Caile de administrare a medicamentelor Substantele medicamentoase se introduce de obicei in organism prin cavitatea bucala (per os),prin rect, sub

piele-subcutanat,intravenos,intramuscular,intratraheal.Primele doua cai se numesc enterale,celelalte parenterale.In afara de caile aratate,in cazuri rare ,medicamentele pot fi administrate epidural,intraperitoneal,intraarterial,intracardiac. Alegerea corecta a caii de administrare se realizeaza in functie de forma farmaceutica si avantajele sau dezavantajele administrarii medicamentelor: gradul de biotransformare la nivelul primului pasaj intestinal si hepatic, absorbtia, gravitatea bolii (acuta sau cronica), starea pacientului (constienta, inconstienta sau voma). Administrarea medicamentelor pe cale orala Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor ,acestea putandu-se resorbi la nivelul mucoasei bucale si a intestinului subtire sau gros. Majoritatea medicamentelor administrate oral sunt absorbite suficient de repede, patrunzand in circulatie prin traversarea peretelui intestinal. Viteza si intensitatea pasajului principiului activ depind de mai multi factori. In primul rand, daca unul sau mai multe medicamente sunt administrate in acelasi timp si daca in momentul administrarii persoana are stomacul plin sau gol. Medicamentul administrat oral si pe stomac plin se absoarbe mult mai greu decat pe un stomac gol. Unele medicamente cum sunt antiacidele, care neutralizeaza aciditatea gastrica, sunt administrate oral pentru a obtine un efect direct pe stomac sau pe tractul digestiv. Medicamentele administrate sublingual trec rapid in sange, traversand mucoasa bucala bogata in vase sangvine. Scopul folosirii acestei cai este obtinerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor: -efecte locale: favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor digestive; protejeaza mucoasa gastrointestinala ; inlocieste fermentii digestive,secretia gastrica ,in cazul lipsei acestora ;dezinfecteaza tubul digestive; -efecte generale : medicamentele administratepe cale orala se resorb la nivelul mucoasei digestive ,patrund in sange si apoi actioneaza aupra unor organe ,sisteme ,aparate (antibiotice,vasodilatatoare,cardiotonice ,sedative). Medicamentele care se administreaza pe cale orala: -lichidele: siropuri,uleiuri,emulsii; -solide: -tabletele,drageurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare .Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale (nitroglicerina) se aseaza sub limba ; -pulberile divizate in casete amilacee ,sau capsule cerate-se inmoaie inainte caseta in apa si se aseaza pe limba pentru a fi inghitita; -pulberile nedivizate –se dozeaza cu lingurita sau cu varful de cutit ;

Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare precum spray-urile. antiinflamatoare sau combinatii fixe ale celor amintite. nebulizatoarele. care permit eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.Pe cale respiratorie se pot administra unele substante sub forma de aerosoli (penicilina. Utilizarea caii respiratorii permite administrarea unor substante active cu actiune preponderent locala precum bronhodilatatoare simpatomimetice sau anticolinergice. fluidificarea sputei . Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei active din care sa poata fi aspirata lent. Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale. adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. sau prin injectie intratraheala. presurizate. Este necesara. imbogatirea aerului inspirat in oxigen . pentru combaterea hipoxiei. apoi oprirea respiratiei pentru 1015 secunde. Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului. Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate. Calea respiratorie se preteaza la administrarea medicamentelor avand in vedere suprafata de peste 100 metri patrati a alveolelor pulmonare si vascularizatia lor bogata. permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei. -unele pulberi se dizolva in apa. tranziteaza caile arborelui bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite. de biodisponibilitatea preparatului prescris si de aderenta pacientului la regulile de administrare a acestuia. purgativele saline).-granulele se masoara cu lingurita . lichide fin pulverizate sau sub forma de vapori . Pe cale respiratorie se administreaza : gaze sau substante gaze ificate . pe gura sau pe nas (spacer-ul este prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). de asemenea.decongestionarea mucoasei cailor respiratorii. Tehnica in sine nu este complicata. Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a . Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare speciala in timpul administrarii. Scopul administrarii medicamentelor pe aceasta cale este: dezinfectia. Eficienta unui tratament medicamentos depinde.expectoratia . in timp. inhalerele cu pulberi uscate.etc) sau injectii intratraheale.ceai si apoi se administreaza sub forma de solutii (ex. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie Calea respiratorie se utilizeaza pentru administrarea (prin inhalatie) anestezicelor generale volatile si unor gaze ca oxigenul si bioxidul de carbon. dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea dispozitivului. in egala masura.

