P. 1
BIOETICA

BIOETICA

|Views: 209|Likes:
Published by Andreea Deea

More info:

Published by: Andreea Deea on Apr 08, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/16/2015

pdf

text

original

Aspectul bioetic al experimentelor biomedicale asupra omului şi animalelor

Este binecunoscut faptul cã în ştiinţele biomedicale orice idee nu se testeazã imediat pe om. Se incepe cu o fazã de studiu de laborator, apoi experimentarea pe animale şi în cele din urma se ajunge in faza de experiment asupra fiinţei umane. Ultima etapã are loc doar în cazul cînd experimentarea preclinicã este rezonabil sigurã şi cînd cercetarea asupra fiinţei umane prezintã un interes major şi evident, nu comportã riscuri disproporţionale în raport cu importanta cunoaşterii din domeniul de cercetare respectiv.Testãrile noilor metode pedagogice asupra copiilor, studiile referitoare la nocivitatea muncii in faşa monitorului computerului, testul pe scafandri al unor noi compuşi respiratorii, determinarea la cosmonauţi a modificãrilor parametrilor fiziologici in stare de imponderabilitate de asemenea se prezintã drept experimente pe oameni. Experimentarea umanã este tot atat de veche ca si medicina. Medicul este impus sã inoveze, sã încerce ajustãrile terapeutice de fiecare datã cînd starea pacientului sãu depãşeşte cunoştinţele acumulate. Cum fiecare individ reacţioneaza la tratament într-o manierã particularã, atunci fiecare tratament constituie o aventurã care îl imbogãţeşte pe medic cu ceva nou. Astfel, medicina mult timp a rãmas empiricã, devenind experimentalã relativ mai tîrziu. James Lind întreprinde in anul 1747 cercetãri prin a compara metodic sub raport de eficacitate şase remedii propuse pentru scorbut, vitriol, otet, apã de mere,portocale si lãmîie, un preparat magistral propus de un chirurg. Experimentul a avut loc pe mare, la bordul unei corãbii. Subiecţii au fost 12 marinari care sufereau de scorbut. Lind i-a repartizat in 6 grupe a cîte 2, fiecare grupã primind un remediu diferit. Medicul a observat cã marinarii care au primit portocale si lãmîie se simţeau mai bine decat ceilalţi. El a conchis cã portocalele si lãmîele sunt un remediu contra scorbutului. Astfel s-a realizat prima experimentare terapeuticã controlatã asupra subiecţilor umani. în secolul al XVIII-lea variola fãcea ravagii in Europa. O metodã empiricã venitã din China a fost introdusã in Anglia. S-a început prin a fi testaţi, cu autorizţia regelui, 6 deţinuţi ai închisorii Newgate. Puşcarişii au supravieţuit si au fost graţiaţi. în anul 1798 Edward Jenner raporteazã cã in urma observaţiei s-a constatat cã ţãranii care aveau vaccinã nu s-au îmbolnavit atunci cînd li s-a inoculat variolã umanã. El singur a efectuat la 10 persoane o inoculare experimentalã de vaccinã, urmataã de inoculare de variolã. În secolul al XIX-lea medicina devine cu adevarat experimentalã. Bolnavii din spitale încep a fi supuşi tot mai frecvent la încercãri metodice. între anii 1821-1827 Pierre C. A. Luis, medic la Spitalul Charite din Paris, avînd dubii asupra acţiunilor benefice ale emisiei de sînge in pneumonie, repartizeazã in douã grupe bolnavii de pneumonie, amînînd emisia de sînge la una din grupe. El constatã cã în medie bolnavii la care scurgerea de sînge a fost amînatã se simţeau destul de bine. Luis publicã studiul sãu in anul 1835 şi ca urmare este intreruptã utilizarea medicalã a lipitorilor în pneumonii. Cazul talidomidei (1960-1961) a marcat o turnurã decisivã. Talidomida fusese comercializatã la începutul anilor `60 ca hipnotic dupã ce a trecut doar testul pe animale. Mii de copii au fost nascuţi cu focolemie, datoritã consumului de talidomidã de cãtre femeile gravide. Autoritãţile sanitare ale ţarilor industrializate au reacţionat dur, obligînd ca orice substanţã nouã propusã ca medicament pentru tratament uman, înainte de comercializare sã fie testatã la eficacitate si absentã de toxicitate prin efectuarea experimentãrilor metodice asupra fiinţelor umane. În general, medicii realizeazã o distincţie clarã între experimentarea cu “scop terapeutic” si experimentarea cu “scop cognitiv”. în realitate toatã experimentarea ştiinţificã în medicinã are o intenţie cognitivã: scopul ei este de a dobîndi o cunoaştere. Experimentarea “terapeuticã” constituie un test asupra unei persoane umane, a unui procedeu de tratament, de diagnostic care poate fi direct benefic pentru sãnãtatea acestei persoane, în acelaşi timp permite de a avansa cunoaşterea. 1

înainte de a începe orice experiment asupra fiinţelor umane se cere avizul unui comitet de eticã al cercetãrilor despre protocolul in cauzã. rare si tardive. Dacã aceste studii sunt efectuate la modul serios şi nu în scop promoţional. apoi ele oferã mijloace de a decela eventualele efecte indezirabile. Se efectuau cu timiditate doar experimente numite “terapeutice”. se impun în acelaşi timp 3 probleme. Peste tot a fost adoptatã legea conform cãreia nu se admite testarea unui medicament asupra unui copil înainte ca acesta sã fi fost corect testat pe adulţi. Din toate acestea rezultã cã cercetãtorii care efectueazã astãzi experimente asupra fiinţelor umane sunt obligaţi: Sã elaboreze un protocol unde sã fie expus scopul cercetãrii. Ea a subliniat cã nici o activitate umanã nu este lipsitã de pericolul unui sau altui risc şi a amintit cã în cadrul cercetãrilor ştiinţifice. urmînd o metodologie riguroasã si complexã. cãci perspectiva de a cîstiga bani le intunecã capacitatea de a judeca şi ai face pe aceşti oameni sclavi ai cupiditãţi lor. este nevoie de a “produce maximum de avantaje şi de a reduce riscurile la minimum”. Ea are scopul de a demonstra activitatea terapeuticã a medicamentului asupra unui grup larg de pacienţi. Comisia nationalã americanã pentru protecţia subiecţilor umani contra cercetãrilor biomedicale şi de comportament a analizat acest risc într-un text despre “principiile etice ale cercetãrilor asupra subiecţilor umani”. cum procedeazã o parte din industria farmaceuticã. Ea vizeazã confirmarea eficacitãţii terapeutice a substanţei cu aprecierea interesului faţã de ea si evaluarea raport risc-beneficiu. A treia fazã constã într-o comparaţie metodicã a noului tratament cu absenţa oricãrei lecuiri sau cu cel mai eficare tratament clasic. modul în care le va fi solicitat consimţãmîntul. La sfarşitul secolului al XX lea se afirmã cã subiectul cercetãrilor trebuie sã colaboreze sau sã fie un partener de cercetare.” în Europa cercetãrile asupra fiinţei umane s-au dovedit a fi mai “cruţãtoare”. Atunci cînd se elaboreazã în plan de experimente care vor fi efectuate asupra unor persoane umane. A 4 a fazã corespunde studiilor epidemiologice si farmacovigilente. Testele clinice se divizeazã traditional in 4 faze: Prima fazã constã în a efectua primele teste ale unei substanţe pe cîţiva voluntari sãnãtoşi în scopul aprecierii toleranţei sale in funcţie de dozã şi de a verifica proprietãţile sale farmacodinamice. reafirmau urmãtoarele : “este interzis de a supune unui experiment medical sau ştiinţific o persoanã fãrã a avea consiţãmîntul ei liber. dar nu este uşor de aculturat relaţia dintre experimentator şi experimentat. exact ca şi în cadrul altor activitãţi. A doua fazã se testeazã un grup mic de bolnavi. în Codul de la Norberg in 1947 se stipuleazã ca consimţãmîntul voluntar al subiectului uman este absolut esenţial. bolnavul trebuie prevenit cã el va fi supus unui tratament experimental. numãrul subiecţilor necesari pentru efectuarea experimentului. metoda. aceasta pentru cã caracterul legal ale experimentelor asupra voluntarilor era admis sau greu. Faptul cã în societãţile liberale nimeni nu este obligat sã participe la 2 . Unii au afirmat chiar cã “voluntarii sãnãtoşi . adoptat de cãtre ONU în anul 1960.Experimentarea “cognitivã” este o încercare susceptibilã de a produce avansarea cunoaşterii şi care nu comportã beneficii pentru sãnãtatea subiectelor experimentului. adicã modificãrile organice sau funcţionale reproductibile si calculabile. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. provocate prin administrarea substanţei unui organism viu. Codul de eticã al medicilor prusaci publicatã în anul 1900 stipuleazã cã atunci cînd unui bolnav ii se propune un tratament inovator. obligaţiile subiecţilor. care acceptã sã fie supuşi unor experimente medicale nu sunt remunerati. care la randul lor se divizeaza în 3 bunuri: 1) Este oare eficace planul experimental? Oare dã el şanse mai multe de a ajunge la o concluzie? 2) Vor servi oare cunoştinţele obţinute viitorilor bolnavi? 3) Cum sã facem ca bolnavii care participã la experimente sã nu fie lezaţi? Conflictul dintre bunuri este şi mai evident atunci cînd voluntarii care acceptã sã participe la experiment sunt sãnãtosi. Aceastã procedurã garanteazã urmatoarele: calitatea eticã şi ştiinţificã a cercetãrilor efectuate asupra fiinţelor umane.

perioadã relativ scurtã în istoria medicinei. • mijloacele de susţinere şi menţinere a vieţii (cuprinzând aparatele de dializã şi ventilaţie. acestea fiind nişte organe cu putere legalã de a interzice sau accepta un experiment sau altul. tratamentele medicamentoase şi genetice. 3 . Din aceste considerente se creazã Comitete de bioeticã pe lîngã instituţiile de cercetãri ştiinţifice. Experimentele pe animale se practicã de circa 300 de ani. Deosebirea dintre valoarea vieţii umane şi vieţii animalului este instabilã şi neclarã. Aceste metode sunt umane şi cu mult mai ieftine.cercetãri. avortul şi intervenţiile chirurgicale în uter). Astãzi practic 75% din animalele de laborator posibil sã fie înlocuite prin modele biologice. inclusiv şi experimentele biomedicale pe fiinţe neumane. existã particularitãţi anatomicofiziologice. Aşadar. computeriale. eutanasia). retragerea şi oprirea hranei. presupune o inegalitate între persoanele care acceptã sã se sacrifice. Naşterea în vitro Embrionii congelaţi. informaţionale. Aceastã nouã ştiinţã apãrutã la sfârşitul anilor ”60. Bioetica patrunde în toate sferele sociale si încearcã sã reglementeze diferite activitãţi. deosebiri ale metabolismului. Anume de datoria întregii comunitãţi control experimentelor biomedicale. mama unei femei poate da nastere copilului propriei fiice. Organismul animalelor şi cel al omului nu sunt identice. Cu ajutorul lor putem proteja şi salva o multime de animale. transplantul de organe vitale). efective si expresive. Fecundarea in-vitro. Domeniul “bioeticii” a apãrut ca reacţie faţã de tehnologia modernã: dezvoltarea extraordinarã în ultimii ani a instrumentelor şi procedurilor medicale destinate creãrii şi menţinerii bios-ului – adicã viaţa omeneascã privitã mai ales din punct de vedere fizic sau biologic. nu utilizeazã animale pentru experimente. se concentrezã în special asupra trei mari domenii: • începutul vieţii omeneşti (cuprinzând metodele artificiale de procreaţie. care în alte condiţii nu se modeleazã. Dupã cum afirmã marele filozof şi savant din Grecia anticã Pitagora : “Acel care liniştit şi fãrã scrupule ucide un animal. participînd la experimente şi cele care aşteaptã ca noile tratamente sã fie testate pe alţii. Adversarii vivisecţiilor considerã cã rezultatele experimentelor pe animale sunt relativ nesemnificative. motivarea reieşind doar din considerente etice şi umaniste. Tot mai des se foloseşte experimentul virtual. tot atît de uşor poate sã ucidã şi un om”. in general. Existã cazuri cînd experimentele dureroase pe animale pot fi şi trebuie substituite prin diferite metode alternative. Aspecte bioetice ale reproducerii umane asistate medical. actual în cazurile de pericol pentru existenta speciei. Fãrã avizul comitetelor date este imposibil de realizat orice experiment. • sfârşitul vieţii (controlul durerii la pacienţii cu boli incurabile. trebuie sã începem cu modificarea radicalã a mentalitãţi acestuia. o femeie care concepe si cea care poartă sarcina pot fi disociate. Alternative medicinei experimentale pot fi medicina naturopatã şi homeopatã care. Inseminarea artificiala. dorind o societate fãrã violenţã. Avortul. inseminarea artificialã şi fecundarea în vitro au rãsturnat într-un interval de timp foarte scurt conceptele tradiţionale de filiaţie. Congelarea embrionilor. Bioetica pledeazã pentru protejarea oricãrei fiinţe vii şi lucrul acesta este stringent. iar preţul lor este incomparabil cu suferinţele animalelor. de paternitate si de maturitate: o femeie poate fi fecundata de un barbat anonim sau decedat. în experimentul virtual se pot reproduce procese fiziologice.

bãrbatul şi întâmplarea. care sunt trecute de vârsta de patruzeci de ani. nedreptãţi.Conform unei tradiţii orientale antice. În timp ce sute de femei merg zilnic sã avorteze. Problema însufleţirii devine un teren pentru discuţii aprinse şi în cadrul dogmelor religioase. Jac Mono spunea cã: „În crearea unui copil sunt implicaţi trei: femeia. ca şi despre identitatea donatorului. în etapa de menopauzã şi. de obicei. Problema moralã o presupune faptul cã îndelungarea conlgelare a embrionilor poate rãsturna întregul comportament reproductiv uman cu schimbarea legilor ereditãţii. Se va limita numãrul de graviditãţi de la acelaşi donator. Medicina actualã induce alte cerinţe: femeia. Ce se va întâmpla atunci când Bãncile de Embrioni vor oferi nepoatei un embrion al bunicii ei. Situaţia se plaseazã şi mai departe când embrionii congelaţi sunt ceruţi spre înfiere de cãtre femei virgine. De exemplu. Pentru aceasta trebuie sã se ţinã cont de anumite principii: Necesitatea consimţãmântului ambilor soţi. Conform teoriei creştine contemporane. care nu îşi pot gãsi locul alãturi de un bãrbat. Medicul trebuie sã pãstreze datele referitoare la donator pentru ca în anumite situaţii acestea sã poatã fi puse la dispoziţia cuplului. Viaţa ne oferã paradoxuri şi uneori. fiind posibilã o selecţie preventivã a embrionilor dupã sexe (depinde de cererea clientului-pãrinţii). este atribuit embrionului chiar din momentul conceperii. considerãm. O problemã gravã de ordin bioetic provoacã şi cerinţele unor femei de a fi fecundate artificial. Bãncile Americane de Spermã au înregistrat numeroase cereri de congelare. sufletul. Copilul nãscut va fi considerat fiul/fiica legitim/ã al soţiei şi al soţului. altele fac tot posibilul pentru a deveni însãrcinate. Este înregistrat faptul cã înainte de plecarea soldaţilor americani în rãzboiul din golf. în cursul relaţiei profesionale. pe când cultura occidentalã va considera începutul vieţii din momentul naşterii. drept regulã generalã. sau când fiica va avea posibilitatea de a fi sora copilului sãu? O problemã importantã legatã de implicarea medicului în inseminarea artificialã este cea a confidenţialitãţii. Medicul are obligaţia de a pãstra un secret absolut asupra cuplului ce are un copil pe aceastã cale. fiind un dar Dumnezeiesc. Se va cerceta evoluţia psihologicã a copiilor care au fost concepuţi prin înseminare artificialã. Entuziasmul oamenilor de ştiinţã contemporani a ajuns pânã la încercarea de a implanta în uterul femeii embrioni ai unor animale. Amestecul obţinut sau embrionii deja formaţi sunt implantaţi în uterul mamei biologice sau a unei mame surogat. Pe data de 17 decembrie 2004 postul de televiziune Pro-TV deruleazã ştirea zilei: o femeie de 67 de ani din România a nãscut doi gemeni (unul decedat) în urma fertilizãrii artificiale. sperma şi medicul. ori la înlocuirea nucleului celulelor donore cu nuclee ale celulelor altor specii. Se vor lua mãsuri de precauţie ca sã nu se poatã stabili legãtura de filiaţie dintre donator şi copil. Bioetica clinicã cere acestuia. 4 . Copilul se naşte de la ştiinţã”. Motivaţiile şi condiţiile în care a fost colectatã sperma vor înainta un alt şir de probleme de ordin moral. iar mii dintre ei aşteaptã şi în ziua de astãzi sentinţa. sã nu dezvãluie nimic din ceea ce a aflat despre pacienţii sãi. Fecundarea se efectueazã într-o unitate medicalã specialã doar de cãtre medicul genetician şi echipa sa. sau invers. vârsta omului se calculeazã din momentul conceperii. de celibatare. pãstraţi în Bãnci de Embrioni Umani. Acestea sunt colectate de cãtre medicul biotehnician şi amestecate cu sperma soţului sãu. Embrionii sunt congelaţi. în Statele Unite existã femei ecologiste care şi-au oferit uterul pentru salvarea unei anumite specii de maimuţe pe cale de dispariþie. în caz când situaţia fiziologicã a soţiei nu îi permite sã ducã o sarcinã. sau a donatorului. Posibilitatea naşterii unui copil de cãtre o gorilã. Un timp îndelungat medicii recunoşteau viaţa intrauterinã doar dupã primele mişcãri ale fãtului. sau a unui pui de cimpanzeu de cãtre o femeie voluntarã poate fi nu doar o ipotezã. Industria farmaceuticã oferã preparate care sunt în stare sã maturizeze concomitent pânã la zece ovule (în locul celor 1-2 programate de naturã) la o unicã ovulaţie.

Ba chiar s-a mers şi mai departe.6%. Cuplurile de bãrbaţi cer dreptul de a avea un copil în comun pentru a se simţi familii împlinite. fiind comparat chiar cu o tumoare. juridice. nici o ştiinţã. sunt consecinţe ale complicaţiilor septice post-partum. Atunci survine un haos. avortul rãmâne una dintre metodele principale de planificare a familiei. sau acorda un titlu juridic valabil pentru a dispune direct şi deliberat de o viaţã umanã inocentã deci. se poate observa cu uşurinþã cã ţara noastrã ocupã locul I în ceea ce priveşte numãrul avorturilor. Acest lucru ni-l cere ideologia ecogeicã. Desigur. aceste cifre nu reflectã realitatea. ea constituie. Actualmente. economicã. unde contra-platã. atunci când un miliardar american. Germania-8. orice individ exercitã un control asupra corpului sãu şi a acţiunilor sale: acest tip de control. Ei sunt de acord sã cumpere ovulul. socialã. titularã a unui drept absolut asupra propriului sãu corp. Conform acestei viziuni. pe Internet s-au creat reţele clandestine. conservatoare restrictivã şi moderatã. femei şi bãrbaţi cu cele mai alese calitãţi fizice îşi oferã spre vânzare celulele sexuale. Adepţii moderaţi ai avortului pornesc de la ipoteza cã statutul moral al fetusului trebuie cel puţin parţial sã fie corelat cu nivelul dezvoltãrii sale. Conform datelor OMS. sociale.6%. în medie. poate practica asupra sa însãşi un avort sau sã contacteze un specialist pentru a o scuti de sarcinã. cu un apendice şi în consecinţã. Rusia 119.4%. Abordarea conservatoare – restrictivã este consideratã ca aparţinând bisericii. orice mamã îşi doreşte ca copilul sãu sã fie un Enstein. care preconizeazã o revoluţie axigenicã (demnã 5 . La etapa actualã de dezvoltare a ştiinţei obstetrico-ginecologice. Spre exemplu. Din statisticile prezentate mai sus. eugenicã. Cu pãrere de rãu. chiar şi cu scopul de a salva viaţa femeii însãrcinate. presupunând cã acesta va fi fericit sã fie urmaşul unei celebritãţi. Bioetica contemporanã descerne trei abordãri de bazã: radical-liberalã. nici o indicaţie medicalã. care a creat prima Bancã de Spermã Nobel. dacã copilul din uterul femeii este conceput din ovulul fiicei sale fecundat cu sperma ginerelui. nici o autoritate umanã. demografice.7%. Franţa-56. propagarea şi implementarea unor mijloace anticoncepţionale. Italia-12. îl constituie proprietatea. 60-100 de mii de decese anual. avortul este necesar de combinat cu alte forme şi metode de reglementare a natalitãţii. Din pãcate. Se interzice orice avort. Dreptul de proprietate legitimã este absolut – de altfel. toate celelalte drepturi sunt derivabile din dreptul de proprietate. femeia. filosofice etc. moralã care poate exiba. Statistica.Mamele surogat creeazã un areal aparte al discuţiilor bioetice. psihologice. un avort artificial. Consecinţele unei astfel de viziuni raportate la avort sunt extrem de clare: „Nu existã nici om. În acest caz. în lume. Teoriile Bisericii Catocile cât şi cele ale Bisericii Ortodoxe afirmã cã viaţa trebuie sã fie respectatã în mod absolut încã din faza concepţiei.6% iar în România 172. Avortul şi consecinţele sale Problema avortului include dimensiuni medicale. de a dispune având ca ţel distrugerea ei”. sã încheie un contract cu mama-incubator numai de a avea parte de fericitul sentiment de a fi pãrinte. se efectueazã cca 50 de milioane de întreruperi artificiale a sarcinii şi mai mult de 20 de milioane de avorturi sunt ilegale. deoarece cele mai multe avorturi rãmân neînregistrate. Irlanda-5. Anual.4%. specific tuturor fiinţelor umane. primea spermã de la bãrbaţii care aveau un coeficient de inteligenþã de peste 140. Însã. fetusul este considerat drept un intrus. morale. fiind sursa unor situaţii şocante în cazuri de determinare a gradelor de rudenie. înainte de toate ocazia unei experienţe dramatice pentru femeia însãrcinatã. în anul 1994 ne indicã astfel: la 1000 de femei au fost efectuate avorturi: în Polonia-3.7%. Pe parcursul perioadei reproductive fiecãrei femei de pe glob îi revine. Viziunea radical-liberalã interpreteazã drepturile omului în mod identic cu drepturile de proprietate. în pofida anumitor realitãţi în elaborarea. afirmã libertanienii. numãrul lor fiind mult mai mare. atunci cine va fi aceasta pentru copilul dat? Mamã sau bunicã? Mamele surogat sunt solicitate mai ales în ţãrile unde este cunoscutã la nivel statal homosexualitatea.

Pentru un biolog.. psihologia. În acest contex apare categoria de eutanasie care. moartea este un proces fiziologic.) În acest caz se descompune unica identitate biologică şi socială care formează personalitatea fiecărui om. În primul rând apare o schimbare fundamentală a definiţiei morţii datorită dezvoltarii tehnologiilor medicale performante capabile să prelungească viaţa umană (de exemplu stimulatorul cardiac sau rinichiul artificial etc. Căci viaţa ni s-a dat sub rezerva morţii şi către aceasta cu toţii ne îndreptăm. momentul de ireversibilitate sau moartea creierului şi moartea biologică. societatea îşi îndreaptă atenţia spre un alt aspect mult mai important şi anume: statutul psihologic al persoanei muribunde. marele filozof antic. Trecut în cea de-a doua etapa a morţii.de noi). în faţa unei medicini din ce în ce mai agresive. Puteţi să fiţi bolnavi de cea mai grea boală. căci ea vă va trata definitiv. deoarece populaţia Terrei nu este gata sã accepte aşa ceva. sociologia. trecerea în nefiinţă fiind singuratică şi depersonalizată. întrebari legate de autonomia persoanei şi dreptul la o moarte demnă. din perspectiva diverselor ramuri ale cunoaşterii umane: medicina. decât şi-a pus sieşi. din punct de vedere biologic. Internat în secţiile clinice.. Eutanasia. Dar ce se întâmpla atunci când apare suferinţa. fiind ţinuţi în viaţă fără a avea speranţa de a-şi recăpăta conştiinţa vreodată. reglarea proceselor metabolice etc.medic”: .” Bioetica studiază caracterul raportului dintre viaţă şi moarte. să încetinească procesul îmbătrânirii şi să deplaseze momentul morţii la maximum. Ca urmare apar întrebări cu privire la calitatea vieţii. pacientul devine un obiect în mâinile medicilor. încă din antichitate. că fiecare început are şi un sfârşit. filozofia. şi anume moartea creierului. Dar acest fenomen necesitã o altfel de reglementare. moartea clinică permite noilor metode de reanimare să susţină viaţa unor bolnavi gravi (de exemplu: susţinerea sistemului cardio-vascular. există . cu implicaţii morale profunde.. biologia. Moartea este o necesitate egală pentru toţi şi-i neînduplecată. procese metabolice etc. EUTANASIA Se ştie că tot ceea ce există pe Pământ este destinat pieririi. Cine nu vrea să moară înseamnă că nu a vrut să trăiască. tot aşa după bătrâneţe vine şi moartea. moartea era considerată . Procesul morţii a atras mereu atenţia oamenilor. până nu demult.”( L. înainte de a fi o problemă . fără mister şi mult mai uşor de înţeles decat viaţa. susţinută prin metode extraordinare şi foarte costisitoare. Seneca. moartea clinică. capabilă să prelungească boala atunci când nu mai poate să o vindece. De aceea bolnavului i se atribuie dreptul la informare. Din punct de vedere al reanimatologilor procesul muririi are patru etape care implică diverse conflicte etice: agonia. depopularea anualã cu 1. care nu ne-a pus alte legi. De aceea. întreţinerea respiratorie şi ventriculară. Cine s-ar putea plânge că se află într-o stare în care se află toată lumea? Temeiul dreptaţii este doar egalitatea.elementele vieţii”. religia etc. Cum după tinereţe vine bătrâneţea. Este zadarnic să căutăm pricina naturii. scria: . Problema dreptului la moarte prin prisma bioeticii.Cel care se teme de moarte este tot atât de nesocotit ca şi cel care se teme de bătrâneţe.Problema nemuririi din viziunea antropologiei.). imposibilă.) De asemenea. Criogenia. 6 .) a căror salvare părea. în acord cu natura. omul este recunoscut ca mort indiferent de semnele vitale vizibile (contracţii cardiace. Aceasta este precedată de moartea clinică în care.de moarte” este o problemă de viaţă. Agonia reprezintă etapa de luptă şi încercare. adicã în familie doar un copil şi deci. Feuerbach .5-2%.Ea este cel mai bun medic pe pământ. la integritatea persoanei şi la refuzul durerii. care nu a avut cazuri nereuşite. Pacientul are dreptul la libertate. când moartea devine dificilă si dureroasă atât fizic cât şi psihic pentru victimă şi apropiaţii ei? Se poate afirma că acesta este momentul în care se pun problemele de factură etică. Trecând peste aspectele positive a tehnicilor de reanimare contemporană.. Astfel pacienţii se confruntă cu o situaţie inedită. Fiind un proces reversibil..

nou-născuţi plurimalformaţi. nu este consultat asupra gestului aducător de moarte sau a declarat anterior că nu doreşte să i se practice eutanasie.Cine are dreptul de a autoriza o asemenea procedură ?” şi. antiumane şi amorale. unui bolnav incurabil.. eutanasia poate fi: . s-ar putea defini ca o . Toate referinţele permanente în privinţa legalizării s-au făcut şi se fac numai la această categorie de eutanasie. atunci când se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri. ca: avortul (provocat). Savantul englez Francis Bacon va susţine eutanasia şi va recomanda crearea unei ramuri aparte în medicină. ajuns intr-o stare preletală. lăsarea în mila „lui Dumnezeu”) apare când moartea este produsă în mod deliberat prin neinstituirea sau întreruperea unor măsuri obişnuite de 7 . in zilele de 20-23 septembrie 1984 . eutanasia implică şi alte fenomene şi practici antisociale. Se întâlneşte în cazurile de fetuşi. fără însă ca înainte de boală sau accident să fi menţionat dacă într-o asemenea situaţie ar dori sau nu eutanasia. filozofi.. deşi are capacitatea de a decide.. genocidul. insulină sau clorură de potasiu). sterilizarea. • După criteriul voinţei bolnavului. dar şi a nivelului de informare asupra realităţii diagnosticului şi prognosticului bolii sale. eutanasia semnifică administrarea unor medicamente. sinuciderea (prin intermediar) etc. teologi.activă (mercy killing = omorul din milă) apare când moartea este produsă în mod deliberat şi activ.Este oare o binefacere de a reţine moartea naturală sau invers – de a o accelera ?”.voluntară. având consimţământul subiectului sau al membrilor de familie. Cu toate acestea apar întrebari inevitabile la care încă se mai caută un raspuns: . fie că a fost întrebată dar s-a abţinut să şi-l dea fiindcă dorea în continuare să trăiască.Cine are dreptul de a decide ce trebuie făcut ?” sau . mai precis. cu tendinţe tot mai insistente de a fi legalizată. de către medic. Cazurile în care pentru întreruperea vieţii. eutanasia presupune a lua în mod deliberat viaţa cuiva. eutanasia ajunge temă actuală de discuţii la nivel de stat. în ultimul congres organizat de „Federaţia Modială a Asociaţiilor pentru dreptul de a muri demn”.pasivă (letting die. în cazurile pacienţilor cu boli mintale severe sau care datorită unor boli sau unor accidente nu sunt autonomi (au pierdut capacitatea de a acţiona în mod responsabil). Eutanasia se deosebeşte de celelalte acte prin care se ia viaţa cuiva prin două trasaturi importante. acest lucru se face de dragul persoanei căreia i se ia viaţa. sunt asimilate eutanasiei non-voluntare. consimţământul este acordat de familie sau este obţinut printr-o hotărâre judecătorească.injecţii intravenoase cu aer. acordul subiectului neputând fi obţinut datorită stării lui mintale sau fizice.Deşi. pentru a-i curma suferinţele. în al doilea rând. la Nisa. Mai întâi. persoana ar fi fost în măsură să-şi dea sau să se abţină să-şi dea consimţământul. deontologiei medicale şi dreptului. fără să sufere de o depresie tratabilă.moarte uşoară” prin suprimarea durerii. a bolnavilor inconştienţi. solicită în mod repetat medicului curant scurtarea suferinţelor din cauza durerilor insuportabile şi/sau a pierderii demnităţii. În sens mai larg. mai ales . Acest tip de eutanasie presupune intervenţia unei persoane (care nu este în mod necesar medical curant) în producerea morţii prin utilizarea unui mijloc tanatogen (supradozări medicamentoase.. aşa cum a fost abordată în dezbaterile din Europa apuseană. . atunci când bolnavul aflat în stadiu terminal este competent. Pentru a clasifica eutanasia se iau în considerare două criterii esenţiale: criteriul voinţei personale a bolnavului şi criteriul acţiunii medicului. prin mijloace pozitive. jurişti. atât morala religioasă cât şi cea creştină îşi au un punct de vedere specific. • După criteriul acţiunii medicului se disting două tipuri de eutanasie: .Ea este îndreptaţită moral prin motivarea că moartea individului duce la scăderea costurilor sociale. . mercy dying =lăsarea să moară. a consimţământului şi a capacităţii de integrare a acestuia în sfera socialului. În discuţii aprinse sunt implicaţi medici.involuntară. inhalare de monoxid de carbon sau anestezice.non-voluntară. ce ar propune metode speciale pentru a uşura moartea bolnavului. În sens mai restrans. atunci când pacientul. fiind conştient că nu mai există nici un fel de soluţie terapeutică. În înţelesul larg. dar nu şi l-a dat. jurnalişti. fie pentru că nu a fost întrebată. psihologi etc. având discernământ neafectat de boală. Practic. În prezent. eutanasia aparţine cu precadere domeniului eticii sociale. adica pentru a-i grăbi moartea. Eutanasia poate fi considerată o acţiune îndreptată spre binele şi interesul pacientului. a celor aflaţi în stare vegetativă persistentă. .

b) doar Dumnezeu poate decide dacă un om este sau nu pe moarte deoarece există întotdeauna şansa unei vindecari miraculoase a unui bolnav pe care medicii l-au declarat ca fiind pe moarte. Sigmund Freud. Dezbaterile asupra eutanasiei s-au centrat în jurul a două tipuri de argumente . sub acest pretext. suferinţele. deci. fiecare pesoană este conştientă ca va muri cândva.contra” eutanasiei din punct de vedere moral. în care oricum moartea naturală va surveni curând. 2. apare pericolul unei politici eugenice. mai ales în ţările subdezvoltate economic. iar motivaţiile susţin că legalizarea şi trecerea la efectuarea eutanasiei ar putea permite ca o parte din sume să fie redistribuite în alte sectoare. Aflat în exil în Marea Britanie. astfel.. boli incurabile care produc o degradare fizică şi psihică neacceptată de pacient. 4. Cazul Sigmund Freud este unul dintre primele cazuri de eutanasie relatate. iar Freud suferea dureri insuportabile. Din anumite puncte de vedere este normal ca o societate să îşi dorească numai indivizi . Protagonistul acestui caz este părintele psihanalizei.pro” şi . de confort. Susţinătorii eutanasiei aduc patru argumente pentru a justifica aceste practici: 1. provocându-i nelinişte şi disperare? De asemenea. în lipsa aplicării sau întreruperea unui tratament care ar putea prelungi viaţa. Celebrul psiholog suferea de mult timp de un carcinom recurent al palatului moale pentru care suportase deja peste 20 de intervenţii chirurgicale. Cu toate că promotorii eutanasiei consideră că viaţa nu mai are nici o valoare atunci când este degradată până la vitalitate fiind lipsită de formă umană. are dreptul pacientul să îşi hotărască clipa şi momentul morţii ? Dar ce se întâmplă în cazul în care cererea pentru eutanasie este făcută sub influenţa unei reacţii la durere. Ea presupune grăbirea morţii unei persoane. dar dacă. Cu toate acestea neoplasmul recidivase. Rudele pot profita de starea bolnavului şi pot influenţa eutanasia unei persone muribunde din cauza succesiunii. teorie populară în Germania Nazistă. În astfel de situaţii.Argumentul necesităţii economice are în vedere costurile ridicate pentru îngrijirea medicală şi socială a celor care ar putea fi candidaţi pentru eutanasie. neexistând nici o posibilitate ca boala sa să fie vindecată sau măcar ameliorată. testamentului sau se poate recurge la eutanasie în scopul de a obţine organe pentru transplant. persoanelor cu stare vegetativă persistentă – indivizi cu leziuni cerebrale importante. fenomen destul de răspândit astăzi. La cererea sa expresă. de către medic. dar cunoaşterea datei şi orei exacte a acestui moment nu va pune în pericol integritatea psihică a pacientului.Argumentul compasiunii în faţa unei suferinţe majore.Argumentul progresului social potrivit căruia societatea ar avea obligaţia de a-i elimina din cadrul ei pe cei care nu fac faţă din punct de vedere fizic şi mintal. Procedurile de acest gen sunt aplicate în cazul: bolnavilor incurabili aflaţi în stadii terminale. prin: îndepărtarea echipamentului de susţinere a vieţii. care se află într-o comă din care nu-şi vor mai reveni niciodată. Acest argument este privit ca parte a dreptului de autonomie. Sau nu trebuie exclus şi pericolul unei intenţii premeditate criminale. Într-adevăr costul îngrijirii acestor pacienţi poate fi foarte mare. va fi folosită eutanasia drept soluţie de curăţare a societăţii (aşa cum s-a mai 8 .Argumentul dreptului de a muri conform căruia pacientul are dreptul să ceară finalul chinurilor şi clamarea suferinţei. Aceasta are la bază teoria utilitaristă cunoscută sub numele de darwinism social. întreruperea oricărui tratament intensiv.normali”... depresie sau disperare ? Apare astfel întrebarea: Dacă medicii ar putea elibera bolnavul de durere şi-ar mai dori acesta să moară ? Desigur. gestul apare ca un act de compasiune pentru persoana a cărei viaţă a devenit de nesuportat. sănătoşi atât fizic cât şi psihic. De exemplu.nutriţie sau tratament. 3. De asemenea. Eutanasia pasivă constă. Max Schur i-a administrat o injecţie letală cu morfină pentru a-i curma. chiar dacă argumentul compasiunii ca şi cel al dreptului de a muri demn sunt destul de puternice are oare medicul. prin care pacientul are dreptul de a lua hotărâri în legătură cu orice aspect al tratamentului. dreptul de a accepta eutanasia chiar în situaţiile în care pacientul şi-o doreşte ? Şi în acelaşi timp. în folosul îmbunătăţirii serviciilor medicale pentru populaţie. Freud era însoţit de prietenul şi medicul său curant Max Schur. nu trebuie uitat nici cazul în care ar putea apărea o eroare de diagnostic comisă de incompetenţa şi profesionalismul redus al unor medici. argumentele lor pot fi dezminţite prin câteva contraargumente. acordarea doar a unor îngrijiri minime. din perspectivă bioetică: a) omul trebuie scutit de suferinţe inutile. întreruperea administrării de apă şi hrană.

în mod inevitabil. Un rol aparte poate fi atribuit şi aspectului deontologic al actului eutanasic. sub numele de Societatea pentru Hipotermie în Stare Solidă. societatea nu este pregatită să accepte cu uşurinţă această moarte asistată medical. Cu toate acestea adepţii criogeniei nu-şi pierd speranţa. Prima asociaţie ştiinţifică ce s-a dedicat studiului acestei discipline a fost înfiinţata în anul 1963 în SUA de către profesorul Robert Ettinger. Studiile în domeniu se dezvoltă progresiv. Acesta a fost americanul James Benford care bolnav de cancer. Refugiul şi ignoranţa nu vor face ca problema să dispară. Ea ne-a fost dată de Dumnezeu şi nu avem dreptul de a o întrerupe. promiţându-i că îl va readuce la viaţă dacă ştiinţa va avansa suficient pentru a-l reanima şi pentru a-l vindeca. în care întreg materialul biologic este menţinut la temperaturi foarte joase. în perioada nazistă )? Pe de altă parte. Viaţa este cerească. Cine va efectua această procedură ? În condiţiile în care se ştie că medicina a fost. SUA care. În anul 1967. de minus 196°C. De aceea ei tind să înlociască tactica medicala aplicată bolnavilor muribunzi cu un ajutor paliativ (medicament sau tratament care ameliorează sau care înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt. În momentul de faţă.întâmplat. de bolile care i-au adus moartea. criogenia se bucură de o largă mediatizare. în nici o situaţie nu poate să ucidă. a avut loc prima aplicaţie experimentală. Procesul de înghetare s-a desfăşurat pe parcursul mai multor zile. Medicul are ca scop păstrarea vieţii şi nu distrugerea ei şi de aceea el nu poate pune în practică eutanasia. Mai mult chiar. fără să suprime cauza bolii). nimeni şi niciodată. Finalul drumului vieţii trebuie sfârşit în pace şi împăcare. fie ea activă sau pasivă. A fost înfiinţată în 1972 de soţii Fred şi Linda Chamberlain. ba din contră. al căror raspuns este încă necunoscut. poate avea efect demoralizant şi atroce asupra societăţii. În acest context. vor agrava în societate conflicte mult mai severe de ordin moral şi spiritual. Fundaţia pentru Prelungirea Vieţii "Alcor". CRIOGENIA Criogenia este o procedură de mumificare care constă într-o baie de azot lichid. cadavrele sunt băgate într-un fel de saci de dormit de 9 . congelează trupul "clientului" imediat după moarte. s-a dedicat ştiinţei. care poartă numele unei stele din Carul Mare. numărul bolnavilor va creşte mereu. asisenţa medicală din întreaga lume încearcă să demonstreze că eutanasia poate fi evitată. nu trebuie să fie ucis şi nu are dreptul să se sinucidă. Astfel conservate. dar infuzat în prealabil cu substanţe protectoare care împiedică formarea cristalelor de gheaţă. despre ce fel de medicină se poate vorbi prin prisma eutanasiei legalizate? Nu trebuie exclus faptul că eutanasia. părintele criogeniei. punându-se la dispoziţia cercetătorilor. Este şi cazul Fundaţiei pentru Prelungirea Vieţii "Alcor" din Arizona. „Crionauţii” cred că dacă trupul le va fi conservat la temperaturi joase imediat după moarte. pentru 120. iar societatea le va simţi. vor putea fi înviaţi în momentul în care ştiinţa va fi suficient de avansată pentru a-i reanima. de la apariţia sa. povara materială. Ideea de a fi congelat după moarte şi reînviat dupa ani nu este acreditată de specialiştii în domeniu deşi practica congelarii celulelor şi organismelor umane şi animale în scopul refolosirii lor este curentă şi viabilă.000 de dolari. Ce se va întâmpla cu ceilalţi în acest caz? Dar cu societatea când nu va mai putea să îi întreţină pe toţi? Este adevarat că susţinerea vieţii unui muribund necesită tehnologii complicate si costisitoare (argumentul progresului social şi al necesitaţii economice) dar viaţa umană şi fericirea personală nu pot fi reduse doar la termenii impersonali ai banilor. fără sperenţa unei vieţi prea lungi. O dată ajunse la "Alcor". are 31 de ani de activitate şi 656 de membri. având scopul declarat de a promova şi de a încuraja cercetări în domeniul criobiologiei. ţesuturile capătă un aspect sticlos şi par a suferi mai puţine „stricăciuni”. Parţial şi datorită educaţiei spiritual creştine care nu este de acord cu nici o formă de eutanasie. de exemplu. ştiinţă care studiază comportamentul materiei vii la temperaturi scăzute. la scurt timp de la înfiinţarea asociaţiei. astfel încât în multe ţari au apărut firme ce-şi oferă serviciile de congelare doritorilor. În ultimul timp. Bătrâneţea şi boala trebuie acceptate în viaţa societaţii printr-o atitudine demnă şi adecvată. adică a fost îngheţat pentru prima dată un om. eventual. Se schimbă radical rolul medicului în luptă cu patologia.Toate aceste întrebări sunt extreme de dificile. în folosul sănătăţii.

ce este criogenia? În contextul în care până acum nu a fost înviată nici o fiinţă umană criogenizată iar succesul nu este garantat ne întrebăm dacă criogenia este un mod de a stoarce bani de la bogătaşi excentrici sau pur şi simplu o cale de salvare? Şi dacă ne referim la a doua variantă. va fi posibilă "cresterea" unui nou trup. criogenia a evoluat către un proces denumit vitrificare. cu capul în jos. Deocamdată. Fiscul îşi pune deja problema ce fel de organizaţie non-profit. dacă va fi posibil. forţaţi să o ia de la capăt. deşi "Alcor" susţine că a fost eutanasie. sub presupunerea că. având în vedere că e puţin probabil ca miliardele de neuroni ai creierului uman se vor organiza într-o ordine corectă astfel încât reîntoarcerea la viaţă cu ajutorul nanotehnologiei să se producă fără pericol. Detectivii nu exclud că ar fi vorba de omucidere. Dar „neajunsurile” creierului se instaleaza la numai 4-6 minute de la încetarea bătăilor inimii. Un membru "Alcor". săruri. scutită de taxe. mulţi se întreaba: salvare de la ce anume? De la procesul natural al morţii? Sunt oamenii în măsură să decidă cât mai au de trăit ? Şi oare aceste fundaţii au dreptul de a da oamneilor speranţe. 10 . procesele neurodegenerative ireversibile se instaleaza în aproximativ patru ore de la decesul clinic. înscrişi pe lista de aşteptare. zaharuri şi altele . O altă poblemă cu care se confruntă adepţii criogeniei este reprezentată de păstrarea identitaţii unei persoane. o maşinarie îi înlocuieşte sângele cu o soluţie ce conţine o înaltă concentraţie de substanţe chimice. în viitor. O primă piedică a „crionauţilor” este că. specialiştii îşi pun speranţele în nanotehnologie care va corecta deteriorările ţesuturilor. Pentru a vitrifica un organism. o schimbare atât de radicală? Toti pacientii si neuropacientii (care speră ca atunci când se vor trezi se va face fără probleme un transplant de cap) au avut o convingere greu de estimat din punct de vedere ştiinţific: îsi vor păstra memoria peste o sută de ani? Reflexele dobândite. nici un specialist nu poate garanta că pacienţii se vor recupera integral. în cilindrii de oţel umpluţi cu azot lichid. Hugh Hixon. în urma unui experiment ce a avut ca subiect un câine. De asemenea. a gândurilor şi a amintirilor acestora.apă. este "Alcor". Fundaţia Alcor a fost implicată în diferite scandaluri. Acest proces. previn formarea gheţii. să înveţe totul de la început ?De asemenea. De aceea. Astăzi se mai pune problema banilor alocaţi acestor cercetări.prin congelare. În cadrul fundaţiei Alcor există deja 58 de cadavre umane. temperamentul şi caracterul vor fi aceleaşi? Nu cumva perioada prelungită de pauză le va altera profund personalitatea (în cazul când revenirea la viată va fi posibilă)? Din punct de vedere cerebral. pereţii celulelor se fracturează. o lume străină în care nu va cunoaşte pe nimeni? Va fi capabilă acea persoană să accepte. Poliţia din Los Angeles investighează moartea unui oficial "Alcor". va avea un efect demoralizant şi atroce asupra societăţii.lână şi apoi introduse. în acelaşi timp.De aceea. să presupunem. care răcesc corpul şi. adică nimeni nu le poate garanta că vor primi ceva în schimb. care deocamdată sunt false. Au ele dreptul să facă aceste experimente pe corpul uman? Deocamdată criogenia pare a fi privită ca un subiect desprins din cărţile SF. la -196°C.se elimină prin fisurile provocate în timpul îngheţării. că părţi ale corpului nu vor suferi daune ireparabile în urma dezgheţării. chiar dacă serviciile prestate sunt destul de costisitoare având în vedere că totul se petrece la nivel ipotetic.Ce se va întâmpla cu o persoană care. structura celulară se deteriorează ireversibil . supoziţii şi repercusiuni morale. de vreme ce banii curg şi nici un fel de cercetare ştiinţifică serioasă nu a fost făcută în cele trei decenii de existenţă. Dar mult mai ciudat decât procesul în sine este faptul că aceste fundaţii de criogenizare îşi au deja o mulţime de adepţi prin rândul oamneilor. că un efect secundar al procesului de criogenizare constă în pierderea refelexelor. iar conţinutul acestora . denumite crioprotectori. din punct de vedere psihic. al cărui nume nu a fost dat publicităţii. clienţii pot opta pentru conservarea întregului corp sau doar a capului. pentru a evita formarea gheţii. oamenii de ştiinţă fac cercetări pentru a reuşi să depaşească mulţimea de probleme care le stau în cale. De fapt chiar s-a observat. depuse în containerele de oţel şi alţi 656 de membrii. Cât de repede trebuie să intre în crioconservare un defunct care vrea să se trezească întreg la minte? Vor fi ca nişte nou-nascuţi. Doar presupunerea că readucerea la viaţă a persoanelor criogenizate va fi posibilă peste câţiva ani dă naştere la o serie de întrebari. Însă cea mai mare parte a cercetătorilor ramân sceptici. s-ar trezi într-o lume complet diferită de cea în care a trăit cândva. care sunt întiparite fizic în creier. în numele ştiinţei. la temperaturi scăzute. Cea mai mare problemă este supravieţuirea unui organism viu în urma decongelării. Şi totuşi.

o contribuţie majoră în această dezbatere o aduc opiniile diferitelor religii. bioetică şi viitor Ce sunt celulele stem? Celulele stem sunt acele celule care au abilitatea de a se transforma în cursul dezvoltării în mai mult de un singur tip de celule. care era bolnavă de SIDA. opinii care variază în funcţie de statutul embrionului uman în diferitele culturi şi confesiuni. Această capacitate unică face ca celulele stem să fie ţinta a numeroase cercetări. a lui Williams. Scandalul a căpătat amploare după ce pe Internet au apărut fotografii macabre din timpul decapitării. a ţinut pagina întâi a ziarelor americane după ce s-a constatat că el nu-şi dăduse acordul scris pentru suspendare crionică (congelarea întregului corp). Celulele stem. Acest procedeu a fost numit de unii cercetători „clonare terapeutică”. Posibilele aplicaţii ale cercetării pe celule stem embrionare Numeroşi oameni de ştiinţă au afirmat că beneficiile pe care le-ar putea aduce cercetarea în domeniul celulelor stem pentru viitorul umanităţii sunt extrem de importante. filosofice. a folosit banii de la BioTransport pentru a înfiinţa o altă firmă. dar şi o problemă bioetică majoră prin implicaţiile ştiinţifice. Fred Chamberlain. Dar cum nimic nu este perfect. fiecare persoană este unică. "celule pentru viaţă"). punctul de plecare a numeroase tehnologii. prin posibila descoperire a tratamentelor diferitelor afecţiuni. Deci: cum şi cu ce drept să folosim embrionii. Bioetica si problema celulelor stem. Cells4Life (în traducere. Filosofii şi clerul Fiecare fiinţă. nu este sigur dacă este etică această cercetare. În plus. Revenind la beneficii. în scopul cercetării? Aceasta este problema pe care filosofii moderni o au de rezolvat. i s-a administrat o substanţă paralizantă care i-a grăbit moartea.spune că a văzut cum presupusei victime. care ar urma "să ofere posibilitatea stocării la rece a probelor ADN cu posibilitatea clonării viitoare". dezbateri. tot actele arată că fondatorul "Alcor". în acest moment incurabile. Unul din beneficiile importante ar fi evitarea riscului incompatibilităţii de organ. cercetarea în domeniul celulelor stem embrionare ar putea revoluţiona multe ramuri ale medicinii. Clonarea. care avea acest scop. Pentru cercetarea pe embrioni umani stau ca argumente în primul rând incredibilele beneficii pe care le-ar putea aduce aceasta în tratamentul tuturor afecţiunilor pe care le-am descris mai sus. De asemenea. religioase. organizaţia BioTransport. există şi anumite riscuri ale acestei noi tehnologii. Cu alte cuvinte. În acelaşi timp. în cazul persoanelor care au suferit un transplant. Cazul jucătorului de baseball Ted Williams. prin prepararea celulelor stem din „embrioni” creaţi prin transfer nuclear (transferul unui nucleu din celulele proprii ale pacientului într-un ovul al cărui nucleu a fost extras în prealabil). care au acest potenţial extraordinar de a se transforma într-un OM UNIC. testamentul său din 1996 arată că îşi dorea să fie incinerat. deşi documentele arată că oficialii fundaţiei au finanţat cu 100. etice pe care le are utilizarea lor asupra omului şi asupra viitorului. Unele 11 . dar cu siguranţă este nevoie de ea. al cărui trup se află într-un container "Alcor" din 2002. Astăzi ne întrebam: Reprezintă criogenizarea un progres ştiinţific sau o eroare a societăţii? Care sunt limitele etice ale unei astfel de tehnici? Până unde poate merge omul în punerea ei în practică? Ştiinţa avansează tot mai mult în zilele noastre şi odată cu ea se nasc noi întrebari şi noi probleme legate de etică şi morală.000 de dolari. cu o daltă şi un ciocan. "Alcor" neagă cu vehemenţă că s-ar fi implicat în clonarea umană. Ca exemple ar fi proliferarea necontrolată a celulelor transplantate sau transmiterea agenţilor infecţioşi. în 1998. În plus.

O altă problemă este aceea că embrionul. deci embrionul este considerat fiinţă umană şi i se conferă toate drepturile. şi dacă da. care realizează modificarea genetică prin rearanjarea ADN-ului unor celule adulte cu scopul creării de celule stem embrionare. fapt care ar permite cercetarea pe embrioni şi folosirea lor terapeutică. embrionul în afara pântecelui mamei nu are statut de fiinţă. cu multe variante. decât atunci când parinţii îsi exprimă dorinţa de a avea copil. Această opoziţie se datorează percepţiei că omul îsi capătă statutul de fiinţă umană în momentul fertilizării. totuşi. fapt ce ar putea înlesni utilizarea embrionilor care nu prezintă potenţial de implantare şi deci de viaţă. a folosit celule din prepuţul unui nou-născut. Diferenţa este că în timp ce echipa japoneză a lui Shinya Yamanaka de la Universitatea din Kyoto a recoltat celule cutanate de pe faţa unei femei în vârstă de 36 de ani. Clonarea Umană Deşi până în prezent nu există cazuri confirmate de clonare a fiinţelor umane. de la ce vârstă? Sunt întrebări la care raspunsul se lasă aşteptat şi compromisul pare greu de găsit. teoretic. în timp ce altele consideră inacceptabilă folosirea embrionului uman în astfel de scopuri. o copie fizică perfectă şi el/ea va avea propria sa personalitate individuală.consideră posibilă utilizarea embrionului în scopuri terapeutice sau de cercetare. Iudaismul susţine că statutul de om nu este prezent în momentul fertilizării. În continuare. Papa Ioan Paul al II-lea spunea că „cercetarea pe celule stem embrionare este în aceeaşi categorie cu avortul. vârsta la care embrionul „capătă suflet” este de 40 de zile de la fertilizare. inclusiv dreptul la viaţă. Astfel este posibilă producerea de celule stem embrionare care să conţină informaţia genetică a pacientului. calităţi care ar putea să nu fie prezente la embrionul timpuriu. deci în perioada de dinainte de atingerea vârstei de 40 de zile ar putea fi acceptată folosirea embrionului în scopuri terapeutice sau în cercetare. momentul concluziilor. De ambele părţi s-a utilizat un retrovirus care a permis introducerea genelor selecţionate în interiorul celulelor cutanate. Cercetătorii de la cele două universităţi implicate în acest studiu – Universitatea Kyoto şi Universitatea Wisconsin-Madison . Odată ce au fost prelevate celulele fibroblaste. Cum putem să folosim celulele stem embrionare fără a vătăma în nici un fel acest potenţial? Salvarea de ultimă oră de la această dificilă dezbatere etică pare a fi o noua tehnică numită reprogramare directă (detalii găsiţi în Ştiinţa şi tehnica nr. Clona nu va fi. eutanasia sau orice altă formă de atac asupra unei vieţi nevinovate”. Cea mai categorică opinie contra folosirii embrionilor în scopuri terapeutice sau pentru cercetare o are Biserica Romano-catolică. 12 . echipa de cercetători americani.au utilizat celule recoltate din pielea umană. are potenţialul de a deveni o fiinţă umană. diferite de cele ale persoanei din care a fost clonată. De asemenea. statutul uman este stabilit dupa dobândirea treptată a anumitor calităţi. ambele echipe de cercetători au încercat reprogramarea celulelor deja total diferenţiate. este finalul. indiferent de statutul său. care este unică. Este embrionul fiinţă umană în deplinătatea drepturilor sau nu. amprente proprii la degetele de la mâini şi picioare. În religia islamică. aspecte şi excepţii. 6/2007). Concluzie Cel mai dificil moment într-o dezbatere de acest gen. clonarea umană. ambele echipe au injectat gene care codifică patru factori de transcripţie. condusă de James Thomson. argumente. un avantaj extraordinar dacă ne gândim la riscul de rejecţie în caz de grefă. Viaţa fiecărui embrion este sacră şi în concluzie nu este permisă sub nici o formă utilizarea embrionilor supranumerari în scopuri terapeutice. permite oamenilor de ştiinţă să creeze o copie genetică a unui individ uman. ci se dobândeşte după o perioadă de dezvoltare post-implantare. Grija principală a bioeticienilor este aceea de a stabili statutul embrionului uman. Din punctul de vedere al creştinilor protestanţi.

Clonarea reproductivă şterge şi complică relaţiile umane şi parentalitatea pentru copilul creat care ar putea avea doar un părinte în mod legal (persoana din care a fost creat/creată). Orice tip de clonare umană nu numai că pune în pericol sănătatea şi bunăstarea umană. Asemenea cercetări creează viaţă cu scopul de a o distruge şi. distrus. Cu toate acestea. chiar şi dacă ar deveni sigură. în timp ce clonarea terapeutică înseamnă crearea de embrioni în scopul de a-i distruge şi a le folosi celulele. deoarece clonarea reproductivă cel puţin prevede ca embrionii clonaţi să trăiască. privind aplicarea biologiei şi a medicinii ce interzice clonarea fiinţei umane. o mamă surogat. Embrionul uman. de asemenea. ar fi imposibil ca oamenii de ştiinţă să creeze şi să utilizeze embrioni clonaţi în modul în care ei doresc să-i folosească. nu ca o fiinţă umană cu demnitate şi drepturi umane fundamentale inerente.Mulţi oameni de ştiinţă sunt împotriva clonării reproductive din cauză că nu este sigură. ci s-au încununat de succes până în prezent. este tratat ca o resursă materială. ci este total neetică. ESTE CLONAREA UMANĂ LEGALĂ? În Uniunea Europeană este interzis ca un embrion uman clonat să fie transferat în uterul unei femei. Oricine doreşte să realizeze clonare umană trebuie să facă o cerere la Autoritatea pentru Fertilizare şi Embriologie Umană (AFEU) pentru obţinerea de licenţă. opozanţii clonării susţin că Autorităţii de Fertilizare şi Embriologie Umană nu i s-a atribuit vreodată autoritatea de a reglementa clonarea umană. identitatea şi bunăstarea fiecărui om creat în acest mod. Clona poate avea. Dacă ar deveni sigură. prin urmare. deoarece ambele reproduc indivizi umani. Totuşi. În clonarea reproductivă. Statele care au semnat Convenţia internaţională privind drepturile omului şi biomedicina aderă automat şi la Protocolul adiţional din 12 ianuarie 1998. si ambii aceştia din urmă vor avea aceiaşi părinţi genetici. în asemenea circumstanţe. oamenii de ştiinţă încearcă să creeze un embrion clonat. Aceste alternative nu numai că evită problemele etice inerente în utilizarea embrionilor umani. În aşa-zisa clonare terapeutică. Prin urmare. Totuşi. în final. guvernul britanic şi tribunalele englezeşti au aprobat crearea de embrioni clonaţi şi utilizarea lor în scopuri de cercetare cu distrugerea embrionului. embrionul este plasat în uterul mamei şi-şi poate continua dezvoltarea. Mulţi oameni care se opun clonării consideră clonarea terapeutică chiar mai inacceptabilă decât cea reproductivă. unii cercetători consideră că ar fi o tehnică acceptabilă de folosit pentru a ajuta cuplurile infertile. Clonarea umană în scopuri aşa-zis terapeutice este total neetică. CLONAREA UMANĂ: ETICĂ SAU NU? Clonarea umană încalcă demnitatea şi respectul faţă de fiecare persoană umană deoarece ea subminează drepturile sale. Societatea pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi de la Londra consideră că resursele ar trebui direcţionate spre cercetarea celulelor stem de adult. Singura diferenţă constă în modul de abordare a individului clonat. 13 . care este folosit apoi în cercetare şi. POATE FI REALIZATĂ CLONAREA UMANĂ? Cercetările recente sugerează că este imposibilă crearea de embrioni clonaţi care să se dezvolte sau care ar putea fi sursă de celule stem (tulpinare) funcţionale. nu respectă dreptul la viaţă al embrionului uman.CARE ESTE DIFERENŢA DINTRE AŞA-ZISA CLONARE TERAPEUTICĂ ŞI CLONAREA REPRODUCTIVĂ? Ambele tipuri de clonare sunt reproductive. precum şi a celor placentare şi din cordonul ombilical. dându-i-se posibilitatea de a se naşte. clonarea reproductivă nu ar putea fi considerată niciodată etică. Acest unic părinte ar putea fi chiar sora sau fratele său biologic.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->