Capitolul 7

Vizualizarea

Unul din modurile de comunicare şi vizualizare a desenului dumneavoastră este randarea vederilor
unui model 3D. Randarea a fost introdusă prima oară în R12 ca o aplicaţie ADS. R13 includea
randarea ca o aplicaţie ARX. AutoCAD R14 măreşte performanţa randării şi adaugă instrumente de
randare fotorealistică care vă permit vizualizarea cu acurateţe a desenelor. Scopul acestui capitol
este de a descrie noile posibilităţi ale randării în R14.

Obiective

În acest capitol, veţi:

• Studia noile posibilităţi de randare
• Revedea procesele şi tehnicile de bază ale randării
• Aplica materiale pe suprafeţele obiectelor 3D
• Folosi maparea pentru a proiecta o imagine 2D pe o suprafaţă 3D
• Plasa obiecte de decor într-un model 3D
• Controla luminozitatea în desenele randate
• Crea randări realiste şi le veţi salva într-un fişier

Vedere generală asupra posibilităţilor de randare

R14 conţine patru categorii primare de posibilităţi de randare: generală, luminozitate, atribuirea de
materiale şi efecte speciale. Posibilităţile şi noile caracteristici sunt împărţite pe categorii:

Randare generală:
• Performanţă mărită - Randarea rapidă este posibilă prin reducerea numărului transferurilor de
date 3D şi prin simplificarea procesului de transfer a datelor. Opţiunea Sub Sampling oferă opt
variante de viteză/calitate pentru testarea luminii şi altor setări.
• Opţiunea Photo Real - Crează randări fotorealiste scanline. Cu ajutorul acestei opţiuni, puteţi
genera randări cu materiale opace şi transparente, precum şi umbre.
• Opţiunea Photo Raytrace - Crează randări fotorealiste, cu simularea mersului razei de lumină.
Cu această opţiune, puteţi genera randări cu reflexii, refracţii şi umbre mai precise.
• Opţiunea Anti-aliasing pentru suprafeţe mai netede în imagini - Umbreşte pixelii adiacenţi
pixelilor principali care definesc o linie sau un contur, pentru a netezi muchiile ascuţite.
• Crop Window - Puteţi defini o arie din desen pentru a o randa. Această nouă posibilitate poate fi
folosită împreună cu opţiunea    .
• Nu sunt necesare configurări - Nu există opţiuni de configurare pentru randare în mediul
Windows.
• Casetele de dialog Render Preferences şi Render sunt completate - Toate setările necesare
randării sunt acum accesibile din una dintre aceste casete de dialog.

Luminozitatea:
• Shadows (umbre) - Puteţi specifica şi controla umbrele prin surse de lumină individuale pentru
simularea iluminării reale.
• Sun Locator (localizarea soarelui) - Un nou tip de sursă de lumină îndepărtată vă permite
definirea precisă a poziţiei soarelui pentru lumină exterioară sau pentru studii de umbră.
• Light Icon Scale (scala de luminozitate) - Ajustează intensitatea surselor de lumină definite de
utilizator, în randările de tip   şi   .

1
Materiale:
• Simularea transparenţei şi a refracţiei - Face o parte sau întreg obiectul transparent sau
translucid, ajustează gradul de transparenţă şi setează indicele de refracţie al materialelor
transparente, pentru a genera efectele refracţiei, precum modificarea direcţiei razei de lumină. A
fost adăugată opţiunea de oglindire pentru controlul reflexiei.
• Librărie extinsă de materiale - Mai multe materiale au fost adăugate pentru realizarea unor
imagini randate mai realiste.
• Mai multe opţiuni de creare a unor noi materiale - Există acum casete speciale de dialog pentru
crearea unor variante de granit, marmură şi materiale lemnoase, cu atribute potrivite pentru
fiecare dintre aceste materiale.

Efecte speciale:
• Aplicarea texturilor şi de bump map unor obiecte - Foloseşte texturile pentru a defini culorile
suprafeţei, ca şi cum imaginea bitmap ar fi pictată pe obiect şi bump map-urile pentru a crea un
efect de obiect real.
• Fond - Puteţi folosi culori uniforme, gradiente de culoare sau un fişier imagine ca fond pentru
randări.
• Ceaţă (Fog) - adaugă un efect de ceaţă randărilor de orice culoare.
• Librăria de decoruri - Adaugă plante, copaci sau siluete umane desenelor randate. Puteţi
modifica obiectele de decor existente şi adăuga noi obiecte acestei librării.

Secţiunea următoare descrie mai detaliat modul în care se accesează şi se folosesc aceste noi
posibilităţi de randare.

Posibilităţi generale

R14 randează mai rapid decât versiunile anterioare şi oferă o varietate de moduri de previzualizare a
randării, înainte de a o aplica desenului dumneavoastră, pentru a obţine imagini de calitate.

Toate noile posibilităţi de randare sunt opţionale şi pot fi controlate complet de utilizator; puteţi, de
asemeni, crea randări de bază aşa cum făceaţi în R13, dacă doriţi o mărire a vitezei de lucru.
Secţiunea următoare descrie modul de accesare şi de utilizare a acestor noi posibilităţi. Punctul de
început pentru accesarea opţiunilor generale este noua casetă de dialog  .

Caseta de dialog Render

Noua casetă de dialog  oferă un control mai riguros şi opţiuni pentru crearea
imaginilor randate de înaltă calitate. Caseta de dialog  include acum toate setările din
caseta de dialog   .

Notă: Caseta de dialog  este, de asemeni, disponibilă pentru

definirea setărilor implicite ale randării; ea este identică casetei de dialog , cu excepţia
butonului Render pentru generarea randărilor.

Opţiunile de accesare a casetei de dialog  sunt:

Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Render
La linia de comandă: RENDER

Noua casetă de dialog  este prezentată în figura următoare:

2
 Fig 7- Caseta de dialog Render
Cea mai importantă noutate din această casetă de dialog este adăugarea a două opţiuni pentru tipul
randării:   şi 
 . Aceste două opţiuni oferă calitatea
fotorealistă a imaginii randate. Este disponibil şi tipul de randare numit de bază, identic cu cel din
R13, adecvat pentru o vizualizare rapidă a intenţiei generale de randare. "Render" este tipul implicit
de randare pentru un desen. Atunci când deschideţi un desen existent, tipul randării este reţinut de la
ultima sesiune de lucru. Puteţi modifica tipul randării în orice moment, dar observaţi că unele din
noile opţiuni nu lucrează decât pentru un anumit tip de randare.

După ce se vor parcurge celelalte noi opţiuni din caseta de dialog , secţiunea
următoare va descrie mai detaliat opţiunile de randare   şi

 .

Lista următoare descrie celelalte noi caracteristici ale casetei de dialog  şi tipurile de
randare cu care ele sunt compatibile:
• Crop Window - Folosiţi această opţiune pentru a randa o porţiune din suprafaţa ecranului. Când
această opţiune este activată, vi se cere la prompter, la începutul randării, să selectaţi într-o
fereastră window (suprafaţă dreptunghiulară) zona dorită din ecran. Numai zona din interiorul
ferestrei specificate este randată. Această opţiune lucrează cu toate cele trei tipuri de randare.
• Light icon scale - Controlează mărimea surselor de lumină din desen. Valoarea reprezintă scara
curentă în unităţi de desenare şi afectează următoarele surse de lumină: OVERHEAD, DIRECT
şi SH_SPOT (spot luminos). Puteţi introduce orice număr real pentru a scala aceste surse.
Această opţiune lucrează cu toate cele trei tipuri de randări.
• Sub Sampling - Reduce timpul necesar randării, dar şi calitatea imaginii, prin randarea numai a
unei fracţiuni din numărul total de pixeli. Setaţi acest raport la valori mari pentru modele
complexe, pentru a testa rapid efectele de lumină şi celelalte setări, înainte de a randa la calitate
maximă (raportul 1:1). Această opţiune lucrează cu toate cele trei tipuri de randări.
• Shadows - Activează umbrele determinate de sursele de lumină definite de utilizatori. Umbrele
sunt randate numai pentru acele surse de lumină care au activată opţiunea Shadow On din caseta

3
 de dialog 
 sau   . Această opţiune
lucrează numai pentru randările de tip 
 şi 
 .

Secţiunea
următoare descrie mai detaliat opţiunile valabile pentru randările de tip

 şi 
 .

Caseta de dialog Photo Real Render Options

Randările de tip   sunt mai realiste şi mai detaliate decât randările simple, create
cu opţiunea Render. Selectarea tipului de randare   activează opţiunile avansate,
inclusiv anti-aliasing, umbrele şi alte efecte speciale, precum aplicarea texturilor şi bump map pe o
suprafaţă. Folosiţi opţiunea   pentru a crea randări realiste care nu necesită
acurateţea tehnică a urmăririi în detaliu a traseului luminii (disponibil pentru opţiunea

 ).

Atunci când este selectată opţiunea   ca tip de randare curentă, selectaţi More
Options pentru a afişa caseta de dialog     .

Caseta de dialog 

   este afişată, aşa cum se prezintă

în figura următoare:
Fig 7- Caseta de dialog Photo Real Render Options
În această casetă de dialog, sunt controlate următoarele noi caracteristici (Face Control nu este
schimbat faţă de R13):

Depth Map Shadow Controls - Mută umbra faţă de obiectul care o crează, pentru a preveni
autoumbrirea sau crearea umbrelor detaşate.
• Minimum Bias - Valoarea minimă este 2. Valorile pe care le poate lua depind de scena de
randat.
• Maximum Bias - Valoarea implicită este 4. Această valoare nu trebuie să fie mai mare decât cu
10 mai mult decât minimum bias.

4
Texture Map Sampling - Această opţiune vă permite alegerea metodei de eşantionare a texturii,
atunci când este proiectată pe un obiect mai mic decât acesta.
• Point Sample - Pentru fiecare eşantion, programul de randare selectează pixelul cel mai apropiat
din interiorul bitmap-ului.
• Linear Sample - Pentru fiecare eşantion, programul de randare face o medie între cei patru
pixeli vecini de lângă eşantionul punctual din interiorul bitmap-ului.
• Mip Map Sample - Pentru fiecare eşantion, programul de randare face o medie între pixelii
bitmap folosind metoda mip - o mediere piramidală bazată pe eşantioane de arie pătrată.

Anti-aliasing - Aliasing-ul este un efect de "treaptă", de discontinuitate, care apare la capetele

liniilor şi ariilor de culoare. Aliasing-ul este rezultatul inevitabil al faptului că imaginea de pe ecran
este compusă din puncte (pixeli) individuale. Pentru a contrabalansa acest efect, R14 oferă
următoarele patru nivele de control pentru anti-aliasing:
• Minimal - Aplică un algoritm analitic orizontal anti-aliasing pentru fiecare linie de pixeli
(calitate redusă de anti-aliasing, viteză maximă de procesare)
• Low - Completează algoritmul orizontal prin calcularea unui maxim al celor patru eşantioane
pentru fiecare pixel. Se calculează media eşantioanelor pentru a produce valoarea finală a
pixelului.
• Medium - Îmbunătăţeşte în continuare algoritmul prin folosirea unui număr mai mare de
eşantioane - până la nouă - pentru un pixel.
• High - Stabileşte un maxim de 16 eşantioane pentru un pixel (calitatea cea mai înaltă de anti-
aliasing, cel mai mare timp de procesare).

Notă: Anti-aliasing este disponibil numai pentru randările de tip 

 şi

 .

Următoarea secţiune descrie mai detaliat opţiunile pentru randarea 

 .

Caseta de dialog Photo Raytrace Render Options

Randările de tip  sunt imaginile de calitatea cea mai înaltă create în
AutoCAD. Randarea de tip   oferă nivelul cel mai înalt de realism şi
control al luminii în imaginile randate. Acest tip de randare activează toate efectele şi opţiunile
corespunzătoare acestui tip de randare, la care se adaugă controlul mersului razelor de lumină.
Folosiţi acest tip de randare pentru a crea randări realiste cu cel mai înalt nivel de acurateţe tehnică
pentru iluminare.

5
Atunci când alegeţi 
 ca tip de randare curentă, selectaţi More Options
pentru a afişa caseta de dialog 
  , care arată ca în

figura următoare:
Fig 7- Caseta de dialog Raytrace Render Options
Opţiunile funcţionează exact ca cele din caseta de dialog

   , având în plus următoarele posibilităţi de control
a luminii:

Adaptive Sampling - Accelerează procesul de anti-aliasing în limitele mărimii matricei de

eşantionare. Fiind dat un prag de contrast, programul de randare analizează dacă poate procesa mai
puţine eşantioane decât au fost specificate pentru matrice şi să ofere totuşi rezultate satisfăcătoare.
• Enable - Plasaţi un marcaj în această căsuţă pentru a activa eşantionarea adaptivă.
• Content Threshold - Acest factor setează sensibilitatea eşantionării adaptive. Având un prag jos,
micile diferenţe dintre valorile eşantioanelor forţează mărirea numărului de eşantioane. La un
prag înalt, diferenţele dintre valorile eşantioanelor trebuie să fie mai mari pentru a forţa
considerarea mai multor eşantioane. Acest lucru măreşte viteza de randare în detrimentul
calităţii imaginii. Puteţi specifica o valoare cuprinsă între 0.0 şi 1.0.

Ray Tree Depth – controlează gradul de împrăştiere a razei de lumină.

• Maximum Depth - Defineşte adâncimea de împrăştiere folosită de programul de randare pentru a
trasa razele reflectate şi refractate (transmise). Valoarea implicită este 3. Valori mai mari dau
acurateţe mai mare imaginii, dar măresc şi timpul de randare. O adâncime maximă mai mare de
10 nu se recomandă.
• Cutoff Threshold - Defineşte un prag pentru cât de mult va contribui o rază suplimentară la
volumul final al pixelului, pentru a continua operaţia. Această caracteristică vă permite să
rafinaţi mai mult raportul dintre viteză şi calitatea imaginii.

Opţiuni de iluminare

Efectele de lumină sunt acum mai realiste prin adăugarea umbrelor şi locaţiei soarelui pentru
iluminare exterioară. Aceste noi efecte şi opţiunile lor sunt accesate din casetele de dialog pentru
definirea surselor de lumină. Caseta de dialog  nu este modificată esenţial faţă de R13.
6
Opţiunile de accesare a casetei de dialog  sunt:

Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Light
La linia de comandă: LIGHT

Următorul paragraf descrie modul de accesare şi utilizare a controlului umbrelor şi a locaţiei

soarelui.

Umbrele

Atunci când creaţi sau modificaţi iluminarea unui obiect, puteţi activa opţiunea Shadow din caseta
de dialog . Sursele de lumină cu umbre activate generează umbre în randările
  sau 
 . Deşi generarea umbrelor măreşte timpul de
randare, ea măreşte şi realismul unei imagini.

Programul de randare poate genera umbre în următoarele trei moduri:

• Volumetric Shadows - Programul de randare calculează volumul spaţiului acoperit de umbra
fiecărui obiect şi generează o umbră pe baza acestui volum.
• Shadow Maps - Programul de randare generează o hartă a umbrei în timpul etapei
premergătoare randării vederii. Pentru fiecare sursă de lumină, puteţi seta mărimea hărţii
umbrei, cu valori cuprinse între 64 şi 4096 pixeli pătraţi. Cu cât această hartă e mai mare, cu atât
imaginea va avea acurateţe mai mare.
• Ray-Traced Shadows - Programul de randare generează umbre prin trasarea mersului razelor de
lumină provenite de la o sursă luminoasă.

Opţiunile de umbrire sunt accesate din casetele de dialog 

  ,

   şi 
 .

Deşi disponibile din toate casetele de dialog pentru lumini, controlul umbrelor este ilustrat pentru
caseta de dialog 
  . Atunci când este selectată Distant Light ca tip
de sursă luminoasă curentă, selectaţi butonul New pentru a afişa caseta de dialog

  . Caseta de dialog 
  este
prezentată în figura următoare:

7
 Fig 7- Caseta de dialog New Distant Light
Următoarele opţiuni de control al umbrelor sunt disponibile din această casetă de dialog (ca şi din
casetele de dialog 
  şi 
 ):
• Shadow On - Marcaţi această opţiune pentru a activa umbrele, în conformitate cu setările din
caseta de dialog 
 .
• Shadow Options - Selectaţi butonul Shadow Options pentru a afişa caseta de dialog
  , care este prezentată în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Shadow Options

Următoarele opţiuni de control al umbrelor sunt disponibile din această casetă de dialog:
• Shadow volumes/Ray Traced Shadows - Atunci când este marcată această opţiune, randarea
  produce umbre volumetrice iar randarea  
produce umbre corespunzătoare mersului razelor pentru această sursă de lumină. Aceasta
dezactivează harta umbrei, dar reţine mărimea ei şi setările pentru fineţe.
• Shadow Map Size - Controlează mărimea în pixeli a unei laturi a hărţii umbrei. Aceasta poate
lua valori între 64 şi 4096. Cu cât este mai mare harta umbrei, cu atât creşte acurateţea umbrei,
cât şi timpul necesar randării.
• Shadow Softness - Controlează gradul de fineţe sau de difuzitate a umbrelor mapate. Reprezintă
numărul de pixeli de la limita umbrei care fac trecerea la restul imaginii neafectate de umbră.

8
 Valoare acestui număr variază între 1 şi 10, dar, de obicei, valori cuprinse între 2 şi 4 dau
rezultate satisfăcătoare.
• Shadow Bounding Objects - Va cere să modificaţi un set de selecţie de obiecte al căror contur de
încadrare va fi folosit pentru decuparea hărţilor umbrelor.

Atunci când opţiunea de umbrire funcţionează împreună cu cea de locaţie a soarelui, puteţi
determina iluminarea exterioară şi umbrele corespunzătoare pentru orice zi a anului. Următoarea
secţiune descrie acest lucru.

Locaţia soarelui

Calculatorul unghiului solar determină locaţia soarelui pentru un moment şi un loc specificat de
utilizator.

