Aspectul bioetic al experimentelor biomedicale asupra omului şi animalelor

Este binecunoscut faptul cã în ştiinţele biomedicale orice idee nu se testeazã imediat pe om. Se incepe cu o fazã de studiu de laborator, apoi experimentarea pe animale şi în cele din urma se ajunge in faza de experiment asupra fiinţei umane. Ultima etapã are loc doar în cazul cînd experimentarea preclinicã este rezonabil sigurã şi cînd cercetarea asupra fiinţei umane prezintã un interes major şi evident, nu comportã riscuri disproporţionale în raport cu importanta cunoaşterii din domeniul de cercetare respectiv.Testãrile noilor metode pedagogice asupra copiilor, studiile referitoare la nocivitatea muncii in faşa monitorului computerului, testul pe scafandri al unor noi compuşi respiratorii, determinarea la cosmonauţi a modificãrilor parametrilor fiziologici in stare de imponderabilitate de asemenea se prezintã drept experimente pe oameni. Experimentarea umanã este tot atat de veche ca si medicina. Medicul este impus sã inoveze, sã încerce ajustãrile terapeutice de fiecare datã cînd starea pacientului sãu depãşeşte cunoştinţele acumulate. Cum fiecare individ reacţioneaza la tratament într-o manierã particularã, atunci fiecare tratament constituie o aventurã care îl imbogãţeşte pe medic cu ceva nou. Astfel, medicina mult timp a rãmas empiricã, devenind experimentalã relativ mai tîrziu. James Lind întreprinde in anul 1747 cercetãri prin a compara metodic sub raport de eficacitate şase remedii propuse pentru scorbut, vitriol, otet, apã de mere,portocale si lãmîie, un preparat magistral propus de un chirurg. Experimentul a avut loc pe mare, la bordul unei corãbii. Subiecţii au fost 12 marinari care sufereau de scorbut. Lind i-a repartizat in 6 grupe a cîte 2, fiecare grupã primind un remediu diferit. Medicul a observat cã marinarii care au primit portocale si lãmîie se simţeau mai bine decat ceilalţi. El a conchis cã portocalele si lãmîele sunt un remediu contra scorbutului. Astfel s-a realizat prima experimentare terapeuticã controlatã asupra subiecţilor umani. în secolul al XVIII-lea variola fãcea ravagii in Europa. O metodã empiricã venitã din China a fost introdusã in Anglia. S-a început prin a fi testaţi, cu autorizţia regelui, 6 deţinuţi ai închisorii Newgate. Puşcarişii au supravieţuit si au fost graţiaţi. în anul 1798 Edward Jenner raporteazã cã in urma observaţiei s-a constatat cã ţãranii care aveau vaccinã nu s-au îmbolnavit atunci cînd li s-a inoculat variolã umanã. El singur a efectuat la 10 persoane o inoculare experimentalã de vaccinã, urmataã de inoculare de variolã. În secolul al XIX-lea medicina devine cu adevarat experimentalã. Bolnavii din spitale încep a fi supuşi tot mai frecvent la încercãri metodice. între anii 1821-1827 Pierre C. A. Luis, medic la Spitalul Charite din Paris, avînd dubii asupra acţiunilor benefice ale emisiei de sînge in pneumonie, repartizeazã in douã grupe bolnavii de pneumonie, amînînd emisia de sînge la una din grupe. El constatã cã în medie bolnavii la care scurgerea de sînge a fost amînatã se simţeau destul de bine. Luis publicã studiul sãu in anul 1835 şi ca urmare este intreruptã utilizarea medicalã a lipitorilor în pneumonii. Cazul talidomidei (1960-1961) a marcat o turnurã decisivã. Talidomida fusese comercializatã la începutul anilor `60 ca hipnotic dupã ce a trecut doar testul pe animale. Mii de copii au fost nascuţi cu focolemie, datoritã consumului de talidomidã de cãtre femeile gravide. Autoritãţile sanitare ale ţarilor industrializate au reacţionat dur, obligînd ca orice substanţã nouã propusã ca medicament pentru tratament uman, înainte de comercializare sã fie testatã la eficacitate si absentã de toxicitate prin efectuarea experimentãrilor metodice asupra fiinţelor umane. În general, medicii realizeazã o distincţie clarã între experimentarea cu “scop terapeutic” si experimentarea cu “scop cognitiv”. în realitate toatã experimentarea ştiinţificã în medicinã are o intenţie cognitivã: scopul ei este de a dobîndi o cunoaştere. Experimentarea “terapeuticã” constituie un test asupra unei persoane umane, a unui procedeu de tratament, de diagnostic care poate fi direct benefic pentru sãnãtatea acestei persoane, în acelaşi timp permite de a avansa cunoaşterea. 1

Testele clinice se divizeazã traditional in 4 faze: Prima fazã constã în a efectua primele teste ale unei substanţe pe cîţiva voluntari sãnãtoşi în scopul aprecierii toleranţei sale in funcţie de dozã şi de a verifica proprietãţile sale farmacodinamice. A treia fazã constã într-o comparaţie metodicã a noului tratament cu absenţa oricãrei lecuiri sau cu cel mai eficare tratament clasic. se impun în acelaşi timp 3 probleme. Ea a subliniat cã nici o activitate umanã nu este lipsitã de pericolul unui sau altui risc şi a amintit cã în cadrul cercetãrilor ştiinţifice. adoptat de cãtre ONU în anul 1960. este nevoie de a “produce maximum de avantaje şi de a reduce riscurile la minimum”. cãci perspectiva de a cîstiga bani le intunecã capacitatea de a judeca şi ai face pe aceşti oameni sclavi ai cupiditãţi lor. cum procedeazã o parte din industria farmaceuticã. Atunci cînd se elaboreazã în plan de experimente care vor fi efectuate asupra unor persoane umane. reafirmau urmãtoarele : “este interzis de a supune unui experiment medical sau ştiinţific o persoanã fãrã a avea consiţãmîntul ei liber. provocate prin administrarea substanţei unui organism viu. Faptul cã în societãţile liberale nimeni nu este obligat sã participe la 2 . A 4 a fazã corespunde studiilor epidemiologice si farmacovigilente.Experimentarea “cognitivã” este o încercare susceptibilã de a produce avansarea cunoaşterii şi care nu comportã beneficii pentru sãnãtatea subiectelor experimentului. adicã modificãrile organice sau funcţionale reproductibile si calculabile. Ea vizeazã confirmarea eficacitãţii terapeutice a substanţei cu aprecierea interesului faţã de ea si evaluarea raport risc-beneficiu. Se efectuau cu timiditate doar experimente numite “terapeutice”. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. modul în care le va fi solicitat consimţãmîntul. Codul de eticã al medicilor prusaci publicatã în anul 1900 stipuleazã cã atunci cînd unui bolnav ii se propune un tratament inovator.” în Europa cercetãrile asupra fiinţei umane s-au dovedit a fi mai “cruţãtoare”. Ea are scopul de a demonstra activitatea terapeuticã a medicamentului asupra unui grup larg de pacienţi. Unii au afirmat chiar cã “voluntarii sãnãtoşi . dar nu este uşor de aculturat relaţia dintre experimentator şi experimentat. apoi ele oferã mijloace de a decela eventualele efecte indezirabile. aceasta pentru cã caracterul legal ale experimentelor asupra voluntarilor era admis sau greu. metoda. care la randul lor se divizeaza în 3 bunuri: 1) Este oare eficace planul experimental? Oare dã el şanse mai multe de a ajunge la o concluzie? 2) Vor servi oare cunoştinţele obţinute viitorilor bolnavi? 3) Cum sã facem ca bolnavii care participã la experimente sã nu fie lezaţi? Conflictul dintre bunuri este şi mai evident atunci cînd voluntarii care acceptã sã participe la experiment sunt sãnãtosi. obligaţiile subiecţilor. exact ca şi în cadrul altor activitãţi. urmînd o metodologie riguroasã si complexã. care acceptã sã fie supuşi unor experimente medicale nu sunt remunerati. Dacã aceste studii sunt efectuate la modul serios şi nu în scop promoţional. Comisia nationalã americanã pentru protecţia subiecţilor umani contra cercetãrilor biomedicale şi de comportament a analizat acest risc într-un text despre “principiile etice ale cercetãrilor asupra subiecţilor umani”. Aceastã procedurã garanteazã urmatoarele: calitatea eticã şi ştiinţificã a cercetãrilor efectuate asupra fiinţelor umane. Din toate acestea rezultã cã cercetãtorii care efectueazã astãzi experimente asupra fiinţelor umane sunt obligaţi: Sã elaboreze un protocol unde sã fie expus scopul cercetãrii. în Codul de la Norberg in 1947 se stipuleazã ca consimţãmîntul voluntar al subiectului uman este absolut esenţial. rare si tardive. La sfarşitul secolului al XX lea se afirmã cã subiectul cercetãrilor trebuie sã colaboreze sau sã fie un partener de cercetare. A doua fazã se testeazã un grup mic de bolnavi. bolnavul trebuie prevenit cã el va fi supus unui tratament experimental. numãrul subiecţilor necesari pentru efectuarea experimentului. înainte de a începe orice experiment asupra fiinţelor umane se cere avizul unui comitet de eticã al cercetãrilor despre protocolul in cauzã. Peste tot a fost adoptatã legea conform cãreia nu se admite testarea unui medicament asupra unui copil înainte ca acesta sã fi fost corect testat pe adulţi.

dorind o societate fãrã violenţã. Domeniul “bioeticii” a apãrut ca reacţie faţã de tehnologia modernã: dezvoltarea extraordinarã în ultimii ani a instrumentelor şi procedurilor medicale destinate creãrii şi menţinerii bios-ului – adicã viaţa omeneascã privitã mai ales din punct de vedere fizic sau biologic. • sfârşitul vieţii (controlul durerii la pacienţii cu boli incurabile. Alternative medicinei experimentale pot fi medicina naturopatã şi homeopatã care. actual în cazurile de pericol pentru existenta speciei. Anume de datoria întregii comunitãţi control experimentelor biomedicale. in general. presupune o inegalitate între persoanele care acceptã sã se sacrifice. avortul şi intervenţiile chirurgicale în uter). retragerea şi oprirea hranei. Astãzi practic 75% din animalele de laborator posibil sã fie înlocuite prin modele biologice. Aceastã nouã ştiinţã apãrutã la sfârşitul anilor ”60. existã particularitãţi anatomicofiziologice. Aşadar. o femeie care concepe si cea care poartă sarcina pot fi disociate. nu utilizeazã animale pentru experimente. tot atît de uşor poate sã ucidã şi un om”. Fãrã avizul comitetelor date este imposibil de realizat orice experiment. acestea fiind nişte organe cu putere legalã de a interzice sau accepta un experiment sau altul. iar preţul lor este incomparabil cu suferinţele animalelor. trebuie sã începem cu modificarea radicalã a mentalitãţi acestuia. inseminarea artificialã şi fecundarea în vitro au rãsturnat într-un interval de timp foarte scurt conceptele tradiţionale de filiaţie. Bioetica patrunde în toate sferele sociale si încearcã sã reglementeze diferite activitãţi. Adversarii vivisecţiilor considerã cã rezultatele experimentelor pe animale sunt relativ nesemnificative. Naşterea în vitro Embrionii congelaţi. eutanasia). mama unei femei poate da nastere copilului propriei fiice. în experimentul virtual se pot reproduce procese fiziologice. inclusiv şi experimentele biomedicale pe fiinţe neumane. tratamentele medicamentoase şi genetice. de paternitate si de maturitate: o femeie poate fi fecundata de un barbat anonim sau decedat. deosebiri ale metabolismului. Aceste metode sunt umane şi cu mult mai ieftine. efective si expresive. Cu ajutorul lor putem proteja şi salva o multime de animale. Experimentele pe animale se practicã de circa 300 de ani. Congelarea embrionilor. 3 . Fecundarea in-vitro. perioadã relativ scurtã în istoria medicinei. Din aceste considerente se creazã Comitete de bioeticã pe lîngã instituţiile de cercetãri ştiinţifice. Tot mai des se foloseşte experimentul virtual. computeriale. participînd la experimente şi cele care aşteaptã ca noile tratamente sã fie testate pe alţii. Organismul animalelor şi cel al omului nu sunt identice. care în alte condiţii nu se modeleazã. Deosebirea dintre valoarea vieţii umane şi vieţii animalului este instabilã şi neclarã. informaţionale. Bioetica pledeazã pentru protejarea oricãrei fiinţe vii şi lucrul acesta este stringent. Aspecte bioetice ale reproducerii umane asistate medical. Dupã cum afirmã marele filozof şi savant din Grecia anticã Pitagora : “Acel care liniştit şi fãrã scrupule ucide un animal. se concentrezã în special asupra trei mari domenii: • începutul vieţii omeneşti (cuprinzând metodele artificiale de procreaţie. • mijloacele de susţinere şi menţinere a vieţii (cuprinzând aparatele de dializã şi ventilaţie. transplantul de organe vitale). motivarea reieşind doar din considerente etice şi umaniste. Avortul.cercetãri. Existã cazuri cînd experimentele dureroase pe animale pot fi şi trebuie substituite prin diferite metode alternative. Inseminarea artificiala.

O problemã gravã de ordin bioetic provoacã şi cerinţele unor femei de a fi fecundate artificial. în cursul relaţiei profesionale. Este înregistrat faptul cã înainte de plecarea soldaţilor americani în rãzboiul din golf. Copilul nãscut va fi considerat fiul/fiica legitim/ã al soţiei şi al soţului. este atribuit embrionului chiar din momentul conceperii. sperma şi medicul. ori la înlocuirea nucleului celulelor donore cu nuclee ale celulelor altor specii. sau când fiica va avea posibilitatea de a fi sora copilului sãu? O problemã importantã legatã de implicarea medicului în inseminarea artificialã este cea a confidenţialitãţii. Se vor lua mãsuri de precauţie ca sã nu se poatã stabili legãtura de filiaţie dintre donator şi copil. sau a donatorului. Jac Mono spunea cã: „În crearea unui copil sunt implicaţi trei: femeia. Industria farmaceuticã oferã preparate care sunt în stare sã maturizeze concomitent pânã la zece ovule (în locul celor 1-2 programate de naturã) la o unicã ovulaţie. Medicina actualã induce alte cerinţe: femeia. Problema însufleţirii devine un teren pentru discuţii aprinse şi în cadrul dogmelor religioase. Situaţia se plaseazã şi mai departe când embrionii congelaţi sunt ceruţi spre înfiere de cãtre femei virgine. sufletul. Conform teoriei creştine contemporane. altele fac tot posibilul pentru a deveni însãrcinate. Bãncile Americane de Spermã au înregistrat numeroase cereri de congelare. fiind posibilã o selecţie preventivã a embrionilor dupã sexe (depinde de cererea clientului-pãrinţii). fiind un dar Dumnezeiesc. vârsta omului se calculeazã din momentul conceperii. Amestecul obţinut sau embrionii deja formaţi sunt implantaţi în uterul mamei biologice sau a unei mame surogat. Bioetica clinicã cere acestuia. Pentru aceasta trebuie sã se ţinã cont de anumite principii: Necesitatea consimţãmântului ambilor soţi. sau a unui pui de cimpanzeu de cãtre o femeie voluntarã poate fi nu doar o ipotezã. Se va limita numãrul de graviditãţi de la acelaşi donator. Viaţa ne oferã paradoxuri şi uneori. Pe data de 17 decembrie 2004 postul de televiziune Pro-TV deruleazã ştirea zilei: o femeie de 67 de ani din România a nãscut doi gemeni (unul decedat) în urma fertilizãrii artificiale. drept regulã generalã. 4 . Copilul se naşte de la ştiinţã”. iar mii dintre ei aşteaptã şi în ziua de astãzi sentinţa. Medicul trebuie sã pãstreze datele referitoare la donator pentru ca în anumite situaţii acestea sã poatã fi puse la dispoziţia cuplului. Motivaţiile şi condiţiile în care a fost colectatã sperma vor înainta un alt şir de probleme de ordin moral. Embrionii sunt congelaţi.Conform unei tradiţii orientale antice. care sunt trecute de vârsta de patruzeci de ani. Ce se va întâmpla atunci când Bãncile de Embrioni vor oferi nepoatei un embrion al bunicii ei. ca şi despre identitatea donatorului. sau invers. considerãm. pãstraţi în Bãnci de Embrioni Umani. care nu îşi pot gãsi locul alãturi de un bãrbat. Entuziasmul oamenilor de ştiinţã contemporani a ajuns pânã la încercarea de a implanta în uterul femeii embrioni ai unor animale. Acestea sunt colectate de cãtre medicul biotehnician şi amestecate cu sperma soţului sãu. bãrbatul şi întâmplarea. de obicei. în caz când situaţia fiziologicã a soţiei nu îi permite sã ducã o sarcinã. sã nu dezvãluie nimic din ceea ce a aflat despre pacienţii sãi. Se va cerceta evoluţia psihologicã a copiilor care au fost concepuţi prin înseminare artificialã. nedreptãţi. Un timp îndelungat medicii recunoşteau viaţa intrauterinã doar dupã primele mişcãri ale fãtului. pe când cultura occidentalã va considera începutul vieţii din momentul naşterii. În timp ce sute de femei merg zilnic sã avorteze. De exemplu. Fecundarea se efectueazã într-o unitate medicalã specialã doar de cãtre medicul genetician şi echipa sa. Medicul are obligaţia de a pãstra un secret absolut asupra cuplului ce are un copil pe aceastã cale. Problema moralã o presupune faptul cã îndelungarea conlgelare a embrionilor poate rãsturna întregul comportament reproductiv uman cu schimbarea legilor ereditãţii. de celibatare. în etapa de menopauzã şi. în Statele Unite existã femei ecologiste care şi-au oferit uterul pentru salvarea unei anumite specii de maimuţe pe cale de dispariþie. Posibilitatea naşterii unui copil de cãtre o gorilã.

presupunând cã acesta va fi fericit sã fie urmaşul unei celebritãţi. atunci când un miliardar american. Irlanda-5. deoarece cele mai multe avorturi rãmân neînregistrate. Acest lucru ni-l cere ideologia ecogeicã. Desigur. fiind comparat chiar cu o tumoare. dacã copilul din uterul femeii este conceput din ovulul fiicei sale fecundat cu sperma ginerelui. socialã. orice individ exercitã un control asupra corpului sãu şi a acţiunilor sale: acest tip de control. Spre exemplu. economicã. propagarea şi implementarea unor mijloace anticoncepţionale. cu un apendice şi în consecinţã. Ba chiar s-a mers şi mai departe. Cuplurile de bãrbaţi cer dreptul de a avea un copil în comun pentru a se simţi familii împlinite. psihologice. Rusia 119. unde contra-platã. de a dispune având ca ţel distrugerea ei”. demografice. femei şi bãrbaţi cu cele mai alese calitãţi fizice îşi oferã spre vânzare celulele sexuale.6% iar în România 172. filosofice etc. eugenicã. nici o autoritate umanã. se poate observa cu uşurinþã cã ţara noastrã ocupã locul I în ceea ce priveşte numãrul avorturilor. juridice. femeia. Actualmente.4%. 60-100 de mii de decese anual. Conform acestei viziuni. Avortul şi consecinţele sale Problema avortului include dimensiuni medicale. moralã care poate exiba. se efectueazã cca 50 de milioane de întreruperi artificiale a sarcinii şi mai mult de 20 de milioane de avorturi sunt ilegale. numãrul lor fiind mult mai mare. Dreptul de proprietate legitimã este absolut – de altfel. ea constituie. pe Internet s-au creat reţele clandestine. Abordarea conservatoare – restrictivã este consideratã ca aparţinând bisericii. orice mamã îşi doreşte ca copilul sãu sã fie un Enstein. fiind sursa unor situaţii şocante în cazuri de determinare a gradelor de rudenie. Consecinţele unei astfel de viziuni raportate la avort sunt extrem de clare: „Nu existã nici om. Pe parcursul perioadei reproductive fiecãrei femei de pe glob îi revine. îl constituie proprietatea. Statistica. nici o ştiinţã. sau acorda un titlu juridic valabil pentru a dispune direct şi deliberat de o viaţã umanã inocentã deci. nici o indicaţie medicalã. Viziunea radical-liberalã interpreteazã drepturile omului în mod identic cu drepturile de proprietate.7%. atunci cine va fi aceasta pentru copilul dat? Mamã sau bunicã? Mamele surogat sunt solicitate mai ales în ţãrile unde este cunoscutã la nivel statal homosexualitatea. toate celelalte drepturi sunt derivabile din dreptul de proprietate. Conform datelor OMS. care preconizeazã o revoluţie axigenicã (demnã 5 .6%. Din statisticile prezentate mai sus. în pofida anumitor realitãţi în elaborarea. primea spermã de la bãrbaţii care aveau un coeficient de inteligenþã de peste 140. afirmã libertanienii. în lume. sociale. avortul rãmâne una dintre metodele principale de planificare a familiei.7%. Teoriile Bisericii Catocile cât şi cele ale Bisericii Ortodoxe afirmã cã viaţa trebuie sã fie respectatã în mod absolut încã din faza concepţiei.4%. morale. Bioetica contemporanã descerne trei abordãri de bazã: radical-liberalã. fetusul este considerat drept un intrus. Adepţii moderaţi ai avortului pornesc de la ipoteza cã statutul moral al fetusului trebuie cel puţin parţial sã fie corelat cu nivelul dezvoltãrii sale. Se interzice orice avort. care a creat prima Bancã de Spermã Nobel. chiar şi cu scopul de a salva viaţa femeii însãrcinate. un avort artificial. sã încheie un contract cu mama-incubator numai de a avea parte de fericitul sentiment de a fi pãrinte. Însã. în medie. conservatoare restrictivã şi moderatã. Atunci survine un haos. înainte de toate ocazia unei experienţe dramatice pentru femeia însãrcinatã. La etapa actualã de dezvoltare a ştiinţei obstetrico-ginecologice. avortul este necesar de combinat cu alte forme şi metode de reglementare a natalitãţii. În acest caz. poate practica asupra sa însãşi un avort sau sã contacteze un specialist pentru a o scuti de sarcinã. în anul 1994 ne indicã astfel: la 1000 de femei au fost efectuate avorturi: în Polonia-3. specific tuturor fiinţelor umane.6%. Germania-8. Anual. aceste cifre nu reflectã realitatea. sunt consecinţe ale complicaţiilor septice post-partum. titularã a unui drept absolut asupra propriului sãu corp. Franţa-56. Din pãcate. Italia-12.Mamele surogat creeazã un areal aparte al discuţiilor bioetice. Cu pãrere de rãu. Ei sunt de acord sã cumpere ovulul.

Pentru un biolog. omul este recunoscut ca mort indiferent de semnele vitale vizibile (contracţii cardiace.). Căci viaţa ni s-a dat sub rezerva morţii şi către aceasta cu toţii ne îndreptăm. Dar ce se întâmpla atunci când apare suferinţa. care nu a avut cazuri nereuşite. Aceasta este precedată de moartea clinică în care. tot aşa după bătrâneţe vine şi moartea.. că fiecare început are şi un sfârşit.Ea este cel mai bun medic pe pământ.de moarte” este o problemă de viaţă. Problema dreptului la moarte prin prisma bioeticii. Moartea este o necesitate egală pentru toţi şi-i neînduplecată.. Astfel pacienţii se confruntă cu o situaţie inedită. la integritatea persoanei şi la refuzul durerii. trecerea în nefiinţă fiind singuratică şi depersonalizată. încă din antichitate.elementele vieţii”. Ca urmare apar întrebări cu privire la calitatea vieţii. biologia. sociologia. moartea este un proces fiziologic.Cel care se teme de moarte este tot atât de nesocotit ca şi cel care se teme de bătrâneţe. Cum după tinereţe vine bătrâneţea. să încetinească procesul îmbătrânirii şi să deplaseze momentul morţii la maximum. Feuerbach . Internat în secţiile clinice. 6 .” Bioetica studiază caracterul raportului dintre viaţă şi moarte. şi anume moartea creierului. Trecând peste aspectele positive a tehnicilor de reanimare contemporană.) a căror salvare părea. moartea era considerată . există . Fiind un proces reversibil. capabilă să prelungească boala atunci când nu mai poate să o vindece.. care nu ne-a pus alte legi. deoarece populaţia Terrei nu este gata sã accepte aşa ceva.medic”: . Puteţi să fiţi bolnavi de cea mai grea boală. întreţinerea respiratorie şi ventriculară. decât şi-a pus sieşi. Procesul morţii a atras mereu atenţia oamenilor. până nu demult.de noi).) De asemenea. filozofia. Dar acest fenomen necesitã o altfel de reglementare. Criogenia.Problema nemuririi din viziunea antropologiei. EUTANASIA Se ştie că tot ceea ce există pe Pământ este destinat pieririi. religia etc. depopularea anualã cu 1.5-2%. când moartea devine dificilă si dureroasă atât fizic cât şi psihic pentru victimă şi apropiaţii ei? Se poate afirma că acesta este momentul în care se pun problemele de factură etică. în acord cu natura. imposibilă. Cine s-ar putea plânge că se află într-o stare în care se află toată lumea? Temeiul dreptaţii este doar egalitatea. momentul de ireversibilitate sau moartea creierului şi moartea biologică. în faţa unei medicini din ce în ce mai agresive. întrebari legate de autonomia persoanei şi dreptul la o moarte demnă. cu implicaţii morale profunde. fără mister şi mult mai uşor de înţeles decat viaţa. reglarea proceselor metabolice etc. fiind ţinuţi în viaţă fără a avea speranţa de a-şi recăpăta conştiinţa vreodată. Trecut în cea de-a doua etapa a morţii. De aceea bolnavului i se atribuie dreptul la informare. psihologia. În acest contex apare categoria de eutanasie care. De aceea. înainte de a fi o problemă .”( L. pacientul devine un obiect în mâinile medicilor. societatea îşi îndreaptă atenţia spre un alt aspect mult mai important şi anume: statutul psihologic al persoanei muribunde. adicã în familie doar un copil şi deci. Agonia reprezintă etapa de luptă şi încercare. susţinută prin metode extraordinare şi foarte costisitoare. Pacientul are dreptul la libertate. marele filozof antic. procese metabolice etc. moartea clinică. În primul rând apare o schimbare fundamentală a definiţiei morţii datorită dezvoltarii tehnologiilor medicale performante capabile să prelungească viaţa umană (de exemplu stimulatorul cardiac sau rinichiul artificial etc. scria: . din punct de vedere biologic. moartea clinică permite noilor metode de reanimare să susţină viaţa unor bolnavi gravi (de exemplu: susţinerea sistemului cardio-vascular. Eutanasia.) În acest caz se descompune unica identitate biologică şi socială care formează personalitatea fiecărui om.. Este zadarnic să căutăm pricina naturii. Seneca. din perspectiva diverselor ramuri ale cunoaşterii umane: medicina. Din punct de vedere al reanimatologilor procesul muririi are patru etape care implică diverse conflicte etice: agonia. căci ea vă va trata definitiv.. Cine nu vrea să moară înseamnă că nu a vrut să trăiască.

mercy dying =lăsarea să moară.activă (mercy killing = omorul din milă) apare când moartea este produsă în mod deliberat şi activ. • După criteriul voinţei bolnavului. În discuţii aprinse sunt implicaţi medici. filozofi. În înţelesul larg. fiind conştient că nu mai există nici un fel de soluţie terapeutică. a consimţământului şi a capacităţii de integrare a acestuia în sfera socialului. s-ar putea defini ca o . ajuns intr-o stare preletală. . eutanasia aparţine cu precadere domeniului eticii sociale. solicită în mod repetat medicului curant scurtarea suferinţelor din cauza durerilor insuportabile şi/sau a pierderii demnităţii. atunci când pacientul. lăsarea în mila „lui Dumnezeu”) apare când moartea este produsă în mod deliberat prin neinstituirea sau întreruperea unor măsuri obişnuite de 7 . sterilizarea. mai ales . fără însă ca înainte de boală sau accident să fi menţionat dacă într-o asemenea situaţie ar dori sau nu eutanasia. În sens mai restrans. fie pentru că nu a fost întrebată. acordul subiectului neputând fi obţinut datorită stării lui mintale sau fizice. Se întâlneşte în cazurile de fetuşi.pasivă (letting die. având discernământ neafectat de boală.involuntară. atât morala religioasă cât şi cea creştină îşi au un punct de vedere specific. Savantul englez Francis Bacon va susţine eutanasia şi va recomanda crearea unei ramuri aparte în medicină. deşi are capacitatea de a decide. cu tendinţe tot mai insistente de a fi legalizată. genocidul. .non-voluntară. Mai întâi. a celor aflaţi în stare vegetativă persistentă. la Nisa. în ultimul congres organizat de „Federaţia Modială a Asociaţiilor pentru dreptul de a muri demn”. deontologiei medicale şi dreptului. Eutanasia poate fi considerată o acţiune îndreptată spre binele şi interesul pacientului. inhalare de monoxid de carbon sau anestezice. mai precis. teologi. sinuciderea (prin intermediar) etc..voluntară. eutanasia implică şi alte fenomene şi practici antisociale.injecţii intravenoase cu aer. adica pentru a-i grăbi moartea. sunt asimilate eutanasiei non-voluntare. psihologi etc. În prezent.moarte uşoară” prin suprimarea durerii. aşa cum a fost abordată în dezbaterile din Europa apuseană. • După criteriul acţiunii medicului se disting două tipuri de eutanasie: .Cine are dreptul de a decide ce trebuie făcut ?” sau . prin mijloace pozitive. ca: avortul (provocat).. Practic..Cine are dreptul de a autoriza o asemenea procedură ?” şi. eutanasia ajunge temă actuală de discuţii la nivel de stat.Deşi. acest lucru se face de dragul persoanei căreia i se ia viaţa. unui bolnav incurabil. a bolnavilor inconştienţi. nou-născuţi plurimalformaţi. consimţământul este acordat de familie sau este obţinut printr-o hotărâre judecătorească. antiumane şi amorale. persoana ar fi fost în măsură să-şi dea sau să se abţină să-şi dea consimţământul. pentru a-i curma suferinţele. eutanasia semnifică administrarea unor medicamente. eutanasia poate fi: . dar şi a nivelului de informare asupra realităţii diagnosticului şi prognosticului bolii sale. eutanasia presupune a lua în mod deliberat viaţa cuiva. in zilele de 20-23 septembrie 1984 . de către medic. . jurişti. atunci când se pune capăt vieţii unui bolnav care nu poate alege el însuşi între a trăi şi a muri. În sens mai larg.Este oare o binefacere de a reţine moartea naturală sau invers – de a o accelera ?”. în cazurile pacienţilor cu boli mintale severe sau care datorită unor boli sau unor accidente nu sunt autonomi (au pierdut capacitatea de a acţiona în mod responsabil). dar nu şi l-a dat. având consimţământul subiectului sau al membrilor de familie. Cazurile în care pentru întreruperea vieţii.Ea este îndreptaţită moral prin motivarea că moartea individului duce la scăderea costurilor sociale. atunci când bolnavul aflat în stadiu terminal este competent. Cu toate acestea apar întrebari inevitabile la care încă se mai caută un raspuns: . ce ar propune metode speciale pentru a uşura moartea bolnavului. Toate referinţele permanente în privinţa legalizării s-au făcut şi se fac numai la această categorie de eutanasie. jurnalişti. fără să sufere de o depresie tratabilă. nu este consultat asupra gestului aducător de moarte sau a declarat anterior că nu doreşte să i se practice eutanasie. Acest tip de eutanasie presupune intervenţia unei persoane (care nu este în mod necesar medical curant) în producerea morţii prin utilizarea unui mijloc tanatogen (supradozări medicamentoase. Eutanasia se deosebeşte de celelalte acte prin care se ia viaţa cuiva prin două trasaturi importante.. insulină sau clorură de potasiu). în al doilea rând. Pentru a clasifica eutanasia se iau în considerare două criterii esenţiale: criteriul voinţei personale a bolnavului şi criteriul acţiunii medicului. fie că a fost întrebată dar s-a abţinut să şi-l dea fiindcă dorea în continuare să trăiască.

3.. La cererea sa expresă. sănătoşi atât fizic cât şi psihic. fenomen destul de răspândit astăzi. prin care pacientul are dreptul de a lua hotărâri în legătură cu orice aspect al tratamentului. va fi folosită eutanasia drept soluţie de curăţare a societăţii (aşa cum s-a mai 8 .normali”. Dezbaterile asupra eutanasiei s-au centrat în jurul a două tipuri de argumente . nu trebuie uitat nici cazul în care ar putea apărea o eroare de diagnostic comisă de incompetenţa şi profesionalismul redus al unor medici. dreptul de a accepta eutanasia chiar în situaţiile în care pacientul şi-o doreşte ? Şi în acelaşi timp. acordarea doar a unor îngrijiri minime. sub acest pretext. chiar dacă argumentul compasiunii ca şi cel al dreptului de a muri demn sunt destul de puternice are oare medicul. Sigmund Freud. gestul apare ca un act de compasiune pentru persoana a cărei viaţă a devenit de nesuportat. Aflat în exil în Marea Britanie. Într-adevăr costul îngrijirii acestor pacienţi poate fi foarte mare. deci. persoanelor cu stare vegetativă persistentă – indivizi cu leziuni cerebrale importante. neexistând nici o posibilitate ca boala sa să fie vindecată sau măcar ameliorată.. mai ales în ţările subdezvoltate economic. Protagonistul acestui caz este părintele psihanalizei. suferinţele. dar dacă. Freud era însoţit de prietenul şi medicul său curant Max Schur. iar Freud suferea dureri insuportabile. De exemplu. Eutanasia pasivă constă. boli incurabile care produc o degradare fizică şi psihică neacceptată de pacient. argumentele lor pot fi dezminţite prin câteva contraargumente. fiecare pesoană este conştientă ca va muri cândva. dar cunoaşterea datei şi orei exacte a acestui moment nu va pune în pericol integritatea psihică a pacientului. testamentului sau se poate recurge la eutanasie în scopul de a obţine organe pentru transplant. Acest argument este privit ca parte a dreptului de autonomie. apare pericolul unei politici eugenice.Argumentul compasiunii în faţa unei suferinţe majore. Ea presupune grăbirea morţii unei persoane. Cazul Sigmund Freud este unul dintre primele cazuri de eutanasie relatate. iar motivaţiile susţin că legalizarea şi trecerea la efectuarea eutanasiei ar putea permite ca o parte din sume să fie redistribuite în alte sectoare. depresie sau disperare ? Apare astfel întrebarea: Dacă medicii ar putea elibera bolnavul de durere şi-ar mai dori acesta să moară ? Desigur. care se află într-o comă din care nu-şi vor mai reveni niciodată.Argumentul dreptului de a muri conform căruia pacientul are dreptul să ceară finalul chinurilor şi clamarea suferinţei. Cu toate că promotorii eutanasiei consideră că viaţa nu mai are nici o valoare atunci când este degradată până la vitalitate fiind lipsită de formă umană. Max Schur i-a administrat o injecţie letală cu morfină pentru a-i curma. prin: îndepărtarea echipamentului de susţinere a vieţii. Celebrul psiholog suferea de mult timp de un carcinom recurent al palatului moale pentru care suportase deja peste 20 de intervenţii chirurgicale. Din anumite puncte de vedere este normal ca o societate să îşi dorească numai indivizi . de confort. astfel. teorie populară în Germania Nazistă. are dreptul pacientul să îşi hotărască clipa şi momentul morţii ? Dar ce se întâmplă în cazul în care cererea pentru eutanasie este făcută sub influenţa unei reacţii la durere.Argumentul necesităţii economice are în vedere costurile ridicate pentru îngrijirea medicală şi socială a celor care ar putea fi candidaţi pentru eutanasie. provocându-i nelinişte şi disperare? De asemenea.. Cu toate acestea neoplasmul recidivase. Susţinătorii eutanasiei aduc patru argumente pentru a justifica aceste practici: 1. De asemenea. de către medic. 4. În astfel de situaţii. în lipsa aplicării sau întreruperea unui tratament care ar putea prelungi viaţa. Aceasta are la bază teoria utilitaristă cunoscută sub numele de darwinism social. Procedurile de acest gen sunt aplicate în cazul: bolnavilor incurabili aflaţi în stadii terminale. din perspectivă bioetică: a) omul trebuie scutit de suferinţe inutile.contra” eutanasiei din punct de vedere moral. Sau nu trebuie exclus şi pericolul unei intenţii premeditate criminale. în care oricum moartea naturală va surveni curând. întreruperea oricărui tratament intensiv.pro” şi .nutriţie sau tratament. întreruperea administrării de apă şi hrană. în folosul îmbunătăţirii serviciilor medicale pentru populaţie. b) doar Dumnezeu poate decide dacă un om este sau nu pe moarte deoarece există întotdeauna şansa unei vindecari miraculoase a unui bolnav pe care medicii l-au declarat ca fiind pe moarte. 2. Rudele pot profita de starea bolnavului şi pot influenţa eutanasia unei persone muribunde din cauza succesiunii.Argumentul progresului social potrivit căruia societatea ar avea obligaţia de a-i elimina din cadrul ei pe cei care nu fac faţă din punct de vedere fizic şi mintal.

de exemplu. Ideea de a fi congelat după moarte şi reînviat dupa ani nu este acreditată de specialiştii în domeniu deşi practica congelarii celulelor şi organismelor umane şi animale în scopul refolosirii lor este curentă şi viabilă. CRIOGENIA Criogenia este o procedură de mumificare care constă într-o baie de azot lichid. ba din contră. În acest context. de bolile care i-au adus moartea. dar infuzat în prealabil cu substanţe protectoare care împiedică formarea cristalelor de gheaţă. de la apariţia sa. părintele criogeniei. ţesuturile capătă un aspect sticlos şi par a suferi mai puţine „stricăciuni”. Studiile în domeniu se dezvoltă progresiv. Parţial şi datorită educaţiei spiritual creştine care nu este de acord cu nici o formă de eutanasie. vor agrava în societate conflicte mult mai severe de ordin moral şi spiritual. a avut loc prima aplicaţie experimentală. are 31 de ani de activitate şi 656 de membri. fie ea activă sau pasivă. Prima asociaţie ştiinţifică ce s-a dedicat studiului acestei discipline a fost înfiinţata în anul 1963 în SUA de către profesorul Robert Ettinger. Mai mult chiar. societatea nu este pregatită să accepte cu uşurinţă această moarte asistată medical. Refugiul şi ignoranţa nu vor face ca problema să dispară. în perioada nazistă )? Pe de altă parte. Bătrâneţea şi boala trebuie acceptate în viaţa societaţii printr-o atitudine demnă şi adecvată. adică a fost îngheţat pentru prima dată un om. congelează trupul "clientului" imediat după moarte. sub numele de Societatea pentru Hipotermie în Stare Solidă. ştiinţă care studiază comportamentul materiei vii la temperaturi scăzute. iar societatea le va simţi. Procesul de înghetare s-a desfăşurat pe parcursul mai multor zile.000 de dolari. promiţându-i că îl va readuce la viaţă dacă ştiinţa va avansa suficient pentru a-l reanima şi pentru a-l vindeca. în nici o situaţie nu poate să ucidă. „Crionauţii” cred că dacă trupul le va fi conservat la temperaturi joase imediat după moarte. asisenţa medicală din întreaga lume încearcă să demonstreze că eutanasia poate fi evitată. poate avea efect demoralizant şi atroce asupra societăţii. despre ce fel de medicină se poate vorbi prin prisma eutanasiei legalizate? Nu trebuie exclus faptul că eutanasia. în folosul sănătăţii. cadavrele sunt băgate într-un fel de saci de dormit de 9 . Este şi cazul Fundaţiei pentru Prelungirea Vieţii "Alcor" din Arizona. astfel încât în multe ţari au apărut firme ce-şi oferă serviciile de congelare doritorilor. Finalul drumului vieţii trebuie sfârşit în pace şi împăcare. de minus 196°C. Astfel conservate. SUA care. pentru 120. Fundaţia pentru Prelungirea Vieţii "Alcor". În ultimul timp. al căror raspuns este încă necunoscut. punându-se la dispoziţia cercetătorilor. nimeni şi niciodată. De aceea ei tind să înlociască tactica medicala aplicată bolnavilor muribunzi cu un ajutor paliativ (medicament sau tratament care ameliorează sau care înlătură simptomele unei boli pentru un timp scurt. nu trebuie să fie ucis şi nu are dreptul să se sinucidă. vor putea fi înviaţi în momentul în care ştiinţa va fi suficient de avansată pentru a-i reanima. numărul bolnavilor va creşte mereu. Ce se va întâmpla cu ceilalţi în acest caz? Dar cu societatea când nu va mai putea să îi întreţină pe toţi? Este adevarat că susţinerea vieţii unui muribund necesită tehnologii complicate si costisitoare (argumentul progresului social şi al necesitaţii economice) dar viaţa umană şi fericirea personală nu pot fi reduse doar la termenii impersonali ai banilor. O dată ajunse la "Alcor". la scurt timp de la înfiinţarea asociaţiei. criogenia se bucură de o largă mediatizare. fără sperenţa unei vieţi prea lungi. având scopul declarat de a promova şi de a încuraja cercetări în domeniul criobiologiei. Se schimbă radical rolul medicului în luptă cu patologia. Cu toate acestea adepţii criogeniei nu-şi pierd speranţa. în care întreg materialul biologic este menţinut la temperaturi foarte joase.Toate aceste întrebări sunt extreme de dificile. În anul 1967. eventual. care poartă numele unei stele din Carul Mare. A fost înfiinţată în 1972 de soţii Fred şi Linda Chamberlain. s-a dedicat ştiinţei. povara materială.întâmplat. În momentul de faţă. Ea ne-a fost dată de Dumnezeu şi nu avem dreptul de a o întrerupe. Un rol aparte poate fi atribuit şi aspectului deontologic al actului eutanasic. Medicul are ca scop păstrarea vieţii şi nu distrugerea ei şi de aceea el nu poate pune în practică eutanasia. în mod inevitabil. Viaţa este cerească. Cine va efectua această procedură ? În condiţiile în care se ştie că medicina a fost. Acesta a fost americanul James Benford care bolnav de cancer. fără să suprime cauza bolii).

previn formarea gheţii. în viitor. specialiştii îşi pun speranţele în nanotehnologie care va corecta deteriorările ţesuturilor. din punct de vedere psihic. în cilindrii de oţel umpluţi cu azot lichid.lână şi apoi introduse. va fi posibilă "cresterea" unui nou trup. deşi "Alcor" susţine că a fost eutanasie. ce este criogenia? În contextul în care până acum nu a fost înviată nici o fiinţă umană criogenizată iar succesul nu este garantat ne întrebăm dacă criogenia este un mod de a stoarce bani de la bogătaşi excentrici sau pur şi simplu o cale de salvare? Şi dacă ne referim la a doua variantă. supoziţii şi repercusiuni morale. mulţi se întreaba: salvare de la ce anume? De la procesul natural al morţii? Sunt oamenii în măsură să decidă cât mai au de trăit ? Şi oare aceste fundaţii au dreptul de a da oamneilor speranţe. denumite crioprotectori. criogenia a evoluat către un proces denumit vitrificare. pereţii celulelor se fracturează. scutită de taxe. Hugh Hixon. Deocamdată. Cât de repede trebuie să intre în crioconservare un defunct care vrea să se trezească întreg la minte? Vor fi ca nişte nou-nascuţi. De aceea. că părţi ale corpului nu vor suferi daune ireparabile în urma dezgheţării. s-ar trezi într-o lume complet diferită de cea în care a trăit cândva. iar conţinutul acestora .prin congelare. temperamentul şi caracterul vor fi aceleaşi? Nu cumva perioada prelungită de pauză le va altera profund personalitatea (în cazul când revenirea la viată va fi posibilă)? Din punct de vedere cerebral. al cărui nume nu a fost dat publicităţii. pentru a evita formarea gheţii. Dar „neajunsurile” creierului se instaleaza la numai 4-6 minute de la încetarea bătăilor inimii. având în vedere că e puţin probabil ca miliardele de neuroni ai creierului uman se vor organiza într-o ordine corectă astfel încât reîntoarcerea la viaţă cu ajutorul nanotehnologiei să se producă fără pericol. care deocamdată sunt false. în urma unui experiment ce a avut ca subiect un câine.apă. 10 . Acest proces. nici un specialist nu poate garanta că pacienţii se vor recupera integral. Doar presupunerea că readucerea la viaţă a persoanelor criogenizate va fi posibilă peste câţiva ani dă naştere la o serie de întrebari. chiar dacă serviciile prestate sunt destul de costisitoare având în vedere că totul se petrece la nivel ipotetic.se elimină prin fisurile provocate în timpul îngheţării. De fapt chiar s-a observat. dacă va fi posibil. depuse în containerele de oţel şi alţi 656 de membrii. o schimbare atât de radicală? Toti pacientii si neuropacientii (care speră ca atunci când se vor trezi se va face fără probleme un transplant de cap) au avut o convingere greu de estimat din punct de vedere ştiinţific: îsi vor păstra memoria peste o sută de ani? Reflexele dobândite. Fundaţia Alcor a fost implicată în diferite scandaluri. Cea mai mare problemă este supravieţuirea unui organism viu în urma decongelării. procesele neurodegenerative ireversibile se instaleaza în aproximativ patru ore de la decesul clinic. forţaţi să o ia de la capăt. să înveţe totul de la început ?De asemenea. zaharuri şi altele . O altă poblemă cu care se confruntă adepţii criogeniei este reprezentată de păstrarea identitaţii unei persoane. clienţii pot opta pentru conservarea întregului corp sau doar a capului. săruri. Pentru a vitrifica un organism. să presupunem. în acelaşi timp. Poliţia din Los Angeles investighează moartea unui oficial "Alcor". a gândurilor şi a amintirilor acestora. Fiscul îşi pune deja problema ce fel de organizaţie non-profit. la -196°C. De asemenea. înscrişi pe lista de aşteptare. Detectivii nu exclud că ar fi vorba de omucidere. Dar mult mai ciudat decât procesul în sine este faptul că aceste fundaţii de criogenizare îşi au deja o mulţime de adepţi prin rândul oamneilor. de vreme ce banii curg şi nici un fel de cercetare ştiinţifică serioasă nu a fost făcută în cele trei decenii de existenţă. Un membru "Alcor".Ce se va întâmpla cu o persoană care. sub presupunerea că. la temperaturi scăzute. oamenii de ştiinţă fac cercetări pentru a reuşi să depaşească mulţimea de probleme care le stau în cale. în numele ştiinţei. care răcesc corpul şi. va avea un efect demoralizant şi atroce asupra societăţii. În cadrul fundaţiei Alcor există deja 58 de cadavre umane. O primă piedică a „crionauţilor” este că.De aceea. care sunt întiparite fizic în creier. Astăzi se mai pune problema banilor alocaţi acestor cercetări. cu capul în jos. că un efect secundar al procesului de criogenizare constă în pierderea refelexelor. Şi totuşi. este "Alcor". o maşinarie îi înlocuieşte sângele cu o soluţie ce conţine o înaltă concentraţie de substanţe chimice. o lume străină în care nu va cunoaşte pe nimeni? Va fi capabilă acea persoană să accepte. Au ele dreptul să facă aceste experimente pe corpul uman? Deocamdată criogenia pare a fi privită ca un subiect desprins din cărţile SF. adică nimeni nu le poate garanta că vor primi ceva în schimb. Însă cea mai mare parte a cercetătorilor ramân sceptici. structura celulară se deteriorează ireversibil .

a folosit banii de la BioTransport pentru a înfiinţa o altă firmă. cercetarea în domeniul celulelor stem embrionare ar putea revoluţiona multe ramuri ale medicinii. în acest moment incurabile. opinii care variază în funcţie de statutul embrionului uman în diferitele culturi şi confesiuni. Revenind la beneficii. în cazul persoanelor care au suferit un transplant. care ar urma "să ofere posibilitatea stocării la rece a probelor ADN cu posibilitatea clonării viitoare". Cazul jucătorului de baseball Ted Williams. Cu alte cuvinte. dar cu siguranţă este nevoie de ea. Bioetica si problema celulelor stem. "Alcor" neagă cu vehemenţă că s-ar fi implicat în clonarea umană. a lui Williams. În plus. Clonarea. De asemenea. Cells4Life (în traducere. nu este sigur dacă este etică această cercetare. dar şi o problemă bioetică majoră prin implicaţiile ştiinţifice. punctul de plecare a numeroase tehnologii. organizaţia BioTransport. o contribuţie majoră în această dezbatere o aduc opiniile diferitelor religii. există şi anumite riscuri ale acestei noi tehnologii. care avea acest scop. Ca exemple ar fi proliferarea necontrolată a celulelor transplantate sau transmiterea agenţilor infecţioşi. Unul din beneficiile importante ar fi evitarea riscului incompatibilităţii de organ. care au acest potenţial extraordinar de a se transforma într-un OM UNIC. Dar cum nimic nu este perfect. i s-a administrat o substanţă paralizantă care i-a grăbit moartea. Unele 11 . Posibilele aplicaţii ale cercetării pe celule stem embrionare Numeroşi oameni de ştiinţă au afirmat că beneficiile pe care le-ar putea aduce cercetarea în domeniul celulelor stem pentru viitorul umanităţii sunt extrem de importante.000 de dolari. fiecare persoană este unică. dezbateri. Pentru cercetarea pe embrioni umani stau ca argumente în primul rând incredibilele beneficii pe care le-ar putea aduce aceasta în tratamentul tuturor afecţiunilor pe care le-am descris mai sus. filosofice. testamentul său din 1996 arată că îşi dorea să fie incinerat. Celulele stem. În plus. cu o daltă şi un ciocan. Astăzi ne întrebam: Reprezintă criogenizarea un progres ştiinţific sau o eroare a societăţii? Care sunt limitele etice ale unei astfel de tehnici? Până unde poate merge omul în punerea ei în practică? Ştiinţa avansează tot mai mult în zilele noastre şi odată cu ea se nasc noi întrebari şi noi probleme legate de etică şi morală. care era bolnavă de SIDA. prin posibila descoperire a tratamentelor diferitelor afecţiuni. în scopul cercetării? Aceasta este problema pe care filosofii moderni o au de rezolvat. etice pe care le are utilizarea lor asupra omului şi asupra viitorului. religioase. prin prepararea celulelor stem din „embrioni” creaţi prin transfer nuclear (transferul unui nucleu din celulele proprii ale pacientului într-un ovul al cărui nucleu a fost extras în prealabil). tot actele arată că fondatorul "Alcor". a ţinut pagina întâi a ziarelor americane după ce s-a constatat că el nu-şi dăduse acordul scris pentru suspendare crionică (congelarea întregului corp). Scandalul a căpătat amploare după ce pe Internet au apărut fotografii macabre din timpul decapitării. Fred Chamberlain. deşi documentele arată că oficialii fundaţiei au finanţat cu 100. În acelaşi timp. Acest procedeu a fost numit de unii cercetători „clonare terapeutică”. Filosofii şi clerul Fiecare fiinţă. Deci: cum şi cu ce drept să folosim embrionii. bioetică şi viitor Ce sunt celulele stem? Celulele stem sunt acele celule care au abilitatea de a se transforma în cursul dezvoltării în mai mult de un singur tip de celule.spune că a văzut cum presupusei victime. în 1998. "celule pentru viaţă"). Această capacitate unică face ca celulele stem să fie ţinta a numeroase cercetări. al cărui trup se află într-un container "Alcor" din 2002.

Viaţa fiecărui embrion este sacră şi în concluzie nu este permisă sub nici o formă utilizarea embrionilor supranumerari în scopuri terapeutice. Această opoziţie se datorează percepţiei că omul îsi capătă statutul de fiinţă umană în momentul fertilizării. decât atunci când parinţii îsi exprimă dorinţa de a avea copil. teoretic. este finalul. totuşi. În religia islamică. Astfel este posibilă producerea de celule stem embrionare care să conţină informaţia genetică a pacientului. Cercetătorii de la cele două universităţi implicate în acest studiu – Universitatea Kyoto şi Universitatea Wisconsin-Madison . fapt ce ar putea înlesni utilizarea embrionilor care nu prezintă potenţial de implantare şi deci de viaţă. Concluzie Cel mai dificil moment într-o dezbatere de acest gen. Odată ce au fost prelevate celulele fibroblaste. vârsta la care embrionul „capătă suflet” este de 40 de zile de la fertilizare. De asemenea. embrionul în afara pântecelui mamei nu are statut de fiinţă. Cea mai categorică opinie contra folosirii embrionilor în scopuri terapeutice sau pentru cercetare o are Biserica Romano-catolică. aspecte şi excepţii. De ambele părţi s-a utilizat un retrovirus care a permis introducerea genelor selecţionate în interiorul celulelor cutanate. de la ce vârstă? Sunt întrebări la care raspunsul se lasă aşteptat şi compromisul pare greu de găsit. indiferent de statutul său. momentul concluziilor. cu multe variante. care este unică. permite oamenilor de ştiinţă să creeze o copie genetică a unui individ uman. are potenţialul de a deveni o fiinţă umană. ambele echipe de cercetători au încercat reprogramarea celulelor deja total diferenţiate. Papa Ioan Paul al II-lea spunea că „cercetarea pe celule stem embrionare este în aceeaşi categorie cu avortul. echipa de cercetători americani. În continuare. argumente. Clona nu va fi. ambele echipe au injectat gene care codifică patru factori de transcripţie. 12 . Diferenţa este că în timp ce echipa japoneză a lui Shinya Yamanaka de la Universitatea din Kyoto a recoltat celule cutanate de pe faţa unei femei în vârstă de 36 de ani. un avantaj extraordinar dacă ne gândim la riscul de rejecţie în caz de grefă. 6/2007). Iudaismul susţine că statutul de om nu este prezent în momentul fertilizării. care realizează modificarea genetică prin rearanjarea ADN-ului unor celule adulte cu scopul creării de celule stem embrionare. o copie fizică perfectă şi el/ea va avea propria sa personalitate individuală. în timp ce altele consideră inacceptabilă folosirea embrionului uman în astfel de scopuri. a folosit celule din prepuţul unui nou-născut. deci embrionul este considerat fiinţă umană şi i se conferă toate drepturile. deci în perioada de dinainte de atingerea vârstei de 40 de zile ar putea fi acceptată folosirea embrionului în scopuri terapeutice sau în cercetare. statutul uman este stabilit dupa dobândirea treptată a anumitor calităţi.au utilizat celule recoltate din pielea umană. ci se dobândeşte după o perioadă de dezvoltare post-implantare. condusă de James Thomson. clonarea umană. Clonarea Umană Deşi până în prezent nu există cazuri confirmate de clonare a fiinţelor umane. amprente proprii la degetele de la mâini şi picioare. eutanasia sau orice altă formă de atac asupra unei vieţi nevinovate”. Din punctul de vedere al creştinilor protestanţi. fapt care ar permite cercetarea pe embrioni şi folosirea lor terapeutică. Grija principală a bioeticienilor este aceea de a stabili statutul embrionului uman. Cum putem să folosim celulele stem embrionare fără a vătăma în nici un fel acest potenţial? Salvarea de ultimă oră de la această dificilă dezbatere etică pare a fi o noua tehnică numită reprogramare directă (detalii găsiţi în Ştiinţa şi tehnica nr. diferite de cele ale persoanei din care a fost clonată. Este embrionul fiinţă umană în deplinătatea drepturilor sau nu. calităţi care ar putea să nu fie prezente la embrionul timpuriu. inclusiv dreptul la viaţă. şi dacă da. O altă problemă este aceea că embrionul.consideră posibilă utilizarea embrionului în scopuri terapeutice sau de cercetare.

Mulţi oameni de ştiinţă sunt împotriva clonării reproductive din cauză că nu este sigură. Dacă ar deveni sigură. oamenii de ştiinţă încearcă să creeze un embrion clonat. guvernul britanic şi tribunalele englezeşti au aprobat crearea de embrioni clonaţi şi utilizarea lor în scopuri de cercetare cu distrugerea embrionului. opozanţii clonării susţin că Autorităţii de Fertilizare şi Embriologie Umană nu i s-a atribuit vreodată autoritatea de a reglementa clonarea umană. Mulţi oameni care se opun clonării consideră clonarea terapeutică chiar mai inacceptabilă decât cea reproductivă. chiar şi dacă ar deveni sigură. În aşa-zisa clonare terapeutică. În clonarea reproductivă. în final. Totuşi. Acest unic părinte ar putea fi chiar sora sau fratele său biologic. Prin urmare. ESTE CLONAREA UMANĂ LEGALĂ? În Uniunea Europeană este interzis ca un embrion uman clonat să fie transferat în uterul unei femei. dându-i-se posibilitatea de a se naşte. Singura diferenţă constă în modul de abordare a individului clonat. Totuşi.CARE ESTE DIFERENŢA DINTRE AŞA-ZISA CLONARE TERAPEUTICĂ ŞI CLONAREA REPRODUCTIVĂ? Ambele tipuri de clonare sunt reproductive. nu respectă dreptul la viaţă al embrionului uman. ci s-au încununat de succes până în prezent. în timp ce clonarea terapeutică înseamnă crearea de embrioni în scopul de a-i distruge şi a le folosi celulele. ci este total neetică. Clona poate avea. identitatea şi bunăstarea fiecărui om creat în acest mod. CLONAREA UMANĂ: ETICĂ SAU NU? Clonarea umană încalcă demnitatea şi respectul faţă de fiecare persoană umană deoarece ea subminează drepturile sale. Aceste alternative nu numai că evită problemele etice inerente în utilizarea embrionilor umani. POATE FI REALIZATĂ CLONAREA UMANĂ? Cercetările recente sugerează că este imposibilă crearea de embrioni clonaţi care să se dezvolte sau care ar putea fi sursă de celule stem (tulpinare) funcţionale. nu ca o fiinţă umană cu demnitate şi drepturi umane fundamentale inerente. Orice tip de clonare umană nu numai că pune în pericol sănătatea şi bunăstarea umană. este tratat ca o resursă materială. unii cercetători consideră că ar fi o tehnică acceptabilă de folosit pentru a ajuta cuplurile infertile. de asemenea. care este folosit apoi în cercetare şi. 13 . Oricine doreşte să realizeze clonare umană trebuie să facă o cerere la Autoritatea pentru Fertilizare şi Embriologie Umană (AFEU) pentru obţinerea de licenţă. ar fi imposibil ca oamenii de ştiinţă să creeze şi să utilizeze embrioni clonaţi în modul în care ei doresc să-i folosească. Cu toate acestea. deoarece clonarea reproductivă cel puţin prevede ca embrionii clonaţi să trăiască. precum şi a celor placentare şi din cordonul ombilical. privind aplicarea biologiei şi a medicinii ce interzice clonarea fiinţei umane. în asemenea circumstanţe. deoarece ambele reproduc indivizi umani. Asemenea cercetări creează viaţă cu scopul de a o distruge şi. distrus. Statele care au semnat Convenţia internaţională privind drepturile omului şi biomedicina aderă automat şi la Protocolul adiţional din 12 ianuarie 1998. prin urmare. Embrionul uman. clonarea reproductivă nu ar putea fi considerată niciodată etică. Clonarea reproductivă şterge şi complică relaţiile umane şi parentalitatea pentru copilul creat care ar putea avea doar un părinte în mod legal (persoana din care a fost creat/creată). o mamă surogat. si ambii aceştia din urmă vor avea aceiaşi părinţi genetici. Societatea pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi de la Londra consideră că resursele ar trebui direcţionate spre cercetarea celulelor stem de adult. Clonarea umană în scopuri aşa-zis terapeutice este total neetică. embrionul este plasat în uterul mamei şi-şi poate continua dezvoltarea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful