Daca asta e explicatie simpla...
In cartea de fizica se defineste domeniul coloidal acel
Intrebari pertinente, raspunsuri aberante.
Promovarea pseudostiintifica.
Cuvint inainte:
Cu cateva ore mai inainte de a incepe acest articol, am primit un e-mail de la o persoana
interesata de argintul coloidal si care era nelamurita de informatiile dintr-un material de promovare
cules... dansul stie de pe unde. Deoarece eram la curent cu "folclorul" de pe internet (nu numai cu cel
legat de argintul coloidal), urma sa dam un raspuns la acest ... "fenomen". Iata un astfel de raspuns,
partial, mai jos.
Daca ar fi simple raspunsuri la intrebari, si-ar avea locul la o sectiune "Intrebari si
raspunsuri". Este insa vorba de mai mult decat atat, este un indemn la luciditate, un indemn de a nu lua
de-a gata orice vi se serveste pe o tava si de a va pastra treaza curiozitatea si dorinta de a cunoaste!
Iata in continuare un asemenea material de promovare, continand teorii aberante, cel
putin in proportie de 90%, corectat de catre noi pentru dumneavoastra.
Toate comentariile noastre sunt redactate cu caractere drepte ingrosate in randurile
de mai jos, iar textul original este formatat in italice. Va avertizam ca este cate ceva de citit!
Nu cunoastem firma/persoanele care au redactat initial aceste raspunsuri la intrebari, si
nici nu ne intereseaza cine sunt ele. Cu toate acestea, toate nebuniile promovate pe internet drept
"adevaruri unice si incontestabile" prin care rezulta "produse net mai bune decat ale concurentei",
trebuie oprite. Desigur, nu garantam ca vom reusi caci, asa cum spunea Einstein, prostia este cu
siguranta infinita. In plus, am completa noi, nu este infinita doar in spatiu ci si in multitudinea de
"nuante", un exemplu fiind acela in care se alatura fuduliei si, nu in ultimul rand, unei anumite charisma-
e, combinatie perfecta pentru a avea pe tava un client gata impresionat si bun de plata.
Domeniul nanoparticulelor - al metalelor coloidale nu este nou. Si mai presus de toate nu
este in mainile nimanui care detine "metode unice si extraordinare de a le produce". Cu siguranta vor
mai fi facuti multi pasi in domeniu, si cu siguranta ca toti cei implicati, atat din mediile stiintifice cat si
din cele "parastiintifice" mai au multe de invatat. Sa urmarim sa invatam si din stiinta moderna, fara a
afirma precum un cunoscut: "eu am aruncat fizica si chimia (cartile adica) deoarece erau numai prostii
scrise acolo".
Si apropo de fizica si chimie, nu o sa trecem in revista toate referintele la afirmatiile
noastre, decat poate intr-o revizie ulterioara a materialului, datorita volumului enorm de munca, si la o
adica pot fi gasite de cei care sunt interesati (si care tocmai de aceea nu adorm atunci cand citesc prima
pagina a unei astfel de lucrari, fie ca inteleg mai mult sau mai putin).
Titlul original al articolului este:
Intrebari frecvente despre Argintul Coloidal
Noi vom completa:
"Si raspunsuri aberante, fara legatura cu realitatea".
Ce este argintul coloidal – si ce nu este?
Argintul coloidal poate fi definit ca argint in stare sub-atomica. Atunci cand este produs corect, el
consta din trilioane de ioni de argint incarcati pozitiv suspendati intr-o solutie de apa distilata
structurata.
Atunci cand este produs incorect, aplicand curent excesiv (adica prin electroliza), se formeaza compusi
de argint care se vor dizolva in corp, dand drumul atomilor de argint care atunci se vor lega de proteine,
avand astfel o bio-disponibilitate si eficienta reduse. Din nefericire, cand se vorbeste despre argint
coloidal, termenul e folosit cu un sens foarte general indiferent daca solutia contine compusi de argint
in loc de ioni de argint incarcati pozitiv.
Ce cred, cate unii, ca este argintul coloidal, reformulam noi?
In primul rand, ce este argintul, fie el coloidal sau nu? Raspundem pentru cei ce nu
stiuŞ n metal, format din foaaarte numerosi atomi aranjati intr-o retea regulata, numita retea
cristalina. Acum, o precizare importanta:
Nici unul dintre elementele chimice nu exista in stare SUBATOMICA, oricat de
mica ar fi particula respectiva! Atomul este cel mai mic constituent al fiecarui element chimic, desi
atomul la randul lui poate fi descompus, caz in care isi pierde identitatea ca element chimic. Adica,
pe intelesul celor care au scris paragraful de mai sus, argintul subatomic ... nu este argint. De fapt
NU ESTE.
In ceea ce priveste argintul coloidal, ar trebui ca respectivii sa se hotarasca daca
ceea ce contine el sunt ioni sau particule subatomice. Pentru ca in mod evident este prea greu
pentru ei, o vom face noi aici:
Ionii sunt atomi care au in minus (cazul argintului) ceva electroni (sau in plus in
cazul altor elemente chimice). Ei nu pot exista decat in cazul compusilor ionici (adica in cazul
mineralelor metalice de exemplu) sau in cazul plasmei (unde nucleele nu mai au deloc electroni, si
evident nici electronii nuclee. Precizam aceasta ca sa nu le mai treaca prin cap vreunora vreo idee
aberanta).
Cum al doilea caz este exclus, ar trebui sa se hotarasca de ce fac discriminare intre
compusii de argint (in apa ei disociaza mai mult sau mai putin in ionii pozitivi de argint si
radicalul compusului, tot ionic dar negativ) si ionii de argint! A, uitasem, au aruncat cartea de
chimie...
Apa structurata... dupa 1890 sau pe acolo, Breddig, Svedberg, si inca vreo cativa, au
facut pe cale electrica suspensii coloidale. Nu i-a durut nicaieri ca apa e structurata sau nu, dar i-a
durut daca era distilata.
De ceva vreme incoace un nou termen misterios a devenit la moda in cercurile NEW
AGE: "Apa structurata". Si stiti ce e culmea?
Apa structurata chiar exista! Apa este un element extraordinar. Desi ea ramane
H2O, anumite comportamente se modifica foarte mult in anumite situatii. S-a constatat de
exemplu ca isi modifica forma de cristalizare in functie de mediul psihic, informational sau chiar
spiritual, fiind construite (inclusiv de catre noi) chiar si aparate generatoare de campuri
electromagnetice care realizeaza asemenea "restructurari" ale apei, atat la noi in tara cat si peste
hotare. Aceste cercetari sunt inca in faza de pionierat, dupa cum in faza de pionierat este
cunoasterea proprietatilor APEI, astfel incat a sustine NOI FACEM PRODUSUL NOSTRU CU
APA STRUCTURATA SI NUMAI NOI O PUTEM FACE, CACI NOI STIM SECRETELE,
CEILALTI NU, este o afirmatie care nu o sa o mai comentam, caci nu e cazul.
Revenind la subiect, apa poate fi structurata binefacator si prin rugaciune sau o
muzica elevata. Aceasta nu are de a face cu posibilitatea sau imposibilitatea de a produce suspensii
coloidale. Ele erau produse si in evul mediu, chimic, fara apa structurata.
Ce este un ion de argint incarcat pozitiv?
Atunci cand printr-o bucata de argint pur aflata in apa trece un curent mic, campul exterior de electroni
ai atomului de argint este modificat creand un ion de argint incarcat pozitiv.
Aproape de necomentat. Ioni de argint incarcati negativ nici nu exista. Nu pe
planeta noastra, cel putin. Ei, adica ionii cei incarcati pozitiv, apar in orice reactie chimica din
regnul mineral, desigur, in cele care este implicat argintul - in cazul ionilor de argint. Si naturii nu
ii trebuie sarme prin care sa treaca vreun curent. Doar sa se intalneasa doi atomi cu o structura a
invelisurilor de electroni oarecum "complementara" si ale caror nivele energetice sunt de asa
maniera incat ei pot sa se "iubeasca", mai in gluma mai in serios.
Ce este un coloid?
O explicatie simpla ar fi aceea ca un mineral coloidal este particula cea mai mica dintr-o substanta
care este inca integrala in ea insasi. Un coloid adevarat nu se lipeste de nimic altceva in solutia
respectiva si ramane in suspensie. Mineralele coloidale sunt microscopice in dimensiuni, astfel incat nu
pot fi filtrate.
domeniu al substantei in care particulele din respectiva substanta au dimeniuni intre 1nm (si
0,5nm se accepta) si 1000nm. 1nm este foarte putin. Dumneavoastra aveti cam 1700000000 nm
inaltime. Atat. Evident ca substanta respectiva ramane ea insasi. Altfel s-ar vorbi despre altceva,
daca s-ar transforma in morcovi.
Coloid se numeste TOATA "SOLUTIA". Altminteri particulele din ea, luate
separat se numesc... PARTICULE. Sau nanoparticule.
Ceata este coloid, sangele este coloid, polistirenul este coloid, laptele este coloid.
Orice suspensie de particule (care contin mai mult decat un atom) intr-o baza majoritara, mai ales
cand suspensia se incadreaza la dimensiunile de mai sus, este COLOID.
Cat despre faptul ca sunt sau nu microscopice, noi vom spune ca sunt chiar
"NANOSCOPICE", adica sunt sub un micrometru si, culmea, POT FI FILTRATE! E drept, nu
de catre filtrul dvs. de apa de la bucatarie, ci de catre o membrana de osmoza inversa, ale caror
pori sunt sub 1nm, sau de catre o membrana de nanofiltrare.
Ce este starea “coloidala”?
Starea coloidala este singura stare pentru toate creaturile vii. Sangele nostru uman este intr-o stare
coloidala. Pentru un metabolism sanatos, toate fluidele din si din jurul celulelor si tesuturilor trebuie sa
fie intr-o stare coloidala. Toti nutrientii din fructe si legume sunt in stare coloidala. Pentru ca ei sa fie
utilizati si absorbiti de corp, toate mineralele si toti nutrientii trebuie sa fie in stare coloidala.
Pai dansii or avea si oase coloidale, dupa cum structura polimerica celulozica a
scoartei sau fibrelor vegetale o fi tot coloidala. Pana la urma, vorba bancului: "daca schimbam
vreo doua litere, cine stie ce mai iese".
Sa notam inca o afirmatie semidocta care urmareste sa va faca sa credeti ca fara
produsele coloidale CUMPARATE nu puteti trai! Dorim sa subliniem inca odata, ca NU ESTE
ADEVARAT, chiar daca uneori pot fi extrem de necesare.
In toate organismele vii, lichidele exista atat sub forma coloidala cat si de solutii.
Mecanismele de transport intermembranar de exemplu, care realizeaza reglarea functionarii
celulei sunt, in majoritate DE NATURA IONICA. Particulele coloidale, au alte mecanisme de
transport, fiind preluate in interiorul celulei prin fagocitare. Adica sunt "inghitite".
Daca sarurile minerale ar fi sub forma coloidala in corp ar fi grea viata noastra!
Noroc de natura ca are alte criterii. Nutrientii sunt sub forma moleculara, de molecule complexe:
aminoacizi, lipide, glucoza, etc... Proteinele mari de exemplu am putea sa le privim ca si coloizi,
dar sa nu exageram numai ca sa vindem coloidale la oameni!
Ce este “proteina de argint coloidal”?
Nu exista asa ceva. Termenii se exclud reciproc prin definitie. Putem avea fie argint
coloidal, fie proteina de argint. Nu poate exista o combinatie intre cele doua – este imposibil din punct
de vedere stiintific. Daca se intampla ca un coloid sa se lege de orice alta substanta, atunci el nu mai
este coloid – deoarece structura atomica a coloidului a fost alterata/modificata.
Nicaieri inca nu am auzit de o proteina de argint coloidal. Hei, surpriza! Au dat
peste altii la fel de bine pregatiti si informati ca si ei! Comentand totusi, exista spre vanzare un asa
numit "argint coloidal" numit "mild silver protein", intr-o traducere aproximativa "argint
proteinat". Acesta este un atom de argint legat de o proteina sau chiar de mai multe. In alte cazuri
este vorba de "protein conjugated silver". Acesta este o nanoparticula de argint legata de o
proteina. Nu vom descrie modalitatea de legare dintre ele, in principiu este vorba de anumite
afinitati de natura electrica.
Ca atare ambele sunt posibile. In principiu amandoua produsele sunt coloizi, desi
este oarecum impropriu sa fie numite argint coloidal. Ambele au efect antibacterian, desi totodata
sunt recunoscute ca producand Argirya, in special prima varianta.
Prima era folosita inainte de 1940 pentru stabilizarea unei concentratii cat mai
mari de argint in produs (unul din putinele antibiotice). Adoua substanta este folosita in zilele
noastre in biotehnologie. De fapt proteina este folosita, argintul avand rolul de marker, datorita
proprietatilor de bioluminiscenta pe care le are atunci cand are dimensiunea intre 10 si 40nm
(pentru particule sferice).
Auzi, structura atomica a fost alterata...!!! In mod firesc, si noi promovam coloizii
din argint pur, fara stabilizatori, asa cum este necesar pentru uz intern. Stabilizarea apare la
acestia prin asa numitele "forte de respingere sterica", in conditii propice, dar asta o vom discuta
in alta parte. Trebuie stiut insa ca in anumite situatii este necesara stabilizarea polimerica sau de
alta natura a acestor nanoparticule, in special pentru uz industrial.
Ce inseamna ppm (parti per milion)?
In termeni de laborator, parti per milion este o unitate de masura a greutatii. ppm =
mg/litru. Acesta masoara cat de mult argint se afla intr-o solutie. NU este o indicatie, in nici un fel,
pentru calitatea si eficienta solutiei. Numarul de ppm dintr-o solutie de argint coloidal NU indica in nici
un fel calitatea argintului coloidal.
Cat pe ce sa zicem ca este corect. In realitate este incorect! Este o indicatie buna
pentru eficienta acesteia, cu conditia sa fie data impreuna cu MARIMEA MEDIE A
NANOPARTICULELOR, caz in care este determinata "SUPRAFATA EFECTIVA A
COLOIDULUI". Una fara cealalta sunt incomplete. Dar, desigur, unii isi gasesc scuze pentru
problemele lor, spunand ca "marimea nu conteaza". Viata ne arata ca nu este adevarat. Iar in
cazul nanoparticulelor conteaza sa fie MICI SI MULTE, contand deci si o dimensiune mica, si o
cantitate mare.
Revenind: 1ppm=1mg/litru, adica o parte la un milion
Exista si explicatii fantaziste cum ca 1ppm ar insemna 1 particula de metal la 1
milion de particule de apa. Dincolo de faptul ca ar fi nepractica o satfel de unitate de masura,
deoarece particulele au dimensiuni diferite in cazul coloizilor, si ca atare nu se poate cuantifica
exact cantitatea de metal continuta, iata mai jos un calcul foarte aproximativ,in cazul argintului:
Vom considera o asemenea specificare, de 20ppm argint insemnand 20 particule de
argint la 1 milion de particule de apa. Iata ce rezulta:
O particula de 1nm (care este foarte mica, majoritatea doar se lauda ca au asa ceva
in ... suspensiile lor coloidale, in general sunt mai mari) are circa 50 de atomi de argint, deci ar fi
20*50=cca 1000 de atomi de argint la 1 milion molecule de apa. Argintul este de 10 ori mai greu ca
apa, aproximativ, deci ar cantari cat 10000 de molecule de apa.
Cu alte cuvinte, 20particule de 1nm de argint la 1 milion de particule de apa ar
cantari cat 10000 de particule de apa, adica 10000/1000000*100=10/1000. Atunci, la 1 litru de apa
(1kg) vom avea greutatea de argint de 1000g*10/1000=10g.
Exista produse pilot la asemenea concentratii, dar trebuie stiut ca in acest caz
(10000ppm, 50000ppm), ele deja arata oarecum ca niste ... noroaie cu fluiditate variabila, intrand
in clasa metamaterialelor, in nici un caz ca produse lichide, eventual si transparente!
La 50mg/l, adica 50ppm, argintul coloidal de exemplu este deja rosu inchis, sau
negru, cu nuante de gri, in functie de cum este privit, in lumina transmisa sau reflectata si in
functie de marimea nanoparticulei.
De fapt, in mediile stiintifice concentratia se da sub forma molara, in generali in
micromoli metal/milimoli apa, µM/mM, aceasta fiind echivalenta cu a exprima numarul de
ATOMI si nu de particule de metal la o cantitate de molecule de apa. Sa notam ca 1 mol = 1M
=6,023 x 10 23 particule, si este valabil si in cazul elefantilor si a atomilor.
Ce este electroliza ?
Din pacate, exista o proasta interpretare in legatura cu producerea argintului coloidal.
Majoritatea sistemelor folosite astazi folosesc procesul de electroliza. Electroliza este procesul prin
care curentul ce trece prin apa depaseste capacitatea moleculelor de apa de a rezista si acestea incep
sa se rupa. La sfarsitul ciclului de productie apa este nestructurata si se formeaza compusi de argint.
Asa-zisul argint coloidal obtinut este ineficient.
1
 DOAR AL "LOR" (argintul coloidal) este eficient, asta se subantelege! Indiferent
cine or fi "ei"... Electroliza este un proces de trecere a curentului electric printr-o solutie, un
electrolit, insotita eventual de inlocuirea ionilor metalici ai electrolitului cu ionii metalici din
electrozi. Nu are nici o legatura cu "capacitatea apei de a rezista", dar are legatura cu anumite
diferente de potential care trebuie sa existe la electrozi pentru ca procesul sa aiba loc, deoarece
sistemul compus din electrozi si electrolit este puternic neliniar, mai ales in regiunea potentialelor
reduse. Ca o analogie, am putea sa asemanam sistemul compus din mediul apos, eventualul
electrolit, si electrozi cu o usa bine unsa, prevazuta cu o clanta, care trebuie deschisa ca sa trecem
prin ea. Explicatia eronata care spune ca "trebuie depasita capacitatea moleculei de apa de a
rezista" o putem asemana cu afirmatia ca trebuie sa fim extrem de puternici pentru a deschide
usa, eventual ca trebuie sa o spargem. Aceasta afirmatie poate fi facuta de cineva care priveste usa
fara sa stie cum functioneaza, vazand-o ca pe o bariera. Realitatea insa consta in faptul ca este
suficient sa fim destul de inalti ca sa ajungem la clanta, deoarece usa functioneaza bine, cu un
minim de efort.
Daca o instalatie de produs argint coloidal cere apa plata, de izvor, de chiuveta,
clorura de sodiu sau alti electroliti introdusi in apa, atunci DA, ESTE ELECTROLIZA, deoarece
avem electrolit, avem curent electric, avem electrozi. Mai sunt si conditiile de potential, dar ele pot
fi usor indeplinite. Daca o instalatie de produs argint coloidal functioneaza cu apa distilata si
electrozi din metalul respectiv (argint in acest caz), procesul NU ESTE UN PROCES DE
ELECTROLIZA. Electroliza reprezinta trecerea curentului electric printr-un electrolit. Apa
distilata sau cea demineralizata nu sunt electroliti. Nu in mod practic, oricum. Abia in aceasta
situatie se poate aplica procesul de "spargere a usii", dar atunci fenomenele sunt cu totul altele.
In ceea ce priveste "rezistenta" moleculei, trebuie stiut ca moleculele sunt
DISOCIATE, adica "rupte", intr-o proportie mica ce e drept, si in apa distilata, la temperatura
camerei. Daca apa contine in plus saruri, si contine, chiar si cea distilata, ea este mai mult sau mai
putin disociata oricum, adica "rupta", dar ramane apa datorita interactiunilor specifice din apa
respectiva. Asta nu are legatura cu "structurarea" sau "nestructurarea" apei. Daca moleculele de
apa se "rup de tot", ea se transforma in hidrogen si oxigen, asa ca ce sa mai vorbim de apa
structurata! In viziunea neclara a acestor fiinte, este destul de dificil de inteles daca apa
"structurata" este "apa nerupta" sau altceva... Totusi va vom preciza noi ca este altceva.
Compusii de argint nu se formeaza datorita faptului ca apa nu mai este
"structurata", ci datorita combinarii ionilor de argint cu alti ioni, negativi, care provin din
sarurile existente in apa, daca o permit conditiile suplimentare care trebuie indeplinite. Daca veti
introduce doua sarme de argint in apa plata sau de la chiuveta de exemplu, si veti conecta si
generatorul "special" de produs argint coloidal la ele, respectivele conditii vor fi indeplinite si veti
avea in apa compusi de argint, apa capatand un aspect tulbure, destul de urat. Sigur, nu si daca
argintul coloidal este facut dupa "metoda lor secreta", nu-i asa...?
Am folosit Argint Coloidal si nu am obtinut nici un rezultat. De ce?
Atunci cand ingerati ioni de argint incarcati pozitiv veti observa imediat o imbunatatire a
vitalitatii dvs, precum si multe alte beneficii.
Daca nu ati sesizat nici o schimbare inseamna ca solutia respectiva nu a fost produsa corect din start.
Ceea ce ati crezut ca este Argint Coloidal adevarat trebuie sa fi fost doar compusi de argint. Coloidul
insusi era instabil si pana ce ati consumat solutia respectiva campul electromagnetic s-a rupt facand
solutia inutila. Cititi mai sus despre diferenta dintre un compus de argint si ionul de argint incarcat
pozitiv.
IN ORICE COMPUS DE ARGINT IONUL DE ARGINT ESTE POZITIV! Deci nu
aveti ce sa cititi mai sus. Coloidul in sine nu are nici un camp electromagnetic care sa se "rupa",
desi nanoparticula dezvolta prin interactiunea cu apa (adsorbtia moleculelor polare de apa pe
suprafata ei fiind un motiv) un strat electric dublu, cu semn minus la exterior.
Exista insa motive mai intemeiate pentru ca argintul coloidal sa nu aiba efect. De
exemplu, multe din sortimentele de argint coloidal sunt facute cu aparate "de jucarie". Ca atare
nu se poate obtine o concentratie decenta de nanoparticule, a se citi argint coloidal, pentru a avea
efect. La o adica, hai sa ne gandim: avem milioane de virusi in corp la o raceala, si noi le dam
cateva (mii) de nanoparticule (sau mai multe, retineti diferenta de ordin de marime). Pai o fi
argintul antiviral, dar nici chiar asa (daca vreti sa comparati intre concentratiile a doua
sortimente de argint coloidal de aceeasi culoare, folositi efectul Tyndal, acela cu raza laser prin
apa, este dragut, interesant si instructiv. Puteti vedea atunci cum un coloid de argint... nu prea are
argint, atunci cand chiar si pe intuneric raza de lumina nu prea se vede prin apa. Recomandam ca
vizualizarea sa se faca intre doua produse diferite, evident).
In alte situatii, asa-zisele instalatii de fabricat argint coloidal, recomanda fe
utilizarea apei plate, fie dizolvarea unui electrolit in apa (in cantitati foarte mici, ce e drept),
rezultand uneori compusi de argint, numiti totusi argint coloidal de catre producatorul respectiv.
Totodata, compusii de argint nu sunt prea eficienti antiviral, desi ei sunt foarte eficienti
antibacterieni, fara sa fie argint coloidal, deci pot sa fie si alte motive, dupa cum vedeti, pentru ca
un produs sa nu fie bun. Dar afirmatia aceea cu campul electromagnetic care se rupe... explica
totul pentru oricine nu stie ce este acela camp electromagnetic!!! Sa ti se rupa campul de ras, nu
alta...
De ce lasa bijuteriile de argint urme negre pe pielea mea?
Majoritatea bijuteriilor din argint sunt facute din argint sterling, care are aproximativ 10% cupru in el.
Cuprul va oxida si va pata rapid cand este expus la oxigen. Argintul pur nu face acest lucru.
Si argintul pur poate lasa urme negre pe pielea ta! Argintul are o proprietate foarte
interesanta: se innegreste la contactul cu sulful si cu compusii lui. Desigur, "negreala" respectiva
se ia foarte usor pe piele. Si asta INDIFERENT DE PURITATEA ARGINTULUI. Dar afirmatia
cu argintul sterling (un argint cu ceva nichel si parca si cupru in compozitie) lasa loc sa se
subanteleaga: "noi avem argint pur si folosim, altii nu". Imi amintesc cum unul dintre cunoscutii
cu gura mare, ne spunea "fugi dom'le de aici, nu ai tu cum sa faci argint coloidal in romania, nu se
gaseste argint pur". Ca atare i s-a spus de unde se poate achizitiona. Dupa cateva luni, acelasi
individ ne spunea: "fugi dom'le de aici, ca tu nu iei argint de unde luam noi, din Romania". Si are
dreptate, argint la fel de pur si chiar mult mai pur se poate cumpara si din strainatate! La
urmatoarea intalnire, poate ii vom explica si de unde. Unii au probleme, deh...
Exista o "competitie" legata de puritatea argintului (si a altor metale) in compusii
coloidali. Iata insa un calcul corect pentru a vedea cum sta situatia:
Sa luam cazul cel mai defavorabil, de 99,9% puritate. Asta inseamna ca la 1g de
metal, 1mg sunt impuritati. Daca la o sticla avem 10 mg de metal, asta inseamna ca vor fi 10
micrograme impuritati, adica 0,01ppm. Apa distilata are 0,1-1ppm impuritati (reziduu solid), deci
apa distilata are mai multe impuritati decat impuritatile dintr-un metal care este "doar" 0,999 sau
99,9%, de minim 10-100 ori.
Intr-unul din cazurile cele mai defavorabile, cand toate impuritatile din metal ar fi
mercur de exemplu, standardul EPA prevede concentratia in apa de baut de maxim 2micrograme
la litru. Considerand ca un om bea 2 litri zilnic, inseamna ca 4micrograme de mercur se pot
consuma zilnic fara probleme pe parcursul intregii vieti. Daca noi avem 10micrograme de mercur
intr-un litru de aur coloidal sa zicem, si bem 50ml/zi, inseamna ca am ingera cantitatea de 0,2
micrograme de mercur zilnic, deci mult mai mica decat doza maxima admisa (de douazeci de ori).
In realitate, nu este posibil sa existe o cantitate atat de mare dintr-o singura
impuritate, si in nici un caz mercur, in cazul aurului de exemplu, atat timp cat acesta a fost
purificat in laboratoare specializate si nu luat din amalgam pentru plombe dentare. Iar asta nu
face nimeni pentru ca i-ar creste pretul produsului, mai in gluma mai in serios.
Dar nu e asa ca suna excelent o afirmatie de marketing care spune: "metale de
puritate 99,999%"? In realitate, pretul metalelor la aceasta puritate, acolo unde se pot obtine
(doar in cazul metalelor nobile dar si a altora mai putin susceptibile sa formeze compusi cu
usurinta), este extrem de mare, si nu se utilizeaza pentru produse comerciale, utilizate fiind asa
cum am spus, indiferent ce scrie pe eticheta, 99,95-99,99%, existand si cazuri de (mici)
producatori care ei insisi sunt pacaliti de furnizorii ambulanti de metale (mai precis de cei care
vand pe internet - desi nu generalizam - sarma sub forma de electrozi pentru aparatele "casnice"
de produs argint coloidal - o alta trasnaie pe care o vom comenta la momentul potrivit).
Desi am putea sa o facem, nu ne vom abtine sa nu comentam si alte aberatii legate
de puritatea materialelor: am vazut mentionata pe o eticheta afirmatia "PURITATE 99,99%,
VERIFICATA PRIN TEM".
Pentru cei mai multi oameni acesta este un argument bun. "Da dom'le, uite, omul si-
a masurat puritatea metalului, sau a produsului".
Pentru cei care insa stiu ce este TEM, reactiile pot sa fie numeroase: indignare,
amuzament, compasiune... De ce? Pentru ca TEM este o metoda de microscopie, numita
microscopie electronica. Prin aceasta se pot vizualiza nanoparticulele, deoarece este posibila astfel
marirea acestora chiar si de 100000-1000000 ori, adica de 1000 de ori mai mult decat marirea
optica. Acum, daca cineva se uita la o poza a unei fiinte umane, poate spune: da, el are atata
carbon, oxigen, hidrogen, etc, caci a invatat la scoala... Dar daca se uita la o poza de omulet verde,
de unde va putea el sa spuna asta? Poate are metabolismul bazat pe siliciu, cine stie... Tot asa si cu
nanoparticulele: o poza de nanoparticula, fie ea facuta prin TEM, nu ne va spune compozitia, desi
anumite metode avansate de TEM pot sa faca diferentieri foarte imprecise intre categorii de
molecule, in functie de contrastele fotografiilor. Compozitia se determina prin alte metode, cum ar
fi cele deja mentionate: spectrometria cu absorbtie atomica, chimic, difractia cu raze X.
Aceaste explicatii nu sunt insa prezentate pentru a justifica utilizarea unor metale
impure la fabricarea produsului, ci doar pentru a deschide ochii celor interesati asupra reclamelor
false. Trebuie sa intelegeti ca pretul unui produs pe baza de metale coloidale nu este dat de
metalul in sine continut in ele, ci de munca depusa pentru a le realiza.
Ce culoare trebuie sa aiba argintul coloidal?
Daca apa devine galbuie sau aurie in timpul procesului sau curand dupa aceea (cam in
interval de 12 ore) este o indicatie ca a avut loc o reactie chimica in care argintul a format legaturi cu
diverse gaze, solide dizolvate etc – si ca exista un exces de hidrogen. Acest lucru e cauzat de curentul
electric excesiv in procesul de productie – iar solutia este pe cale sa isi schimbe structura. Veti observa
ca gustul devine amar – si ca solutia devine maronie in cateva zile si ca in cele din urma devine de
culoarea noroiului. Acest produs este departe de adevaratul Argint Coloidal – care este limpede precum
cristalul si poate avea o foarte usoara coloratie. Adevaratul Argint Coloidal straluceste de fapt ca
diamantul cand este tinut contra luminii. In 1999, Profesorul Ronald Gibbs (Directorul “Centre for
Colloidal Science”, Universitatea din Delaware) a realizat o serie de teste pe o gama de produse de
Argint Coloidal si a descoperit ca “daca este prezenta culoarea galbena, aceasta indica faptul ca
produsul de Argint Coloidal nu este acceptabil si ca nu e de cea mai buna calitate. Produsele de cea
mai buna calitate de Argint Coloidal testate erau toate incolore."
Oare va mai ramane un paragraf necomentat? Nu am citit materialul inainte de
"traducere" si speram sa nu avem foarte mult de comentat. Deja s-a adunat de o brosura. Pe care
o sa v-o vindem, desigur...
Culoarea metalelor coloidale apare datorita faptului ca sunt sub forma de
nanoparticule si acestea au un comportament special la aceste dimeniuni, in ceea ce priveste
interactiunea cu radiatia electromagnetica, deci si cu lumina.
In laboratoarele de coloizi de pe planeta (ca nu va fi existand numai al nostru sau al
celor care promoveaza aberatiile corectate de catre noi) se fac cercetari intense pentru a obtine
coloizi de argint si de aur de diferite culori. In fapt, s-au facut, pentru ca metodele sunt destul de
bine puse la punct, datorita importantei mari pe care o are "culoarea lor" in diverse domenii.
Desigur, nanoparticulele nu sunt colorate, ci doar au o interactiune aparte cu lumina .
In ceea ce priveste argintul coloidal, culoarea acestuia (galbena, verde, portocalie,
albastra, etc.) este data in majoritate, dar nu numai, de fenomenul de rezonanta plasmonica de
suprafata, care are ca efect o "filtrare a luminii". Daca particula este foarte mica, acest fenomen
apare doar in ultraviolet, si coloidul este transparent la concentratii mici, sau usor gri la
concentratii mai mari.
Culoarea nu este data asadar de prezenta unui compus sau a altuia in coloid. Sigur,
cineva poate pune un colorant, dar daca tot iese el asa de dragut, de ce sa o faca?
Afirmatia cu excesul de hidrogen este interesanta. Pentru asta se poate primi
premiul Nobel, adica pentru un exces de hidrogen stocat in apa. Dar si aceea cu argintul coloidal
care straluceste ca diamantul e buna... Cum sa nu iti vina sa il cumperi?
Noi am testat atat argintul coloidal galben, portocaliu, verde, gri, transparent, si
putem sa confirmam ca toate au efect bun. In acest moment il producem transparent, cu o usoara
nuanta de gri, sau gri-galbui (desi anterior l-am produs galben). Oricare ar fi culoarea, o analiza
de microscopie electronica lamureste problema (TEM de preferinta). In unele cercetari realizate
la institutele de profil din tara, respectivii cercetatori il fac portocaliu, sau rosiatic inchis, fiind la
concentratii foarte ridicate.
Cat despre profesorul Ronald Gibbs, nu le stia nici el pe toate, desi a avut o
contributie semnificativa in domeniu, prin popularizarea pe carea facut-o argintului coloidal.
Fizica nanoparticulelor a mai evoluat nitel de cand a scris el cartea respectiva.
Cum se masoara concentratia de Argint Coloidal?
Modalitatea cea mai usoara si mai simpla este sa se foloseasca un conductiv-metru prin care se
masoara conductivitatea apei inainte de inceperea procesului si din nou atunci cand procesul s-a
incheiat. Conductivitatea se masoara in µS/cm si este o unitate de masura a electricitatii in apa. Puteti
fi siguri ca masurati ioni de argint incarcati pozitiv daca apa ramane limpede precum cristalul la
sfarsitul procesului si daca nu ati adaugat nimic in ea. PPM inseamna parti per milion. Este o unitate
de masura folosita in laboratoare pentru a masura concentratia de argint prezenta. Astfel, 10 ppm = 10
mg/litru.
NU SE MASOARA CU CONDUCTIV-METRU, sau in lipsa lui cu un TDS-metru!
Ambele masoara CONCENTRATIA SOLIDELOR DIZOLVATE in apa. Particulele coloidale NU
SUNT DIZOLVATE IN APA. E drept ca aparatul va indica ceva dar, nefiind calibrat si nici
construit pentru nanoparticule, nu poate masura nici pe departe corect!
NU PUTETI FI SIGURI CE MASURATI! Determinarea corecta se realizeaza prin
SPECTROMETRIE CU ABSORBTIE ATOMICA, SPECTROMETRIE CU PLASMA
CUPLATA INDUCTIV, sau desigur prin metode chimice. O metoda babeasca dar buna este sa
faceti cateva zeci de litri si sa masurati electrozii inainte si dupa, dar pentru asta va trebuie o
balanta precisa si NU SE POATE APLICA in cazul dispozitivelor casnice, unde apare acea
depunere pufoasa pe unul sau ambii electrozi, plus depuneri pe fund, etc.
Este necesara proteina sau vreun alt fel de stabilizator?
In trecut era extrem de dificil sa se produca Argint Coloidal de calitate foarte buna
pentru ca procesul de electroliza era prost inteles si nu existau echipamentele electronice de care
dispunem astazi. Accentul cadea pe a vedea o “reactie” sau a vedea “nori” iesind din dreptul anodului.
Solutia era instabila si se destabiliza rapid. Pentru a depasi aceasta deficienta din procesul de
fabricatie, a fost adaugata o proteina de stabilizare. Din nou, avem aceeasi problema ca si in cazul
sarurilor de argint, cand eficienta si bio-disponibilitatea sa este foarte limitata intrucat ionii de argint
incarcati pozitiv si-au pierdut potentialul electric. Datorita tehnologiei moderne exista acum
capacitatea de a produce un Argint Coloidal in care ionii de argint incarcati pozitiv sunt
“prinsi/blocati” in structura moleculara a apei, de foarte buna calitate. Nota: Argintul Coloidal trebuie
produs lent si corect, fara a adauga nici un fel de aditiv sau stabilizatori, altfel potentialul sau electric
se va pierde. Nu se recomanda ca Argintul Coloidal sa fie folosit daca s-a mai adaugat altceva in el.
FALS! Proteinele si polimerii se folosesc si astazi, cand procesul este destul de bine
inteles, pentru a mari stabilitatea la concentratii foarte mari, de genul 100-1000ppm. Nu vom
comenta daca acest fapt este bun sau nu, dar vom mentiona ca se pot produce coloizi si pe alte cai,
chimice sau termice, cum ar fi "PLASMA SPRAY", pe romaneste pulverizarea in plasma. Daca
pui nanoparticulele in apa, rezulta un argint coloidal foarte bun. Desigur insa ca se mai realizeaza
anumite operatiuni preliminare, si este o metoda buna pentru concentratii ridicate. Doar ca
2
trebuie stabilizat. Si apropo de aceasta, unul din cele mai bune produse de argint coloidal de pe
piata romaneasca, nu ii vom da numele caci este concurent, deh, stabilizeaza produsul cu o serie
de polimeri de origine vegetala, extrasi si rafinati din plante. Pana cand eventual ii vom face o
analiza si vom descoperi altceva, iata o initiativa si o metoda pe care o laudam, deoarece au
obtinut un produs bun, sau oricum, aproape bun, caci chiar si acest produs prezinta depuneri.
Pentru uz biologic, la concentratii reduse, de maxim 10-15 ppm, nu este in general
nevoie de stabilizare, nanoparticulele in apa distilata "autostabilizandu-se" singura, fara a
"prinde ionii de argint in structura moleculara a apei". Iar tehnologia este aceeasi ca la 1890, este
doar mai ieftina si mai bine inteleasa. Auzi, tehnologie moderna... Ioni prinsi in structura
moleculara a apei... Nu ca nu ar fi posibil, asa cum am mai afirmat exista experimente legate de
apa structurata, noi chiar am construit zeci de astfel de aparate, utilizate in prezent, dar trebuie
stiut ca nu e nimic nefiresc ca "un ion sa fie prins in structura moleculara a apei". Li se petrece
tuturor ionilor saracii...
S-a speculat ca argintul este un metal greu. Este adevarat?
Nu, acest lucru este in totalitate fals. Argintul NU este un metal greu. Este inclus intre metalele nobile.
Are o greutate atomica de 107.68. Metalele grele incep de la AW 200 si intre ele sunt incluse metale
precum plumbul, mercurul si cadmiul. In realitate, argintul (Ag) este, din punct de vedere chimic, un
metal de tranzitie. Spre deosebire de metalele grele, metalele de tranzitie nu prezinta toxicitate metalica.
Cercetarile au dovedit ca argintul este unic printre metalele prin faptul ca nu prezinta nici un pic de
toxicitate, de nici un fel. Acest lucru este cu atat mai mult adevarat in cazul argintului aflat in stare
coloidala (adica ionii de argint). (Nota: Elementele naturale in starea lor coloidala naturala nu
prezinta nici un fel de toxicitate. Ele devin toxice doar atunci cand elementele sunt alterate si
transformate in compusi anorganici sau saruri anorganice).
Este adevarat, argintul nu este un metal greu. Cu toate acestea, PREZINTA
TOXICITATE crescuta cand este sub forma de compusi, in functie si de valenta lor, ca toate
metalele, fie grele fie de tranzitie. Chiar si argintul coloidal, LA CONCENTRATII MARI, ESTE
TOXIC! E drept ca aceste concentratii sunt chiar foarte mari, de ordinul sutelor de ppm sau mai
mult, experimentele fiind realizate desigur pe soareci de laborator. Cu toate acestea, exista studii
care arata ca nanoparticulele metalelor sunt de 7-20 de ori mai putin toxice decat compusii
acelorasi metale.
A, si sa nu uitam: ELEMENTELE MINERALE NU SE AFLA IN MOD NECESAR
IN STARE COLOIDALA in natura! Se afla sub forma de saruri (mai rar de metale pure, ca in
cazul metalelor nobile) oricum, in forma cristalina, macroscopica (daca nu sunt dizolvate, cele
solubile, sau dispersate, cele insolubile, in ... apa minerala de exemplu). Iar metalele in starea
"naturala" POT FI TOXICE! Incercati cu niste mercur daca doriti! Daca este insa in componenta
unei molecule biologice, asta este altceva, desigur, chiar si cu mercur, dar asta nu are legatura cu
"starea coloidala naturala", ci cu starea, hai sa ii zicem "integrata biologic".
Cat de stabil este Argintul Coloidal?
Argintul Coloidal produs corect 1) nu este sensibil la lumina (in afara de lumina directa a Soarelui.
Singurul factor care poate afecta stabilitatea Argintului Coloidal este lumina directa a Soarelui.) 2) nu
necesita stocare in locuri reci sau intunecoase 3) nu este influentat de campurile magnetice exterioare 4)
nu precipita si nu necesita scuturare inaintea folosirii
Adevaratul Argint Coloidal retine campul sau electromagnetic si ramane stabil mai multi ani, nu doar
cateva luni sau zile. Chiar daca este lasat pe birou, langa computer, intr-un pahar transparent, va
ramane limpede si stralucitor timp nelimitat !
Poate prezenta depuneri, care se acumuleaza in timp, daca nu este stabilizat. Nici
teoretic nu ar putea avea stabilitate perfecta, ceea ce nu e o problema, caci nimic nu este perfect
in afara de Dumnezeu...
Daca se creste mult temperatura, asta il va ajuta sa se deterioreze, desi totusi nu
imediat. Noi l-am si fiert ca sa vedem cum se comporta si e ok. In mare masura, oricum. Daca insa
il veti lasa intr-un pahar, langa computer sau sub masa, vi se va depune pana la urma. Mai intra
praf acolo, oxigen, alte gaze, se modifica baza coloidului.
Exista insa o posibilitate sa nu se depuna: daca nu este nimic in apa respectiva decat
apa. Trebuie sa luati si asta in considerare.
Studiind argintul coloidal de LA TOTI PRODUCATORII intalniti pe piata
romaneasca, am sesizat spre usurarea noastra, ca toate au depuneri. In general DIN CAUZA
ACEASTA ESTE VANDUT IN STICLE BRUNE, PENTRU CA NU SE MAI OBSERVA. Daca
veti avea curiozitatea sa transferati continutul intr-un recipient transparent, curat, veti avea
surprize.
Argintul coloidal nestabilizat, rezistent la infinit, mai ales la concentratii mari, va
primi daca nu premiul Nobel, macar unul mai mic. Vom dezvolta acest subiect intr-un alt articol
insa.
Cum trebuie stocat/pastrat Argintul Coloidal?
Cel mai bine este in sticla, transparenta sau colorata. In “sticlele” de plastic precum
PVS moale sau plasticul pe baza de uleiuri exista o incarcatura electrica inerenta a moleculei de
hidrocarbon din plasticul respectiv. Acest fapt atrage ionii de argint afara din solutie, legandu-i de
peretii sticlei. Argintul Coloidal continut in “sticle” de plastic – ca si plasticul insusi – va deveni galben
si incarcatura electrica va disparea. Daca totusi se va folosi un container de plastic, cel mai bine este sa
se pastreze Argintul Coloidal in acel container pentru 2 saptamani inainte sa fie consumat. In general,
Argintul Coloidal trebuie pastrat in containere de sticla sau plastic ABS.
Intr-adevar, unele mase plastice, precum PVC (ce o fi aceea PVS?), nu sunt potrivite.
DUPA CUM NICI ABS-UL NU ESTE! Acesta nu este un material plastic agreat pentru uz
alimentar, cel putin nu dupa cunostinta noastra.
Polietilena este singurul material plastic foarte bun pentru domeniul chimic si
farmaceutic, urmat indeaproape de PET (polietilentereftalat). Desigur, fabricate corect si
corespunzator, deoarece am avut surprize cu produse (flacoane) si scumpe si de slaba calitate.
Da, este posibila deteriorarea coloidului intr-un vas de plastic dintr-un material de
proasta calitate. Nu, nu trebuie sa pastrati coloidul doua saptamani in acel vas daca il mutati
dintr-un alt vas, dar trebuie sa spalati flaconul de cateva ori cu apa bine distilata, inclusiv mecanic
intai, cu un burete nou, mai ales daca vasul nu este nou. Prea multa bataie de cap! Pastrati-l in
ambalajul original, asa veti evita orice contaminare. Si cu siguranta, daca nu muriti deoarece beti
zilnic apa din sticle PET, nu veti pati nici de la argint coloidal asta, mai ales ca beti mai rar si mult
mai putin. Ceea ce nu inseamna ca suntem in totalitate pro-PET. Il folosim doar de nevoie si,
gradat, probabil ca vom renunta la el. Dar nu pentru ca ar dauna coloidului, ci pentru ca este deja
destul de mult plastic pe planeta!
LAMURIRI SUPLIMENTARE:
In cazul apei distilate, asa cum (practic) este vorba si in cazul suspensiilor de
nanoparticule, singura sticla din care nu migreaza ioni in apa este cea numita "de borosilicat",
care se utilizeaza in aparatura de laborator. O sticla scumpa, in care nu va vinde nimeni vreodata
metale coloidale. In rest, chiar si sticla obisnuita elibereaza ioni in apa respectiva.
Unul din argumentele cele mai frecvente este ca "recipientul de plastic reactioneaza
cu metalul coloidal din cauza ca acesta este sub forma de ioni pozitivi" (sau "negativi" la altii).
Aceasta este o prostie, la care deja am raspuns. Din acest motiv, a faptului ca acesti coloizi sunt
nanoparticule, ei nu interactioneaza chimic cu masa plastica. Cu toate acestea ei pot sa se depuna
si chiar o fac, intr-o cantitate foarte mica, insa depunerea exista si pe sticla si pe plastic, si este un
proces firesc. Pana la urma, argumentul poate sta in picioare: daca masele plastice respective sunt
de calitate scazuta, anumite dispersii coloidale pot fi aglomerate foarte rapid, chiar in termen de
ore, datorita plastifiantilor din acestea. Acesta este si motivul pentru care pastram suspensiile
coloidale in recipiente transparente: pentru a se vedea ca sunt stabile sau, daca este cazul, daca s-
au depreciat.
Un alt argument este ca masele plastice descarca sarcina negativa (sau pozitiva,
dupa mintea fiecarui producator) cu care este incarcata nanoparticula. Pentru a impiedica asta se
folosesc chipurile mase plastice tratate antistatic. O alta trasnaie, desigur. Masele plastice fiind
izolatori, nu au cum sa conduca electricitatea (ma rog, nimic nu e perfect izolator pana la urma).
Iar daca ar fi tratate antistatic ar conduce la suprafata (pentru cine nu stie, masele plastice se
trateaza adeseori antistatic, prin inserarea de pulberi conductive sau prin acoperiri superficiale de
pulberi conductive, si se folosesc in special acolo unde este necesara manipularea unor dispozitive,
echipamente sau componente electronice sensibile la acumulari de sarcina electrica), si asta ar fi
chiar neplacut pentru suspensia coloidala, cel putin pe termen lung.
Realitatea este ca fiecare producator trebuie sa isi promoveze produsul. Ca atare,
noi il promovam inclusiv prin utilizarea unor recipiente din mase plastice de calitate, astfel incat
sa fie stabil, ieftin, usor de transportat, si sa ajunga in acest fel la cat mai multi oameni, chiar din
zone indepartate de marile orase. Altii il promoveaza prin atribuirea de false valori unor elemente
mai putin importante. Mentionam insa ca, intr-adevar, sticla este superioara pentru ambalarea
produselor lichide.
In cazul anumitor lichide, cum ar fi unele produse pe baza de apa restructurata
informational (bioenergetic) recomandam utilizarea recipientelor de sticla sau ceramica, deoarece
acolo natura proceselor si interactiunilor cere aceasta.
Este Argintul Coloidal un antibiotic natural?
Datorita proprietatilor sale antibacteriene, Argintul Coloidal a fost numit adesea antibiotic natural.
Insa acest lucru este fals. Argintul Coloidal NU este un antibiotic. (Este usturoiul un antibiotic? Este
Vitamina C un antibiotic pentru ca vindeca scorbutul?) Argintul Coloidal nu “omoara” nimic. El
imbunatateste viata – nu o ia. De exemplu: 1. Cand un medic homeopat respectat care fiind bolnav sta
intr-un carucior cu rotile, ia Argint Coloidal intravenos si se vindeca astfel de lupus sistemic… 2. Cand
un renumit om de stiinta si cercetator vede cum tesutul se regenereaza chiar in fata ochilor lui… 3.
Cand o femeie in varsta care practic renuntase la ideea de a mai trai “danseaza acum pe masa”… 4.
Cand atleti depasesc recordurile… 5. Cand refacerea dupa un exercitiu solicitant este semnificativ
accelerata… 6. Cand arsurile se vindeca rapid lasand foarte usoare urme sau deloc… …ati spune ca
toate aceste rezultate au fost obtinute datorita administrarii de antibiotic?
NU OMOARA FIINTA TA, dar a milioane sau miliarde de bacterii da! Despre
virusi nu comentam caci la acestia treaba cu viata este discutabila, iar ei sunt doar inactivati, nu li
se modifica propriu-zis structura din punct de vedere molecular. Deci din acest punct de vedere,
argintul ESTE ANTIBIOTIC, ca o fi natural sau nu!
Cum ne imbunatateste Argintul Coloidal sistemul imunitar?
Sistemul imunitar este o parte integranta a tuturor fiintelor vii si, asemenea oricaror alte sisteme
corporale, depinde de fluxul de electricitate pentru a functiona in mod optim. Acest lucru a fost dovedit
stiintific.
PE BUNE! Afirmatiile de genul ca sistemul imunitar are nevoie de electricitate
pentru a functiona suna ceva de genul cum ca universul ar avea nevoie de atomi pentru a exista.
Interactiunile dintre atomi sunt de natura electrica. Particulele coloidale insa nu transporta
electricitate. Ele totusi interactioneaza inclusiv pe aceasta baza, electrica, desi nu aceasta este
singura lor modalitate de actiune. Daca ar fi nevoie de un "flux de electricitate" in organism, ar
insemna ca cel mai bine ne-ar fi cu degetele introduse in priza!
In ceea ce priveste ajutorul dat sistemului imunitar, acesta este de doua tipuri: mai
intai ca actioneaza ca bactericid si antiviral atunci cand sistemul imunitar este depasit (si cand nu
este depasit, evident). Apoi, unul din cele mai misterioase mecanisme de actiune, dar acesta nu se
refera doar la argint, ci la orice metal - si nu numai - este acela al asa numitor campuri
informationale, sau campuri morfice care, in cazul argintului, se pare ca au INCLUSIV (DAR NU
NUMAI) aceasta actiune, de intarire a sistemului imunitar. Desi existenta acestor campuri este
pusa inca sub semnul intrebarii in diferite cercuri stiintifice materialiste, el este dovedit totusi prin
diverse evenimente de factura speciala. Nu este insa aici locul dezvoltarii subiectului.
Pentru ce folosesc oamenii Argint Coloidal?
Milioane de oameni de toate conditiile au avut experiente fenomenale cu Argintul Coloidal : medici,
homeopati, naturisti, sportivi, atleti, veterinari, fermieri, crescatori de caini, antrenori de cai, crescatori
de porumbei, horticultori, cultivatori de flori, iubitori de animale de companie etc. Argintul Coloidal
este cel mai bun tonic pentru sanatate si el se poate folosi intr-o mie si unu de feluri putand remedia o
gama foarte larga de boli si probleme.
Da, am auzit persoane care il pun la plante ca sa nu se imbolnaveasca. Plantele,
evident. Chestie de optiune. Cu toate acestea NU ESTE UN PANACEU, dupa cum NU ESTE CEL
MAI BUN TONIC. Pentru fiecare fiinta umana exista cate ceva specific care este cel mai necesar.
Referindu-ne strict la minerale, pentru cineva va fi foarte bun magneziul, pentru altcineva aurul si,
desigur, pentru altcineva argintul. Cel mai bun lucru pentru fiecare este UNIC pentru fiecare
fiinta umana in parte. Insa, atunci cand un client va simti ca apartine uneia dintre categoriile
prezentate sau uneia echivalente, normal ca va resimti din plin si dorinta de a-si demonstra
apartenenta prin cumpararea de argint coloidal. O forma neevidenta dar actuala de manipulare.
In realitate el este la fel de bun si pentru muncitori necalificati, cersetori, prostituate, someri,
pensionari, etc, caci toti suntem fiinte umane.
ARGINTUL COLOIDAL A AVUT EFECTE DEOSEBITE pentru multi oameni,
dintre care unii chiar salvati de la moarte sau de pe masa de operatie. Acesta este un adevar.
Insa un artritic va avea nevoie de aur coloidal, administrat sub diverse forme si nu
de argint, cineva care are osteoporoza sau probleme cu elasticitatea vaselor sanguine va avea
nevoie de cupru, si asa mai departe.
Si, desigur, noi toti avem nevoie de Dumnezeu. El este cel mai bun tonic.
Pot sa-l dau si bebelusului meu?
Argintul Coloidal nu este un medicament sau leac – este apa divina! Bebelusii si copiii mici raspund
rapid si la cea mai mica cantitate de Argint Coloidal si asta din cauza ca sistemul lor imunitar, in mod
normal, este inca in forma maxima. Asadar, puteti folosi cu incredere Argint Coloidal pentru copilasii
dvs insa in cantitati mai mici.
"Apa divina" este orice ne ajuta sa fim mai buni. Dar este firesc pentru un
producator care altceva decat argint coloidal nu stie/poate sa produca (iar din cele citite este chiar
indoielnic) sa spuna ca nu exista nimic mai bun decat argintul coloidal. Si aurul coloidal poate fi
APA DIVINA! Si nu numai. In acelasi timp ele sunt si medicamente si leacuri. Dar ce mamica va
ramane insensibila la aceasta afirmatie?
Cert este ca asa cum va poate ajuta pe dvs, asa ii poate ajuta si pe cei mici. Oameni
sunt si ei!
Cat de mult pot sa beau?
Cat de mult doriti! Incercati doar! (Vorbim aici de Argintul Coloidal fabricat corect). De
exemplu, daca aveti o boala cronica sau daca sunti un atlet care face antrenamente frecvente, puteti bea
chiar si 500 ml sau mai mult pe zi. Pentru a va putea bucura de o sanatate generala buna si in scopuri
nutritionale – precum si pentru a va intari sistemul imunitar impotriva racelilor, gripelor si a multor
altor agenti patogeni generatori de boli – beti pana la un pahar pe zi. (Nu uitati sa beti si apa. Argintul
Coloidal nu inlocuieste necesarul de apa obisnuita!) In cazul unor infectii mai grave si a bolilor
cronice, se recomanda sa se bea cat mai mult! Asta inseamna oricat pana la 500 ml - 1 litru pe zi ! El
poate fi baut cate un pic pe durata intregii zile, pana la culcare. Din nou, subliniem faptul ca Argintul
Coloidal nu este un medicament. El este un ajutor nutritional puternic, incarcat electric – asa ca beti
cat de mult sau putin va este necesar – si corpul dvs va face restul!
Dincolo de trasnaia cu incarcarea electrica, trebuie sa stiti ca argintul nu este un
element nutritional. Nu intra in procesele fiziologice din corp si, in exces poate provoca anumite
tulburari. Cu toate acestea, faptul ca el poate fi gasit in organism arata ca un rol i-a lasat
3
Dumnezeu. Cu siguranta regulator al anumitor procese, caci biologia nu a descoperit totul, dar
nutritional...
Cu toate acestea DA, puteti bea mult, insa recomandarea noastra este sa nu beti mai
mult de 30ml pe zi pentru intretinere, 50-100ml pe zi pentru infectii usoare si, desigur, pentru
afectiuni grave puteti bea pe perioade scurte 250-500 ml pe zi, cu sublinierea deja facuta ca
trebuie sa beti si apa (argintul coloidal fiind apa distilata), desi in multe zone de pe glob, datorita
unei alimentatii foarte ... mineralizate, sau poate datorita unui fel de moda, se bea adeseori doar
apa distilata, dar NU PE STOMACUL GOL, deoarece provoaca greata. Sigur, 10-20 ml odata, nu
va vor face greata nici pe stomacul gol. Se poate dilua doza pentru o zi in anumite ape plate foarte
slab mineralizate, dar nu in apa minerala sau plata cu mineralizare normale.
Testele realizate pe viroze au aratat ca 250ml pe zi sunt in generali suficienti, pentru
o concentratie de 10-15ppm(mg/l) pentru ca o viroza sa se vindece in 1-4 zile. Pot exista si cazuri
rebele ce-i drept. In principiu, se pot bea fara probleme 1mg de argint pe zi pentru toata viata.
Evident, pentru cateva luni sau un an se pot mari dozele, dar nu va sugeram sa treceti de 300-
500mg/an. In mod normal nu ar trebui atat de mult pentru a scapa de orice afectiune CARE
RASPUNDE LA ARGINT.
Cat de sigur este Argintul Coloidal?
Atunci cand este produs in mod corect, Argintul Coloidal este total non-toxic si nu are
efecte secundare de nici un fel. Nu poate provoca rau ficatului, rinichilor sau nici unui alt organ sau
parti a corpului – nu are reactii adverse si nici nu interactioneaza cu nici un medicament sau remediu
alternativ. Poate fi consumat in siguranta in paralel cu orice alta forma de medicatie. Spre deosebire de
compusii de argint, care pot ramane in corp, ionii de argint incarcati pozitiv trec prin corp si sunt
eliminati in mod natural, asemenea oricaror alti nutrienti.
Se pare ca argintul sub forma coloidala, de nanoparticule suspendate in apa, se
elimina foarte usor. Cu toate acestea, el are o latenta in organism, timp in care actioneaza atat
catalitic cat si ca generator de ioni. Daca insa este introdus direct sub forma ionica (si repetam
IONICA, ADICA SUB FORMA DE COMPUSI), atunci el se va acumula mult mai usor in
depozite din respectivul compus de argint, care apoi nu vor mai putea fi eliminate si vor fi reduse
gradat la argint metalic FIXAT in organism. ARGINTUL COLOIDAL NU CONTINE IONI DE
ARGINT CI NANOPARTICULE DE ARGINT (nu discutam cazul persoanelor care au citit in
ziarele de scandal si nu in cartea de fizica despre coloizi). Traseul acestor nanoparticule este
diferit din cate se pare, cel putin la concentratii normale si ca atare se elimina mult mai usor din
corp.
Argintul Coloidal afecteaza bacteriile benefice din traiectul digestiv?
Argintul Coloidal mareste curgerea electricitatii prin corp ajutand bacteriile benefice si imbunatatind
digestia! Toti cei ce il folosesc regulat constata o imbunatatire a digestiei. Nota: Nu este necesar sa
luati in paralel suplimente nutritive precum acidophilis deoarece Argintul Coloidal nu este un antibiotic.
Argintul Coloidal imbunatateste viata, nu o ia si nu o consuma!
Argintul nu face diferenta dintre tipurile de bacterii, ca or fi bune sau rele.
Mecanismele prin carese imbunatateste digestia sunt numeroase, si desi pot fi afectate de argint,
aceasta nu se petrece din cauza ca ar tine cu bacteriile "bune" si nu cu cele "rele". Escherichia
Coli este o bacterie care este la locul ei si e "buna" in intestinul gros, si in numarul care trebuie.
Dar daca e in alta parte sau in numar mult mai mare, ea devine automat "rea". Grea alegere
pentru bietul argint.
In mod normal insa, argintul coloidal se absoarbe inainte de intestinul gros si din
acest motiv nu dauneaza acelor bacterii. Cu toate acestea, el poate fi eliminat pe cale fecala fara a
dauna respectivelor bacterii, cel putin la concentratii normale.
Intr-adevar, suplimentele nutritive gen acidophilus si asa mai departe nu sunt
necesare. Nu am constatat probleme nici la 250-500ml pe zi dar, intr-adevar, au existat foarte
putine exceptii (una sau doua din experienta noastra) care au prezentat o anumita laxatie din
acest motiv, la circa 60ml argint coloidal/zi. Cu toate acestea, produsul respectiv era foarte
concentrat si oarecum susceptibil de a se aglomera usor in stomac (deci nu de foarte buna calitate),
caz in care nu se mai absoarbe eficient in intestinul subtire.
Cum actioneaza de fapt argintul coloidal asupra virusilo si, bacteriilor?
Prezenţa argintului coloidal în apropierea unui virus, ciupercă, bacterie sau de orice alt organism
unicelular patogen dezactivează enzima acestuia implicată în metabolismul oxigenului. Altfel spus, îi
blochează sistemul respirator, ceea ce duce la „sufocarea” şi apoi moartea agentului patogen. Acest
lucru explică de ce argintul electrocoloidal are un spectru atât de larg de acţiune. Agenţii patogeni
morţi sunt apoi eliminaţi din organism de către celulele sistemului imunitar, sistemul limfatic şi apoi
cel excretor.
La asemenea afirmatii nu stii ce sa faci mai intai: sa razi sau sa plangi?
In primul rand ca nu toate bacteriile "respira" oxigen. Cu toate acestea si ele sunt distruse de
argintul coloidal. Cat despre virusi, acestia nici macar nu respira!!! Virusii sunt in fapt complexe
moleculare, constituite dintr-un "nucleu" de ADN/ARN, invelit de o membrana lipidica prevazuta
cu proteine intramembranare care ies la suprafata membranei, ca markeri pentru receptorii
specifici ai celulei "atacate". Ei nu sunt altceva decat niste "bombe moleculare" extrem de
complexe, care transmit celulei mesajul "corpul are nevoie de noi, primeste-ne inauntru si
multiplica-ne!", mesaj dat exact de structura lor moleculara. Ca atare EI NU SUNT VII, NU
RESPIRA!!! Cum oare atunci sa se sufoce si sa moara?
Cu toate acestea argintul coloidal actioneaza, in diferite concentratii, asupra tuturor
categoriilor mentionate. In plus, din fericire, aceste concentratii sunt mai mici decat cele la care au
probleme majoritatea celulelor din corpul omenesc, caci sa nu va imaginati ca acestea nu au
probleme chiar de loc la concentratii mari de argint coloidal.
Mecanismele de actiune sunt insa diverse, nu doar "inhibarea respiratiei", si se
refera inclusiv la producerea de aberatii genetice ireversibile si nereparabile (asa cum se petrece
in cazul celulelor canceroase, ele fiind in general reversibile in cazul celulelor sanatoase), la
inhibarea unor mecanisme enzimatice variate, in cazul mucegaiurilor, sau la simpla inhibare a
moleculelor membranare care au rol de marker, prin alipirea de radicalii sulfurosi de exemplu, in
cazul virusilor. Si asa, bietii virusi "mor", fiind eliminati ca niste agenti patogeni rai si morti ce
sunt.
Cat de mult timp sta in corp Argintul Coloidal?
Argintul se stocheaza in corp doar atunci cand este alterat (prost facut) fiind fortat astfel sa formeze
compusi de argint. Ionii de argint incarcati pozitiv (din argintul coloidal corect produs) sunt de
dimensiuni microscopice asa incat nu pot sa ramana in corp si sunt eliminati. Deci Argintul Coloidal
(produs in mod corect) nu este stocat in corp ci este trecut prin corp si este eliminat prin canalele
normale de eliminare.
Cititi in aceasta directie studiul lui Roger Altman, al carui sumar l-am publicat si pe
pagina noastra de internet. Desi explicatia de mai sus este fantasmagorica, intr-adevar se pare ca
metalele coloidale se elimina din corp, gradat. Nu insa instantaneu. Oricum, in urma afirmatiei ca
ionii pozitivi de argint sunt microscopici, nu ne putem abtine sa nu ne amuzam intrebandu-ne
"cum or fi cei negativi". In alta ordine de idei, daca ar fi doar microscopici, ceea ce se si intampla
la unii, s-ar elimina pe o singura cale: fecala. Prin rinichi numai in cazul in care ar avea bietul om
proteinurie sau ceva de genul asta, si nici atunci caci nu s-ar absorbi in corp. Noroc insa ca "ionii"
cu care respectivii producatori sunt asa prieteni sunt de fapt nanoparticule, care pot trece
barierele de la nivelul nefronului. Oricum insa, argintul coloidal este stocat in corp pentru
anumite perioade, actionand de acolo sub diverse forme, inclusiv prin eliberare de ioni sau chiar
de atomi neutri, gradat, asa cum se petrece de exemplu si in cazul aurului coloidal injectat la
persoanele suferind de artrita.
Sticla maro este mai buna ca cea transparenta?
Da.
Se afirma foarte des ca suspensiile coloidale tinute in recipiente transparente se
depun, datorita influentei razelor soarelui. Cu siguranta acest fapt este partial adevarat. La urma
urmei, in sistemul nostru solar nu exista ceva (cunoscut de oameni cel putin) mai puternic decat
soarele.
Totusi: Inceputul secolului trecut a cunoscut o utilizare pe scara larga a
antibioticelor bazate pe compusi de argint. Acestia aveau mai multe probleme, printre care si
aceea ca in prezenta luminii solare se transformau in argint pur, care se depunea sub forma de
particule micrometrice de argint pe fundul recipientului (depuneri care sunt in general sub forma
de particule argintii, date fiindu-le dimeniunile, spre deosebire de depunerile particulelor
coloidale, care sunt in general negre la culoare). Tehnologia nanoparticulelor (adica a metalelor
sub forma coloidala) nefiind atat de bine pusa la punct ca si astazi, nu se putea vorbi de argint
coloidal ca si o suspensie de nanoparticule, desi acesta se putea obtine. In plus, era bine mai scump
decat sarurile de argint, care erau ieftine dar fotosensibile. Ca atare, datorita utilizarii unor saruri
(produse fotosensibile, desi bune antibiotice), a existat si aceasta cerinta. Trebuie mentionat ca
aceasta degradare are loc uzual destul de rapid in cazul lor doar daca sunt expuse la lumina.
Chiar si acum se mai utilizeaza asemenea produse, desi s-a constatat ca acestea au
fenomene secundare neplacute (Argyria in cazul argintului). Ca atare in cazul lor este nevoie de
recipiente maro. Si sa fim seriosi, cand suna asa de bine "argint coloidal" cum sa spui tu ca
producator ca vinzi "citrat de argint" si de aceea il pui in recipient maro?
Sa remarcam insa ca nu este singurul motiv.
Daca cineva va avea curiozitatea sa goleasca un astfel de recipient maro, verde sau
albastru in unul transparent, va constata ceea ce am constatat si noi: numeroasele depuneri,
flocoane, etc, care exista in produsul respectiv. Si nu doar in unul. Trebuie sa stiti insa ca usoare
depuneri nu sunt nefiresti. Apar si la produsele noastre, si nu vom ascunde aceasta, deoarece nu
este o problema grava. Cel putin nu atunci cand sunt putine... Va sugeram de aceea sa studiati cu
o lanterna cu fascicul ingust sau cu un laser, pe intuneric, fundul unui astfel de recipient maro sau
de alta culoare, dupa ce l-ati lasat o zi in repaus. Veti observa firisoare mai mici sau chiar mai
mari, pe fundul flaconului, cu o ordonare neregulata. Si asta chiar in cazul celor mai bune
produse, in timp ce in cazul altora care se lauda cu 0,5-4nm de exemplu, "firisoarele" nu mai sunt
doar "firisoare" ci, microscopic vorbind, pietricele, iar atunci cand agitati recipientul, sau
eventual il intoarceti cu fundul in sus usor, astfel incat apa sa disloce de pe fundul sticlei
respectivele particule fara sa le agite prea tare, veti constata ca ele plutesc la/sub suprafata apei.
O alta problema este ca produsele pot sa isi schimbe culoarea in timp. Chiar si
suspensiile coloidale sufera aceasta modificare. In fapt mai ales ele, deoarece asta se datoreaza
unei anumite modificari ale dimensiuni si formei particulei, in timp ce mai colecteaza din apa
ultimii atomi de argint ramasi de izbeliste. Unele produse au din start o culoare: gri, galben,
portocaliu. Noi nu socotim asta o problema, clientul insa da.
Care este metoda de productie cea mai buna pentru argintul coloidal?
Metoda cea mai buna este metoda electrocoloidala, la curenti mici, prin metode blande,
la fel ca in natura.
O singura curiozitate am avea noi: ce treaba au curentii mici cu natura? De unde si
pana unde se produce in natura argint coloidal, si inca prin niste "curenti mici" si "metode
blande"?
In fapt, aceasta afirmatie absurda este un raspuns aidoma celui care spune
"marimea nu conteaza". Ea se vehiculeaza de catre grupurile care produc un fel de aparate, care
in realitate sunt niste BANALE generatoare de curent constant, la tensiune scazuta, producatori
care isi inchipuie ca nimeni nu mai stie/poate sa faca minuni ca acelea pe care le fac ei! In plus, cei
care le cumpara si urmaresc sa produca argint coloidal (SI VREM SA INTELEGETI CA ,
FOARTE GREU SE POATE REALIZA VREO ALTA SUSPENSIE DE NANOPARTICULE CU
ACELE APARATE, IN AFARA DE ARGINT SAU DE CARBON), e firesc sa isi laude tehnologia
si produsele (adeseori de toata jena).
In realitate, producerea de coloizi, prin metode similare, trebuie sa fie realizata prin
procese care sa aiba ca efect smulgerea de atomi din materialul electrozilor. Indiferent ca se
realizeaza cu curenti mici sau mari, acesta trebuie sa fie efectul, si la o adica, daca functioneaza,
POTI SA DAI SI CU PIETRE IN ELECTROZI, cine sa te opreasca?
In cazul metalelor nobile sau extrem de oxidabile (si care formeaza oxizi izolatori
electrici), cum sunt aurul, platina, cuprul, zincul, magneziul, nici macar nu este cu putinta
realizarea respectivelor suspensii cu aparatele "extraordinare si misterioase" pe care le
promoveaza producatorii lor. Deocamdata nu vom da detaliile pentru procesele efective de
productie, insa mentionam ca va veni si acest moment. Aceste metode si echipamente sunt insa
mai greu de utilizat de catre cei nepregatiti, fiind chiar si periculoase si necesitand cunostinte ceva
mai temeinice in domeniu. In nici un caz nu pot fi utilizate de catre gospodinele econoame in
bucatarie, si nici de catre prietenii acestora, cu vagi cunostinte tehnice, in garaj. Ca atare, chiar si
dupa momentul in care le vom expune, nu recomandam nimanui sa le aplice!
Vom preciza totusi ca acest "razboi" intre metode si echipamente are la baza (in
afara de lipsa de cunostinte de fizica si inginerie a celui ce asculta) faptul adevarat ca unele
aparate folosesc, cel putin in cazul anumitor materiale, descarcari electrice in apa sau in gaze
inerte, deoarece apa distilata/demineralizata nu conduce curentul electric, FIIND INSENSIBILA
LA "METODELE BLANDE, LA FEL CU CELE DIN NATURA". Ca atare, producatorii care
utilizeaza aparatele de acest tip, trebuie (si chiar o fac) sa introduca anumiti electroliti in
respectiva apa distilata pentru a le rezulta un produs mai mult sau mai putin bun, pe care gasesc
ei metode sa il laude ca fiind "cel mai bun".
Mentionam ca noi PUTEM (SI CHIAR O SI FACEM) SA PRODUCEM
SUSPENSII COLOIDALE ATAT PRIN DESCARCARI ELECTRICE IN APA CAT SI FARA
ELE, ATAT LA CURENTI MICI CAT SI LA CURENTI MARI, in functie de necesitati!
Si mai mentionam ca exista si alte metode pe care putem sa le utilizam (si chiar o si
facem), tot in functie de necesitati.
Pentru fiinte mediocre, in stare doar sa darame in interesul propriu, dar mai putin
sa construiasca, atat in interesul lor cat si in cel colectiv, in stare doar sa sopteasca pe la spate
afirmatii false si greu verificabile de catre neofiti, pentru astfel de fiinte este firesc sa urmareasca
sa isi apere cu inversunare produsele si cunostintele mediocre, fiind in orgoliul lor convinse deja
ca nimeni nu poate sa faca ceva mai bun, iar daca totusi se va petrece aceasta si ei ar accepta ca s-
a petrecut, atunci vor gasi un motiv (public desigur) pentru care interesul propriu sa fie inaltat
deasupra adevarului.
NOTA FINALA: In cazul argintului se poate testa foarte usor daca s-au folosit electroliti
(adaugati la apa distilata) pentru producerea de argint coloidal. Pentru aceasta se toarna
"argintul coloidal" intr-un pahar transparent, bine spalat iar mai apoi clatit odata sau de doua ori
cu o cantitate mica din "argintul coloidal" respectiv. Se utilizeaza apoi o anumita cantitate de sare
de bucatarie curata (cateva grame, o lingurita de exemplu, este suficient pentru o sticla intreaga) ,
care se introduce gradat in recipientul transparent, in care s-a turnat deja "argintul coloidal" pe
care vreti sa il testati, in timp ce se agita. Veti remarca atunci ca in lichidul respectiv se va forma
un nor albicios, care va cuprinde foarte repede tot lichidul. Acel nor albicios este clorura de argint,
AgCl, care este sub forma de precipitat si care se va depune eventual pe fundul recipientului.
Argintul coloidal real nu va forma acest nor albicios, ci fie isi va schimba culoarea in nuante de
galben, portocaliu, roz, verzui, in functie de dimensiunile initiale ale particulelor de argint,
capatand totodata si o tenta usor opalescenta, datorita formarii nanoparticulelor cu dimeniuni de
peste 40nm. Argintul metalic, chiar sub forma de nanoparticule, nu reactioneaza cu clorura de
sodiu, insa prezenta sa va modifica stabilitatea coloidului, agregand nanoparticulele mai mici in
nanoparticule mai mari, cu o culoare diferita asadar, dar nu alba. Argintul ionic, adica aflat sub
forma de compusi in apa respectiva (formati datorita electrolitilor adaugati la "apa ultrapura
structurata", aceasta fiind "metoda ultramoderna si secreta" de productie), va reactiona
instantaneu cu sarea de bucatarie, rezultatul fiind culoarea albicioasa, terna, a solutiei de AgCl.
Publicat de catre AquaNano, pe www.coloidale.ro