Diagnosticul riscului. Tipologia riscurilor:

     Riscul reprezinta  variabilitatea rezultatului, afectind rentabilitatea activelor si, in

consecinta, a capitalului investit.

Acest risc poate fi abordat din punc de vedere economic si financiar, pornind de la
disocierea dintre capitalul economic si capitalul financiar. Echilibrul financiar al unei
intreprinderi este asigurat daca rentabilitatea potentiala compenseaza riscul asumat.

     Analiza financiara trateaza problematica riscului in sensul reducerii prin masurile
si actiunile pe care le pot adopta agentii economici, fiid tratate riscurile ce insotesc
activitatea curanta a intreprinderii: riscul economic, riscul financiar, riscul total.

1.)  Analiza riscului economic:

     Riscul economic exprima volatilitatea rezultatului economic la conditiile de

exploatare.

Acest tip de risc depinde de urmatorii factori:

-         Variabilitatea cererii; la cererea produsului instabila, riscul este mare.

-         Variabilitatea pretului de vinzare; firmele ce vind pe piete instabile prezinta risc
accentuat.

-         Variabilitatea costului intrarilor; firmele ce se aprovizioneaza la costuri incerte

sunt expuse riscului ridicat.

-         Capacitatea de a ajusta preturile; capacitatea redusa de ajustare a pretului

produsului la modificarea costului de productie majoreaza riscul economic.

-         Ponderea cheltuielilor fixe in totalul cheltuielilor firmei; la cheltuieli fixe

mari, riscul economic este mare.

Modalitati de apreciere a riscului economic:

-         Marja de securitate si intervalul de siguranta – reflecta pozitia cifrei de afaceri fata
de pragul de rentabilitate.

-         Elasticitatea riscului rezultatului din exploatare la variatiile vinzarilor – masoara

cresterea procentuala a riscului ca urmare a cresterii cu un procent a vinzarilor.
Coeficientul de elasticitate γ, numit si coeficientul levierului de exploatare, se

calculeaza cu relatia: γ =  unde:

                 

                 

1
 3.)  Analiza riscului financiar:

     Riscul financiar reprezinta variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a

modificarii structurii financiare a intreprinderii, si depinde de modul de finantare .
Acest tip de risc se manifesta prin sensibilitatea rezultatului net la variatiile
rezultatului exploatarii si se estimeaza prin elasticitatea ε – coeficient de levier
financiar.

                             ε =  :

Coeficientul de levier financiar exprima modificarea procentuala a rezultatului net ca

urmare a modificarii cu un procent a rezultatului exploatarii.

Valorile coeficientului de levier financiar depind de structura financiara a

intreprinderii:

-         Risc financiar 0 – cind rezultatul net atinge maximul.

-         Risc financiar maxim – cind imprumuturile externe absorb rezultatul exploatarii.

Gradul de indatorare al intraprinderii se analizeaza prin doua rate:

-         Gradul de indatorare pe termen lung – intr-o buna gestiune, gradul de indatorare >
datorii pe termen lung.

      - Gradul de autonomie financiara – stabilit potrivit raportului “capital propriu /

capital imprumutat.

Pentru a putea obtine credite, intreprinderile sunt obligate sa indeplineasca simultan

doua reguli:

           si          

In privinta rambursarii imprumuturilor acordate, institutiile financiare respecta

urmatoarele reguli de baza:

 si 

In concluzie, capacitatea de imprumut a unei intreprinderi se stabileste in functie de

rata de indatorare si capacitatea de rambursare si de garantare.

2
 4.)  Analiza riscului de faliment:

Riscul de faliment consta in capacitatea intreprinderii de a face fata obligatiilor

scadente, ce rezulta din angajamentele anterioare contractuale, fie din operatii curente
a caroro realizare conditioneaza continuarea activitatii.

Analiza situatiei financiare cunoaste urmatoarele tipuri:

-         Analiza statica a riscului de faliment – pe baza bilantului patrimonial. Principalele

instrumente pe care se bazeaza acest tip de analiza sunt: fondul de rulment
patrimonial, ratele de lichiditate si rata autonomiei financiare.

-         Fondul de rulment patrimonial – Diferenta pozitiva intre suma activelor pe termen
scurt si cea a datoriilor pe termen scurt.

               FRP = Active circulante – Datorii pe termen scurt

-         Ratele de lichiditate – pot fi:

                 - rata lichiditatii generale, ca raport intre activele lichidabile in mai putin de
un an si datoriile exigibile in mai putin de un an;

                 - rata lichiditatii reduse, ca raport intre activele lichidabile in mai putin de
un an (fara stocuri) si datoriile exigibile in mai putin de un an.

                 - rata lichiditatii imediate, ca raport intre titlurile de plasamen si

disponibilitati pe de o parte si datoriile exigibile in mai putin de un an, pe de alta
parte.

      - Rata autonomiei financiare – un raport intre datoriile financiare pe termen 
mediu si lung si capitalurile proprii. Aceasta rata trebuie sa fie subunitara.

      - Pe baza bilantului functional – analiza functionala a riscului de faliment ia in

considerare fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR), si trezoreria
neta (TN).

Fondul de rulment reprezinta diferenta dintre resursele aciclice stabile si activele

aciclice stabile.

Nevoia de fond de rulment reprezinta partea din activele ciclice ce trebuia finantate
din resurse stabile.

-         Aprecierea riscului de faliment pe baza relatiilor de trezorerie. Diferenta dintre

fondul de rulment si nevoie de fond de rulment reprezinta soldul de trezorerie.

Echilibrul financiar este asigurat daca FRF > NFR

Daca FRF < NFR, soldul trezoreriei este negativ, deci intreprinderea este nevoita sa
apeleze la imprumuturi pentru a acoperi partial nevoia de resurse financiare.

3
 Daca FRF = NFR, soldul trezoreriei e nul. Aceasta egalitate se regaseste pasager in
practica, fiind mai mult teoretica.

-         Analiza dinamica a riscului de faliment: Bilantul functional nu permite analizarea

evolutiei utilizarilor si resurselor, recurgindu-se la tabloul de finantare. Acesta
contribuie la:

        - Explicarea variatiei patrimoniului in cursul exercitiului;

       -  Explicarea trecerii de la echilibrul initial la unul final;

        - Punerea in evidenta a fluxurilor de datorii si a rambursarii lor;

       - Evidentierea autofinantarii;

      -  Justificarea nivelului trezoreriei;

      -  Explicarea strategiei de cresrere adoptata de intreprindere;

       - Fundamentarea gestiunii previzionale;

       - Aprecierea riscului financiar si de faliment.

  - Analiza riscului de faliment prin metoda scorurilor:

Cele mai cunoscute modele bazate pe aceasta metoda sunt:

       - Modelul Altman: Z = 3,3x1+1,0x2+0,6x3+1,4x4+1,2x5, unde:

                             - x1 – Rezultatul curent inaintea impozitarii / Activ total

                             - x2 – Cifra de afaceri / Activ total

                             - x3 – Capitalizarea bursiera / imprumuturi

                             - x4 – Profitul reinvestit / activ total

                             - x5 – Activul circulant / activ total.

In Romania, la solicitari de credite, bancile evalueaza clasa de risc, care indica:

-         A – performante financiare ridicate
-         B – performante multumitoare
-         C – performante satisfacatoare
-         D – performante scazute
-         E – risc de incapacitate de plata.