Dimensiunile institutiilor:

sociologica, economica si
neoinstitutionala

student: Bogdan Alexandra

grupa: 5(1 RISE) anul: I semestrul: II
disciplina: INSTITUTII POLITICE
S.N.S.P.A. Facultatea de stiinte politice
Rezumat:

Articolul de fata prezinta diferitele abordari ale teremnului de institutie, in

functie de teoria dominanta aleasa. El nu propune sa evidentieze existenta unei
dezvoltari mai bune sau mai rele in cadrul niciunei dintre cele trei perspective :
sociologica, economica si neoinstitutionala. Se doreste a fi o prezentare a fiecarei
teorii, fara a avea o atitudine partimitoare. Toate persepctivele ofera justificari fondate
pentru a considera ideile enuntate valabile
Pe intreg parcursul acestui text se vor vedea sublite comparatii ale teoriilor.
Acestea apar pe parcursul lecturarii, nu ca o concluzie fixa.

Cuvinte cheie: institutii economice, sociale, politice, economia institutiilor,

socilogie, neointitutionalismul
 In societatea de astazi, insitutiile sunt privite ca un mod de a facilita modul de
desfasurare al actiunilor umane. Ele inspira un set de reguli, o organizare si un mod
eficitent de a solutiona problem. Pentru a putea face o analiza a diferitelor tipuri de
institutii trebuie clarificat acest termen printr-o definitie.
O insituitie reprezinta acea organizatie delimitata spatial si temporalcare
desfasoara activitati cu diferite caractere, fie social, politic, economic, cultural,
administrativ s.a. In functie de domeniul de activitate acesta, forma de organizare va avea
raporturi sociale potrivit normelor stabilite. Totodata, insitutia este privita ca desfasurand
activitati de interes national sau international. 1 Adesea termenul este utilizat ca si sinonim
pentru organizatie sau intreprindere, fie privata sau publica ( ministere, ONG, primarii)
Dupa cum este sesizabil in definitie, domeniul in care o institutie poate sa-si
desfasoare activitatea difera, ea neapartinand unei singure arii. In lucrarea de fata,
persectivele asupra carora m-am indrepata, care sunt mentionate si in numele lucrarii,
sunt cea sociologica, cea economica si cea neoinstitutioanlista. Fiecare dintre aceste trei
domenii are propriile abordari, propriile norme in ceea ce priveste institutiile.

Perspectiva sociologica.
In societate s-au creat structuri stabile care dezvolta scopuri fundamentale si
raspund unor nevoi vitale ale acesteia. Ele sunt institutiile. Termenul de institutie vine din
latinescu instituere, care inseamna a ridica, a ntemeia, a aseza, iar institutio este
asezamant, intemeiere,infiintare.2
In sociologie, institutia reprezinta, in anumite conditii, orice tip de practica
instituita, oriunde in societate. Institutiile sunt consecinta unor procese sociale. Astfel se
poate avea in vedere ideea unei societati ca un ansamblu de institutii. Daca in definitia
larga exprimata mai sus am mentionat depre institutii ca posibil sininim al organizatiilor,
prin acesta prima perspectiva se afirma ca “organizatia functioneaza pe baza unei
institutii, insa nu orice instituie exista in forma unei organizatii” [Alftred Bulai-Curs de
Introducere in Sociologie”nepublicat, p 52]. Acest lucru este justificat prin delimitarea in
1
DEX, Editia a II-a, Ed Univer Enciclopedic, Bucuresti 1996, p 496
2
Constantin SCHIFIRNEŢ “Curs de Sociologie” nepublicat - p32
spatiu si in timp si presupusa autoreflexivitate a membrilor asupra apartenentei la
organizatie si asupra normelor existente.3
In perspectiva sociologic, institutiile trebuie interpretate ca un sistem unitar, lipsit
de contradictii si fara conflicte. Odata cu aparitia unot tensiuni se va modifica si structura
acelei institutii, pentru ca ea sa raspunda continuu functiei sale. O nerezolvare a acestor
tensiuni ar duce la dezmembrarea ei.4
In stitutiile sociale reprezinta un cumul de statusuri – pozitii detinute de indivizi
intr-o anumita structura sociala – si roluri sociale – ansambluri de componente pe care le
performeaza un individ ce detine un anumit status – ce fac posibile indeplinirea functiilor
si a nevoilor sociale. Acest lucru se treduce ca o conditie ce valideaza existenta unor
institutii sociale: interactiunea indivizilor care au acelasi status in vederea efectuarii unei
activitati.5
In perspectiva socilogica, institutiile fundament se clasifica din punctul de vedere
al tipului de functie pe care o indeplinesc. Astfel se identifica urmatoarele:
1.institutii ale vietii private ce au functia de a asigura desfasurarea vietii private a
indivizilor (casatoria, familia, adulterul)
2.institutii politice ce au functia de conducere a comunitatilor si a societatilor
(statul, partidele, organizatiile guvernamentale)
3.institutiile juridice ce au functia de detinerea controlului social si de asigurarea
ordinii (tribunale, birouri notariale)
4.instituiile economice ce au functia de producera bunurilor si serviciilor
(organizaii economice)
5.institutii culturale ce au functia de producere si propagare a culturii (teatre,
biblioteci, mass-media)
6.institutii religioase ce au functia de a supraveghea practicile si ideolaogiile
religioas (biserica, sectele, manastirile)6
Institutiile sociale nu exclud nici practicile nelegitime, cum ar fi prostitutia sau
santajul. Chiar daca acestea manifesta un comportament deviant se incadreaza si ele
domeniul institutii, deoarece reprezinta un dat al societatii.
3
Alftred Bulai-Curs de Introducere in Sociologie”nepublicat, p 46
4
Constantin SCHIFIRNEŢ “Curs de Introducere in Sociologie” nepublicat e p 33
5
Alftred Bulai-Curs de Introducere in Sociologie”nepublicat, p 53
6
Alftred Bulai-Curs de Introducere in Sociologie”nepublicat, p 53
 In ceea ce prveste componentele unei institutii, acestea trebuie sa includa: setul de
statusuri, roulrile atasate acestor statusuri, activitatile care indeplinesc anumite functii
sociale, mijloacele se indeplinire a functiilor, scopurile membrilor si simboluri. Ultimele
doua pot fi neglijate, deoarece nu toti membrii unei institutii constientizeaza scopurile ei,
uneori, chiar existand posibilitatea nesesizarii apartenentei unei institutii sociale. Cat
despre simbol, acesta este de obicei atribuit doar institutiilor publice.7
In cazul institutiilor sociale exista asa numitele instituii totale. Ele sunt cele care
momopolizeaza intru totul viata membrilor sai, prin controlul exlusiv si implicit influenta
maxima. Ele sunt cele care dau statusurile membrilor, limitand comunicarea cu exteriorul
si posibilitatea de a parasi volunar acea institutie. Exemple de astfel de institutii sunt
armata, inchisoarea si manastirea. Uneori, in cadrul acestor tipuri de institutii se aplica si
procedee de depersonalizare, de eliminare a caracterului privat al membrilor. Spre
exemplu in cadrul armate sau al unei inchisori, membrii nu mai sunt cunoscuti dupa
nume ci dupa grad, respectiv numar.
Trebuie mentionat ca orice individ a fost membru cel putin al unei institutii totale,
numita familie. Un copil mic nu poate parasi aceasta institutie, care ii controleaza viata,
pana la o anumita varsta. Pe langa aceasta instituie, caracterul total poate fi instituit si pe
o periada mai scurta in alte institutii, cum ar fi spitalul pentru un bolnav cronic sau un
vapor plecat pentru o perioada de 4 luni pentru echipajul lui. Aceste tipuri de institutii
joaca un rol semnificativ in socializarea indivizilor, in modelarea personalitatii si definire
rolurilor sociale.8

Studiu de caz
Cea mai importanta instituite sociala si prima aparuta este reprezentata de familie.
Ea a indeplinit aproape toate functiile sociale, pe care, in urma procesului de diferentiere
instituionala, le-a predat unor noi instituii care au urmat sa se specializeze pe acele
functii. Insusi Rousseau spune ca familia este cel mai vechi gru social si singurul natural,
care totusi are la baza o convetie. Totodata, el il propune ca primul model al societatilor
politice. “Seful este imaginea tatalui, poporul este imaginea copiilor, si, pentru ca toti s-
au nascut egali si liberi, nu isi alieneaza libertatea decat daca acest lucru este util”[
7
Idem, p54-55
8
Idem p 55-57
Jean-Jacques Rousseau – “Despre contractul social sau principiile dreptului public”,Ed
Nemira, 2008p 49].
Ca institutie sociala, in ziua de astazi familia indeplineste mai multe functii.
Functia de regulator sexual, de reproducere, de socializare, afectiva – echilibrul afectv al
unei fiinte umane se gaseste in primul rand la nivelul familiei –, de status – principalele
statusuri ale unei persoane sunt oferite in familie, de multe ori ele asigurand anumite
drepturi precuniare sau culturale –, protectiva - un individ este inati protejat de institutia
propriei familii, si apoi de celelalte institutii care au aceasta functie –, economica –
familia reprezinta o unitate economica atat ca si productie, cat ca si consum.
Acesta institutie functiuoneaza pe baza mai multor norme pe care le voi enumera:
1.normele de incest – interdictie pe baza de rudenie a accesului la anumite femei.
2.norme de casatorie – reglementeaza modalitatile si formele ce constituie
institutia familia.
3.normele descendentei si mostenirii – se ocupa cu calcularea rudeniei si a
succesiunii pecuniare si spirituale.
4.norme de autoritate – ele vizeaza conducerea, exercitarea puterii la nivelul
familiei.
5.norme de locatie – stabilesc locul inemeierii noii familii.
Exista diferite tipuri de familie in functie de cum au evoulat relatiile dintre
membrii acesteia. De altfel, evolutia familiei genereaza si evolutia societatii, ea fiind
institutia fundamentala.

