Aspectul bioetic al experimentelor biomedicale asupra omului şi animalelor

Este binecunoscut faptul cã în ştiinţele biomedicale orice idee nu se testeazã imediat pe om. Se incepe cu o fazã de studiu de laborator, apoi experimentarea pe animale şi în cele din urma se ajunge in faza de experiment asupra fiinţei umane. Ultima etapã are loc doar în cazul cînd experimentarea preclinicã este rezonabil sigurã şi cînd cercetarea asupra fiinţei umane prezintã un interes major şi evident, nu comportã riscuri disproporţionale în raport cu importanta cunoaşterii din domeniul de cercetare respectiv.Testãrile noilor metode pedagogice asupra copiilor, studiile referitoare la nocivitatea muncii in faşa monitorului computerului, testul pe scafandri al unor noi compuşi respiratorii, determinarea la cosmonauţi a modificãrilor parametrilor fiziologici in stare de imponderabilitate de asemenea se prezintã drept experimente pe oameni. Experimentarea umanã este tot atat de veche ca si medicina. Medicul este impus sã inoveze, sã încerce ajustãrile terapeutice de fiecare datã cînd starea pacientului sãu depãşeşte cunoştinţele acumulate. Cum fiecare individ reacţioneaza la tratament într-o manierã particularã, atunci fiecare tratament constituie o aventurã care îl imbogãţeşte pe medic cu ceva nou. Astfel, medicina mult timp a rãmas empiricã, devenind experimentalã relativ mai tîrziu. James Lind întreprinde in anul 1747 cercetãri prin a compara metodic sub raport de eficacitate şase remedii propuse pentru scorbut, vitriol, otet, apã de mere,portocale si lãmîie, un preparat magistral propus de un chirurg. Experimentul a avut loc pe mare, la bordul unei corãbii. Subiecţii au fost 12 marinari care sufereau de scorbut. Lind i-a repartizat in 6 grupe a cîte 2, fiecare grupã primind un remediu diferit. Medicul a observat cã marinarii care au primit portocale si lãmîie se simţeau mai bine decat ceilalţi. El a conchis cã portocalele si lãmîele sunt un remediu contra scorbutului. Astfel s-a realizat prima experimentare terapeuticã controlatã asupra subiecţilor umani. în secolul al XVIII-lea variola fãcea ravagii in Europa. O metodã empiricã venitã din China a fost introdusã in Anglia. S-a început prin a fi testaţi, cu autorizţia regelui, 6 deţinuţi ai închisorii Newgate. Puşcarişii au supravieţuit si au fost graţiaţi. în anul 1798 Edward Jenner raporteazã cã in urma observaţiei s-a constatat cã ţãranii care aveau vaccinã nu s-au îmbolnavit atunci cînd li s-a inoculat variolã umanã. El singur a efectuat la 10 persoane o inoculare experimentalã de vaccinã, urmataã de inoculare de variolã. În secolul al XIX-lea medicina devine cu adevarat experimentalã. Bolnavii din spitale încep a fi supuşi tot mai frecvent la încercãri metodice. între anii 1821-1827 Pierre C. A. Luis, medic la Spitalul Charite din Paris, avînd dubii asupra acţiunilor benefice ale emisiei de sînge in pneumonie, repartizeazã in douã grupe bolnavii de pneumonie, amînînd emisia de sînge la una din grupe. El constatã cã în medie bolnavii la care scurgerea de sînge a fost amînatã se simţeau destul de bine. Luis publicã studiul sãu in anul 1835 şi ca urmare este intreruptã utilizarea medicalã a lipitorilor în pneumonii. Cazul talidomidei (1960-1961) a marcat o turnurã decisivã. Talidomida fusese comercializatã la începutul anilor `60 ca hipnotic dupã ce a trecut doar testul pe animale. Mii de copii au fost nascuţi cu focolemie, datoritã consumului de talidomidã de cãtre femeile gravide. Autoritãţile sanitare ale ţarilor industrializate au reacţionat dur, obligînd ca orice substanţã nouã propusã ca medicament pentru tratament uman, înainte de comercializare sã fie testatã la eficacitate si absentã de toxicitate prin efectuarea experimentãrilor metodice asupra fiinţelor umane. În general, medicii realizeazã o distincţie clarã între experimentarea cu “scop terapeutic” si experimentarea cu “scop cognitiv”. în realitate toatã experimentarea ştiinţificã în medicinã are o intenţie cognitivã: scopul ei este de a dobîndi o cunoaştere. Experimentarea “terapeuticã” constituie un test asupra unei persoane umane, a unui procedeu de tratament, de diagnostic care poate fi direct benefic pentru sãnãtatea acestei persoane, în acelaşi timp permite de a avansa cunoaşterea. 1

dar nu este uşor de aculturat relaţia dintre experimentator şi experimentat. A doua fazã se testeazã un grup mic de bolnavi.” în Europa cercetãrile asupra fiinţei umane s-au dovedit a fi mai “cruţãtoare”. care la randul lor se divizeaza în 3 bunuri: 1) Este oare eficace planul experimental? Oare dã el şanse mai multe de a ajunge la o concluzie? 2) Vor servi oare cunoştinţele obţinute viitorilor bolnavi? 3) Cum sã facem ca bolnavii care participã la experimente sã nu fie lezaţi? Conflictul dintre bunuri este şi mai evident atunci cînd voluntarii care acceptã sã participe la experiment sunt sãnãtosi. este nevoie de a “produce maximum de avantaje şi de a reduce riscurile la minimum”. Din toate acestea rezultã cã cercetãtorii care efectueazã astãzi experimente asupra fiinţelor umane sunt obligaţi: Sã elaboreze un protocol unde sã fie expus scopul cercetãrii. metoda. A 4 a fazã corespunde studiilor epidemiologice si farmacovigilente. Comisia nationalã americanã pentru protecţia subiecţilor umani contra cercetãrilor biomedicale şi de comportament a analizat acest risc într-un text despre “principiile etice ale cercetãrilor asupra subiecţilor umani”. înainte de a începe orice experiment asupra fiinţelor umane se cere avizul unui comitet de eticã al cercetãrilor despre protocolul in cauzã. Codul de eticã al medicilor prusaci publicatã în anul 1900 stipuleazã cã atunci cînd unui bolnav ii se propune un tratament inovator. Atunci cînd se elaboreazã în plan de experimente care vor fi efectuate asupra unor persoane umane. obligaţiile subiecţilor.Experimentarea “cognitivã” este o încercare susceptibilã de a produce avansarea cunoaşterii şi care nu comportã beneficii pentru sãnãtatea subiectelor experimentului. Ea are scopul de a demonstra activitatea terapeuticã a medicamentului asupra unui grup larg de pacienţi. adoptat de cãtre ONU în anul 1960. reafirmau urmãtoarele : “este interzis de a supune unui experiment medical sau ştiinţific o persoanã fãrã a avea consiţãmîntul ei liber. Peste tot a fost adoptatã legea conform cãreia nu se admite testarea unui medicament asupra unui copil înainte ca acesta sã fi fost corect testat pe adulţi. Testele clinice se divizeazã traditional in 4 faze: Prima fazã constã în a efectua primele teste ale unei substanţe pe cîţiva voluntari sãnãtoşi în scopul aprecierii toleranţei sale in funcţie de dozã şi de a verifica proprietãţile sale farmacodinamice. cum procedeazã o parte din industria farmaceuticã. bolnavul trebuie prevenit cã el va fi supus unui tratament experimental. Se efectuau cu timiditate doar experimente numite “terapeutice”. Unii au afirmat chiar cã “voluntarii sãnãtoşi . exact ca şi în cadrul altor activitãţi. se impun în acelaşi timp 3 probleme. adicã modificãrile organice sau funcţionale reproductibile si calculabile. în Codul de la Norberg in 1947 se stipuleazã ca consimţãmîntul voluntar al subiectului uman este absolut esenţial. provocate prin administrarea substanţei unui organism viu. modul în care le va fi solicitat consimţãmîntul. numãrul subiecţilor necesari pentru efectuarea experimentului. A treia fazã constã într-o comparaţie metodicã a noului tratament cu absenţa oricãrei lecuiri sau cu cel mai eficare tratament clasic. La sfarşitul secolului al XX lea se afirmã cã subiectul cercetãrilor trebuie sã colaboreze sau sã fie un partener de cercetare. Ea a subliniat cã nici o activitate umanã nu este lipsitã de pericolul unui sau altui risc şi a amintit cã în cadrul cercetãrilor ştiinţifice. care acceptã sã fie supuşi unor experimente medicale nu sunt remunerati. Ea vizeazã confirmarea eficacitãţii terapeutice a substanţei cu aprecierea interesului faţã de ea si evaluarea raport risc-beneficiu. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Aceastã procedurã garanteazã urmatoarele: calitatea eticã şi ştiinţificã a cercetãrilor efectuate asupra fiinţelor umane. aceasta pentru cã caracterul legal ale experimentelor asupra voluntarilor era admis sau greu. apoi ele oferã mijloace de a decela eventualele efecte indezirabile. cãci perspectiva de a cîstiga bani le intunecã capacitatea de a judeca şi ai face pe aceşti oameni sclavi ai cupiditãţi lor. rare si tardive. urmînd o metodologie riguroasã si complexã. Dacã aceste studii sunt efectuate la modul serios şi nu în scop promoţional. Faptul cã în societãţile liberale nimeni nu este obligat sã participe la 2 .

motivarea reieşind doar din considerente etice şi umaniste. efective si expresive. actual în cazurile de pericol pentru existenta speciei. Din aceste considerente se creazã Comitete de bioeticã pe lîngã instituţiile de cercetãri ştiinţifice. presupune o inegalitate între persoanele care acceptã sã se sacrifice. mama unei femei poate da nastere copilului propriei fiice. Anume de datoria întregii comunitãţi control experimentelor biomedicale. Tot mai des se foloseşte experimentul virtual. Dupã cum afirmã marele filozof şi savant din Grecia anticã Pitagora : “Acel care liniştit şi fãrã scrupule ucide un animal. acestea fiind nişte organe cu putere legalã de a interzice sau accepta un experiment sau altul. nu utilizeazã animale pentru experimente. Cu ajutorul lor putem proteja şi salva o multime de animale. Bioetica pledeazã pentru protejarea oricãrei fiinţe vii şi lucrul acesta este stringent. Congelarea embrionilor. deosebiri ale metabolismului. Organismul animalelor şi cel al omului nu sunt identice. in general. Aşadar. Bioetica patrunde în toate sferele sociale si încearcã sã reglementeze diferite activitãţi. Fãrã avizul comitetelor date este imposibil de realizat orice experiment. Inseminarea artificiala. în experimentul virtual se pot reproduce procese fiziologice. Experimentele pe animale se practicã de circa 300 de ani. de paternitate si de maturitate: o femeie poate fi fecundata de un barbat anonim sau decedat. eutanasia). computeriale. Domeniul “bioeticii” a apãrut ca reacţie faţã de tehnologia modernã: dezvoltarea extraordinarã în ultimii ani a instrumentelor şi procedurilor medicale destinate creãrii şi menţinerii bios-ului – adicã viaţa omeneascã privitã mai ales din punct de vedere fizic sau biologic. o femeie care concepe si cea care poartă sarcina pot fi disociate. inseminarea artificialã şi fecundarea în vitro au rãsturnat într-un interval de timp foarte scurt conceptele tradiţionale de filiaţie. perioadã relativ scurtã în istoria medicinei. tratamentele medicamentoase şi genetice. 3 . dorind o societate fãrã violenţã. inclusiv şi experimentele biomedicale pe fiinţe neumane. • sfârşitul vieţii (controlul durerii la pacienţii cu boli incurabile. retragerea şi oprirea hranei. Fecundarea in-vitro. Deosebirea dintre valoarea vieţii umane şi vieţii animalului este instabilã şi neclarã. trebuie sã începem cu modificarea radicalã a mentalitãţi acestuia. Astãzi practic 75% din animalele de laborator posibil sã fie înlocuite prin modele biologice. iar preţul lor este incomparabil cu suferinţele animalelor. Avortul. Naşterea în vitro Embrionii congelaţi. Existã cazuri cînd experimentele dureroase pe animale pot fi şi trebuie substituite prin diferite metode alternative. Aceastã nouã ştiinţã apãrutã la sfârşitul anilor ”60. participînd la experimente şi cele care aşteaptã ca noile tratamente sã fie testate pe alţii. care în alte condiţii nu se modeleazã. existã particularitãţi anatomicofiziologice. transplantul de organe vitale). Aceste metode sunt umane şi cu mult mai ieftine. se concentrezã în special asupra trei mari domenii: • începutul vieţii omeneşti (cuprinzând metodele artificiale de procreaţie. Adversarii vivisecţiilor considerã cã rezultatele experimentelor pe animale sunt relativ nesemnificative. • mijloacele de susţinere şi menţinere a vieţii (cuprinzând aparatele de dializã şi ventilaţie. avortul şi intervenţiile chirurgicale în uter). tot atît de uşor poate sã ucidã şi un om”.cercetãri. informaţionale. Alternative medicinei experimentale pot fi medicina naturopatã şi homeopatã care. Aspecte bioetice ale reproducerii umane asistate medical.

în cursul relaţiei profesionale. drept regulã generalã. fiind posibilã o selecţie preventivã a embrionilor dupã sexe (depinde de cererea clientului-pãrinţii). este atribuit embrionului chiar din momentul conceperii. sã nu dezvãluie nimic din ceea ce a aflat despre pacienţii sãi. Se va cerceta evoluţia psihologicã a copiilor care au fost concepuţi prin înseminare artificialã. pãstraţi în Bãnci de Embrioni Umani. Entuziasmul oamenilor de ştiinţã contemporani a ajuns pânã la încercarea de a implanta în uterul femeii embrioni ai unor animale. Medicul trebuie sã pãstreze datele referitoare la donator pentru ca în anumite situaţii acestea sã poatã fi puse la dispoziţia cuplului. sau a donatorului. Conform teoriei creştine contemporane. Bãncile Americane de Spermã au înregistrat numeroase cereri de congelare. Pe data de 17 decembrie 2004 postul de televiziune Pro-TV deruleazã ştirea zilei: o femeie de 67 de ani din România a nãscut doi gemeni (unul decedat) în urma fertilizãrii artificiale. 4 . sau a unui pui de cimpanzeu de cãtre o femeie voluntarã poate fi nu doar o ipotezã. pe când cultura occidentalã va considera începutul vieţii din momentul naşterii. De exemplu. Acestea sunt colectate de cãtre medicul biotehnician şi amestecate cu sperma soţului sãu. Jac Mono spunea cã: „În crearea unui copil sunt implicaţi trei: femeia. Pentru aceasta trebuie sã se ţinã cont de anumite principii: Necesitatea consimţãmântului ambilor soţi. Amestecul obţinut sau embrionii deja formaţi sunt implantaţi în uterul mamei biologice sau a unei mame surogat. iar mii dintre ei aşteaptã şi în ziua de astãzi sentinţa. considerãm. fiind un dar Dumnezeiesc. care nu îşi pot gãsi locul alãturi de un bãrbat. de obicei. Se vor lua mãsuri de precauţie ca sã nu se poatã stabili legãtura de filiaţie dintre donator şi copil.Conform unei tradiţii orientale antice. O problemã gravã de ordin bioetic provoacã şi cerinţele unor femei de a fi fecundate artificial. nedreptãţi. Posibilitatea naşterii unui copil de cãtre o gorilã. În timp ce sute de femei merg zilnic sã avorteze. în caz când situaţia fiziologicã a soţiei nu îi permite sã ducã o sarcinã. Viaţa ne oferã paradoxuri şi uneori. sperma şi medicul. Un timp îndelungat medicii recunoşteau viaţa intrauterinã doar dupã primele mişcãri ale fãtului. sau când fiica va avea posibilitatea de a fi sora copilului sãu? O problemã importantã legatã de implicarea medicului în inseminarea artificialã este cea a confidenţialitãţii. Motivaţiile şi condiţiile în care a fost colectatã sperma vor înainta un alt şir de probleme de ordin moral. sau invers. Fecundarea se efectueazã într-o unitate medicalã specialã doar de cãtre medicul genetician şi echipa sa. Medicul are obligaţia de a pãstra un secret absolut asupra cuplului ce are un copil pe aceastã cale. Se va limita numãrul de graviditãţi de la acelaşi donator. Embrionii sunt congelaţi. sufletul. Este înregistrat faptul cã înainte de plecarea soldaţilor americani în rãzboiul din golf. Ce se va întâmpla atunci când Bãncile de Embrioni vor oferi nepoatei un embrion al bunicii ei. de celibatare. Bioetica clinicã cere acestuia. în Statele Unite existã femei ecologiste care şi-au oferit uterul pentru salvarea unei anumite specii de maimuţe pe cale de dispariþie. Copilul se naşte de la ştiinţã”. Situaţia se plaseazã şi mai departe când embrionii congelaţi sunt ceruţi spre înfiere de cãtre femei virgine. Problema moralã o presupune faptul cã îndelungarea conlgelare a embrionilor poate rãsturna întregul comportament reproductiv uman cu schimbarea legilor ereditãţii. care sunt trecute de vârsta de patruzeci de ani. în etapa de menopauzã şi. ori la înlocuirea nucleului celulelor donore cu nuclee ale celulelor altor specii. bãrbatul şi întâmplarea. Industria farmaceuticã oferã preparate care sunt în stare sã maturizeze concomitent pânã la zece ovule (în locul celor 1-2 programate de naturã) la o unicã ovulaţie. Copilul nãscut va fi considerat fiul/fiica legitim/ã al soţiei şi al soţului. Problema însufleţirii devine un teren pentru discuţii aprinse şi în cadrul dogmelor religioase. Medicina actualã induce alte cerinţe: femeia. ca şi despre identitatea donatorului. altele fac tot posibilul pentru a deveni însãrcinate. vârsta omului se calculeazã din momentul conceperii.

60-100 de mii de decese anual. Teoriile Bisericii Catocile cât şi cele ale Bisericii Ortodoxe afirmã cã viaţa trebuie sã fie respectatã în mod absolut încã din faza concepţiei. Însã.6%. dacã copilul din uterul femeii este conceput din ovulul fiicei sale fecundat cu sperma ginerelui. fetusul este considerat drept un intrus. fiind sursa unor situaţii şocante în cazuri de determinare a gradelor de rudenie. poate practica asupra sa însãşi un avort sau sã contacteze un specialist pentru a o scuti de sarcinã. filosofice etc. Ei sunt de acord sã cumpere ovulul. deoarece cele mai multe avorturi rãmân neînregistrate.7%. Abordarea conservatoare – restrictivã este consideratã ca aparţinând bisericii. în lume. cu un apendice şi în consecinţã. eugenicã. Cuplurile de bãrbaţi cer dreptul de a avea un copil în comun pentru a se simţi familii împlinite. Din pãcate. avortul rãmâne una dintre metodele principale de planificare a familiei. Se interzice orice avort. atunci cine va fi aceasta pentru copilul dat? Mamã sau bunicã? Mamele surogat sunt solicitate mai ales în ţãrile unde este cunoscutã la nivel statal homosexualitatea. Consecinţele unei astfel de viziuni raportate la avort sunt extrem de clare: „Nu existã nici om. un avort artificial. În acest caz.Mamele surogat creeazã un areal aparte al discuţiilor bioetice. Dreptul de proprietate legitimã este absolut – de altfel. Spre exemplu. Pe parcursul perioadei reproductive fiecãrei femei de pe glob îi revine. sunt consecinţe ale complicaţiilor septice post-partum. în anul 1994 ne indicã astfel: la 1000 de femei au fost efectuate avorturi: în Polonia-3. propagarea şi implementarea unor mijloace anticoncepţionale. îl constituie proprietatea. femeia. Italia-12. morale.4%. Rusia 119. Acest lucru ni-l cere ideologia ecogeicã. juridice. conservatoare restrictivã şi moderatã. Statistica. avortul este necesar de combinat cu alte forme şi metode de reglementare a natalitãţii. Irlanda-5.7%. Conform datelor OMS. Franţa-56. care preconizeazã o revoluţie axigenicã (demnã 5 . Bioetica contemporanã descerne trei abordãri de bazã: radical-liberalã. orice mamã îşi doreşte ca copilul sãu sã fie un Enstein.4%. chiar şi cu scopul de a salva viaţa femeii însãrcinate. ea constituie. La etapa actualã de dezvoltare a ştiinţei obstetrico-ginecologice. toate celelalte drepturi sunt derivabile din dreptul de proprietate. Desigur. în pofida anumitor realitãţi în elaborarea. pe Internet s-au creat reţele clandestine. se efectueazã cca 50 de milioane de întreruperi artificiale a sarcinii şi mai mult de 20 de milioane de avorturi sunt ilegale. Adepţii moderaţi ai avortului pornesc de la ipoteza cã statutul moral al fetusului trebuie cel puţin parţial sã fie corelat cu nivelul dezvoltãrii sale. Din statisticile prezentate mai sus. se poate observa cu uşurinþã cã ţara noastrã ocupã locul I în ceea ce priveşte numãrul avorturilor.6%. Actualmente. presupunând cã acesta va fi fericit sã fie urmaşul unei celebritãţi. demografice. Ba chiar s-a mers şi mai departe. economicã. socialã. specific tuturor fiinţelor umane. moralã care poate exiba. Avortul şi consecinţele sale Problema avortului include dimensiuni medicale. sã încheie un contract cu mama-incubator numai de a avea parte de fericitul sentiment de a fi pãrinte. orice individ exercitã un control asupra corpului sãu şi a acţiunilor sale: acest tip de control. Viziunea radical-liberalã interpreteazã drepturile omului în mod identic cu drepturile de proprietate. unde contra-platã. titularã a unui drept absolut asupra propriului sãu corp. Germania-8. aceste cifre nu reflectã realitatea. nici o indicaţie medicalã. sociale. Cu pãrere de rãu. femei şi bãrbaţi cu cele mai alese calitãţi fizice îşi oferã spre vânzare celulele sexuale. nici o autoritate umanã. care a creat prima Bancã de Spermã Nobel. atunci când un miliardar american. de a dispune având ca ţel distrugerea ei”.6% iar în România 172. Conform acestei viziuni. în medie. Anual. numãrul lor fiind mult mai mare. Atunci survine un haos. psihologice. fiind comparat chiar cu o tumoare. nici o ştiinţã. primea spermã de la bãrbaţii care aveau un coeficient de inteligenþã de peste 140. sau acorda un titlu juridic valabil pentru a dispune direct şi deliberat de o viaţã umanã inocentã deci. afirmã libertanienii. înainte de toate ocazia unei experienţe dramatice pentru femeia însãrcinatã.

De aceea bolnavului i se atribuie dreptul la informare. cu implicaţii morale profunde. societatea îşi îndreaptă atenţia spre un alt aspect mult mai important şi anume: statutul psihologic al persoanei muribunde. 6 .) a căror salvare părea. moartea era considerată . pacientul devine un obiect în mâinile medicilor. din punct de vedere biologic. Moartea este o necesitate egală pentru toţi şi-i neînduplecată. Fiind un proces reversibil. momentul de ireversibilitate sau moartea creierului şi moartea biologică.medic”: . că fiecare început are şi un sfârşit. Dar ce se întâmpla atunci când apare suferinţa. înainte de a fi o problemă . fără mister şi mult mai uşor de înţeles decat viaţa. Feuerbach . deoarece populaţia Terrei nu este gata sã accepte aşa ceva.de noi). Trecând peste aspectele positive a tehnicilor de reanimare contemporană. până nu demult. Dar acest fenomen necesitã o altfel de reglementare.. există . Agonia reprezintă etapa de luptă şi încercare. moartea este un proces fiziologic. decât şi-a pus sieşi. imposibilă. În acest contex apare categoria de eutanasie care. Trecut în cea de-a doua etapa a morţii. adicã în familie doar un copil şi deci. Aceasta este precedată de moartea clinică în care.5-2%. Problema dreptului la moarte prin prisma bioeticii. în acord cu natura. şi anume moartea creierului. sociologia. să încetinească procesul îmbătrânirii şi să deplaseze momentul morţii la maximum. EUTANASIA Se ştie că tot ceea ce există pe Pământ este destinat pieririi.. din perspectiva diverselor ramuri ale cunoaşterii umane: medicina. Eutanasia. Cine nu vrea să moară înseamnă că nu a vrut să trăiască. întrebari legate de autonomia persoanei şi dreptul la o moarte demnă.Cel care se teme de moarte este tot atât de nesocotit ca şi cel care se teme de bătrâneţe. Pentru un biolog.” Bioetica studiază caracterul raportului dintre viaţă şi moarte. biologia. trecerea în nefiinţă fiind singuratică şi depersonalizată. în faţa unei medicini din ce în ce mai agresive. care nu ne-a pus alte legi. când moartea devine dificilă si dureroasă atât fizic cât şi psihic pentru victimă şi apropiaţii ei? Se poate afirma că acesta este momentul în care se pun problemele de factură etică. moartea clinică. De aceea.. Cine s-ar putea plânge că se află într-o stare în care se află toată lumea? Temeiul dreptaţii este doar egalitatea.Ea este cel mai bun medic pe pământ. religia etc. care nu a avut cazuri nereuşite. În primul rând apare o schimbare fundamentală a definiţiei morţii datorită dezvoltarii tehnologiilor medicale performante capabile să prelungească viaţa umană (de exemplu stimulatorul cardiac sau rinichiul artificial etc. procese metabolice etc. Pacientul are dreptul la libertate. întreţinerea respiratorie şi ventriculară. încă din antichitate. scria: .) De asemenea. căci ea vă va trata definitiv. moartea clinică permite noilor metode de reanimare să susţină viaţa unor bolnavi gravi (de exemplu: susţinerea sistemului cardio-vascular.). Astfel pacienţii se confruntă cu o situaţie inedită. Ca urmare apar întrebări cu privire la calitatea vieţii. depopularea anualã cu 1. reglarea proceselor metabolice etc. psihologia. omul este recunoscut ca mort indiferent de semnele vitale vizibile (contracţii cardiace. Internat în secţiile clinice. Căci viaţa ni s-a dat sub rezerva morţii şi către aceasta cu toţii ne îndreptăm.de moarte” este o problemă de viaţă. Cum după tinereţe vine bătrâneţea..elementele vieţii”. Este zadarnic să căutăm pricina naturii. filozofia.Problema nemuririi din viziunea antropologiei. marele filozof antic. Puteţi să fiţi bolnavi de cea mai grea boală.) În acest caz se descompune unica identitate biologică şi socială care formează personalitatea fiecărui om. tot aşa după bătrâneţe vine şi moartea. capabilă să prelungească boala atunci când nu mai poate să o vindece. fiind ţinuţi în viaţă fără a avea speranţa de a-şi recăpăta conştiinţa vreodată.. susţinută prin metode extraordinare şi foarte costisitoare. Din punct de vedere al reanimatologilor procesul muririi are patru etape care implică diverse conflicte etice: agonia.”( L. Seneca. la integritatea persoanei şi la refuzul durerii. Criogenia. Procesul morţii a atras mereu atenţia oamenilor.

• După criteriul voinţei bolnavului. de către medic. eutanasia implică şi alte fenomene şi practici antisociale. sterilizarea. eutanasia poate fi: .injecţii intravenoase cu aer. mai precis. Se întâlneşte în cazurile de fetuşi. Acest tip de eutanasie presupune intervenţia unei persoane (care nu este în mod necesar medical curant) în producerea morţii prin utilizarea unui mijloc tanatogen (supradozări medicamentoase. ajuns intr-o stare preletală. fără să sufere de o depresie tratabilă. Cu toate acestea apar întrebari inevitabile la care încă se mai caută un raspuns: .Deşi. lăsarea în mila „lui Dumnezeu”) apare când moartea este produsă în mod deliberat prin neinstituirea sau întreruperea unor măsuri obişnuite de 7 . aşa cum a fost abordată în dezbaterile din Europa apuseană.non-voluntară. . insulină sau clorură de potasiu). fără însă ca înainte de boală sau accident să fi menţionat dacă într-o asemenea situaţie ar dori sau nu eutanasia. s-ar putea defini ca o . ce ar propune metode speciale pentru a uşura moartea bolnavului. .moarte uşoară” prin suprimarea durerii. În înţelesul larg. teologi. pentru a-i curma suferinţele. În discuţii aprinse sunt implicaţi medici. consimţământul este acordat de familie sau este obţinut printr-o hotărâre judecătorească.pasivă (letting die.voluntară. . la Nisa. filozofi. fiind conştient că nu mai există nici un fel de soluţie terapeutică. În sens mai restrans. În prezent. eutanasia semnifică administrarea unor medicamente. sunt asimilate eutanasiei non-voluntare. eutanasia presupune a lua în mod deliberat viaţa cuiva.. solicită în mod repetat medicului curant scurtarea suferinţelor din cauza durerilor insuportabile şi/sau a pierderii demnităţii. inhalare de monoxid de carbon sau anestezice. având consimţământul subiectului sau al membrilor de familie.Ea este îndreptaţită moral prin motivarea că moartea individului duce la scăderea costurilor sociale. fie că a fost întrebată dar s-a abţinut să şi-l dea fiindcă dorea în continuare să trăiască.activă (mercy killing = omorul din milă) apare când moartea este produsă în mod deliberat şi activ. atunci când pacientul. genocidul. Savantul englez Francis Bacon va susţine eutanasia şi va recomanda crearea unei ramuri aparte în medicină.. jurişti. fie pentru că nu a fost întrebată. în al doilea rând. a celor aflaţi în stare vegetativă persistentă. unui bolnav incurabil. eutanasia ajunge temă actuală de discuţii la nivel de stat. mai ales . nu este consultat asupra gestului aducător de moarte sau a declarat anterior că nu doreşte să i se practice eutanasie. în cazurile pacienţilor cu boli mintale severe sau care datorită unor boli sau unor accidente nu sunt autonomi (au pierdut capacitatea de a acţiona în mod responsabil).. nou-născuţi plurimalformaţi. acest lucru se face de dragul persoanei căreia i se ia viaţa. Pentru a clasifica eutanasia se iau în considerare două criterii esenţiale: criteriul voinţei personale a bolnavului şi criteriul acţiunii medicului. având discernământ neafectat de boală. Practic. atunci când se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri. in zilele de 20-23 septembrie 1984 . Cazurile în care pentru întreruperea vieţii. • După criteriul acţiunii medicului se disting două tipuri de eutanasie: . dar nu şi l-a dat. sinuciderea (prin intermediar) etc. Toate referinţele permanente în privinţa legalizării s-au făcut şi se fac numai la această categorie de eutanasie. deşi are capacitatea de a decide. acordul subiectului neputând fi obţinut datorită stării lui mintale sau fizice. atât morala religioasă cât şi cea creştină îşi au un punct de vedere specific. psihologi etc. persoana ar fi fost în măsură să-şi dea sau să se abţină să-şi dea consimţământul. Mai întâi. Eutanasia poate fi considerată o acţiune îndreptată spre binele şi interesul pacientului.involuntară. dar şi a nivelului de informare asupra realităţii diagnosticului şi prognosticului bolii sale. antiumane şi amorale. deontologiei medicale şi dreptului. Eutanasia se deosebeşte de celelalte acte prin care se ia viaţa cuiva prin două trasaturi importante.Cine are dreptul de a decide ce trebuie făcut ?” sau . a consimţământului şi a capacităţii de integrare a acestuia în sfera socialului. În sens mai larg. eutanasia aparţine cu precadere domeniului eticii sociale.. atunci când bolnavul aflat în stadiu terminal este competent. în ultimul congres organizat de „Federaţia Modială a Asociaţiilor pentru dreptul de a muri demn”. adica pentru a-i grăbi moartea. jurnalişti. a bolnavilor inconştienţi. cu tendinţe tot mai insistente de a fi legalizată. mercy dying =lăsarea să moară. prin mijloace pozitive.Cine are dreptul de a autoriza o asemenea procedură ?” şi.Este oare o binefacere de a reţine moartea naturală sau invers – de a o accelera ?”. ca: avortul (provocat).

nutriţie sau tratament.Argumentul progresului social potrivit căruia societatea ar avea obligaţia de a-i elimina din cadrul ei pe cei care nu fac faţă din punct de vedere fizic şi mintal. Cu toate că promotorii eutanasiei consideră că viaţa nu mai are nici o valoare atunci când este degradată până la vitalitate fiind lipsită de formă umană. nu trebuie uitat nici cazul în care ar putea apărea o eroare de diagnostic comisă de incompetenţa şi profesionalismul redus al unor medici. întreruperea administrării de apă şi hrană. chiar dacă argumentul compasiunii ca şi cel al dreptului de a muri demn sunt destul de puternice are oare medicul. Freud era însoţit de prietenul şi medicul său curant Max Schur. Acest argument este privit ca parte a dreptului de autonomie. iar motivaţiile susţin că legalizarea şi trecerea la efectuarea eutanasiei ar putea permite ca o parte din sume să fie redistribuite în alte sectoare. teorie populară în Germania Nazistă. Celebrul psiholog suferea de mult timp de un carcinom recurent al palatului moale pentru care suportase deja peste 20 de intervenţii chirurgicale. fiecare pesoană este conştientă ca va muri cândva. Max Schur i-a administrat o injecţie letală cu morfină pentru a-i curma. neexistând nici o posibilitate ca boala sa să fie vindecată sau măcar ameliorată. sănătoşi atât fizic cât şi psihic. de confort. boli incurabile care produc o degradare fizică şi psihică neacceptată de pacient. 4. Sigmund Freud. astfel. în folosul îmbunătăţirii serviciilor medicale pentru populaţie. dar dacă. Într-adevăr costul îngrijirii acestor pacienţi poate fi foarte mare. Eutanasia pasivă constă. iar Freud suferea dureri insuportabile. testamentului sau se poate recurge la eutanasie în scopul de a obţine organe pentru transplant. b) doar Dumnezeu poate decide dacă un om este sau nu pe moarte deoarece există întotdeauna şansa unei vindecari miraculoase a unui bolnav pe care medicii l-au declarat ca fiind pe moarte.pro” şi . Susţinătorii eutanasiei aduc patru argumente pentru a justifica aceste practici: 1.Argumentul compasiunii în faţa unei suferinţe majore. mai ales în ţările subdezvoltate economic. acordarea doar a unor îngrijiri minime. gestul apare ca un act de compasiune pentru persoana a cărei viaţă a devenit de nesuportat. De exemplu. prin: îndepărtarea echipamentului de susţinere a vieţii. în lipsa aplicării sau întreruperea unui tratament care ar putea prelungi viaţa. deci. 3. Procedurile de acest gen sunt aplicate în cazul: bolnavilor incurabili aflaţi în stadii terminale. De asemenea. apare pericolul unei politici eugenice. fenomen destul de răspândit astăzi.normali”.Argumentul necesităţii economice are în vedere costurile ridicate pentru îngrijirea medicală şi socială a celor care ar putea fi candidaţi pentru eutanasie. dreptul de a accepta eutanasia chiar în situaţiile în care pacientul şi-o doreşte ? Şi în acelaşi timp... prin care pacientul are dreptul de a lua hotărâri în legătură cu orice aspect al tratamentului. Dezbaterile asupra eutanasiei s-au centrat în jurul a două tipuri de argumente . Protagonistul acestui caz este părintele psihanalizei. În astfel de situaţii. depresie sau disperare ? Apare astfel întrebarea: Dacă medicii ar putea elibera bolnavul de durere şi-ar mai dori acesta să moară ? Desigur. are dreptul pacientul să îşi hotărască clipa şi momentul morţii ? Dar ce se întâmplă în cazul în care cererea pentru eutanasie este făcută sub influenţa unei reacţii la durere. Aceasta are la bază teoria utilitaristă cunoscută sub numele de darwinism social. Cu toate acestea neoplasmul recidivase. Sau nu trebuie exclus şi pericolul unei intenţii premeditate criminale. 2. sub acest pretext. Din anumite puncte de vedere este normal ca o societate să îşi dorească numai indivizi . Cazul Sigmund Freud este unul dintre primele cazuri de eutanasie relatate. de către medic. va fi folosită eutanasia drept soluţie de curăţare a societăţii (aşa cum s-a mai 8 . Rudele pot profita de starea bolnavului şi pot influenţa eutanasia unei persone muribunde din cauza succesiunii.. La cererea sa expresă. suferinţele. în care oricum moartea naturală va surveni curând. argumentele lor pot fi dezminţite prin câteva contraargumente. care se află într-o comă din care nu-şi vor mai reveni niciodată. provocându-i nelinişte şi disperare? De asemenea. Aflat în exil în Marea Britanie.Argumentul dreptului de a muri conform căruia pacientul are dreptul să ceară finalul chinurilor şi clamarea suferinţei. din perspectivă bioetică: a) omul trebuie scutit de suferinţe inutile. Ea presupune grăbirea morţii unei persoane. dar cunoaşterea datei şi orei exacte a acestui moment nu va pune în pericol integritatea psihică a pacientului.contra” eutanasiei din punct de vedere moral. întreruperea oricărui tratament intensiv. persoanelor cu stare vegetativă persistentă – indivizi cu leziuni cerebrale importante.

