Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 13 vizualizări

    Rorty Sfarsitul Leninismului

    Încărcat de

    madalyna

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat

    S-ar putea să vă placă și

    Rorty Sfarsitul Leninismului

    Încărcat de

    madalyna
    13 vizualizări10 pagini

    Titlu original

    Rorty%20Sfarsitul%20leninismului

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    13 vizualizări10 pagini

    Rorty Sfarsitul Leninismului

    Încărcat de

    madalyna

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 10
    Sfarsital leninismului, Havel si speranfa social’ La inceputul c&sii sale New Reflections on the Revolution of Our Time, Emesto Laclau spune: ,Ciclul evenimentelor care s-a deschis 0 dati cu Revolutia rusd s-a inchis definitiv... ca o forfi de iradiere in imaginarul colectiv al stingii intemationale.... Cadavrul leninismului, deposedat de toate oramentele puteri, isi dezviluie realitatea pate- ticd si deplorabila“™*, Sunt de acord cu Laclau si sper cd intelectualii vor folosi moattea leninismului drept ocazie pentru a se debarasa de ideea cd stin, sau trebuie si stie, ceva despre niste forte fundamentale, profunde — forfe care determind soarta comunitiilor umane. ‘Noi, intelectualii, am emis pretentii lao astfel de cunoastere inci de cAnd am intrat in afacere. Pe vremuri am pretins c& stim cf drep- tatea nu putea domni pand cand regi nu deveneau filosofi sau filosofii regi; am pretins cd stim acest lucru pe baza unei examinari minujioase a sufletului uman, Mai recent, am pretins ci stim c&.ea nu va domni pani cfind capitalismul nu va fi rstumat iar cultura deprofitizatd; noi am pretins ci stim acest Iueru pe baza unei infelegeri a formei si miscdrii Istoriei, Eu sper ci am atins un ‘moment in care putem scépa in sfirsit de convingerea comuni Jui Platon si Marx cd trebuie si existe modalitati teoretice cuprinzatoare de a afla cum si punem capat nedreptafii, ca opuse modalititilor experimentale mérunte. Laclau si Chantal Mouffe, in cartea lor mult dezbatuti, Hegemony and Socialist Strategy, sugereazi c& Sténga va trebui si se mult measc cu democrafia. Alan Ryan sugereaz ci cel mai bun lueru in care putem spera este ,,un fel de capitalism-al-bundstirii-cu-fati- umang, nu sor de deosebit de un ‘socialism’ cu un rol important ® Emest Laclau, New Reflections on the Revolution of Our Time (London: Verso, 1990), ix. 164 pentru capitalul privat si antreprenorii individuali“®. Fiind de acord cu aceste sugestii, cred cf a sosit morsentul s& abandon termenii | capitalism si,socialism* din vocabularut politic al Stangii. Ar fio idee bund s& incetim a mai vorbi despre ,lupta anticapitalista si sd-i substituim ceva banal si neteoretie ~ ceva de genul ,lapta impottiva mizeriei umane evitabile, Mai general, sper c& putem bagateliza intregul vocabular al deliberarii politice de stinga. Sugetez sé ince- pema vorbi mai degraba despre lacomie si egoism, decat despre ideo- logia burgheza, despre salariile de mizcrie si disponibilizari, decat despre randamentizarea muneii si despre cheltuiala diferentiaté per-elev pe scoli si accesul diferengiat la ingrijirea medicalé, decat despre diviziunea societifii in clase. Drept motiv pentru o asemenea bagatelizare, as cita teza lui Laclau dupa care ,transformarea gandirii— de la Nietzsche Ia Heidegger, de. la pragmatism la Wittgenstein ~ @ subminat decisiv esentialismul filosofic* si cd aceasti transformare ne permite s& ,,reformulim pozi tia materialistd intr-un mod mult mai radical decit a fost posibil pentru Marx, Cred c& cea mai buni modalitate de a fi materialisti mai radicali decdt Marx este si deposedim deliberarea politica de stanga, de idila hegeliand. Ar ‘trebui sé incet&im a mai folosi ,,Istoria* rept numele unui object in jurul cétuia sé ne fesem fanteziile noastre despre diminuarea siriciei. Ar trebui s& acceptam ideea lui Francis Fukuyama (din eseul su celebru The. End of History)’ c& daci tinji {nck dupa revolufie totald, dupa Radical Attul pe scala istoriei-lumit, ‘evenimentele lui 1989 arata ci nu aveti noroc. Fukuyama a sugerat, iar eu sunt de acord, cf inaintea Stingii nu se mai intinde vreo alt perspectivd romantic decit incercerea de a crea state burgheze, Gemocratice, ale bundstirii si de a egaliza sansele viefii in randurile cetatenilor acelor state, prin redistribuirea surplusului produs de eco- nomiile de piafa. Totusi, Fukuyama crede c&, o dati ce admitem ca statele burgheze, democratice, ale bundstirii sunt cele mai bune regimuri politice pe care nile putem imagine, noi, intelectualii suntem sortitiplictiselii. El considera cé sfarsitul politicii romaniice va avea acelasi efect inabu- sitor asupra imaginarului nostru colectiv ca cel pe care l-ar fi avut asupra lui Platon recunoasterea faptului cA institufiile ateniene con- ® Alan Ryan, Socialism for the Ninetios", Dissent 37 (toamna 1990), 442. % Laclau, New Reflections, 112. 94 Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man (New York: Free Press, 1992). 165 temporane erau cele mai bune pe care yi le-ar fi putut imagina. In caliratoa de adept al lui Strauss si Kojéve, Fukuyama regretf aceast Saabusice. fa tradifiaintelectuald cdreia el fi apartine,filosofia politics texte flosofic prim. Politica utopied, acel gen de politica a circia paradigmé este Republica lui Platon, este ridacina gindiri flosofiee, Potrivit unei concepti straussiene, in spatele a ceca ce Heidegger snumeste ,metafizica occidental st& speranta dea crea o societate al urel exou este mai degraba Socrate, decat Achille sau Themistocle. Prin armare, a dndbusi idila politica insearand a s&rici viata noastra intelectuala $i, probabil, ao face imposibilé, Straussieni tind s4 fie de cord cu heideggerienil c& sfirsitul metafizicit inseamné inceputul ‘hnu pustio nibilist, un pustiu In are se prea poate ce libertaile burgheze si fericirea burghezd si devind universale, dar in care nu va exista nici un cititor apreciativ al li Platon. Bi tind si fie de acord cu Kojéve cd dacd renuntiim la ,idealu! platonic-hegelian al Omului intelept*, daca ,negim cA valoarea suprema este inclusi in Con- stinja-de-Sine“, atunci ,diminuim sensul oric&rui diseurs uman’ Nefiind deloc de acord cu Kojve, eu a5 sustine c& genul de idité Platon-Hegel-Marx Heidegger, dilaistoriei lumii, este ceva fara de care viaja intelectual gi politica de stinga ar duce-o mult mai bine — A aceastd idild este o scari pe care ar trebui s& 0 aruncim acum. Eu ‘au am ineredere in modul in care Kojéve si-a lsat domninaté imagi- nafia de secfiunea Stipin-Sclav a Fenomenologie! lui Hegel ~ si in special de pasajul care sugereaza cl seriozitatea moral depliné si, probabil, constiinja intelectualé deplint, este posibill doar pentru cel Fmplicafi int-o lupt& pe viafS-si-pe-moarte. Utilizarea de cltre Kojéve 4 acelui pasa} impacd descrierea lui Hegel a istoriei ca povestire = onstiinfei-de-sine crescinde cu partea sAngeroasd a marxismului, partea specific Ieninisti. Kojéve, Strauss, Adomo, Nietzsche gi Fleidegger sunt legati de Lenin si Mao printr-un impuls de a extirpa: fie de a desfiinfa burghezia ca clas, fie de a extirpa cel pufin cultura barghezs, cultura despre care Nietzsche si Heidegger au crezut cf va transforma Europa intrtin pustiu. Acea culturd ~ cultura ,ultinmalui a" al lui Nietzsche ~ este corespondentul contemporan al culturii Care 1a trimis pe Socrate la moarte: ambele sunt culturi pentra care: constiinfa de sine nu este virtutea suprema si pentru care idealul platonic-hegelian al Omului Jntelept ou € chiar atat de important. ican % Alexandre Kojeve, Introduction to the Reading of Hegel: Lectures on "The Phenomenology of Spirit" tad. 3H. ‘Nichols, Jr. (Ithaca, N.Y.: Cornell University Press, 1969), 91. 166 Datoriti marsismului, termenul cultura burghezi" a devenit un mod de a grupa impreund orice si tot cea ce este dispre{uit de catre intelectuali, Deaumirea acestei adundturi cu acest nume a constituit modalitate de face legitura dintre idila creajiei-de-sine a intelectua- tutui si dorinfa muncitorului oprimat de a expropria expropriatori Astfel de legituri ne-an permis si pastrdim ceea ce este mai bun din ambele lumi: am fost in stare s4 combinm dispreful traditional al {nfeleptului pentru cei mulfi cu credinga cd cei multi ce apartin bur- ‘gheziei degenerate prezente vor fiinlocuiti cu un nou gen de cei multi —clasa muncitoare emancipata. Dar acum cd noi, intelectualii de stnga, nu mai putem fi leninisti, trebuie s& facem fat unor intrebari pe care leninismul ne-a ajutat si le evition: Suntem interesafi mai mult s4 alindim suferinfa sau s& creim o lume potrivit& pentru Socrate si astfel, pentru noi? Ce se afla in spa- tele regretului pe care il simfim atunci cdnd suntem fortaji si conchi- dem ci statele burgheze democratice ale bunstarii sunt lucrul cel mai bun la care ne putem astepta? Este tristefe la gindul ci cei siraci nu se vor elibera niciodata complet de cei bogati, cd solidaritatea unei bund- stiri generale cooperative nu va fi niciodata atinsi? Sau este, schimb, tristefe la gindul cd s-ar putea ca noi, oamenii care apreciem constiinja-de-sine, sé fim nesemnificativi pentru soarta umanitatii? Ca s-ar putea ca Platon, Marx $i noi insine s& fim doar niste excentrici parezitari, triind de pe urma plusvalorii unei societéti Ja care nu putem contribui cu nimic special? A fost oare setea noastrii de idila