Perspectiva econimica.
In cadrul acestei perspectiva, institutiile se bazeaza pe intemeierea economica,
careia ii corespund nevoi economice. Asemeni perspectivei sociologice este vitala
clarificarea notiunilor de instituie si organizatie. Institutiile sunt reguli, organizatiile sunt
jucatori. Nu se exclude faptul ca anumite institutii necesita si detin o anumita componenta
organizatorica. Institutiile pot fi incorporate in organizatii.9

9
THE ROLE OF INSTITUTIONS IN ECONOMIC DEVELOPMENT Douglass C. North,Discussion
Peper Series No 2003.2, Octombrie 2003, UNITED NATIONS ECONOMIC COMMISSION FOR
EUROPE Geneva, Switzerland,2-4
 In ceea ce urmeaza voi vorbi despre institutii prin prisma terorie economice
institutionale contemporane, deoarece ofera solutia cea mai adecvata la completarea
lacunelor analitice si epistemologice ale teoriei neoclasice, care dorea texistenta unei
teorii econimice fara institutii10. Economia institutionala contemporana are la baza
principiul individualismului metodologic si recunoaste rolul determinant al institutiilor in
cearea si mentinerea ordinii sociale si economice. Ea studiaza impactul alternativele
institutionale, ca sisteme de reguli, aspura modului in care indivizii isi ating scopurile si
asupra preformantei economice, in general. Totodata incearca sa surprinda reactiile
asupra procesului de schimbare institutionala. Analiza proceselor de interactiune sociala
si de coordonare a actiunii indiviuale este facuta prin intermediul pietei.11
„…singurele institutii existente in economie sunt pietele competitive iar intreaga
cantitate de informatie trebuie sa fie transmisa prin intermediul preturilor formate pe
aceste piete. In economie nu exista, deci, bani, nici drepturi de proprietate, nici sistem
legal - pe scurt, nici una din numeroasele institutii sociale create pentru a facilita
coordonarea activitatilor economice şi sociale, prin oferirea informatiei neîncorporate
in sistemul de preturi”[Andrew Schotter, Why take a game theoretical approach to
economics? Institutions, economics and gametheory,Economie Applique, 1983, p. 673-
693 apod “Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?
tc=1048 ]. Astfel, performanta economica este direct proprotionala cu structura
economica institutionala.
Pentru a putea realiza o astfe de analiza, economia neoinstitutionala incorporeaza:
costurile de tranzictie, drepturile de proprietate si contractele, informatia imprefecta,
problemele de tip principal-agent si teoria jocurilor.12
Din punct de vedere economic, o definitie clara a institutiilor nu s-a conturat,
parerile fiind impartite intre adeptii teoriei economice. in urmatoarele paragrafe se vor
gasi diferitele imagini are conceptului de institutie.
Institutiile sau “regulile jocului” sunt calea pe care indivizii au creat-o pentru a
reduce nesigurnata interactiunilor umane repetitive, in conditiile perceptiilor subiective