Caseta de dialog 

   este accesată din caseta de dialog

  , prezentată în figura 7-4. Caseta de dialog


  este prezentată în figura următoare:
Fig 7- Caseta de dialog Sun Angle Calculator
În partea dreaptă a casetei de dialog sunt afişate azimutul, altitudinea şi ora solară rezultat din
timpul local selectat de utilizator. Veţi specifica informaţia de timp şi loc în această casetă de
dialog, după cum urmează:
• Date - Selectaţi data folosind cutia de editare şi slider-ul; datele disponibile sunt din 1 ianuarie
(1/1) până în 31 decembrie (12/31).
• Clock Time - Setaţi ora locală pe durata de 24 de ore, folosind caseta de editare şi slider-ul
corespunzător.
• PST - Utilizaţi lista desfăşurabilă de sub Clock Time pentru a selecta zona de timp (atribuind
ore standard în locul valorilor salvate pentru lumina zilei). Câţiva din termenii listei includ
numărul de ore cu care zona de timp diferă faţă de ora standard Greenwich.
• Daylight Savings - Marcaţi această opţiune dacă valoarea salvată pentru lumina zilei este
valabilă pentru data şi zona de timp specificată.
• Latitude - Folosiţi această casetă de editare şi slider-ul corespunzător pentru a selecta
latitudinea. 0 grade semnifică Ecuatorul, iar 90 grade semnifică Polul din emisfera curentă,
Nord sau Sud.

9
• Longitude - Folosiţi această casetă de editare şi slider-ul corespunzător pentru a selecta
longitudinea. 0 grade semnifică meridianul Greenwich, iar 180 grade indică meridianul opus în
direcţia emisferei curente, Est sau Vest.
• North - Folosiţi această listă pentru a alege emisfera de nord sau de sud.
• West - Folosiţi această listă pentru a selecta emisfera de est sau de vest.
• Geographic Location - Selectaţi butonul Geographic Location pentru a afişa caseta de dialog
  , care arată ca în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Geographic Location

În această caseta de dialog, puteţi specifica valorile latitudinii şi longitudinii soarelui în mod direct,
sau indirect prin numirea unui oraş sau prin selecţia unei locaţii pe hartă. Harta afişată este una
dintre cele disponibile. Folosiţi lista desfăşurabilă de deasupra hărţii pentru a afişa o altă hartă.
Selectaţi un punct pe hartă pentru a modifica valorile latitudinii şi longitudinii.

Lista City afişează oraşele disponibile pe harta curentă. Selectaţi un oraş din această listă pentru a-i
obţine latitudinea şi longitudinea. Câmpul de sub această listă afişează numele oraşului selectat.
Dacă selectaţi un punct de pe hartă atunci când opţiunea Nearest Big City este dezactivată, acest
câmp nu va afişa nimic. Alte setări în această casetă de dialog sunt:
• Latitude and Longitude - Afişează valorile locaţiei oraşului selectat sau cea mai recentă locaţie
de pe hartă. Puteţi, de asemeni, introduce în mod direct aceste valori. Atunci când punctaţi pe
OK, modulul de calcul al poziţiei soarelui este reactualizat pentru aceste valori. Valorile pot fi
specificate şi la valori mai mici decât 0, în funcţie de emisfera curentă.
• Nearest Big City - Marcaţi această opţiune şi programul de randare va găsi oraşul cel mai
apropiat de poziţia pe care aţi indicat-o pe hartă şi face curent acest oraş.

10
Modulul de calcul a poziţiei soarelui are direcţia nord în direcţia nord curentă din AutoCAD.
Direcţia nord implicită este direcţia pozitivă a axei Y din sistemul de coordonate curent. Puteţi
schimba direcţia nord în caseta de dialog 
 . Pentru a afişa caseta de
dialog  , selectaţi North Location din caseta de dialog
. Caseta de dialog   este prezentată în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog North Location

Implicit, nordul este în direcţia pozitivă a axei Y în WCS. Pentru a o schimba, introduceţi un nou
unghi în căsuţa Angle sau folosiţi slider-ul. Axa Y reprezintă 0 grade, axa X reprezintă 90 grade
(valoarea unghiului creşte în sensul acelor de ceasornic).

Puteţi, de asemeni, specifica nordul într-un sistem de coordonate definit de utilizator (UCS), dacă le
aveţi salvate în desenul dumneavoastră. Acestea pot fi selectate din lista din dreapta a casetei de
dialog. Programul de randare va folosi axa Y din acest UCS ca direcţie nord.

Materiale

Atribuirea de materiale obiectelor facilitează crearea randărilor realiste. Continuitatea randării între
fişiere desen separate este asigurată când sunt atribuite materiale. Librăria de materiale oferă o
interfaţă convenabilă şi eficientă pentru manevrarea şi ataşarea materialelor.

R14 îmbunătăţeşte semnificativ posibilităţile materialelor în randare. Mai multe materiale standard
au fost adăugate acestei librării, şi există mai multe opţiuni de editare şi control al materialelor,
precum simularea transparenţei şi refracţiei. Au fost adăugate casete de dialog cu atribute potrivite
pentru crearea de către utilizator a unor modele de granit, marmură şi materiale lemnoase.

Următorul paragraf descrie modul de accesare şi de utilizare a caracteristicilor materialelor. Punctul

logic de pornire pentru accesarea opţiunilor de materiale este noua casetă de dialog
.

Cutia de dialog Materials

Cu ajutorul casetei de dialog , puteţi manevra, crea şi edita materiale pentru
suprafeţe. Casetele adiţionale de dialog sunt accesibile din interiorul casetei de dialog
 în care puteţi ataşa şi detaşa materiale. Aveţi, de asemeni, posibilitatea de a
accesa librării de materiale dezvoltate de terţe surse.

