Sunteți pe pagina 1din 7

Apocalipsa lui Ezdra

Apocalipsa lui Ezdra

Notă introductivă

Apocalipsa lui Ezdra este de fapt o modestă imitaţie a cărţii apocrife 4 Ezdra. Thilo o
menţionează în prolegomenele la Faptele lui Toma, dar nu se ştie cu certitudine dacă este sau
nu vorba despre 4 Ezdra. Părţi din această lucrare au fost publicate de dr. Hase de la
Biblioteca din Paris, dar la vremea aceea păreau să facă parte din lucrări diferite. Apocalipsa
lui Ezdra este cel mai bine păstrată într-o traducere etiopiană. Manuscrisul datează din
secolul al XV-lea, iar porţiunile mai vechi sunt foarte greu de descifrat. Au existat cu
siguranţă versiuni în greacă, care trebuie să fi fost traduceri ale unui text în ebraică redactat
pe la sfârşitul secolului I d.H. (după unele opinii, secolul al II-lea sau al III-lea d.H.) dar nici
una nu s-a păstrat, cu excepţia versiunilor târzii în limba latină. Sunt cunoscute douăzeci şi
unu de manuscrise conţinând această apocalipsă, cele mai multe datând din secolele XVII-
XIX. Să mai precizăm că textul nu a figurat printre scrierile de la Marea Moartă, în
Apocalypses Apocryphae a lui Tischendorf, lucrarea se găseşte la pp. xxix-xxxiii.

Profetul Ezdra este plin de uimire în faţa tainelor vieţii şi îl întreabă pe Dumnezeu
despre toate lucrurile; însă ceea ce îl tulbură cel mai mult sunt suferinţele pe care le îndură
păcătoşii, întrucât aceştia au păcătuit ca urmare a căderii lui Adam, soarta lor e considerată
chiar mai rea decât cea a făpturilor lipsite de raţiune. Descrierea chinurilor îndurate în
regiunile infernale este consemnată cu multă minuţie. Călător prin Tartar şi deopotrivă invitat
în Ceruri, Ezdra imploră de la Dumnezeu milă pentru cei păcătoşi, insistă în acest sens şi chi-
ar propune să se jertfească pentru izbăvirea lor. În cele din urmă profetul îşi dăruieşte duhul
lui Dumnezeu, care a pregătit pentru el coroana nemuririi.

***

Cuvântul şi descoperirea lui Ezdra, sfântul şi de Dumnezeu iubitul prooroc:

În cel de-al treizecilea an, în ziua a douăzeci şi doua a lunii, pe când şedeam în casa
mea, am strigat şi am zis către Cel Preaînalt: „Doamne, dă-mi1 slava Ta ca să pot vedea
tainele Tale”. Iar când s-a făcut noapte, a venit arhanghelul Mihail, care mi-a spus: „O,
proorocule Ezdra, opreşte-te de la pâine pentru şaptezeci de săptămâni”2. Iar eu am postit
după cuvântul ce mi-a fost spus.

________________________________
1
Adică „descoperă-mi,” sau „arată-mi.”
2
Completat de Tischendorf. Poate că este vorba de zile.

Atunci a venit Rafail, căpetenia oştirilor, care mi-a dat o crenguţă de smirnă. Şi am
postit de două ori câte şaizeci de săptămâni. Aşa am văzut tainele lui Dumnezeu şi ale
1
Apocalipsa lui Ezdra

îngerilor. Şi am zis către îngeri: „Voiesc să mărturisesc înaintea lui Dumnezeu pentru spiţa
creştinilor. Este mai bine pentru un om să nu fie născut, decât să vină în lume”.

Drept aceea, am fost luat la ceruri, în primul cer am văzut o mare oştire îngerească,
care m-au dus la judecăţile ce se fac acolo. Dar am auzit în locul acela un glas care îmi
spunea: „Ai milă de mine, Ezdra, alesule al lui Dumnezeu”. Atunci am zis: „Vai păcătoşilor
care văd om ajuns chiar mai mare decât îngerii, în timp ce ei se chinuiesc în Gheena focului!”
Încât Ezdra l-a rugat pe Dumnezeu: „Fie-Ţi milă de lucrurile mâinilor Tale; nu eşti Tu
compătimitor şi îndelung milostiv? Mai bine osândeşte-mă pe mine în locul sufletelor acestor
păcătoşi; căci este mai bine ca un singur suflet să fie pedepsit, decât întreaga lume să meargă
la pieire”.

Însă Dumnezeu a spus: „Pe cei drepţi îi voi aduce la odihna raiului, căci sunt
milostiv”. Dar Ezdra a spus: „Doamne, pentru ce să-i dai daruri celui drept? Căci aşa cum
cineva s-a tocmit pentru o lucrare, iar după ce o isprăveşte, se duce şi iarăşi se tocmeşte,
lucrând ca o slugă pentru stăpânul său, tot astfel şi-a primit şi cel drept răsplata în ceruri. Ci
spre păcătoşi să arăţi mila Ta, căci ştim că Tu eşti cu adevărat Cel milostiv”.

Atunci Dumnezeu a răspuns: „Cu aceştia nu-mi pot face milă”. Dar Ezdra a stăruit:
„Iată, ei nu pot îndura mânia Ta”. Şi Dumnezeu a spus: „Aceasta este soarta unora ca
aceştia”. Şi a adăugat: „Vreau să-mi fii Mie precum Pavel şi Ioan, căci mi-ai adus nestricată
comoara cea de mult preţ, şi să fii ca un turn de întărire pentru oameni”. Dar Ezdra a zis:
„Este mai bine omului să nu se fi născut. Mai bine îi este lui să nu fie viu. Făpturile
necuvântătoare sunt mai bune decât omul, căci ele nu sunt osândite. Dar Tu ne-ai strâns şi ne-
ai dat Judecăţii. Vai păcătoşilor în lumea ce stă să vină! Căci osânda lor nu va avea sfârşit, iar
focul este de nestins”. Şi pe când vorbeam eu în felul acesta cu Dumnezeu, s-au arătat Mihail
şi Gavriil împreună cu toţi apostolii, care mi-au zis: „Bucură-te, o, bărbat credincios al lui
Dumnezeu!” Iar Ezdra a spus:3 „Scoală-Te, Doamne al Judecăţilor, şi vino cu mine”. Şi
Domnul a zis: „Iată, am pus legământ între Mine şi tine, iar tu să-l păzeşti”. Ezdra a zis: „Vin
acum să-ţi cer, ştiind că Tu mă auzi”.4 Dar Dumnezeu a zis: „Află de la Avraam, părintele
tău, felul în care un fiu trebuie să ceară de la tatăl lui,5 şi atunci să vii să ceri de la noi”.
Atunci Ezdra a zis: „Viu este Domnul, că nu voi înceta să cer de la Tine milă pentru neamul
creştinesc. Unde sunt, Doamne, milele Tale cele de demult? Unde îndelunga Ta răbdare?”
Atunci Dumnezeu a răspuns: „Aşa cum am făcut ziua şi noaptea, tot aşa îmi arăt şi mila Mea
cu cel păcătos; însă acesta trebuia să trăiască în dreptate, nu în viclenie”.

Atunci proorocul a zis: „Cine este cel care l-a plămădit mai întâi pe Adam?” Şi
Dumnezeu a spus: „Eu, cu neprihănitele Mele mâini. Apoi l-am aşezat în rai, să păzească
roadele pomului vieţii. Dar s-a făcut neascultător şi a păcătuit”. Atunci proorocul a zis: „Dar
n-a fost oare ocrotit de un înger? Şi nu era viaţa lui păzită de heruvimi în veci? Cum de-a pu-
tut fi înşelat cel care era în paza îngerilor? Căci Tu le-ai poruncit tuturor să fie [de faţă] şi să
slujească poruncilor Tale6. Dar dacă nu i-ai fi dat-o pe Eva, şarpele nu ar fi înşelat-o. Însă pe
aceia pe care voieşti, pe aceia îi şi mântuieşti, tot aşa cum pe alţii voieşti să îi nimiceşti”.7 Şi
proorocul a mai zis: „Doamne, îngăduie-ne să venim la a doua judecată”.
_______________________________
3
Tischendorf se bazează aici pe o presupunere.
4
Literal, „îţi cer chiar în dreptul urechii Tale”
2
Apocalipsa lui Ezdra

