Batălia de la Moscova se referă la apărarea capitalei sovietice, Moscova, şi la

contraofensiva ulterioară a Armatei Roşii(armata sovietică) dintre octombrie 1941 şi

ianuarie 1942 pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial, împotriva
forţelor Germaniei Naziste. Adolf Hitler considera Moscova obiectivul principal
al Forţelor Axei în timpul atacului împotriva URSS. Un plan separat german pentru
cucerirea Moscovei purta numele de cod Operaţiunea Wotan.
Planul iniţial de invazie bazat pe tacticile războiului fulger, care purta numele de
cod Operaţiunea Barbarossa, prevedea cucerirea Moscovei într-o perioadă de 3 – 4 luni.
După declanşarea atacului, în ciuda unor înaintări importante, Wehrmachtul a trebuit să
înceteze ritmul avansării datorită rezistenţei sovietice, de exemplu din timpul bătăliei de
la Smolensk – iulie - septembrie 1941, care a întârziat atacul asupra capitalei sovietice cu
aproximativ 2 luni. După cucerirea Smolenskului, Wehrmachtul a trebuit să-şi
consolideze poziţiile în încercuirile de la Leningrad şi Kiev, aceste acţiuni întârziind şi
mai mult atacul împotriva Moscovei. Puterile Axei au reluat atacul împotriva Moscovei
pe 30 septembrie 1941, cu operaţiunea cu numele de cod Taifun, care avea ca obiectiv
cucerirea Moscovei până la începutul iernii.
După o înaintare iniţială plină de succes, care a dus la încercuirea şi distrugerea
mai multor armate sovietice, ofensiva germană a fost oprită de rezistenţa sovietică pe
linia defensivă Mojaisk, la doar 120 km depărtare de capitală. Deşi a reuşit să spargă
liniile succesive de apărare sovietice, ofensiva Wehrmachtului a fost încetinită de
condiţiile meteo. În timpul toamnei, ploile au preschimbat drumurile şi câmpurile în
noroaie groase, în care mijloacele de transport ale Axei s-au împotmolit. Deşi venirea
iernii şi îngheţarea pământului a permis înaintarea mijloacelor mecanizate, ofensiva
germană a fost în continuare încetinită, de această dată de frigul puternic, dar şi de
rezistenţa sovietică crescută.
La începutul lunii decembrie, grupurile avansate de tancuri au ajuns la numai 30
km de Kremlin, iar soldaţii Wehrmachtului puteau să vadă din poziţii prin binoclu unele
dintre clădirile Moscovei. Frigul neobişnuit pentru soldaţii germani, dotarea
nesatisfăcătoare cu echipament de iarnă a atacatorilor şi epuizarea luptătorilor au făcut ca
Puterile Axei să nu mai fie capabile să cucerească Moscova. Pe 5 decembrie 1941,
apărătorii Moscovei, întăriţi cu trupe proaspete sosite din Siberia, foarte bine pregătite
pentru războiul de iarnă, au atacat forţele germane din faţa capitalei. În ianuarie 1942,
Wehrmachtul fusese împins înapoi între 100 şi 200 km, îndepărtând ameninţarea directă
asupra Moscovei. Germanii nu aveau să se mai apropie de capitala sovietică mai mult
decât au reuşit pe 5 decembrie 1941.
Bătălia de la Moscova este considerată de obicei una dintre cele mai importante
bătălii dintre Puterile Axei şi cele ale URSS-ului, în primul rând datorită faptului că
Armata Roşie a fost capabilă să respingă cea mai serioasă încercare de cucerire a capitalei
sovietice. Bătălia a fost una dintre cele mai mari de-a lungul întregului război, cu peste un
milion de victime. De asemenea, bătălia a marcat un punct de cotitură în desfăşurarea
războiului, fiind prima oară din 1939, când Germania Nazistă îşi începuse campania de
cuceriri, când Wehrmachtul a fost nevoit să retragă în mod semnificativ. Forţele germane
se mai retrăseseră temporar în timpul Ofensivelor sovietice de la Elnia din septembrie
1941 şi de la Rostov (care a provocat demiterea de la comandă a lui von Rundstedt), dar
aceste retrageri au fost minore în comparaţie cu cea de la Moscova.