11
Opţiunile de accesare a casetei de dialog  sunt:

Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Material
La linia de comandă: RMAT

Caseta de dialog  este prezentată în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Materials

Noile opţiuni din această casetă de dialog sunt listele desfăşurabile de sub Preview şi New. Lista
Preview vă permite să selectaţi un obiect cubic sau sferic pentru previzualizarea materialelor
randate. Lista New vă permite să selectaţi Standard, Granite, Marble şi Wood pentru a crea noi
materiale. După ce aţi selectat una din aceste opţiuni, va fi afişată caseta de dialog corespunzătoare.
Secţiunea următoare prezintă modul de accesare şi de utilizare a casetelor de dialog pentru materiale
noi.

Opţiuni pentru crearea de noi materiale

Anterior, trebuia să modificaţi materialele existente de tip Granite, Marble şi Wood, pentru a crea
noi materiale de acest gen. R14 include acum casete de dialog speciale, cu atribute potrivite
specifice pentru crearea acestor materiale.

Toate aceste noi casete de dialog funţionează în mod similar şi sunt asemănătoare casetei de dialog

  din R13. Singura diferenţă dintre aceste noi casete de
dialog sunt atributele disponibile pentru personalizarea fiecărui material şi noi opţiuni pentru
controlul atributelor. Secţiunea următoare descrie în detaliu noile casete de dialog pentru materiale.

Materiale tip granit

Atunci când este selectat Granite ca nou material din listă, selectaţi butonul New pentru a afişa
caseta de dialog 
  , care este prezentată în figura 7-10.

Atributele pentru această casetă de dialog includ:

12
• First - Fourth Colours - Selectaţi aceste opţiuni pentru a alege cele patru culori care pot fi
prezentate. Opţiunile dina zona Colour sunt aceleaşi ca pentru materialele standard, cu excepţia
absenţei opţiunilor By ACI şi Lock. Pentru a folosi mai puţin de patru culori, setaţi Value pentru
o culoare la aceeaşi valoare cu cea a altei culori, sau daţi-i valoarea 0. Opţiunea Value specifică
ponderea fiecărei culori în modelul granitului.

Fig 7- Caseta de dialog New Granite Material

• Reflection - Este similar ca pentru materialele standard

• Roughness - Este similar ca pentru materialele standard
• Sharpness - Defineşte contrastul dintre culori. Valoarea de 0 corespunde unei medieri a celor
patru culori, iar valoarea de 1.0 corespunde unei discretizări complete a culorilor.
• Scale - Defineşte scala materialului relativă la obiectele cărora le ataşaţi. Pentru valori mai mari
se obţine o textură fină, cu granulaţie mică.
• Bump Map - Atunci când este selectat acest atribut, puteţi folosi zona Bitmap Blend pentru a
atribui un bitmap materialului. Un material poate avea patru bitmap-uri diferite specificate
pentru acesta: câte una pentru fiecare atribut al randării Colour/Pattern, Reflectivity,
Transparency şi Bump Map.
• Bitmap Blend - Afectează gradul de utilizare a bitmap-ului în randare. Pentru o hartă (map)
pattern/texture, bitmap-ul amestecă (difuzează) culorile principale şi culorile de fond. Difuzarea
afectează gradul de reflexie sau transparenţă pentru aceste atribute şi gradul de contrast pentru
bump map. Valoarea pentru Blend poate fi între 0 şi 1.0; valoarea implicită este de 0, când nu a
fost specificat nici un bitmap şi de 1.0, când este specificat un bitmap.

Notă: Difuzarea unui map de opacitate este prioritar valorii alese pentru transparenţă.

Materiale tip marmură

Atunci când este alegeţi Marble ca nou material din lista desfăşurabilă, selectaţi New pentru a afişa
caseta de dialog 
   , aşa cum este prezentată în figura

Atributele pentru această casetă de dialog sunt:

• Stone Colour şi Vein Colour - Selectaţi aceste butoane pentru a potrivi culoarea de bază şi
vinele de culoare. Opţiunile din zona Colour sunt aceleaşi ca pentru materialele standard, mai
puţin faptul că Value nu scalează atributele de culoare şi comutatoarele By ACI şi Lock nu sunt
prezente.

13
 Fig 7- Caseta de dialog New Marble Material

• Reflection şi Roughness - Sunt aceleaşi ca pentru materialele standard.

• Turbulence - Defineşte gradul de turbulenţă al vinelor. Valori înalte pentru acest parametru au
ca rezultat mai multe vine de culoare, cu mai multe vârtejuri, dar măresc timpul de randare. Se
recomandă valori cuprinse între 1 şi 10.
• Sharpness - Defineşte contrastul dintre vinele de culoare şi matricea de bază a materialului,
altfel spus, gradul de întrepătrundere a culorilor la limita vinelor.
• Scale - Defineşte scala materialului relativă la obiectul pe care va fi ataşată. Valori mai mari
pentru scală au ca rezultat mai multe vine de culoare.
• Bump Map şi Bitmap Blend - Sunt aceleaşi ca pentru materialele granitice.

Materiale lemnoase

Atunci când este selectată opţiunea Wood ca nou material din listă, selectaţi butonul New pentru a
afişa caseta de dialog 
   , care este prezentată în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog New Wood Material

Atributele pentru această casetă de dialog sunt:

14
• Light Colour şi Dark Colour - Selectaţi aceste butoane pentru a potrivi cele două culori ale
structurii lemnoase. Opţiunile din zona Colour sunt aceleaşi ca pentru materialele standard, cu
excepţia faptului că Value nu scalează atributele de culoare şi comutatoarele By ACI şi Lock nu
sunt prezente.
• Reflection şi Roughness - Sunt aceleaşi ca pentru materialele standard.
• Light/Dark Ratio - Controlează proporţia dintre inelele întunecate şi cele luminoase din
structura lemnoasă. Valoarea 0 are ca rezultat o structură aproape complet întunecată, iar
valoarea 1.0 are ca rezultat o structura aproape complet luminoasă.
• Ring Density - Specifică numărul de inele ale structurii lemnoase, relativ la obiectul căruia îi
ataşaţi acest material. Valori mai mari determină o structură mai fină şi mai puţin rugoasă.
• Ring Width - Controlează variaţia grosimii inelelor. Valoarea 0 are ca rezultat inele de
grosime uniformă, iar valoarea 1.0 are ca rezultat variaţia maximă.
• Ring Shape- Controlează neregularitatea formei inelelor. Valoarea 0 are ca rezultat o formă
perfect circulară, iar valoarea 1.0 are ca rezultat neregularitatea maximă.
• Scale - Defineşte scala structurii lemnoase relativă la obiectul pe care se aplică. Valori mari
pentru acest factor au ca rezultat o granulaţie mai fină.
• Bump Map şi Bitmap Blend - Sunt aceleaşi ca pentru materialele granitice.

Atunci când sunt selectate materiale create cu ajutorul acestor casete de dialog în cadrul casetei de
dialog , selectaţi butonul Modify pentru a afişa caseta de dialog
  . Aceasta vă permite să modificaţi atributele şi afişează aceleaşi
setări ca şi cele prezentate anterior.

Secţiunea următoare descrie noua librărie de materiale.

Librăria de materiale

Mai multe materiale au fost adăugate noii librării de materiale din R14. O nouă caracteristică a
casetei de dialog   , prezentate în figura următoare, este
previzualizarea materialelor pe un eşantion sferic sau cubic.

Fig 7- Caseta de dialog Materials Library

15
În plus faţă de selectarea butonului Materials Library din caseta de dialog , alte
variante de accesare directă a casetei de dialog   sunt:

Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Material Library
La linia de comandă: MATLIB

Mai multe materiale au fost incluse în fişierul render.mli şi sunt afişate în lista Library List din
această casetă de dialog. Singura modificare adusă acestei casete de dialog este lista desfăşurabilă
Preview, care permite selectarea unui obiect cubic sau sferic pentru previzualizarea materialelor
randate.

Transparenţa

Proprietatea de transparenţă a unui material vă permite să vedeţi printr-un obiect, în cadrul

imaginilor randate. Pentru a face o parte sau întreg obiectul transparent sau translucid, puteţi ajusta
gradul de transparenţă al materialului de la 0 la 1.0. Transparenţa măreşte timpul necesar randării.
Puteţi, de asemeni, seta indicele de refracţie al materialelor transparente. Programul de randare din
R14 generează efecte de refracţie, precum încovoierea fascicolului de lumină la trecerea prin
materiale refractive şi vizibilitatea obiectelor prin materiale refractive.

Modificarea materialelor

Puteţi modifica orice material,

folosind caseta de dialog

  . Selectaţi un material standard. Apoi selectaţi
butonul Modify din caseta de dialog  pentru a afişa caseta de dialog

  , prezentată în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Modify Standard Materials

Efecte speciale

R 14 introduce maparea, fondurile, ceaţa şi librăria de peisaje pentru asigurarea efectelor speciale şi
adăugarea unor elemente realiste desenelor randate. Puteţi combina aceste efecte cu alte opţiuni

16
avansate de randare pentru a crea randări realiste. Secţiunea următoare descrie modul de accesare şi
utilizare a acestor efecte speciale.

Maparea

Maparea este procesul de proiectare a unei imagini 2D pe suprafaţa unui obiect 3D. Imaginea 2D
este accesată dintr-un fişier separat, care poate fi creat în AutoCAD sau în altă aplicaţie.

Puteţi aplica o combinaţie de imagini pe obiecte. De exemplu, puteţi aplica un bitmap de marmură
ca o combinaţie de bump map şi textură pe o podea de dale, pentru a crea aspectul de marmură.

Mapările se pot face cu fişiere într-unul din următoarele formate: .tga, .tif, .gif, .bmp şi .jpg. în cele
ce urmează se prezintă cele patru tipuri de mapări:
• Texture Map - Defineşte culorile suprafeţei, ca şi cum imaginea bitmap ar fi pictată pe obiect.
• Reflection Map - Cunoscută şi ca Environment Map; simulează obiecte reflectate pe suprafaţa
unui obiect lucios.
• Opacity Map - Specifică zone de transparenţă şi opacitate.
• Bump Map - Crează un efect spaţial.

Opţiunile de accesare a casetei de dialog  sunt:

Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Mapping
La linia de comandă: SETUV

Atunci când lansaţi această comandă, AutoCAD-ul vă cere să selectaţi obiectele. După ce aţi
selectat obiectele AutoCAD cărora vreţi să le atribuiţi coordonate de mapare, AutoCAD afişează
caseta de dialog , aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Mapping

Opţiunile din cadrul acestei casete de dialog sunt următoarele:
• Projection - Selectaţi una din aceste opţiuni pentru a specifica un tip de proiecţie: plană,
cilindrică, sferică sau solidă.

17
• Adjust Coordinates - Selectarea acestui buton are ca rezultat afişarea unei casete de dialog
pentru ajustarea coordonatelor de proiecţie relative la obiect. Caseta de dialog care este afişată
depinde de tipul de proiecţie ales.

Notă: Atunci când este activată opţiunea tiling, extinderea geometriei de proiecţie nu are nici un
efect asupra proiecţiei. Aceasta rămâne valabilă chiar dacă casetele de dialog
  ,  şi  reprezintă sistemul de
proiecţie prin geometrie - bazată fie pe extinderea setului de selecţie curent sau pe puncte selectate
de utilizator (din ecranul grafic). Ele nu limitează randarea bitmap-ului, în afară de cazul în care

• Aquire From - Selecţia acestui buton ascunde caseta de dialog , astfel încât
puteţi selecta un singur obiect din ecranul grafic AutoCAD. Obiectul pe care îl selectaţi trebuie
să aibă deja coordonate de mapare atribuite, acestea devenind setările curente pentru mapare.
După ce aţi făcut selecţia, AutoCAD-ul revine în caseta de dialog . Puteţi
selecta OK imediat pentru a accepta coordonatele de mapare aşa cum sunt, sau puteţi folosi
Adjust Coordinates pentru a le modifica.
• Copy To - Selecţia acestui buton ascunde caseta de dialog , astfel încât puteţi
selecta mai multe obiecte. Când aţi terminat selecţia, AutoCAD revine în caseta de dialog.
Atunci când selectaţi OK pentru a accepta configuraţia casetei de dialog ,
setările curente pentru coordonatele de mapare sunt aplicate obiectelor selectate cu opţiunea
Copy To.