5
Acesta pare să fie sensul textului, chiar dacă pare întrucâtva corupt. Evident, se referă la Avraam
pledând pentru Sodoma.
6
Acest pasaj este foarte corupt în original; unele corectări ar putea ilumina totuşi sensul lui.
7
Compară cu Ieş. 33,19; Rom. 9,18.

Dar Dumnezeu a răspuns: „Eu sunt Cel care am aruncat foc asupra Sodomei şi
Gomorei”. Şi proorocul a zis: „Doamne, Tu te porţi cu noi după cum merităm”. Dumnezeu a
spus: „Păcatele voastre întrec milostivirea Mea”. Proorocul a spus: „Adu-Ţi aminte de
Scripturi, Părinte, Cel care ai măsurat Ierusalimul şi iar l-ai întărit. Miluieşte-ne Doamne, pe
noi păcătoşii; îndură-te de făpturile Tale; ai milă de lucrul Tău”.

Atunci Dumnezeu şi-a adus aminte de cei pe care i-a făcut, şi a zis către prooroc:
„Cum aş putea să Mă îndur de cei care mi-au dat să beau oţet amestecat cu fiere8 şi care nu s-
au pocăit nici măcar atunci?” Iar proorocul a zis: „Descoperă-mi pe heruvimul Tău, şi
îngăduie-mi să ne înfăţişăm împreună la judecată; arată-mi Ziua Judecăţii, în ce fel va fi ea”.
Dumnezeu a spus: „Nu te amăgi, Ezdra; căci ziua aceea este ca atunci când ploaia ar fi
încetat pe faţa pământului; şi judecata cea mai aspră este blândă pe lângă aceasta”. Însă
proorocul a spus: „Nu voi înceta să te rog până când nu voi vedea ziua cea de osândă”.
Dumnezeu a spus:9 „Numără stelele şi nisipul mării; dacă vei putea să le numeri pe acelea,
atunci vei putea să-mi ceri şi lucrul acesta”.

Dar proorocul a spus: „Doamne, Tu ştii că port trup omenesc; cum aş putea aşadar să
număr stelele din cer, ori nisipul mărilor?” Dumnezeu însă i-a răspuns: „Proorocul meu iubit,
nu poate omul să cunoască ziua şi felul arătării10 ei, atunci când lumea va intra la Judecată.
Dar pentru că tu eşti proorocul meu cel mai îndrăgit, ţi-am spus care va fi ziua; însă în care
ceas va fi, pe acesta nu ţi l-am spus”.

Atunci proorocul a zis: „Doamne, spune-mi şi anii”. Iar Dumnezeu a zis: „Dacă voi
vedea îndreptare în lume, şi că aceasta rodeşte, voi avea răbdare cu oamenii; altfel, îmi voi
întinde braţul şi voi apuca lumea din cele patru colţuri şi îi voi aduna pe toţi în Valea lui
Ieosafat11 şi voi şterge sămânţa oamenilor ca lumea să nu mai fie”. A zis proorocul: „Dar
cum va mai fi atunci preaslăvită Dreapta Ta?” Iar Dumnezeu a spus: „Îngerii Mei îmi vor
aduce slavă”. Însă proorocul iarăşi a zis: „Doamne, dacă ai hotărât aceasta, pentru ce l-ai mai
făcut pe om? La ce bun i-ai mai zis părintelui nostru Avraam: «Voi înmulţi sămânţa ta ca
stelele cerului şi ca nisipul de la malul mărilor»;12 unde sunt deci făgăduinţele Tale?”

______________________________
8
Mt. 27, 34.
9
Aceasta este o interpolare făcută de Tischendorf.
10
Comp. 2 Tim. iv. l, 8; Tit. ii. 13.
11
Ioil,4,2.
12
Fac. 22,17.

Şi Dumnezeu a zis: „Mai întâi voi aduce un cutremur pentru pieirea tuturor fiarelor cu
patru picioare şi a oamenilor; iar când vei vedea că fratele îşi lasă fratele pradă morţii, că fiii
se vor ridica împotriva părinţilor, că femeia va uita de soţul ei, că un popor se va porni asupra
altuia cu război, atunci vei şti că sfârşitul este aproape13. În zilele acelea fratele nu se va mai
3
Apocalipsa lui Ezdra

îndura de frate, nici bărbatul de femeia lui, nici prietenii de prieteni, nici robul de stăpânul
lui; fiindcă cel care este vrăjmaşul omului va ieşi din Tartar, şi îi va învăţa multe răutăţi pe
oameni. Deci ce să mă fac Eu cu tine, Ezdro? Ba încă te-ncumeţi să-Mi ceri una şi alta?”

Însă proorocul a zis: „Doamne, nu voi înceta să Te rog şi să Te înduplec!” Şi i-a zis
Dumnezeu: „Numără florile pământului; dacă te vei dovedi în stare, de-abia atunci vei putea
să mă rogi”. Şi proorocul a zis: „Doamne, nu pot să le număr, căci port trup omenesc; însă nu
voi înceta să te rog. Doamne, îngăduie-mi să văd şi locurile dedesubt ale Tartarului”.
Dumnezeu a spus: „Coboară şi priveşte”. Şi [Domnul] mi i-a dat pe Mihail şi pe Gavriil
împreună cu treizeci şi patru de îngeri.

Am coborât optzeci şi cinci de trepte, iar ei m-au purtat în jos încă cinci sute de
trepte. Acolo am văzut un tron cuprins de limbi de foc, în care era aşezat un bătrân. Şi
judecata ce o făcea era plină de cruzime. Aşa că i-am întrebat pe îngeri: „Cine este acesta? Şi
care este păcatul lui?” Îngerii mi-au spus: „Acesta este Irod, care a fost rege pentru o vreme;
a poruncit cândva ca toţi pruncii de la doi ani în jos să fie omorâţi”.14 Atunci am zis: „Vai
sufletului acesta!”

Apoi m-au coborât încă treizeci de trepte. Acolo am văzut focul ţâşnind în sus din
pământ, chinuind mulţime de păcătoşi; dar nu-i puteam zări desluşit, ci doar le auzeam
vaietele.

Şi iar am fost coborât cale de multe trepte, încât le pierdusem numărul. Acolo am
văzut nişte bătrâni, în urechile cărora se învârteau un fel de fusuri de foc. Aşadar am spus:
„Cine sunt aceştia? Şi care este păcatul lor?” Îngerii mi-au răspuns: „Aceştia sunt cei care nu
au voit să asculte”.15

Apoi m-au dus încă cinci sute de trepte [în jos]. Acolo am văzut viermele cel
neadormit şi focul nestins care-i ardea pe păcătoşi. După aceasta, m-au dus în locurile cele
mai adânci ale nimicirii. Acolo am văzut cele douăsprezece plăgi ale Gheenei. Iar îngerii m-
au dus spre miazăzi, unde am văzut un om spânzurat de pleoape, în timp ce îngerii îl biciu-
iau din toate părţile. Aşa că am întrebat: „Cine este acesta? Şi care este păcatul lui?” Iar
Mihail căpetenia mi-a zis: „Acesta este cel care a păcătuit cu cea care l-a născut; pentru că şi-
a împlinit pofta a fost spânzurat în felul în care îl vezi”.

______________________________
13
Compară cu Mt. 24.
14
Mt. 2,16.
15
Sau „care au auzit strâmb."

Apoi m-au dus spre miazănoapte, unde am văzut un om legat cu lanţuri de fier. Iar eu
am întrebat: „Cine este acesta?” Iar arhanghelul a zis către mine: „Acesta este cel care a zis:
«eu sunt fiul lui Dumnezeu, cel care face piatra pâine şi apa vin»“. Proorocul i-a zis lui
Mihail: „Stăpâne, îngăduie-mi să văd cum este la înfăţişare, ca să le spun oamenilor iar ei să
se ferească de el şi să nu creadă în el”. Arhanghelul a zis către mine: „Înfăţişarea acestuia
este precum cea a unei fiare sălbatice; ochiul lui drept, precum luceafărul dimineţii, iar
celălalt ochi stă nemişcat; gura îi este largă de-un cot, dinţii de-o palmă, degetele-i sunt ca
4
Apocalipsa lui Ezdra

nişte coase; urmele paşilor lui, de două palme de late. Iar pe chip i se vede scris un cuvânt:
Antihrist. Acesta a fost înălţat în ceruri, dar va fi coborât până la iad16. Şi va veni o vreme
când se va face copil; şi o alta, când se va face asemenea unui bătrân”.

Atunci profetul a întrebat: „Doamne, de ce îl laşi să înşele spiţa omenească?”


Dumnezeu a zis: „Ascultă, proorocul Meu. Acesta se face şi copil şi bătrân, dar nimeni nu
crede că este Fiul Meu iubit. Apoi va răsuna trâmbiţa, iar mormintele se vor deschide şi
morţii vor învia întru nestricăciunea vieţii17. Atunci vrăjmaşul, auzind înfricoşătoarea
ameninţare, se va ascunde în întunericul cel mai dinafară. Iar cerul, pământul şi mările vor fi
nimicite. Apoi voi arde optzeci de părţi din cer şi opt sute de părţi din pământ”.

A întrebat deci proorocul: „Cum de a păcătuit cerul?” Dumnezeu a spus: „Fiindcă


[...]18 există rău”. Iar proorocul a zis: „Dar pământul, Doamne, cum a păcătuit?” Şi
Dumnezeu a răspuns: „Pentru că vrăjmaşul se va ascunde la auzul trâmbiţei, este destul acest
lucru ca să topesc pământul dimpreună cu toţi vrăjmaşii spiţei omeneşti”.

Iar proorocul a zis: „Doamne, îndură-Te de neamul creştinesc. Iată, am văzut o


femeie atârnând în ştreang şi patru fiare sugându-i sânii”. Îngerii mi-au spus: „Aceasta nu a
voit să-şi alăpteze pruncii, ba chiar i-a aruncat în ape”. Şi am văzut o întunecime grozavă, şi
o noapte care nu avea nici lună, nici stele; şi nu mai erau acolo nici tânăr, nici bătrân, sau
frate cu frate, sau mamă cu prunc, ori soţie cu soţ. Atunci am plâns şi am zis: „O, Doamne
Dumnezeule, îndură-Te de păcătoşi”.

Şi cum am spus asta, a şi venit un nor care m-a tras în sus şi m-a purtat înapoi în
ceruri. Acolo am văzut multe judecăţi. Am plâns cu amar, şi am zis: „Mai bine este pentru
om să nu fi ieşit din pântecele maicii sale”. Iar cei care erau în suferinţe au strigat, zicând:
„Pentru că ai venit atât de aproape, sfântule al lui Dumnezeu, am primit şi noi puţină
alinare”. Iar proorocul a spus: „Fericiţi sunt cei care plâng pentru păcatele lor”.

Atunci Dumnezeu a spus: „Ascultă, Ezdra, cel iubit de Mine. Aşa cum plugarul pune
sămânţa de grâu în pământ, tot astfel şi bărbatul pune sămânţa lui în femeie, în prima lună
este aşa cum a pus-o; în cea de-a doua, începe să crească; în a treia, apare părul; în a patra,
unghiile; în cea de-a cincea, se preface în lapte;19 într-a şasea, este pregătită şi primeşte
viaţă;20 în luna a şaptea are tot ce-i trebuie; în luna a noua, opritoarele porţii femeii sunt
înlăturate; astfel apare omul pe pământ, neprimejduit şi în bună stare”. Dar proorocul a spus:
„Doamne, mai bine i-ar fi fost omului să nu se fi născut. Vai neamului omenesc, când vei
veni cu el la Judecată!”

Şi am zis către Domnul: „Doamne, la ce bun l-ai mai făcut pe om, dacă tot îl dai
Judecăţii?” Atunci Domnul a grăit cu glas puternic: „în veci nu-mi voi face milă cu aceia care
calcă legământul Meu”. Şi proorocul a spus: „Doamne, unde ţi-ai ascuns bunătatea?” Iar
Dumnezeu a zis: „Pe toate câte le-am făcut, pentru om le-am făcut şi din dragoste pentru el.
Dar omul nu a voit să păzească poruncile Mele”.
______________________________
16
Compară cu Mt. 11, 23.
17
1 Cor. 15, 52.
18
Pasaj lipsă în text.
19
Aşa este textul.
5
Apocalipsa lui Ezdra

20
Sau, „suflet".

Şi proorocul a mai zis: „Doamne, arată-mi judecăţile şi raiul”. Atunci îngerii m-au
dus spre răsărit, unde am văzut Pomul vieţii. Şi i-am văzut pe Enoh, pe Ilie, pe Moise, şi pe
Petru, pe Pavel, pe Luca şi Matei, şi pe toţi drepţii, şi pe patriarhi. Şi am văzut acolo cămările
văzduhului, foalele vânturilor şi pivniţele gheţurilor, precum şi judecăţile veşnice.

Apoi am văzut un om care atârna, fiind legat de căpăţâna lui. Îngerii mi-au spus:
„Acest om a mutat hotarele”. Şi am văzut acolo judecăţi mari, încât am zis către Domnul: „O,
Doamne Dumnezeule, cine dintre cei născuţi este fără de păcat?” Şi iar m-au coborât în
Tartar, unde am văzut mulţime de păcătoşi plângând şi tânguindu-se şi văitându-se cu amar.
Şi am plâns şi eu la vederea chinurilor neamului omenesc.

Atunci Dumnezeu mi-a zis: „Au oare ştii tu, Ezdra, care sunt numele îngerilor care
vor veni la sfârşitul lumii? Aceştia sunt Mihail, Gavriil, Uriel, Rafail, Gabutelon, Aker,
Arfugiton, Bebur, Zebulon”.

Apoi am auzit un glas care-mi zicea: „Vino aici şi mori, iubitul meu Ezdra; întoarce
darul care ţi-a fost făcut”. Şi proorocul a spus: „Dar cum aţi putea scoate sufletul din mine?”
Iar îngerii au spus: „Îl putem scoate pe gură”, însă proorocul a zis: „Am vorbit cu Dumnezeu
gură către gură, şi tot nu a ieşit”.21 Iar îngerii au spus: „Îl vom scoate atunci prin nările tale”.
Şi proorocul a zis: „Nările mele au mirosit buna mireasmă a slavei lui Dumnezeu”. Iar îngerii
au spus: „Putem să-l scoatem prin ochii tăi”, însă proorocul a spus: „Ochii mei au văzut
spatele lui Dumnezeu”.22 Iar îngerii au zis: „Putem să îl scoatem prin coroana creştetului
tău”, însă proorocul a spus: „Am păşit alături de Moise pe munte, şi nu a ieşit nici atunci”.
Îngerii au spus: „Îl putem scoate prin rănile tălpilor tale”. Şi proorocul iarăşi a spus:
„Picioarele mele au păşit în jurul altarului”. Aşa că îngerii au trebuit să plece, fără să fi
izbândit nimic, zicând: „Doamne, nu-i putem lua sufletul”.

Atunci [Dumnezeu] a zis către Fiul Său Unul născut: „Pogoară-te, Fiul Meu iubit,
împreună cu oştire mare de îngeri, şi vino să iei sufletul iubitului Meu Ezdra”. Iar Domnul,
având cu Sine mare oştire de îngeri, a spus către prooroc: „Dă-mi mie încrederea ce ţi-am
dat-o ţie; cununa a fost pregătită pentru tine”23. Proorocul a spus: „Dacă aşa binevoieşti Tu,
Doamne, ia sufletul meu căci îl pun pentru neamul omenesc ca să-ţi faci milă cu el”.
Dumnezeu a spus: „Fiindcă eşti muritor şi pământesc, nu eşti în măsură să îmi ceri nimic”.
Proorocul a zis: „Nu voi înceta să te înduplec în veci”. Dumnezeu a spus: „Renunţă acum la
această datorie; cununa îţi este pregătită. Vino şi mori, ca să poţi fi încununat”.

Atunci proorocul a început să spună, plângând: „O, Doamne, la ce bun că am tot


încercat să te înduplec, dacă tot mă voi coborî în pământ? Vai mie, vai mie, că voi ajunge
hrană viermilor! Plângeţi pentru mine voi toţi drepţii şi sfinţii, căci deşi mi-am pus sufletul
pentru alţii, sunt acum dat morţii. Plângeţi pentru mine voi toţi drepţii şi sfinţii, căci acum voi
merge în adâncul Gheenei”.

______________________________
21
Compară cu Deut. 34,10.
22
Compară cu Ieş. 33, 23.
23
Compară cu 2 Tim. iv. 8.
6
Apocalipsa lui Ezdra

Iar Dumnezeu i-a zis: „Ascultă Ezdra, iubitul Meu: Eu, care sunt fără de moarte, am
îndurat blestemul crucii; am gustat oţet şi fiere; am fost pus în mormânt, şi i-am înviat pe cei
care sunt ai Mei; L-am chemat pe Adam din Gheenă ca să mântuiesc neamul omenesc. Prin
urmare, nu te teme de moarte; căci ce ai de la Mine, adică sufletul, va merge în rai; iar ceea
ce este din pământ, adică trupul, se va întoarce în locul de unde a fost luat”.24

Şi proorocul a zis: „Vai mie, vai mie! Încotro voi scăpa? Ce voi face? Nu ştiu ce să
mă fac”. Atunci fericitul Ezdra a început să spună: „O, Dumnezeule cel veşnic, Făcătorul
lumii, care ai măsurat cerurile cu cotul şi care cuprinzi pământul într-un pumn,25 care mergi
în care trase de heruvimi, care l-ai luat la ceruri pe proorocul Ilie în carul de foc,26 care dai
hrană tuturor făpturilor, de care toată făptura tremură şi se îngrozeşte dinaintea puterii Tale, -
ascultă-mă pe mine, cel care Te-a rugat atât de stăruitor, şi dăruieşte binecuvântare cerească
tuturor celor care copiază această carte, ca şi celor care o au sau îşi amintesc de numele meu
şi cinstesc amintirea mea; şi binecuvântează-i pe aceştia în toate lucrările lor după cum l-ai
binecuvântat pe Iosif, şi nu-ţi aminti de răutăţile lor de dinainte atunci când vor veni la
Judecată. Cât despre cei care nu au crezut în cele scrise aici, să ardă precum Sodoma şi
Gomora”.

Şi s-a făcut un glas către el, zicând: „Ezdra, iubitul Meu, toate lucrurile pe care le-ai
cerut vor fi date acelora”. Pe loc şi cu multă cinste şi-a dat sufletul lui cel de mult preţ, în
ziua a douăzeci şi opta a lunii octombrie. Înmormântarea i-a fost pregătită cu tămâie şi
cântări de psalmi. Iar scumpul şi sfântul lui trup dăruieşte veşnic tărie sufletelor şi trupurilor
acelora care vin la el cu cinstită dorire.

Că a Lui este împărăţia şi Puterea şi Slava, a Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

_______________________________
24
Eccl. 12, 7.
25
Isaia, 40,12.
26
IV Regi 2,11.

(Mai amănunţit despre Iad vezi: „O revelaţie Divină despre Iad”, n.r.)
(Vezi şi alte Evanghelii apocrife: http://www.scribd.com/people/documents/236910-
billydea , n.r.)