O dată ajunse la "Alcor". A fost înfiinţată în 1972 de soţii Fred şi Linda Chamberlain. Bătrâneţea şi boala trebuie acceptate în viaţa societaţii printr-o atitudine demnă şi adecvată. Parţial şi datorită educaţiei spiritual creştine care nu este de acord cu nici o formă de eutanasie. congelează trupul "clientului" imediat după moarte. de bolile care i-au adus moartea. numărul bolnavilor va creşte mereu. a avut loc prima aplicaţie experimentală. nu trebuie să fie ucis şi nu are dreptul să se sinucidă. are 31 de ani de activitate şi 656 de membri. fără să suprime cauza bolii). Ea ne-a fost dată de Dumnezeu şi nu avem dreptul de a o întrerupe. Studiile în domeniu se dezvoltă progresiv. SUA care. societatea nu este pregatită să accepte cu uşurinţă această moarte asistată medical. Refugiul şi ignoranţa nu vor face ca problema să dispară. care poartă numele unei stele din Carul Mare. despre ce fel de medicină se poate vorbi prin prisma eutanasiei legalizate? Nu trebuie exclus faptul că eutanasia. Mai mult chiar. în perioada nazistă )? Pe de altă parte. Astfel conservate. având scopul declarat de a promova şi de a încuraja cercetări în domeniul criobiologiei. ţesuturile capătă un aspect sticlos şi par a suferi mai puţine „stricăciuni”. Prima asociaţie ştiinţifică ce s-a dedicat studiului acestei discipline a fost înfiinţata în anul 1963 în SUA de către profesorul Robert Ettinger. povara materială. Un rol aparte poate fi atribuit şi aspectului deontologic al actului eutanasic. Finalul drumului vieţii trebuie sfârşit în pace şi împăcare. Cine va efectua această procedură ? În condiţiile în care se ştie că medicina a fost. de la apariţia sa. la scurt timp de la înfiinţarea asociaţiei. Se schimbă radical rolul medicului în luptă cu patologia. De aceea ei tind să înlociască tactica medicala aplicată bolnavilor muribunzi cu un ajutor paliativ (medicament sau tratament care ameliorează sau care înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt. Viaţa este cerească. de exemplu. fără sperenţa unei vieţi prea lungi.000 de dolari. în nici o situaţie nu poate să ucidă. astfel încât în multe ţari au apărut firme ce-şi oferă serviciile de congelare doritorilor. Ideea de a fi congelat după moarte şi reînviat dupa ani nu este acreditată de specialiştii în domeniu deşi practica congelarii celulelor şi organismelor umane şi animale în scopul refolosirii lor este curentă şi viabilă. vor agrava în societate conflicte mult mai severe de ordin moral şi spiritual. „Crionauţii” cred că dacă trupul le va fi conservat la temperaturi joase imediat după moarte. În momentul de faţă. Acesta a fost americanul James Benford care bolnav de cancer. părintele criogeniei. în care întreg materialul biologic este menţinut la temperaturi foarte joase. iar societatea le va simţi. fie ea activă sau pasivă.Toate aceste întrebări sunt extreme de dificile. s-a dedicat ştiinţei. poate avea efect demoralizant şi atroce asupra societăţii. în folosul sănătăţii. asisenţa medicală din întreaga lume încearcă să demonstreze că eutanasia poate fi evitată. CRIOGENIA Criogenia este o procedură de mumificare care constă într-o baie de azot lichid. promiţându-i că îl va readuce la viaţă dacă ştiinţa va avansa suficient pentru a-l reanima şi pentru a-l vindeca. nimeni şi niciodată. cadavrele sunt băgate într-un fel de saci de dormit de 9 . de minus 196°C. pentru 120. ştiinţă care studiază comportamentul materiei vii la temperaturi scăzute. ba din contră. dar infuzat în prealabil cu substanţe protectoare care împiedică formarea cristalelor de gheaţă. punându-se la dispoziţia cercetătorilor. Procesul de înghetare s-a desfăşurat pe parcursul mai multor zile. al căror raspuns este încă necunoscut. În ultimul timp. În anul 1967. Fundaţia pentru Prelungirea Vieţii "Alcor". eventual. adică a fost îngheţat pentru prima dată un om. criogenia se bucură de o largă mediatizare. Este şi cazul Fundaţiei pentru Prelungirea Vieţii "Alcor" din Arizona. Ce se va întâmpla cu ceilalţi în acest caz? Dar cu societatea când nu va mai putea să îi întreţină pe toţi? Este adevarat că susţinerea vieţii unui muribund necesită tehnologii complicate si costisitoare (argumentul progresului social şi al necesitaţii economice) dar viaţa umană şi fericirea personală nu pot fi reduse doar la termenii impersonali ai banilor. sub numele de Societatea pentru Hipotermie în Stare Solidă. Medicul are ca scop păstrarea vieţii şi nu distrugerea ei şi de aceea el nu poate pune în practică eutanasia.întâmplat. În acest context. vor putea fi înviaţi în momentul în care ştiinţa va fi suficient de avansată pentru a-i reanima. în mod inevitabil. Cu toate acestea adepţii criogeniei nu-şi pierd speranţa.

în viitor. Astăzi se mai pune problema banilor alocaţi acestor cercetări.Ce se va întâmpla cu o persoană care.lână şi apoi introduse. O altă poblemă cu care se confruntă adepţii criogeniei este reprezentată de păstrarea identitaţii unei persoane. procesele neurodegenerative ireversibile se instaleaza în aproximativ patru ore de la decesul clinic. o lume străină în care nu va cunoaşte pe nimeni? Va fi capabilă acea persoană să accepte. la -196°C. Pentru a vitrifica un organism. specialiştii îşi pun speranţele în nanotehnologie care va corecta deteriorările ţesuturilor. De fapt chiar s-a observat. la temperaturi scăzute. Acest proces. adică nimeni nu le poate garanta că vor primi ceva în schimb. pentru a evita formarea gheţii. o maşinarie îi înlocuieşte sângele cu o soluţie ce conţine o înaltă concentraţie de substanţe chimice. dacă va fi posibil. deşi "Alcor" susţine că a fost eutanasie. va avea un efect demoralizant şi atroce asupra societăţii. clienţii pot opta pentru conservarea întregului corp sau doar a capului.De aceea. care răcesc corpul şi. De asemenea. al cărui nume nu a fost dat publicităţii. Au ele dreptul să facă aceste experimente pe corpul uman? Deocamdată criogenia pare a fi privită ca un subiect desprins din cărţile SF. O primă piedică a „crionauţilor” este că. În cadrul fundaţiei Alcor există deja 58 de cadavre umane. s-ar trezi într-o lume complet diferită de cea în care a trăit cândva. Fiscul îşi pune deja problema ce fel de organizaţie non-profit. în acelaşi timp. va fi posibilă "cresterea" unui nou trup.apă. De aceea. structura celulară se deteriorează ireversibil . depuse în containerele de oţel şi alţi 656 de membrii. pereţii celulelor se fracturează. Deocamdată. în urma unui experiment ce a avut ca subiect un câine. săruri. să presupunem. sub presupunerea că. chiar dacă serviciile prestate sunt destul de costisitoare având în vedere că totul se petrece la nivel ipotetic. temperamentul şi caracterul vor fi aceleaşi? Nu cumva perioada prelungită de pauză le va altera profund personalitatea (în cazul când revenirea la viată va fi posibilă)? Din punct de vedere cerebral. Însă cea mai mare parte a cercetătorilor ramân sceptici. Dar „neajunsurile” creierului se instaleaza la numai 4-6 minute de la încetarea bătăilor inimii. în numele ştiinţei. având în vedere că e puţin probabil ca miliardele de neuroni ai creierului uman se vor organiza într-o ordine corectă astfel încât reîntoarcerea la viaţă cu ajutorul nanotehnologiei să se producă fără pericol. oamenii de ştiinţă fac cercetări pentru a reuşi să depaşească mulţimea de probleme care le stau în cale. denumite crioprotectori. forţaţi să o ia de la capăt. a gândurilor şi a amintirilor acestora. 10 . supoziţii şi repercusiuni morale. previn formarea gheţii. în cilindrii de oţel umpluţi cu azot lichid.se elimină prin fisurile provocate în timpul îngheţării. Detectivii nu exclud că ar fi vorba de omucidere.prin congelare. care deocamdată sunt false. care sunt întiparite fizic în creier. înscrişi pe lista de aşteptare. Dar mult mai ciudat decât procesul în sine este faptul că aceste fundaţii de criogenizare îşi au deja o mulţime de adepţi prin rândul oamneilor. Cât de repede trebuie să intre în crioconservare un defunct care vrea să se trezească întreg la minte? Vor fi ca nişte nou-nascuţi. nici un specialist nu poate garanta că pacienţii se vor recupera integral. Fundaţia Alcor a fost implicată în diferite scandaluri. criogenia a evoluat către un proces denumit vitrificare. Poliţia din Los Angeles investighează moartea unui oficial "Alcor". că părţi ale corpului nu vor suferi daune ireparabile în urma dezgheţării. ce este criogenia? În contextul în care până acum nu a fost înviată nici o fiinţă umană criogenizată iar succesul nu este garantat ne întrebăm dacă criogenia este un mod de a stoarce bani de la bogătaşi excentrici sau pur şi simplu o cale de salvare? Şi dacă ne referim la a doua variantă. Hugh Hixon. Cea mai mare problemă este supravieţuirea unui organism viu în urma decongelării. de vreme ce banii curg şi nici un fel de cercetare ştiinţifică serioasă nu a fost făcută în cele trei decenii de existenţă. Un membru "Alcor". scutită de taxe. că un efect secundar al procesului de criogenizare constă în pierderea refelexelor. este "Alcor". din punct de vedere psihic. cu capul în jos. zaharuri şi altele . iar conţinutul acestora . o schimbare atât de radicală? Toti pacientii si neuropacientii (care speră ca atunci când se vor trezi se va face fără probleme un transplant de cap) au avut o convingere greu de estimat din punct de vedere ştiinţific: îsi vor păstra memoria peste o sută de ani? Reflexele dobândite. Doar presupunerea că readucerea la viaţă a persoanelor criogenizate va fi posibilă peste câţiva ani dă naştere la o serie de întrebari. Şi totuşi. să înveţe totul de la început ?De asemenea. mulţi se întreaba: salvare de la ce anume? De la procesul natural al morţii? Sunt oamenii în măsură să decidă cât mai au de trăit ? Şi oare aceste fundaţii au dreptul de a da oamneilor speranţe.

prin posibila descoperire a tratamentelor diferitelor afecţiuni. În acelaşi timp. Astăzi ne întrebam: Reprezintă criogenizarea un progres ştiinţific sau o eroare a societăţii? Care sunt limitele etice ale unei astfel de tehnici? Până unde poate merge omul în punerea ei în practică? Ştiinţa avansează tot mai mult în zilele noastre şi odată cu ea se nasc noi întrebari şi noi probleme legate de etică şi morală. Celulele stem. De asemenea.spune că a văzut cum presupusei victime. care au acest potenţial extraordinar de a se transforma într-un OM UNIC. o contribuţie majoră în această dezbatere o aduc opiniile diferitelor religii. filosofice. Revenind la beneficii. a lui Williams. în 1998. i s-a administrat o substanţă paralizantă care i-a grăbit moartea. Ca exemple ar fi proliferarea necontrolată a celulelor transplantate sau transmiterea agenţilor infecţioşi. prin prepararea celulelor stem din „embrioni” creaţi prin transfer nuclear (transferul unui nucleu din celulele proprii ale pacientului într-un ovul al cărui nucleu a fost extras în prealabil). a folosit banii de la BioTransport pentru a înfiinţa o altă firmă. Unele 11 . organizaţia BioTransport. "Alcor" neagă cu vehemenţă că s-ar fi implicat în clonarea umană. opinii care variază în funcţie de statutul embrionului uman în diferitele culturi şi confesiuni. Cazul jucătorului de baseball Ted Williams. bioetică şi viitor Ce sunt celulele stem? Celulele stem sunt acele celule care au abilitatea de a se transforma în cursul dezvoltării în mai mult de un singur tip de celule. Cu alte cuvinte. deşi documentele arată că oficialii fundaţiei au finanţat cu 100. Deci: cum şi cu ce drept să folosim embrionii. Dar cum nimic nu este perfect. în acest moment incurabile. există şi anumite riscuri ale acestei noi tehnologii. care era bolnavă de SIDA. Această capacitate unică face ca celulele stem să fie ţinta a numeroase cercetări. Acest procedeu a fost numit de unii cercetători „clonare terapeutică”. În plus. Filosofii şi clerul Fiecare fiinţă. dar cu siguranţă este nevoie de ea. "celule pentru viaţă"). În plus. Clonarea. fiecare persoană este unică. cercetarea în domeniul celulelor stem embrionare ar putea revoluţiona multe ramuri ale medicinii. punctul de plecare a numeroase tehnologii. nu este sigur dacă este etică această cercetare. care ar urma "să ofere posibilitatea stocării la rece a probelor ADN cu posibilitatea clonării viitoare". Scandalul a căpătat amploare după ce pe Internet au apărut fotografii macabre din timpul decapitării. care avea acest scop. dar şi o problemă bioetică majoră prin implicaţiile ştiinţifice. în scopul cercetării? Aceasta este problema pe care filosofii moderni o au de rezolvat. Fred Chamberlain. testamentul său din 1996 arată că îşi dorea să fie incinerat. Pentru cercetarea pe embrioni umani stau ca argumente în primul rând incredibilele beneficii pe care le-ar putea aduce aceasta în tratamentul tuturor afecţiunilor pe care le-am descris mai sus. etice pe care le are utilizarea lor asupra omului şi asupra viitorului. Posibilele aplicaţii ale cercetării pe celule stem embrionare Numeroşi oameni de ştiinţă au afirmat că beneficiile pe care le-ar putea aduce cercetarea în domeniul celulelor stem pentru viitorul umanităţii sunt extrem de importante. tot actele arată că fondatorul "Alcor". în cazul persoanelor care au suferit un transplant. Unul din beneficiile importante ar fi evitarea riscului incompatibilităţii de organ.000 de dolari. religioase. al cărui trup se află într-un container "Alcor" din 2002. Bioetica si problema celulelor stem. cu o daltă şi un ciocan. a ţinut pagina întâi a ziarelor americane după ce s-a constatat că el nu-şi dăduse acordul scris pentru suspendare crionică (congelarea întregului corp). dezbateri. Cells4Life (în traducere.

Grija principală a bioeticienilor este aceea de a stabili statutul embrionului uman. Odată ce au fost prelevate celulele fibroblaste. Iudaismul susţine că statutul de om nu este prezent în momentul fertilizării. O altă problemă este aceea că embrionul. Din punctul de vedere al creştinilor protestanţi. ambele echipe au injectat gene care codifică patru factori de transcripţie. Cercetătorii de la cele două universităţi implicate în acest studiu – Universitatea Kyoto şi Universitatea Wisconsin-Madison . care realizează modificarea genetică prin rearanjarea ADN-ului unor celule adulte cu scopul creării de celule stem embrionare. 6/2007). fapt care ar permite cercetarea pe embrioni şi folosirea lor terapeutică. ambele echipe de cercetători au încercat reprogramarea celulelor deja total diferenţiate. 12 . De asemenea. Cea mai categorică opinie contra folosirii embrionilor în scopuri terapeutice sau pentru cercetare o are Biserica Romano-catolică. Clona nu va fi. amprente proprii la degetele de la mâini şi picioare. totuşi. deci în perioada de dinainte de atingerea vârstei de 40 de zile ar putea fi acceptată folosirea embrionului în scopuri terapeutice sau în cercetare.au utilizat celule recoltate din pielea umană. are potenţialul de a deveni o fiinţă umană. În religia islamică. şi dacă da. cu multe variante. condusă de James Thomson. deci embrionul este considerat fiinţă umană şi i se conferă toate drepturile. aspecte şi excepţii. Clonarea Umană Deşi până în prezent nu există cazuri confirmate de clonare a fiinţelor umane. care este unică. În continuare. Această opoziţie se datorează percepţiei că omul îsi capătă statutul de fiinţă umană în momentul fertilizării. ci se dobândeşte după o perioadă de dezvoltare post-implantare. Este embrionul fiinţă umană în deplinătatea drepturilor sau nu. embrionul în afara pântecelui mamei nu are statut de fiinţă. în timp ce altele consideră inacceptabilă folosirea embrionului uman în astfel de scopuri. argumente. inclusiv dreptul la viaţă. momentul concluziilor. Concluzie Cel mai dificil moment într-o dezbatere de acest gen. o copie fizică perfectă şi el/ea va avea propria sa personalitate individuală. Diferenţa este că în timp ce echipa japoneză a lui Shinya Yamanaka de la Universitatea din Kyoto a recoltat celule cutanate de pe faţa unei femei în vârstă de 36 de ani. De ambele părţi s-a utilizat un retrovirus care a permis introducerea genelor selecţionate în interiorul celulelor cutanate. a folosit celule din prepuţul unui nou-născut. Papa Ioan Paul al II-lea spunea că „cercetarea pe celule stem embrionare este în aceeaşi categorie cu avortul. de la ce vârstă? Sunt întrebări la care raspunsul se lasă aşteptat şi compromisul pare greu de găsit. calităţi care ar putea să nu fie prezente la embrionul timpuriu. statutul uman este stabilit dupa dobândirea treptată a anumitor calităţi. diferite de cele ale persoanei din care a fost clonată. un avantaj extraordinar dacă ne gândim la riscul de rejecţie în caz de grefă. Astfel este posibilă producerea de celule stem embrionare care să conţină informaţia genetică a pacientului. Viaţa fiecărui embrion este sacră şi în concluzie nu este permisă sub nici o formă utilizarea embrionilor supranumerari în scopuri terapeutice. indiferent de statutul său. eutanasia sau orice altă formă de atac asupra unei vieţi nevinovate”. teoretic. Cum putem să folosim celulele stem embrionare fără a vătăma în nici un fel acest potenţial? Salvarea de ultimă oră de la această dificilă dezbatere etică pare a fi o noua tehnică numită reprogramare directă (detalii găsiţi în Ştiinţa şi tehnica nr. fapt ce ar putea înlesni utilizarea embrionilor care nu prezintă potenţial de implantare şi deci de viaţă. vârsta la care embrionul „capătă suflet” este de 40 de zile de la fertilizare. echipa de cercetători americani. este finalul.consideră posibilă utilizarea embrionului în scopuri terapeutice sau de cercetare. permite oamenilor de ştiinţă să creeze o copie genetică a unui individ uman. clonarea umană. decât atunci când parinţii îsi exprimă dorinţa de a avea copil.

Oricine doreşte să realizeze clonare umană trebuie să facă o cerere la Autoritatea pentru Fertilizare şi Embriologie Umană (AFEU) pentru obţinerea de licenţă. în timp ce clonarea terapeutică înseamnă crearea de embrioni în scopul de a-i distruge şi a le folosi celulele. POATE FI REALIZATĂ CLONAREA UMANĂ? Cercetările recente sugerează că este imposibilă crearea de embrioni clonaţi care să se dezvolte sau care ar putea fi sursă de celule stem (tulpinare) funcţionale. unii cercetători consideră că ar fi o tehnică acceptabilă de folosit pentru a ajuta cuplurile infertile. Embrionul uman. oamenii de ştiinţă încearcă să creeze un embrion clonat. o mamă surogat. ci s-au încununat de succes până în prezent. Aceste alternative nu numai că evită problemele etice inerente în utilizarea embrionilor umani. Orice tip de clonare umană nu numai că pune în pericol sănătatea şi bunăstarea umană. opozanţii clonării susţin că Autorităţii de Fertilizare şi Embriologie Umană nu i s-a atribuit vreodată autoritatea de a reglementa clonarea umană. în asemenea circumstanţe. ESTE CLONAREA UMANĂ LEGALĂ? În Uniunea Europeană este interzis ca un embrion uman clonat să fie transferat în uterul unei femei.Mulţi oameni de ştiinţă sunt împotriva clonării reproductive din cauză că nu este sigură. si ambii aceştia din urmă vor avea aceiaşi părinţi genetici. Statele care au semnat Convenţia internaţională privind drepturile omului şi biomedicina aderă automat şi la Protocolul adiţional din 12 ianuarie 1998. Totuşi. guvernul britanic şi tribunalele englezeşti au aprobat crearea de embrioni clonaţi şi utilizarea lor în scopuri de cercetare cu distrugerea embrionului. este tratat ca o resursă materială. în final.CARE ESTE DIFERENŢA DINTRE AŞA-ZISA CLONARE TERAPEUTICĂ ŞI CLONAREA REPRODUCTIVĂ? Ambele tipuri de clonare sunt reproductive. În clonarea reproductivă. Dacă ar deveni sigură. dându-i-se posibilitatea de a se naşte. ci este total neetică. clonarea reproductivă nu ar putea fi considerată niciodată etică. embrionul este plasat în uterul mamei şi-şi poate continua dezvoltarea. deoarece clonarea reproductivă cel puţin prevede ca embrionii clonaţi să trăiască. care este folosit apoi în cercetare şi. identitatea şi bunăstarea fiecărui om creat în acest mod. nu respectă dreptul la viaţă al embrionului uman. distrus. Totuşi. Prin urmare. În aşa-zisa clonare terapeutică. nu ca o fiinţă umană cu demnitate şi drepturi umane fundamentale inerente. chiar şi dacă ar deveni sigură. Asemenea cercetări creează viaţă cu scopul de a o distruge şi. Acest unic părinte ar putea fi chiar sora sau fratele său biologic. Singura diferenţă constă în modul de abordare a individului clonat. Clonarea umană în scopuri aşa-zis terapeutice este total neetică. CLONAREA UMANĂ: ETICĂ SAU NU? Clonarea umană încalcă demnitatea şi respectul faţă de fiecare persoană umană deoarece ea subminează drepturile sale. precum şi a celor placentare şi din cordonul ombilical. Societatea pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi de la Londra consideră că resursele ar trebui direcţionate spre cercetarea celulelor stem de adult. Mulţi oameni care se opun clonării consideră clonarea terapeutică chiar mai inacceptabilă decât cea reproductivă. deoarece ambele reproduc indivizi umani. de asemenea. Clonarea reproductivă şterge şi complică relaţiile umane şi parentalitatea pentru copilul creat care ar putea avea doar un părinte în mod legal (persoana din care a fost creat/creată). Cu toate acestea. Clona poate avea. ar fi imposibil ca oamenii de ştiinţă să creeze şi să utilizeze embrioni clonaţi în modul în care ei doresc să-i folosească. privind aplicarea biologiei şi a medicinii ce interzice clonarea fiinţei umane. prin urmare. 13 .