Coordonatele de mapare pe care le atribuiţi din caseta de dialog  se aplică întregului
set de selecţie şi rămîn ataşate acestuia. Atunci când mutaţi obiectele, coordonatele de mapare şi
alte atribute de mapare, precum scalarea bitmap-ului, se mută şi ele.

Cutia de dialog Background

Noua casetă de dialog  oferă posibilitatea controlului opţiunilor de randare a

Fig 7- Caseta de dialog Background

În plus faţă de selectarea butonului Background din caseta de dialog , alte variante de
accesare a casetei de dialog  sunt:

18
Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Background
La linia de comandă: BACKGROUND

Noua casetă de dialog este prezentată în figura 7-16.

Opţiunile din această casetă de dialog sunt:

• Solid - Selectează un fond unicolor.
• Gradient - Specifică un fond cu gradient din două sau trei culori
• Image - Specifică un fond format dintr-un fişier bitmap
• Merge - Foloseşte ca fond imaginea curentă din AutoCAD.
• Preview - Afişează fişierul curent selectat.
• Horizon - Aceasta reprezintă procentajul înălţimii nerotite. Determină centrul unui gradient.
Folosiţi câmpul de editare sau slider-ul pentru a seta această valoare.
• Height - Este un procent care determină unde începe a doua culoare a unui gradient din trei
culori. Folosiţi câmpul de editare sau slider-ul pentru a seta această valoare. Dacă valoarea este
0, rezultatul este un gradient din două culori care foloseşte prima şi ultima culoare.
• Rotation - Aceasta este o valoare unghiulară care permite rotirea unui gradient de fond. Nu este
disponibil pentru un fond alcătuit dintr-o singură culoare sau dintr-o imagine. Folosiţi câmpul
de editare sau slider-ul pentru a seta această valoare.

Caseta de dialog Fog/Depth Cue

Noua opţiune Fog oferă posibilitatea introducerii efectului de ceaţă pentru orice culoare folosită în
randare. Noua casetă de dialog 
  controlează setările pentru efectul de ceaţă.

Fig 7- Cutia de dialog Fog/Depth Cue

În afară de selectarea butonului Fog/Depth Cue din caseta de dialog , alte opţiuni de
accesare directă a casetei de dialog 
  sunt:

19
Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Fog
La linia de comandă: FOG

Va fi afişată noua casetă de dialog 

  , aşa cum se arată în figura 7-17 şi
opţiunile disponibile sunt prezentate mai jos:

• Colour System - Dă posibilitatea de a alege dacă AutoCAD va folosi sistemul de culori roşu,
verde şi albastru (RGB) sau sistemul nuanţă, luminozitate, saturaţie (HLS).
• Near Distance - Folosiţi aceste slidere sau câmpurile de editare pentru a defini locul de începere
al efectului de ceaţă.
• Far Distance - Folosiţi aceste slidere sau câmpurile de editare pentru a defini locul de sfârşit al
efectului de ceaţă.
• Near Fog Percentage - Folosiţi aceste slidere sau câmpurile de editare pentru a defini locul de
începere şi de sfârşit al efectului de ceaţă.
• Far Fog Percentage - Defineşte procentul de ceaţă pentru Near şi Far Distance, cu valori
cuprinse între 0 şi 100 %.

Caseta de dialog Landscape

Noua casetă de dialog  vă permite adăugarea unor obiecte de decor, precum
copaci, plante, etc. în desenele randate. Un obiect de decor este un obiect extended-entity cu o
imagine bitmap mapată pe el. Puteţi manipula obiectele de décor direct în desen sau prin
intermediul casetei de dialog   . Geometria obiectului este în funcţie de
alegerea pentru acesta a unei feţe sau două feţe şi dacă este aliniat vederii sau nu. Aceste optări le
veţi face în funcţie de necesităţile randării.

Opţiunile de accesare a casetei de dialog  sunt:

Toolbar: Render
Meniu: View > Render > Landscape New
La linia de comandă: LSNEW

Caseta de dialog 

 va fi afişată, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Landscape New

20
Opţiunile disponibile din această casetă de dialog sunt:
• Single Face - Măreşte viteza randării.
• Crossing Faces - Mai realistă atunci când este folosită cu umbre executate cu


• View Aligned - Obiectele sunt întotdeauna cu faţa spre privitor.
• Preview - Afişează fişierul selectat din librărie.
• Height - Folosiţi acest câmp de editare sau slider-ul corespunzător pentru a specifica înălţimea
obiectului de decor, în unităţile curente de desenare. Valoarea implicită este 20, iar înălţimea se
măsoară în direcţia axei Z pozitive a UCS-ului curent.
• Position - Selectaţi acest buton pentru a intra în desen, unde puteţi folosi metodele standard de
poziţionare din AutoCAD, pentru a plasa obiectul. Poziţia implicită este originea UCS-ului.

Optimizarea şi salvarea randărilor

Ca şi în versiunile anterioare, utilizarea corectă a comenzii VIEWRES şi setarea variabilei de sistem

FACETRES pot îmbunătăţi viteza şi calitatea randărilor. VIEWRES şi FACETRES pot fi încă
accesate de la linia de comandă şi sunt acum incluse în tabelul Performance din caseta de dialog
. VIEWRES se setează în câmpul

    , iar FACETRES se setează în câmpul

Salvarea imaginilor

Ca şi în R13, există două moduri de a salva imagini randate. Puteţi folosi comanda SAVEIMAGE,
care oferă opţiuni limitate, sau opţiunea    din caseta de dialog ,
care oferă mai multe opţiuni.

Notă: R14 înlocuieşte opţiunea de format .gif cu opţiunea de format .bmp, în caseta de dialog

 .

Vizualizarea şi utilizarea imaginilor randate

Ca şi în versiunile anterioare, puteţi folosi comanda REPLAY pentru a vizualiza fişierele ce conţin
imagini randate. Puteţi, de asemeni, ataşa fişiere-imagini unui desen, folosind noua comandă
IMAGE din R14. Pentru mai multe informaţii, vedeţi capitolul 4 al acestui tutorial.

Exerciţiul 1: Randarea cu iluminare de la distanţă

În acest exerciţiu, veţi lucra cu unghiul solar pentru a defini o sursă luminoasă îndepărtată. Această
lumină poate reprezenta soarele de dimineaţă sau la o anumită oră şi la o anumită dată. Pentru o
randare cât mai realistă, veţi activa umbrirea şi veţi adăuga o imagine de fond. Ulterior, veţi defini
un cadru bazat pe o vedere existentă şi o sursă de lumină îndepărtată nou creată. Apoi veţi randa
acest cadru şi veţi revedea statisticile asociate cu randarea. Pentru a completa exerciţiul, veţi salva
randarea ca fişier imagine pentru uz ulterior.

Randarea cu lumină ambientală

1. Din meniul , selectaţi Open, apoi alegeţi tri-me.dwg pentru a deschide acest fişier.
Desenul va arăta ca în figura următoare:

21
 Fig 7- Fişierul tri-me.dwg
2. Din meniul  , selectaţi Render, apoi alegeţi Render. Va fi afişată caseta de dialog
. Selectaţi butonul Render. Imaginea randată foloseşte setarea implicită de lumină
ambientală. Acum veţi folosi o tehnică de iluminare mai sofisticată, pentru a produce o randare
mai realistă.

Notă: Modificările imaginii randate nu vor fi afişate, până când toate instrucţiunile următoare vor fi
îndeplinite.

Definirea luminilor

1. Din meniul , selectaţi Render, apoi alegeţi Light. Va fi afişată caseta de dialog
, aşa cum este prezentată în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Lights

2. În această casetă de dialog, din lista desfăşurabilă Lights, selectaţi Distant Light, apoi apăsaţi
butonul New. Va fi afişată caseta de dialog 
  .
3. Introduceţi Sun ca nume pentru această sursă luminoasă. Introduceţi valoarea .3 pentru
intensitate.
4. Selectaţi butonul Sun Angle Calculator. Va fi afişată caseta de dialog

  .
22
5. Introduceţi valoarea 9:15 pentru oră.
6. Selectaţi butonul Geographic Location. Va fi afişată caseta de dialog
  . Locaţia implicită este setată pentru San Francisco,
California, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Geographic Location

7. Selectaţi OK. Caseta de dialog 
  completată trebuie să
arate ca în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Sun Angle Calculator

8. Selectaţi OK pentru a vă reîntoarce în caseta de dialog 
  . În
zona , marcaţi opţiunea Shadows On.
9. Selectaţi OK. Caseta de dialog 
  completată trebuie să arate
ca în figura 7-23.
10. Selectaţi OK, şi apoi din nou OK, pentru a ieşi din caseta de dialog .

Adăugarea unui fond

1. Din meniul , selectaţi Render, apoi alegeţi Background. Va fi afişată caseta de dialog
.
2. Marcaţi opţiunea Image.

23
3. În zona Image, selectaţi butonul File. Va fi afişată caseta de dialog

 .

Fig 7- Caseta de dialog New Distant Light completată

4. În caseta de dialog Background Image, deschideţi lista File of Type şi selectaţi *.tga. Apoi
alegeţi directorul acadr14\textures şi selectaţi fişierul sky.tga. Caseta de dialog
  completată va arăta ca în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Background Image completată

5. Selectaţi butonul Open pentru a ieşi din caseta de dialog 
 .
Caseta de dialog  completă va arăta ca în figura 7-25.
6. Selectaţi OK pentru a părăsi şi această casetă de dialog.

Definirea unui cadru

1. Din meniul , selectaţi Render, apoi Scene. Va fi afişată caseta de dialog .
2. Selectaţi butonul New. Va fi afişată caseta de dialog 
 .

24
3. Pentru Scene Name, introduceţi Morning.

Fig 7- Caseta de dialog Background completată

4. Din lista Views, selectaţi ESE-LOW.
5. Din lista Lights, selectaţi SUN.
6. Caseta de dialog   completată va arăta ca în figura următoare. Selectaţi OK
pentru a închide caseta de dialog.

Fig 7- Caseta de dialog New Scene completată

Caseta de dialog  completată va arăta ca în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Scenes completată

7. Selectaţi OK pentru a ieşi din caseta de dialog .
25
Randarea într-o fereastră
1. Din meniul , selectaţi Render, şi apoi Render. Va fi afişată caseta de dialog
.
2. Din lista Render Type, selectaţi   .
3. Din lista Scene to Render, selectaţi Morning.
4. În zona   , marcaţi opţiunea Shadow.
5. În zona   , selectaţi butonul 
 . Va fi
afişată caseta de dialog 
   .
6. În zona 
 , selectaţi High. Caseta de dialog

   completată este prezentată în figura

următoare:
Fig 7- Caseta de dialog Photo Real Render Options completată
7. Selectaţi OK pentru a închide caseta de dialog. Caseta de dialog  completată va
arăta ca în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Render completată

26
8. În caseta de dialog, selectaţi Render. Imaginea randată va arăta ca în figura următoare:

Fig 7- Desenul randat

Statisticile vizualizării

1. Din meniul , selectaţi Render, apoi alegeţi Statistics. Va fi afişată caseta de dialog
, aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Statistics

2. După ce aţi văzut informaţiile referitoare la ultima imagine randată, selectaţi OK pentru a
închide caseta de dialog .

Salvarea şi vizualizarea imaginii randate

27
1. La linia de comandă, introduceţi saveimg. Va fi afişată caseta de dialog   .
2. În zona Format, selectaţi BMP, apoi apăsaţi pe OK. Va fi afişată caseta de dialog
  .
3. Din lista Save In, selectaţi directorul dumneavoastră.
4. În câmpul File Name, introduceţi Tri-me, apoi selectaţi Save. Imaginea este salvată şi pregătită
pentru a fi vizualizată.
5. La linia de comandă, introduceţi replay.
6. Selectaţi imaginea Tri-me. Va fi afişată caseta de dialog

 , aşa cum se prezintă în figura următoare:

Fig 7- Caseta de dialog Image Specifications

7. Selectaţi OK pentru a vizualiza imaginea
8. Salvaţi desenul în directorul dumneavoastră.

28