CONCEPTUL DE

PARADIGME

FAMILIALE
 METAFIZICA
PATTERNULUI
Diferențiază între modelul tranzacțional de cercetare a familiilor de
schizofrenici și modelul etiologic.
Existența unei legături cauzale între structura familiei și
comportamentul psihotic.

CAPCANA GANDIRII LINIARE

T1 F1

T2 F2
 Paul Dell
 “comportamentele membrilor familiei care alcătuiesc împreună aspecte
variate ale patternului, nu se cauzează unul pe altul în manieră liniară, ele fiind
coevoluționare.”
Nu vorbim de cauzalitate ci de modul în care elementele constitutive ale
familiei sunt puse în concordanță.

David Reiss
 stipulează nevoia de a privi o familie ca pe un întreg, necesitatea de a crea o
paradigmă a familiei, care nu se poate reduce la percepțiile sau reacțiile unui
membru individual al familiei.
 a incercat să coreleze stilurile de interacțiune familiale cu tulburările care
pot apărea la indivizii din astfel de familii.
 tulburările au de a face cu inabilitatea manifestată de paradigma familiei în
procesarea informațiilor când câmpul intern sau extern se modifică radical.
 paradigma se poate “defecta” putând duce la destrămarea familiei sau la o
direcție mai pozitivă, la schimbarea paradigmei, familia prinzând forțe noi.
 Experimentul lui Reiss
Într-un raport de cercetare ce indica legătura dintre stilurile de
interactiune familiale cu procesul de gândire individuală, Reiss decrie un
experiment de “problem-solving”, care a vizat 3 populaţii:

 8 familii cu membrii diagnosticaţi cu schizofrenie

 8 familii ai căror membrii aveau tulburări de caracter ( “ tulburare de

caracter severă însoţită de retragere socială” )

 8 familii normale
 Desfăşurarea experimentului
Sarcina subiecţilor era să ordoneze un grup de 15 jetoane, fiecare
dintre ele conţinând câte o secvenţă de silabe fără sens: PVK, PMVK,
PMSMSVK.

Experimentul în sine era alcătuit din 3 părţi:

 Sarcină individuală ( fiecare membru, stând într-o cabină separată, ordona

singur jetoanele)
 Sarcină de familie ( fiecare membru al familiei primea aceeaşi serie de
jetoane pentru a le ordona )
 Sarcină individuală de ordonare a jetoanelor
 Experimentul sugerează existenţa unor micro-universuri familiale, foarte
diferite unele de altele, dar îndeaproape corelate cu grupările clinice:

Grupurile clinice: Familiile din experiment:

• “Familia sensibilă la • Familia “schizofrenă”
consens”

• “Familia sensibilă la • Familia cu “tulburări de

distanţa interpersonală” caracter”

• “Familia sensibilă la • Familia normală

mediul extern”
 Cele 3 caracteristici majore ale grupurilor familiale:

 Abilitatea membrilor familiei de a utiliza indicii sau sugestiile

provenite de la ceilalţi

 Abilitatea acestora de a utiliza eficient indiciile din laborator

 Capacitatea membrilor familiei de a duce sarcina la sfârşit

În mod clar, experimentul descris mai sus a testat 2 tipuri de legături:

legăturile dintre membrii familiei şi legăturile dintre membrii familiei şi
mediul extern.
Concluzii:
Tipuri de familii
• Reiss denumeşte cele trei tipuri astfel:

 Familii sensibile la consens

 Familii sensibile la distanţe interpersonale
 Familii sensibile la mediu
Fmiliile sensibile la consens (“schizofrene”) - sunt familii ale căror
membri sunt foarte apropiaţi între ei, dar foarte distanţi de orice altcineva
din exterior.
Reiss spunea” în acest gen de familii, există o percepţie comună cum
că analiza şi soluţia unei probleme sunt pur şi simplu mijloace de a
menţine un acord strâns şi neîntrerupt în orice moment”.
Familii sensibile la distanta
interpersonala
• Foarte receptivi la indiciile din mediul extern,
dar nu si la indiciile provenite de la ceilalti
membri;
• O buna relatie exterioara intre ei, dar o relatie
interioara saraca.
• In timpul testelor, membrii acestor familii nu
au acceptat opinii din partea rudelor;
• Reiss a sustinut ca ‘indivizii pareau sa imparta
o perceptie cum ca mediul este impartit in
atatea piese cati membri are o familie, iar
fiecare membru este receptiv doar la piesa lui
din mediu’.
• Spre deosebire de familiile sensibile la
consens, cei care apartin familiilor sensibile la
distanta interpersonala apreciaza mai bine
realitatea, care este opusa distorsiunilor
formate de familiile a caror idee principala
este aceea de a ramane aproape/uniti.
• In cazul acestei familii, un individ va persista
in incercarea rezolvarii unei probleme pe cont
propriu, limitandu-se astfel la propriile resurse
si prelungind perioada de testare.
 Familiile sensibile la mediu (familii normale) – Membrii acestor
familii respectă valorile pe care Reiss le-a accentuat intr-un mod optim,
indicând abilitatea de a folosi sugestii de la memrii altor familii şi în acelaşi
timp abilitatea de a accepta şi interioriza sugestii provenite din mediu.
Membrii au relaţii bune atât în exterior cât şi în interior.
 Morfogeneză Homeostazie Homeostazie
indusă consensuală forţată
Familia sensibilă la Foarte caracte- Foarte caracte- Puţin caracte-
mediu. ristic ristic ristic
(relaţii interioare şi Putin caracte- Foarte caracte- Puţin caracte-
exterioare bune) ristic ristic ristic
Fam.sensibilă la dis- Foarte caracte- Puţin caracte- Puţin caracte-
tanţe interpersonale ristic ristic ristic
(rel. exterioare bune Puţin caracte- Puţin caracte- Puţin caracte-
iar interioare slabe) ristic ristic ristic
Fam. sensibilă la Foarte caracte- Foarte caracte- Foarte caracte-
consens. ristic ristic ristic
(rel. Exterioare slabe Putin caracte- Puţin caracte- Foarte caracte-
şi interioare bune) ristic ristic ristic
 Familia sensibilă la distanţă interpersonală este caracterizată câte puţin de
ambele tipuri de homeostazie .

 Este greu să găseşti o familie caracterizată de distanţa interpersonală într-

o formă pură, probabil nu există una, ci doar amalgamuri ciudate. Un astfel
de amalgam este familia care seamănă cu nişte “molecule în coliziune” şi
care are totuşi şi “lipici”, este familia săracă de negri.

 În înregistrările cu această familie este o secvenţă care pare să ilustreze

principiul sensibilităţii la distanţa interpersonală – “fiecare om e o insulă”.
Graniţa extrem de permeabilă din jurul acestei familii a fost ilustrată grafic
prin faptul oricine putea foarte uşor să intre în interiorul ei şi să le ameninţe
securitatea.

o cele trei fiice în vârstă de 20, 19 şi 17 ani şi-au descris sentimentele

de frică şi insecuritate resimţite noaptea după ce mama lor pleca la
serviciu. În loc să stea treze cu rândul pentru a păzi apartamentul,
nici una dintre ele nu dormea deloc. Era ca şi cum fetele nu se aflau
în aceeaşi situaţie, ci în trei situaţii personale.
 Modele procesuale ale organizării
familiilor
I. Modelul de proces transversal ( Beavers )
Acest model are trei niveluri de organizare:
Nivelul cel mai ridicat:
flexibil, adaptativ, nici
prea permisiv, nici prea
strict

Nivelul mediu:
autoritar la extrem

Nivelul de jos: f.
haotic şi confuz, cu
graniţe slabe, ierarhie
inexistentă
 3. Disfuncţionalitate severă 2.Mediu 1. Sănătos

Familii
centrifuge •Produc comport. •Tulburări de
sociopate
comportament

Familii •Tulb. mixte • Adecvat • Optim

mixte

•Tulburări
•Produc comport.
Familii schizofrenice neurotice
centripete
Dominare/
supunere faţă de Flexibilitate, claritate,
putere diferenţieri individuale
Graniţe incerte

Comunicare Adaptabilitate
confuză Autonomie
II. Modelul de proces al lui Kantor şi
Lehr:
• Modelul- înclinat spre tipurile normale de familii care au variaţii disfuncţionale.

• Famiile pot fi categorizate după idealurile homeostatice diferite pe care le aleg

sau prin modurile prin care acced la echilibru şi la schimbare.

• Tipurile de familii (închise, deschise, randomizate) pot fi asemănate cu stilurile

de regim autoritar, anarhic sau democratic:

– Familia autoritară sau închisă: f. structurată, ierarhizată, cu reguli; În

formă viciată: instabilă, rigidă, individul devine rebel sau violent.

– Familia anarhică sau randomizată: standarde ridicate pt individ, reguli

puţine, limite neclare; familia poate deveni haotică, cu contradicţii şi
capricii, se poate ajunge la un stil autoritar închis.

– Familia democratică sau deschisă: o cale de mijloc între cele două stiluri,
echilibrată, flexibilă faţă de drepturile individului. În forma viciată, alegerea
caracteristicilor incompatibile poate duce familia în impas, ruptură sau
divorţ.
• În lucrarea, “ O cercetare asupra sănătăţii familiei”, Reiss a continuat să
examineze universul unei familii, intr-un sens sistemic.

• În cercetarea sa, utilizează variabile precum:

- abilitatea membrilor familiei de a percepe structuri complexe atunci

când se confruntă cu informaţii inedite;

- abilitatea de a-si coordona răspunsurile atunci cand incearcă să

înţeleagă materialul ce le este prezentat;

- abilitatea de a amâna finalizarea sarcinii, pentru a asigura cele mai

bune răspunsuri.
• Reiss presupune că puterea unei astfel de paradigme rezidă tocmai din
potentialul ajutor pe care il oferă membrilor familiei in procesul de coping
cu anormalul sau atipicul;

• Problema centrală pentru Reiss este maniera in care tulburările familiale si

destrămarea pot crea oportunitatea manifestării potentialului de
autovindecare a acelei familii;

• O criză poate deschide in cele din urmă familia spre căutarea de noi
experienţe, schimbandu-le reprezentarea despre ei insisi si lumea
exterioară;

• Acest lucru presupune adoptarea unei poziţii evoluţioniste, denumită de

autor, “platourile spiralate ale organizării familiale”.
 SPIRALA PLATOURILOR ORGANIZĂRII
FAMILIALE
Sensul dat de Ashby ideii unei tipologii a familiilor care variază de la
foarte intens la foarte slab unită a fost una intrigantă pentru foarte mult
timp.

Familiile nu pot fi plasate la unul din cele doua extreme ale

continuumului:

Strâns relaţionată Fragmentată

nu permite
pericol de
nici un fel de
destrămare
schimbare
majoritatea familiilor se regăsesc spre mijlocul continuumului, foarte
puţine fiind exemple pure de astfel de categorii.

toate familiile trebuie să aibă o structură oricât de primitivă şi să facă faţă

schimbării.

cel mai bun mod prin care se poate măsura cât de bine funcţionează o
familie, indiferent din ce categorie face parte,este verificarea capacităţii ei
de a migra spre unul dintre cele două poluri, în funcţie de utilitatea lor
contextuală.
 Stadiile vieţii sunt aspecte fundamentale, aşa cum sunt şi etapele
traversate de un individ în cariera sa profesională.

Terapeutul de familie Carl Whitaker vorbeşte despre “ţapul ispăşitor

rotativ”, încercând să descrie modul în care fiecare copil dintr-o familie
aflat în perioada adolescenţei va reprezenta problema acelei familii.
acesta consideră că atâta timp cât trec prin această condiţie şi nici un
membru al familiei nu este blocat în acest rol, a fi ţap ispăşitor pe o
anumită perioadă de timp nu este un lucru rău, indicând doar că singurul
mod în care familia poate accepta autonomia şi independenţa copiilor
este ca aceştia să devină imposibili.
problema principală al acestui continuum ar fi că acesta nu scoate în
evidenţă motivele pentru care familiile sau persoanele trec prin această
schimbare bruscă.
se întâmplă ca adeseori ca o familie sau grup, aflat la polul foarte
fragmentat al continuumului să producă indivizi care se vor integra brusc
într-o într-un format extrem de “enmeshed” (în mreje), caracterizat prin
fantezii comune, împărtăşind reacţii paranoide şi iluzii de grandoare.

un exemplu ar putea fi cel al băieţilor care provin din familii foarte
fragmentate şi sărace şi care formează bande stradale cu structură extrem
de autoritară şi foarte bine definite.

 Aceste cazuri arată exact că ceea ce lipseşte tipologiilor

existente este portretizarea mişcării.
ORGANIZAREA FAMILIEI
DISCURI SPIRALATE
Familiile ,pot fi văzute ,în termeni de grupuri cu
caracteristici contrastante, fiecare formând un fel de
fi “evoluat”.
Grupul centipital şi cel centifugal , în această spirală
ar fi cel mai de jos, într-un set de nivele aranjate in
funcţie de adaptibilitate.
-pentru fiecare nivel există posibilitatea de mutare
de la un stil la altul.
-unele familii osciliează între centripet şi centrifug
în funcţie de circumstanţe şi necesitaţi .
-variaţiile sunt infinite.
Dezvoltarea poate fi compusă dintr-o mişcare ,
dintr-o parte în alta pe acelaşi nivel.
-o schimbare de la un disc la altul implică o
reoganizare atât de completă încât ar
reprezenta o discontinuitate.
-un concept important este cel de spirală.
Mişcarea nu e niciodată circulară, pentru că
familia nu se mai întoarce la punctul 1, cea la
care a plecat.