comprimate s. Administrarea medicamentelor pe cale parenterala Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul digestiv. supozitoare cu digitala. deci prin injecţii. cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile. Preparatele farmaceutice inhalatorii. exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare prealabila si. Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor. larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic.ex. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în stare lichidă.) modul de administrare este relativ simplu si binecunoscut. Medicamentele sunt administrate pe aceasta cale pacientilor cu tulburari de deglutitie . precum candidozele orale in cazul administrarii corticosteroizilor. Dintre avantajele utilizării acestei căi cităm: absorbţia uşoară.unor efecte secundare locale. -efecte generale: prin absorbtia medicamentelor la nivelul mucoasei rectale pot actiona asupra unor organe sau sisteme (inima-ex.greturi. Daca pentru preparatele orale (solutii.etc).atenuarea peristaltismului intestinal.atenuarea proceselor inflamatoare locale. prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile . Administrarea medicamentelor pe cale rectala Calea rectala reprezinta una din caile digestive de administrare a medicamentelor.calmarea durerilor . Scopul administrarii medicamentelor pe cale rectala este obtinerea unor efecte locale sau generale a medicamentelor: -efecte locale : golirea rectului. obtinerea unui efect . dupa administrare. clisma cu cloral hidrat. pacientilor la care se doreste evitarea circulatiei portale . gura se clateste bine cu apa.trecerea medicamentelor prin ficat. cea ce determină o instalare rapidă a efectului ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor digestive introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor. acul fiind adaptat la seringa.a. bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv in acest sens. Medicamentele se administreaza pe cale rectala sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase.hemoragii). Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism . chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea corecta a produsului prescris. uneori. pacientilor operati pe tubul digestiv superior sau cu intoleranta digestiva(varsaturi.sistem nervos.

varsaturi.cu hemoragie digestiva .care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante.rapid . curativ.Citirea reactiei se face intre 30 minute si 72 de ore .iar pielea ia aspectul unei “coji de portocala”.injectia intramusculara. Injectarea intraarteriala este rezervata pentru substantele radioopace folosite in vederea diagnosticului radiologic.Injectarea intraperitoneala. anestezic.3 ml.injectia intavenoasa si injectia intraarteriala . cand bolnavii sunt necooperanti. Daca injectia este corect facuta .produc o reactie maculo-papuloasa locala (intradermoreactie). Injectiile in seroase se folosesc foarte rar. Zona de electie pentru astfel de injectii este fata anterioara a antebratelor . Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele: -grosimea dermului.acesta se intinde usor . -injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.difteric. dar si foarte periculoasa. in urgentele medicale pentru un efect rapid. In urma administrarii medicamentelor pe aceasta cale.in functie de antigenul introdus (tuberculina.injectand 0. -tesutul muscular. In scop terapeutic se introduc substante medicamentoase pentru desensibilizarea sau se incepe anestezia locala prin infiltrare.fiind mai accesibila si lipsita de foliculi pilosi. de obicei.De asemenea .poate servi . Injecţia intradermică se face cu scop explorator.etc. In scop diagnostic:injectarea diverselor antigene sau alergene care. -sub piele.pentru introducerea de substante citotoxice sau de radioizotopi la . fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa administrarea orala: medicamente care se absorb putin sau deloc.direct proportionala cu gradul de sensibilizare. fie sunt distruse in tubul digestiv. -in inima – injectia intracardiaca.in tesutul celular subcutanat. in sange se realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide.cu bizoul scurt.Dupa dezinfectia tegumentului . -terapeutic:-administrarea medicamentelor.in contact cu anticorpii din organism .de exemplu . Scopul injectiilor: -explorator .posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient .in situatii de exceptie se pot injecta regional substante citotoxice sau metaboliti protectori fata de acestea.ocazional. Administrarea prin injectare se realizeaza. fiind extrem de eficace in urgente.patrunzand cu acul paralel cu suprafata pielii . -in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor.antigen hidatic.1-0.strict intradermic. -in vasele sanguine.injectia subcutanata.injectia intradermica. Se utilizeaza seringa de 1 ml si ace mici si subtiri . aflati in stare de coma sau inconstienta sau in caz de contraindicatie pentru administrare orala.la locul injectarii apare o papula .

apoi dam drumul la cuta . dar mai putin rapida si mai putin precisa decat cea pe cale venoasa.regiunea gatului si capului si zonele unde se exercita presiuni .fata laterala a toracelui.Pe cale intramusculara se administreaza medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase. Acul este infundat perpendicular.In pricipiu injectia se poate efectua pe toata suprafata corpului cu exceptia zonelor tegumentare care acopera reliefuri osoase .vase mari sau trunchiuri nervoase . Administrarea intraarteriala a medicamentelor poate cauza reflexe puternice sau poate fi urmata de aparitia unui hematom la locul injectiei. permite o actiune mai rapida si mai precisa a medicamentului decat administrarea pe cale orala.paralel cu suprafata zonei .cu ace mai lungi si bizoul lung.fata posterioara a bratului. utilizata mai ales in cazul administrarii de produse ca solutiile uleioase (relativ dureroase).dupa care injectam lent solutia pentru a nu produce dureri prin distensia brutala a pielii. lungi de la 6 la 8 centimetri .Pin miscari de lateralitate verificam daca acul este in hipoderm .fata interna a membrelor .Se dezinfecteaza pielea in zona respectiva si apoi prindem intre indexul si policele stang tegumentul pana face o cuta.fata peretelui antero-lateral al abdomenului . Totusi . Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. si tratarea . Aceasta cale se utilizeaza de obicei pentru administrarea medicatiei de depozit (penicilina.hormoni). Calea intramusculara prezinta unele particularitati. Acele.se prefera anumite zone de electie ca: fata antero-externa a coapsei. cu o lovitura seaca.unde hipodermul este mai dezvoltat si tegumentul mai mobil pe planurile subjacente. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii.Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi. cu scopul de a evila durerea. susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii. in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti. Pregatire si desfasurare . Pentru a evita nervul sciatic. cel mai des in fesa. Injecţia subcutanată se face numai in scop terapeutic si consta in introducerea substantei in hipoderm .bolnavii cu tumori abdominale si ascita .aspiram apoi putin pentru a verifica daca varful acului nu a patruns intr-un vas hipodermic. sunt fine si cu bizoul lung. Este important sa se verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin.la baza caruia introduce acul cu o miscare rapida . intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Injecţia intramusculară se efectuează în scop curativ. Se utilizeaza seringi proportionale cu cantitatea de solutie ce trebuie injectata . O injectie intramusculara.mai mult pentru solutiile uleioase -.

Nu se pot administra pe cale intravenoasa suspensii sau emulsii. Ce dezavantaje are administrarea injectabila a medicamentelor? 1. mai intensa si mai rapida decat pe alte cai.induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi. 7. Pe cale intravenoasa pot fi injectate cantitati de 1-500 ml solutie. SIDA. Infectii locale sau sangerari locale 4. Ea se utilizeaza atunci cand produsele prescrise sunt iritante si deci putin adecvate la injectarea intramusculara. O injectare intravenoasa. se dovedeste necesar sa se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei echimoze.folosind in aceste cazuri perfuzia.lucru care se intampla la administrarea orala. Incarcarea vaselor cu solutiile injectate. prin introducerea directa a medicamentului in circulatia sangvina.administrarea durand intre 1 sau mai multe minute (in cazul injectilor obissnuite) si cateva ore (in cazul perfuziilor). Pregatire si desfasurare . medicamentul este partial transformat de tubul digestiv. localizarea venelor etc. administrarea în totalitate a dozei prescrise. Necroza locala a tesuturilor 5. Transmiterea de diferiti agenti patogeni (de exemplu virusuri hepatitice. Durere la locul injectarii 3. unde venele sunt mai vizibile comparativ cu alte locuri ale corpului. care poate sa si elimine o parte din medicament. destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se indeparteaza dupa ce vena a fost punctionata. care nu mai trece in vasele de sange.O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise (deosebirea venelor de artere.precipita proteinele plasmatice. Injectia se face de cele mai multe ori in plica cotului. O injectie intravenoasa se face foarte lent cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5 centimetri lungime.lezeza endoteliul vascular. care le si poate . bacterii) 6. Injectarea necesita aplicarea unui garou. Se recurge la calea intravenoasa cand este necesar sa se administreze cantitati mari de solutii injectabile . Injectia o data terminata si acul scos.substante care produc hemoliza. Injecţia intravenoasă se efectuează în scop explorator sau curativ şi oferă o instalare rapidă a efectului dorit. Evitarea trecerii medicamentului prin ficat . Efecte secundare mai puternice si frecvente decat la administrarea orala 2. dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra mainii. medici sau asistente medicale cu diploma de specialitate. toate substantele din tubul digestiv trecand mai intai prin ficat. cu bizou scurt. la administrarea pe cale orala. ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa.sunt toxice pentru miocard. permite o actiune terapeutica difuzata in tot organismul.) si nu poate fi practicata decat de un personal specializat.

pe mucoasa vaginala. Administrarea medicamentelor pe suprafata mucoaselor Se pot administra medicamente pe mucoasa nazala. 9. in cazul unor medicamente care se metabolizeaza foarte mult la prima trecere prin ficat (ex.in vestibulul nasal. de exemplu).medicamentele injectabile sunt mai scumpe.unguente .compresa medicamentoasa. pulberi. intrarectal etc) sau tegumente (transdermic) este mai rar utilizata (daca se face abstractie de medicamentele cu actiune locala) si se apeleaza la ea. vasopresina etc). cu exceptia unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinatie este insa sa ramana la locul administrarii. Scopul administrarii este dezinfectia si decongestionarea mucoaselor.unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon. O absorbtie foarte rapida o realizeaza administrarea pe cale inhalatorie. 8. Administrarea unguentelor Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival . seringi. 10. paste. Pe suprafata mucoaselor se pot administra solutii. ace.se aplica medicamentele care au efect local la acest nivel. bai medicinale.in conductul auditiv extern. conjunctivala.in conductul auditiv extern. -in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata. Pot fi atinse cu acul structuri vasculare sau nervoase Administrarea prin aplicarea medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual.pe marginea pleoapelor . bucala. sunt necesare dezinfectate. etc. sapunuri medicinale. cu costurile aferente 11. Medicamentele administrate pe suprafata tegumentelor sunt: -lichidele se administreaza prin badijonare . Executie : -in sacul conjunctival . . cale de administrare de asemenea rar utilizata (in anesteziologie. pudre. mixturi. Necesita deseori internare. intranazal. crematorii pentru neutralizarea lor. Administrarea medicamentelor pe suprafata tegumentelor Pe suprafata tegumentelor .metaboliza. nu sa se absoarba). in general. creioane caustice. Costuri mai mari .unguente. Necesita mobilizarea personalului medical pentru administrare. nitroglicerina) sau in cazul unor substante care sunt distruse in tubul digestiv (catecolamine.

Tamponul este confectionat din vata presata .acoperit de tifon.prin apasare pe partea plina a tubului.care se prelungeste cu 20-25 cm de la tampon. Administrarea pulberilor Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane de vata montate pe o bagheta de sticla.-unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in care se gaseste . Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma tampoanelor vaginale . .