Sunteți pe pagina 1din 36

VIOREL BURLACU

alo, poliţia?
arestaţi raza
albastră!

VALERIAN AGALOPOL \

AVENTURA!
LUI GESS
< 4 3 UI
— « U O!

5-1 sliîS

VIOREL BURLACU
5 „
S-o născut la 6 august în
anul 1928 î n laşi. Şi-a continuat,
•oZoo
studiile superioare la Bucureşti.'
In 1946 debutează cu versurf
adunate î n volumul „Orhideea
neagră", iar in 1948 ia un pre-'
miu literar cu o p î e s o inf/-un
act. Colaborează cu versuri,
proză şi reportaj la presa pen­
tru copii şi la emisiunile rodio-
lonicb, fimd printre cei care au
iniţiat „Ora şcolii". In 1948
abandonează publicistica lite­
rară Şl se consacră graficii,
căreia îi rămîne credincios pino
azi. Din 1954 semnează proză
şi poezie satirică în diferite
pubiicafii („Scînteia tinerelului",
„Urzica", „Flacăra" etc.) şi la
radio. Vădeşte o oarecare pre­
dilecţie şi pentru literatura pen­
tru copii, dînd cîteva scenar'i
şi scenete şi o piesă premială
la concursul naţional de dra­

Coleclia „POVESTIRI maturgie „Vasile Alecsandri".


In 1967, in Editura tineretu­
ÎTIINŢIFICO-FANTASTICE" lui I s e publică povestirea de
aventuri „Rocada tragică" şi
editată de revisfa
urmează sâ-i apară o p i e s a în

critlinta f r e i o c f e pentru
lar.
tineretul şco­

J lehnica
In genul nostru, Viorel Bui-
lacu debutează cu romanul pe
care îl olorim cititorilor înce-
Anul XIII — 1 august 1967^ p î n d din acest număr.
VIOREL BURLACU

ALO, POLITIA?
ARESTAŢI
RAZA
ALBASTRĂ!
S C E N A R I U -
ROMAN DE AVENTURI
POLITISTO-ŞTIINTIFICO-
SATIRICO - FANTASTICE

Era o primăvară năvalnică, cu erupţii jloricole parcă unice,


cu o căldură văratică şi cu un cer senin care, ar ji inspirat
spre poezie pe cel mai sobru savant.
Călătoream spre Gibraltar pe coasta Europei, venind din­
spre nord. Plecasem in plin ger arctic, şi acum, doar la
două săptămini de la îmbarcarea in Hamninberg, sărbăto­
ream primăvara. Petrecusem toată iarna in nordul îngheţat,
in parohia-Vuokkiniemi din regiunea Mării Albe, unde îmi
adrLnasem material pentru teza de doctorat pe care o inti­
tulasem : „Controi:>eTsata origine a epopeii Kalevala". Voiam
să adaug, in felul meu, un modest omagiu la eforturile lut
Elias Lonnrot şi ale contemporanilor săi, care considerau că
runele * Kalevalei nu numai că s-au păstrat, ci au şi luat
naştere in sinul poporului karel.
Timpul mă însoţea senin şi călătoria cu „B'ram" — iahtul
pe care mi-l dăruise bătrinul Văinen, buna mea gazdă, omul
care-mi va rămîne in amintire ca un prieten — era o bine­
meritată destindere.
• RUNE ; balade populare, specifice folclorului şl mitologiei;;
karelo-f inlandeze.
Ţărmul, unde ştiam
că voi primi toate des­
fătările pe care nu mi
le îngăduisem în lunile
cit durase documenta­
rea, mă ispitea cu lu­
minile lui multicolore.
Totuşi rezistam eroic.
Mi-era dor de casă.
Doar atunci cînd tină-
rul căpitan al iahtului
hotărî o escală de trei
zile într-un port mă­
runt de pe coastă pen­
tru nu ştiu ce remedieri
tehnice, am catadixit
să cobor pe ţărm şi să
fiu oaspetele utiui hotel
de mîna a doua care
se chema totuşi Luxor.
Se vede treaba însă că
întîmplarea îşi făcuse al­
te planuri în ceea ce
priveşte croaziera mea
spre ţară, pentru că din
prima noapte intrai fă­
ră voia mea într-o a-
ventură mai mult decît
de necrezut.
Îmi luasem cina la barul de la parterul clădirii şi ur­
casem să mă odihnesc in cameră. De jos mă urmăreau larma
localului şi rilmtil îndrăcit al discului din tonomat. Uitin-
du-mă în fugă la numărul stanţat pe tăbliţa de alamă le­
gată de cheie, intrai în încăperea cu numărul 9, fără să mă
mir că u$a era desctiiată. Am aprins lumina şi nu mică mi-a
fost uimirea cînd am constatat că era vorba de un aparta­
ment locuit, în care domnea o asemenea neorînduială de
parcă cineva căutase cu deznădejde peste tot un ac de cra­
vată pierdut. Am vrut să ies, să semnalez hotelierului în­
curcătura, dar în clipa cînd m-am întors spre uşă m-am
pomenit faţă în faţă cu un individ care îndrepta spre ifiine
un revolver destul de ciudat. Nu sînt de felul meu un tip
fricos, dar nici un erou de romane poliţiste, deprins cu fel
de fel de figuri de jttdo şi dotat cu un singe rece exemplar.
Aşa că m-am retras cîţiva paşi şi m-am aşezat destul de spe­
riat pe marginea patului cu ochii ţintă la necunoscut.
— Îmi pare bine că sînteţi rezonabil, mi-a spus omul,
într-un amestec ciudat de franceză, germană şi engleză.
— De ce n-aş fi, de vreme ce eşti aşa de hotărît să stăm
de vorbă, i-am replicat in acelaşi „limbaj", căulind să par
cit mai calm. O să-ţi dai seama că ai greşit camera şi o să
pleci. Nu cred că te-am văzut vreodată în viaţa mea, aşa
că dară ai n?$fe sorMetţ'di cineva nu le poţi rezolva cu
mine.'-Nu sînt •iri'i.ix pp rart>-l cauţi.
Omal azimhit ingăduitpr., asemenea unui pastor care şti0
perfect că'Virificredinciosuiriiri faţa lui are pe cuget cine ştie
ce păcat dacă l-a rhelsiiat să-l spovedească.
— Şi zi, nrion c h e r a m i , nu eşti dumneata acela ? Ai umor,
domnule, şi-mi ptăci, numai: că aş vrea să-mi placi şi mai
midt.-De aceea te .'i'ătuieso'să-mi predai fără alte comentarii
caietul cu,'însemnăH..
L-am privit uimit: şi oarecum amuzat, pentru că, in afara
unei rrtici seT^neie :Cu o pijama, cu o maşină de ras şi cu
alte, mărunţişuri'de • toaletă, bagajtil meu rămăsese pe iaht.
Am ridicai din-,limeri,^ curios insă la culme să aflu care
anume dintre datele culese de mine îl puteau interesa pe ne­
cunoscutul ce mi se prezentase într-un mod atit de puţin
politicos, dar atit de categoric, l-am aruncat destul de demn
servieta, iar el a prins-o cu dexteritate. A deschis-o cu
o mină şi, dor>edind din noii cit de puţin bun-simţ avea,
î-a răspindit conţinutul pe podeaua, curată de altfel, a
camerei.
— L-oi lăsat în gară, la bagaje, este ?
— Nu, domnul meu, nu l-am lăsat in gară pentru bunul
motiv că am descins,în acest orăşel pe altă cale, mai precis
pe mare, aşa că...
— Uite ce e, domnule, m-a întrerupt simpaticul meu in­
terlocutor, jucindu-se cu ciudatul pistol într-un fel care mă
îngrijora sincer, nu cred că e nevoie să-ţi dau cuvintul de
onoare ca să mă crezi că în general ştiu să-i fac pe oameni
să vorbească in primele zece minute care se scurg de cînd
le-am făcut cunoştinţa. Deci... caietul cu însemnări şi de­
venim cei mai buni prieteni.
Nu ştiu cum s-ar fi terminat această conversaţie agrea­
bilă dacă în acea clipă uşa n-ar fi fost deschisă fără zgomot,
şi un bărbat de talie mijlocie n-ar fi pătruns în cameră.
Dintr-un pas a ajuns în spatele proaspetei şi simpaticei
mele cunoştinţe şi, cu o lovitură, probabil foarte dibaci ţin­
tită, l-a dărîmat pur şi simplu la picioarele mele.
l-a luat din mină pistolul, pe care l-a băgat într-un bu­
zunar, a închis uşa şi, scoţindu-şi pălăria, s-a apropiat de
mine cu mîna întinsă:
— George Verban, obscur gazetar şi cel mai uluit dintre
toţi locatarii acestui hotel sordid, rosti tînărul într-o en­
gleză impecabilă.
M-am ridicat în picioare .şi i-am întins mîna, murmurîn-
du-mi la fel de nedumerit numele, neştiind cum să mă
port în continuare.
— Cărui fapt datorez această dublă plăcere, am întrebat
privind pe rînd corpul căzut şi pe omul — de ce să nu
recunosc — simpatic din faţa mea. Şi de ce sînteţi cel mai
uluit locatar din hotel ?
— Pentru că, domnul meu, nu ştiu ce căutaţi în cameia
mea. Pe dinsul, mai mult sau mai puţin il aşteptam. Dar
dumneavoastră ?
— Probabil că e o greşeala a. tiotelierului. Mi ,s-a dat
aceeaşi cameră, am repiicat eu necăjit că pol fi luat drept
un intrus.
— Exclus, domnule, cheia e la mine. lat-o, îmi arătă el o
cheie de care se zbuciuma o tăbliţă de alamă. Camera nouă,
cheia nouă.
M-am uitat alarmat la clieia mea şi m-a pufnit risul, giu-
dindu-mă la bătrinul Caragiaie şi la a sa „O noapte fur­
tunoasă". Atwam camera 6. Intrasem ca ziaristul marelui
nostru dramaturg într-o... curte străină. Bineînţeles că i-am
cerut lui Verban cele mai sincere .9CM2e, diipă care mi-am
e.rprimat nedumerirea :
— Şi totuşi, de ce avea omul acesta nevoie de caiettil
meu de note ? Sau e vorba de caietul altcuiva ? Poate^ chiar
de al dumneavoastră ?
— Bineînţeles, domnule, că e vorba de un alt caiet. Şi
chiar de caietul meu de însemnări pentru care cineva ar da,
cred, O sută de mii de mărci, sau de franci, sau de dolari,
sau de lire.
— O aliere pentru nişte insemnări ? O fi vorba, desigur,
de o invenţie şi nu de un reportaj.
— Ba de un reportaj. Dar despre o invenţie. Sînteţi
englez ?
— N i l , domnule Verban. sini itmiâii.
Omul izbucni in ris.
— E un motiv de ilaritate lapliil acesta ? i-am replicai
eu puţin şocat de veselia lui
— îmi cer mii de scuze. N-am ris de asta. Mi-am arMis
aminte de un compatriot al dumneavoastră, un scriitor care
a tratat într-o piesă o întimplare foarte asemănătoare cu
a mea.
Am ris eu de dala asta cii gindul la jovialul nenea lancu
şi la încurcătura cu cheile.
— Vă referiţi la Caragiaie al nostru.
~— Nu, mă gîndeam la Sebastian şi la încurcătura cu ar­
ticolul de ziar ; la Afacerea Protar. Dar e timpul să părăsim
acest loc, adăugă Verban şi, dovedindu-se a fi şi un om de
acţiune, se aplecă şi cu şnurid perdelei il legă zdravăn pe
cel ameţit. îmi pare rău că mi vă pot istorisi totul, dar
timpul meu este extrem de preţios. Bănuiesc că individul
nu e singur şi vreau să părăsesc urgent acest orăşel, în care
mă simt oarecum ameninţat. Cred că nici dumneavoastră
nu sînteţi in deplină siguranţă aici, in hotel. Omul vă cu­
noaşte şi, pină să vă stabilească adevărata identitate, aţi
avea plăcerea unei noi conversaţii cu el sau cu prietenii săi.
Avea dreptate. Mă voi înapoia pe iaht, renunţind la escala
pe care mi-o oferise căpitanul lui „Fram". Voiam tocmai
să plec, cînd un gînd m-a oprit. Vechea şi binecunoscuta
noastră ospitalitate m-a îndemnat să spuni
— Domnule Verban, ce-ar fi să vă consideraţi invitatul
meu. Am în radă un iaht unde nu vă va sicii nimeni, pentru
că nimeni nu va bănui că sînteţi acolo...
Şi astfel se face că în noaptea aceea am devenit ascultă­
torul unei poveşti aproape neverosimile, pe care mi-a is­
torisit-o noul meu prieten, ziaristul. O întîmplare care s-a
petrecut într-o singură noapte, toamna trecută, şi pe care
George Verban o avea scrisă într-un caiet voluminos cu
coperte albastre.
Cînd şi-a terminat lectura, mi-am exprimat nedumerirea:
— Faptele sînt clare, întîmplările la care ai participat s-au
petrecut acum opt luni. De ce-i mai interesează caietul du-
mitale ? Şi de fapt cine sînt cei care se dau în vînt după
el ? Oamenii lui Rowen ?
— Nu, nepreţuitul meu prieten. Poliţia. Şi, mai precis,
noul comisar-şef Wim. Poliţia vrea acest caiet. Este singurul
document realizat pe date autentice, din care reiese cit sînt
de nepregătiţi pentru astfel de cazuri. Am vrut să-l public
acolo, în ţara unde s-au petrecut evenimentele, şi au prins
de veste. De aceea cutreieră după mine drumurile Europei
ţi ale Americii.
— Bine, bine, şi cit o să dureze cursa asta ? Ce ai de
gînd să faci totuşi cu el ? Nn-i mai simphi să renunţi la
publicarea lui ?
— Am şi renunţat. Unul dintre colegii mei de facultate,
azi regizor cinematografic, turnează o peliculă fidelă însem­
nărilor mele. Premiera filmului va avea loc în mai puţin de
o lună. Atunci de-abia voi scăpa şi eu de grijă şi voi putea
să dorm liniştit.
— Şi fata ? Cu fata doctorului Stone ce s-a intîmplat ?
Din finalid povestirii dumitale înţelesesem că se deschisese
perspectiva unei idile între ziarist şi ea.
— Camely. E o fată adorabilă. -Joacă rolul principal
in film.
— Şi dumneata nu joci ?
— Nu ! Eu mă las fugărit de băieţii aceia simpatici, a
căror mostră am lăsat-o la hotel. Ciştig timp. Nimănui nu-i
dă prin minte că in vremea asta Ervin turnează filmul.
— Platourile unde sînt ?
— Chiar pe insula unde e laboratorul doctorului Stone.
Dar s-a făcut ziuă. Te las să admiri răsăritul de soare. Eu
plec. La ora nouă am un tren spre nord.
!ntr-adetw, marea devenise strălucitoare. Prin hublou se
vedeau căsuţele adormite de pe ţărm, nimbate de o ceaţă
viorie.
— Nu vrei să mai rămii ? l-am întrebat. Noi mai stăm aici
două zile. Ai putea să te odihneşti. De ce să te, expui mereu
pericolului ?
— Care pericol ? îmi replică vesel ziaristul. Inamicii mei
sînt doar poliţiştii unui stat civilizat. Nu vor îndrăzni să de­
vină prea plictisitori. Să ştii însă că mi-ai dat o idee pe
care nu ştiu dacă pot îndrăzni să ţî-o mărturisesc. Ţi-e tare
dor de România, nu-î aşa ? Vrei să ajungi cit mai repede
acasă ? Ai acolo, desigur, o nevastă brunetă, poate şi un
băiat la grădiniţă...
L-am privit amuzat.
— într-adevăr, am acolo o nevastă care e însă blondă
şi un băiat care e flăcău in toată puterea cuvîntului. Bine­
înţeles că mi^e dor de ei. Totuşi, ca să fiu sincer, ai reuşit să
mă ispiteşti. Vrei deci să pornim cu iahtul spre insula
aceea.
George Verban zîmbi şi dădu afirmativ din cap.
— Renunţi să-i mai hărţuieşti ?
— Mă gîndesc că nu vor bănui niciodată că am plecat cu
dumneata şi că vor cerceta mai departe uscatul, alergînd
după presupusa mea umbră.
— Deci, plecăm!
— Plecăm, dar peste două zile.
Am pornit însă în aceeaşi seară. Defecţiunea ivită s-a
reparat mai repede decît socotise căpitanul lui „Fram" Şi
iată că astfel am schimbat itinerarul pe care mi-l propu­
sesem. Peste o săptămînă ancoram într-un mic golf de pe
o insulă artificială situată undeva în nordul Oceanului
Atlantic, la întretăierea paralelei 51° cu meridianul 35°.
Am asistat la turnarea ultimelor secvenţe ale filmului, ba
chiar am jucat in rolul unui agent de poliţie, teribil de
neîndeminatic. Pelicula urmează să apară în curînd pe
ecrane. M-am înapoiat în ţară cu o intîrziere de o lună.
La despărţire, George Verban mi-a întins carnetul cu co­
perte albastre în care era scenariul filmiilui, spunîndu-mi:
— la-l! De acum nu mai reprezintă nici o tentaţie pentru
cei din poliţia metropolitană.
— Iţi mulţumesc. Păcat însă... rostii eu cu un gînd as­
cuns, de care parcă mi-era puţin jenă.
— Te mănîncă stiloul ? Ai vrea să-l traduci in româneşte.
Zi că nu !
— Cum o să zic dacă m-ai prins 7
— N-ai decît să-l traduci. Ţi-l dăruiesc.
Şi l-am trculus. lată-l!
8
— Grazzia, signore *... dar un
foc n-aveţi ? Blestemata mea de
brichetă s-a udat de tot, sacra­
Ploaia deasă care începuse de mente ! insistă falsul beţiv, în»-
dimineaţă n-avea de gînd să se jurînd.
oprească prea curînd. Palele Şi î n momentul în care omul,
m a r i de apă mătură şoseaua, v i z i b i l enervat, bagă mîna î n
iar şfichiul biciuitor a l v î n t u l u i buzunar după foC, o l o v i t u r ă
se năpusteşte asupra pădur ii, cruntă î l năruie în braţele agre­
smulgînd ultimele frunze de pe sorului. Uri Scurt fluierat se
crengile amorţite de f r i g . F u l ­ aude dinspre maşină, semn că
gere mari zdrenţuie bezna, şi şoferul fusese făcut inofensivT ^
scurgîndu-se î n paratrăsnetul „ B e ţ i v u l " îşi saltă ca pe un f u l g
v i l e i din apropiere, urmate de povara şi o aşază pe canapeaua
b u b u i t u l surd al tunetului care din spate a limuzinei elegante
despică liniştea monotonă a care străluceşte î n ploaie. Aicij,
serii. un tampon îmbibat cu un nar­
L a umbra deasă a gardului cotic face restul.
v i u , două siluete de bărbaţi aş­ — Şi acum, carro bambino,
teaptă î n ploaie. Veghea înde­ eu o să i n t r u î n vilă. Anunţă-l.r
lungată n-a reuşit să-i facă să-şi pe Haar să vină să stea în ma--
caute adăpost la b a r u l d i n apro­ şină pentru orice eventualitate.
piere. O să pătrund î n casă cu cartea
— M a i aştept zece minute şi, de vizită a acestui prea stimat
dacă n u vine, mă duc să iau un sir L l o y d Stephenson, rosteşte
gin. A m îngheţat al dracului, italianul, silabisind scrisul de
rosteşte cel mai înalt cu o voce pe un pătrat de carton scos d i n
domoală şi obosită. buzunarul victimei. T u te duci
— De acord. Cînd te înapoiezi şi aştepţi î n faţa ferestrei pe
t u mă duc eu. care ţ i - a m indicat-o. î n cîteva
Şi din nou liniştea copleşită minute o să-ţi arunc t r u p u l f i ­
de monotonia ploîi se aşterne zicianului. Prinderi cu atenţie.
peste tot. T i m p u l se scurge î n ­ Şeful ţine foarte m u l t l a sănă­
cet, îngrozitor de încet. Lungul tatea l u i Stone. E ora nouă,
vrea să se depărteze spre bar, adaugă şi se depărtează grăbit
dar o maşină stopează, scrîş- spre vilă.
n i n d î n faţa v i l e i . Cei doi tre­ L a cîteva momente după ce
sar, apoi se depărtează încet pătrunde î n clădire, una dintre
u n u l de altul, luînd-o pe lîngă ferestrele întunecate ale clă­
gardul care împrejmuieşte clă­ d i r i i ia o culoare albăstruie.
direa. Scundul trece d r u m u l şi Curînd, l u m i n a difuză şi ne- ;
taie calea o m u l u i care coboară, clară cuprinde ca o ceaţă f e ­
un personaj impozant, cu o restrele de alături, tot zidul.
barbă asiriană.
— N - a v e ţ i idee cît o f i cea­ Intr-o încăpere somptuoasă,
sul ? rosteşte tărăgănat Scun­ la cîteva sute de kilometri de­
dul, clătinîndu-se. A r e u n g i n părtare de locul unde se con­
minunat, A b r a h a m ăsta. Cred sumase micul incident de mai
că m-am... t u r t i t . * In limba Italiană în original
O m u l care coborîse din ma­ (n.t.)

şină îşi priveşte î n fugă ceasul


şi aruncînd un „opt şi cincizeci
şi c i n c i " vrea să se depărteze.
înainte, pe o insulă de la între­ într-o ceaţă albăstruie savan­
tăierea paralelei 51° cu m e r i ­ tul, cufundat cu desăvîrşire în
dianul 35°, un grup numeros de experienţa la care lucrează,
oameni sînt aşezaţi în fotolii reuşeşte cu gi'eu să audă v o r ­
confortabile dinaintea unei mese bele valetului care trebuie să
şi ascultă cu atenţie cuvîntul repete a treia oară :
unui bărbat înalt, bine făcut, cu — Domnule doctor, sir Lloyd
faţa zîmWtoare. Stephienson aşteaptă în lirol.
— Astăzi e o zi mare pentru Fizicianul, trezit parcă d i n ­
mine, domnilor, şi vreau să t r - u n vii5, rosteşte :
cred că va f i pentru noi toţi.
— Stephenson ? A h , da ! Să
V o m asista la una dintre cele
intre, să intre. I l aşteptam. Dă-i
mai formidabile experienţe pe
u n halat albastru de protecţie.
care ştiinţa le-a înregistrat v r e ­
Să v i n ă mai repede. Tocmai
odată. Este vorba, precum ştiţi,
începe reacţia.
de fabricarea u r a n i u l u i pe cale
sintetică, pornind de la elemen­ Curînd, în spatele doctorului
t u l 243 supus acţiunii „razei a l ­ Stone apare silueta sportivă a
bastre". V - a m convocat aici pe i t a l i a n u l u i , îmbrăcat î n t r - u n ha­
dumneavoastră, care reprezen­ lat alba.stru.
taţi tot ce are ţara noastră mai — Bună seara, domnule
avansat în materie de ştiinţă, Stone !
pentru a viziona, pe acest ecran, — Bună seara, sir, rosteşte f i ­
întîmplările care se vor desfă- zicianul fără să ridice ochii de
.şura la mine acasă. Să n u vă pe masa de experienţe... A p r o -
surprindă f a p t u l că voi f i şî piaţi-vă !... Să n u scăpăm nimic
eu acolo. L a sfîrşitul experien­ din măreţia momentului. Des­
ţei vă veţi da seama că u m i l u l pre ziua de astăzi va scrie isto­
dumneavoastră coleg, doctorul r i a fizicii. Experienţa e pe cale
în fizică Ricliard Stone, a găsit să-mi reuşească. P r i v i ţ i î
posibilitatea să rezolve în mod I n clipa următoare elementul
sui-generis problema ubicui­
spre care savantul îndreptase
tăţii...
fasciculul de raze albastre ca­
Şi spunînd acestea, celebrul pătă o culoare violetă şi un
descoperitor al stonitului se n i m b de bronz pare că-1 î n ­
aşază în fotoliu şi apasă o clapă conjură.
indigo de pe tabloul de co­ — V e n i ţ i mai aproape, sir...
mandă care se află în faţa l u i .
Dar nu-şi termină fraza. Cu
I n semiobscuritatea ce se î n -
un gest scurt, celălalt î l loveşte
stăpîneşte, pe l u c i u l peretelui
în creştet, prăbuşindu-l pe
din faţă apar chienarele a opt
parchet. I l ia repede în braţe
ecrane de televiziune în culori.
şi se apropie de geam. Dar cînd
— Domnilor, e ora nouă. î n ­ atinge i v ă r u l ferestrei, un şoc
cepe experienţa secolului, ier­ puternic î l aruncă odată cu pre­
t a ţ i - m i lipsa de modestie. ţioasa povară la pămînt. Pen­
t r u aproape un m i n u t rămîne
paralizat. Dezmeticit, caută dis­
V i l a fizicianului Stone e c u ­ perat o altă cale de ieşire, dar
fundată în bţznă. I n camera rUcl o uşă nu se desenează pe
a?e cărei ferestre par învăluite pereţii netezi, fără zugrăveală
ai camerei. Nici chiar uşa p r i n
10 care pătrunsese în laborator.
Din ce în ce mai disperat, i n ­
trusul îl zgîlţîie pe Stone, p u -
nîndu-i sub nas un flacon m u l u i şi cade afară pe un str-dt
ciudat. Curînd, acesta descliide cu garoafe roşii. •
ochii, dar rămîne surd la toate Ca l a u n semnal, o umbră ;
întrebările şi ameninţările falsu­
ţîşneşte de sub nucul mare din j
l u i Stephenson. Privirea i se
fixează asupra aparatului gene­ grădină, ridică t r u p u l căzut şi, i
rator de raze albastre care se în goană, sub palele de ploaie, j
răsturnase. A c u l indicator al fuge p r i n iarba udă spre gardul |
u n u i ceas atinsese cifra indicată v i u . A i c i , ajutat de cineva de 1
cu roşu şi urca mai departe. Cu afară, trece preţioasa povară
un horcăit neomenesc, metalic dincolo. Imediat apoi, două ma­
parcă, Stone rosteşte cu greu­ şini rulează cu viteză uluitoare |
tate : pe şoseaua dreaptă ca un f i r de i
— Raza... raza albastră... aţă. L a p r i m u l cot, acolo unda j
Acul... autostrada începe să însoţească |
apele înspumate ale marelui :|
— La dracu cu toate razele f l u v i u , p r i m u l vehicul, în care |
tale... Spune mai bine cum ie­
şim de aici. Spune că altfel... sînt t r u p u r i l e adormite ale l u i ij
L l o y d Stephenson şi ale şofei'u- ]
Un rîs nervos cutremură
l u i său, se prăvăleşte în unda \
t r u p u l fizicianului. zbuciumată a r î u l u i . ]
— Că altfel ce ?... Mă ucizi ?,.. I n a doua maşină, Lungul ia î
Eşti ridicol !... A i să m o r i ca un lent v i r a j u l , p r i v i n d m u l ţ u m i t i
şobolan. Raza n u mă părăseşte.
t r u p u l pe care-1 culesese de pe |
Vezi indicatorul ? Urcă, urcă...
stratul cu garoafe roşii şi care '
Cînd o să ajungă sus, gata !
acum se odilmea pe bancheta {
Cuprins de spaimă, necunos­ de alături. A p o i , mărindu-şi v i - ,|
cutul prinde din nou în braţe
teza, maşina se pierde în noapte, 1
corpul l u i Stone şi aleargă ne­
spre nord. |
buneşte p r i n odaie, r ă s t u m î n d
cîteva stative cu eprubete. B i - î n urmă, ecoul purtat de vînt i
ruindu-şi teama, revine lîngă tălăzuieşte departe o bubuitură |
fereastră şi, cu mîna fizicianu­ stranie. I n j u r u l vilei, un mă- |
l u i , încearcă s-o deschidă toc­ nunchi de raze albastre ţîşneşte J
mai cînd acul atinge punctul spre boltă. Zeci de culori, de
m a x i m . Explozia unei butelii cu la albastru pînă la roşu, verde,
gaz striveşte aerul d i n cameră, violet, dau impresia unui i n ­
şi t r u p u r i l e celor doi sînt des­ cendiu neobişnuit, care se stinge
părţite. U n u l dintre corpuri e brusc. Negura îmbracă iarăşi î
proiectat în fereastră. Sub greu­ vila. Ploaia a stat.
tatea l u i , geamul cedează. După După zece minute de mers
o fracţiune de secundă, lacul cu o viteză fantastică, Lungul
din apropiere începe să fiarbă virează la dreapta pe un d r u m I
şi o nouă explozie dărîmă aripa de ţară. Maşina ajunge curînd i
opusă a clădirii. într-o pădurice şi se strecoară j
Liniştea şi întunericul cuprind p r i n t r e pomi pînă îi apare în 'j
iarăşi vila. T r u p u l rămas pe faţă un mic aerodrom. N u de- :
podea se agită cîteva momente, parte se ghiceşte silueta cenuşie •
apoi înţepeneşte. Celălalt mai a u n u i avion trimotor care pare -i
oscilează p u ţ i n pe pervazul gea­ să-l aştepte. Cu t r u p u l celui r ă - s
pit în braţe. Lungul urcă în ]
grabă pasarela. O mînă î n m ă n u - |
şată î l ajută să 11pătrundă î i i ]
burta aparatului şi imediat u n J
u r u i t puternic umple zarea. |
Crengile pomilor se zbuciumă în agreabil să n-ai nici o a c t i v i ­
torentul de aer iscat de elicele tate după atîtea peripeţii. Să
puternice.
stai opt zile în pat ori în f o ­
A p a r a t u l rulează de-a lungul
pistei de iarbă şi curînd ia înăl­ toliu, să citeşti reviste, să bei
ţime, topindu-se în umbra mare citronadă şi să dormi e tot ce-şi
a nopţii. poate dori un detectiv. Ca un
pisoi, nu, Gladys ? Şi nici mă­
car să nu răspunzi la telefon. Da
chiar s-o neglijezi şi pe micuţa
întins în fotoliu, detectivul Alice, care ţi-ar putea face o
Green citeşte o revistă satirică
vacanţă plăcută. Pur şi simpiu,
ilustrată, fumîndu-şi l i n i ş t i t ţ i ­
gara. I n sfîrşit, e liber. L i m p e ­ dispări,jt pentru toată lumea.
zise destul de anevoie cazul Pisica îi răspunse cu un căs­
încurcat al asasinării avocatu­ cat şi, ca un făcut, chiar atunci,
lui Raab de către p r o p r i u l său soneria stridentă a telefonului
f i u şi detectivul primise opt
zile de concediu binemeritat. ţîrîie o dată, de două ori, de
O săptămînă şi o zi de odihnă trei ori. Iritat, Green ridică re­
în care n u voia nici măcar să ceptorul şi răspunde cu voce
gîndească. piţigăiată :
— E plictisitor, rosteşte el
— A l o ! Da, casa Green. Pof­
tare, mîngîind blana roşcată a
pisicii siameze, dar e colosal de t i m ?... Nu. Domnul detectiv n u
e acasă... î m i pare rău, desigur
12 c-ar f i p r i m i t i n v i t a ţ i a la ban­
chetul dat de dumneavoastră în
cinstea tinerelor fete. A, da, un
..SfiiJliîJ.eii,.JbâJŞalLcitaţ. j o ajtă
ţară... Se înapoiază peste exact experienţă decisivă... Alo, p o l i ­
opt zile. ţia ? Arestaţi raza albastră !
— Poftim ? ! Care rază a l ­
Rîzînd, detectivul pune recep­
bastră ?
torul telefonului în furcă şi se
Green sare în sus : cunoştea
trîn-teşte satisfăcut în pat. Peste povestea „razei albastre". Ştiau
un m i n u t însă, telefonul zbîr- de ea doar patru oameni d i n
nîie iar. î l lasă să sune o vreme, poliţie. Detectivul îi aprecia
apoi, agasat, ridică totuşi recep­ uriaşa însemnătate ştiinţifică.
— ...toate semnalele de alar­
torul. Răspunde cu aceeaşi voce
mă ău fost scoase din funcţiune,
piţigăiată, amuzat de joc şi si­ continuă vocea fetei. Aparatele
gur că mica stratagemă îi va de televiziune au prins cîteva
reuşi din nou : umbre furişîndu-se p r i n iarba
— A l o ! Cum ?... Care so­ grădinii... Arestaţi „raza a l ­
bastră" !
ţie ?... Eu, domnule comisar, îşi
Ca o furtună, Green se î m ­
coboară detectivul glasul, mă bracă, uitînd de cele opt zile de
iertaţi ! Vreau să scap de tele­ concediu şi, după un minut,
foane nedorite... N u , n u de d u m ­ „ J a g u a r u l " său v e r n i l zboară
neavoastră... şi, în t i m p ce spre vila fizicianului, unde u r ­
mează să se întîlnească cu b r i ­
vorbeşte, chipul l u i Green ca­ gada mobilă compusă din co­
pătă o expresie de enormă p l i c ­ misarul W i m , sergentul M a x şi
tiseală. Parcă mi-aţi dat opt zile cîţiva agenţi.
de concediu şi azi de-abia e
p r i m a jumătate de zi. Oricît de
interesant ar f i , vreau să mă Elvis Rowen, preşedintele lui
odihnesc... Ei bine, fie... D a ţ i - m i „National U r a n i u m " îşi ia tacti­
cos gustarea. P r i n fereastra
legătura să a s c u l t ! enormă se vede dansul m u l t i ­
L a celălalt capăt al f i r u l u i o color al reclamelor. Bîndu-şi
bandă de magnetofon începe să obişnuitul lapte bătut, impozan­
ruleze, şi Green aude astfel co­ t u l personaj, un om voluminos,
distins, de vreo cincizeci de ani,
municarea pe care poliţia dis­ cu privirea inteligentă, în care
trictuală o primi.se cu trei m i ­ luceşte uneori o căutătură v i ­
nute înainte din partea unei cleană, răsfoieşte ziarele de
femei : seară. Telefonul secret zbîrnîie
uşor şi vestea pe care Rowen o
— A l o ! Poliţia ! ? aude îl bucură imens.
— Da. Poliţia. Cine e la te­ — Toată atenţia, î-şi previne
lefon ? el interlocutorul, toată discre­
— A i c i B H 773—1—812. ţia. La ora nouă acţionezi con­
— Un moment, vă chemăm... form primei variante. Apoi pleci
în pătratul 16, unde te aşteaptă
Se aud întîi cîteva păcănituri, un avion trimotor. Ne î n t î l n i m
apoi vocea ofiţerului de ser­ pe insulă la miezul nopţii.
viciu : E x t r e m de m u l ţ u m i t , Rowen
— A l o ? B H 773—1—812 ? închide telefonul şi se cufundă
— L a telefon fiica fizicianu­ 13
l u i Stone... V e n i ţ i de urgenţă la
v i l a noastră. A avut loc o ex­
plozie care a dărîmat o parte
d li o
n y clădire.
televideofon.
tatăl
boratoruld meu nNuu-cealaltă
..SLâ§fâ.^âJâJiâ.JîaLJl
L mpot
Stephenson...
din E intra
i curăspunde
Ştiu
el îndoar
tăcea
aripă,
şi lsir
a.©
iarla­
mai tioparte în lectură. T e r m i ­
nase tocmai de băut a treia
sticluţă de la|)te bătut cînd o
inserare din coloanele unei ga­ Georgo Verban, un tînăr vioi,
zete de după-amiază îl face să de vreo douăzeci şi cinei de anî,
tresară. Dă la o parte cu un care stă acum în faţa l u i Elvis
gest energic lava cu mîncare şi llowen, caută să realizeze în
întinde pe birou ziarul. Mîna gînd toate legăturile ixisibile î n ­
cu care urmăreşte rîndurile ar­ tre uraniu şi muşte, între „ N a ­
ticol uj ui tremură aproape i m ­ tional U r a n i u m " şi „National
perceptibil. A r t i c o l u l , al cărui Toxic". Cu toate că bietul băiat
t i t l u ,,Va reuşi experienţa doc­ e .socotit destul de isteţ, n u reu­
torului Stone?" de-abia ,se vede şeşte să găsească nimic care să-l
p r i n t r e celelalte t i t l u r i negre liniştească şi să-i explice această
culese cu corp mare, îl face să convocare neaştei^tată.
scoată un mîrîit. Iritat, apasă — Ce ştii dumneata despre
butonul dictafonului : doctoj-ul Stone, tinere? roste.şte
— Cu Scott-Junior, d o m n i ­ cu glas n.sjîru financiarul. Dar,
şoară. Secretara formează n u ­ văzir\d privirea liniştită a celui­
mărul cerut. Ascultă, Scott, în­ lalt, îşi îndulceşte glasul. .Spu­
treabă financiarul, a cui e inse­ ne-mi, te rog, mister Vei'ban, ce
rarea cu Stone din pagina a 32-a şi de unde ştii ?
;) ziarului tău de astăzi ?... Cum — De unde ? .Simplu, am fost
n u ştii ?... Bine, aştept... T r i m i ­ acolo.
te-) urgent la mine... Chiar
— Dimineaţa ? rosteşte parca
acum. O, desigur, mă omor după
amuzat lîowen.
stilul său... Are condei băiatul...
Şi, îiu.hi/.înd dictafonul, pre­ — Da, eu. Ce vi se pare de
şedintele lui ..National Ura­ necrezut? Ziariştii intră peste
n i u m " , care trece drept unul tot...
dintre cei mai calmi oameni de — Cînd ai fost acolo ?
afaceri din ţară, începe să mă- — Zilele asiea. Experienţa pe
soni'c b i r o u l de la un cap la al­ care o făcea îi i-euşise a doua
tul. Do pe ziarul căzut pe oară. Mi-a ai-ătal o sumedenie
parchet îl săgetează parcă a r t i ­ dc muşte moarte. Un insecticid
colaşul anonim : „Chimistul unic !
Stone lucrează la o îndrăzneaţă
— Dă-1 dracului de insecti­
invenţie. Este vorba de noua
cid. Mai bine spune-mi eîl ?
formulă chimică a insecticidului
«Toxicol»-, care, în curînd se va — Cît ce ?
ieftini de zece ori. Desigur că — Tinere, cred că e i n u t i l
noul produs va da destulă bă­ să-ţi spun că n-are r'ost să te
taie de cap acţionarilor t r u s t u - . joci cu mine. A m posibilitatea
lui National Toxic, care, pre­ să te strivesc fără nici un efort.
cum ştim, e deţinătorul celui dacă vreau. Dar- eu întîi îţi ofer.
mai ieftin insecticid de acest Aştept ! Cît ?
gen. Se aşteaptă frămîntări la Minte.'! ziarislnlni lucrează cy:
bursă. E colosal cum o biată înfrigurare. K cotivins acum că
muscă poate da atîta bătaie de articolaşul său răscoleşte unele
cap posesorilor de acţiuni." dintre afacerile domnului Ro-
woii. Dar pe care anume nu
poate şti. Văzuse odată la o c i ­
14 nematecă f i l m u l românesc „ A -
facerea Protar" *, în care era — Eşti nebun ? L'n ziar e o
vorba despre o încurcătură ase­ avere.
mănătoare, ceea ce-i dă ideea — r'aic'â afacerea asta cu,
să facă şi eJ pe atotştiutorul. nu!şt(>le nu i-eprezintă o av e i c ?
— Dumneavoastră ci't ziceţi ? F'entru cîteva clipe, în birou
Rowen î l priveşte cu ochii se aşterne liniştea. FinancianU
mijiţi. se uită ţintă în ochii ziaristului.
— Cît ? repetă el sec. Apoi o luininiţă jucăuşă i se
— Dumneavoastră cît ziceţi ? aprinde în p r i v i r i .
repetă şi gazetarul. — Fie, tinere I „ U r a n i u m Post"
— Să presupunem că aş sem­ e al dumitale ! Bineînţeles însă
na un cec de zece mii... că vei lucra pentru mine.
— O, domnule Rowen. se — î m i pare foarte rău, dar
poate? Aici e totuşi vorba de va f i un ziar neinfluenţabil. î i
muşte... voi schimba şi t i t l u l . Chiar de
— Douăzeci... mîine se va numi „Indepen­
— Nici gînd. dent".
— Treizeci. Şi, d a e a nu p r i ­ — Bine, Verban. A i deci un
meşti, te poţi căra... ziar, eşti director, o să ai ma­
După felul în care-şi frăinîutâ şină, altceva ce ţi-ar m a i
mîinile se vede că ziaristul ar trebui ?
vrea bucuros să renunţe, dar - - A r mai trebui ceva, dom-
jocul î l ispiteşte, creîndu-i chiar ruile Rowen, rosteşte ziaristul.
o ciudată stare dc surescitare. .Silueta masivă a |)reşedintelui
Ştie că-şi joacă existenţa, totuşi societăţii ,,National U r a n i u m " se
întinde coarda mai departe. Se ridică ameninţătoare în picioare.
ridică şi, cu paşi uşori, se î n ­ — Mai trebuie, continuă calm
dreaptă spre uşă. ziaristul, mai trebuie să fumăm
— Vă salut, domnule liowen. o ţigară şi să semnăm un con­
şi tui uitaţi. Noul produs „ T o x i - tract...
col" e de zece o r i mai ieftin Rowen îşi cheamă secretara
decît toate celelalte. Cumpăraţi şi dictează actul prin care
acţiuni în stocuri industriale George Verban este numit
Rowen se lasă î n fotoliu. director al noului ziar „ I n d e ­
— M-am convins că ştii des­ pendent". Apoi semnează docu­
tul. N u mă interesează de unde. mentul şi un cec, şi t î n ă r u l pa­
Treaba ta. Les affaiies soni Ies tron pleacă, zîmbind triumfător.
affaires ! ' Spune-mi ce pretinzi Rowen priveşte o clipă î n
ca să taci ? * Cinel u
urma rîdie la urmă rî:de „Rira
, murmurînd mal
— Să zicem... un ziar... bine (în limba franceză în original
bien
— n.t.) qui rira le dernier" *. A poi
— Cum u n ziar ? apasă
*• In un
limbabuton.
germ O
ană voce joviala
în original
— U n u l dintre ziarele d u m ­ (n.t.)
de bărbat se aude î n cameră :
neavoastră. Oricare dintre cele — Jawohl, Herr15 Direktor !**
cu 24 de pagini. A v e ţ i , î m i pare, — A fost l a mine u n anume
vreo zece. î m i dăruiţi mie u n u l George Verban, ziarist,.. A c u m
cu'Tn
* dedicaţie...
Rowen
In
(D.t.)
(n.t.) româneşte ,cez
limbîal priveşte
fran în uluit.
ă original
în original convins
e în d r u mcă-isprev a„ Uschimba
r a n i u m Post",
titlul
în „Independent". Aş vrea să sant pe care-1 visează din t i ­
nu mai ajungă acolo. nereţe.
— O.K. ! A r i p a dărîmată pare a f i con­
Şi, într-adevăr, George Ver­ struită ulterior şi n-are nici o
ban, director cu contract al zia­ legătură vizibilă cu restul clă­
r u l u i „Independent", nu mai d i r i i . Sub moloz W i m nu des­
ajunge la noua sa redacţie, dar coperă nici o mobilă. L a ce să
din cu totul alte motive. Curios f i folosit încăperea ? Zidurile
la culme şi hotărît să dezlege rămase în picioare par vopsite
cît mai repede enigma în care î n t r - u n violet închis, fosfores­
intrase, porneşte în grabă spre cent.
vila doctorului chimist E d w a r d Comisarul îşi scoate nelipsitul
Stone. său carneţel în care-şi trece
deducţiile şi începe să noteze :
„ L e m n ă r i a complet dispărută
Camera goală, explozia s-a da­
torat unei cauze misterioase".
î n noapte, un automobil care
rulează vu o viteză fantastică Cu carneţelul în mînă, agerul
pe şosea se opreşte cu un scrîş- comisar porneşte mai departe,
net de frîne în faţa v i l e i Stone. hotărît să-şi îndrepte atenţia
Peste cîteva clipe, un a l t u l i se spre partea intactă a casei. Nici
alătură. D i n ele coboară trei o urmă suspectă n u - i atrage
bărbaţi şi se îndreaptă grăbiţi atenţia pe cărarea de pietriş din
spre vilă. Partea stingă a clă­ faţa vilei. Ocoleşte clădirea, a-
d i r i i e dărîmată. Restul, neatins. jungînd în partea din spate
Comisarul W i m , unul dintre ve­ A i c i , văzînd un lac mărginit
teranii poliţiei districtuale, are de o pădurice, W i m rămîne
comanda acţiunii. E un bărbat uluit. Apa lacului parcă fierbe,
robust, intrat în a doua j u m ă ­ iar peştii se zbat în aer. Şi,
tate a v i e ţ i i . A avansat greu şi deşi e plină toamnă, teii sînt
e comisar de 15 ani. Partizan al î n f l o r i ţ i . W i m îşi notează febril
practicilor vechi, conservator la în carneţel : „Cred că au i n ­
culme, e totuşi un t i p agreabil, tervenit fenomene supranatu­
mai ales atunci cînd îşi dă aere rale ; tot lacul clocoteşte". A -
de şef. plecîndu-se cu băgare de seamă,
comisarul vîră mîna în lac, dar
— Voi doi, adică Green şi
o retrage brusc. Apa e glacială,
Max, vă duceţi înăuntru. Eu iar el are acum pe degete ţur­
voi studia dărîmăturile! Dacă ţ u r i de gheaţă. Buimăcit, p o l i ­
vă împotmoliţi, cereţi-mi a j u ­ ţistul se uită speriat în jur. A r
torul. N u întreprindeţi nimic f i v r u t să-l cheme pe Green
fără aprobarea mea. Ţ i n e ţ i le­ înapoi, dar orgoliul î l opreşte.
gătura în permanenţă p r i n r a ­ Şi totuşi, îşi spune el, ar f i
dio cu agentul din maşină. unica ocazie cînd s-ar putea
î n t i m p ce M a x şi Green dis­ convinge şi detectivul Green că
par pe uşa de intrare, b r a v u l există l u c r u r i supranaturale.
comisar începe să cerceteze dă- încearcă să .se calmeze. Rupe
rîmăturile, răscolind cu picio­ o floare şi îi miroase p a r f u m u l
r u l mormanele de moloz. suav asemănător cu al garoafe­
— Accident sau explozie pre­ lor. Zîmbeşte îngăduitor şi-şi
meditată ? gîndeşte el, înfiorat continuă cercetările, căutînd l u ­
de perspectiva 16 u n u i caz intere­ c r u r i noi, f i i n d f e r m convins că
e p r i m u l ofiţer de poliţie care. — Ia slăbeşte-mă ! O să mă
pătrunde în lumea misterioasă primească. Spune-i că sînt de la
a forţelor oculte. Mergînd mai poliţie. Comisarul W i m . Domnul
departe pe malul asfaltat al Stone mă cunoaşte !
lacului, ajunge la locul unde — Cartea dumneavoastră de
Lungul culesese t r u p u l căzut vizită ! repetă pentru a treia
p r i n fereastră. Stratul de ga­ oară valetul.
roafe îi atrage atenţia şi se
Enervat, W i m îl ia de umeri,
apleacă să studieze florile s t r i ­
vite. La atingerea zidului o d u ­ împingîndu-1. Valetul însă nu
rere ascuţită îl săgetează şi o se clinteşte. Comisarul se uită
forţă nevăzută îl trînteşte la u l u i t la el, admirîndu-i în gînd
pămînt. Urechile îi vîjîie şi cî­ cu oarecare gelozie, forţa.
teva momente comisarul stă pa-i — Lasă fleacurile, băiete. Ia-o
ralizat. încearcă să privească în înainte şi nu mai pierde vremea.
preajmă, dar totul pare acoperit Impasibil, servitorul îl p r i ­
de o ceaţă densă, viorie. Cu veşte cu ochi parcă inexpresivi,
mari eforturi se tîrăşte din nou parcă ironici. W i m se hotărăşte
pe malul lacului, unde mole- să-l lase în plata domnului şi
şeala îi dispare. W i m reuşeşte să treacă pe lîngă el, însă, chiar
să se ridice în capul oaselor. în clipa cînd se strecoară pe sub
Surpriza şi şocul avut îl hotă­ braţul întins al valetului, acesta
răsc să abandoneze — cel puţin îl ridică în aer, uşa de la i n ­
deocamdată — locul de a i d . trare ,se deschide automat şi
Aproape alergînd şi uitîndu-se bravul comisar se pomeneşte
mereu înapoi, comisarul ajunge rostogolindu-se pe scări, pînă
la intrarea vilei. Se opreşte o jos, pe pietrişul de la capătul
clipă ca să-şi revină, apoi apasă aleii.
butonul soneriei. Vizorul se des­ U l u i t şi revoltat, poliţistul se
chide imediat şi o voce cu un ridică şi se repede la intrare,
t i m b r u ciudat îl întreabă : făgăduindu-i netrebnicului valet
— Ce d o r i ţ i dumneavoastră ? cel puţin zece zile de arest. Uşa
— Să i n t r u , asta doresc. însă rămîne închisă şi, oricît
Uşa se deschide şi comisarul apasă comisarul pe butonul so­
pătrunde î n t r - u n mic hol de neriei, de dinăuntru nu se mai
primire. î n faţa l u i , un valet aude nici o mişcare. Din ce în
într-o livrea pitorească aşteaptă ce mai nedumerit, stă o vreme
cu o tavă întinsă ; totul pare cu urechea lipită de tăblia uşii,
atît de firesc şi de liniştit încît căutînd să se dezmeticească. N u
poliţistul se întreabă dacă n-au e doar la prima descindere şi se
fost cumva victimele unei farse pricepe să-şi facă datoria. De
de prost-gust. M a i ales cînd va­ data asta însă, totul se petrece
letul rosteşte : altfel ca de obicei.
— Cartea dumneavoastră de Cînd reuşeşte să-şi mai l i m ­
vizită. pezească gîndurile, W i m notează
cu febrilitate în carnet toate î n ­
— Sînt de la poliţie. Unde
t î m p l ă r i l e şi, bineînţeles, con­
sînt ceilalţi ? cluzia la care a ajuns : „Green
— Cartea dumneavoastră de şi Max, desigur, au căzut într-o
vizită I repetă imperturbabil cursă. Bine c-am rămas eu
vocea. A l t f e l domnul doctor nu afară. Voi căuta să-i salvez".
vă primeşte. Şi, băgînd carneţelul în buzu­
17
nar, scoate lampa electrică, ho-
târît să cerceteze metodic din dispare. Cei doi se uită u i m i ţ i
nou partea năruită a clădirii. după el. U i m i ţ i , pentru că nx-i
Iată dărîmăturile. Fasciculul o uşă nu marciiează locul iie
de raze se plimbă peste tot. unde a plecat acesta.
'/.adarnic. Nici o posibilitate de — Drace, ciudată casa ! i ' o S -
comunicare n u se vede nicăieri. teşte Max.
Şi totuşi e imposibil ca fosta Curios şi amuzat totodată,
încăpere să n u f i fost legată Green priveşte atent pereţii.
îritr-un fel cu restul vilei. „ A i Cunoştea reputaţia doctorului
impresia că aripa lovită de ex­ Stone şi-1 considera drept un sa­
plozie era pur şi simplu o vant destul de original. Ştia că
anexă care nu făcuse niciodată intrînd aici niinic nu trebuia
corp comun cu clădirea p r o p r i u - să-l mire. Totuşi de-abia făcuse
zisă". Totuşi acoperişul care mai cunoştinţă cu una dintre ciudă­
atîrnă şi acum, susţinut de ţeniile casei în care locuia pre­
cîteva grinzi de beton, îl face ţ u i t u l om de ştiinţă că detecti­
pe com.i.sar să şovăie atunci cînd vul a şi uitat ce-şi propusese.
vrea să-şi noteze în carneţel — Uşile sînt mascate atît de
această observaţie. Şi în cele dibaci încît nici cel mai destoi­
din urmă renunţă. nic expert n-ar putea să le gă­
Nehotărît, nu ştie cum să ac­ sească, murmură el cu a d m i ­
ţioneze. Singura soluţie e să dea raţie.
(I fugă pînă la maşină să vadă — într-adevăr, confirmă ser-
dacă nu există noutăţi de la fîentul p r i v i n d în .iur.
Cîreen şi de la Max. Dar chiar
atunci, ca într-un f i l m , pe zidul l.'n tablou de comandă cu .şase
neted se desenează o uşă. W i m butoane de diferite culori le a-
ridică lumina lanternei spre des­ trage atenţia.
chizătură, î n razele galbene a- — Pe care dintre ele să fi
pare chipul valetului care îl apăsat valetul ? spune Green
priveşte cu un zîmbet stupid. tocmai în clipa în care servi­
Scos din fire, comisarul se re­ torul se iveşte exact din pere­
pede spre el, călcînd în neştire tele opus celui p r i n care se fă­
peste moloz. Suspecta apariţie cuse nevăzut.
se topeşte însă în beznă, odată — L-am căutat pe domnul
cu uşa, iar W i m se izbeşte zdra­ Stone, dar nu l-am găsit. Poate
văn de perete. In cădere a l u ­ e în laborator, dar acolo n-am
necă pe un morman de putut pătrunde. \ ' u mai fvmc-
cărămizi, care, dislocate, se î m ­ ţionează uşa. O să mai încerc.
prăştie şi totul se surpă. Se Mai aşteptaţi ?
prăbuşeşte î n t r - u n gol parcă — Da, vrem să vorbim neapă­
fără fund. O groază supersti­ rat cu dînsul. Şi cît mai urgent.
ţioasă îl surprinde, şi din gît
ii scapă un strigăt pe care n-ai- Valetul dispare tot aşa de
fi dorit niciodată să-l audă brusc precum apăruse. Rămaşi
vreun coleg invidios. singuri, cei doi încep să cerce­
teze cu minuţiozitate camera.
8 Deodată un zgomot puternic î l
După ce-şi dau cartea de vi­ face pe Green să se întoarcă.
zită, Green şi Max sînt i n v i t a ţ i î n t r - u n colţ, sergentul se luptă
in holul de primire, iar valetul cu un necunoscut. Detectivul
Green se furişează după un f o ­
18 toliu şi îşi scoate revolverul.
N-are însă cum să tragă ; ar Voind parcă să continue spu­
putea să-l rănească pe sergent. sele detectivului, robotul .se r i ­
De aceea asistă neputincios la dică, trece nepă.sător p e lîngă
ei şi, ca şi cum nimic nu s-ar
lupta mută ce se dă între cei f i întîmplat, dispare p e după
doi, aşteptînd o clipă (jrielnică draperie. Max răsuflă uşurat şi
spre a interveni. Căzuseră, pe­ zîmbeşte.
semne, într-o cursă. M a x pare — E f o r m i d a b i l ! Habar n-ai
ifiai puternic. în momentul însă şi nici n u - ţ i doiesc să ştii ce
pumn avea ! mai spune el, fre-
în care e pe cale să-şi doboare cîndu-şi d i n nou bărbia.
adversarul, sergentul e făcut — Să cercetăm mai departe,
K.O. Green sare în picioare, rosteşte Green, adunînd de p e
strigînd : „Sus mîinile !" parchet cele sase gloanţe tur­
Necunoscutul se întoarce spre tite.
detectiv, îl priveşte ameninţă­ După alte draperii se găsesc
tor şi se năpusteşte asupra l u i a l ţ i roboţi sportivi : un jucător
fără a lua în seamă revolve­ de ping-pong, un luptător şi o
rul. Green se răsuceşte fulge­ masă de şah cu un adversar,
de data asta sub forma unui
rător în l ă t u r i şi trage în t r u p u l simplu aparat electronic.
duşmanului toată încărcătura
— Nostimă-i casa lui Stone !
revolverului. O m u l începe să
bată aerul cu p u m n i i într-un exclamă Max.
r i t m fantastic, apoi se prăvă­ — Cineva î m i spunea zilele
leşte pe podea. O voce meta­ trecute că Stone munceşte ziua
lică, venind de undeva din t a ­ şi noaptea, lată însă că a găsit
van, începe să numere : vreme să aplice cîte ceva d i n
— U n u , doi, trei... şapte... cibernetică şi pentru clipele l u i
knock-doton ! de relaxare.
Gîfîind, Green se reazemă de î n clipa aceea, valetul se
perete, apoi, după o clipă, iz­ iveşte d i n nou ;
bucneşte î n t r - u n holiot de rîs. — î m i pare rău, dar stăpînul
Max, care tocmai se ridică f r e - nu vă poate p r i m i .
cîndu-şi bărbia, holbează ocliii — L-ai găsit ? întreabă într-o
la t r u p u l prăvălit pe parchet, răsuflare cei doi,
apoi la detectiv. — Da. E în laborator D'^ar-
— Dacă ai şti cu cine te-ai me.
luptat ! hohoteşte Green. — Doarme ? rosteşte nedu­
— Nu contează, bine că l-ai merit Green, Cum să doarmă
ucis. în laborator ? Poate în d o r m i ­
— Da de unde ! A m tras în tor ? !
el şase gloanţe şi el nu e de­ — L-ai văzut dumneata ? i n ­
cît... knock-d(rwn. Ştii cine e ? tervine şi Max.
— De unde dracu ? A ieşit — Da. N-am intrat, dar l-am
de după draperia asta tocmai văzut. Doarme întins pe jos.
cînd voiam să văd ce se as­ Cei doi se privesc semnifi­
cunde în spatele ei. cativ.
.Sei-gentul îşi .scoate revolve­ — Condu-ne la el.
rul, văzînd că cel de Jos începe
— N u , asta nu se poate. A m
să se ridice... 19
ordin să nu las pe nimeni vi
— Lasă-1, Max, gloanţele intre atunci cînd domnul doc­
nu-1 vatămă. E un robot. U n tor doarme. Dacă v r e ţ i , puteţi
boxer-robot !
aştepta pînă cînd se trezeşte. o uşă p r i n care Green trece re­
A v e ţ i la dispoziţie ping-pong, pede. Peste tot domneşte î n t u ­
box, lupte, şah, spune amabil nericul. Detectivul îşi aprinde
valetul şi trage draperiile. Dacă lampa de buzunar. Pe cuier Se
mai aveţi nevoie de ceva, su- află un pardesiu, iar pe jos o
naţi-mă. Răcoritoare găsiţi în pereche de galoşi. A l ă t u r i , pe
dulap. Folosiţi butonul galben o măsuţă, o tavă cu o carte de
pentru citrice şi cel roşu pen- vizită : „Llyod Stephenson".
ti-u sucuri. Şi valetul dispare Pentru Green e clar : înaintea
din nou p r i n perete. lor intrase cel ce lăsase cartea
— A i observat? întreabă Gre­ de vizită. Să f i fost Stephen­
en zîmbind gînditor. son ? Plauzibil. Totuşi detecti­
— Ce? v u l insistă multă vreme asu­
pra galoşilor şi pardesiului. Pe
— Ochii valetului. Ce inex­ cartea de vizită descoperă o
presivi erau. pată minusculă uleioasă. O
— Ei şi ? apropie de nas : cartea de v i ­
— Cum, ei şi ? Gîndeşte-te, zită păstrează vag mirosul unui
ce naiba. Sau te-a năucit p u m ­ narcotic obişnuit. Deci în v i l ă
n u l robotului ? se petrecuseră l u c r u r i suspecte.
— Crezi că valetul e... Green parcă intuieşte cele î n -
tîmplate. Pe rînd, descoperirile
— Desigur, Max. Fizicianul următoare î l conving de juste­
s-a înconjurat de roboţi. Se ţea presupunerii sale. Galoşii,
vede treaba că v i l a l u i e p l i n ă d i n t r - u n material obişnuit, sînt
de surprize. P r i n c i p a l u l însă e dintre cei pe care ai putea să-i
să ajungem cît mai repede la găseşti pentru cîţiva cenţi în
el. Explozia ori necunoscuţii orice dugheană de la periferie
care l-au atacat l-au lăsat în şi pe care în nici un caz n-ar
nesimţire. Iată de ce valetul, f i putut să-i poarte Stephenson.
care n-a fost programat pentru Pardesiul este însă dintr-o stofă
cazuri neobişnuite, văzîndu-şi bună şi detectivul înclină să
stăpînul zăcînd pe jos a tras creadă că aparţine industria­
concluzia că e adormit. Cum şului. Dar un p r i m amănunt î l
ajungem la el ? N u cunoaştem face bănuitor : agăţătoarea u-
casa. Să lucrăm metodic. î m ­ zată. Or, la un a r b i t r u al ele­
părţi m camera în două. De ganţei, cum î l ştia pe Stephen­
acord ? son, e ceva de neconceput. Gre­
— De acord. en adulmecă mînecile veşmîn-
Green alege peretele cu ta­ t u l u i . Ele exală un miros "greu
bloul de comandă. Pe caro b u ­ de ţigară proastă. Deci n u Ste­
ton să apese ? I i e teamă să se phenson fusese cel ce p ă t r u n ­
lase în voia î n t î m p l ă r i i . Poate sese în casă. Pardesiul n u - i a-
că şi podeaua e glisantă. Totuşi parţinea. Detectivul îşi a m i n ­
apasă p r i m u l buton şi aşteaptă. teşte că industriaşul fumează
Un zgomot uşor se aude în spa­ pipă. Un impostor se folosise
tele l u i . Detectivul se întoarce de cartea sa de vizită şi pă­
rapid. Un perete desparte acum trunsese în laboratorul fizicia­
camera în două, izolîndu-1 de nului. „ V a l e t u l " spusese că era
Max. Green bate cu p u m n i i în vorba de L l o y d Stephenson,
zid, dar de dincolo n u vine nici dar se luase după cartea de v i ­
un răspuns. Apasă butonul ur­ zită. Intenţiile intrusului erau,
mător. I n peretele
20 opus celui
ivit, pe neaşteptate, se deschide
desigur, legate de experienţele O dansatoare indiană execută
pe care doctorul Stone le făcea un dans străvechi. Green o p r i ­
cu raza albastră. veşte cu atenţie, impresionat de
Detectivul mai priveşte o dată graţia şi de precizia mişcărilor.
în j u r şi, convingîndu-se că ves­ — Uşor te poţi păcăli, trans­
tiarul nu-i mai putea releva mite el celor de afară. Mişcă­
nimic interesant, hotărăşte să-l rile sînt tot atît de fireşti ca ale
părăsească. O uşă pe care unui om viu. Doar imobilitatea
n-o observase cînd intrase e feţei, acelaşi nemişcat şi suav
întredeschisă. Imediat ce se a- zîmbet, o trădează pe dansatoa-
propie de ea, canatul alunecă rea-robot. Credeţi-mă că toate
complet. O lumină oi-bitoare se aceste surprize m-au făcut să
aprinde, dezvăluind un hol mo­ uit că aici sînt pentru a a n ­
numental, s p r i j i n i t de colonade cheta cauzele misterioasei ex­
cioplite în cel mai autentic stil plozii. E t i m p u l să rup v r a j a !
clasic. L u c i u l mozaicului stră­ mai spune detectivul şi-şi ia
luceşte în sute de culori. A d u - piciorul de pe placa albastră.
cîndu-şi aminte de sfatul comi­ I n lumina orbitoare care ţîş­
sarului, Green face contactul neşte din nou, reveria de cîteva
micului aparat de emisie şi clipe dispare ca o nălucire. Iată
transmite celor de afară tot ce şi u l t i m a placă. O apăsare şi se
vede : deschide o uşă. Detectivul trece
— Şi aici, în acest hol imens, repede p r i n ea. Cu un clinchet,
ca şi în celelalte încăperi, uşile peretele revine la loc, în urma
sînt ascunse. Cercetez în grabă lui Green. întunericul care
pereţii tapetaţi sau îmbrăcaţi domneşte acum e şi mai p u -
în mozaic. î n cele patru col­
ţ u r i ale odăii culoarea benzii
sidefii de pe pardoseală se î n -
tăieşte, căpătînd o nuanţă a l ­
băstrie...
Detectivul pune piciorul pe o
placă şi apasă. D i n perete se
iveşte un bar asortat cu cele
mai variate băuturi. Cînd Gre­
en îşi ridică piciorul, barul dis­
pare. Apăsînd pe următoarea
placă din pardoseală, urcă în
mijlocul camerei o masă imensă
pregătită pentru douăsprezece
persoane, care îşi aşteaptă
parcă oaspeţii. Green trece mai
departe şi acţionează cea de-a
treia placă. L u m i n a se stinge
domol şi în toată încăperea tre­
mură un dans imaterial de
raze, creînd o atmosferă stra­
nie. O melodie uşoară se răs-
pîndeşte stereofonic, î m b i i n d la
visare. I n Jocul mesei apare o
fîntînă arteziană, în m i j l o c u l
căreia se află o mică estradă. 21
ternic pentru ochii obişnuiţi cu zat, Green transmite agentului
neonul strălucitor din hol. De­ din maşina jxjliţiei :
tectivul aprinde lanterna şi în — Sînt în camera intitulată,
coruil ei gălbui vede că a pă­ desigur, „viaţa de-a lungul
truns în mijlocul a sute de a- t i m p u l u i " . M-am speriat p u ţ i n
parate şi mecanisme, etichetate cînd m-a întîmpinat strămoşul
cu grijă ca într-un muzeu. P r i n nostru comun, cimpanzeul. Se
faţa l u i se înşiruie parcă a- găsesc aici toate treptele de
proape toată fizica învăţată la dezvoltare ale faunei terestre.
gimnaziu, de la scripeţi pînă la Pe partea aceasta uşa însă e
maşinile moderne de calculat.
din nou invizibilă. Mereu i se
în fund, un grup de aparate
pune l u i Green aceeaşi pro­
foarte complicate, braţe de me­
blemă a uşilor şi a trecerii d i n ­
tal, jumătăţi de oameni, oameni
tr-o cameră în alta.
întregi au o singură denumire :
roboţi. Camera are o uşă apa­ — Alo, A l i n ? Ştii ce-am gă­
rentă pe care Green o deschide sit lîngă cimpanzeu ? Cartea
cu atenţie, luminîndu-şi cu l a n ­ mea de vizită. Desigur că pe
terna calea. U n strigăt i se o- aici pe undeva s-a oprit vale-
preşte în gît. L u m i n a l ă m p i i de tul-robot cînd a v r u t să mă
buzunar dă la iveală o fiinţă anunţe doctorului. Laboratorul
înfiorătoare, ai cărei ochi l u m i ­ fizicianului trebuie să fie deci
noşi î l privesc crunt, inexpre­ pe aproape. Dar pe unde să
sivi. Detectivul îşi revine re­ încerc ? Cum să ies de aici ?...
pede, dîndu-şi seama că pă­ Clijielc trec grele. Detectivul
trunsese de fapt î n t r - u n alt nu reuşeşte să găsească nici o
muzeu : p r i m a l u i cunoştinţă urmă de uşă. Abătut, se aşază
fusese o maimuţă uriaşă. A m u ­ pentru cîteva clipe pe un soclu,
recapitulîndu-şi toate întîtnplă-
72
rile serii : un om intrase în vilă rator să fie prin muzeu. Desi­
dîndu-se drept Stephenson. Cu gur că e vorba de o ieşire spre
ce scop ? Unde .se află acum ? alte încăperi sau de d r u m u l
Dar industriaşul ? Valetul spu­ mai direct a l valetului spre lo­
sese că doctorul Stone doarme cul de muncă al creatorului
în laborator. Deci vizitatorul său. Dar care e această cale?
necunoscut fusese un agresor. Unde e uşa ? Unde dau pereţii
De ce să-l f i atacat pe fizician ? muzeului ? U n u l dintre ei — în
Fără îndoială că lotul trebuia hol. Rămîn ceilalţi. Spre care
legat de apelul telefonic a l Ca- să-şi îndrepte atenţia ? Green
melyei Stone. Dar unde este stă acum cu faţa spre peretele
fata ? De ce n u se arată ? Şi pe după care bănuieşte că e l a ­
ce sens avea acel „arestaţi raza boratorul. Spre dreapta sau spre
albastră !" ? Robotul văzuse un stînga ? Printre exponate, două
singur om „ d o r m i n d " . Deci i n ­ culoare duc în două direcţii.
trusul dispăruse. Pe unde ? Excluzîndu-1 pe cel pe unde
Poate f i acum aici, după cine probabil venise valetul cînd î l
ştie ce animal împăiat, p î n d i n - anunţase pe el, detectivul îna­
du-mă şi poate ţintindu-mă cu intează încet pe cel d i n dreapta,
arma. examinînd cu luare-aminte ex­
— Şi cînd te gîndeşti că u n ­ ponatele. Şi iată ! O maimuţă
deva, lîngă mine, aproape de care atîrnă pe o creangă are o
tot, e laboratorul, şopteşte în­ labă mai lustruită, semn că f u ­
ciudat detectivul. Poate că un sese î n repetate r î n d u r i atinsă.
singur perete înă desparte Green strînge laba a n i m a l u l u i
de el. şi în faţa lui se deschide, în
Cercetînd din nou fiecare b u ­ sfîrşit, o uşă p r i n care năvă­
căţică de parchet, fiecare pe­ leşte o lumină puternică. De­
rete, se convinge că nimic n u tectivul intră iute şi, bineînţe­
trădează prezenţa vreunei ie­ les, peretele glisează şi de astă
şiri, începe să-l îngrijoreze soar­ dată în urma l u i .
ta celorlalţi, a lui M a x şi a co- — Sînt într-o încăpere pă­
misaruhii W i m . De M a x e mai trată, î n mijloc, două r î n d u r i
liniştit. î l ştie pe sergent un de fotolii dau impresia unei săli
om inteligent şi destul de des­ de spectacole... O să profit şi o
curcăreţ. W i m însă, cu f e l u l l u i să mă odihnesc o clipă, trans­
de a f i , putea produce o serie mite el celor de afară. Dar în
de încurcături, mai ales în afa­ momentul în care Green se
cerea asta atît de neobişnuită, aşază pe catifeaua scaunului,
pe care numai o judecată l i m ­ l u m i n a se stinge. î n faţa l u i
pede şi o imaginaţie bogată o apare un ecran luminos de pe
pot descurca. M a i ales 6 ima­ care îl priveşte un chip b r o n ­
ginaţie bogată — calitate cu zat de femeie.
care n u .se prea puteau lăuda — Bună seara, domnilor, ce
atît de m u l ţ i poliţişti din dis­ d o r i ţ i să vizionaţi ? întreabă ea
t r i c t u l XIV... cu glas plăcut.
G î n d i n d c u rapiditate, detec­ Gîndurile l u i Green încep să
t i v u l se apropie de cimpanzeul alerge frenetic. Oare să fie ca­
la picioarele căruia este cartea pabil ecranul .să-i redea numai
de vizită. Pe aici, pe aproape, f i l m e sau şi aspecte d i n casă ?
se află laboratorul. Pare greu Era un aparat de proiecţie sau
de crezut că intrarea în labo­ 23
un teltnionitor în legătură cu en îşi dă seama că, probabil,
camere locale de luat vederi ? există mai multe laboratoare
Instinctiv, Green se ridică în După ce se ridică iiir în p i ­
picioare. L u m i n a se aprinde şi cioare, rosteşte enervat :
chipul femeii dispare. Detecti­ — N u m a i u n u i dintre ele...
v u l se uită m i r a t împrejur. unul !
Nici un indiciu. Se aşază, l u ­
— Laboratorul unu ? întrea­
mina se stinge, aceeaşi imagine
bă vocea.
în culori a crainicei apare, ros­
t i n d cu aceeaşi voce melodi­ — Da, da, u n u l !
oasă : Ecranul redă imediat i m a g i ­
— Ce d o r i ţ i să vizionaţi ? nea unuia dintre laboratoarele
— Vestiarul, încearcă Green doctorului Stone. Masa de lucru
pare răvăşită ca după o luptă.
într-o doară şi, victorie — iată
Un aparat ciudat e răsturnat
încăperea cunoscută ! Green
într-o parte. Obiectivul desco­
tresare. Acolo, în vestiar, sînt
peră fiecare colţ al încăperii
oanieni; E chiar comisarul
cufundate într-o lumină ob-.
W i m , care .se ceartă cu valetul,
scură, izvorîtă. dintr-o lampă
şi acesta îl aruncă afară pe
de pe masă. U r m ă r i n d însă
scări. Apoi totul se cufundă
fasciculul care iese din lampă,
brusc în întuneric.
obiectivul poposeşte pe podea.
— Arată-mi, te rog, explozia, Acolo zace un t r u p omenesc.
mai cere detectivul. Corpul e căzut într-o parte, cu
Imediat, pe ecran apare u n un aparat prăvălit peste el.
f i l m sepia cu explozia de la A l ă t u r i se vede o băltoacă, ian
Hiroşima. P r i v i n d mecanic i m a ­ lîngă mîna chircită se ghiceşte
ginile arhicunoscute, Green îşi un revolver ciudat. Omul e î m -
dă seama c ă ecranul nu putea br-ăcat într-un halat albastru
să-i redea decît ceea ce avea de protecţie.
i m p r i m a t pe benzile de co­ — Fizicianul, strigă Green şi,
mandă sau ceea ce se întîmpla în culmea surescitării, sare în
în momentul transmisiei. Ex­ picioare. Emisiunea se între­
plozia, care avusese loc la ora rupe. L u m i n a năvăleşte în ca­
nouă, nu-i putea fi arătată. meră. Pricepîndu-şi greşeala,
Dacă ar f i ştiut ce cameră f u ­ detectivul se aşază din nou.
sese acolo ar f i fost simplu.
— Ce doriţi să vizionaţi ?
Enervat, detectivul strigă :
— Laboratorul I răcneşte
— A r a t ă - m i laboratorul !
Green.
Pioiecţia nu se întrerupe. De­
Pe ecran rulează m i x a j u l de
sigur, trebuie deconectat apara­
la început.
tul, îşi S p u n e Green şi se r i ­
dică. l i U m i n a năvăle.şte în î n ­ — Nu pe toate ! Pe rînd !
căpere şi se stinge în clipa cînd Arată-mi-1 pe p r i m u l !
detectivul se lasă în fotoliu. Dar imaginea continuă să se
— Ce doriţi să vizionaţi ? î l desfăşoare amalgamat. Green
întrebă din nou chipul nostim nu remarcase faptul că prima
al crainicei. dată spusese d m întîmplare
— Laboratorul fizicianului .,imu", indicînd astfel fără să
vrea numărul laborator.ului. Ca
Stone.
un făcut acum, cuvîntul acesta
De data asta însă, imaginile nu se mai face auzit de pe bu­
apar suprapuse. 24 Mai multe pla­ zele l u i .
n u r i îşi dispută întîietatea. Grer„
o senzaţie stranie dc arşiţă trerupe şi ecranul este acope­
îl cuDrinde. Cerul g u r i i îi arde r i t de imaginea unei nemărgi­
şi gîndul la barul pe unde t r e ­ nite întinderi de apă. L a o r i ­
cuse îi sporeşte setea care p u ­ zont se vede f u m u l unei nave.
sese stăpînire pe dînsul. Dinspre vapor, o barcă rapida
— Stau aici fără nici o p u ­ se apropie de cei doi oameni
tere, transmite el, aventura se care se ,zbat în m i j l o c u l v a l u r i ­
consumă pe undeva, pe alături lor. Doi marinari scot pe rînd
de mine. A l i ! Şi căldura asta ! naufragiaţii din valurile înspu­
Mi-e o sete extraordinară. M i - e mate. Deodată, Green simte o
o sete groaznică şi n-am de furnicătură în şira spinării. A l
unde bea apă. A h ! cît aş vrea doilea t r u p peste care obiecti­
un pahar cu apă sau o coca- v u l aparatului insistă î n t r - u n
cola... gros-plan reuşit este al celebru­
l u i L l o y d Stephenson, binecu­
Şi iată că, asemenea î n t î m - noscutul preşedinte al f i r m e i
plărilor din basme, cuvîntul nu mai p u ţ i n cunoscute „ M o n ­
magic fusese rostit. I n faţa l u i dial U r a n i u m " . Figura contrac­
se iveşte, din b r a ţ u l f o t o l i u l u i , tată nu-1 poate înşela pe de­
un paliar p l i n cu un lichid ma­ tectiv. Barba asiriană a indus­
roniu, acidulat. Detectivul îl dă triaşului şi cicatricea de sub
peste cap, p r i v i n d mai departe ochiul drept au făcut deseori
vălmăşagul de imagini de pe deliciul caricaturilor d i n ziare.
ecran. Dar unde se pot petrece ase­
— Fenomenal, transmite el, menea fapte de vreme ce i n ­
a m fost servit prompt de foto­ stalaţia de telecinema o redă cu
l i u cu coca-cola şi am băut-o atîta claritate ? !
ca un naufragiat. A l i n , dragă, — Care sînt oare coordona­
totul se petrece ca în „O mie tele ? întreabă cu sufletul la
şi una de nopţi"... Dar setea gură Green.
nu mi-a trecut. Cred că aş f i în
— Este ora douăzeci şi unu
stare să beau un butoi, un ba­
zin întreg cu apă, o mare î n ­ şi patruzeci de minute. Vă m u l ­
treagă, vreau — şi rostind a- ţ u m i m pentru atenţia cu care
ceastă tiradă, Green se ridică o ne-aţi u r m ă r i t . Noapte b u n ă !
clipă în picioare, apoi se r e - adaugă chipul drăgălaş şi ecra­
aşază. n u l se întunecă. L u m i n a pă­
trunde orbitoare.
F i l m u l cu(CONTINUAREA
laboratoarele se î nIN­ NUMĂRUL VIITOR)

25
VLADIMIR COLIM

DIALOGURI LITERilR-GMTICE
(IX(

LONGEVITATE, LONGEVITĂŢI
Ce/ moi bătr'm om din lume, Ezekeii Arenze, s-a stins din viafă
in regiunea Arua, din nord-vestul Ugandei, la vhsta de 170 de ani.
N-a recurs la nici o soluţie ştiinfifico-ianiastică. Era, probabil, anal­
fabet. Cinci neveste i-au murit pe rînd de bâtrînefe, şi, din zece
copii, doar cel mai mic (71 de ani) îi supravieţuieşte.
Dormi în pace, moş Ezeketi! Nu mă Îndoiesc că ai fost un om
de treabă, larfă-mă deci dacă mă gîndesc fără să vreau la Mozart
ţi Shelley, la Eminescu şi Calois, la Andreescu şi Puşkin, la Lautrea-
m o n f şi Poe şi Apollinaire, la multipla şi tulburătoarea constelaţie de
luceferi prăbuşiţi înainte de vreme şi risipiţi în pulberi. Fireşte, n-ai
nici o vină că raţiunea de a fi a omenirii, minţile ei cele mai stră­
lucite, n-a depăşit vîrsia adolescenţei tale. Vina-i a lor. Au ars
într-un an cît alţii în doi, în cinci, în zece, s-au secătuit cu necesară
şi istovitoare fervoare, căzînd timpuriu pentru a se ridica veşnic în
conştiinţa noastră. Şi totuşi...
Bărbatul care mă priveşte din fotografia asta are ochii trişti şi
severi. Două cute amare îi brăzdează faţa trasă şi-şi strînge buzele
cu o dureroasă încăpăţînare. Ar mai fi vrut să vorbească, ştiu bine,
dar a înţeles că nu-i mai e îngăduit. Sfîrşitul era aproape. Şi atunci
şi-a strîns buzele într-un deznădăjduit protest mut. Ar fi putut fi
feciorul tău, moş Ezekeii. L-am fi putut vedea şi auzi. Ar mai fi scris
încă o dată pe cît a scris şi i-am fi sorbit versurile, repefîndu-le atîta
vreme cît specia noastră ar fi dăinuif. Nu îndrăznesc să formulez
strigătul care se zbate în mine şi totuşi... totuşi...
— Despre cine vrei să vorbim astăzi ? a întrebat Narmar.
Clasul fără inflexiuni m-a făcut să tresar. Fixez pîlnia galbenă
ţi rostesc fără voie parcă :
— Despre întemeietorul poeziei moderne,

26 'i
CHARLES BAUDELAJRE
— Pari trist, prietene...
— S-a stins acum un veac,
Narmar. Ş i ar mai fi putut trăi.
— N - o m înfeles niciodată
prea bine ce se Intlmplă cu
voi. De c e nu rămineţi în
vio/â ?
— Ooie VOI n u muriţi, pe
Circa ?
— Oh, otît de puţin... Par­
că ţi-am spus că studiez Pămîn-
tul de la 1 234 de ani, nu ?
Abia am părăsit universitatea.
Voi însă vă stingeţi cu viteza
de cădere a meteoriţilor... Ce
aveţi răgazul de a întreprinde
într-o atit de scurtă viaţă ? De
cîte ori reiau legătura cu tine
mă tem să nu aflu că...
— Infr-o zi ai să o f / i şi
osta, Narmar. Şi totuşi, în
scurta noastră viaţă, unii fac
destul de mult. Iar alţii găsesc
pînă şi timpul de a se plictisi.
— Vorfaejfe-mi despre Baudelaire.
— IsJoria poeziei e despărţită de trupul lui firav ca de o co­
loană nemuritoare. Înainte şi după. S-a născut, probabil, prea de­
vreme. A fost, în secolul al XlX-lea, un om al secolului al XX-lea. Dar
nu pot să-ţi v o r b e s c a c u m decît despre unele dintre preocupările lui,
mai accesibile ţie. Intr-o zi a făcut următoarea însemnare : „Aproape
întreaga noastră viaţă e închinată unor curiozităţi prosteşti. Exista
în schimb lucruri care ar trebui să stîrnească în cel mai înalt grad
curiozitatea oamenilor şi care, judecind după viaţa lor de zi cu zi,
n u ( e - o deşteaptă de fel. Unde sînt prietenii noştri morţi ? De ce n e
aflăm aici ? Venim de undeva ? Ce e libertatea ? Se poate ea îm­
păca oare cu legea providenţei ? Numărul sufletelor e finit sau in­
finit ? Dar numărul pămînturilor locuibile ? Etc. etc."
— S-o gîndif şi la asta ?
— După cum vezi. De aceea, poate, a fost sensibil la neliniştitele
întrebări ale lui Edgar Allan Poe (am să-ţi vorbesc de el altă dată),
s-a apropiat cu înţelegere şi dragoste frăţească de „Povestirile extra­
ordinare" ale confratelui său şi le-a tradus în fianceză. O curiozitate
de aceeaşi natură îi unea, dorinţa de a descifra tainele mulţimii de
sfincşi ce înconjură omenirea. Visul lucid al amîndurora a fost acela
de a găsi un nou filon pentru sensibilitatea şi intelectul omului chi­
nuit de marile întrebări pentru cara V r e m e a hr. pu avea răspuns.
Poe a descoperit posibilităţile literore o,'e ştiinţei, W tof cortegiul ei
de enigme încă nedezlegate, fascinante şi stranii. Mai puţin încrezâ-

27
f o r î n virtufile ştiinţei, Baudelaire l-a intîlnit pe tărîmul halucinant al
Noului, atu de ciudat şi de ispititor. Nu degeaba se o r o f a s e cindva
el însuşi gata să se azvîrle în „Necunoscut, afund, spre-a da de
ceva n o u !" D a c o P o e e unul dintie iluştrii întemeietori ai anticipaţiei,
îi datorăm lui Baudelaire descoperirea „Povestirilor extraordinare",
pe care traducerea lui le-a făcut cunoscute cititorilor din Europa,
unde şi-au cîştigqt repede o faimă îndreptăţită, pentru a fi abia u/-,
fer/or recunoscute în Americo (Poe fiind pînă în ziua de azi moi
opreciot pe vechiul continent decît în patria sa, din aşa-zisa lume
nouă). Meritul, nepieritor în ochii noştri, îi revine exclusiv lui Baude­
laire. Estetul acesta a intuit şi fiorul cosmic, a resimţit atracţia mari­
lor spaţii, pe care gîndul tinde să le supună...
— M-am întrebat de mult dacă poezia voastră ne-ar putea fi'
accesibilă...
— Ascultă ultimele trei strofe din „Tînguirile unui /cor" :

De-atîţia aştri în roiri


Prin larga cerului bulboacă.
In ochii arşi mereu îmi joacă
Doar sorii morţi, din amintiri.
In van prin spaţiile-opace
Rîvnii la capăt şi la mijloc ;
Sub nu ştiu care ochi de foc
Simt aripa-mi că se desface;
Şi-n dorul frumuseţii-nfrînt,
De-ofîfo slavă n-avui parte
Ca baremi numele să-mi poarte
Abisul ce-mi va fi mormînt.
— Şi noi am cunoscut înfrîngerile anonime, a şoptit Narmar.
Poate că, dacă ar fi exprimat o realitate exclusiv umană, poezia lui
ne-ar fi rămas inaccesibilă.
— Ştiu şi eu ? In definitiv, de ce aţi înţelege o ecuaţie care în­
chide o lege a materiei şi v-ar rămîne străină poezia, ecuaţia unor
constante fundamentale, ca : dragostea, durerea, regretul... ?
— P r e s u p u n c d datorită contingenţelor umane. Constantele amin­
tite ar fi înceţoşate de tradiţiile voastre, de cadrul pămîntesc specific.
— Numai unele, Narmar. Există probabil nişte constante formate
de-a lungul mileniilor, datorită condiţiilor de viafă terestră. Mila, lă­
comia, zgîrcenia ...Dar teama sau bucuria, de pildă ? Nu fac ele
parte din patrimoniul inerent oricărui organism viu ? Şi c e alt mijloc
decît poezia le-ar putea vehicula „prin spaţiile-opace" pentru a vi le
comunica, ajutîndu-vă să le recunoaşteţi ? Zadarnic am încerca să vă
explicăm durerea. O poezie însă v-ar face s-o s i m f i t i . Şi, pe măsură
c e o f i r e g ă s i î n mesajele poeţilor noştri reperele unor sentimente, ale
unor „stări" farrriliare, s-ar putea încerca transmiterea unor constante
umane specifice, la înţelegerea cărora aţi ajunge prin combinaţii
29
gradafe. Cuvintele noastre nu vă vor face niciodată să desluşiţi o
culoare, să zicem. Dar neliniştea sau admiraţia ?
— Ciudat, a spus Narmar. Mi-e greu să admit că o activitate în
cel mai înalt grad specifică— pentru că în cel mai înalt grad deter­
minată, condiţionată de realitatea terestră — or pufeo deveni un
mijloc de comunicare galactică.
— N i c i eu nu ştiu dacă ar fi cu putinţă. Dar e un vis frumos.
— Oh, visele... Îmi amintesc, mi-ai explicat clndva. N-am mai
apucat să-ţi comunic că aici, pe Circa, nu se visează.
Am tăcut o clipă.
— N u v r e a u să te jignesc, am şoptit apoi, dar n-aş dori să tră­
iesc pe Circa.
— Pentru că nu visăm ? a întrebat Narmar.
Şi a rîs, aşa cum învăţase de curînd, făcînd să vibreze în pîlnia
galbenă o crispantă succesiune de bîrşîieli cu sunet metalic. Am ho­
tărît pe loc că nu era cazul să-l învăţ să viseze. Comunicaţia, de
altfel, se întrerupsese.
Tăcut, am luat din bibliotecă „Florile răului" şi am deschis vo­
lumul la întîmplare.
O muritori ! sînt m î n d r â precum un vis de piatră...
M-am potrivit mai bine în fotoliu şi, legănat de cadenţele cen­
tenare, am visat. Doi ochi trişti şi severi mă urmăreau din fotografie.

în atenţia
colaboratorilor:
Materialele adresate redacţiei noastre trebuie
să fie dactilografiate la două rînduri, pe o sin­
gură parte a filei, în cîte două exemplare.
Fiecare lucrare trebuie să fie însoţită de un
scurt rezumat.
Autorii ale căror materiale sînt acceptate
vor fi înştiinţaţi în scris la adresa indicată, lu­
crările urmînd să apară potrivit necesităţilor
redacţionale. Manuscrisele nepublicate nu sînt
înapoiate.

29
VALERIAN AGALOPOL

aventura
lui Gess
D r u m u l dinţii fusose (wl mai greu. A c u m se obişnuise. Şi totuşi;
uneori în timpul zborului îl cuprindea ameţeala cînd se răsucea:]
brusc. Şi era nevoit s-o facă, mai ales cînd schimba direcţia. H
Avusese grijă, de data aceasta, să ocolească grupul celor treij
stele albe, căci în jurul lor nu găsea cu ce să se hrănească. Data^
trecută — adică a, doua oară — era gata să leşine de foame, căci ^
doar nu era să se hrănească cu o ploaie de meteoriţi ce venea |
dinspre Andromeda ! .'Veum zbura vesel şi sătul. Devorase chiar ieri l
doi astcroizi. Se simţea plin de puteri şi ar fi vrut să meargă unde i
i s-ar fi năzărit lui. Dar profesorul Nisu nu-i dădea voie. De fapt, i
ducă se gindea mai bine, pesemne cei doi asteruizi fuseseră aruncaţi!
în calea lui tocmai de profesor, care voia să vadă, probabil, cit."
e el de pregătit şi cum ştie să acţioneze. A h , şi mult ar mai j
fi vrut să mănîncc odată toate rezervele pe care le avea cu el, j
să vadă cc mutră va face atunci profesorul Nisu ! •
De fapt, se hotărîse ca în momentul în care va a,junge i n i
punctul m a x i m al traiectoriei dc zbor să fugă. ti plăcea să zboare I
singur prin spaţiu, să meargă incotro va vedea cu ochii. IVIai vorbise |
cu încă doi prieteni, Fais şi Mis, să-l însoţească, dar aceştia refu-j
zaseră. Nu degeaba spusese profesorul că sînt mai puţin înzestraţi]
decît el şi că nu pot pricepe anumite lucruri ! i
M a i avea patru zile de zburat pînă să încerce „evadarea"; î ş i !
întinse braţele şi încercă să adoarmă. Se lăsă cuprins de o amorţeală ]
plăcută, căci un nor mic de meteoriţi ii biciuia uşor spatele. I i i
plăcea senzaţia aceasta, care-I furnica prin tot trupul. L a un •
moment dat auzi un vuiet şi întorcînd capul văzu că era gata-1
gata să se lovească de un soare care îşi urma, leneş, drumul pe i
orbita milenară. Cîţiva stropi aruncaţi dc la suprafaţa acestuia i i ]
atinseră picioarele, arzîndu-l. Se uită încruntat la globul incan- <
descent şi dacă n u l-ar fi înmărmurit teama de pericolul prin carel
trecuse i-ar fi aruncat cîteva cuvinte jignitoare. ^
Se hotărî să n u mai doarmă pînă va ajunge pe o planetă. i
Obosise tot stînd cu braţele întinse în sus şi, încetinind viteza,;
30 .:
pentru a nu şi le lo^i de trup. le aduna încet, pentru ta apoi s4
Ie siringă pe lîngă şolduri.
N u putu să-şi dea sciinia cit timp zburase in această poziţie, dar
simţi la un moment dat o vibraţie in piept. Dacă era dureroasa
nu ştia sigur, in schimb semăna foarte mult cu un inexplicabil
sentiment dc dor şi pasiune. îşi dădu seama că profesorul Nisu îl
cheamă îndărăt. Se încăpăţînă, aducîndu-şi aminte de ce-şi pro­
pusese şi continuă să zboare in aceeaşi direcţie, tşi mări viteza.
Pe măsură cc înainta, depăşind de mult viteza luminii, simţea
mai puternic in piept senzaţia aceea chinuitoare. într-un timp avu
impresia că impulsurile dintre coaste scad. N u se înşela. î n curînd
nu le mai simţi de loc şi respiră uşurat, adine, făcînd un zgomot
enorm, dc parcă tot spaţiul înconjurător s-ar fi strecurat în clipa
aceea prin trupul .său.. Ştia sigur că profesorul n-are să alerge
după el şi de aceea .se bucură. Dar tot atit de sigur era că după ce
se va sătura de hoinărit o .să se întoarcă acasă.
Rămase intins pe o parte, privind cu nesaţ cum i se desfăşura
în faţa ochilor albastra galaxie a Gemenilor. M u l t ar fi vrut să
se apropie şi să cuprindă în braţe cîţiva munţi de pe planeta cc o
avea acum în faţă. I se părea singuratică şi puţin ruşinată în go­
liciunea ei albastră. Era un albastru greoi, cu reflexe violete şi pe
alocuri .străbătut de fîşii înguste, azurii ca nişte săgeţi, ce o î n ­
conjurau asemenea unei aureole. In copilărie s-ar fi îndrăgostit de
astfel de imagini, dar acum, cînd aflase că aceste planete sînt reci
şi pustii, zîmbi puţin acru şi continuă .să zboare.
Şi cum rămase plutind mai departe peste întinderile spaţiului,
avu o tresărire. Nu-şi putu da seama dacă simţul de conservare
il avertizase, dar .se îndoia, căci ar fi trebuit .să-l moştenească de
Ia părinţi, ca pe u n caracter de specie. Kl însă nu avea părinţi şi
nici specie precedentă. Poate că el era punctul dc plecare pentru
o nouă specie care \a popula Cosmosul.
încercă să pătrundă întunericul care-1 încon.jura. Dar nu des­
cifra nimic. După cîteva clipe de căutări 7ări silueta necunoscută
undeva, în dreapta lui. Era ceva mai mică decît el (cu aproape un
cap). Alergă grăbit in intîmpinarea ei. Aurora (ii aflase numele
de pe banda albă şi luminoasă aşezată deasupra frunţii) se depărta
însă. Urmară clipe de urmărire. Şi în această alergare înfrigurată
cele două siluete desenau parcă pe un portativ imaginar fantastica
simfonie a materiei care se caută şi se contopeşte în formele cele
mai variate ale sentimentului iubirii. Indirjindu-se, Gess o ajunse
şi făcînd o piruetă trecu deasupra ei.
Z b u r a u acum aproape paralel. Apropiindu-se mai mult, îi
cercetă cu atenţie silueta. Era zveltă şi nespus de albă. Şi ce ochi
luminoşi avea ! ! Se apropie mai mult de ca, atingînd-o. l i simţi
căldura înăbuşitoare, şi trena lungă pe care Aurora o purta î i
încălzi picioarele.
O privea îndelung, fără să se mai sature şi se simţi înfiorat,
atît de înfiorat încît avu o tresărire brască. î n curînd începu să
tremure uşor, de parcă i-ar fi fost frig. încet, fără să-şi dea seama,
degetele îi alunecară, mîngîind timide trupul strălucitor. începu
s-o stringă din cc în ce mai tare lîngă el. Ea se supuse, apunind
doar cîteva zvîcniri foarte slabe.
31
Atunci Gess prinse curaj şî...
I n clipa următoare braţele i se desfăcură fulgerător din î m ­
brăţişare şi cu o senzaţie de cumplită sfîrşire ră'iiase în urma ei,
privind-o cum se depărtează. începu apoi să cadă, fără să-şi dea
seama de sine şi parcă avu aceeaşi senzaţie ca atunci cînd se
trezise prima oară >a viaţă. Doar că acum înceta să mai existe.
îşi dădea seama de acest lucru, dar rămăsese inert, fără să mai
poată face nimic.
Gîndul întoarcerii îl fulgeră în acea clipă, însă nu ştia dacă
va mai reuşi.
Profesorul Nisu privea colosul de oţel din faţa lui, care rămăsese
cuminte, cu cele trei milioane de tone culcate pe o parte, aşteptînd
verdictul.
Intr-o parte, ceilalţi doi coloşi, Fais şi M i s , zîmbeau ca doi
ştrengari, presimţind că de acum înainte şi Gess va fi la fel de
„limitat" ca şi ei.
— Te-ai întors acasă ciuruit ca o sită ! exclamă profesorul şî
supărat începu să demonteze aparatul care-1 făcuse pe Gess, n a v a -
robot, să fie pentru cîteva zile asemenea oamenilor care-1 con­
struiseră.
Ş i dacă acest bătrinel de 583 de ani ar fi filozofat vreodată,
sigur că acum şi-ar fi zis : „Cine are, să-i trăiască, cine nu, să
nu-i dorească !"

UMOR de CONSTANTIN MIHAI

— Şo, pe el, Azorică !! I

Tiparul executat Ia Combinatul poligrafic „Casa Scînteii"

I
K *TRAPIST*MASUNE
august 1967

MHtlULlLtU 41007