10
R. Lauglois (ed.), Economics as a Process. Essays in the New Institutional Economics, Cambridge
University Press, 1986 apod “Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?
tc=1048
11
“Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1048, p3
12
“Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1048, p 3-4
asupra realitatii, care genereaza actiunile umane. “Institutiile reduc incertitudinea prin
furnizarea unei structuri stabile zi de zi”[North(1990:3)] Aceste perceptii sunt limitate de
experienta personala, esecuri sau reusite, ierarhizarea dorintelor si obiceiuri si sunt
supuse limitelor resurelor considerate rare, comparativ cu nevoile a caror satisfacere este
posibila prin productie si schimb.
Numele de “regulule jocului” al institutiilor este justicat prin asocierea unor reguli
specifice unei situati specifice de care sa fie respinsabila acea institutie. Ele implica o
constrangere auto-impusa (individul incheie contract cu el insusi) sau impusa de o
autoritate exterioara (aceeptiunea contractualista). Rezulta ca actiunile sunt constranse
atat de catre reguli, dar si de catre indivizi, ca si generatori de reguli. Singura dimensiune
pe care nu poate sa si-o limiteze prin auto-impunere este utilitatea.13
Definitia austriaca a institutiilor se concretizeaza in urmatorul enunt: institutiile
reprezinta crearea unui tipar social a comportamentului uman in concordanta cu regulile.
Rolul atribuit este de explicare a procesului de piata ( “human action, but not human
designed”[Adam Ferguson]), iar geneza lor are la baza rezultatul interactiunilor uname,
aflat sub principiul “mainiii invizibile”, ce se poate transpune ca un efect neintentionat al
comportamantului individual maximizator, conform lui Manger14. Luand aceasta
caracteristica in calcul, institutiile se pot imparti in institutii proiectate (pragmatice, in
termenii lui Menger) – create si implementate intentionat de actorii autorozati (guverne,
capi ai bisericii) – si in institutii neproiectate (organice) – iau nastere spontan di sunt
rezultatul actiunii umane, dar nu si al intentiei umane, idee enuntata de Hayek.
In ceea ce il priveste pe Andrew Schotter, el defineste institutiile ca fiind actiunile
rationale recurente, bazate pe respectarea regurilor prestabilite si pe credinta ca si ceilalti
agenti se vor comporta intr-o maniera similara (regulile de trafic). Douglas North,
considerea ca institutiile reprezinta regulile jocului in societate, un set de constrangeri si
stimulente care modeleaza interactiunile umane, in scopul cooperarii sociale. Totodata
considera ca rolul institutiilor este de a reduce starea de nesiguranta. Intr-o lume nesigura,
nimeni nu ar sti cum sa interactioneze cu celalatalt. 15 Pentru Kasper si Streit, institutiile

13
“Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1048, p8
14
Menger – “Problemns of economics and Sociology”, apod , “Institutii in teoria economica”
http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1048, p9
15
THE ROLE OF INSTITUTIONS IN ECONOMIC DEVELOPMENT Douglass C. North,Discussion
Peper Series No 2003.2, Octombrie 2003, UNITED NATIONS ECONOMIC COMMISSION FOR
reprezinta reguli facute de om, nelimitate de dimensiunile fizice, naturale, care constrang
comportamentele arbitrare si oportuniste. Prin acesta definitie nu se urmareste in mod
special aplicarea de sanctiuni celor ce nu respecta cerintele institutiilor, ci se urmareste
dinamica pe care penalitatile o generreaza asupra factorul de predictibilitate a
comportamentelor umane, in sensul crearii coordonarii actiunilor individuale si crearii
unei ordini sociale. 16
Scopul pe care o institutie il are este, deci, de a incorpora si de a structura
stimulentele din schimburile umane, fie politice, sociale sau economice. Prin intermediul
lor se face trecerea de la anarhie la ordine prin introducerea regulilor si normelor de
functionare. Ele devin conditia, dar si produsul ordinii economice si a vietii sociale. Se
poate spune ca reprezinta “punctul deorientare” pentru coordonarea planurilor indivizilor
si imbunatatirea caracterului limitat al naturii umane. Intr-un limbaj mai informal putem
spune ca institutiile sunt acele obiceiuri carora li s-a oferit un cadru legal si administrativ
pentru a asigura repetitivitatea acelor tipuri de interactiuni umane. Aceste interactiuni
umane, in ceea ce priveste activiatea productiva si de schimb, sunt accesibile la doua
niveluri: primul reprezinta formarea si evolutia institutiilor – crearea regulilor jocului,
conform lui Pejovich – iar cel de-al doilea presupune acele relatii interpersonale din
cadrul institutiilor – jocul insusi.17
Clasificarea institutiilor. Criterii:
1.dupa modul in care sunt create si impuse comunitatii, de catre un tert ce detine
puterea coercitiva si o anumita autoritate politica sau nu
a.institutii interne = au luat nastere datorita obisnuintei, educatieii si experientelor
repetate; nu sunt rezultatul impunerii de catre o autoritae exterioara; nu sunt rezultatul
obligatoriu al vointei umane; sanctionarea se face in mod informal de catre ceilalti
mambrii ai institutiei; structurare pe orizontala, intre egali.
Exemple: cutumele, limbajul, normele etice si bunele maniere, etc.
Categorie specifica: regulile interne formlizate, care nu sunt insituite de catre
autoritatile transmationale, ci de catre asociatitii profenionale si curti private de arbitraj

EUROPE Geneva, Switzerland,p2

16
“Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1048, p9-10
17
“Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1048, p10
(situatiile din comertul international care sunt supuse lex-mercatoria), a caror incalcare
atrage sanctiuni definitive, intr-un mod oficial, nu spontan.
b.institutii externe = structurarea se realizeaza in plan ierarhic; sanctiunile pentru
violarea institutiilor externe sunt formale si puse in aplicare prin utilizarea fortei;
reprezinta emanatia proceselor politice si a organismelor guvernamentale.
Exemple: regulile prohibitive de comportament incorporate in coduri civile,
penale, comerciale, rutiere, etc.
Regulile externe formale sunt aranjamente legislative, constitutionale. care
structureaza sistemul economic si politic, conform lui Pejovich (1995).
In tarile cu traditie anglo-saxone, institutiile externe de natura legala erau generate de
deciziile judecatoresti, prin interpretarile succesive ale deciziilor precedente.
2.dupa gradul de formalizare a regulilor comportamentale:
a.informale
b.formale – institutiile exterene detin, in mod necesar, o componenta formala, pe
cand institutiile interne nu sunt neaparat informale.
Natura iacestor tipuri de intrititii, si in functie de criteriul admis trebuie analizata
atat in sine, cat si comparativ cu altele.
Aranjamenul institutional existent intr-o societate este format atat de catre
institutii informale, cat si formale, cat si de un set de reguli care sa intruneasca regulile
externe si pe cele interene.18
Prin institutie se intelege universalitate, caracterul general si deschis, in sensul ca
se aplica aceleasi reguli unui numar oricat de mare. Totodata, este subliniata functia
“reguliele jocului” a carei rol este de a reduce costurile interactiunilor umane prin
“cresterea predictibiliatii comportamentului”.

Perspectiva neoinstitutionalisma.
Conform acestei paradigme, institutiile isi au originea in cauze politice, a nevoilor
de a organizare politica. Prin el se afirma existenta unor institutii publice, ca singura prin
care se pot distribui bunuri publice, la baza carora se afla politica, nu economia sau
sociologia.

18
“Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=1048, p10-12
 Caracteristicile neoinstitudionalismul :
 institutiile sunt considerate actori semiautonomi
 contextualizarea institutiilor in procesele socio-istorice(si vice versa)
 recunoasterea ineficientei, contingentei si a accidentului in istorie
 recunoasterea unei autonomii relative a ideilor si a actiunii simbolice in dezvoltarea
istorica19
Neoinstitutionalismul a aparut ca o necesitate a centrarii atentiei pe institutii. Ea
are la randul sau trei diferite abordari.
1.Neoinstitutionalismul socio-istoric. El apeleaza la investigatia istorica, o
metoda cantitativa de analiza. Ea largeste ariile neoinstitutionalismul, inroducand
termenii precum cultura, normele si rutinele.
Uniatatile principale cu care se lucreaza sunt institutiile si organizatiile, nu
indivizii. Kato distinge diferite abordari socio-istorice: cei care au o viziune centrata pe
stat (Skocpol, Evens) – autonomia statului ca actor politic si capacitatea acestuia de a
schimba politicile sau de a determina schimbarile politice –, cei care au in vedere
examninarea relatiilor de interactiune dintre stat si societate (Shmitter, Hart) – model care
duce la elaborarea politicilor publice –, cei ce isi centralizeaza studiipe pe elementele
fundamentale ale institutiilor(March&Olsen) – normele, ideile, rutinele. Aceste abordari
incearca sa identifice influentele institutionale pe care actorii politici le pot urma (interese
organizationale, ideologii, valori), definesc interesele individuale dependent de institutii
si isi construiesc baza pe diverse cazuri si comparatii istorice.20
Pentru March & Olsen, neoinstitutioanlismul este o consecinta a tranformarii
institutiilor sociale, politice, economice, devenite acum mai complexe in viata colectiva,
in spirit cu necesitatea momentului. Argumenteaza in favoarea importantei normelor si
regulilor in ceea ce priveste organizatiile. Ei studiaza institutiile politice traditionale
(parlamentul, sistemul legal, statu) si institutiile economice traditionale (firmele),

