Caile de administrare a medicamentelor Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per os),prin rect, sub

piele-subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai se numesc enterale,celelalte parenterale.In afara de caile aratate,in cazuri rare ,medicamentele pot fi administrate epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac. Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica), starea pacientului (constienta, inconstienta sau voma). Administrarea medicamentelor pe cale orala Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros. Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Scopul folosirii acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor: -efecte locale: favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; protejeaza mucoasa gastrointestinala ; inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;dezinfecteaza tubul digestive; -efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative). Medicamentele care se administreaza pe cale orala: -lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii; -solide: -tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ; -pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita; -pulberile nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ;

Tehnica in sine nu este complicata. Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata. sau prin injectie intratraheala. imbogatirea aerului inspirat in oxigen . Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent. fluidificarea sputei . pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). presurizate.ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex. Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum spray-urile. Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale. Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul administrarii. Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice.expectoratia . de biodisponibilitatea preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia. Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a . pentru combaterea hipoxiei. apoi oprirea respiratiei pentru 1015 secunde. purgativele saline). Este necesara. permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei. Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia. -unele pulberi se dizolva in apa. in timp. care permit eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului. lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori .etc) sau injectii intratraheale.decongestionarea mucoasei cailor respiratorii. dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului. in egala masura. inhalerele cu pulberi uscate. nebulizatoarele.Pe cale respiratorie se pot administra unele substante sub forma de aerosoli (penicilina. Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate. Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului. tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite. Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate . de asemenea. Eficienta unui tratament medicamentos depinde. antiinflamatoare sau combinatii fixe ale celor amintite. adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate.-granulele se masoara cu lingurita . Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon.

pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale . acul fiind adaptat la seringa. supozitoare cu digitala. cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv.trecerea medicamentelor prin ficat. deci prin injecţii. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă.atenuarea peristaltismului intestinal.ex. Dintre avantajele utilizării acestei căi cităm: absorbţia uşoară. Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu tulburari de deglutitie . obtinerea unui efect . bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens. Daca pentru preparatele orale (solutii. precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor. prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile .a.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut. Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism . clisma cu cloral hidrat. Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte locale sau generale a medicamentelor: -efecte locale : golirea rectului. dupa administrare. Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor. exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si. gura se clateste bine cu apa. chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris. uneori.etc). Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase. Administrarea medicamentelor pe cale rectala Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.calmarea durerilor . comprimate s.greturi. Preparatele farmaceutice inhalatorii.sistem nervos.atenuarea proceselor inflamatoare locale.hemoragii). -efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra unor organe sau sisteme (inima-ex.unor efecte secundare locale. larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic. pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau cu intoleranta digestiva(varsaturi. cea ce determină o instalare rapidă a efectului ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor digestive introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor.

injectia intavenoasa si injectia intraarteriala .in functie de antigenul introdus (tuberculina.in contact cu anticorpii din organism .varsaturi. fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa administrarea orala: medicamente care se absorb putin sau deloc. Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele: -grosimea dermului.posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient .1-0. Scopul injectiilor: -explorator . -terapeutic:-administrarea medicamentelor. In scop diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene care. -sub piele.antigen hidatic.ocazional.iar pielea ia aspectul unei “coji de portocala”. Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a antebratelor . de obicei. Injecţia intradermică se face cu scop explorator. fie sunt distruse in tubul digestiv.rapid .3 ml. In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe anestezia locala prin infiltrare.care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante. in urgentele medicale pentru un efect rapid. -tesutul muscular.Dupa dezinfectia tegumentului . dar si foarte periculoasa.in situatii de exceptie se pot injecta regional substante citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea. aflati in stare de coma sau inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru administrare orala. anestezic. Administrarea prin injectare se realizeaza.cu bizoul scurt.injectia intramusculara.Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore .acesta se intinde usor . curativ. fiind extrem de eficace in urgente.direct proportionala cu gradul de sensibilizare.la locul injectarii apare o papula .pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la .patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii .Injectarea intraperitoneala. in sange se realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide. Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri .injectia subcutanata. -in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor.strict intradermic.injectand 0.in tesutul celular subcutanat. Daca injectia este corect facuta .de exemplu . Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vederea diagnosticului radiologic.injectia intradermica.De asemenea .cu hemoragie digestiva .difteric. cand bolnavii sunt necooperanti.produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie).fiind mai accesibila si lipsita de foliculi pilosi.etc. In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale. -in vasele sanguine. -injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.poate servi . -in inima – injectia intracardiaca. Injectiile in seroase se folosesc foarte rar.

Pe cale intramusculara se administreaza medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase. Acul este infundat perpendicular.se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei.fata laterala a toracelui. O injectie intramusculara. Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii.paralel cu suprafata zonei .vase mari sau trunchiuri nervoase .bolnavii cu tumori abdominale si ascita . cu o lovitura seaca.mai mult pentru solutiile uleioase -. cel mai des in fesa. Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa. Este important sa se verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin.hormoni). utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile uleioase (relativ dureroase). Acele. intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti.fata posterioara a bratului.fata interna a membrelor . cu scopul de a evila durerea.aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intr-un vas hipodermic. Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ.fata peretelui antero-lateral al abdomenului .Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi. lungi de la 6 la 8 centimetri . Calea intramusculara prezinta unele particularitati.la baza caruia introduce acul cu o miscare rapida . susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii. sunt fine si cu bizoul lung. Injecţia subcutanată se face numai in scop terapeutic si consta in introducerea substantei in hipoderm .Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele stang tegumentul pana face o cuta.apoi dam drumul la cuta .Pin miscari de lateralitate verificam daca acul este in hipoderm . permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat administrarea pe cale orala. Totusi . si tratarea .unde hipodermul este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente.In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor tegumentare care acopera reliefuri osoase . Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie injectata . Pregatire si desfasurare . Pentru a evita nervul sciatic.regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni .dupa care injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin distensia brutala a pielii.cu ace mai lungi si bizoul lung. Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit (penicilina.

medicamentul este partial transformat de tubul digestiv. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putin adecvate la injectarea intramusculara.folosind in aceste cazuri perfuzia. prin introducerea directa a medicamentului in circulatia sangvina. Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de solutii injectabile . care poate sa si elimine o parte din medicament. Durere la locul injectarii 3.substante care produc hemoliza.lucru care se intampla la administrarea orala.sunt toxice pentru miocard. Injectia o data terminata si acul scos. medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri ale corpului.lezeza endoteliul vascular. O injectare intravenoasa. O injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5 centimetri lungime. Incarcarea vaselor cu solutiile injectate. Injectia se face de cele mai multe ori in plica cotului. Injectarea necesita aplicarea unui garou.) si nu poate fi practicata decat de un personal specializat. care nu mai trece in vasele de sange. bacterii) 6. cu bizou scurt. Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exemplu virusuri hepatitice. 7. Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la administrarea orala 2. care le si poate . localizarea venelor etc. Infectii locale sau sangerari locale 4.administrarea durand intre 1 sau mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor).Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii sau emulsii. dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii. ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. administrarea în totalitate a dozei prescrise. toate substantele din tubul digestiv trecand mai intai prin ficat. Necroza locala a tesuturilor 5. Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie. mai intensa si mai rapida decat pe alte cai.precipita proteinele plasmatice. SIDA. Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă a efectului dorit.O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise (deosebirea venelor de artere. destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata. Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor? 1. permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul. Evitarea trecerii medicamentului prin ficat . Pregatire si desfasurare .induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi. la administrarea pe cale orala. se dovedeste necesar sa se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze.

Executie : -in sacul conjunctival . 10. crematorii pentru neutralizarea lor.unguente. Administrarea unguentelor Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival . sapunuri medicinale.in vestibulul nasal. cu costurile aferente 11. Costuri mai mari . 9.medicamentele injectabile sunt mai scumpe. Necesita deseori internare. sunt necesare dezinfectate. de exemplu). in cazul unor medicamente care se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat (ex.in conductul auditiv extern. nitroglicerina) sau in cazul unor substante care sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine. pe mucoasa vaginala. vasopresina etc). Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala. pudre. O absorbtie foarte rapida o realizeaza administrarea pe cale inhalatorie. in general. intranazal. pulberi. 8. conjunctivala. bucala. mixturi. bai medicinale. etc. -in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata. Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor Pe suprafata tegumentelor . intrarectal etc) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (daca se face abstractie de medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea.se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel. cu exceptia unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinatie este insa sa ramana la locul administrarii. Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii. Scopul administrarii este dezinfectia si decongestionarea mucoaselor.unguente . . Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt: -lichidele se administreaza prin badijonare . ace. Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual. cale de administrare de asemenea rar utilizata (in anesteziologie.metaboliza. seringi.compresa medicamentoasa.in conductul auditiv extern. nu sa se absoarba). paste.pe marginea pleoapelor .unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon. Necesita mobilizarea personalului medical pentru administrare. creioane caustice.

prin apasare pe partea plina a tubului.care se prelungeste cu 20-25 cm de la tampon.Tamponul este confectionat din vata presata . Administrarea pulberilor Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe o bagheta de sticla. . Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor vaginale .acoperit de tifon.-unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful