Sunteți pe pagina 1din 33

Conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezintă un mijloc (sau ansamblu de

mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse pentru
a le asigura protecție temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în
scopul menținerii calității și integrității acestora în starea de livrare, în decursul manipulării,
transportului, depozitării și desfacerii, până la consumare sau până la expirarea termenului de
garanție.
În același timp, ambalajului i se cere să devină un permanent subiect al unei sfidări
tehnice, industriale, el trebuind să fie tot mai ușor, mai simplu, recuperabil, reciclabil,
înzestrat cu virtuți ecologice.
Un ambalaj trebuie să îndeplinească în principal următoarele cerințe:
- să aibă masă și volum propriu reduse;
- să nu fie toxic nici pentru produs, nici pentru mediul extern;
- să fie compatibil cu produsul căruia îi este destinat;
- să nu prezinte miros și gust propriu;
- să posede rezistență mecanică cât mai ridicată;
- să fie etanș față de gaze, praf, grăsimi;
- să prezinte sau nu permeabilitate față de radiațiile luminoase;
- să aibă formă, culoare, grafică atractive.
Ciclul de viață al ambalajului trebuie evaluat atât din punct de vedere al mediului
înconjurător, cât și din cel al multiplelor sale funcții, dintre care cea mai impotantă este
protejarea conținutului său de mediul înconjurător și a mediului de conținutul său. Scopul
ambalării este deci de a conserva calitățile funcționale ale ambalajului, reducând la minimum
impactul său asupra mediului. Astfel, ambalajul trebuie să răspundă unor sfidări cum sunt:
1. piața : natura consumatorilor, posibilități financiare;
2. produsul : caracteristici mecanice, componente;
3. utilizarea produsului : manipulare, sistemul de închidere și deschidere a ambalajului,
condiții climatice de depozitare;
4. transportul : modul de transport utilizat;
5. rețeaua de distribuție : organizarea interioară a magazinelor, necesitatea de a marca
produsul, numărul de unități dintr-un produs pe o unitate de vânzare, condiții de depozitare;
6. reglementări juridice : norme,uzanțe etc. (Ambalajul AC)
În prezent, majoritatea produselor alimentare se comercializează sub formă
ambalată, astfel că aspectul estetic al ambalajului se integrează în noțiunea complexă de
calitate a alimentului. Senzațiile vizuale provocate de ambalaj determină o aprobare sau o
respingere totală a produsului. Prin urmare, principalele obiective la care trebuie să răspundă
ambalarea alimentelor, respectiv ambalajele sunt următoarele :
- conținerea produsului alimentar în interiorul ambalajului;
- asigurarea protecției produselor împotriva deteriorării, pierderilor cantitative și calitative,
acțiunii nocive a mediului înconjurător, păstrării proprietăților și valorii produsului ca marfa;
- crearea unor condiții optime de transport și manipularea prin promovarea unor unități
modulate de transport și desfacere a produselor ambalate;
- favorizarea prezentării clare și sugestive a conținutului, informarea cumpărătorului asupra
avantajelor produsului, prețului, cantității, duratei de valabilitate, modului de utilizare sau
preparare etc. ;
- educarea consumatorului prin indicarea valorii nutritive, energetice a produsului.
În ultimele decenii ambalajele s-au diversificat mult, atât din punct de vedere al
materialelor din care acestea sunt făcute, cât şi din punct de vedere funcţional.
Ambalajele se clasifică în funcţie de mai multe criterii, care sunt utilizate frecvent
în practicã:
- după materialul folosit în confecţionarea ambalajelor:

ambalaje din hârtie şi carton;

ambalaje din sticlă;

ambalaje din metal;

ambalaje din materiale plastice;

ambalaje din lemn, înlocuitori din lemn şi împletituri;

ambalaje din materiale textile;

ambalaje din materiale complexe.

- după sistemul de confecţionare:



ambalaje fixe;

ambalaje demontabile;

ambalaje pliabile.

- după tip:

plicuri;

pungi;

plase;

lăzi;

cutii;

flacoane;

borcane etc.

- după domeniul de utilizare:



ambalaje de transport;

ambalaje de desfacere şi prezentare.

- după specificul produsului ambalat:



ambalaje pentru produse alimentare;

ambalaje pentru produse nealimentare;

ambalaje pentru produse periculoase;

ambalaje individuale;

ambalaje colective.

- după gradul de rigiditate:



ambalaje rigide;

ambalaje semirigide;

ambalaje suple.

- după modul de circulaţie al ambalajului:



ambalaje refolosibile;

ambalaje nerefolosibile – tip pierdut.

- după sistemul de circulaţie:



sistem de restituire a ambalajelor;

sistem de vânzare – cumpărare a ambalajelor.

- după sistemul de confecţionare:



ambalaje fixe;

ambalaje demontabile;

ambalaje pliante.

- după căile de transport:



ambalaje pentru transport terestru;

ambalaje pentru transport fluvial-maritim;

ambalaje pentru transport aerian.

- după destinaţie:

ambalaje pentru piaţa externă;

ambalaje pentru piaţa internă.

Există o preocupare chiar şi la nivel de foruri internaţionale, cum ar fi:


Organizaţia Internaţională de Standardizare, Federaţia Europeană pentru Ambalare,
pentru clasificarea şi standardizarea ambalajelor.

După scop, ambalajele se clasfică în ambalaje de transport și ambalaje de desfacere.


Funcțiile de bază ale ambelor tipuri de ambalaje sunt similare, cu deosebirea că la ambalajul
de desfacere se pune un accent deosebit pe funcția de informare, prezentare și reclamă.
Funcțiile ambalajului sunt cerute de produsul care se ambalează și de mijloacele și
metodele prin care va fi transportat de la producător la consumator.

1.Funcția de a conține produsul

Funcția de a conține produsul este evidentă deoarece orice produs, pentru a-i putea
fi schimbat locul trebuie să fie conținut într-un ambalaj.

2.Funcția de protecție și conservare

Funcția de protecție și conservare este privită adesea ca funcția cea mai importantă a
ambalajului și anume, aceea de a proteja conținutul de efectele mediului înconjurător,fie
acestea apă, vapori de apă, gaze, mirosuri, microorganisme, praf, șocuri, dăunători, vibrații,
etc. și de a proteja mediul față de produs.
În cazul majorității produselor alimentare protecția asigurată de ambalaj este o parte
esențială a procesului de conservare. În general, odată ce integritatea ambalajului dispare,
produsul nu mai este conservat.
Funcția de protecție și conservare cuprinde mai multe aspecte:
Protecția mecanică a produsului împotriva solicitărilor mecanice din timpul
transportului, depozitării și desfacerii: tracțiune, compresiune, forfecare,șocuri, vibrații etc.
Alegerea materialului din care se confecționează ambalajul trebuie să țină seama nu numai de
natura produsului ci și de intensitatea solicitărilor la care este supus acesta din această cauză
ambalajele care asigură cea mai buna protecție mecanică sunt cele confecționate din lemn,
materiale metalice, carton, material plastice și materiale complexe.
Protecția chimică a produsului față de procesele chimice și electrochimice care au
loc la suprafața de contact dintre produse și mediul înconjurător. Mediul înconjurător poate
acționa chimic asupra produselor prin conținutul în oxigen, ozon, vapori de apă, substanțe
solide abrazive (urme de praf sau nisip), substanțe poluante care depășesc limitele maxime
admise etc.De asemenea, între produse și materialele din care sunt confecționate ambalajele
pot avea loc interacțiuni care se evită prin alegerea corespunzătoare a materialelor de ambalaj
inerte chimic față de produsele supuse ambalării. Astfel de materiale sunt sticla, materialele
plastice, tabla cositorită, materialele complexe etc.
Protecția produsului împotriva microorganismelor se asigură printr- o etanșitate
perfecă a ambalajelor și printr-o curățire cât mai ușoară și mai corectă.
Protecția biologică a produsului împotriva insectelor și rozătoarelor este realizată
prin folosirea ambalajelor din sticlă, materiale plastice, carton și a ambalajelor de transport
din lemn, ambalaje din materiale textile sau din hârtie fiind mai puțin protectoare.
Protecția produsului față de lumină și radiații ultraviolete este necesară datorită
modificării caracteristicilor senzoriale și reducerii valorii nutritive în cazul multor produse
alimentare sub actiunea acestor factori. Cea mai bună protecție o asigură ambalajele
confecționate din materiale impermeabile la radiații luminoase sau utraviolete cum sunt
materialele metalice, cartonul, lemnul, materialele plastice opace etc. O bună protecție este
oferită și de ambalajele din materiale colorate, de exemplu sticla verde sau brună.
Protecția și conservarea energiei consumate în timpul procesului tehnologic de
obținere a produsului. Prevenirea risipei de alimente este un obiectiv vital pentru oricine,
putând fi aplicat în toate etapele dintre cultivare și utilizarea finală de către consumatori.
Protecția mediului înconjurător este posibilă prin folosirea de ambalaje care
funcționează corect (etanșe, nu permit pierderi de produs în mediu etc.) .

3. Funcția de confort

Se referă la utilizarea unor ambalaje de transport și de desfacere a produselor


ambalate care să ușureze operațiile de manipulare, transport, depozitare și distribuire, la
diversificarea producției de ambalaje din punct de vedere al capacității, formei, materialului
de ambalaj folosit, destinației etc.
În proiectarea ambalajelor sunt importante alte două aspecte ale funcției de confort a
ambalajelor și ambalării : porționarea produselor destinate ambalării și, asociată cu aceasta,
forma ambalajelor primare (dimensiuni, capacități) .
Porționarea, denumită cu ani în urmă și raționalizare- cuvânt legat de limitarea
consumului de alimente pe cap de locuitor în perioada dinainte de 1998- se referă la funcția
ambalajelor de a diviza producția industrială în unități de consum. Spre exemplu, conținutul
unui butoi cu vin este porționat prin umplerea buteliilor de sticlă, șarja de unt obținută în
bătătorul de unt este porționată prin ambalare în pachete de 200g sau în doze individuale de
26g etc. Altfel spus, producția la scară mare care caracterizează o societate modernă nu ar fi
viabilă fără funcția de porționare a ambalării și cu cât producția realizată e mai mare cu atât
mai mari sunt cerințele de găsire a unor metode tot mai eficiente de porționare, de reducere a
acesteia la dimensiuni, cantități corespunzătoare consumului. Porționarea ajută consumatorii
să cumpere doar cantitatea de care au nevoie, nu mai mult.
Forma ambalajelor primare,asociată evident cu funcția de porționare este în strânsă
legătură atât cu confortul utilizării ambalajelor de către consumator, exprimat în ușurința
procurării, deschiderii și golirii ambalajului cât și cu eficința folosirii ambalajelor secundare
respectiv terțiare pentru ușurarea operațiilor de manipulare, transport, depozitare și vânzare.
4. Funcția de comunicare

Funcția de comunicare a ambalajului și etichetei se referă la informarea


consumatorului asupra produsului conținut de ambalaj și la promovarea vânzării, prin
reclamă, la care se adaugă aspectele de educare a consumatorului prin informațiile
nutriționale oferite. Vorba veche: „ Um ambalaj protejează ceea ce vinde și vinde ceea ce
conține și protejează” este la fel de adevărată și în zilele noastre, astfel că se poate spune că
ambalajul funcționează ca un vânzător tăcut, silențios.
Informarea consumatorului urmărește asigurarea reprezentării clare și sugestive a
conținutului, indicarea numelui producătorului și denumirea produsului, adesea și denumirea
comercială, indicarea prețului, a cantității de produs, a compoziției produsului, a datei de
fabricate și a termenului de valabilitate, prezentarea modului de întrebuințare sau preparare a
produsului etc.
Promovarea produsului și a vânzării se referă la forma, culoarea și grafica
ambalajului și etichetei. Astfel se recomandă ca un ambalaj să aibă forme cât mai bine
individualizate pentru fiecare tip de produs, dimensiunile alese pentru ambalaj să corespundă
volumului sau cantității optime pentru achiziționare. În ceea ce privește forma etichetei,
aceasta este influențată de particularitățile constructive și tehnologice ale ambalajului și de
posibilitatea de utilizare a materialului din care sunt confecționate atât ambalajul cât și ea
însăși.
Culoarea este un mijloc de atragere a atenției. Ea imprimă ambalajului o impresie de
soliditate, pune în valoare calitățile produsului și subliniază caracterul său specific. Efectul
culorilor variază în funcție de lungimea de undă și de frecvența lor de oscilație. Rapotul între
lungimea de undă și frecvența de oscilație produce așa numitul efect de cald (roșu, portocaliu,
galben) și de rece (verde, albastru, violet) al culorilor. Culorile reci produc o stare de liniște
în timp ce cilorile calde sunt iritante, atrag atenția. Puse alături, culorile calde și reci iși
măresc reciproc efectele.
Pentru realizarea unei armonii este necesară folosirea a trei culori, deoarece
întotdeauna două culori o solicită pe a treia, chiar dacă aceasta este numai culoarea de fond
pe care cele două culori se diferențează. Se folosesc două tehnici de armonizare a culorilor:
ton pe ton folosind culori apropiate și armonia policromă, care utilizează o culoare de bază și
combinații de culori destul de independente.
Culoarea are și un important rol psihologic, anumite aranjamente determinâand
reacții pozitive la cumpărători.
Grafica are rolul cel mai important din punct de vedere estetic fiind elementul cu cel
mai mare grad de inventivitate și fantezie a artistului. Ea trebuie să stimuleze, să dezvolte
imaginația, să prezinte produsul într-o formă cât mai atrăgătoare cu efect imediat, să fie ușor
descifrabilă.
Ilustrația unui ambalaj înfățișează produsul și îi sugerează utilizarea și proveniența.
Ea poate fi un desen sau o fotografie, dar fotografia exprimă mai fidel realitatea.
Tipurile de grafică folosite sunt:
- comercială, care reprezintă produsul și modalitățile de folosire în forme atractive;
- intelectuală, cu o largă tendință de dezvoltare, care este schematică, neîncărcată cromatic
cu simboluri vizuale, foarte simplu de înteles;
- umoristică, atractivă și puțin ironică, recomandată în special produselor destinate
alimentației copiilor.
Literele pot reprezenta un element de decor important dar pot fi și purtătoare de
mesaj optic prin formă, dispoziție și culoare. Textul cuprins pe ambalaj trebuie diferențiat
grafic pentru evitarea monotoniei. În concluzie, un ambalaj estetic, cu o grafică
corespunzătoare induce cumpărătorului un sentiment de încredere, de siguranță asupra
produsului ambalat, ea constituind și un mijloc de reclamă eficient.
Educarea consumatorului , adesea individualizată ca funcție educativă constă în
indicarea valorii nutritive și energetice a produsului. Astfel ambalajul sau/și eticheta redau
conținutul de proteine, glucide, lipide, vitamine,săruri minerale etc. ale produsului.
Proiectarea și realizarea unui ambalaj corespunzător face posibil să i se ofere
consumatorului o mare varietate de alimente dintre care să aleagă cu o încredere totală în
inocuitatea acestora, indiferent dacă sunt sezoniere sau nu.
Coduri de identificare
Explozia informationala din anii '60 a contracarat riscul scaderii producti-vitatii
comertului cu amanuntul generat de diversitatea §i abundenta acestora pe piata prin
introducerea unor sisteme de codificare a produselor §i, in acela§i timp de identificare
automata a codurilor. Astfel, in 1970 s-a creat in SUA Consiliul Universal pentru Codificarea
Produselor {UPC) care a recomandat adoptarea unui simbol de identificare a produselor,
denumit simbol UPC §i format din 12 semne. In prezent, peste 95% din produsele de pe piata
SUA sunt marcate cu acest simbol, putand fi scanate automat la casa.
In aceeasj perioada au inceput cercetari similare §i in Europa, separat in Franta
(sistemul GENCOD, de identificare a produselor §i a producatorilor) §i Germania (sistemul
BAN-L de clasificare a produselor printr-un sistem de
numerotare). Cercetarile au continuat in directia gasirii unui sistem unitar de
codificare pentru intregul continent, compatibil cu UPC, dar care sa includa si sistemele
folosite in Franta §i Germania, numit EAN (European Article Numbering). Prin urmare, la 3
februarie 1977, la Bruxelles a luat fiinta o societate internationala pentru codificarea
marfurilor. Numele Asociatiei EAN a fost schimbat in 1991 in International Article
Numbering Association, dar abrevierea EAN a fost pastrata.
Codul cu bare este eel mai simplu si eel mai ieftin sistem de identificare automata a
unui produs. El se bazeaza pe reprezentarea printr-o asociere de bare (inchise la culoare) si
spatii libere, codificarea folosind un numar de simboluri (cifre), caractere simbolizate
impartite in trei seturi A, B si C si / grupuri de separatoare (caractere auxiliare) constituite din
cate doua linii subtiri, paralele si ceva mai lungi, avand si un rol de centrare in momentul
lecturii codului.
Caracterele simbolizate in seturile A si B incep intotdeauna la stanga cu un modul de
culoare deschisa (un spatiu liber) si se termina la dreapta cu un modul de culoare inchisa, in
timp ce caracterele simbolizate in setul C incep la stanga cu un modul de culoare inchisa si se
termina la dreapta cu un spatiu liber. In tabelul 2.1 sunt prezentate seturile de caractere A, B
si C.
Tabelul 2.1 Seturi de caractere A, B si C
Valoare Reprezentare Reprezentare Reprezentare
numerica Set AS B S BSet BS B S BSet CS B S B
0 3 2 1 1 1 1 2 3 3 2 1 1
1 2 2 2 1 1 2 2 2 2 2 2 1
2 2 1 2 2 2 2 1 2 2 1 2 2
3 1 4 1 1 1 1 4 4 1 1
4 1 1 3 2 2 3 1 1 3 2
5 1 2 3 1 1 3 2 2 3 1
6 1 1 1 4 4 1 1 2 1 4
7 1 3 1 2 2 1 3 3 1 2
8 1 2 1 3 3 1 2 2 1 3
9 3 1 1 2 2 1 1 3 3 4 1 2
Nota: - S indica un spatiu liber;
- B indica o bara de culoare inchisa;
- cifrele indica latimea fiecarui element in module.
Caracterele auxiliare trebuie sa fie codificate dupa cum este prezentat in tabelul 2.2.
Tabelul 2.2
Codificarea caracterelor auxiliare
Caracter Numar de Set de module
module S B S B S B
Sepa 3 1 1 1
Sepa 5 1 1 I 1 1
Sepa 6 1 1 1 1 1 1
Nota: - S indica un spatiu liber;
- B indica o bara de culoare inchisa;
- cifrele indica latimea fiecarui element in module.
In fig 2.1 a este prezentata codificarea EAN-13 iar Tn fig. 2.1 b codificarea EAN-8

Fig. 2.1. Semnificatia codului EAN cu bare: a) EAN-13; b) EAN-8: 1 - codul tarii; 2
- codul producatorului; 3 - codul produsului; 4 ■ control.
Codul EAN-13 confine 13 simboluri (cifre), caractere simbolizate impartite in trei
seturi A, B si C §i trei gmpuri de separatoare (caractere auxiliare). Cifrele trebuie sa fie clare
pentru a permite §i identificarea vizuala intrucat ele furnizeaza urmatoarele informatii:
- codul tarii format din primele doua cifre, prin care se identified organizatia locala
de codificare;
- codul producatorului format din urmatoarele cinci cifre, atribuit de organizatia locala de
codificare;
- codul produsului alcatuit din urmatoarele cinci cifre, atribuit de producator;
- cifra de control.
Citind de la stanga la dreapta, codul EAN-13 (fig. 2.1 a) trebuie compus
astfel:
- un separator lateral;
- 6 caractere simbolizate in seturile A §i B, conform tabelului 2.1;
- un separator central;
- 6 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1;
- un separator lateral.
Codul EAN-8 (fig. 2.1 b) contine 8 simboluri (cifre) §i caractere simbolizate
impartite in seturile A §i C. Citind de la stanga la dreapta, EAN-8 trebuie compus astfel:
- un separator lateral;
- 4 caractere simbolizate in setul A, conform tabelului 2.1;
- un separator central;
- 4 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1;
- un separator lateral.
In fig. 2.2 este prezentat codul cu bare UPC raspandit in SUA.

Fig. 2.2. Reprezentarea codului cu bare UPC: a) UPC-A; b) UPC-E


X -caractere ale sistemului de numerotare; 0 - zero de capat; Y - caracter de
control codificat cu paritate variabila.

Citind de la stanga la dreapta, codul cu bare UPC-A trebuie compus astfel:


un separator lateral;
- 6 caractere simbolizate in setul A, conform tabelului 2.1;
- un separator central;
- 6 caractere simbolizate in setul C, conform tabelului 2.1;
- un separator lateral, iar UPC-E dupa cum urmeaza:
- un separator lateral;
- 6 caractere simbolizate in seturile A §i B, conform tabelului 2.1;
Codul UPC-E, numit si codul cu suprimare de zerouri, nu poate fi utilizat decat pentru
codificarea de date in format UPC cu 12 cifre, date care incep cu un zero si contin o serie de
patru sau cinci zerouri in pozitii definite, conform SR EN 797 +AC: 1998.
Codul cu bare nu confine nici o informatie referitoare la pretul produsului, intrucat
acesta variaza de la un vanzator la altul. Mecanismul este urmatorul: la fiecare citire de cod,
casa interogheaza calculatorul la care este legata privind numele produsului si pretul (asociate
codului citit), pe care le tipareste apoi pe bon si le foloseste in calculul sumei de incasat.
Principalele aplicatii ale codurilor cu bare sunt:
- clasificarea si identificarea automata a produselor ambalate;
- gestionarea si urmarirea automata a productiei; identificarea producatorilor, distribuitorilor
etc.;
- urmarirea stocurilor - odata cu citirea codului si facturarea produsului scade automat cu o
unitate stocul de produs;
- inregistrarea automata in casele de marcare ale magazinelor;
- inregistrarea si urmarirea automata a marfurilor in depozite etc.
Avantajele aplicarii codurilor cu bare sunt multiple. Astfel, pentru producatori
principalul castig il reprezinta rapiditatea si corectitudinea evaluarii succesului la vanzarea
unui produs prin accesul la datele colectate de la casele automate din magazine, desi sistemul
de codificare poate fi folosit si la inventare interne si organizarea depozitelor. In comert
sistemul permite o inregistrare mai rapida si mai precisa a produselor, cresterea
productivitatii la punctele de vanzare, eliminarea erorilor de inregistrare, scaderea timpului
pentru operatiunile contabile, controlul strict al livrarilor prin comandarea doar a produselor
care se vand. Pentru consumator, codurile cu bare due la scaderea timpului pierdut la case si
la disparitia erorilor de pret, bonul fiind o adevarata factura.
Folosirea codului cu bare presupune insa si folosirea unor dispozitive adecvate de
prelucrare: scannere fixe sau mobile bazate pe fotocelule pentru citire si case de marcaj
speciale cu microprocesor incorporat care preiau semnalul scanner-ului, il decodifica si il
trimit la un calculator care va returna numele produsului si pretul, calculator care preia datele
de la toate casele de marcaj permitand centralizarea datelor legate de stocuri. De asemenea,
codul trebuie marcat corect (bare paralele, respectarea grosimii acestora) iar suprafata
ambalajului pe care este inscris sa fie perfect neteda.

In fig 2.3 este reprezentat codul cu bare EAN-13 pentru bere Ursus Premium Pils
produsa de S.C. URSUS S.A. Romania, iar in fig. 2.4 codul cu bare EAN-13 pentru musli cu
fructe Vitalis produs de Dr. August Oetker
Fig.2.3.codul cu bare EAN-13 Fig. 2.4. Codul cu bare EAN-13
pentru bere Ursus Premium Pils: pentru Friichte musli Vitalis
produs de Dr. August Oetker
- codul tarii, 59-Romania;
2 - codul producatorulm,
42016-S.C.UususS.A.; Genrmania:
3 - codul produsului, 00113-bere 1codul tarii,. 40-Germania;
Ursus Premium Pils; 2 - codul producatorului, 00521-
4 - cifra de control 6 Dr' August Oetker ;
3 - codul produsului,
64200- Friichte musli Vitalis;
4 - cifra de control 6
Introducerea sistemelor de codificare a fost necesara §i pentru Tmpiedicarea
producerii neautorizate de produse alimentare. De remarcat ca, pe piata inca mai apar produse
total diferite care au acela§i cod cu bare, fapt ce demonstreaza necesitatea perfectionarii
sistemelor de codificare
Exista si alte sisteme de codificare, de exemplu fn Japonia a fost pus la punct codul
geometric Calra format dintr-o succesiune de casete (fig. 2.5) divizate in patru patrate, fiecare
caseta putand prezenta 24 = 16 variante, adica mai multe informatii decat codurile cu bare
europene sau americane.
De asemenea, pentru cutiile de conserve confectionate din tabla cositorita lacuita se
utilizeaza un sistem de codificare aplicat pe capacul cutiei prin §tantare care permite
identificarea produsului continut. Acest cod este important deoarece cutiile de conserve, dupa
aplicarea tratamentului termic (pasteurizare, sterilizare etc.) sunt depozitate, etichetarea
efectuandu-se inaintea livrarii pentru a se preveni deteriorarea etichetei in timpul depozitarii.

Fig. 2.5. Variante de casete ale sistemului de codificare Caira utilizat in Japonia
Unele produse, considerate de lux au, suplimentar §i certificate de calitate. Spre
exemplu, cutiile de bomboane de ciocolata asortate de 250 g produse de Kraft Jacobs Suchard
Romania - Bra§ov, in afara indicatiilor asupra continutului de pe spatele cutiei au un
certificat de calitate care poate fi returnat de cumparator impreuna cu produsul in cazul in
care acesta nu este corespunzator din diverse motive (fig. 2.6).
Certificat de Calitate Quality Guarantee
Fig. 2.6. Mostra din certificatul de calitate al bomboanelor de ciocolata asortate
produse de Kraft Jacobs Suchard Romania

Oțetul se ambalează în ambalaje de desfacere și de transport.


Ambalajele de transport trebuie să asigure integritatea produsului, să fie curate, uscate, în
stare bună, neinfectate și fără miros străin. Sunt concepute pentru a ușura manipulararea și
transportul unui număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate în scopul prevenirii
deteriorării în timpul manipulării sau transportului. Ambalajul pentru transport nu include
containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene.
Se folosesc ambalaje de transport paralelipipedice cu dimensiunile de la bază
stabilite prin normative, înălțimea variind în funcție de natura produselor, a paletelor cu
dimensiuni standardizate internațional pentru stivuirea, depozitarea produselor ambalate.
Ambalajul de desfacere este destinat comercializării produsului ajungând la
consumator odată cu produsul. Turnarea in ambalaj de desfacere a oțetului la volumul
nominal, la temperatura de 20°C trebuie sa fie minim 90%.
Oțetul alimentar se ambalează în:
- butoaie de lemn (stejar sau fag),
- damigene de sticlă,
- butelii de sticlă de 0,5 litri și 1 litru,
- recipiente de plastic, cu acordul beneficiarului și avizul Ministerului Sănătății .
Recipientele destinate umplerii cu oțet alimentar vor fi în prealabil bine curățate și
spălate.
Butoaiele se vor închide cu dopuri de lemn bătute până la nivelul doagei. Dopurile
vor fi marcate cu emblema întreprinderii producătoare. Peste dop se va aplica o placă
metalică pentru a asigura inviolabilitatea conținutului.
Damigenele se vor închide cu dopuri de plută, legate în cruciș cu sârmă de gâtul
damigenei și plombate cu emblema întreprinderii producătoare.
Buteliile de sticlă se vor închide cu dopuri de plută sau cu capsule metalice lăcuite,
prevăzute cu rondele de plută. Dopurile de plută se acoperă cu un capișon de hârtie, cu bandă
de control lipită pe gâtul buteliei sau cu o capsulă de material plastic.( Stas)
Ambalajele din plastic în contact cu lichidele sunt susceptibile de a migra într-un
mod mult mai important decât dependența de natură chimcă a mediului cu care ele intră în
contact. Produsele lichide au tendința de a penetra în materialele plastice, antrenând o dilatare
a acestora. Aditivii vor avea tendința de a se repartiza între cele două faze: mediul lichid
penetrând peretele și mediul care se află la contactul cu peretele. ( Anca purcărea Ambalajul)
În cazul oțetului alimentar se folosesc PET-urile de diferite dimensiuni și forme.din
categoria materialelor plastice. PET reprezintă prescurtarea de la polietilenă tereftalată și
prezintă multe avantaje în cazul utilizării lor ca material de ambalare,cum ar fi:
- sunt mai estetice;
- sunt mai rezistente;
- sunt mai transparente;
- nu au miros;
- sunt mai igienice decât alte tipuri de ambalaje tradiționale cum ar fi PE sau PVC;
- se etanșează perfect, important în cazul băuturilor.
Este un derivat din petrol sau din gaz. Numai o infimă fracțiune din această materie
primă este folosită ca material de ambalaj.
Face parte din singurele materiale plastice cu valoare demonstrată ca materiale
reciclabile.
PET este un material semitermoplastic relativ ușor de prelucrat, din care se pot obține
ambalaje cu masă mult mai mică decât a celor din sticlă și casabilă.
Alte proprietăți ale PET favorabile utilizării sale pentru confecționarea buteliilor
destinate ambalării oțetului sunt: claritatea, rezistența la întindere, rezistența chimică foarte
bună ceea ce îl face perfect compatibil cu produsul. Deasemenea este impermeabil la
lichideși, deși nu este o barieră la gaze întrucât este ușor impermeabil la gaze, în special la O 2
și CO2, poate fi utilizat fără rezerve la ambalarea oțetului, singurul impediment care poate
surveni fiind scăderea în timp îndelungat a presiunii interioare din ambalaj, ceea ce determină
desolubilizarea CO2 din produs.
Buteliile sunt obținute, ca orice altă butelie din PET, în două etape:
- obținerea preformei prin injecție din granule PET ;
- transformarea preformei în butelie prin suflarea – matrițare.
Dacă buteliile sunt obținute din preforme în linia de ambalare, adică chiar înainte de
umplerea cu produs, ele pot fi considerate sterile întrucât temperatura în acre sunt preîn
călzite preformele înainte de modelare este suficient de mare (circa 105°C) pentru a
asigura decontaminarea, iar aerul utilizat pentru suflare este steril și deionizat. Trebuie,
însă, ca traseul între mașina de suflare – matrița și cea de îmbuteliere să fie scurt, iar
condițiile de igienă din spațiul de fabricație menținute strict.
În cazul în care nu se pot asigura condițiile minime necesare asepsiei, buteliile trebuie
supuse unei pregătiri înainte de umplere: fie cu apă potabilă, fie spălare cu o soluție slab
alcalină, urmată de clătire abundentă cu apă potabilă.
Închiderea buteliei se realizează cu un capac prefiletat confecționat prin turnarea dintr-
un material plastic precum HDPE, PP, PS etc. Închiderea trebuie să fie etanșă, motiv
pentru care capacul este prevăzut cu o garnitură care este presată la închidere pe suprafața
de etanșare a gurii buteliei.
Pentru etichetare a fost folosită o etichetă de corp sau de jur – împrejur. Eticheta este
aplicată prin suprapunerea marginilor sale și fixarea lor atât între ele, cât și de butelie cu
adeziv dispus sub formă de bandă.
După etichetare buteliile sunt ambalate colectiv sau secundar pentru ușurarea operațiilor
ulterioare de manipulare, depozitare, transport, livrare, comercializare etc. Ambalarea
colectivă se realizează cu folie termocontractibilă, cel mai adesea folie transparentă
flexibilă de LDPE, obținându-se baxuri de câte 6 butelii.
Folia termocontractibilă este derulată de pe o bobină și dirijatăîn mașina de ambalare
secundară astfel încât să învelească grupul de butelii format pe transportor, iar marginile
sale să fie prinse și termosudate împreună. Pentru strângere și imobilizarea celor 6 butelii
componente ale baxului, ansamblul trece printr-un tunel de termocontracție în care aerul
cald suflat deasupra buteliilor învelite în folie determină încălzirea acesteia și straângerea
pe butelii. Lateral rămân două decupări care pot fi utilizate pentru apucarea și
manipularea baxului pe distanțe scurte.
Paletizarea - este operaţia de manipulare şi transport a mărfurilor aşezate pe paleţi,
deplasaţi cu ajutorul electro-stivuitoarelor. Paletul este o suprafaţă plană de dimensiuni
standardizate, folosită la transportul mărfurilor ambalate în ambalaje paralelipipedice, ce
prezintă o stabilitate suficientă. Paletizarea este importantă pentru că permite transportul
mai multor mărfuri în acelaşi timp, utilizând judicios spaţiul avut la dispoziţie. Există
paleţi de uz general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special.
Paletizarea se realizează prin așezarea baxurilor pe palete în rânduri suprapuse, cu
respectarea sarcinii la în cărcare a paletei. Deși pereții buteliilor sunt subțiri, iar rezistența
mecanică a ambalajelor goale este relativ mică, buteliile pline sunt deosebit de rezistente
îndeosebi la stivuire datorită presiunii interne create atât prin carbonatare, cât și prin
îmbuteliere izobarometrică.
Funcția de comunicare este asigurată în special de etichetă. De exemplu, în cazul
oțetului de Bistrița, consumatorul beneficiază de urmatoarele informații prezente pe
etichetă:
- denumirea produsului ( Oțet de Bistrița) ;
- denumirea producătorului ( S.C. ACETICA COMPANY COMPANY) și datele de
identificare ale acestuia ( membră a grupului de firme S.C. ROMFULDA PROD,
România – Bistrița, str. Libertății, nr.50, tel 026/221855, fax: 0263/234874, gsm:
0744/796492) ;
- data limită de consum : termen de valabilitate nelimitat ;
- condiții de păstrare : Produsul se va păstra bine închis, la adăpost de lumină și la
temperatura de 0° C - 25° C;
- standardul de fabricație : SR EN 13188/2001 ;
- capacitatea ambalajului : 90g/1000 ml ;
- precizări pentru reclamă : * oțetul ideal pentru murături, conserve, salate și sosuri, ciorbe.
Produs natural obținut din vin, prin fermentație clasică, în căzi de lemn, într-o societate cu
tradiție de peste 35 ani.
* Țineți la sănătate ? Puneți accent pe calitate!
- simbolul protecției mediului prin aruncarea ambalajului la coș ;
- codul de bare EAN13 : 594 –codul țării ( România), 1495- codul producătorului ( SC
ACETICA PROD), 00002 – codul produsului (oțet de fermetație) și 9 – cifra de control.

În prezent majoritatea produselor alimentare se desfac în stare ambalată și ca urmare


aspectul estetic al ambalajului se integrează în noțiunea de calitate a alimentului. Ambalajul,
în afara funcțiilor de protecție și conservare, facilitarea transportului, depozitării și desfacerii,
ia și funcția de promovare a vânzării, fiind elementul de legătură între consumator și produs.
Prin estetica ambalajului se încearcă ajutarea consumatorului oferindu-i posibilitatea să facă
o diferențiere după gustul lui. Ambalajele estetice, provoacă la cumpărător, simțul de
încredere și igienă pentru marfa prezentată. Totodată el constituie un mijloc de reclamă,
putând să popularizeze creația populară, aspectele locale folclorice etc.
Un rol important îl are calitatea de prezentare în promovarea exportului de produse,estetica
ambalajelor fiind o preocupare a marketingului de export. Elementele estetice ce determină
calitatea unui ambalaj dunt forma, culoarea și grafica.
Forma ambalajului este influențată de particularitățile constructive și tehnologice și de
posibilitatea de utilizare a materialului.
Realizarea unei forme estetice a ambalajului se face doar pe baza studierii destinației
practice a ambalajului acordând atenție materiilor prime și regulilor tehnice pe baza cărora se
execută.
Rolul estetic al culorii este realizat atunci când aceasta imprimă ambalajului o
impresie de soliditate, pune în valoare calitățile produsuluiși sublinează caracterul specific.
Un rol foarte important îl joacă și materialul pe care se aplică culoarea. Nu este obligatoriu ca
materialele de ambalaj să aibă suprafețe netede, din contra, un relief poate face o culoare mai
vie, iar neregularitățile pot realiza jocuri de umbră și lumină.
Necesitățile comerciale impun o grafică simplă, estetică și expresivă. S-a demonstrat
că precizia unei comunicări prin imagini este cel puțin to atât de mare ca și comunicarea
verbală, fapt pentru care se apreciază că pe un ambalaj textul trebuie să fie subordonat
imaginii, aceasta atrăgând atenția, textul având un rol suplimentar.
De asemenea este necesară și obținerea unei armonii între formă și realizarea
grafică, în sensul că dispunerea în spațiu a desenelor și a textului trebuie să țină seama de
posibilitatea de cuprindere a imaginilor realizate dintr-o dată de cumpărător.
Schemă tehnologică de ambalare a oțetului de fermentație

Accesorii de Materiale de ambalaj


Palete Ambalaje Etichete închidere Zahăr, apă și drojdie de PREFORME PET
colective CAPACE vin

Prepararea substratului Confecţionare


FOLIE hidroalcoolic PET-uri
TERMOCONTRACTIBILĂ hi sssubstratului
Substrat hidroalcoolic
PET-ul

Fermentare acetică
Pregătire PET-uri
(spălare,
sterilizare)
Maturare

Stabilizare

Filtare

Oțet de fermentație

Ambalare – umplere,
îmbuteliere

Închidere

Etichetare

Ambalare colectivă

Paletizare-depozitare PET-uri reutilizabile

Transport şi distribuţie

Comercializare

Ambalaje folosite PET-uri


Consumator PET-uri goale reciclabile

Utilizare produs
Deşeuri de
PET-uri

CHESTIONAR OȚET

Vă rog să îmi acordaţi câteva momente pentru completarea următorului chestionar care are
drept scop determinarea gradului de consum al oțetului alimentar. Datele dumneavoastră vor fi
prelucrate strict în scop statistic, informaţiile din chestionar rămânând anonime.

1. În familia dumneavoastră se consumă oțet :

□ Da □ Nu ;

2. Ce tip de oțet preferați:


□ din vin □ din miere și vin □ din mere □ balsamic □ aromatizat ;

3. Ce părere aveți cu privire la disponibilitatea sortimentului de oțet preferat :

□ Se găsește ușor □ se găsește greu □ nu se găsește ;

4. Cât de des consumați oțet :

□ zilnic □ la 2-3 zile □ ocazional □ săptămânal □ lunar ;

5. Aproximați o medie anuală a consumului de oțet în familia dumneavoastră :

□ Familia mea nu consumă oțet □ până la 1 L/an □ 1-2 L/an □ peste 2L ;

6. De unde vă procurați oțetul :

□ Magazin alimentar □ supermarket □ preparat acasă ;

7. În ce scop folosiți oțetul :

□ dressing □ conservare □ efectele sale benefice asupra organismului


□ altceva, specificaţi ______________________________________________________

8. Cât de importante sunt pentru dumneavoastră aspectele de mai jos, în alegerea unui anumit
sortiment de oțet :

Criteriu de Foarte Important Puțin Fără


selecție important important importanță
Renumele
mărcii
Ambalajul
Raport
calitate/preț
Informațiile de
pe ambalaj
Design
Produs cu
tradiție pe piața
românească

9 . Ce ambalaj preferati la oțetul pe care îl cumpărați :

□ Ambalaj din plastic □ ambalaj din sticlă ;

10. Când achiziționați o sticlă de oțet citiți informațiile de pe etichetă :


□ În totalitate □ sumar □ deloc ;

Vă mulțumesc pentru timpul acordat și bunăvoință !

Cerinţe de calitate impuse ambalajelor

Ambalajele sunt elemente indispensabile în cadrul circuitului producţie – transport –


desfacere – comercializare jucând un rol important în păstrarea caracteristicilor de calitate ale
mărfurilor.
În afara funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească consumatorii mai cer de la
ambalaj şi alte cerinţe ca de exemplu:
• să fie comod în utilizare, adică să aibă o formă care să-i permită o mânuire uşoară;
• să poată fii închis şi deschis cu uşurinţă;
• să conţină o cantitate de produs potrivită;
• să aibă o masă proprie cât mai mică ;
• să nu fie toxic ;
• fără miros, gust propriu;
• rezistenţă mecanică ridicată ;
• impermeabilitate faţă de gaze, praf, grăsimi;
• compatibilitate faţă de produsul ambalat ;
• să permită sau nu ( după caz ) pătrunderea radiaţiilor luminoase ;
• forma , grafică atractive .
Din cele prezentate se poate trage concluzia că nu este uşor să se aleagă ambalajul
potrivit care să îndeplinească cât mai bine funcţiile şi celelalte cerinţe precizate anterior.
Alegerea ambalajelor este determinată de următorii factori principali:
• caracteristicile produsului care se ambalează ;
• condiţiile de transport, manipulare şi toate solicitările la care poate fii supus
ambalajul;
• caracteristicile de calitate ale materialului de ambalare;
• metoda de ambalare folosită;
• cheltuielile ocazionale de producerea ambalajului şi de transportul lui.
Ca şi în cazul mărfurilor, s-a încercat şi s-a reuşit în mare măsură standardizarea
ambalajelor. Astfel, s-a putut raţionaliza producţia de ambalaje, s-a redus numărul tipurilor
constructive, s-au putut corela dimensiunile ambalajelor cu cele ale paleţilor .De asemenea,
există tendinţa pe plan mondial de a standardiza şi unifica ambalajele utilizate în comerţul
internaţional cu multiple avantaje atât pentru ţările exportatoare, cât şi pentru cele
importatoare.
Dezvoltarea economiei, diversificarea mărfurilor, existenţa unei varietăţi sortimentale
şi calitative din ce în ce mai mari, au impus apariţia unei industrii speciale pentru conceperea
realizarea şi dezvoltarea ambalajelor.
În multe ţări dezvoltate, standardul de viaţă al locuitorilor se apreciază şi cu ajutorul
indicelui care arată producţia şi consumul de ambalaje.
Principalii factori care au impulsionat şi continuă să impulsioneze dezvoltarea
ambalajelor şi modernizarea operaţiilor de ambalare sunt:
• realizarea unei reclame eficiente pentru noile produse apărute pe piaţă;
• comercializarea uşoară şi rapidă a mărfurilor;
• transportul şi depozitarea economică a mărfurilor;
• diversificarea sortimentală a mărfurilor;
• conservarea produselor perisabile;
• asigurarea unei igiene corespunzătoare pentru produsele alimentare, farmaceutice,
chimice etc.
În ceea ce priveşte dimensiunile ambalajelor, se recomandă ca acestea să fie
standardizate pentru a eficientiza procesul de producere a lor şi pentru uşurarea activităţilor
de transport – manipulare - depozitare.
În normele de igienă privind alimentele şi protecţia sanitară a acestora aprobate prin
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 611/ 3.04 .1995 se menţionează următoarele cerinţe
privitoare la ambalajele pentru alimente:
- să fie avizate sanitar (ca de altfel utilajele, recipientele şi ustensilele utilizate în
sectorul alimentar) ;
- materialele din care se confecţionează să aibă grad ridicat de stabilitate fizico-
chimică, care sa nu permită cedarea în timpul utilizării substanţelor străine peste limitele
admise ;
- să nu influenţeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă
a produsului alimentar cu care vine în contact în timpul prelucrării, manipulării, transportului
sau păstrării acestuia ;
- să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine în contact ;
- să asigure produsului alimentar o protecţie eficientă faţă de impurităţile accidentale
pe toată perioada prelucrării, păstrării şi transportul produsului respectiv;
- cernelurile şi coloranţii folosiţi la imprimarea şi colorarea materialelor de ambalaj
care vin în contact cu produsul alimentar să fie avizat de Ministerul Sănătăţii;
- este inadmisibil contactul direct al alimentelor cu partea colorată sau imprimată a
ambalajului ;
- nu este admisă folosirea la ambalarea alimentelor a hârtiei provenite din deşeuri.
Datorită marii diversităția materialelor de ambalal și a ambalajelor utilizate pentru alimente,
și metodele de verificare și control al calității sunt variate.
Înainte ca un ambalaj să fie supus diferitelor metode de control, acesta trebuie pregătit prin:
- identificarea părților ambalajului :fețe, muchii, colțuri etc;
- condiționare pentru aducere într-o stare de echilibru.
Identificarea și notarea părților ambalajului se face în conformitate cu standardul SR EN
22206:2003. Se ține seama de forma de bază a ambalajului: paralelipipedică, cilindrică sau
altă formă etc (pungi, saci, baloți etc.)
Condiționarea ambalajelor înainte de aplicarea oricărei metode de verificarea a calității se
efectuează în conformitate cu standardul SR EN 2233:2005.
Metoda urmărește expunerea ambalajelor pe o perioadă de timp, în condiții atmosferice
prestabilite (temperatură și umiditate relativă) pentru a ajunge la o stare de echilibru în care
să fie satbile din punct de vedere dimensional și al proprietăților (fizice, chimice, termice
etc.), astfel încât rezultatele obținute prin încercări să fie comparabile.

METODE DE VERIFICARE A CALITĂȚII AMBALAJELOR

Metodele de verificare a calității ambalajelor de transport se referă la determinarea


principalelor proprietăți mecanice și fizice :
- rezistența la șoc vertical prin cădere liberă ;
- rezistența la compresiune ;
- rezistența la vibrații cu frecvența fixă ;
- rezistența la manipularea brutală în toba rotativă ;
- rezistanța la șoc orizontal ;
- rezistența la încovoiere statică a fundului ambalajelor ;
- rezistența la stivuire ;
- rezistența la presiune joasă ;
- etanșeitatea la praf .
Aceste metode se aplică ambalajelor în stare plină și închise ca pentru livrare.

METODA DE OBIECTIVE STANDARDE


VERIFICARE
Determinarea rezistenței la -se efectuează căderi pe fețe, muchii, SR EN 22248:2003 ISO
șoc vertical prin cădere liberă colțuri, capete, părți în funcție de 2248-85
forma ambalajului
Determinarea rezistenței la -se măsoară forța de compresiunje SR EN ISO 12048:2002
compresiune asupra unui ambalaj așezat între
platanele aparatului de încercare
Determinarea rezistenței la -se determină efectele vibrațiilor SR EN ISO 2247:2003
vibrații cu frecvență fixă asupra ambalajelor cu ajutorul unei
mese vibratoare
Determinarea rezistenței la -se măsoară rezistența la șocuri STAS 5118/5-80
manipularea brutală în toba repetate și neregulate, pe fețe,
rotativă muchii sau colțuri
Determinarea rezistenței la -se măsoară rezistența la lovirea unei SR EN ISO 2244:2003
șoc orizontal suprafețe prin deplasare orizontalăcu
o viteză prestabilită
Determinarea rezistenței la -se măsoară săgeata pe care o face STAS 5118/8-90
încovoiere statică a fundului fundul ambalajului solicitat de o
ambalajelor anumită sarcină uniform distribuită
Determinarea rezistenței la -se măsoară forța de compresiune la SR EN ISO 12048:2002
stivuire care rezistă ambalajul prin aplicarea SR EN ISO 2234:2003
unor greutăți sau testarea cu un
aparat de compresiune
Determinarea rezistenței la -se măsoară rezistența ambalajului la SR EN ISO 2873:2003
presiune joasă presiuni corespunzătoare altitudinii
de transport cu avioane
nepresurizate sau presurizate
Determinarea etanșeității la -se determină pătrunderea prafului STAS 5118/15-96
praf din exterior în ambalaj sau ieșirea
produsului pulverulent din ambalaj
în exterior

Tabelul nr.1 Metode de verificare a proprietăților mecanice ale ambalajelor


VERIFICAREA CALITĂȚII AMBALAJELOR DE STICLĂ

Cele mai utilizate ambalaje din sticlă pentru alimente sunt borcanele și buteliile de sticlă.
Calitatea acestor ambalaje se urmărește prin verificări de lot și verificări periodice.

METODA DE OBIECTIVE STANDARDE


VERIFICARE
Verificarea tipului -se verifică tipul ambalajului STAS 5670-90 STAS 10182-
de sticlă 82
Verificarea formei - se verifică forma STAS 10192-90 STAS
ambalajului 10193-90
Verificarea dimensiunilor - se verifică dimensiunile STAS 10315-82 STAS
(diametre, inălțimi, grosimi 10640-91
etc.) SR ISO 7348:2002 Stas
12498-86 etc.
Verificarea profilului gurii - se verifică profilul gurii STAS 4887-86 STAS 6337-
ambalajului cu ajutorul unor 74 STAS 10182-82 SR EN
șabloane standard ISO 9100-1 :2005 2etc.
Verificarea uniformității și a -se verifică uniformitatea și STAS 1079-83
grosimii pereților grosimea pereților și se
calculează coeficientul de
uniformitate
Examinarea culorii sticlei -se stabilește vizual culoarea STAS 1079-83
Verificarea transparenței -se stabilește vizual STAS 1079-83
transparența pereților
ambalajului
Examinarea defectelor de -se stabilesc vizual și prin STAS 1079-83
aspect palparedefectele de aspect
(bășici, musculițe, incluziuni,
rizuri, fisuri, ciobituri etc.)
Verificarea capacității -se determină capacitatea STAS 1079-83 SR EN
recipientelor de sticlă 76:1997
complet pline
Verificarea planității -se verifică planitatea STAS 1079-83 SR EN
suprafeței de sprijin fundului ambalajelor prin 29885:1997
așezarea lor pe o suprafață
orizontală plană și presare
ușoară cu mâna
Verificarea planității gurii -se măsoară înălțimea STAS 1079-83 SR EN
ambalajelor cu gâtul larg maximă și minimă a 29009:1997
ambalajelor și se calculează
abaterea dintre cele două
mărimi (neparalelismul)
Verificarea ovalității gurii -se măsoară două diametre STAS 1079-83
ambalajelor cu gura largă ale gurii, perpendiculare între
ele și se face diferența
(ovalitatea)
Verificarea abaterii pereților -se verifică verticalitatea STAS 1334-79 SR EN
de la verticalitate (abaterea în plan orizontal a 29008:1997
axei centrale a recipientului
față de verticala ce trece prin
centrul fundului său)
Determinarea rezistenței la -se determină rezistența la STAS 1079-83
șoc termic șoc termic (diferențe mari de
temperatură)
Determinarea stabilității -se determină stabilitatea STAS 591/1-71
chimice chimică față de apă
CONCLUZII

În cumpărarea unui produs un rol foarte important îl are calitatea produsului şi ambalajul
acestuia. Destul de important este gradul de noutate, firma producătoare şi modul de
expunere. Se pare că valoarea energetică nu prezintă o mare importanţă, poate şi din cauza
faptului că persoanele intervievate sunt tineri.
Doar 5 % din cei ce au completat chestionarul nu consumă oțet de fermetație apreciază
produsul ca fiind unul bun, majoritatea aflând despre acest produs prin intermediul
televiziunii.
În ceea ce priveşte preţul, concluziile sunt greu de trasat, singura explicaţie pentru
diversitatea răspunsurilor o reprezintă probabil faptul ca situaţia financiară a acestora este
diferită. Raportul calitate/preț este foarte important pentru aproximativ jumătate din cei
chestionați (51%) reflectând faptul că omul cumpără în funcție de satisfacerea plăcerii sale
prin consum oferită de o calitate destul de ridicată și de un preț pe măsură.
Informațiile de pe ambalaj au o importanță semnificativă pentru cumpărători ( 49%)dorind
să cunoască tot ceea ce mănâncă.
28% dintre consumatori consideră ambalajul de o importanță primordială și doar 12% fără
importanță. Ambalajul din plastic este preferat ( 74%) în detrimentul celui de sticlă.
Media anuală de consum de oțet de fermentație se încadrează la peste 2l/an de peste 47% de
consumatori.
În mare parte, oțetul este folosit pentru conservare (48%) apoi pentru dressing (32%) și
doar 12% pentru efectele sale benefice.

Problems encountered for food safety with


polymer packages: chemical exchange, recycling
J. M. Vergnaud*
Laboratory of Materials and Chemical Engineering, Faculty of Sciences, University
of St-Etienne, 23 Dr Paul Michelon, 42023 Saint-Etienne, France

Available online 7 October 1998.

Abstract
When a polymer is in contact with a liquid, generally some matter transfers take
place: the liquid enters the polymer, while some additives leave the polymer. This
fact is responsible for a reduction in the properties of the polymer and pollution of the
liquid food is obtained. However, it is sure that, on account of their outstanding
properties, food packages are becoming more and more based on polymers. The
process of mass transfers is controlled by transient diffusion, and these theoretical
problems are so complex that only numerical models are able to resolve them. New
difficult problems appear with the desire of recycling old food packages made of
polymers by reusing them as new food packages. Of course, because of the
potential contamination brought with this recycled polymer, the package is made
of bi-layer or tri-layer films where the reused polymer is located between two virgin
polymer layers. As it takes some time for the contaminant to diffuse through the
virgin layer, this latter plays the role of a functional barrier to pollution. The various
difficulties in the whole problem are considered in succession: the coextrusion of the
films where a contaminant transfer already occurs; and the effect of the liquid food
which may enhance the diffusion of the contaminant. Various master curves are
drawn by using dimensionless numbers, so as to make the results quite general and
of use from a practical point of view.

Author Keywords: Food packages ; Polymer; Food protection; Recycling;


Modelling

Index Terms: Packaging materials; Polymers; Food products; Recycling; Accident


prevention; Food packages

Article Outline

1. Introduction
1.1. General problem
1.2. Package history
1.3. Drawback of polymer package
1.4. Recycling polymer package
1.5. Legislation
1.6. European legislation
1.7. Process of mass transfer
1.8. Mathematical treatment
2. Theoretical
2.1. Transfer in the three-layer sheet
2.1.1. Assumptions
2.1.2. Mathematical treatment
2.2. Case of bi-layer package in contact with food
2.2.1. Assumptions
2.2.2. Mathematical treatment
2.2.3. Numerical treatment
3. Experimental
3.1. Determination of the amount of contaminant located in a polymer
3.2. Determination of the kinetics of contaminant transfer in the liquid food
3.3. Determination of the profiles of contaminant-concentration developed through
the package
3.4. Determination of the profiles of contaminant-concentration at high temperature
4. Results
4.1. Transfer of the contaminant through the package alone
4.1.1. Profiles of contaminant-concentration through the package
4.1.2. Concentration–time histories of the contaminant on each external surface
4.2. Transfer of contaminant into the food
4.2.1. Profiles of concentration of contaminant through the package
4.2.2. Kinetics of contaminant transferred into the food
4.3. Consideration about the assumptions generally made
4.3.1. Transfer of contaminant during the processing of the package
4.3.1.1. Heat transfer through the film
4.3.1.2. Contaminant transfer
4.3.2. Double transfer of food into and contaminant out of the package
4.3.2.1. Different cases can be considered
5. Conclusions
6. Nomenclature
References

Volume 78, Issue 3, 13 November 1998, Pages 267-297

Approach for a testing system to evaluate food safety with polymer packages

Iosif Daniel Roscaa and Jean-Maurice Vergnaudb,


Department of Polymer Chemistry and Technology, Polytechnic University, 149,
calea Victoriei, 010072 Bucharest, Romania
b
Faculty of Sciences, University of Saint-Etienne, France
Received 9 January 2006;
accepted 19 February 2006.
Available online 18 May 2006.

Abstract
Because of their outstanding properties, polymers have been able to replace glass or
even metal in food packages. However, a drawback appears with the various
additives which are incorporated in the plastics either for facilitating the processing or
for maintaining their stability. The migration of these chemicals, which are potential
pollutants, may be a source of pollution of the food. This mass transfer is controlled
both by diffusion through the polymer and by convection into the liquid as well as at
the polymer–liquid interface. This problem of contamination, responsible for a drastic
reduction of the shelf-life of the foodstuffs, is so serious that various studies have
been managed under the guidance of the EEC and the FDA. The experiments are
highly time-consuming, but also tedious, necessitating very sensitive apparatus.
Moreover, the results for the diffusivity, which measures the driving force, found in
the literature for the same materials are scattered over a wide range, e.g., between
one and two decades, this fact leading to a food protection varying from 1 up to 100
times. This problem has been deeply examined in two ways: the one, concerned with
the validity of the equations used to evaluate the value of the diffusion parameters,
the other with the necessary standardization of the experiment tests. The two
parameters of concern are the diffusivity and the coefficient of convection at the
polymer–liquid interface, the ratio of the volumes of liquid and package playing a
role when lower than 10. An apparatus is proposed (in the same way as was done in
pharmacy for the dosage forms with controlled release) allowing a controlled rate of
stirring. A protocol for the selection of the time of sampling for analysis is described,
the purpose being to obtain kinetics of transfer able to represent the phenomenon
correctly and to get both these parameters of diffusion.

Keywords: Food safety; Food package ; Polymer; Standardised test; Modelling.

Article Outline

1. Introduction
2. Theoretical
2.1. Finite volume of liquid and infinite coefficient of convection at the package–
liquid interface
2.2. Infinite volume of liquid and finite coefficient of convection at the liquid–
package interface
3. Results and discussion
3.1. Consideration of the analogy between the heat and mass transfers
3.2. Effect of the various parameters on the kinetics of release of the additive
3.2.1. Effect of the ratio α of the volumes of liquid and package on the kinetics
3.2.2. Effect of the coefficient of convection h at the package-liquid interface
3.2.3. Simultaneous effect of the parameters R and α
3.3. General scheme and characteristics for an apparatus
3.3.1. Scheme of a package–liquid system
3.3.2. Profiles of concentration developed through the thickness of the package
3.3.3. Diffusion through solid–solid systems
3.3.4. Conclusion for a standardised test
3.4. Test procedure
3.4.1. Equations to be used for calculation
3.4.2. Selection of the times of sampling
3.4.3. Possibility of taking the values in the literature for granted
4. Conclusions
References
Volume 25, Issue 4, June 2006, Pages 532-543

” Abordarea unui sistem de testare pentru a evalua siguranța alimentației cu


ambalajele polimerice ”

Din cauza proprietăților remarcabile, polimerii sunt capabili să înlocuiască sticla sau chiar
metalul pentru ambalarea alimentelor. Oricum, o rambursare apare cu diferiți aditivi care sunt
încorporați în plastic fie pentru facilitarea procesului sau pentru menținerea stabilității.
Migrația acestor chimicale care sunt potențial poluante, poate fi o sursă de poluare a
alimentelor. Acest transfer de masă este controlat din difuzia prin polimer și prin convecția în
lichid la fel ca interfața polimerului lichid. Această problemă de contaminare, responsabilă
pentru reducerea drastică a duratei de viață a produselor alimentare, este atât de serios încât
multe studii au fost gestionate cu îndrumarea EEC- ului și FDA.
Experimentele sunt foarte costisitoare, și deasemenea, plictisitoare necesitând aparate
foarte sensibile. În plus, rezultatele difuziei, care măsoară forța de conducere, găsită în
literatură pentru aceleași materiale, este risipită pe o largă gamă, exemplu, între una sau două
decade, acest fapt conducea la o protecție a alimentelor variind de la 1 la 100 ori. Această
problemă a fost adânc examinată în 2 feluri : prima concentrată pe validarea ecuațiilor
folosite pentru a evalua valoarea parametrilor de difuzie, cealaltă, cu standardizarea necesară
pentru testele experimentale.
Cei 2 parametri de îngrijorare sunt difuzia și coeficientul de convecție a interfaței
polimerului lichid, rația volumului de lichid și ambalajului care joacă un rol inferior decât 10.
Un aparat este propus (în același mod în acre a fost făcut în farmacii pentru formele de dozare
cu eliberare controlată) permițând o rată controlată a agitării.
Un protocol pentru selectarea timpului de prelevare a probelor pentru analiză este descris,
scopul este de a obține transferul cinetic pentru a reprezenta fenomenul corect și a deține
ambii parametri ai difuziei.

” Probleme întâlnite pentru siguranța alimentară din cauza ambalajelor


polimerice: schimb chimic, reciclarea ”

Când un polimer este în contact cu un lichid, în general unele transferuri de materii au loc :
lichidul pătrunde polimerul în timp ce unii aditivi părăsesc polimerul. Acest fapt este
responsabil pentru o reducere a proprietăților și poluarea alimentelor lichide este obținută.
Oricum, este sigur că, după proprietățile lor remarcabile, ambalajele alimentelor devin din ce
în ce mai bazate pe polimeri.
Procesul de transfer al masei este controlat de difuzia tranzitorie și aceste probleme
teoretice sunt atât de complexe încât doar metodele numerice pot să le rezolve.
Noi dificultăți apar odată cu dorința de a recicla ambalajele vechi din polimeri prin
reutilizarea lor ca noi ambalaje. Bineînțeles, din cauza contaminării potențiale aduse din bi-
strat și tri-strat unde polimerul reușit este localizat între două straturi polimere virgine. Din
cauza faptului că ia ceva timp pentru ca contaminantul să difuzeze prin tot stratul virgin,
acesta din urmă joacă rolul unei bariere funcționale pentru poluare.
Variatele dificultăți din întreaga problemă sunt considerate succesive: coextrudarea filmelor
unde transferul contaminantului deja a avut loc și efectul alimentului lichid care poate spori
difuzia contaminantului. Diferite curbe sunt desenate folosind numere pentru dimensionare,
pentru a face rezultate oarecum generale și pentru folosirea unui punct practic de vedere.

Universitatea ” Ștefan cel Mare ” Suceava


Facultatea de Inginerie Alimentară

Oțetul de fermentație

- proiect ambalaje și design -


Studentă : Sibechi Alexandra – Mihaela
Specializarea Controlul și expertiza produselor alimentare , Grupa 2D