarea” bateriilor de teste si ale observatiilor care le caracterizeaza, cu o
mare viteza si precizie. Marea lor diversitate si precizia lor, pot fi si ele reprezentative
in”abaterea” de la modelul teoretic (MS)

In concluzie, constatam ca un asemenea MS are cel putin teoretic,”puteri” nelimitate!


Deci aplicatiile lui, “practic”, pot fi nebanuite sau mai exact “necontrolabile”! Iar ideea
ca acest Cod este cuantificat ne sugereaza reducerea numarului de grupe si clase sau
segmente in care pot fi clasificati indivizii unei societati, ceea ce simplifica in mod
sensibil identificarile necesare in cazul infractiunilor sau in cazul identificarii “valorilor”
infractionale ce pot fi comise de membri izolati sau ai unor grupuri sociale.
Acest Cod ne permite in egala masura si o “apreciere” mai corecta (exacta) a
personalitatii individului care este cercetat in cazul unei infractiuni comise, precum si
sensul ei de “evolutie” catre alte repere sociale ca de altfel si “viteza” (probabila!) a
acestei evolutii!

In majoritatea fenomenelor sociale, elementul “generator” este grupul social in general


sau individul in cazul particular. In acest caz exprimarea relatiilor interpersonale in
functie de parametrii sociali de decizie (principali, fundamentali,etc.) este o conditie
necesara, iar o “corelare” individ-grup, grup-mediu exterior, obligatoriu, pentru obtinerea
unui rezultat corect cu o mare probabilitate.

Acest rezultat poate fi “imbunatatit”, tinind cont de precizia matematica a MS conceput,


precum si de legile care vor decurge din el. In general, in “practica” insa, se utilizeaza
MSO (modele standard optimale) in loc de MS (teoretice) care au cele mai mari sanse
probabilistice de “realizare”, avind in vederea complexitatea aparartului matematic
utilizat si precizia rezultatelor necesare.(adica, un MS cu cel mai “ridicat” grad de
precizie matematica, care poate fi ”exploatat” prin teste de cod genetic, in modul cel
mai”accesibil”, fara mari dificultati, relativ simplu!)

Danaila Andrada XII E, Lic. Teoretic Grigore Moisil