19
Philip Ethington and Eileen McDonagh, “The Eclectic Center Of The New Institutionalism”
http://www.jstor.org p 468
20
Institutions and Rationality in Politics - Three Varieties of Neo-Institutionalists Junko Kato
http://www.jstor.org p 553-582, 1996, Cambridge Univercity Press
criticand in acelasi timp, stilurile teoretice – contextual, reductionist, utilitarian,
functionalist si instrumentalist – din punct de vedere istoric:
A.Din punct de vedere istoric, cercetatorii aveau tendinta de a vedea institutiile
politice ca fiind factori independenti importanti in intelegerea vietii, pe cand cei moderni
considerau ca evenimentele politice reprezinta fenomene neimportante intelese prin
privirea la alte aspecte ale societatii.
B.Istoria politica a tratat institutiile politice ca determinand, modificand sau
ordonand motivatiile si actiunile individuale, iar cercetataorii moderni au format ideea ca
fenomenele politice trebuie explicate prin prisma comportamentului. Ambele teorii
pornesc de la doua asumptii: sistemul politic este un numar de actori elementari, care au
comportamantul fie constient, calculat si flexibil, fie inconstient, reglat de obiceiuri si
rigid, dar care sunt considerate exogene sistemului politic; comportamantul colectiv
trebuie inteles ca izvormad din agregarea comportamentelor individuale.
C.Istoric vorbind, stiinta politica accentueaza modul in care comportamentul
politic are la baza structura institutionale a regulilor, normelor, asteptarilor si traditiilor,
fiind considerate limitele comportamenului si calculului uman. Alti cercetatori moderni
au considerat evenimentele politice ca pe o consecinta a calculului rational
D.Stiinte politica moderna considera ca institutiile si comportamentul ca evoluand
intr-o anumita forma de proces istoric eficient, pe cand pozitia neoinstitutionalista
reneaga istoria ca fii eficienta.
E.Teoriile despre institutiile politice, vazute dintr-un punct de vedere istoric, au
descris procesul de luare a deciziei politice ca unul care dezvolta un sentiment al
scopului, identitatii, apartenentei, politica fiind vazuta ca un vehicul pentru educarea
cetatenilor si imbunatatirea vlorilor culturale. In contradictie, cercetatorii moderni s-au
bazat pe importanta rezultatului si fie au ignorat simbolurie, fie au vazut simbolurile ca
fiind o parte din eforturile de a controla rezultatele.21
March si Olsen considerau ca neoinstitutionalismul nu este specific stiintei
politice ci mai degraba in cazul stiintelor economice, care au descoperit legile, operatiuni
de procedura standard,etc si in cazul antropologiei si a sociologiei. Definitia enuntata de

21
James G . MARCH(Stanford University)Johan P. OLSEN(University of Bergen) “The New
Institutionalism:Organizational Factors in Political Life” http://www.jstor.org 734-749
ei este ca neoinstitutionalismul este o colectie de idei aduse lumii stiintei
politicecontemporane care evidentiaza: independenta institutiilor politice de docietate,
ineficienta relativa a istoriei si luarea in calcul a simbolurilor pentu a intelege institutiile.
Este corect sa aprobam existenta acesto factori, insa miza e de a oferi informatii
empirixw, in cadrul teoretic unitar.
Neoinstitutioanlismul insista asupra unui rol mai autonom al institutiilor politice
in societate. Statul nu numai ca afecteaza societatea, dar este si el afectat de ea(Mann,
Skocpol). Institutiile trebuie considerate actori politici. In cazul rezultatelor politice,
teoria moderna politica o explica prin trei factori exogeni: distributia preferintelor intre
actorii politici, distributia resurselor ( politica) si constrangerile impuse de regulie jocului
(constitutia).Neoinsitutioanlismul argumenteaza impotriva teroriei mentionate mai sus
prin preferintele si intelesurile dezvoltate in politica si in restul vietii prin educatie,
indoctrinare si experienta. Preferintele nu sunt nici stabile, nici exogene. Astfel institutiile
politice afecteaza distributia resurselor, care la randul lor afecteaza puterea actorilor
politici. Totusi regulile jocului nu usnt intrutotu exogene, constitutia, legile facand ca
anumite alternative sa fie considerate ilegitime (alternativele nu sunt trecute in agenda
publica – Bachrach si Baratz). Aceste constrngeri se dezvolta in contextul institutiilor
publice.22
Neoinstitutionalismul lui March&Olson identifica sase tipuri de ordine:
a.istorica : institutiile au un impact asupra proceselor istorice si asupra modurilor
in care acestea ajung la un echilibru, il mentin sau nu ajung;neoinstitutionalismul se
preocupa de caracterizarea rolului de operare, a profesiilor si a expertizei in analiza
istoriei.
b.temporala:lucurile sunt ordonate de conexiunile lor in termeni de cauza-efect in
teoria alegerilor, pe cand in neoinstituttionalism lucrurile sunt conectate in virtuttea
prezentei sau aparitiei lor simultane.
c.endogena: modul in care ordinea este impusa institutiilor politice din mediul
extern; neoinstitutionalismul au aratat ca procesele interne din institutii afecteaza
distributia puterii si a preferintelor, deci ordinea apare in interiorul institutiilor, nu le este
impusa din exterior.

22
idem
 d.normativa: indivizii actioneaza calculand beneficiile actiunilor pe care le
interprind; neoinstitutionalismul spune ca indivizii actioneaza in baza normelor,
obigatiilor si indatoriilor.
e.demografica: institutiile sunt influentte si influenteaza structura lor demografica
f.simbolica: simbolurile, ritualurile, eremoniile, povestile au o fota de ordine in
viata politica.
2.Neoinstitutionalismul rational choice incorporeaza constrangeri institutionale
asupra comportamentului individului. Are la baza asumptia ratonalitatii economice, in
sensul ca se asuma maximizarea utilitatii de catre indivizii rationali si se aplica aceasta la
analiza actorilor politici.23
Ca si in cazul perspectivei economice, termenul de institutie nu are o sefinitie bine
pusa la punct, cu care toti ganditorii neoinstitutionalismului rational choice sa fie de
acord. William Riker considera institutiile ca fiind reguli de comportament, in speciale
procesee de luare a deciziei. Plott spune ca instituiile sunt reguli de exprimare
individulale, de transmitere a informatiilor de alegere sociala, de unde si ecuatia
fundamentala a Teoriei Elegerilor Publice: preferinte # instituii #posibiliati fizice =
rezultatele politice (# - operator abstract nespecificat). Problema intalnita aici are in
vedere diferitele lucruri care delimiteaza instituiile: obiceiuri sau etici instituionale,
preferinte sau oportunitati. Andrew Schotter vede instituţiile sociale ca standarde de
comportament, mai degrabă decât reguli ale jocului, instituţiile fiind proprietati ale
echilibruluijocului decât proprietati ale descrierii jocului. Diferit de viziune lui Schotter,
Riker si Plott, institutiile ca structuri politice se refera la atribute ale sistemului curent:
marimea, gradul de competitie si extinderea supraputerii.24
Elinor Ostrom, vede institutiile in functie de reguli. Regulile sunt entitati (care se
refera la prescriptii, cunoscute si folosite de participanti pentru a ordona relatii repetate si
interdependente, adica institutii. Regulile sunt rezultatul eforturilor unui set de indivizi
care urmaresc ordinea si predictibilitatea in situatii stabilite prin crearea pozitiilor, prin
stabilirea felului de a intra sau iesi a participantilor de pe aceste pozitii, prin stabilirea

23
Institutions and Rationality in Politics - Three Varieties of Neo-Institutionalists Junko Kato
http://www.jstor.org p 553-582, 1996, Cambridge Univercity Press
24
Elionor Ostom - An agenda for the study of institutions -Public Choice 48 ,1986 Martinus Nijhoff
Publishers, Dordrecht. Printed in the Netherlands. p3-25
actiunilor ce se impun si prin stabilirea rezultatului impus. Regulile sunt mijloace de
schimbare a structurii stimulentelor intr-o situatie: teoretic pot fi schimbate, au forta
prescriptiva. Vincent Ostrom considera regulile ca si creatii ale oamenilor, ce sunt
subiectul interventiei si schimbarii umane. Ele nu afecteaza direct comportamentul
indivizilor ci afecteaza direct structura unei situatii (institutia)in actiunile prestabilita.25
3.Neoinstitutionalismul Rationalitatii Limitate analizeaza institutiile in
teremeni de contextele organizationale, in care are loc comportamenul individului uman.
El reprezinta abordarea de mijloc dintre cele doua tipuri de neoinstitutionalism
prezentate anterior. Acest lucru este prezentat in articolul lui Kato. El porneste de la ideea
ca ambele abordari urmeaza o anumita traiectorie comuna: apar ca reactie la behaviorism
si cerceteaza modul in care institutiile modeleaza comportamentul si rezultatele politice,
incluzand atat reguli formale si organizatii, cat si rutine si proceduri informale. Totusi, ele
interpreteaza in mod diferit comportamentul individului in cadrul institutiilor. Abordarea
rationa choice foloseste cadrul logic bazat pe asumtia maximizarii utilitatii indivizilor
egoisti si considera institutiile contexte strategice care impun constrangerile acestui
comportament egoist, pe cand abordarea social istorica isi manifesta ideea ca logica
deductiva bazata pe rationalitatea individului restrange si limiteaza cercetarea si ofera
solutia de dezvoltare a ipotezelor in maniera inductiva in cursul interpretarii datelor
empirice. De aici rezulta ca discutia intre cele doua tipuri de neoinstitutionalism nu se
rezumala asumtia rationalitatii ci la individualismul metodologic, pe care rational choise
il fundamenteaza, dar care este respins de socio-istorici.26
Conceptul propus de Simon, este rationalitatea limitata sau procedurala. El
incearca sa surprinda mai bine comportamantul indivizilor fara a a renunta la caracterul
acestora de rationalitate. Ei isi continua sa isi maximizeze interesul, dar sun limitati
cognitiv. Astfel, individul doar “intentioneaza” sa fie rational, dar limita cognitiva ii
colicita simplificarea situatiilor pentru a face fata.
“Din punct de vedere istoric, institutiile politice s-au ivit din interactiunea şi
dezacordul din sanul fortelor sociale si dezvoltarea treptata a procedurilor si
mecanismelor organizationale necesare rezolvarii acestor dezacorduri. Prabusirea unei
25
Idem
26
Institutions and Rationality in Politics - Three Varieties of Neo-Institutionalists Junko Kato
http://www.jstor.org p 553-582, 1996, Cambridge Univercity Press
mici clase conducatoare omogene, diversificarea fortelor sociale si cresterea
interactiunii intre asemenea forte constituie premisele aparitiei organizatiilor şi
procedurilor politice si unei eventuale creări a institutiilor
politice."[ Samuel.P.Huntington Ordinea politică a societăţilor în schimbare(1999) apud
Cristian Parvulescu- “Cursul de Introducere in Stiinte politice”nepublicat]
In ceea ce urmaza voi prezenta anumite situatii in care se mainfesta aceasta
constrangere:
a.Siberman prezinta impactul incertitudinii asupra comportamantelor Elitelor din
Franta, Japonia, Statele Unite si Marea Britanie din perioada secolelor XIX – XX. Odata
cu reducerea incertitusinii,in Marea Britanie si in Statele Unite au aparut birocratiile
competente, controlate politic si responsabile in fata cetatenilo. Din cauza schimbarilor
revolutionare, Franta si Japonia s-au confruntat cu crize de putere si succesiune, iar
birocratia era un fel de baza a puterii politice, nu invers. Acest grad de incertitudine a
scazut prin aparitia unei birocratii puternice.
b.Budge analiza competitia dintre partide pe baza rationalitatii limitate. El spune
ca politicientii pot fi avea acces doar la anumite informatii, restrictionandu-le impactul
politicilor propuse asupra viitoarelor alegeri. Astfel politicipe pot fi mai curnad de natura
ideologica, decat din dornta de a fi reales.27

Concluzie:
Perspectivele prezentate au avut la baza dezbaterea termenului de insitutii. Dupa
s-a sesizat in exista trei tipuri de institutii sociale, economice si politice. O idee care s-a
repetat este reprezentarea institutiilor prin reguli, fie ele legi formale sau nu. In fiecare
dintre cele trei perspective apare ideea teoriilor clasice versus teoriile “noi”. Cele pe care
m-am axat au fost teoriile noi, deoarce mi s-au parut adecvate societatii contemporane,
mereu in evolutie, mereu cautand noi limite de atins.
Realiatea este ca traim intr-o societate alcatuita din institutii care are rolul de a
pastra conventiile starii umane functionale, in vederea egalitatii si a respectarii reciproce.

27
Institutions and Rationality in Politics - Three Varieties of Neo-Institutionalists Junko Kato
http://www.jstor.org p 553-582, 1996, Cambridge Univercity Press
Bibliografie:
1. BULAI, Alftred – “Curs de Introducere in Sociologie” nepublicat
2. ETHINGTON. Philip and MCDONAGH, Eileen - “The Eclectic Center Of
The New Institutionalism” http://www.jstor.org
3. KATO, Junko -Institutions and Rationality in Politics - Three Varieties of
Neo-Institutionalists http://www.jstor.org p 553-582, 1996, Cambridge
Univercity Press
4. James G . MARCH(Stanford University)Johan P. OLSEN(University of
Bergen) - “The New Institutionalism:Organizational Factors in Political Life”
http://www.jstor.org
5. NORTH Douglass C. “ The role of institutions in economic
development”,Discussion Peper Series No 2003.2, Octombrie 2003, UNITED
NATIONS ECONOMIC COMMISSION FOR EUROPE Geneva,
Switzerland
6. Elionor OSTROM – “An agenda for the study of institutions -Public Choice”
48 ,1986 Martinus Nijhoff Publishers, Dordrecht. Printed in the Netherlands
http://www.jstor.org
7. Cristian Parvulescu- “Cursul de Introducere in Stiinte politice”nepublicat
8. ROUSSEAU,Jean-Jacques – “Despre contractul social sau principiile
dreptului public”,Ed Nemira, 2008p
9. SCHIFIRNEŢ, Constantin- “Curs de Sociologie” nepublicat
10. “Institutii in teoria economica” http://www.biblioteca.ase.ro/downres.php?
tc=1048
11. DEX, Editia a II-a, Ed Univer Enciclopedic, Bucuresti 1996,