istoticé-alumii, si de teorii profunde despre cauzele profunde ale schimb&rii sociale, determinati de preocuparea noastré pentru sufe- rinfa umand? Sau a fost cel pufin in parte o sete de un rol important pentru noi ingine? and acum am sugerat cd Fukuyama, la fel ca Nietesche si Kojéve inaintea lui, nu a fost ingrijorat de sfarsitul istoriei, ci de sfarsitul filosofieiistoriei si astfel, al idileiistoriei. Ceea ce il deranjeaza este abilitatea noastrd scdzutd de # folosiIstoria drept obiect in jurul c&ruia noi, intelectualii, ne putem incoldci fanteziile noastre. intr-adevar, aceasti abilitate a fost diminuat. Ca si-l citez pe Laclau din nou: _,Dack prin ‘sfargitul istoriei’ se infelege sfarsitul unui obiect ce poate Fi injeles conceptual, cuprinzind intregul real in spatialitatea sa dia cronica, atunci suntem in mod clar la sfarsitul ‘istoriei’*””. Dar dacd astaeste ceea ce infelegem, atunci ar fi mai bine si spunem cd ceea ce % Lactau, New Reflections, 8%; subliniorea adiugatd. 167 sea sfargit este convingerea noastra cl existé vreun oblect ~ Suvct” timan, Voinga lui Dumnezeu, procesul evolutiv, Istoria, sau Limbajul, de exemplu a cdruiinjelegere conceptual mai bund vaspori sansele noastre de a face cea ce trebuie. ncercarea lui Laclau de a fi materialist mai radical dec&t Marx il determind si spund cd pierderea acclei convingeri ne lasa la ,ince- putul istorii, in punctul in care istoricitatea dobandeste in cele din rma recunoastere deplina*™, Sunt de acord, dar eu cred c& a recu- noaste istoricitatea pe deplin ar insemna si nu pierdem din vedere niruntele moduri experimentale de a alina suferinga si de a infrénge hodreptatea. Ar insemna sk pstrdm in minte cu fermitate distinctia dintre politica de stanga real ~ adicd, inigiativele de diminuare @ suferinjei umane — si politica culturala. Ar insemna si ne molfumim cua fi concreti si banali cand vorbim despre politica realé, oricat de abstracfi, exagerati, expansivi si juctusi devenim atunci cand me fntoarcem, intr-o dispozitie de relaxare, spre politica culturala. ‘Omultime de fantezii pot si se sprijine pe propriile puteri fird a i incolacite in jurul unui obiect vast ce poate fi infeles conceptual, ‘Acestea sunt fanteziile familiare, banale, impartsite de cfitre cei edu cati si needucati, de cdtre noi, intelectualii clasei de mijloc, din uni versitile americane si europene si de etre oamenii care trliese in ‘suburbiile din afara Limei. Ele sunt fantezii concrete despre un viitor Jo care toatl lumea poate s& obfind o slujbi care s&-i aduc satisfactit, pentru care si fie decent platitl sn care si fie protejata de violeng si tumilire. De la Platon incoace, noi, intelectualii, am suplimentat aceste fantezii banale, locale, concrete, m&runte cu un set de fantezii mult mai sofisticate, mai obscure si mai vaste. Intre Platon si Hegel, aces- tea au fost fantezii care au legat fanteziile concrete marunte de 0 povestire despre relafia fiintelor umane cu ceva anistoric ~ ceva de ¢genul Inj Dumnezen seu a Natori Umane sau a Naturii Cognoscibile Stiinfific a Realitarii. Dup’ Hegel si, in special, dup Lenin, am trecut Jao povestire despre relafia fiinfelor umane cu Istoria. Istoria insisi, reificat’ in ceva care are 0 forma gio migcare, a luat locul unei puteri atemporale. Dar noi mai explicam ine motivul pentru care fanteziile mirante na au fost realizate, pretinzdnd c& implinires lor depindea de Gabilirea unei relatii cu ceva mai mare si mai puternic decAt noi ingine, Noi spunem, de exemplu, ci eforturile noastre au esuat pand acum deoarece n-a Sosit inc ,momentul istorie potrivit". —— id. 84. 168 Credinfa noastra, a intelectualilor, in astfel de explicay permis si simim o& putem fide folos nonintetectualilor, spunandu-te eum pot obfine ceea ce-si doresc, ce ar fi necesar pentru ca unele fantezii mArunte pe care le impirtisim cu tofii si. devind adevarate. ‘Astfel de explicafii ne permit s& simtim cf talentele noastre speciale sunt bune nu numai pentru a ne oferi nout ingine pliceri private Sofisticate ~ cA aceste talente au utilitate social, cf ne permit sa func~ tionam pe post de avangerda int-o lupts umant universalé. Dela Hegel jucoace, am fost in stare si ne considerim drept intemalizénd Logosul Personificat, drept devenind una cu constiinta-de-sine crescAndé a loi Dumnezeu, realizarea sa de sine in istoria xasei umane. O dati cu Hegel, ,.storia Lumii* a devenit numele obscuritatit inspiratoare pro usd prin obliterarea diferentelor dintre imaterial si material, atemporal i temporal, divin si uman, Versiunea marxist-leninisti a acostei Obscurititi numite , storie ne-a ajutat nu numai sine invingem teama de elitism, dar gi sé ne satisfacem potia de singe, permifindu-ne sii ne imagindm luafi pe sus de catre masele revoltate — taragi spre ghilotina {storiei, altarul pe care burghezia va fi sacrificati redemptiv. ‘Aga cum vad eu lucrurile, trecerea lui Hegel de la fantezii despre salvarea individuala prin contactul cu o alti lume obscura, la fantezii despre sfarsitul obscur al unei succesiuni istorice a fost un pas inaint "Asta pentru cl a prevestit un fel de protopragmatism. Ea ne-aajutat si jncetim a mai vorbi despre modul in care lucrurile au fost dintot- deauna destinate sé fie ~ voin{a lui Dumnezeu, calea Naturii ~ 5i sa Sncepem a vorbi despre modul in care lucrurilen-au fost niciodata, dar ar putea deveni cu ajutorul nostru, © daté cu Hegel, intelectualit au fnceput si treacd de la fantezii despre contactarea eternitifi la fantezit despre construirea unui viitor mai bun. Hegel ne-a ajutat si ineepem si inlocuim cunoastetea cu speranta. Desigur ci aceasti substituire n-a fost in nici un caz totala la Hegel. Hegela incercat inci sa divida cultura in parti etichetate Filo~ sofie', ,Art&, ,Stiingé a Naturii* gi altele asemenea, si a incercat si confere prioritate filosofiei, fn special, el a insistat cA exist ceva rnumit , Sistemul" sau ,Cunoasterea Absoluti*~ceva atat de mare si de stralucit structurat inc&t sf elimine orice rimisifa de obscuritat. “Aceasti insistent cd ar putea exista un obiect desAvarsital cunoasterii ‘2 provocat batjocura justificati din partea, printre alfii, a lut Kierkegaard, Marx si Dewey. Nimeni pani la ei, cu exceptia posibili a lui Kojéve, n-a luatin serios ideea c& existi ceva numit,,Filosofie” -a ating destvarsirea 0 dati cu Hegel. Noi l-am tratat mai 169 degrabi pe Hegel ca pe 0 reductio ad absurdum a ideti de Cunvasters ‘Absoluta si am abandonat astfe] idealul platonic-hegelian al Omului infelept. Noi am inceput s4 ne multumim cu a spune ceea ce Hegel insusi a spus 0 dati, iar Marx si Dewey au spus destul de conseevent: ci filosofia este, cel mult, timpul su prins in ganduri, ‘Manx a continuat si fad ceea ce Hegel 2 ficut doar rareori. El a incereat s& prind4 timpul sfu in ginduri calculand cum ar putea i el imbuntifit in avantajul generaiilor viitoare. El a luatistorismul si protopragmatismul lui Hegel mai tn serios deodt a reusit Hegel insugi Bh Te ia, deoarece el a estompat distinctia dintre a ingelege lumes si @ stiicum si o schimbim, Sugesta lui a fost ea ar putea fi schimbatt Jaspre mai bine prin falocuitea capitaismului cu comunismal st prin jnlocuirea culturii burgheze cu noi forme de viata culturala care vor ua nastere in mod natural din emanciparea clasei muncitoare. Apeast sugestie marxisti a fost mostenirea principala a operei lui Hegel pentru imaginafa socialde ultimelor dou® secole, Trecerea de lt Spi- Frrul Lumii la clasa munoitoare a ficut posibilé salvarea sperantei hegeliene sia narafiunii hegelienea Istoriei ca expansiunea Libertiii de Sistemul hegelian. "Aceasti sugestie trebuie abandonat& acum. Evenimentele lui 1989 j-au convins pe cei care mai incercau inc s& se agate de marxism ci vem nevoie de o modalitate de a prinde timpul nostra im giriduri si de un plan, pentra a face viitorul mai bun decat prezentul care s& abendoneze referinfa la capitalism, la modurile de via burgheze, la ideologia burghez% gi la clasa muncitoare, Trebuie sé renuntém la bbscuritatea marxistd, asa cum Marx si Dewey au renunfat la obscu- ritatea hegeliand. Nu mai putem folosi termenu! ,capitalism™ pentru a Gesemna atat ,o economic de pita cat si ,sursa intregii nedreptati contemporang, Nu mai puter tolera ambiguitatea dintre capitalism ca modalitate de finantare a productiei industriale si capitalism ca Marele Lucru Riu care e responsabil pentru cea mai mare parte @ sardeiei umane contemporane, Nici nu putem folosi termenul,ideo- Togie burghezi* pentru a desemna atat ,credinfe potrivite pentru societifji centrate in jurul economilor de pia" cat gi tot eeea ce tine de limbajul siobiceiurile noastre de gandire si care, ack ar fi inlocuit, or face fericirea si libertatea umand mai usor de realizat". Niei mu putem folosi termenul de ,clasé runcitoare pentru a desemna atét rei cdxora li se ofera cei mai puini bani si cea mai putina securitate Jo economiile de piats“ cat si ,oamenii care intruchipeaza adevarata naturd a fiinfelor umane*. 170 ‘Aceste ambiguitati ne vor pare intolerabile dact suntem de acord, asa cum suntv, cu Jurgen Hebermas in legatura cu lecfia tui 1989. EL serie dupa cum urmeaza, in volumul su de reflecfii supra evenimen- telor acelui an, Die nachholende Revolution: _. schimbarile revolutionare care culmineazé sub ochii nostri in momentul de fat& contin o lectie nsechivoca: societatile complexe nu se pot retnnoi, dacé nu lasa intacté logica auto-regléil unoi ‘economii de piata. Intrebuintarea de stinga a termenilor ,capitalism', ,,ideologic burgheza" si ,clas& muncitoare" depinde de pretentia implicit c& o putem duce mai bine decat o economie de piafa, c& noi cunoastem 0 opfiune altemativa viabili pentru societéjile complexe orfentate tehnologic. ins& cel putin pe moment nu cunoastem nici o astfel de altemnativa. Oricare ar fi programul pe care stanga |-ar putea dezvolta pentru secolul XI, acesta mu va include nafionalizarea mijloacelor de productie sau abolirea proprietitii private. De asemenea, nue posibil ca el $8 includ detebnologizarea lumii, pur si simplu pentru o& nimeni nu se poate gindi la o alté modalitate de a contracara efectele vechilor inifiative tehnologice-birocratice rele decat dezvoltarea unor noi si mai bune inifiative tebnologice-birocratice. Sunt de acord cu Habermas cénd continua prin a spune c& ,stinga nnon-comunisti nu are nici un motiv si fle deprimatt si cl au exist nici un motiv pentru abandonarea speranfei ‘n ,emanciparea fiinyelor umane din imaturitate voit (selbstverschuldeter Unmiindigkeit) si din condifii degradante de existenta“®*, ins& nu am nici o intuifie clara cu privire la ce mecanisme er putea tealiza aceasta speranta. De exem- plu, atunei cfind Alan Ryan spune c& ,este imposibil sf credem c& ar trebui si renunfim la speranta c& planificarea in linii mari reduce pierderea si ci, in orice caz, ea diminueazi irationalitifile productiet si distributici", mi-ar place foarte mult si fu de acord cu el. Dar nu Simt nici o ineredere. Nu cred c& mai am prea multi injelegere cu privie la opfiunile care rimin deschise planificatarilor economici ¢ nici cu privire la ceea ce poate sau nu poate fi dat, fara nici un tise, pe nina statului. Detest satisfactia plind de sine pe care admiratorii lui Reagan $i Thatcher au resimfit-o la prabusirea marxismului si sunt ingrozit de tendinfa, care se regaseste priatre intelectualii din farile 85 Jurgen Habermas, Die nachkolende Revolution (Frankfurt: Suhrkamp, 1990), 196-7, ‘id, 203 im Contral-Europene recent eliberate, de a asuma cd piefele libere rezolvi toate problemele sociale, Dar aceste reacfii nu sunt suficiente pentty fii oferi un sens olar despre cum ar trebui si fie legat puterea statului de deciziile economice. Nu cred ci sunt singur in aceast Situatie 1 ma refer la propria mea incuroituri doar ca la un exempt die cxea ce mi se pare a fi o incurcdturi rispénditi in rndurile fatelectualilor de stinga. Nu avem nici un motiv i fim deprimati, dar nici nu aver o idee prea clara despre cum si ne facem folositori. ‘De vreme ce capitalism nu mai poate functiona drept numele pentru surse sriciei umane, sau yelasa muncitoare drept numele nei puteri redemptive, trebuie s& gisim nume noi penta aceste Iuoruti, Dar dac& nu se intémpl ca 0 now metanarafiune s& o inlo- caiased in cele din urma pe cea marxisté, atunci va trebui si earac- terizim sursa siriciei umane in moduri neteoretice si banale ca ‘jdeomic", ,egoism" si urd. Nu vom avea nici un alt nume pentru Daterea redemptivi decat ,noroc*. Dac noi, intelectuaii, vorbim Pentel ca vulgul, va fi dificil si continudim s& credem ci talentele noastre speciale ne fac potriviti pentru pozitii in avangarda luptei Impotriva nedreptitii. Céci nu pare si existe nimic in particular pe cate noi sil stim $i pe care si nul sti toficeilalfi, Vechile fantezit Sbscure de amploare sunt apuse, iar noi am rémas doar eu cele Concrete marunte~cele pe care obisnuuiam sé le considerim simptome ale reformismutai mic burghez. ‘Acest sentiment, c& nu mai putem functiona pe post de avangarda este, ered, ceca co se aflé la baza sentimentulti réspandit, chiar si printe cei de stinge care nu fi atribuie nici o utiitate hui Strauss $i Kojéve, cf stia el ce stia Fukuyama. El s-a legat de pierderea Isto- rei" ca termen pe care noi intelectualii il puteam folosi in auto- Uescrierile noastre, il puteam folosi pentru a ne asigura cf aver fanetie social, of ceea ce facem noi este relevant pentri solidaritatea mand, Inventand , [storia drept numele unui obiect care putea fi dnteles conceptual, Flegel si Marx au ict posibilpstrarea att aide povestiri crestine despre Logosul Personificat, ct si a sentiment Prestin de solidaritateimpotriva nedreptati, chiar si dupa ce am pierdut credinfaretigioasa, Dar acum trebuie fies depdndm o nou metanara fiune care sf nu mentioneze capitlismul, dar care sia totus acecasi putere dramatic i aeelai caractr imperios ca narajiunca marxist fle Ej renunfim la ideea c& no, intelectual, suntem considerabil mai buni Gecdit concetitenii nostri la aprinde timpul nostru in glinduri, De vreme 172. comm am nici o idee cu privire la cum am putea face cel dintdi Incra, sugerez sé! facem pe cel din urma. \VREAU SK MA INTORC ACUM LA PROPOZITIA LUI LACLAU despre faptul ci Lenin gi Revolujia bolsevicd au iradiat timp indelunget “imaginarul colectiv al stingii internationale”. Nici o miscare politics ‘hu poate supraviefu prea molt fird o astfel de iradiafic,iadiagie prin evenimente concrete $i indivizi eroici. Dact n-ar fi fost nici un Lenin fi nil o Revolufie bolsevicd, daca ar fi rebut sf ne decidem pur s Simpla pentru revizuirea de’cltre Marx a povestitii obscure a lui Hegel despre Logosul Personificat, imaginarul nostru colectiv ar fi Facetat demult sé straluceascd, Prin urmare noi trebuie si ne intrebam acum: Ce evenimente ar putea inlocui Revolutia bolsevicd, si ce personalitate Lar putea inlocui pe Lenin, in imaginatile generatiei Pascute in jurul Iui 1980, oamenii care vor fi studenfi de stanga tn ‘anul 2000? Ce ar putea iradia imaginarul colectiv al celor de stinge pentru care este de Ia sine infeles faptul ed proprictatea de stat a mijloacelor de productie nu mai este 0 opfiune? ‘Un réspuns plauzibil la aceasti intrebare este: succesfunes de evenimente din Cehoslovacia in ultimele luni ale Tui 1989 si personalitatea lui Véclav Havel. Nu am nici o idee despre cum ve eentinua acea revolufie si nici o-presupunere bund dacii consensul moral si politic care I-au adus pe Havel la putere va diinui. Dar presupun ed nict Havel nu are. Unul dinte cele mai surprinzitoare si Feconfortante ucruri in legatura cu Havel este cd el admite bucuros o& hhu are, Havel pare pregitit si meargi pani la capit in procesul de Substituire @ perspicacitafii teoretice cu speranta neintemeiatd. Aga Gum afirma in interviurile adunate sub titlul Disturbing the Peace, “{S]peranga nu este prognosticare". Pe parcursul acelor interviur, el “ubliniazd ipsa Tui de interes pentra forge fundementale, orientiti istorice gi obiecte ample, care pot fi infelese conceptual. Urmatorul ‘pasaj, descriind evenimentele din 1967-9, este tipic: Cine ar fi crezut — pe vremea c&nd regimul Novotny, se degrada deoarece intreaga natiune se comporta asemeni {ul ‘sek (Sve, Gin romanu! [ui Jarosiav Haéek] ~ o8 jumaitate de an mal tarziu ‘aceeasi societale va-da dovad’ de un spirit civic vertabil si o& un Sn mal tari, aceeas| societate pang nu demult apatica, sceptic& $1 demoralizata va infrunta cu asemenea cura] si inteigenta 0 putere strdinal Si cine arf banuit 8, dupai ce a trecut abia un an, Eoeeasl socletate va cddea inapai, la fel de repede precum bate 173 vvantul, intro stare de demoralizare de daparte mai profunda decat wea originalal Oupa toate acaste experiente, trebule sé fim foarte prudent In ceea ce priveste ajungerea la vreo concluzle despre Zum suntem sau despre os se poate astepta dela no! | Noi inseamna aici ,noi, cebii i slovaci, dar ceen ce spune tafel functioned la fel de bine si duck considertin c& tnseamand ‘noi, fiinfele umanc'*. Lenin nu at fi fost de acord cu Havel cd ,trebuie si fim foarte pradenti in ceea ce priveste ajungerea la vreo concluzie despre cum Patent sau despre ce se poste astepta de Ia noi". Potrivit tui Lenin, settetiemul stinffic ne-a ofert instrumentele pentru a formula $i Gemonstra adevarul unor astfel de prognosticari. Lenin ar fi asteptat ce eoria marxists s8 retro-zicd cel putin, dacd nu chiar sé prezicé, Comportamentul variabil al cehilor si stovacilor in diferte moments ‘once. Dar sfarsital leninismului ne va scipa, cu-putin noroc, de speranfa in ceva de genul socialismului stintfic, in orice sursi Puvlani de prognosticare intemeiata teoretic. Ne vallsa, sper, doar eu ane ce Martin Jay numeste ,socialist ai sfarsitului de sceot, Acestie cect ameni care cred, aga cum spune Jay, cA ,[E]xista destule de facut si fard afi obsedati de nevoia de a mésura succesul modest care fi ear putea recunoaste, in compara cu. modelul descurgiator al ‘une! ordini sociale complet reabilitate, totalizate normativ" ‘Havel este, in sensu lui Jay, un ginditor al sfargitului de secol, dar elnu este un socialist al sférsitalui de seeol. Revolutia asupra clreia prezideaza n-a avut det mai bune decd aceea de a inapoia proprie- Tile exproprate side a vinde la un pret de nimic fabrcile nation” Tizate, oricitor antreprenori privafi care vor si le cumpere. Timothy _ 7 Vaclav Havel, Disturbing the Peace (New York: Knopf, 1990), 109. 4 patem pine refuzul lui Havel de a prognostic, nt-un context american Jnteebind, «Cine ari ghicitcdclasa de milocaalbilor, care arecunoscut epi” ee rrogie armatel de elle Truman, risturnarea de oltre Cortes Suprenss & ee ase aaie-dar-egal, si margurile de eliberare ale Tui King, clasa de milo dere asta transforma pe King int-un erou de manual seola, vor decide 2 ait Sere mal important ste reduc tale locuitoritor dn suburb decat sf aerofejeze copii din ghetour prin constuirea nor adpostr sigur pont ei? EPO poate sit acd nu cumea peste un deceniu aceeai clasd de miloc ¥ fi Sexgusata de propria Mcomie 51 ni va alunga pe tcalogi care au stamit ‘egoismal stu" Martin Jay, Fin-de-Siéele Socialism and Other Essays (London: Routledge, 198g), 13. Direoia pe care o adopt tn acest seu fi datoreacd multe desbate Se Bate fay a otaizai™ ip aceasth carte gi fa Marxism and Tovalty (Beskeley: University of California Press, 1984). 114 Garton Ash @ declarat cli alegerea pentru functia de presedinte intro Dubéek si Havel a devenit clara atunci cfind oamenii din Praga s-au frezit spundnd, ,Dubéek este, desigur, un om remarcabil, dar el este, ei bine ~ce putem spune? —el este, la urma urmelor... un comunise Unul dintre motivele pentru care noi tofi cei din stanga international va trebui sé elimindm din vocabularal nostru termeni precum ,capita- lism", , cultura burghezi (si, din pacate, chiar si socialism*)'™ este acela 8 prietenii nostri din Europa Central gi de Est ne vor privi cu nneincredere dacd vom continua sé fi folosim. Cu cat vorbim cu mai ‘multi cehi, polonezi si maghieri cu att va trebui sf renunfém la mai ‘multe obiceiuri vechi, De exemplu, va trebui sa incetim a mai regreta Razboiul Rece, s& incetéim a mai scuza stalinismul unor oameni ca Sartre si 8% incepem si realizim c& pentru un ech expresia ,idila ‘Comunismului Statelor Unite suné la fel de ciudateea ,idila Alianfet Germano-Americane“ pentru un evreu. ‘Parte a motivului pentru care secolul urmitor ni se pare atat de inexpresiv si fir form este acela o& noi, intelectuali, ne-am obignuit sé gindim in termeni escatologici ai istoriei-lumii. Am devenit intoleranti fa «!- orice allceva mai neinsemnat, nemulfumifi de SolUfii peticite $i masuri provizorii, Nici nu apuciim bine s& credem c& ‘vem o idee despre ce i-ar putea ajuta pe copiii din ghetourile din Statele Unite cf ne gi dim seama de faptul ci ideea noastré mu are nici orelevanta pentra copiii din Uganda. Atunci ne simtim vinovafi cm vem o teorie care si aibé in vedere copiii de pretutindeni. Nici nu ‘vem bine o sugestie despre cum s4 minimalizam poluarea in Los ‘Angeles ci ne si dim seama cf ea e irelevanté pentru Caleutta, iat ahmci nee rusine c& suntem etocentrici, Parte din mostenirea noastra de la Hegel si Lenin este aceea c& ne simgim vinovati c& nu aver nict tun proiect planetar in care s& subsumim sperantele noastre locale, nici —_— 16 pre sfigitl ear sale Socialism in America (San Diego, Calif: Harcourt Brace Jovanovich, 1985), Irving Howe scrie, “Sa presupunem int-adevar od am djunge Ta concluzia of echeca de socialist creeazd mai multe probleme decés Splufloneagd; atunci artebui si Incercim si gisim un nou vooabular, ceva care etrecem acum mai mult din timpul nostru cu 6 sofia postmodemistl si cu ceea co ne place si considersim studi sore cele. transpresive™si,.subversive", decatdeliberdind ou psivire la te ar putea reenergiza Partidul Democratic, sau la cum si rambursém programele'”! Head Start! fr ultima vreme ne-am concetrat asupra politicii culturale si am incereat si ne convingem pe noi insine c& politica culturala si ip special cea academic& sunt in relagie direct cu politica reali, Am aoeyeat sf credem c& incitarea pSrintilor studentilor nostri va jul nai devrerne sau mai tirziu, la risturnarea insttupilor nedrepte, Atta timp eft putem crede asta, mai putem simticd talentele datoritd clrora am obtinut slujtele noastre comode in universititi sunt folosite in aermele solidaritifij umane, Putem scapa, cel putin pentru o vreme, de banuiala ci nu facem decat si folosim acele talente penta placerile noastre private, in ajutorul proiectelor private de auto-creatic. ‘Dar banuiesc c& aceste manevre sunt doar modalitifi de a amna fntrebatile care ni se vor pune de cate studentii al c&ror imaginar olecti a fost iradiat mai degraba de Havel decat de Lenin. Acestee sunt intrebiri despre ce anume am face daca am dobanci dintr-o dati putere politica adevarat: ce fel de utopie am incerca si creim sicum 101 programele Head Start sunt programe americane © dezvoltare pentru copii, Ele servese copii cupring! im varsti de 0-5 ani, familie ages, femei fore ate gt au dep el principal pregitirea pentru scoala copiilr din fam ‘cu un venit sczut. (Nota traducdtorului) Ta Sine pare din cvea ce so petece sub fill de ,studii cultural’ Te universe Statelor Unite mi se pare ef bine desris prin cuvintsle pe fate Reaneeth Burke (pe care voi debate tai tzu) lea folosit pentra 2} ie PE eee ee uirsmul ,Oricui ar spune ‘Aceast lume moder est 0 Boas arena ar putea spunde ‘Dar ce exemplu perfect de boal” Afintates 58 Tere etite goliinoastre recente ,risufateesteaparentl, Am putea doascmetet bufonee Gcedbilx gin) aspecal seninentl al ambos. Furst sth ot ce utesofe! cel mal rudimentar gen de consolar. Sunt toate suazie Jgomotoase? Ear putea contracara pedind pentru un cultnecritc ‘al zgomotul sr heare? El ar dezbate frormusefile’ duo. Aparent activ, ela fost fs eae al a pei inte toate sistema, o raetod elaboratl de asia of eet printrco hexarave de a selésa in voiacurentu®, (Burke, Aides Toward Fauve. rept [Los Altos Clit: Hermes, 1959} 33) Accasté deseicr8 Faster Te ngooll Tasuflte ise pare 08} ze aplic, te exempla. dest de Tiare us Frederic Jameson Posinodernism: Or the Cultural Logie of Late Capitalism (Dutta, N.Y. Doke University Press, 1991). 176 ‘am Jansa-o? Sper o& puter nvaja si rispundem la astfel de intrebari spundnd ef, pe moment, nu avem nici o idee clar& despre cum ar ara wPordine socialé reabilitati, c& nu putem schifa nici un plan solid pentru bunéstarea cooperativd egalitar ale caret pisouri le ntrezirim Fr visurile noastre, Totusi, putem ofert o lung’ Jisté de legi, acorduri internationale, rectificiri de frontieri, decizii juridice si altele ase- ‘menea, pe care am incerca si le promulgim. Pontra a fi satisficuti cu a oferi un astfel de raspuns, va trebui si trecem peste teama noastri de a fi numiti ,reformatori burghezi", sau spragmatisti oportunisti", sau ,ingineri sociali-tebnocrafi" ~ feaire Roastra de a deveni simpli ,,liberali* ca opusi radicalilor“”. Va ‘rebui s& depisim speranfa intr-o succesoare a teoriei marxiste, intt-o teorie generald a oprinrii care s& ofere un punct de sprijin ce ne va permite si rastumim simultan nedreptatea rasialé, economicl si de gender. Va trebui si deptsim ideea de ,ideologie™ idee pe care Havel 2B ridiculizeazd cénd spune c& un indiofu al bunului comunist este oo 15 Doi prieteni care au criticat pretenfia mea de a fiun discipol credincios al ui Sohn Dewey — Richard Bernstein si Thomas MeCarthy ~ au citat ‘mpotriva vaca passjl din Liberalism and Social Action (The Later Works af Jol Dewey [Carbondale: Southern ‘Tiinois Univeristy Press, 1987}, 11:45) in care Dewey pune ef liberalism rebuie si devind radical, prin ‘redial’ injelewindu-se ercepia neces unorschimbdri totale i structura instnpilr si activated ‘corespunzatoare pentru a produce ‘schimbirile... ‘reforme’ care se ocupa jeaind de eorcrevzednd de etal ich a avea un fel social bazat pe un plan general, difer8 in Intregime de efortul de re-formare, {in sensul st literal, a scheme’ institufionalea lucnsitor... Dacd radicalismul e definit drept peroeptia nevoil de schimbare radicald, atunei astézi, orice liberalism care mu este in acelasi timp $1 radicalism e jrelevant si condammat, Tnterpretez acest pasaj ca presupundnd afirmatia pe care Dewey 0 face cu cedteva pagini mai devreme, e8 ,sistemul care e cunoscut sub umele de capita- figm cate o manifestae sistematicd a dorinjelor si seopurilor elite intro ‘epoctt aflatd permanent sub ameninjarea sSriciet si perpetuaté acum, intr-o epocd a sabundentei potentiale mereu-crescnde™. Aceasta afirmatie mi se pare pregitd— ae augeatiae& stim cum £8 falocaim capitalismal cu cova mai bun, cit fs feea ce priveste abandenfa mereu-crescénd, Cred cd Dewey a fost tentat uncots ‘i special in anii "30, sk presupund cl stiam deja o alternativi satisfacdtoare la eonomiile de piaf§i proprietatea privatd. As vrea ca aceasté presupunere sift fost adevaratd, dar nu cred ca a fost. Dup& 1989, vad si mai pufin temei pentru 2 sae einga are cova care s& aducd cit de eft cu un plan cuprinzitor” pentry _schimbari profunde in structura jnstitufiilor’’, Mi-ag dori sincer s& avem, dar wend cand mu pot cit pnd la capt un atl de plan, voi continua st consider descrierile de sine ale lui Bernstein $i McCarthy drept ,,tadicali* ca pe niste ‘xerifii drigufe de nostalgic. a7 acela cf el ,subserie i 0 ideotogie si cree cf oricine mu subscrie la acer pule prin urmare si subscric la oath ideologie, degarece el nugi poate imagina cd cineva nu ‘subscrie la nici o ideologie“’™*. Aceasta va presupune remunfarea la pretenfiac& sofisticarea filosoficd sau literaré ee importantd deoarece ne pregiteste pentru rolul crucial indispen- ‘sbil din punct de vedere social, pe care istoria ni Larepartizat—rolul de ,critici ai ideologici™. ‘in sfirsit, ca sd revin la tema cu care am inceput, aceasta va pre- supune abandonarea Istoriei ‘ca substitut temporalizatal lui Dumnezeu aaeal Naturii, ca un vast obiect obscur in jurul cdruia sl ne fese% fanteziile noastre locale concrete. Yn schimb, am putea ajunge S& fenieZjenim athiva treoutului asa cum ne-a sugerat Kenneth Burke

    S-ar putea să vă placă și