Caile de administrare a medicamentelor Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per os),prin rect, sub

piele-subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai se numesc enterale,celelalte parenterale.In afara de caile aratate,in cazuri rare ,medicamentele pot fi administrate epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac. Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica), starea pacientului (constienta, inconstienta sau voma). Administrarea medicamentelor pe cale orala Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros. Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Scopul folosirii acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor: -efecte locale: favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; protejeaza mucoasa gastrointestinala ; inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;dezinfecteaza tubul digestive; -efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative). Medicamentele care se administreaza pe cale orala: -lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii; -solide: -tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ; -pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita; -pulberile nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ;

purgativele saline). antiinflamatoare sau combinatii fixe ale celor amintite.ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex.Pe cale respiratorie se pot administra unele substante sub forma de aerosoli (penicilina. dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului. de biodisponibilitatea preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent. sau prin injectie intratraheala. apoi oprirea respiratiei pentru 1015 secunde. Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia. Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon. in egala masura. fluidificarea sputei .expectoratia . Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum spray-urile.decongestionarea mucoasei cailor respiratorii. permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei. Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul administrarii. presurizate. inhalerele cu pulberi uscate. adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate . pentru combaterea hipoxiei. Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice.-granulele se masoara cu lingurita . Eficienta unui tratament medicamentos depinde. in timp. Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a . Este necesara. de asemenea. care permit eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului. Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului.etc) sau injectii intratraheale. Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata. lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori . Tehnica in sine nu este complicata. imbogatirea aerului inspirat in oxigen . tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite. pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). -unele pulberi se dizolva in apa. Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale. nebulizatoarele.

Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism . Administrarea medicamentelor pe cale parenterala Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv. Daca pentru preparatele orale (solutii.a. deci prin injecţii. gura se clateste bine cu apa. uneori. cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile. chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris. Dintre avantajele utilizării acestei căi cităm: absorbţia uşoară.hemoragii).etc).calmarea durerilor . cea ce determină o instalare rapidă a efectului ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor digestive introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor. exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si. pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau cu intoleranta digestiva(varsaturi.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut.atenuarea peristaltismului intestinal. bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens. precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor. obtinerea unui efect . -efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra unor organe sau sisteme (inima-ex.greturi. Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor.atenuarea proceselor inflamatoare locale. pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale .sistem nervos. prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile . Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte locale sau generale a medicamentelor: -efecte locale : golirea rectului. acul fiind adaptat la seringa. Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase. Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu tulburari de deglutitie .trecerea medicamentelor prin ficat. dupa administrare.unor efecte secundare locale. comprimate s. larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic. supozitoare cu digitala. clisma cu cloral hidrat. Preparatele farmaceutice inhalatorii.ex. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă. Administrarea medicamentelor pe cale rectala Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.

Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore .difteric. fie sunt distruse in tubul digestiv.poate servi .cu hemoragie digestiva . Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vederea diagnosticului radiologic. -in inima – injectia intracardiaca.in contact cu anticorpii din organism .fiind mai accesibila si lipsita de foliculi pilosi.injectia intavenoasa si injectia intraarteriala .patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii . curativ. Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri . de obicei. in urgentele medicale pentru un efect rapid.iar pielea ia aspectul unei “coji de portocala”. In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe anestezia locala prin infiltrare.De asemenea .direct proportionala cu gradul de sensibilizare. in sange se realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide.in tesutul celular subcutanat.Dupa dezinfectia tegumentului . Administrarea prin injectare se realizeaza.in situatii de exceptie se pot injecta regional substante citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea. fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa administrarea orala: medicamente care se absorb putin sau deloc. -tesutul muscular.acesta se intinde usor . Daca injectia este corect facuta . cand bolnavii sunt necooperanti.rapid .ocazional.pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la . aflati in stare de coma sau inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru administrare orala. -terapeutic:-administrarea medicamentelor.3 ml.injectia intramusculara. fiind extrem de eficace in urgente.injectand 0.la locul injectarii apare o papula .injectia subcutanata.de exemplu . In scop diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene care.Injectarea intraperitoneala.varsaturi.etc.1-0. Injectiile in seroase se folosesc foarte rar. Injecţia intradermică se face cu scop explorator. -in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor.care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante.in functie de antigenul introdus (tuberculina. dar si foarte periculoasa. -sub piele.produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie). Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a antebratelor .antigen hidatic. -in vasele sanguine.cu bizoul scurt. Scopul injectiilor: -explorator . In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale.posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient . anestezic. Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele: -grosimea dermului.injectia intradermica.strict intradermic. -injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.

permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat administrarea pe cale orala. Totusi .regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni . Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit (penicilina.vase mari sau trunchiuri nervoase . sunt fine si cu bizoul lung. Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ. Acele.apoi dam drumul la cuta . Pregatire si desfasurare . Pentru a evita nervul sciatic. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii.mai mult pentru solutiile uleioase -.hormoni).Pin miscari de lateralitate verificam daca acul este in hipoderm .Pe cale intramusculara se administreaza medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase.unde hipodermul este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente. si tratarea .la baza caruia introduce acul cu o miscare rapida .fata interna a membrelor . lungi de la 6 la 8 centimetri . cel mai des in fesa.fata peretelui antero-lateral al abdomenului .fata laterala a toracelui. cu scopul de a evila durerea.dupa care injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin distensia brutala a pielii.bolnavii cu tumori abdominale si ascita .Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi. utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile uleioase (relativ dureroase).aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intr-un vas hipodermic.se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei. Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie injectata .fata posterioara a bratului. susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii. in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti. Acul este infundat perpendicular.Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele stang tegumentul pana face o cuta. O injectie intramusculara. Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei. Calea intramusculara prezinta unele particularitati.paralel cu suprafata zonei . Este important sa se verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin.cu ace mai lungi si bizoul lung. Injecţia subcutanată se face numai in scop terapeutic si consta in introducerea substantei in hipoderm .In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor tegumentare care acopera reliefuri osoase . cu o lovitura seaca. dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa. Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei.

Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putin adecvate la injectarea intramusculara. localizarea venelor etc. Durere la locul injectarii 3.substante care produc hemoliza. administrarea în totalitate a dozei prescrise.folosind in aceste cazuri perfuzia. Injectia o data terminata si acul scos. Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor? 1.precipita proteinele plasmatice.lucru care se intampla la administrarea orala.) si nu poate fi practicata decat de un personal specializat. unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri ale corpului. mai intensa si mai rapida decat pe alte cai. medicamentul este partial transformat de tubul digestiv. Necroza locala a tesuturilor 5. Incarcarea vaselor cu solutiile injectate. Injectia se face de cele mai multe ori in plica cotului. SIDA. Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă a efectului dorit.lezeza endoteliul vascular. Pregatire si desfasurare . destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata. O injectare intravenoasa. Infectii locale sau sangerari locale 4. bacterii) 6. Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exemplu virusuri hepatitice.Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii sau emulsii. O injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5 centimetri lungime. dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii. Evitarea trecerii medicamentului prin ficat . care le si poate .induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi. cu bizou scurt.sunt toxice pentru miocard. Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie. toate substantele din tubul digestiv trecand mai intai prin ficat. se dovedeste necesar sa se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze. Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de solutii injectabile . care nu mai trece in vasele de sange. Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la administrarea orala 2.O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise (deosebirea venelor de artere. la administrarea pe cale orala. ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. care poate sa si elimine o parte din medicament. prin introducerea directa a medicamentului in circulatia sangvina. permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul.administrarea durand intre 1 sau mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor). medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. 7. Injectarea necesita aplicarea unui garou.

pudre.in vestibulul nasal.unguente. nu sa se absoarba). 8. de exemplu). crematorii pentru neutralizarea lor. mixturi.medicamentele injectabile sunt mai scumpe. cu exceptia unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinatie este insa sa ramana la locul administrarii.unguente . Scopul administrarii este dezinfectia si decongestionarea mucoaselor. Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii. sapunuri medicinale. Necesita deseori internare. Costuri mai mari . pulberi. bai medicinale. Necesita mobilizarea personalului medical pentru administrare.compresa medicamentoasa. vasopresina etc). O absorbtie foarte rapida o realizeaza administrarea pe cale inhalatorie.unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon. in general. nitroglicerina) sau in cazul unor substante care sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine. 10. Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual. in cazul unor medicamente care se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat (ex. etc.se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel. sunt necesare dezinfectate. Administrarea unguentelor Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival . seringi. paste. bucala.in conductul auditiv extern. Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala. . Executie : -in sacul conjunctival . pe mucoasa vaginala. Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor Pe suprafata tegumentelor . intrarectal etc) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (daca se face abstractie de medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea. -in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata. ace. Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt: -lichidele se administreaza prin badijonare . creioane caustice.in conductul auditiv extern. cu costurile aferente 11. cale de administrare de asemenea rar utilizata (in anesteziologie. conjunctivala. intranazal.pe marginea pleoapelor .metaboliza. 9.

Administrarea pulberilor Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe o bagheta de sticla.care se prelungeste cu 20-25 cm de la tampon. .acoperit de tifon.Tamponul este confectionat din vata presata .prin apasare pe partea plina a tubului. Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor vaginale .-unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful