CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE PRODUCTIE SI CALCULATIA

COSTURILOR

1.Continutul , factorii si clasificarea cheltuielilor de productie

Procesul de productie si desfacere a bunurilor materiale, necesita consumuri de munca

materializata si munca vie , care in expresie valorica poarta denumirea de cheltuieli
Totalitatea cheltuielilor efectuate de in-treprindere pentru producerea de bunuri
materiale , efectuarea de lucrari si prestarea de servicii , poarta denu-mirea de costul
productiei , lucrarilor sau serviciilor .
In vederea organizarii corespunzatoare a evidentei cheltuielilor de productie si a
calculatiei costurilor tre- buie cunoscute mai multe elemente , care sunt in acelasi
timp si factori importanti in organizarea contabilitati , cum sunt :
- importanta productiei si destinatia acesteia ;
- cheltuielile , clasificate dupa criterii ;
- felurile calculatiei ;
- metode de calculatie a costurilor ;
- ordinea de efectuare a lucrarilor de calculatie a costurilor .

A. Importanta si destinatia productiei

Productia intreprinderilor cu caracter productiv este de trei feluri : de baza , auxiliara
si anexa .
Productia de baza este aceea care formeaza obiectul activitatii principale a
intreprinderii si consta din :
produse finite, semifabricate ,lucrari si servici cu caracter productiv ,care se
desfasoara in sectii principale de productie si care, in majoritate este destinata vanzarii
catre alte unitati sau persoane ,ca de exemplu: productia de masini si utilaje in
industria constructoare de masini ,productia firelor si tesaturilor in industria textilelor.
Aceasta productie se realizeaza in mai multe faze de fabricatie succesive organizata in
mai multe sectii de productie , in care se fabrica mai multe produse sau comenzi .
Productia auxiliara este organizata in scopul ajutarii productiei de baza sa se
desfasoare in mod normal , inclusiv obtinerea unor anumite produse ajutatoare , cum
sunt :productia de scule , energie electrica , termica , ambalaje , reparatii, transporturi.
Aceasta productie se obtine in sectii auxiliare si este destinata in principal , pentru
nevoi interne ,proprii ale intreprinderii si uneori ,poate fi livrata si in afara .
Productia anexa este aceea care are drept scop principal asigurarea unor nevoi sociale
si culturale ale salariatilor intreprinderii, ea desfasurandu-se in sectii anexe , cu
caracter neindustrial cum ar fi : cantina intreprinderii, gradinita de copii, punctul de
ajutor sanitar ,gospodaria proprie de locuinte .
Structura activitatii de productie si functionala a intreprinderii are importanta pentru
organizarea contabilitatii cheltuielilor , existind conturi sintetice la nivel general ,
desfasurate in subconturi pe sectiile principale , astfel : unul pentru evidentierea
cheltuielilor directe si altul pentru cheltuieli indirecte , un cont pentru activitati
auxiliare si anexe , atat pentru cheltuieli directe cat si pentru cheltuieli indirecte , un
cont pentru cheltuieli generale de administratie a intreprinderii si un cont pentru
cheltuieli de desfacere a productiei .

B . Clasificarea cheltuielilor

Cunoasterea criteriilor de clasificare a cheltuielilor are o mare importanta pentru

organizarea evidentei cheltuielilor si a calculatiei costurilor . Clasificarea cheltuielilor
se face dupa mai multe criterii , astfel :
a) In functie de fazele mari ale circuitului mijloacelor economice din intreprindere ,
cheltuielile se clasifica , astfel : cheltuieli de aprovizionare , cheltuieli de productie ,
cheltuieli de desfacere .
b) Dupa natura si , respectiv , dupa continutul lor economic cheltuielile se clasifica in
cheltuieli cu munca materializata si cheltuieli cu munca vie .
Cheltuielile cu munca materializata sunt cele referitoare la : consumurile de materie
prima si materiale consumabile , consumurile de obiecte de inventar , consumurile de
energie si apa , amortizarea imobilizarilor .
Cheltuielile cu munca vie sunt cele cu : salariile , impozitele , si contributiile la
asigurarile si protectia sociala suportate de intreprindere .
c)Dupa componenta (omogenitatea sau neomogenitatea ) lor , cheltuielile se clasifica
in : cheltuieli simple si cheltuieli complexe .
Cheltuielile simple sunt acelea formate dintr-un singur element de cheltuiala , ca de
exemplu : salariile, amortizarea , cheltuielile cu materiile prime, energia .
Cheltuielile complexe sunt acelea care nu au continut omogen fiind formate din mai
multe elemente de cheltuieli simple , cum sunt : cheltuielile comune sectiilor ,
cheltuieli generale de administratie.

d) Dupa modul de identificare si repartizare in costul productiei , cheltuielile se

clasifica in : cheltuieli directe si cheltuieli indirecte
Cheltuielile directe sunt acelea care se identifica de la inceput , din momentul
efectuarii lor , pe obiecte de calculatie .
Cheltuielile indirecte sunt acelea care nu se identifica de la inceput pe obiecte de
calculatie . In momen- tul efectuarii lor ele se evidentiaza in conturi separate de
cheltuieli indirecte , de unde la sfarsitul perioadei de gestiune, cand se face calculatia
costurilor se repartizeaza pe obiecte de calculatie pe baza unor cote procentuale
e) In functie de momentul efectuarii si cel al includerii in costul productiei ,
cheltuielile se impart in : cheltuieli curente si cheltuieli efectuate in avans
( anticipate )
Cheltuielile efectuate in avans sunt cele care se efectueaza in perioada curenta , dar
care privesc perioa-dele viitoare de gestiune, introducandu-se esalonat in costul
productiei , cum sunt : cheltuieli cu chiriile ,cu abo- namentele cu reparatiile efectuate
in avans .
f) In functie de raportul dintre volumul cheltuielilor si volumul fizic al productiei
fabricate , chel-tuielile se impart in : cheltuieli variabile si cheltuieli fixe sau cheltuieli
conventional –constante .
Cheltuielile variabile sunt cele care isi modifica volumul corespunzator modificarii
volumului fizic al productiei obtinute . De exemplu : consumurile de materii prime ,
materiale consumabile , energie , apa .
Cheltuielile fixe sunt acelea a caror marime ramane , relativ neschimbata , sau se
modifica in functie de cresterea sau scaderea productiei obtinute in marimi
nesemnificative . De exemplu : cheltuielile cu amortizarea imobilizarilor , cu chiriile
platite , cu salariile personalului administrativ si de conducere .

2. Notiunea , importanta si sfera de cuprindere a calculatiei in contabilitate

Calculatia ca procedeu a metodei contabilitatii reprezinta un ansamblu de operatii

matematice utilizate pe tot parcursul ciclului de prelucrare a datelor si informatiilor
furnizate de contabilitate , incepand cu prelucra-rea documentelor primare si incheind
cu calculul rezultatelor financiare si al indicatorilor de eficienta economi-ca din
unitatile patrimoniale
Calculele economice isi gasesc o larga aplicabilitate in toate lucrarile cu caracter
contabil . Astfel , cal-culatia se utilizeaza la valorizarea bunurilor economice in
documente primare pentru inregistrarea acestora in conturi , la stabilirea rulajului ,
totalului sumelor si soldurilor conturilor , cu ocazia intocmiri balantei de verifi-care si
in lucrarile de inventariere a patrimoniului unitatilor economico-sociale , la
intocmirea bilantului conta-bil si a contului de rezultate , la analiza situatiei
economico-financiare a unitatilor patrimoniale , avand deci legaturi stranse cu toate
procedeele metodei contabilitatii .
Prin intermediul calculatiei se determina indicatorii economico-financiari de
caracterizare a activitatii unitatilor patrimoniale , cum ar fi de exemplu :marimea
diferitelor surse de finantare stabile aflate la dispozitia unitati –capitalurile proprii,
provizioanele pentru riscuri si cheltuieli asimilate capitalurilor proprii , diverse ca-
tegorii de imprumuturi si alte surse cu durata de finantare mai mare de un an ;
marimea imobilizarilor necorpo-rale , corporale si financiare ; valoarea de intrare in
patrimoniu a mijloacelor fixe ,amortizarea mijloacelor fi-xe si a altor imobilizari ;
nivelul stocurilor si productiei in curs de executie; costurile preturile si valorile de in-
trare, respectiv de iesire in si din patrimoniu a stocurilor ;marimea datoriilor si
creantelor unitatii patrimoniale fata de furnizori ,clienti , personalul ei , asigurarile
sociale , bugetul statului , asociati , actionari , diversi debi-tori si creditori , alte
persoane fizice sau juridice ; valoarea titlurilor de plasament , a disponibilitatilor in
con-turi la banci si in casa ,creditele bancare pe termen scurt si a altor valori de
trezorerie care apartin unitatii patri-moniale ; nivelul cheltuielilor , veniturilor si
rezultatelor financiare ; costurile , tarifele si preturile produselor lucrarilor si
serviciilor ;cheltuieli de circulatie ,preturile cu amanuntul ale marfurilor , precum si
alti indicatori economico-financiari ai unitatii patrimoniale .
Desi este prezenta in toate etapele ciclului contabil de prelucrare a datelor , domeniul
prioritar de utili-zare a calculatiei il reprezinta totusi calculul costurilor de productie ,
unde se parcurg toate etapele incepand cu colectarea cheltuielilor pe obiecte de
calculatie sau locuri de cheltuieli ,in functie de posibilitatile de identifi-care a acestora
, repartizarea cheltuielilor de pe locuri pe obiecte , determinarea cantitativa si valorica
a produc-tiei in curs de executie , acolo unde este cazul , calculul costului efectiv al
productiei finite ,in functie de metoda de calculatie utilizata de unitatea respectiva ,
compararea acestuia cu costul prestabilit si determinarea abaterilor

3. Felurile si formele calculatiei costurilor

In activitatea practica din intreprinderi se intalnesc mai multe feluri de calculatii ale
costurilor , fapt pentru care se clasifica dupa mai multe criterii ,astfel :
1) Din punctul de vedere al momentului elaborarii calculatiilor in raport de procesele
si fenomenele eco-nomice la care se refera , acestea sunt de doua feluri , si anume :
antecalculatiile si postcalculatiile .
Antecalculatia , sau calculatia de deviz , este aceea care se face inainte de efectuarea
operatiunilor si proceselor economice si care are ca scop determinarea unor indicatori
ai programului de productie si ai bugetului de venituri si cheltuieli .In categoria
antecalculatiilor se cuprind : calculatiile de proiect , calculatiile de deviz calculatiile
de buget sau de plan ,calculatiile standard sau normative .
Postcalculatia sau calculatia efectiva este aceea care se face dupa ce au avut loc
operatiile si procesele economice si are drept scop stabilirea indicatorilor economici
efectivi ai intreprinderii pentru a controla modul si masura in care s-au realizat
previziunile prevazute in antecalculatii.. Postcalculatiile pot fi, la randul lor , im-
partite in trei categori :
-calculatii contabile , sunt acelea care se bazeaza pe datele contabilitatii, iar indicatorii
pe care ii determina se exprima in marimi absolute ; stabilirea lor se face pe baza
meto-dologiei contabile.
-calculatii statistice , sunt acelea care au la baza datele furnizate de evidenta
statistica , iar indicatorii stabiliti au la baza o metodologie proprie statisticii si se pot
exprima atat in marimi absolute cat si in marimi relative .
-calculatii de analiza si control ale activitati economico-financiare a unitatii
patrimoni-ale , sunt acelea care au la baza date furnizate atat de contabilitate cat si de
statistica si se elaboreaza dupa o metodologie proprie analizei si controlului , putandu-
se exprima atat in marimi absolute , cat si in marimi relative .
2)Dupa sfera de cuprindere a elementelor structurale ale indicatorilor economico-
financiari in continutul acestora , calculatiile se impart in : totale si partiale .
Calculatiile totale sunt acelea care iau in considerare la stabilirea indicatorilor
economico-financiari toa-te elementele structurale ale acestora , motiv pentru care se
mai numesc si calculatii complete. Exemplu: calcu-lul costului complet al productiei
fabricate prin luarea in considerare a tuturor cheltuielilor de productie si desfacere
ocazionate de fabricarea si vanzarea unui anumit produs .
Calculatiile partiale sunt acelea care iau in considerare la determinarea indicatorilor
economico-finan-ciari , numai o parte din elementele structurale ale acestora ,
limitand deci continutul lor numai la anumite ele-mente , in functie de scopul
urmarit , motiv pentru care se mai numesc si calculatii limitative . Exemplu : calculul
costului de productie prin luare in considerare numai a unei parti din cheltuielile de
productie si anume a cheltuielilor directe si a celor indirecte de productie ocazionate
de fabricarea unui anumit produs .
3) Din punct de vedere al intervalului de timp la care se intocmesc , pot fi : calculatii
periodice si calcu-latii neperiodice .
Calculatiile periodice sunt acelea care se intocmesc la intervale de timp egale .
Exemplu : calculatiile de buget sau de plan , calculatiile standard care se intocmesc
anual .
Calculatiile neperiodice sunt acelea care se intocmesc la intervale inegale de timp . In
aceasta categorie se cuprind , in general , o serie de postcalculatii , dar si
antecalculatiile de proiect si de deviz .
In ceea ce priveste costul productiei , acesta in functie de etapele de formare si de
includere a diferitelor elemente de cheltuieli , poate fi :
· COST DE SECTIE , format din cheltuieli directe plus cheltuieli comune sectiei ;
· COST DE UZINA , format din costul de sectie plus cheltuieli generale de
administratie ;
· COST COMPLET (comercial ) , format din costul de uzina plus cheltuieli de
desfacere .
Costurile de productie in functie de obiectul de calculatie pot fi : cost pe grupe de
produse sau pe feluri ale acestora si cost pe comenzi si in cadrul acestora pe : sectii ,
ateliere , faze de fabricatie si pe unitati de masura .
Pentru evidenta si calculatia costurilor productiei se utilizeaza diferite metode si
procedee de calculatie , cum sunt :
· Metoda globala , sau simpla ;
· Metoda pe faze de fabricatie ;
· Metoda pe comenzi .
Metoda globala consta in colectarea intr-un singur cont a tuturor cheltuielilor facute
intr-o perioada de gestiune , care la sfarsitul perioadei se impart la cantitatea de
produse fabricate , exprimate in unitati naturale (bucati , kg , tone , etc ) si astfel se
obtine costul pe unitatea de produs . Aceasta metoda se aplica in intreprin-derile care
fabrica un singur produs : energie electrica , abur , carbune .
Metoda pe faze consta in evidentierea cheltuielilor de productie pe fazele prin care
trec produsele in pro-cesul de fabricatie , de la operatii de prelucrare a materiilor
prime , pana la obtinerea produsului finit . Prin insu-marea cheltuielilor din toate
fazele se obtin cheltuielile totale , care impartite la cantitatea de produse obtinute se
obtine costul productiei . Aceasta metoda se aplica in productia de masa unde
materiile prime trec prin diferite faze succesive de prelucrare . De exemplu , in
prelucrarea petrolului sunt urmatoarele faze : distilarea primara , rafinarea , cracarea ,
fabricarea uleiurilor.
Metoda pe comenzi consta in organizarea contabilitatii analitice a cheltuielilor pe
fiecare comanda , iar in cadrul acesteia pe sectii si pe elemente de cheltuieli . Fisele
de conturi deschise pentru fiecare comanda colec
teaza toate cheltuielile ocazionate de comanda respectiva , pe toata durata executiei ei.
Aceasta metoda se aplica in intreprinderile constructoare de masini unde produsele
finite se obtin sub forma de unicat prin asam-blarea pieselor si subansamblurilor,
precum si in alte ramuri : industria lemnului , intreprinderile de reparatii ,
intreprinderile de constructii-montaj .

4 . Principiile calculatiei costurilor

Pentru ca o calculatie a costurilor sa fie cat mai exacta si sa urmareasca mai usor
cheltuielile trebuie sa se tina seama de mai multe principii teoretice si metodologice :
· Determinarea obiectului calculatiei reprezinta punctul de plecare in organizarea
calculatiei si este delimitat prin elementul pentru care se efectueaza calculatia . Acesta
difera in raport de particularitatile si organizarea proceselor economice sau a
activitatilor care necesita calculatia respectiva . Cunoasterea obiectului calculatiei are
importanta deosebita in scopul determinarii volumului cheltuielilor pe care le
ocazioneaza o anumita entitate pentru care se calculeaza costul .
· Alegerea metodei de calculatie reprezinta o problema cu implicatii deosebite in
determinarea continu-tului si exactitatii indicatorului care constituie obiect de
calculatie . Astfel , pentru calculul costului pro-ductiei fabricate , de exemplu , se pot
utiliza diverse metode in functie de particularitatile tehnologiei si organizarii
productiei , de continutul costului unitar al productiei , de obiectivele urmarite in
activitatea de conducere a procesului de productie .
· Organizarea calculatiei contabile in concordanta cu celelalte forme de calculatie
economica (pre-vizionala si statistic ) este un principiu care asigura compatibilitatea
intre datele previzionale si cele furnizate de contabilitate si statistica , precum si un
continut unitar indicatorilor respectivi . Potrivit aces tui principiu , datele furnizate de
diferitele componente ale sistemului informational economic se pot centraliza pentru
calculul , analiza si controlul indicatorilor respectivi pe intreprinderi , ramuri si pe in-
treaga economie nationala intrucat ele se determina in mod unitar in cadrul fiecareia
dintre componente le mentionate si la nivelul fiecarei structuri organizatorice a
economiei nationale .
· Delimitarea pe feluri de activitati a indicatorilor economico-financiari care fac
obiectul calculatiei Potrivit acestui principiu , este necesar ca datele si informatiile
furnizate de contabilitate sa fie delimita-te si localizate pe feluri de activitati , iar
urmarirea si determinarea indicatorilor economico-financiari sa se faca in aceeasi
structura .Astfel , indicatorii respectivi trebuie sa cuprinda numai date care se refera la
o anume activitate .
· Delimitarea in timp a datelor si informatiilor pe baza carora se calculeaza indicatorii
economico-financiari prezinta improtanta deosebita pentru aprecierea activitatii
fiecarei perioade de gestiune si , respectiv , exercitiu financiar . Potrivit acestui
principiu , datele si informatiile care stau la baza calcu-larii unui anumit indicator
trebuie sa provina numai din perioada la care se refera indicatorul in cauza pentru a
caracteriza cu exactitate fenomenele la care se refera .
· Delimitarea in spatiu sau pe locuri de cheltuieli a datelor si informatiilor care stau la
baza calcu-larii indicatorilor economico-financiari .Acest principiu consta in
delimitarea datelor si informatiilor contabile pe principalele procese la care se refera
corespunzator sectoarelor de activitate in care se realizeaza functiile de baza ale
intreprinderii : aprovizionare , productie , desfacere si administratie si conducere .
5 . Calculatia efectiva a costurilor de productie

Calculatia efectiva a costurilor de productie se bazeaza pe datele din conturile in care

au fost colectate cheltuielile ocazionate de fabricarea productiei .Etapa finala a
calculatiei o constituie calcularea costului efectiv al productiei si decontarea
acesteia .Calculatia costurilor efective se face la sfarsitul perioadelor de gestiune , de
regula lunar .
In scopul includerii in costul productiei a tuturor cheltuielilor si asigurari exactitatii
acestuia , se impu-ne ca lucrarile de calculatie sa se execute intr-o anumita ordine de
succesiune , astfel :
v Inregistrarea cheltuielilor in conturile de cheltuieli directe si indirecte ;
v Repartizarea cheltuielilor activitatilor auxiliare asupra activitatii de baza si asupra
altor activitati auxiliare ;
v Repartizarea cheltuielilor indirecte ale sectiilor de productie si generale de
administratie in costul productiei fiecarei sectii , pe comanda sau produs in parte ;
v Determinarea si repartizarea productiei in curs de executie si scaderea acesteia din
totalul cheltuie-lilor , determinandu-se astfel costul produselor principale ;
v Calcularea costului efectiv al produselor finite principale , pe unitatea de calculatie ,
compararea lor cu costurile prestabilite si determinarea diferentelor de pret ;
v Repartizarea cheltuielilor de desfacere in vederea determinarii costului complet al
productiei .

6 . Sistemul informational contabil al cheltuielilor de productie si de calculatie a

costurilor in contabilitatea de gestiune

Subsistemul de documente privind cheltuielile de productie cuprinde aceleasi

documente primare din subsistemul de documente al cheltuielilor , intrucat pentru
calcularea costurilor in contabilitatea de gestiune se preiau datele certe din
contabilitatea financiara a intreprinderii .

Subsistemul conturilor de gestiune

Contabilitatea cheltuielilor de productie si de calculatie a costurilor se organizeaza in

contabilitatea de gestiune , utilizand conturile din clasa 9 “Conturi de gestiune “.
Contabilitatea de gestiune interna are ca obiect circuitul patrimonial intern , descriind
procesele interne transformatoare , proprii activitatii intreprinderii . Ea asigura
informatia privind cheltuielile si veniturile pe fie-care purtator de valoare – obiect de
calculatie : produs , lucrare , serviciu , precum si pe locuri de cheltuieli : sectii ,
sectoare , ferme , ateliere .
In acest scop trebuie luate masuri organizatorice de structurare si codificare a
contabilitatii in functie de specificul intreprinderii . Pornind de la situatia existenta ,
structurarea cheltuielilor se face astfel :
Ø Pentru activitatea de baza : pe locuri de cheltuieli (sectii , ateliere )si pe purtatori de
costuri (pro-duse , faze , comenzii ) , iar structura costului este facuta pe elemente de
cheltuieli .
Ø Pentru activitatea auxiliara : pe locuri de cheltuieli , respectiv , pe sectii auxiliare cu
productie omogena , cum sunt :serviciul de transport , centrala electrica , centrala
termica , centrala de apa , si pe sectii auxiliare cu productie neomogena , cum sunt :
atelierul de reparatii , atelierul de scularie , iar in cadrul acestora pe purtatori de
costuri , respectiv , pe produse obtinute : energie electrica , apa , abur , servicii
Ø La activitatea comuna , cheltuielile sunt identificate numai pe loc generator de
cheltuieli ( sectie ).
Ø La activitatea de administratie si conducere , cheltuielile sunt identificate numai la
nivelul gene-ral al intreprinderii .

Conturile din clasa 9 “Conturi de gestiune “ aplicate la aceste structuri se desfasoara

pe urmatoarele grupe :

90 “Decontari interne “
92 “Conturi de circulatie “
93 “Costul productiei “

Grupa 90 “Decontari interne “ cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I :

901 “ Decontari interne privind cheltuielile “
902 “ Decontari interne privind productia obtinuta “
903 “ Decontari interne privind diferentele de pret “
Contul 901 “ Decontari interne privind cheltuielile “ este utilizat pentru evidentierea
decontarilor , respec-tiv , a consumurilor de factori in procesul de productie pe genuri
de activitati : activitatea de baza , auxiliara , comuna , generala si de desfacere ,
precum si pe elemente primare consumate . Are functie contabila de cont
bifunctional .Se crediteaza in timpul perioadelor de gestiune prin debitul conturilor de
cheltuieli (921,922,923, 924,925 )si se debiteaza la sfarsitul perioadei de gestiune prin
creditul conturilor 931 “Costul productiei obtinute “ si 903 “Decontari interne privind
diferentele de pret “ .
Contul sintetic 901 “ Decontari interne privind cheltuielile “ se poate desfasura in
analitice pe elemente primare consumate , respectand structura clasei 6 “Cheltuieli “ ,
din contabilitatea financiara , astfel :
ü 901.600 “Decontarea cheltuielilor cu materiile prime “
ü 901.601 “Decontarea cheltuielilor cu materialele consumabile “
ü 901.602 “Decontarea cheltuielilor cu obiectele de inventar “
ü 901.611 “Decontarea cheltuielilor cu intretinerile si reparatiile “
ü 901.605 “Decontarea cheltuielilor cu energia si apa “
ü 901.626 “Decontarea cheltuielilor postale si taxelor de telecomunicatii “
ü 901.627 “Decontarea cheltuielilor bancare si asimilate “
ü 901.641 “Decontarea cheltuielilor cu remuneratiile personalului “
ü 901.645 “Decontarea cheltuielilor cu asigurarile si protectia sociala “
ü 901.681 “Decontarea cheltuielilor de exploatare privind amortizarile si
provizioanele “
Contul 902 “ Decontari interne privind productia obtinuta “ este utilizat pentru
evidentierea decontarilor interne privind costul productiei obtinute in timpul perioadei
si stabilirea diferentelor de pret favorabile sau nefavorabile . Are functia contabila de
cont bifunctional . Se crediteaza in timpul lunii cu ocazia obtinerii pro-duselor finite
in corespondenta cu contul 931 “Costul productiei obtinute “ si 903 “ Decontari
interne privind diferentele de pret “ . Se debiteaza la sfarsitul lunii in corespondenta
cu conturile de calculatie (921 , 922 , 923, 924 , 925 ) , precum si cu 933 “Costul
productiei in curs de executie “ . Contul 902 se desfasoara in conturi ana-litice pe
feluri de productie obtinute (A , B , C , …N ) .
Contul 903 “ Decontari interne privind diferentele de pret “este utilizat pentru
evidentierea diferentelor de pret calculate la sfarsitul lunii , intre costul efectiv al
productiei obtinute si costul prestabilit cu care au fost inre-gistrate produsele in
momentul obtinerii . Are functia conntabila de cont de activ si indeplineste si functia
de cont rectificativ al costului de inregistrare al produselor .Se debiteaza la sfarsitul
lunii in corespondenta cu con-tul 902 “Decontari interne privind productia obtinuta “
si se crediteaza in corespondenta cu contul 901 “De-contari interne privind
cheltuielile “ Contul 903 se desfasoara in conturi analitice pe feluri de productie
obtinute.
Diferentele de pret rezulta din compararea costului efectiv al produselor obtinute si
cel prestabilit cu care au fost evidentiate in momentul obtinerii . Acestea pot fi
diferente favorabile daca costul efectiv este mai mic decat cel prestabilit si se
inregistreaza in rosu sau in negru dar incadrate in chenar . Diferentele nefavorabile se
obtin atunci cand costul efectiv este mai mare decat cel prestabilit si se inregistreaza
in negru .
Grupa 92 “Conturi de calculatie “ cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I :
921 “ Cheltuielile activitatii de baza “
922 “ Cheltuielile activitatii auxiliare “
923 “Cheltuieli indirecte de productie “
924 “Cheltuieli generale de administratie “
925 “Cheltuieli de desfacere “
Aceste conturi sunt utilizate pentru evidentierea cheltuielilor pe feluri de activitati si
in cadrul acestora pe obiecte de calculatie , precum si pentru calcularea costurilor .Au
functie contabila de conturi de activ . Se debiteaza in timpul lunii cu cheltuielile
efectuate in corespondenta cu contul 901 “ Decontari interne privind cheltu-ielile “ .
Se crediteaza la sfarsitul lunii pentru decontarea cheltuielilor efective pe feluri de
produse sau activitati, in corespondenta cu conturile 902 “Decontari interne privind
productia obtinuta “ si 933 “Costul productiei in curs de executie “.
Grupa 93 “Costul productiei “ cuprinde urmatoarele conturi sintetice de gradul I :
931 “ Costul productiei obtinute “
933 “ Costul productiei in curs de executie “.
Contul 931 “ Costul productiei obtinute “ este utilizat pentru evidentierea productiei
obtinute constand in produse finite , semifabricate , lucrari executate si servicii
prestate . Are functie contabila de cont de activ.
Se debiteaza in timpul lunii cu ocazia obtinerii de produse , lucrari si servicii in
corespondenta cu contul 902 si se crediteaza la sfarsitul lunii prin debitul contului 901
“ Decontari interne privind cheltuielile “ .
Contul 933 “ Costul productiei in curs de executie “ are functie contabila de cont de
activ. Se debiteaza la sfarsitul lunii prin creditul conturilor de calculatie ( 921 , 922 ,
923 , 924 ) si se crediteaza in corespondenta cu contul 902 “Decontari interne privind
productia obtinuta “ .