Sunteți pe pagina 1din 590

Ghid de tricotat

Tricotul se lucrează cu un fir neîntrerupt de lînă sau bumbac cu andrele (cîrlige), luînd forme
diferite.
Atunci cînd se lucrează cu o fîşie dreaptă, tricotul se poate face cu două andrele; cînd vrem să
obţinem un obiect de formă circulară vom tricota cu cinci andrele sau cu o andrea circulară.

1. Materialul.
Se poate tricota cu lînă, bumbac, mătase sau fire sintetice.
Spre deosebire de firul de bumbac, firele din lînă şi din materiale sintetice trebuie depănate uşor
(larg) pe degete, nu pe hîrtie, pentru a nu pierde elasticitatea. Firul de bumbac poate fi înfăşurat
strîns pe hîrtie. Firul rezultat dintr-un tricotaj deşirat (desfăcut) trebuie spălat înainte de a fi
întrebuinţat din nou (vezi punctul 12). Firele de bumbac se spală cu sodă şi eventual se pot fierbe
dacă bumbacul este alb. Pentru vopsitul lînii sau al bumbacului se întrebuinţează coloranţi
speciali, adaugînd (la fiert) puţină sare şi oţet. Firele sintetice se spală şi se vopsesc după
instrucţiuni speciale.

Este bine să întrebuinţăm pe cît posibil fire de bună calitate. Chiar dacă sunt mai scumpe, firul de
calitate mai bună este mai spornic, mai durabil şi lucrul finit are un aspect mai frumos.

2. Andrelele.
Pot fi de metal, de material plastic sau de os; pot fi ascuţite la ambele capete sau numai la un
singur capăt. Andrelele ascuţite la ambele capete se întrebuinţează pentru executarea obiectelor
circulare, ciorapi, mănuşi etc. Andreaua circulară este formată din două capete ascuţite din metal,
de aproximativ 6 – 8 cm lungime, unite între ele cu un arc format dintr-o sîrmă spirală. Această
andrea serveşte la executarea obiectelor mari, ca rochii şi fuste, care se lucrează dintr-o singură
bucată.

Andrelele au diferite numere. Ele trebuie să se potrivească firului cu care lucrăm. Dacă tricotăm
un fir de lînă subţire cu andrele groase, se obţine o împletitură rară şi se va întinde, iar dacă
întrebuinţăm andrele subţiri la un fir prea gros se obţine o împletitură prea strînsă. Trebuie încercat
mai întîi ce andrele se potrivesc firului pe care-l avem.

3. Montarea ochiurilor pe andrele


Înseamnă executarea primelor ochiuri cu care începem lucrul. Montarea ochiurilor se face cu două
andrele, astfel: se lasă un fir de rezervă de lungimea aproximativ corespunzătoare numărului de
ochiuri care sunt de montat. Se înfăşoară apoi firul care vine de la ghem pe degetul arătător stîng,
iar firul de rezervă se prinde între degetul mic şi cel inelar şi se face cu el o buclă destul de largă
pe degetul mare. Se prinde firul din afară al buclei cu andreaua din mîna dreaptă şi se trage prin
buclă firul de pe degetul arătător stîng. Se dă drumul buclei şi se strînge ochiul pe cîrlig. Formăm
cu firul de rezervă o nouă buclă pe degetul cel mare şi procedăm în acelaşi fel montînd numărul
necesar de ochiuri.

De asemenea, putem monta ochiurile pe două andrele, după aceea scoatem o andrea şi lucrăm
primul rînd pe faţă, luînd ochiurile din spatele andrelei. Dacă tricotăm ciorapi sau mănuşi, unde
elasticitatea rîndului începător este importantă, tricotăm ochiurile pe ambele andrele deodată,
lucrînd în punct elastic: 1 pe faţă, 1 pe dos, 2 pe faţă, 2 pe dos.

1
4. Ochiuri.
Prin diversitatea modului de a lucra ochiurile pe andrele se formează diferite modele. Dăm mai jos
denumirea şi modul de executare.

Ochiul pe faţă. Trecem andreaua din mîna dreaptă prin firul din faţă al ochiului şi apucăm firul
liber, apoi îl tragem prin ochi formînd astfel un alt ochi care rămîne pe andreaua din mîna dreaptă.

Ochiul pe dos. Aşezăm firul liber pe andreaua din mîna stîngă în faţa ochiului pe care îl lucrăm;
trecem andreaua din mîna dreaptă prin ochi, prin spatele firului şi apucăm firul liber trăgîndu-l pe
dos; formăm astfel un ochi pe dos.

Fiecare ochi lucrat pe faţă se vede pe dos pe partea cealaltă a lucrului, iar ochiul lucrat pe dos se
vede pe faţă pe partea cealaltă a lucrului.

Ochiul crescut. Pentru a creşte în timpul lucrului numărul ochiurilor montate iniţial, montăm la
începutul rîndului unul sau atîtea ochiuri cîte avem de crescut sau tricotăm primul ori ultimul ochi
de două ori, o dată din faţă şi o dată din spatele andrelei.

Pentru creşterea pe parcursul rîndului, ridicăm firul orizontal dintre două ochiuri pe andreaua
stîngă şi îl tricotăm luîndu-l din spatele andrelei (firul trebuie sucit pentru a nu rămîne un gol). În
sfîrşit, numărul de ochiuri se poate creşte şi prin jeteuri.

Ochiul scăzut. Pentru reducerea numărului de ochiuri lucrăm două ochiuri împreună pe faţă sau pe
dos, de la dreapta la stînga, sau de la stînga spre dreapta, după model. Dubla scăzătură (din 3
ochiuri obţinem 1 ochi) se execută astfel: ridicăm ochiul 1 nelucrat, lucrăm împreună ochiul 2 şi 3,
apoi tragem ochiul 1 peste ochiul rezultat din scăderea ochiului 2 şi 3.

Scădere la începutul sau sfîrşitul rîndului: tricotăm două ochiuri împreună pe faţă sau pe dos (după
model), adică lucrăm primele sau ultimele două ochiuri deodată.

Scădere pe parcursul rîndului: poate fi diferită:


a) Spre dreapta: tricotăm două ochiuri pe faţă;
b) Spre stînga: ridicăm 1 ochi, tricotăm ochiul următor pe faţă şi-l trecem prin ochiul ridicat;
c) Pe dos: tricotăm două ochiuri împreună pe dos. (Dacă nu se aminteşte altceva în text, atunci
întrebuinţăm la scăderea unui ochi, scăderea spre dreapta; la scăderea mai multor ochiuri, adică la
încheierea unui rînd de ochiuri, întrebuinţăm scăderea spre stînga, dar atunci nu ridicăm un ochi,
ci trecem ochiul tricotat prin ochiul lucrat anterior).

Ochiul ridicat. Ridicăm pe andreaua din mîna dreaptă ochiul următor de pe andreaua din mîna
stîngă fără a-l lucra, trecînd firul liber prin spatele sau prin faţa ochiului, după model.

Primul ochi se tricotează în fiecare rînd, luîndu-l din spatele andrelei, ultimul ochi se ridică numai,
cu firul aşezat în faţa ochiului. Sau: ridicăm primul ochi, luîndu-l din spatele andrelei, cu firul
aşezat în faţa ochiului, iar ultimul ochi îl tricotăm pe faţă sau pe dos, după cum cere modelul.

5. Diferite denumiri de împletituri şi expresii întrebuinţate în cursul cărţii:


Punct leneş: toate rîndurile pe faţă.

Punct de jerseu: 1 rînd pe faţă, 1 rînd pe dos.


2
Punct de elastic: tricotăm 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului. În rîndurile
următoare, tricotăm ochiurile aşa cum se prezintă, adică cele pe faţă le lucrăm pe faţă, iar ochiurile
pe dos le lucrăm tot pe dos.

Punct semielastic: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos. În rîndul următor ochiurile care apar pe faţă le
lucrăm pe faţă, iar ochiurile care apar pe dos le lucrăm pe dos. De notat că ochiurile care în rîndul
anterior au fost pe faţă vor apărea acum pe dos şi invers.

Punct de orez: rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului. Rîndul 2 şi cele
următoare: ochiul pe faţă se lucrează pe dos, cel pe dos se tricotează pe faţă. Variaţiile punctului
de orez sunt: punctul de orez lungit şi punctul de orez mare. Descrierea lor este dată la modelul
respectiv.

Tricotăm drept: înseamnă că pe această porţiune nu scădem şi nici nu creştem.

Se repetă de la *: repetăm motivul sau felul de a tricota de la prima * pînă la ultima *, pînă la
sfîrşitul rîndului sau de atîtea ori de cîte ori ne prescrie îndrumarea din text.

Ridicăm 1 ochi: împungem în ochiul următor prin spatele andrelei, ca şi cum am vrea să tricotăm
un ochi pe dos, şi trecem ochiul fără a-l tricota de pe andreaua stîngă pe cea dreaptă. Firul rămîne
în faţa sau în dosul andrelei, după indicaţia din text.

Patent: punctul de tricotaj care permite o elasticitate mai mare, de exp. punctul de elastic şi
punctul de semielastic.

Un ochi trasat: tricotăm ochiul 1 şi ochiul 2 pe faţă; trecem ochiul 1 peste ochiul 2 obţinînd astfel
o scădere.

Punct de tighel: punctul care imită tighelul din croitorie.

Punct de ţesătură: punctul care imită ţesătura obişnuită.

Un jeteu: înfăşurăm firul în jurul andrelei, trecîndu-l din faţă spre spate.

Acoperit: ochiurile care apar pe faţă le lucrăm pe faţă, iar cele care apar pe dos le lucrăm pe dos
(în rîndul precedent au apărut invers).

6. Tricotarea modelelor în mai multe culori (suedeze):


Lucrăm în punct de jerseu şi tricotăm atîtea ochiuri dintr-o culoare, cîte se văd pe schemă. Firul
neîntrebuinţat îl trecem pe dosul lucrului mai departe, în aşa fel ca să nu strîngă împletitura. La
schimbarea culorilor, aşezăm firele în cruce pe dosul lucrului, ca să nu se formeze un gol.
Înaintăm de jos în sus şi citim de pe schemă rîndurile pe faţă de la dreapta la stînga, iar cele pe dos
de la stînga spre dreapta.

7. Brodatul modelelor colorate.


Deseori nu tricotăm modelul colorat, ci îl brodăm pe fondul „în punct de jerseu”. În asemenea
cazuri, împunsăturile de ac iau forma ochiurilor pe faţă.

3
8. Împletitura cu model după schemă.
Cînd tricotăm un model dintr-o singură culoare, citim schema la fel ca la modelele în culori,
înaintînd de jos în sus, citind rîndurile fără soţ de la dreapta spre stînga, cele cu soţ de la stînga
spre dreapta. Semnele înseamnă aici ochiuri pe faţă şi pe dos, nu culori.

9. Tricotarea modelelor dantelate.


Aceste modele se tricotează de asemenea după schemă. Schema arată unul dintre motive, care se
repetă atît în lăţime, cît şi în înălţime. Cifrele din dreapta şi din stînga arată rîndurile. Dacă lucrăm
drept (cu două andrele), citim rîndurile fără soţ (pe faţa lucrului) de la dreapta spre stînga, iar cele
cu soţ (pe faţa lucrului) de la stînga spre dreapta. Cînd lucrăm în cerc, citim fiecare rînd de la
dreapta spre stînga. Schema ne arată cum tricotăm modelul. Eventualele semne (steluţe) indicate
pe lîngă numerele rîndurilor, arată în care rînd se schimbă începutul motivului cu care începem
rîndul şi sfîrşitul motivului cu care isprăvim rîndul.

La modelele dantelate, ca de altfel în general, nu se consideră ochiul cu care începem şi cu care


sfîrşim rîndul. În fiecare rînd ridicăm ultimul ochi aşezat în faţă, fără a-l tricota, iar primul ochi îl
lucrăm pe faţă, luîndu-l din spatele andrelei. Cînd tricotăm modele dantelate, trebuie să numărăm
ochiurile deseori, avînd grijă să nu sporească sau să scadă fără rost. Prescurtările şi explicaţiile
semnelor le dăm la sfîrşitul acestui capitol.

10. Butoniera orizontală.


Tricotăm de la începutul rîndului atîtea ochiuri cîte prescrie textul. Pe urmă încheiem 4 – 6 ochiuri
sau şi mai multe, după mărimea nasturelui. În rîndul următor montăm deasupra ochiurilor scăzute
tot atîtea ochiuri cîte am încheiat în rîndul anterior.

11. Butoniera verticală.


Acolo unde dorim să facem butoniera împărţim ochiurile, lăsînd o parte pe o andrea de rezervă şi
tricotînd partea cealaltă atît de înaltă cît de mare dorim să fie butoniera. Apoi lucrăm cu alt ghem
şi partea lăsată şi partea lăsată pe andreaua de rezervă, după aceea luăm iar toate ochiurile pe o
andrea şi urmăm cu lucrul după tipar.

12. Pregătirea lînii după desfacerea împletiturii.


După ce am deşirat lucrul înfăşurăm lîna în jurul unei scînduri şi o legăm cu un fir de altă culoare
sau cu o bucăţică de sfoară, apoi o luăm de pe scîndură şi o legăm încă în 2 – 3 locuri. Spălăm lîna
în apă călduţă (lîna nu se spală niciodată în apă fierbinte) cu săpun care să nu conţină sodă. Dacă
lîna este aspră (chiar dacă nu este nouă) punem puţin bicarbonat de sodiu în apă, dar numai dacă
lîna nu este vopsită. Pentru limpezirea lînii, întrebuinţăm apă de aceeaşi temperatură, în care am
turnat puţin oţet. Stoarcem lîna, o atîrnăm şi legăm de partea de jos o greutate, care să o întindă. În
felul acesta, lîna va deveni ca nouă.

13. Mărimea.
După ce am ales modelul, stabilim mărimea. În primul rînd luăm măsura persoanei. Foarte
importante sunt circumferinţa pieptului, lăţimea spatelui, lungimea mînecii şi lărgimea taliei.
Aceste măsuri dau „mărimea”.

Măsura nu trebuie niciodată luată prea fix.

Alegem tipul care corespunde aproximativ măsurilor luate, confruntăm însă fiecare măsură în
parte, îndreptînd-o acolo unde nu se potriveşte. Cifrele tiparelor indică centimetri.
4
14. Tiparul.
Trebuie să pregătim tipare în mărime naturală. Trecem măsurile date în desenul mic, cu ajutorul
unui centimetru şi al unei linii, pe hîrtie de împachetat sau de jurnal. Trecem tot ce se vede în
tiparul mic, apoi tăiem după contur diferitele piese ale tiparului din hîrtie.

15. Măsura.
Tricotăm mai întîi o bucată de probă. Începem pe 30 – 32 de ochiuri şi tricotăm 5 – 6 cm. Călcăm
uşor (fără a întinde bucata tricotată în vreo direcţie), măsurînd cîte ochiuri corespund la 5 cm în
lăţime şi cîte rînduri corespund la 5 cm în înălţime. Dacă ştim de exemplu că 15 ochiuri şi 24
rînduri = 5 cm, atunci 30 de ochiuri şi 48 rînduri = 10 cm. Aceasta este „măsura”. Dacă din
împletitura noastră vin mai multe ochiuri la 10 cm decît în descriere, atunci trebuie să începem
lucrul nostru proporţional pe mai multe ochiuri. Dacă vin mai puţine ochiuri pe 10 cm, atunci
începem lucrul proporţional pe mai puţine ochiuri. Putem calcula exact pe cîte ochiuri să începem,
dacă înmulţim numărul centimetrilor de la marginea de jos a tiparului nostru cu numărul ochiurilor
„măsurii”, făcînd după aceea împărţirea cu 10. În orice caz, adăugăm 2 ochiuri pentru ochiurile de
la începutul şi sfîrşitul rîndurilor.

Înălţimea totală înseamnă numărul de centimetri începînd (vertical) de la montajul ochiurilor pînă
în punctul considerat.

Împletitura trebuie măsurată şi în timpul lucrului. Dacă se spune în text: „măsurat de jos”, să
măsurăm mereu de la marginea de jos şi la mijlocul rîndurilor, fără a aşeza lucurul pe masă.

16. Călcatul.
După ce am tricotat toate bucăţile, le aşezăm – fiecare în parte – cu faţa în jos pe tiparul
corespunzător, le fixăm cu ace de gămălie inoxidabile şi le călcăm – dacă nu s-a dat altă îndrumare
– cu o cîrpă udă. În prealabil însă însăilăm cap la cap butonierele, deschizătura buzunarelor şi
fenta lăsată pentru fermoar.

17. Montajul.
Însăilăm bucăţile călcate, le încercăm şi le îndreptăm dacă este nevoie. Coasem la maşină sau de
mînă, avînd grijă să nu încreţim sau să întindem cusăturile.

Îmbrăcămintea pentru copii trebuie cusută cu mîna, întrebuinţînd şi pentru cusut firul din care s-a
împletit.

18. Susţinerea cusăturilor.


Dedesubtul benţilor cu nasturi şi butoniere coasem, dacă avem posibilitatea, benţile înguste de
mătase sau panglică, ca să nu se întindă.

La cusăturile de la umăr punem pe dinăuntru o bentiţă îngustă.

19. Butonierele.
Festonăm de jur împrejurul butonierelor în „punct de butonieră”, cu firul din care am împletit,
prinzînd totodată şi bentiţa sau panglica.

20. Păstrarea obiectelor tricotate.


În timpul verii să avem grijă de lucrurile noastre tricotate. Ele trebuie să fie curate, deoarece

5
moliile distrug mai cu seamă părţile unsuroase şi pătate. Să aşezăm hîrtie unsă cu terebentină între
lucrurile de lînă puse la păstrare, aerisindu-le de mai multe ori în timpul verii.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

6
Operaţii de finisare a tricotajelor
1. Călcatul pieselor tricotate

După ce au fost lucrate toate piesele unei jachete, pulover etc., ele se calcă cu atenţie pentru a nu
le deforma în timpul călcatului. În acest scop se lasă fierul la priză să se încălzească bine şi se
aşază pentru călcat, fiecare piesă pe tiparul respectiv după care s-a lucrat. Pentru a nu se deplasa
piesa tricotată se prinde de tipar cu ace de gămălie. Se calcă cu o cîrpă udă, cu fierul încins bine.
Se presează uşor fără să se apese cu putere pentru a nu deforma împletitura, mai cu seamă atunci
cînd aceasta prezintă un model în relief.

După ce s-a călcat, piesa se lasă 2 – 3 ore să se usuce, aşa cum este prinsă pe tipar, pentru a se
păstra forma corectă.

Persoanele care au experienţă în acest gen de lucru de mînă, pot călca piesele şi direct pe masă,
fără să mai fie prinse de tipar. În acest caz, se calcă cu mare atenţie răscroiturile şi marginile
pentru a nu le întinde.

2. Asamblarea peiselor tricotate

După ce au fost călcate şi după ce s-au uscat bine de umezeala imprimată la călcat cu cîrpa udă,
piesele se asamblează. Se prind întîi cu ace, apoi se însăilează cu o cusătură rară. Însăilarea se face
cu un fir de aţă albă sau, dacă tricotajul este alb, cu un fir de aţă colorat deschis (roz, bleu).

Se prind întîi umerii, apoi cusătura de subraţ, şi se face o probă pe corpul persoanei pentru care s-a
lucrat.

Cusătura de pe umeri, chiar de la însăilat, se face pe partea din faţă, astfel încît umărul părţii din
spate să fie susţinut cu 1-2 cm, pentru a se da lărgime şi oarecare rotunjime spatelui. Acest lucrul
este necesar îmbrăcării corecte a omoplaţilor şi mişcărilor libere ale corpului.

Cusăturile de subraţ se însăilează astfel încît să corespundă lungimile la faţă cu cea de la spate.
Dacă totuşi una dintre părţi este ceva mai lungă, atunci diferenţa trebuie lăsată sus, la răscroitura
mînecii, nu se lasă la marginea de jos. Plusul apărut la răscroitura mînecii de la cusătura laterală
nu se taie în nici un caz, ci se ia în cusătură, cînd se montează mîneca. După ce s-a făcut prima
probă şi se constată că nu sînt corecturi de lărgime, se definitivează cusătura de umăr şi cea
laterală. Se obişnuieşte ca aceste cusături să se execute manual cu un ac mare şi cu fir de lînă, din
care este lucrat şi obiectul tricotat. Se face o cusătură deasă (tighel) care este elastică şi foarte
rezistentă.

Dacă se trage la maşină, cusătura nu rezistă la purtat, tricotajul fiind foarte elastic, iar cusătura de
maşină rigidă.

La cusătura de pe umăr se prinde un şiret (extrafor) de o lungime egală cu lungimea umărului de


pe tipar, pentru a se menţine dimensiunea umărului în timpul solicitării la purtat.

7
În continuare, se montează gulerul (dacă modelul are guler) şi mîneca, după ce s-a încheiat
cusătura. Se montează mîneca întîi în ace cu gămălie. La montarea mînecii trebuie potrivite cele
două cusături ale mînecii şi ale subraţului. Cusătura de însăilare a mînecii se face pe partea de
interior al corpului tricotajului, nu pe mînecă, deoarece mîneca la partea de sus pe umăr se susţine
puţin, pentru a îmbrăca frumos umărul.

3. Montarea gulerului

Montarea gulerului se face în felul următor:


Se înseamnă întîi jumătatea gulerului, apoi jumătatea răscroiturii gîtului şi se prinde în ace,
începînd de la mijloc către capete. Se însăilează şi apoi se probează pe corp.

Se fac corecturile dacă sînt necesare şi se definitivează cusăturile aşa cum s-a procedat şi la
celelalte cusături.

Este bine ca la cusătura de la guler să se prindă un şiret (extrafor) pentru a nu ceda în timpul
purtării şi pentru a nu se lărgi cusătura. Extraforul trebuie să fie de aceeaşi culoare cu produsul.

Cînd s-au terminat cusăturile, produsul se mai calcă o dată, dar numai la cusături, se calcă pe dos
cu cîrpa udă. Dacă unele margini ale cusăturii s-au imprimat şi se cunosc pe faţă, se calcă uşor cu
cîrpă udă şi pe faţă.

Este bine ca după ce este gata complet produsul tricotat, gata confecţionat şi călcat, să se aşeze
întins pe o masă pentru a se relaxa fibrele.

După 3 – 4 ore se poate pune într-un sertar, în scrin sau pe un raft în şifonier pentru a se păstra
pînă la purtare. Obiectele tricotate (jachete, rochii, pulover etc.) nu se pun pe umeraşe pentru a nu
se deforma.

4. Fixarea nasturilor
Nasturii se cos pe semnele date în dreptul butonierelor. Darea semnelor pentru nasturi la o jachetă,
rochie etc. se face cu ace de gămălie sau cu un fir de aţă.

Nasturii se cos rezistent, cu un picioruş pentru a nu forţa marginile din faţă la încheiat.

Firul cu care se cos nasturii trebuie să fie de aceeaşi culoare cu obiectul şi cu nasturii.

Nasturii constituind şi un ornament pentru obiectul la care se pun, trebuie să fie potriviţi ca formă,
culoare şi mărime.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966

8
Cîteva operaţiuni de tricotare
Tricotarea unui obiect include o serie de operaţiuni care, prin ansamblul lor, conduc la realizarea
completă a obiectului respectiv. Printre acetea se enumeră:

1. Creşterea şi micşorarea numărului de ochiuri


Tricotarea după tipar ca şi tricotarea diferitelor modele necesită creşterea sau micşorarea
numărului de ochiuri.
Creşterea numărului de ochiuri se poate realiza prin ridicarea firului orizontal dintre 2 ochiuri pe
andreaua dreaptă. Se tricotează luîndu-l din spatele andrelei stîngi (Fig. 16). Firul se suceşte ca să
nu se formeze un gol. Acest procedeu se foloseşte la tricotarea unor modele.

- Tricotarea primului şi a ultimului ochi de 2 ori, o dată luat din faţă şi o dată luat din spatele
andrelei din mîna stîngă (Fig. 17, a şi b), adică o dată lucrat pe dreapta şi o dată spre stînga. Acest
procedeu se foloseşte cînd e necesar să se adauge cîte un singur ochi de fiecare parte, după un
anumit număr de rînduri, sau să se adauge ochiuri într-un rînd, la anumite intervale.

- Executarea unui jeteu cu andreaua dreaptă se face printr-o mişcare dinspre dreapta spre stînga, pe
sub firul cu care se lucrează şi care se trece de la stînga spre dreapta. Apoi se tricotează ochiul
următor.

- Tricotarea a 3 ochiuri în unul singur, se face astfel: se tricotează la început 1 ochi pe faţă, apoi
fără să se scoată de pe andrea, se face un jeteu şi se tricotează din nou 1 ochi pe faţă. Cele 3
ochiuri obţinute se scot de pe andreaua din mîna stîngă (Fig. 18)

9
- Montarea pe andrea a 2 sau mai multe ochiuri din firul cu care se lucrează se vede în Fig. 19.
Acest procedeu se foloseşte la lărgirea tricotului cu cîteva ochiuri pe margini, după cerinţele
tiparului şi la tricotarea butonierelor şi a tăieturilor pentru buzunare.

Micşorarea sau scăderea numărului de ochiuri se realizează prin:

- Tricotarea a 2 sau 3 ochiuri împreună, pe faţă sau pe dos, după cum cere lucrul. Pentru aceasta se
introduce andreaua de la dreapta spre stînga deodată în 2 sau 3 ochiuri, care se tricotează
împreună.

- Tricotarea pe faţă a ochiului mărginaş şi a ochiului următor se face împreună şi se scot de pe


andreaua stîngă. Ochiul obţinut se trece din nou pe andreaua stîngă şi se tricotează împreună cu
ochiul următor. Operaţiunea se repetă după cerinţele tiparului respectiv. Acet procedeu se aplică şi
la încheierea ochiurilor.

2. Încheierea ochiurilor

După terminarea tricotării este necesar să se încheie ochiurile pentru ca să nu se deşire. În acest
scop se tricotează astfel:

Se scoate ochiul mărginaş, iar ochiul următor se tricotează pe faţă şi apoi se trece prin ochiul
mărginaş. În acest fel pe andreaua din mîna dreaptă rămîne un singur ochi. Se tricotează pe faţă
ochiul următor care se trece şi el prin ochiul aflat pe andreaua din dreapta. Operaţiunea se repetă
pînă cînd pe andrea rămîne ultimul ochi, prin care se trece firul ce vine de la ghem, apoi firul se
scoate de pe andrea, se înnoadă şi se rupe.

3. Marginea dreaptă

Ochiurile de pe margine nu se lucrează cînd se tricotează diferite detalii. Aceste ochiuri, numite şi
ochiuri mărginaşe, se scot de pe andreaua din mîna stîngă pe andreaua din mîna dreaptă, fără să se
tricoteze (Fig. 20). Ultimul ochi din rînd se tricotează întotdeauna pe dos. În acest fel, marginile

10
tricotului sînt drepte. Acest procedeu se foloseşte la marginea jachetelor, a gulerului etc.

Pentru obţinerea unei margini „în bucle” primul ochi se scoate, iar ultimul ochi se tricotează pe
faţă. Marginea obţinută nu se lărgeşte uşor şi de aceea este foarte indicată pentru marginile de
cusătură (la linia de subraţ, la mîneci etc.).

4. Marginea încheiată
Această margine se foloseşte îndeosebi la linia de umăr, care se lucrează în linie înclinată. Pentru
obţinerea acestei linii, se procedează astfel:

La tricotarea umerilor nu se lucrează toate ochiurile pînă la sfîrşitul rîndurilor, ci se lasă


netricotate 3 – 5 ochiuri, după cerinţele tiparului. După aceasta tricotul se întoarce pe dos, lăsîndu-
se şi aici acelaşi număr de ochiuri netricotate. Operaţiunea se repetă de cîte ori o cere tiparul
pentru formarea umărului. Cînd umărul este gata, se tricotează încă o dată toate ochiurile, după
care se încheie. În felul acesta se obţine o linie armonioasă. Dacă s-a proceda prin încheierea
obişnuită a ochiurilor, ar rezulta o linie în formă de scară, fapt care ar duce la neajunsuri în
finisarea cusăturii de pe linia de umăr.

5. Tricotarea butonierelor

Butonierele se pot face pe linie orizontală sau verticală.

Butoniera orizontală se execută la o anumită distanţă de linia de margine a tricotului. În acest scop
se tricotează de la începutul marginii atîtea ochiuri cît sînt indicate în model, apoi se încheie 5 – 6
ochiuri, după marginea nasturelui, după care se continuă tricotarea următoarelor ochiuri. La rîndul
următor se montează pe andrea deasupra ochiurilor încheiate, un număr corespunzător de ochiuri,
iar în continuare se tricotează ochiurile pînă la margine. Acest procedeu se foloseşte şi la
executarea buzunarelor.

Butoniera verticală: se tricotează locul butonierei între 2 ochiuri acolo unde indică modelul. În
locul stabilit se împart ochiurile lăsînd la o parte pe andreaua stîngă, iar altă parte se trec pe o
andrea de rezervă. Se tricotează apoi separat ochiurile de pe ambele andrele, folosind alt ghem de
lînă pentru ochiurile de pe andreaua de rezervă. După ce s-a tricotat o porţiune înaltă cît
dimensiunea necesară lungimii butonierei, se trec toate ochiurile pe o singură andrea şi se continuă
lucrul după cerinţele tiparului. Indiferent de poziţia pe care o ocupă butoniera, la sfîrşit ea se
11
festonează de jur împrejur cu fir de lînă folosind „punctul de butonieră”. Pentru rezistenţă se
aplică pe dos, în jurul butonierei, o bentiţă pe fir drept, care să susţină şi marginea butonierei.

Buzunarul: pentru executarea buzunarului se procedează astfel: se încheie ochiurile pe o distanţă


egală cu deschizătura ce urmează s-o prezinte buzunarul. Apoi separat se începe căptuşeala
buzunarului pe un număr de ochiuri echivalent cu deschizătura buzunarului. După ce se tricotează
o porţiune egală cu înălţimea ce urmează s-o prezinte buzunarul, se introduc ochiurile căptuşelii în
dreptul ochiurilor încheiate pentru buzunar şi apoi se continuă lucrul.

6. Tricotarea modelelor

Tricotarea modelelor din borduri sau din contextul tricotajului se execută după anumite modele
alese după modă şi gust. Aceste modele pot fi executate din fire uni, adică într-o singură culoare,
sau din fire divers colorate.

Modelele uni sînt mai uşor de executat, ele cerînd atenţie numai la tehnica execuţiei modelului
repectiv.

Modelele colorate cer o dublă atenţie, adică atît la tehnica execuţiei modelului, cît şi la îmbinarea
firelor colorate după cerinţele modelului.

Modelele, indiferent dacă sînt uni sau divers colorate, pot fi compacte sau dantelate.

În paginile ce urmează se vor prezenta cîteva indicaţii în legătură cu tricotarea modelelor colorate
şi a celor dantelate.

Tricotarea modelelor colorate. Unele obiecte tricotate, mai ales articolele de sport şi cele de copii,
prezintă garnituri din modele executate în diverse culori. Tricotarea modelelor în culori se face în
„punct de jerseu”, fiind singurul punct care se pretează la executarea modelelor în culori.
Modelele colorate care se pot tricota sînt modelele pentru „chilim” şi pentru „puncte în cruce”.
Aceste desene se copiază pe hîrtie milimetrică sau cu pătrăţele mai mari şi se colorează. Ele pot fi
în două sau mai multe culori.

Tricotarea modelelor în culori se face cu fire de diferite culori, după cerinţele modelului. Aceste
fire se tricotează în alternanţe cu firul culorii de fond, executînd din fiecare atîtea ochiuri cît cere
modelul. Firele neîntrebuinţate se trec pe dosul lucrului mai departe, în aşa fel încît să nu strîngă
împletitura. La schimbarea culorilor se încrucişează firele ca să nu se formeze goluri. Executarea
modelului se începe de la bază spre vîrf sau spre marginea superioară a modelului.

Modelele colorate pot fi şi brodate pe ochiurile tricotate. În acest scop fondul tricotajului se
execută cu „punct de jerseu”, iar punctul de broderie va urmări forma ochiurilor de pa faţa
tricotajului.

Tricotarea modelelor dantelate: modelele dantelate se obţin din diverse combinaţii a ochiurilor
lucrate pe faţă şi pe dos cu jeteurile făcute după anumite modele. La tricotarea acestor modele e
necesară o atenţie sporită şi un control asupra numărului de ochiuri, efectuat cît mai des, ca să nu
se scadă sau să se sporească ochiurile nejustificat. Altfel nu se poate executa modelul în bune
condiţiuni.

12
În general, la toate modelele, indiferent dacă sînt compacte sau dantelate, la numărătoarea
ochiurilor nu se include ochiul cu care se începe şi se sfîrşeşte rîndul – adică ochiurile mărginaşe.
În fiecare rînd, la început, se ridică primul ochi fără a-l tricota şi următorul se tricotează pe faţă
luîndu-l din spatele andrelei, iar la sfîrşitul rîndului, ultimul ochi se lucrează luat pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

13
Diferite puncte de tricotare
Tricotajele, indiferent de piesa şi modelul ce urmează a se tricota, cuprind diferite operaţiuni de
lucru.

1. Montarea ochiurilor pe andrele

Se deşiră firul de pe ghem atît cît să dubleze firul cu care trebuie să se monteze ochiurile, socotind
1 – 2 cm pentru fiecare ochi. Acest calcul variază după grosimea firului de lînă şi a andrelelor cu
care se execută tricotajul respectiv.

Montarea ochiurilor se poate face în două feluri: cu firul dublu, cînd tricotajul nu prezintă o altă
garnitură pe margine, sau cu firul simplu.

Pentru montarea ochiurilor cu fir dublu se îndoaie firul de lînă dublîndu-l pe distanţa calculată
pentru montarea numărului necesar de ochiuri şi se înnoadă uşor capătul liber al firului pe firul ce
se deşiră de pe ghem.

Capătul liber al firului dublu se trece după degetul mare şi cel arătător al mîinii stîngi, potrivind cu
nodul făcut pe lungimea firului să se aşeze în spatele degetului arătător. Capătul liber al firului
dublu şi firul de pe ghem se ţin în palmă sub celelalte trei degete (Fig. 2). Cu mîna dreaptă se trec
pe sub fir, de jos în sus între degetul mare şi cel arătător, două andrele strînse la un loc (Fig. 3) cu
care se trage firul către degetul mare. Cu vîrful andrelelor se prinde firul de pe degetul mare, apoi
se ia firul de pe degetul arătător şi se trage prin bucla care se formează pe degetul mare (Fig. 4),
după care bucla se scoate de pe degetul mare şi se strînge formîndu-se primul ochi. Se repetă
operaţiunea pînă se completează numărul necesar de ochiuri, după care se scoate una din andrele
şi se trece la tricotarea primului rînd de ochiuri.

14
După ce se calculează lungimea necesară pentru montarea ochiurilor de la punctul fixat, firul se
trece pe după degetul mare, prinzîndu-l dinspre interiorul mîinii, iar firul dinspre ghem se fixează
înfăşurîndu-l pe degetul arătător. Pe sub firul trecut pe degetul mare se întorc andrele dinspre
exterior şi se ia bucla desemnată de firul trecut pe după deget, formînd astfel primul ochi. Operaţia
se repetă pînă se montează toate ochiurile necesare (Fig. 5).

2. Stabilirea numărului necesar de ochiuri


Pentru stabilirea numărului necesar de ochiuri pe cm2 de tricot se execută o mostră de probă din
lînă cu andrelele cu care urmează a se tricota obiectul respectiv. În acest scop se montează 15 – 20
de ochiuri şi se lucrează 6 – 7 cm din modelul stabilit. Se calcă împletitura, după care se măsoară 5
cm în lungime şi 5 cm în lăţime (adică pe verticală). În cadrul acestei măsurători se numără
ochiuriule montate şi ochiurile tricotate. Numerele obţinute se împart la 5 şi se află numărul
ochiurilor pe cm de lungime. De exp: în 5 cm2 se află 10 ochiuri puse pe andrea şi 8 ochiuri
tricotate pe verticală. În acest caz se va obţine:

10 : 5 = 2 – deci 2 ochiuri pe cm;


8 : 5 = 1,6 – deci un ochi şi ceva, adică un rînd şi mai mult de jumătate de 1 cm. De aici rezultă că
pentru fiecare cm de lăţime a tiparului, se vor monta pe andrea 2 ochiuri, iar pentru fiecare cm de
lungime a tiparului, se va socoti un rînd şi ceva mai mult de jumătate, tricotat pe verticală.

15
La montarea ochiurilor pe andrele se vor monta 2 ochiuri în plus, întrucît primul şi ultimul ochi de
pe andrea nu se lucrează. Acestea au rolul să menţină marginea dreaptă, de aceea ele nu intră în
calculul numărului ochiurilor ce trebuie montate pe andrea. Aceste ochiuri poartă numele de
ochiuri mărginaşe. După operaţiunea de montarea a ochiurilor se începe lucrul.

3. Tricorarea ochiurilor
Modul de tricotare a primului rînd de ochiuri, ca şi a rîndurilor următoare, este determinat de
modelul ales şi de gradul de elasticitate ce trebuie să prezinte linia de margine a lungimii
obiectului respectiv. Dacă se cere o elasticitate redusă, tricotarea primului rînd de ochiuri se
începe după ce se scoate una din andrelele pe care s-au montat ochiurile. Cu acest procedeu
ochiurile se micşorează prin întinderea firului de lînă respectiv. Dacă însă tricotajul respectiv, cum
sînt ciorapii, mănuşile etc. cere o margine cu o elasticitate accentuată, tricotarea primului rînd se
face luînd ochiurile direct de pe ambele andrele pe care au fost montate. Prin acest procedeu
ochiurile rămîn la mărimea lor iniţială, fapt care îngăduie o elasticitate mărită.

Ochiurile montate pe andrele se pot tricota în diferite feluri, în funcţie de cerinţele modelului
repectiv.

Pentru tricotarea ochiurilor se procedează astfel:


Andreaua cu ochiurile montate se ia în mîna stîngă, iar firul de lînă ce vine de la ghem se înfăşoară
pe degetul arătător al mîinii stîngi. În mîna dreaptă se ţine andreaua liberă cu care se tricotează.
Ochiul mărginaş se trece pe andreaua din mîna dreaptă fără să fie tricotat. Primul ochi este ochiul
imediat următor după ochiul mărginaş. Ochiurile pot fi tricotate pe faţă sau pe dos, iar modul cum
sînt lucrate ochiurile de pe andrea imprimă un anumit aspect modelului ce se execută.

Tricotarea ochiurilor se poate face astfel:

Ochiuri lucrate pe faţă.


- Ochi pe faţă lucrat pe dreapta (Fig. 6). Aceste ochiuri se tricotează introducînd andreaua dreaptă
prin faţa ochiului. Acesta este procedeul obişnuit de tricotare a ochilor pe faţă.

- Ochi pe faţă lucrat pe stînga. Aceste ochiuri se tricotează introducînd andreaua prin spatele
ochiului. Ochiul tricotat se scoate de pe andreaua din mîna stîngă şi se trece pe andreaua din mîna
dreaptă. Procedeul se repetă pînă la terminarea rîndului. Pe andreaua din dreapta se scoate apoi
ochiul mărginaş fără să fie tricotat, apoi se repetă operaţiunea de tricotarea ochiurilor pe dos.

Ochiuri lucrate pe dos. Tricotarea ochiurilor pe dos se face atfel decît ochiurile pe faţă. În acest
scop se va ţine lucrul în mînă ca şi la tricotarea ochiurilor pe faţă. Pe andreaua din mîna dreaptă se
scoate ochiul mărginaş netricotat. Firul cu care se lucrează se trece pe andreaua din mîna stîngă şi
se aşază pe faţa ochiului următor. Andreaua din mîna dreaptă se trece prin primul ochi dinspre
dreapta spre stînga pe sub firul cu care se lucrează tricotînd ochiul după una din variantele
următoare:

16
- Ochiul pe dos lucrat pe dreapta (Fig. 7). Aceste ochiuri se lucrează prinzînd firul cu andreaua
dreaptă, de sus în jos. Acesta este procedeul obişnuit de tricotarea ochiurilor pe dos.

- Ochi pe dos lucrat pe stînga. Aceste ochiuri se execută prinzînd firul cu andreaua din mîna
dreaptă, de jos în sus.
După ce se prinde firul se trage şi ochiul format se scoate de pe andreaua din mîna stîngă.

- Jeteul (Fig. se execută între două ochiuri – unul aflat pe andreaua din dreapta şi altul pe
andreaua din stînga, procedînd astfel:
Se trece firul în jurul andrelei din dreapta înfăşurîndu-l o singură dată sau de două ori printr-o
mişcare pornind de la stînga spre dreapta apucînd firul din faţă spre spate. În felul acesta se
realizează un jeteu simplu sau dublu, după cerinţele modelului. Se combină appoi tricotarea
ochiului următor. Prin tricotarea jeteurilor, numărul ochiurilor de pe andreaua din mîna dreaptă
sporeşte mereu. Dacă însă e necesar să se păstreze numărul iniţial de ochiuri, se tricotează
împreună două ochiuri înaintera jeteului şi două ochiuri după jeteu.

- Ochi ridicat. Se ridică un ochi procedînd astfel: se introduce andreaua dreaptă în ochiul următor
prin patele andrelei stîngi şi se trece ochiul fără a se tricota de pe andreaua stîngă pe cea dreaptă.
Firul de lînă rămîne în faţa sau în spatele andrelei, după cerinţele modelului.
17
- Ochi scăzut. Acest ochi este scăzut peste cel următor, de pe andreaua stîngă. În acest scop se
ridică un ochi pe andreaua dreaptă, se tricotează ochiul următor pe faţă şi apoi se trece prin ochiul
ridicat.

- Ochi trasat. Acest ochi se execută tricotînd primul şi al doilea ochi pe faţă şi apoi se trece primul
ochi prin ochiul al doilea. Această operaţiune se repetă într-un rînd de cîte ori o cere modelul.

- Ochiuri de acoperire. Se tricotează ochiurile în forma în care apar pe andrea, adică ochiurile care
apar pe faţă se lucrează pe faţă, iar cele care apar pe dos, se lucrează pe dos.

Prin îmbinarea ochiurilior divers tricotate, se pot realiza diferite modele de tricotaje.

4. Diferite puncte de tricotare


Diversitatea modelelor de tricotaje depinde, după cum s-a arătat, de o întreagă gamă de variaţii în
modul de a monta şi a lucra ochiurile de pe andrele, fapt care are ca rezultat formarea diferitelor
puncte de tricotaj, cum sînt cele descrise în continuare.

Punctul leneş (Fig. 9) denumit şi punct simplu, se tricotează cu toate rîndurile pe faţă, adică atît
rîndul 1 cît şi rîndurile următoare, se lucrează numai cu ochiuri pe faţă.
Acest punct asigură tricotajului o elasticitate specială, care permite mularea perfectă pe corp şi
împletitura nu se rulează. Modelul care se formează este acela de „rips” şi este folosit în tricotarea
gulerelor, manşetelor, marginilor etc.
De remarcat este că un rînd de – punct leneş – care formează rîndul este alcătuit din 2 rînduri
tricotate cu ochiurile pe faţă.

Punctul de jerseu (Fig. 10) cunoscut şi sub numele de „punct de ciorap” se tricotează 1 rînd pe
faţă, 1 rînd pe dos, adică:

- Rîndul 1 şi celelalte rînduri fără soţ (pe faţa lucrului) se tricotează pe faţă.
- Rîndul 2 şi celelalte rînduri cu soţ (pe dosul lucrului) se tricotează pe dos.

Modelul obţinut este cel mai simplu model cu faţa netedă, însă este modelul cel mai greu de
executat, întrucît solicită multă atenţie în tricotarea ochiurilor care trebuie să fie egale şi la fel de
18
larg lucrate. Cea mai neînsemnată greşeală în execuţia lor este vizibilă şi strică aspectul general al
tricotului.

Punctul de jerseu răsucit se tricotează astfel:

- Rîndul 1 şi celelalte rînduri fără soţ se lucrează pe faţă (ochiurile se iau din spatele andrelei);

- Rîndul 2 şi celelalte rînduri cu soţ se lucrează pe dos.

Punctul de elastic (Fig. 11) se tricotează astfel:

- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă şi 2 ochiuri pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului;

- Rîndul 2 şi următoarele se tricotează ochiurile aşa cum se prezintă, adică ochiurile pe faţă se
lucrează pe faţă, iar ochiurile pe dos se lucrează tot pe dos. Elasticul poate fi tricotat şi alternînd 3
ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos, sau 3 ochiuri pe faţă şi 2 ochiuri pe dos.

Punct de semielastic (Fig. 12) se tricotează ca şi punctul de elastic, cu deosebirea că se lucrează


cîte 1 ochi pe faţă şi 1 ochi pe dos.

Punctele de elastic şi semielastic se folosesc pentru tricotarea marginilor, gulerelor, manşetelor


etc. Ambele feţe ale elasticului şi semielasticului sînt identice.

Punctul de elastic în relief (Fig. 13) se tricotează astfel:

- Rîndul 1 şi celelalte rînduri fără soţ: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos pînă la sfîrşitul rîndului;

- Rîndul 2 şi celelalte rînduri cu soţ: 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos,1 ochi pe
faţă, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului. Ambele feţe sînt identice. Acest punct se foloseşte la
obiectele de sport.

19
Punctul de orez (Fig. 14) se tricotează astfel:

- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, pînă la sfîrşitul rîndului;

- Rîndul 2 şi cele următoare: ochiul pe faţă se lucrează pe dos, cel pe dos se lucrează pe faţă.

Punctul de orez alungit (Fig. 15) se tricotează astfel:

- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos pînă la sfîrşitul rîndului;

- Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: deasupra ochiului pe faţă se lucrează 1 ochi pe faţă, iar
deasupra ochiului pe dos se tricotează 1 ochi pe dos;

- Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: deasupra ochiului pe faţă se tricotează 1 ochi pe dos, iar
deasupra ochiului pe dos se tricotează 1 ochi pe faţă.

Rîndurile 2 şi 3 se repetă.

20
Punctul de ţesătură se lucrează astfel:

- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, se ridică ochiul următor, alternînd pînă la capăt;

- Rîndul 2: pe dos, toate ochiurile;

- Rîndul 3: deasupra ochiului ridicat se lucrează 1 ochi pe faţă, iar deasupra ochiului pe faţă se
ridică 1 ochi;

- Rîndul 4: pe dos, toate ochiurile.

Aceste 4 rînduri se repetă.

Punctul pentru bridă se tricotează peste un număr de ochiuri. Dacă brida se face peste 6 ochiuri, se
introduce andreaua din mîna dreaptă între ochiurile 6 şi 7, se prinde firul de lînă şi se lucrează 1
ochi. Prin acest ochi se scoate apoi primul ochi de pe andreaua stîngă, ochi care se trece din nou pe
aceeaşi andrea, şi se lucrează mai departe modelul respectiv.

Punctul de fantezie este alcătuit din 2 ochiuri şi se lucrează astfel:

- Primul ochi se montează pe andrea luînd bucla de pe degetul mare cu andreaua introdusă dinspre
interior spre exterior;

- Al doilea ochi se montează pe andrea, luînd bucla de pe degetul mare cu andreaua introdusă din
afară spre interior.

Aceste 2 ochiuri se repetă şi astfel se obţine o margine frumoasă ce se face mai ales la tricotajele
fine.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

21
Desenarea tiparelor
Tiparele reprezintă diferitele părţi ce alcătuiesc un anumit obiect de îmbrăcăminte. Ele se
desenează în general pe jumătate. Pentru desenarea tiparelor e nevoie de hîrtie, creion, gumă, linie
şi panglică metrică.

Ca să se poată desena cu uşurinţă, tiparele se încadrează în diverse figuri geometrice ca unghiuri,


dreptunghiuri, pătrate etc., în cadrul cărora se folosesc şi unele linii ajutătoare.

Pentru o orientare uşoară şi exactă în desenarea tiparelor se folosesc diferite litere în ordine
alfabetică, cu care se notează liniile sau diversele puncte.

Liniile verticale indică, în general, lungimea tiparului, iar liniile orizontale indică lăţimea tiparului.
Liniile de contur ale tiparului reprezintă liniile pe care se execută cusăturile obiectului respectiv.

Pentru executarea unui obiect tricotat, tiparul respectiv se decupează pe liniile de contur, cu
deosebirea părţilor care se tricotează întregi (spate, mîneci, guler etc.) pentru care decuparea
tiparului se face pe hîrtie dublă îndoită pe linia de mijloc a tiparului. Pe aceste tipare se vor călca
piesele tricotate, care vor fi fixate cu ace cu gămălie.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

22
Luarea măsurilor
Măsurile sînt de trei feluri:

a. Măsuri de lungime, care se iau pe linie verticală, începînd de la vertebra a 7-a cervicală (nodul
cefei) pentru bluze, jachete etc., sau din talie în jos, pentru fuste, rochii etc.

b. Măsuri de lăţime, din care nu se foloseşte decît măsura de lăţime a spatelui şi care se ia de la
un braţ la altul, în direcţia omoplaţilor.

c. Măsuri de grosime, care se iau înconjurînd corpul în divere regiuni (bust, talie, şold etc.).

Pentru luarea măsurilor sînt necesare o panglică metrică (centrimetru) şi un şiret lung de circa un
metru.
Măsurile de lungime se iau în general pe partea din spate a corpului, iar cele de grosime se iau
petrecînd panglica metrică din faţă spre spate.

Măsurile se iau lejere şi se notează întregi. Pentru desenarea tiparelor, măsurile se folosesc întregi
sau pe fracţiuni, aşa cum se va indica la tiparul respectiv.

Modul de luare a măsurilor este în general acelaşi pentru toate vîrstele, cu excepţia copiilor pînă la
2 ani, pentru care se folosesc măsuri anume stabilite.

Înainte de a se trece la luarea măsurilor, se potriveşte corpul într-o ţinută corectă şi se fixează talia
cu un şiret îngust.

23
Măsurile necesare construirii unui tipar sînt în general următoarele (Fig. 1).

1. Lungimea spatelui pînă la talie, se ia de la nodul cefei şi pînă în talie.

2. Lungimea feţei pînă în talie, se ia tot de la nodul cefei, trecînd panglica metrică pe lîngă gît şi
coborînd apoi pînă în mijlocul feţei pînă în talie.

3. Lungimea fustei, se ia în mijlocul spatelui din talie şi pînă unde se doreşte a se stabili lungimea
respectivă.

4. Lăţimea spatelui, se ia de la un braţ la altul, trecînd cu panglica metrică peste partea cea mai
dezvoltată a omoplaţilor, la 1/3 din lungimea spatelui, pînă în talie.
24
5. Grosimea bustului, se ia înconjurînd corpul cu panglica metrică în direcţia bustului.

6. Grosimea taliei, se ia înconjurînd mijlocul corpului pe linia şiretului, care indică linia de talie.

7. Grosimea şoldurilor. Măsura aceasta se ia în partea cea mai dezvoltată a abdomenului şi a


şoldurilor pentru fuste şi rochii, iar pentru bluze, această măsură se ia la nivelul unde se stabileşte
lungimea bluzei, jachetei şi a puloverului. Din punctul unde s-a încheiat panglica metrică pentru
grosimea şoldurilor se măsoară drept în sus distanţa dintre şolduri şi talie. Această măsură indică
la ce distanţă, faţă de talie, s-a luat măsura de grosime a şoldului pentru fuste şi rochii sau la ce
distanţă faţă de talie s-a stabilit lungimea bluzei, puloverului sau jachetei. Aceste măsuri se
notează întregi şi ub formă de fracţie, adică numărătorul indică grosimea şoldului, iar numitorul
arată distanţa dintre şold şi talie.

De exemplu: 80 = grosimea şoldului


_____________________________
15 = distanţa dintre şold şi talie

8. Grosimea gîtului se ia înconjurînd gîtul sub bărbie plus 2 cm.

9. Lungimea mînecii. Pentru luarea acestei măsuri se îndoaie în unghi drept spre faţă. Măsura se ia
de la osul umărului şi pînă unde se stabileşte lungimea mînecii.

10. Grosimea braţului se ia înconjurînd braţul pînă peste osul umărului.

11. Grosimea braţului sub cot se foloseşte la mînecile trei sferturi. Această măsură se ia
înconjurînd braţul mai jos de cot la nivelul unde s-a stabilit lungimea mînecii.

12. Grosimea încheieturii mîinii este necesară pentru mînecile lungi. Această măsură se ia
înconjurînd încheietura mîinii cu panglica metrică.

Măsurile trebuie luate corect întrucît de exactitatea lor depinde reuşita tiparelor.

Pentru desenarea diferitelor tipare, se vor folosi din măsurile enumerate, numai măsurile tiparului
respectiv, eliminînd ce nu trebuie sau adăugînd ceea ce lipseşte (diferite măsuri specifice, indicate
la tiparul respectiv).

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

25
Ustensile necesare
La tricotarea diferitelor obiecte de îmbrăcăminte se folosesc diverse andrele, croşetă şi ace de
canava speciale pentru fire groase de lînă (de lînă, bumbac, mătase etc.)

Andrelele pot fi confecţionate din lemn, os, material plastic sau din metal.

- Andrelele din lemn, os şi material plastic sînt uşoare, se mînuiesc bine, însă au rezistenţă mică.
De aceea se folosesc la tricotarea cu lînă fină a lucrurilor uşoare (bluze, şaluri etc.)

- Andrelele din metal sînt rezistente, însă trebuie să fie nichelate, întrucît altfel înnegresc firul de
culoare deschisă.

După formă se deosebesc:

- Andrele ascuţite numai la un capăt. Acestea se folosesc la tricotarea pieselor drepte (fulare,
şaluri, bluze etc.).

- Andrele ascuţite la ambele capete. Ele se folosesc la tricotarea pieselor circulare (căciuli,
ciorapi, mănuşi etc.).

- Andrele circulare, cu ambele capete ascuţite. Acestea se folosesc la tricotarea pieselor mari,
executate tubular dintr-o singură bucată (fuste, rochii etc.).

Indiferent de forma ce o prezintă, andrelele trebuie să fie netede, lucioase, iar capetele să nu fie
prea ascuţite ca să nu rupă firul.

După grosime, andrelele se diferenţiază, variind ca diametru între 2 şi 10 mm. Lungimea


diametrului reprezintă numărul categoriei de andrele. De exemplu andrele nr. 2; 2,5; 3 etc.

Alegerea andrelelor după grosime, depinde de grosimea firului cu care se tricotează, care la rîndul
lui depinde de felul obiectului care se tricotează, ca şi de modelul ales.

- Andrelele nr. 2 se întrebuinţează la tricotarea peiselor din lînă subţire.

- Andrelele nr. 2,5 se folosesc la tricotaje din fire de grosime mijlocie, cum sînt bluzele, rochiile
etc.

- Andrelele nr. 3; 3,5 şi 4 se întrebuinţează la tricotarea îmbrăcămintei sport.

- Andrele pentru ciorapi (5 andrele) se folosesc la tricotarea ciorapilor, şosetelor, mănuşilor,


botoşeilor etc.

E necesar să se acorde o atenţie deosebită la alegerea mărimii andrelelor, întrucît ele trebuie să se
potrivească cu firul cu care se tricotează. Dacă se tricotează un fir subţire cu andrele groase va
rezulta o împletitură rară, care se va întinde cu uşurinţă. Rezultatul va fi invers, dacă împletitura se

26
va face cu andrele subţiri la un fir gros. Pentru evitarea acestor neajunsuri, e bine ca înainte de a se
începe împletitura, să se încerce andrele ce se potrivesc la firul cu care se tricotează.

Pe lîngă andrele, e necesară şi o croşetă din metal nichelat, sau din os pentru tricotarea diverselor
garnituri şi pentru tras pe dosul împletiturii capetele firelor ce rămîn după tricotare.

Pentru asamablarea diverselor piese tricotate ce compun un obiect de îmbrăcăminte, este necesar
ca trusa de ustensile să fie completată cu un ac de canava.

După ce s–a ales modelul, materialul şi ustensilele necesare, se trece la desenarea unui tipar
potrivit cu obiectul propus pentru tricotare. În acest scop se iau diverse măsuri direct pe corp.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

27
Materiale folosite
După ce s-a ales modelul, se va procura materialul necesar. Se pot folosi fire de lînă, bumbac,
mătase, fire sintetice etc.

În cazul cînd se folosec materiale vechi, provenite din deşirarea diverselor obiecte de
îmbrăcăminte tricotate, se procedează astfel:

- Se descoase obiectul respectiv, se deşiră şi se înlătură părţile uzate, iar firele rezistente se
înnoadă, se înfăşoară pe speteaza unui scaun şi se leagă lejer în două locuri. Sculul obţinut se spală
în apă călduţă în care s-a pus sodă sau „Alba Lux”, „Perlan alb” sau fulgi de săpun.Se clăteşte în
cîteva ape, iar în ultima apă se pune oţet. Cînd se pune la uscat se scutură sculul bine de apă şi se
atîrnă la un capăt o greutate care să întindă bine firul. După ce se usucă, firul se deapănă lejer în
gheme şi apoi se dă în lucru.

- Chiar materialul nou, care se cumpără în scule, se deapănă uşor de pe scul pe ghem, peste două
degete, avînd grijă ca ghemul să fie moale, mai ales în cazul firelor de lînă, întrucît ele îşi pierd
elasticitatea dacă sînt depănate prea strîns.

- În general e bine să se întrebuinţeze material de bună calitate pentru a asigura durabilitate şi un


aspect frumos obiectului tricotat.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

28
Alegerea modelelor

În alegerea modelelor, ca şi a culorilor, trebuie să se ţină seama de sex, vîrstă şi de conformaţie.

- Pentru persoanele slabe, indiferent dacă sînt înalte, scunde sau mijlocii, se va adapta o linie
lejeră, împletituri complicate şi culori deschise.

- Pentru persoanele cu şolduri mari sau cu talie plină, se va adapta o linie dreaptă, iar lungimea
bluzelor şi a jachetelor va fi mai jos de talie. Cît priveşte modelul de tricotat, va fi alcătuit din linii
verticale, iar culorile vor fi de nuanţe mai închise.

- Persoanele cu gîtul scurt vor evita gulerele înalte şi vor prefera decolteurile înguste şi lungi.

- Persoanele cu gîtul lung vor purta, dimpotrivă, numai gulere mari de orice formă, cît mai
bogate.

În general culorile variază şi ele, ţinînd seama de indicaţiile de mai sus. Pentru persoanele tinere
culorile pot varia după gust şi după culoarea ochilor, a părului sau a tenului.

Pentru persoanele vîrstnice se preferă în general culori ca: negru, maron, bleumarin, tabac, vişiniu,
verde închis, gri, bej etc. Culorile mai deschise vor fi folosite pentru diverse garnituri.

Pentru bărbaţi se recomandă de asemenea culorile de nuanţe închise. Culorile vii sînt şi ele
indicate uneori, mai ales pentru costumele sport.

- Pentru copiii mici sînd indicate culorile alb, bleu şi roz.

- Pentru copii mai mari, se recomandă culorile vii cu garnituri bogate şi foarte variate.

Alegerea modelului de tricotat se face înainte de a se pregăti materialul, dar numai atunci cînd se
folosesc materiale noi. În cazul cînd se folosesc materiale rezultate dintr-un tricotaj deşirat,
modelul se va alege după ce se vor cunoaşte posibilităţile ce le oferă materialul respectiv.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

29
Modele pentru elastic
Elasticul sub diverse variante se foloseşte pentru tricotarea bordurii, a manşetelor, gulerelor etc.

1. Elastic simplu (Fig. 21)

Acest elastic se lucrează atfel:


- Rîndul 1: un ochi pe faţă lucrat pe dreapta, un ochi pe dos lucrat pe stînga.
- Rîndul 2: adică pe dosul lucrului, se lucrează ca şi rîndul 1, tricotînd ochiurile aşa cum apar ele –
pe faţă şi pe dos.

Cele două rînduri se repetă pînă la obţinerea lăţimii indicată de model. În formulă se exprimă
„elastic 1X1”. Acet gen de elastic se foloseşte la tricotaje fine – bluze, pulovere subţiri, bolerouri
etc.

Un elastic simplu în forme mai pline pentru seturi, jachete, articole de sport etc. se poate obţine
prin formulele:
- 2X2: adică 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos;
- 3X3: adică 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos;
- 3X2: adică 3 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos;
- 3X1: adică 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă.

La toate variantele elasticului simplu, ambele feţe sînt la fel.

30
2. Elasticul dublu (Fig. 22)
Elasticul dublu se tricotează la obiectele care necesită trasarea unui şiret pe linia de talie la bluze,
jachete, fuste etc., sau la ciorapi etc. Acet elastic se obţine tricotînd:

- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, iar firul rămîne în faţa ochiului;
- Rîndul 2: 1 ochi pe dos, 1 ochi nelucrat, iar firul rămîne în faţa ochiului. De observat este că
ochiul nelucrat în primul rînd se lucrează în rîndul următor, iar firul trebuie să rămînă obligatoriu
în faţa ochiului.

Ambele feţe sînt la fel.

O altă variantă a elasticului dublu se obţine tricotînd:


- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri nelucrate, iar firul rămîne în faţa lucrului;
- Rîndul 2: se lucrează pe dos.

3. Elastic cu o singură faţă (Fig. 23).


Tricotarea acestui elastic se face astfel:

- Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, 1 ochi nelucrat, iar firul rămîne în faţa lucrului;
- Rîndul 2: 1 ochi nelucrat, firul rămîne în dosul lucrului şi 2 ochiuri pe faţă;
- Rîndul 3: se lucrează la fel cu rîndul 1;
- Rîndul 4: 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

31
4. Elastic în relief (Fig. 24)
Elasticul în relief se realizează tricotînd:

- Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos;


- Rîndul 2: începe cu 1 ochi pe dos, se continuă cu 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, terminînd
rîndul cu 1 ochi pe faţă.

Acest elastic se foloseşte la îmbrăcămintea sport, la pulovere bărbăteşti etc.

5. Elastic cu ochiuri răsucite (Fig. 25)


Acest elastic formează o garnitură foarte drăguţă şi originală. Se obţine procedînd astfel:

- Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos;


- Rîndul 2: 2 ochiuri care se prezintă pe faţă se lucrează tot pe faţă în felul următor. Se lucrează
întîi al 2-lea ochi din cele 2, luat pe stînga, fără să i se dea drumul de pe andrea, după care se
lucrează tot pe faţă primul ochi din cele 2 luat pe dreapta. Apoi se trec ambele ochiuri pe andreaua
din mîna dreaptă. După această operaţie se tricotează pe dos următoarele 2 ochiuri. Alternarea
ochiurilor se face pînă la capăt;
- Rîndul 3 şi următoarele se tricotează la fel ca rîndul 2.

32
6. Elastic tighelit (Fig. 26)
Tricotarea acestui elastic se face în modul următor:

- Rîndul 1 şi următoarele 6 se tricotează 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.


- Rîndul 8, care se tricotează pe faţa lucrului se lucrează astfel: după ochiul mărginaş se face un
punct de păşitură pete 6 ochiuri, după care se lucrează 2 ochiuri pe faţă şi 2 ochiuri pe dos. Se
repetă păşitura şi apoi iar se lucrează 2 ochiuri pe faţă şi 2 ochiuri pe dos. Această alternanţă se
face pînă la sfîrşitul rîndului. Aceste 8 rînduri se repetă. Elasticul tighelit este folosit ca bordură şi
diverse garnituri şi chiar ca lucrătură de context la jachete şi pulovere bărbăteşti.

7. Elastic cu ochiurile încrucişate (Fig. 27)

Acest gen de elastic se obţine procedînd astfel:


- Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos şi 4 ochiuri încrucişate care se tricotează astfel: se lucrează pe faţă
întîi al 2-lea ochi din cele 4, luat pe stînga şi nu se dă drumul de pe andrea pînă nu se lucrează şi
primul ochi pe faţă luat pe dreapta. Aceste 2 ochiuri se trec pe andreaua din mîna dreaptă. Se
procedează la fel şi cu următoarele 2 ochiuri. Se continuă alternanţa de 2 ochiuri pe dos şi 4
ochiuri încrucişate pînă la capătul rîndului;
- Rîndul 2: cele 4 ochiuri încrucişate în rîndul 1 se tricotează pe dos, iar cele 2 ochiuri care au fost
lucrate pe dos se lucrează pe faţă.

Aplicat la un tricotaj simplu lucrat cu punct de jerseu, acest elastic face o garnitură foarte
frumoasă.

33
8. Elastic ajurat (Fig. 28)

Acest gen de elastic se poate tricota în cîteva variante.

a) Se tricotează:
- Rîndul 1: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, un jeteu şi 1 ochi nelucrat se ia pe
andreaua dn mîna dreaptă;
- Rîndul 2: se lucrează ca primul rînd, avînd grijă să se lucreze împreună cu ochiul nelucrat şi
jeteul tricotat în rîndul precedent.

b) Se tricotează:
- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, un jeteu, 1 ochi nelucrat, iar firul de lînă se trece prin spatele ochiului
nelucrat;
- Rîndul 2: ochiul lucrat pe faţă în rîndul 1 se lucrează aici pe dos, iar ochiul nelucrat şi jeteul din
rîndul 1 se lucrează împreună pe faţă, luat pe dreapta;
- Rîndul 3: ochiul care a fost pe dos în rîndul 2 se lucrează aici pe faţă, un jeteu, iar ochiul rezultat
din cele 2 ochiuri luate împreună în rîndul 2 se ia nelucrat pe andreaua din mîna dreaptă;
- Rîndul 4: se lucrează la fel cu rîndul 2. (Fig. 29)

c) Se tricotează:
- Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, iar firul trecut prin faţa ochiului nelucrat, 1 ochi pe dos.
- Rîndul 2: ochiul care a fost lucrat pe dos în rîndul precedent se lucrează aici tot pe dos, iar ochiul

34
nelucrat şi cu jeteul din rîndul 1 se lucrează împreună pe dos, luat din dreapta (Fig. 30).

d) Se tricotează:
- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos;
- Rîndul 2: 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă;

- Rîndul 3: la fel cu rîndul 1;


- Rîndul 4: la fel cu rîndul 2 (Fig. 31).

e) Se tricotează:
- Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe dos;

35
- Rîndul 2: jeteul şi ochiul nelucrat se lucrează împreună luat pe dreapta, iar ochiul lucrat pe dos se

lucrează tot pe dos (Fig. 32).

f) Se tricotează:
- Rîndul 1: 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă şi jeteul se scapă peste aceste ochiuri lucrate pe faţă;
- Rîndul 2: se lucrează pe dos.

Modelele de elastic ajurat se folosesc la bluze, seturi etc. Prin aspectul lor ele formează o garnitură
originală.

9. Elastic cu spinişori
Prin aspectul lor deoebit, „elasticul cu spinişori” poate forma o garnitură foarte frumoasă la bluze,
jachete etc.

Se tricotează:
- Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos;
- Rîndul 2: se lucrează ochiurile pe faţă şi pe dos, aşa cum se prezintă foecare pe andrea;
- Rîndul 3: se începe cu 1 ochi pe dos, apoi se alternează pînă la sfîrşitul rîndului cîte 2 pe faţă,
două pe dos;
- Rîndul 4: la fel cu rîndul 2.

Aceste 4 rînduri se repetă.

10. Elastic cu dungi late (Fig. 33)

Elasticul cu dungi late formează borduri frumoase


şi poate constitui şi model de context la pulovere şi articole de sport. Alcătuirea dungilor se poate
face în diverse feluri:

36
a) Se tricotează:
- Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos;
- Rîndul 2: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Se repetă acete 2 rînduri (Fig. 33).

b) Se tricotează:
- Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 3 ochiuri nelucrate, iar firul rămîne în faţa ochiurilor nelucrate;
- Rîndul 2: se lucrează numai pe dos.

Rîndurile se repetă.

Modelele de elastic prezentate nu epuizează gama de modele ce se poate prezenta. Prin diversele
combinări ale punctelor de tricotaj se pot obţine modele noi.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

37
Modelul 1

Se tricotează:
Rîndul 1 – 6: cu punct de jerseu, avînd grijă ca ultimul rînd să fie pe dos;

Rîndul 7: 1 jeteu, 2 – 4 ochiuri (după mărimea colţişorului care se formează) se lucrează


împreună pe faţă, luat pe dreapta;

Rîndul 8: se lucrează pe dos.

Rîndul 9 – 15: se lucrează cu punct de jerseu. Primele 6 rînduri lucrate cu punct de jerseu se
îndoaie pe dosul lucrului şi se lucrează împreună cu rîndul 15 care se lucrează pe faţă. În acest
scop se lucrează împreună cu fiecare ochi din rîndul 15, cîte 1 ochi luat din primul rînd. Acest tiv
se poate încheia şi coase uşor pe dos.

Marginea cu colţuri rotunde ce se obţine se poate tricota la tivit, bluze, gulere, mîneci, mănuşi,
şosete etc. orificiile tricotate pentru obţinerea colţurilor se folosesc şi pentru trasat şnururi la
mănuşi, ciorapi, botoşei etc.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

38
Modelul 2
Posted august 11, 2009 by Shortcut in carte, tricotaje. Lasă un comentariu

Se tricotează:

Rîndurile 1 – 5: 6 puncte de jerseu;

Rîndurile 6, 8 şi 10: 1 jeteu, 1 ochi ridicat, nelucrat, cu firul trecut prin spatele lui, 1 ochi lucrat
pe faţă şi trecut prin ochiul ridicat;

Rîndurile 7, 9 şi 11: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Acest model se pretează şi pentru formarea unui model. În acest caz se îndoaie pe dos primele 5
rînduri tricotate cu punct de jerseu şi se lucrează o dată cu rîndul 11, sau se coase.

Benzile ajurate pe care le formează acest model creează garnituri frumoase pentru margini de
gulere, manşete, tivuri, plătcuţe etc.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

39
Modelul 3

Se tricotează:

Rîndul 1: 4 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 4 ochiuri pe dos.
Alternanţa se repetă pînă la capătul rîndului;

Rîndul 2: 4 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos;

Rîndul 3: 4 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă;

Rîndul 4: la fel ca rîndul 2.

Aceste 4 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

40
Modelul 4 – modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1 – 7: punct de jerseu;

Rîndurile 8 şi 9: toate ochiurile pe dos;

Rîndul 10: 2 ochiuri se tricotează împreună, 1 jeteu alternînd astfel pînă la capăt;

Rîndurile 11 şi 12: toate ochiurile pe dos.

Se repetă rîndurile 1 – 7.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

41
Model 5 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 1 ochi se scoate fără să se tricoteze, 2 ochiuri se tricotează
împreună pe faţă şi se trag prin ochiul care a fost scos, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi se
scoate fără să se tricoteze, 2 ochiuri se tricotează împreună pe faţă şi se trag prin ochiul scos, 1
jeteu.

Această alternanţă de ochiuri se repetă pînă la capăt.

Rîndul 2: 2 ochiuri pe faţă, 7 pe dos. Se repetă pînă la capăt.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, 7 pe faţă, alternînd pînă la capăt.

Rîndul 4: 2 ochiuri pe faţă, 7 pe dos, cu repetare pînă la capăt.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

42
Modelul 6 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: toate ochiurile se lucrează pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ : se lucrează cu toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri se tricotează împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi se scoate
fără a se tricota, 1 ochi se tricotează pe faţă şi se trage prin acul care nu a fost tricotat, 5 ochiuri pe
faţă. Această alternanţă se repetă pînă la capătul rîndului.

Rîndul 5: se tricotează toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 7: 5 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri se tricotează împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1
jeteu, 1 ochi se scoate, 1 ochi se tricotează pe faţă şi se trage prin ochiul scos, 5 ochiuri pe faţă.

Această alternanţă de ochiuri se repetă pînă la capăt.

Rîndul 9: se tricotează toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 10: se tricotează cu ochiurile pe dos.

Această alternanţă a rîndurilor se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

43
Model 7 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri tricotate împreună pe faţă, 1 jeteu, 8 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1
ochi se scoate fără să se tricoteze, 1 ochi se tricotează pe faţă şi se trage prin ochiul nelucrat, 1
ochi pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se tricotează cu ochiuri pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri se tricotează împreună pe faţă, 1 jeteu, 10 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi se
scoate fără să se lucreze, 1 ochi se tricotează pe faţă şi se trage prin ochiul nelucrat.

Rîndul 5: 3 ochiuri se lucrează pe faţă, ochiurile 4 şi 5 se scot pe o andrea de rezervă şi se lasă pe


dosul lucrului; ochiurile 6 şi 7 se tricotează pe faţă şi apoi ochiurile 4-5 de pe andreaua de rezervă
se tricotează tot pe faţă; ochiurile 8 şi 9 se scot pe andreaua de rezervă şi se lasă pe faţa lucrului,
iar ochiurile 10 şi 11 se tricotează pe faţă, după care se tricotează pe faţă ochiurile 8 şi 9 de pe
andreaua de rezervă. Această alternanţă se repetă pînă la capătul rîndului.

Rîndul 6: toate ochiurile pe dos.

Cu acest rînd se încheie modelul care apoi se repetă începînd cu rîndul 1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

44
Model 8 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, ochiul 3 pe faţă, fără să fie luat pe andreaua stîngă, 1 jeteu, se
tricotează încă o dată ochiul precedent (ochiul 2) şi se ia pe andreaua stîngă, formînd astfel 3
ochiuri din unul singur. Se tricotează în continuare 1 ochi pe dos, iar din ochiul următor se
formează iar 3 ochiuri, apoi se tricotează iar 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 2: 2 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 3
ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă. Această alternanţă urmează pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 4: la fel cu rîndul 2.

Rîndul 5: la fel cu rîndul 3.

Rîndul 6: 2 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri se lucrează împreună pe dos, 1 ochi pe faţă, 3 ochiuri luate
împreună pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

Alternanţa acestor rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

45
Model 9 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: 4 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos, 4 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 – 8: se lucrează aşa cum apar ochiurile pe andrele (pe faţă sau pe dos).

Rîndul 9: 4 ochiuri pe faţă se iau pe o andrea de rezervă şi se lasă în faţa lucrului, 4 ochiuri pe
faţă, se trec pe andreaua din stînga cele 4 ochiuri de pe andreaua de rezervă şi se lucrează pe faţă,
următoarele 4 ochiuri se trec pe andreaua de rezervă şi se lasă pe dosul lucrului, 4 ochiuri pe faţă,
apoi se trec pe andreaua stîngă cele 4 ochiuri de pe andreaua de rezervă şi se lucrează pe faţă.

Rîndul 9: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Alternanţa rîndurilor se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

46
Model 10 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1 şi rîndurile fără soţ: 3 ochiuri pe dos, 12 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează pe dos.

Rîndul 13: 3 ochiuri pe dos, 6 ochiuri se iau pe o andrea de rezervă şi se lasă pe faţa lucrului, 6
ochiuri se lucrează pe faţă, ochiurile de pe andreaua de rezervă se trec pe andreaua stîngă şi se
lucrează pe faţă şi în continuare 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 14: ca rîndul 2.

Se continuă cu alternanţa rîndurilor.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

47
Model 11 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1 – 4: punct de jerseu.

Rîndul 5: se adaugă la primul fir, un fir din alt ghem de aceeaşi culoare sau de culoare diferită. Se
tricotează alternativ cîte 1 ochi lucrat pe dos cu firul dintr-un ghem şi 1 ochi lucrat pe dos din
ghemul adăugat. Ambele fire se trec prin faţa împletiturii şi se încrucişează în de jos în sus
pornind de la cel care execută împletitura.

Rîndul 6: se tricotează ochiurule numai pe faţă, tot cu ambele fire, în aşa fel încît ochiurile lucrate
din firul aceluiaşi ghem să fie unul deasupra celuilalt, iar firele se încrucişează pe faţa împletiturii,
de jos în sus.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

48
Model 12 – Modele borduri
Se tricotează:

Rîndul 1: 4 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 3 ochiuri luate împreună pe faţă, 1 jeteu. Această alternanţă de
ochiuri se repetă pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 2: 4 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: 4 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: 4 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Această alternanţă de rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

49
Model 13 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se tricotează ochiurile aşa cum apar pe andrea, pe faţă sau pe
dos.

Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: deasupra ochiului pe faţă se tricotează 1 ochi pe dos,
deasupra ochiului pe dos se tricotează 1 ochi pe faţă.

Rîndurile 2 şi 3 se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

50
Model 14 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: se tricotează al 2-lea ochi de pe andrea înaintea primului ochi fără să fie scos de pe
andreaua stîngă. Se tricotează şi primul ochi şi se scot de pe andrea ambele ochiuri deodată,
formînd astfel o răsucitură.

Rîndul 2: ochiurile răsucite se tricotează pe dos, 1 ochi pe faţă.

Alternanţa acestor rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

51
Model 15 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: se împunge andreaua în primul ochi din spate spre faţă, fără să fie tricotat, iar firul
rămîne pe dosul lucrului şi se tricotează al 2-lea ochi pe faţă fără să fie scoss de pe andrea. Se
tricotează şi primul ochi luat din spate şi apoi se trec ambele ochiuri pe andreaua dreaptă şi apar ca
ochiuri încrucişate. În continuare se mai tricotează 1 ochi pe dos. Această alternanţă se repetă.

Rîndul 2: Deasupra ochiului pe dos se tricotează 1 ochi pe faţă, iar ochiurile încrucişate se
tricotează pe dos.

Aceste 2 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

52
Model 16 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, o răsucitură din 2 ochiuri, adică se tricotează al 2-lea ochi pe faţă înaintea
primului ochi, fără să fie scos de pe andrea. Se tricotează şi primul ochi şi se scot ambele ochiuri
de pe andreaua dreaptă pe cea stîngă. Se repetă alternanţa de ochiuri.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, iar cele 2 ochiuri răsucite se tricotează pe dos.

Aceste 2 rînduri alternează.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

53
Model 17 – Modele borduri
Pentru executarea acestui model e necesar să se monteze pe andrea un număr de ochiuri fără soţ.

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, ultimul ochi va fi pe faţă sau pe dos.

Rîndul 2:
- Dacă ultimul ochi din primul rînd a fost tricotat pe dos, se începe rîndul 2 cu 2 ochiuri pe faţă şi
se continuă alternînd cu 2 ochiuri pe dos.
- Dacă ultimul ochi din primul rînd a fost tricotat pe faţă, se începe rîndul 2 cu 2 ochiuri pe dos,
alternînd cu 2 ochiuri pe faţă.

Acest model cere o atenţie deosebită la începutul fiecărui rînd.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

54
Model 18 – Modele borduri
Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă luat din spate.

Rîndul 2: se tricotează aşa cum apar ochiurile pe andrea, adică 2 ochiuri pe faţă şi 1 ochi pe dos.

Rîndurile se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

Model 19 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1 şi 2: toate ochiurile se tricotează pe dos.

Rîndul 3: 1 jeteu, se ridică pe andreaua dreaptă 1 ochi nelucrat, ochiul următor se lucrează pe faţă
şi se trece prin ochiul ridicat.

Rîndul 4, 5 şi 6: se lucrează pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

55
Model 20 – Modele borduri

Se tricotează:

Cîteva rînduri (8 – 10) cu ochiuri pe dos, apoi începe modelul.

Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 5 ochiuri pe dos. Această alternanţă
se repetă după nevoie.

Rîndul 2, 3 şi 4: se tricotează aşa cum apar ochiurile pe andrea, pe faţă şi pe dos.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe faţă şi 2 ochiuri pe dos se iau pe o andrea de rezervă şi se lasă în spatele
andrelei. În continuare se tricotează 2 ochiuri pe faţă, apoi se trec de pe andreaua de rezervă pe
andreaua stîngă cele 2 ochiuri lucrate pe dos, iar andreaua de rerzevă se trece în faţa lucrului. Cele
2 ochiuri pe dos se lucrează pe dos şi în continuare se lucrează pe faţă cele 2 ochiuri aflate pe
andreaua de rezervă. Prin această operaţiune se obţine împletirea rîndurilor. Se continuă tricotarea
a 5 ochiuri pe dos şi apoi o nouă împletitură a rîndurilor.

Rîndul 6: se tricotează ochiurile aşa cum apar pe andrea, adică ochiurile pe faţă se tricotează pe
faţă, iar cele pe dos se tricotează pe dos.

Aceste 6 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

56
Model 21 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1 – 5: 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 6: 3 ochiuri pe faţă, apoi 3 ochiuri pe dos se tricotează împreună pe faţă.

Rîndul 7: 3 ochiuri pe dos, din ochiul următor se fac 3 ochiuri, adică 1 ochi pe faţă, fără să se
scoată de pe andrea, 1 jeteu şi 1 ochi pe faţă, după care toate 3 ochiurile se scot de pe andrea.

Motivul se repetă începînd cu rîndul 1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

57
Model 22 – Modele borduri

Se tricotează:

Rîndul 1: 3 ochiuri pe dos, 10 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 2 – 6: se tricotează ochiurile aşa cum apar pe andrea, pe faţă şi pe dos.

Rîndul 7: 3 ochiuri pe dos, ochiurile 4, 5, 6 şi 7 se scot pe o andrea de rezervă şi se trec pe dosul


lucrului şi se tricotează pe faţă ochiurile 8, 9, 10 şi 11. Se tricotează apoi pe faţă ochiurile 4, 5, 6 şi
7 aflate pe andreaua de rezervă. În continuare se scot ochiurile 12, 13, 14 şi 15 se trec pe o andrea
de rezervă şi se lasă pe faţa lucrului, apoi se tricotează pe faţă ochiurile 12, 13, 14 şi 15, după care
se tricotează tot pe faţă ochiurile scoase de pe andreaua de rezervă şi se mai tricotează 3 ochiuri pe
dos.

Rîndul 8: 3 ochiuri pe faţă, 16 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Aceste rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

58
Modele de context
Modele de contextură formează o gamă foarte largă şi se pot realiza prin îmbinarea diverselor
puncte de tricotaj obţinînd modele compacte, ajurate şi dantelate lucrate cu fire într-o singură
culoare sau divers colorate.

Modelele compacte se pretează la tricotarea oricărei piese de îmbrăcăminte, iar cele executate în
diverse culori au o largă aplicare la tricotajele sport pentru toate vîrstele şi la articolele pentru
copii.

Modelele ajurate şi dantelate sînt folosite la tricotarea bluzelor, şalurilor, ciorapilor etc.

Pentru piesele tricotate cu modele dantelate se întrebuinţează fire subţiri şi de bună calitate, pentru
ca împletitura să iasă fină şi spumoasă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

59
Model 1 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: toate ochiurile se lucrează pe faţă.

Rîndul 2: 1 ochi pe dos, de la ochiul 2 se ridică nodul pe andrea în faţa ochiului, formînd astfel 2
ochiuri care se lucrează pe faţă, luate pe stînga.

Rîndul 3: ca şi toate rîndurile de pe dosul lucrului, se lucrează pe faţă.

Rîndul 4: se lucrează la fel cu rîndul 2, cu deosebirea că se ridică nodul la ochiul care a fost lucrat
pe dos în rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

60
Modelul 2 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri se trec pe andrea nelucrate, cu firul lăsat în faţa ochiurilor.

Rîndul 2: ca şi toate rîndurile cu soţ, se va lucra în întregime pe dos.

Rîndul 3: se lucrează la fel cu rîndul 1, cu deosebirea că aici se tricotează pe dos cele 2 ochiuri
care în rîndul 1 n-au fost lucrate, iar cele care au fost lucrate aici se trec pe andrea nelucrate.

Aceste rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

61
Modelul 3 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 ochi nelucrat, iar firul se lasă pe dosul lucrului.

Rîndul 2: 1 ochi nelucrat cu firul lăsat pe faţa lucrului (acesta va fi acelaşi ochi nelucrat şi în
rîndul 1), 1 ochi pe faţă.

Rîndul 3: la fel ca rîndul 1.

Rîndul 4: toate ochiurile se lucrează aşa cum se prezintă pe andrea, adică ochiul care a fost lucrat
pe dos în rîndul precedent, aici apare pe faţă şi se lucrează tot pe faţă, iar ochiul care n-a fost lucrat
niciodată, aici se lucrează pe dos.

Rîndul 5: se lucrează la fel cu rîndul 1, cu deosebirea că se inversează modelul astfel: ochiul


nelucrat din modelul precedent se lucrează aici pe dos, iar ochiul care a fost lucrat pe dos se trece
pe andrea nelucrat.

Rîndurile următoare se lucrează la fel ca rîndurile 2, 3 şi 4 de mai sus, apoi modelul se repetă
începînd cu rîndul 1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

62
Modelul 4 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 8 ochiuri pe faţă, se păşesc 3 ochiuri şi se lucrează ochiul 4, luîndu-l larg pe andreaua
dreaptă, fără să fie scos de pe andreaua stîngă, apoi se lucrează pe faţă cele 3 ochiuri care au fost
păşite, şi se trec pe andreaua dreaptă împreună cu ochiul 4 care a fost deja lucrat.

Rîndul 2: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Rîndul 3: se lucrează toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 4: se lucrează în întregime pe dos.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe faţă, se păşesc 3 ochiuri şi se repetă operaţiunile modelului din rîndul 1, iar
în continuare se tricotează 6 ochiuri. Această alternanţă se repetă pînă la capătul rîndului.

Rîndul 6: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Rîndul 7: se lucrează toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 8: toate ochiurile se lucrează pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

63
Modelul 5 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 6 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează aşa cum se prezintă.

Rîndul 3: la fel ca rîndul 1.

Rîndul 5: 4 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 7: 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 4 ochiuri pe faţă şi 1 ochi pe dos.

Rîndul 9 şi 11: 2 ochiuri pe dos, 6 ochiuri pe faţă.

Rîndul 13: 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 4 ochiuri pe faţă.

Rîndul 15: 1 ochi pe dos, 4 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 16: se lucrează ca rîndul 2.

Aceste rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

64
Modelul 6 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat care se ia răsucit, întorcînd andreaua prin spatele
ochiului, iar firul rămîne în spatele lucrului.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează pe dos.

Rîndul 3: se lucrează ca rîndul 1, dar se inversează modelul, adică ochiul nelucrat în rîndul 1 se
lucrează aici pe faţă, iar ochiul lucrat pe faţă în rîndul 1 se ia aici pe andrea nelucrat şi răsucit.

Aceste rînduri se repetă.

Observaţie: pentru reuşita acestui model, este necesar să se lucreze toate ochiurile numai pe
dreapta, atît pe faţa, cît şi pe dosul lucrului.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

65
Modelul 7 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Rîndul 2: toate ochiurile se lucrează pe faţă.

Rîndul 3: 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri nelucrate, iar firul rămîne în dosul lucrului.

Rîndul 4: se lucrează ochiurile aşa cum se prezintă pe andrea, adică 2 ochiuri nelucrate cu firul
lăsat pe faţa lucrului, 4 ochiuri pe dos.

Rîndul 5: 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri nelucrate, cu firul lăsat pe dosul lucrului.

Rîndul 6: se lucrează la fel ca rîndul 4.

Rîndul 7: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Rîndul 8: toate ochiurile se lucrează pe faţă.

Rîndul 9: se lucrează la fel ca rîndul 1, cu deosebirea că se inversează modelul, adică cele 2


ochiuri nelucrate vor fi cele 2 ochiuri din mijlocul grupului de 4 ochiuri pe faţă din modelul
precedent.

Rîndul 10: se lucrează aşa cum se prezintă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

66
Modelul 8 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: se lucrează toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, ochiul următor se lucrează tot pe faţă, dar se împunge andreaua sub
nodul ochiului.

Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: se lucrează pe faţă.

Rîndul 4: se lucrează la fel ca rîndul 2, cu deosebirea că se inversează ochiurile, adică ochiul care
a fost lucrat simplu pe faţă în rîndul 2 se lucrează sub nod, iar ochiul care a fost lucrat pe sub nod
se lucrează simplu pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

67
Modelul 9 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: se începe pe dosul lucrului, tricotînd toate ochiurile pe dos.

Rîndul 2: toate ochiurile se lucrează pe faţă.

Rîndul 3: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Rîndul 4: se face o păşitură peste 3 ochiuri şi se lucrează pe faţă al 4-lea ochi şi ochiul obţinut se
trece în faţa celor 3 ochiuri pe andreaua stîngă, lucrîndu-l pe faţă luat pe dreapta. În continuare se
lucrează tot pe faţă cele 3 ochiuri păşite, iar al 4-lea ochi care a fost deja lucrat se trece pe
andreaua dreaptă.

Modelul se repetă pînă la sfîrşitul rîndului.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

68
Modelul 10 – Modele compacte
Acest model se lucrează cu o andrea de rezervă şi se tricotează totdeauna întîi ochiul al 2-lea şi
apoi primul.

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi se ia pe andreaua de rezervă şi se lasă în spatele lucrului, se lucrează 1 ochi pe


faţă, iar ochiul lăsat pe andreaua de rezervă se pune pe andreaua stîngă şi se lucrează tot pe faţă. În
continuare se ia 1 ochi pe andreaua de rezervă şi se lasă de această dată pe faţa lucrului. Se
lucrează apoi 1 ochi pe faţă, iar ochiul de pe andreaua de rezervă se trece pe andreaua stîngă şi se
lucrează pe faţă.

Rîndul 2: se lucrează 1 ochi pe dos, 2 ochiuri nelucrate se iau pe andrea, iar firul rămîne pe faţa
lucrului, 1 ochi pe dos.

Rîndul 3: se lucrează la fel ca rîndul 1, cu deosebirea că firul de la primul ochi luat pe andreaua
de rezervă se lasă pe faţa lucrului, şi nu în spate, ca la rîndul 1.

Rîndul 4: se lucrează ca rîndul 2, însă adecvat inversiunii modelului efectuat în rîndul 3.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

69
Modelul 11 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi se trece pe o andrea de rezervă şi se lasă în faţa lucrului, se tricotează ochiul al 2-
lea pe faţă luat pe dreapta, apoi se trece pe andreaua stîngă ochiul care a fost lăsat pe andreaua de
rezervă şi se lucrează pe faţă, luat pe stînga.

Rîndul 2: 1 ochi pe dos, 1 ochi se trece pe andreaua de rezervă şi se lasă pe dosul lucrului, iar
ochiul care a fost luat pe andreaua de rezervă se trece pe andreaua stîngă şi se tricotează tot pe dos.

Aceste 2 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

70
Modelul 12 – Modele compacte
Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri nelucrate se trec pe andreaua stîngă, iar firul se lasă pe dosul
lucrului.

Rîndul 2: se lucrează aşa cum apar ochiurile pe andrea, adică 2 ochiuri nelucrate, iar firul se lasă
pe faţa lucrului, şi apoi 2 ochiuri tricotate pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe faţă, iar ochiurile care au fost nelucrate se lucrează încrucişat, adică ochiul
din stînga se trece prin ochiul din dreapta, se pune pe andrea şi se lucrează pe faţă, iar ochiul
următor (care a fost primul) se lucrează tot pe faţă, formînd astfel un punct încrucişat.

Rîndul 4: se lucrează toate ochiurile pe dos.

Rîndul 5: 2 ochiuri nelucrate şi firul se lasă pe dosul lucrului, apoi 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 6: se lucrează la fel cu rîndul 2, ţinîndu-se seama de inversarea modelului.

Rîndul 7: se lucrează la fel ca rîndul 3, ţinîndu-se seama de inversarea modelului.

Rîndul 8: toate ochiurile se lucrează pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

71
Modelul 13 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 4 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri nelucrate, iar firul se lasă pe spatele lucrului,
1 ochi pe dos.

Rîndul 2: se lucrează ochiurile aşa cum apar pe andrea, adică 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri nelucrate,
firul se lasă în faţa lucrului, 1 ochi pe faţă, 4 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: se lucrează la fel ca rîndul 1.

Rîndul 4: se lucrează ca rîndul 2.

Rîndul 5: pe acest rînd se schimbă modelul, adică din cele 4 ochiuri pe faţă se ia 1 ochi pe dos, 2
ochiuri nelucrate, iar firul se lasă în spatele lucrului, 1 ochi pe dos, apoi 1 ochi pe faţă, cele 2
ochiuri nelucrate din rîndurile anterioare se încrucişează, trecîndu-se ochiul din stînga prin ochiul
din dreapta, apoi fiecare se lucrează pe faţă şi în continuare se tricotează încă 1 ochi pe faţă.

Rîndul 6: se tricotează la fel ca rîndul 2, ţinîndu-se seama de inversarea modelului.

Aceste 6 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

72
Modelul 14 – Modele compacte
Se tricotează:

Rîndul 1: 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri nelucrate şi firul lăsat în faţa lucrului.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează în întregime pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri nelucrate, firul se lasă în faţa lucrului, 4 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Rîndurile se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

73
Modelul 15 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri se trec pe o andrea de rezervă şi se lasă firul în faţa lucrului, 2 ochiuri se
lucrează pe faţă, apoi ochiurile de pe andreaua de rezervă se lucrează tot pe faţă.

Rîndul 2: 2 ochiuri se trec pe andreaua de rezervă şi se lasă în dosul lucrului, apoi se lucrează 2
ochiuri pe dos, iar ochiurile de pe andreaua de rezervă se trec pe andreaua stîngă şi se lucrează tot
pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

74
Modelul 16 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 2: se lucrează ochiurile aşa cum se prezintă ele pe andrea, adică 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe
dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 4: toate ochiurile care apar pe dos se lucrează pe faţă, iar cele care apar pe faţă se lucrează
pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

75
Modelul 17 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat şi firul lăsat în faţa lucrului.

Rîndul 2 si toate rîndurile cu soţ: se lucrează numai pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi nelucrat, firul lăsat pe faţa lucrului, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 4: toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

76
Modelul 18 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi se trece nelucrat pe o andrea de rezervă şi se lasă în spatele lucrului, 1 ochi pe
faţă, ochiul de pe andreaua de rezervă se lucrează tot pe faţă. Se trece 1 ochi pe andreaua de
rezervă şi se lasă în faţa lucrului, 1 ohi pe faţă, iar ochiul de pe andreaua de rezervă se lucrează tot
pe faţă.

Rîndul 2: se tricotează în întregime pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi se ia pe andreaua de rezervă, iar firul se lasă în faţa lucrului, 1 ochi pe faţă,
ochiul de pe andreaua de rezervă se lucrează pe faţă, 1 ochi se trece pe andreaua de rezervă şi firul
se lasă pe dosul lucrului, 1 ochi pe faţă, iar ochiul de pe andreaua de rezervă se lucrează tot pe
faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

77
Modelul 19 – Modele compacte
Se tricotează:

Rîndul 1: cu toate ochiurile tricotate pe faţă.

Rîndul 2: 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri tot pe faţă, însă se împunge andreaua pe sub nodul
ochiurilor.

Rîndul 3: se lucrează toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 4: se lucrează ca rîndul 2, dar se schimbă modelul astfel: ochiurile care au fost lucrate
simplu pe faţă, aici se iau pe sub nod ca în rîndul 2, iar ochiurile care au fost luate sub nod, acum
se lucrează simplu pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

78
Modelul 20 – Modele compacte
Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 2: se lucrează ochiurile aşa cum apar ele pe andrea, adică 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 3 şi 4: se lucrează toate ochiurile pe faţă.

Aceste 4 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

79
Modelul 21 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi se ia nelucrat şi se lasă în spatele lucrului.

Rîndul 2: 1 ochi se ia nelucrat, firul se lasă în faţa lucrului, ochiul care n-a fost lucrat în rîndul 1
nu se lcurează nici în rîndul 2, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 3: se lucrează la fel cu rîndul 1, cu deosebirea că aici se ia ochiul din mijlocul celor 3
ochiuri pe faţă din rîndul 1, iar ochiul nelucrat din rîndul 1 să fie în mijlocul celor 3 ochiuri pe
faţă.

Rîndul 4: se lucrează la fel ca rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

80
Modelul 22 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 1 ochi se scoate fără să se tricoteze.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 ochi scos cu jeteu se scoate iar nelucrat cu un nou jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 1 ochi scos cu 2 jeteuri se scoate iar nelucrat cu un nou jeteu.

Rîndul 4: 1 jeteu, 1 ochi se scoate netricotat, 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează aici împreună
pe faţă.

Rîndul 5: 1 ochi scos împreună cu jeteul se scoate din nou nelucrat împrună cu un nou jeteu, 1
ochi pe dos.

Rîndul 6: 1 ochi scos cu 2 jeteuri se scoate din nou cu 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 7: 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează împreună pe dos, 1 jeteu, 1 ochi se scoate
netricotat.

Modelul se continuă cu rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

81
Modelul 23 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 4 ochiuri pe faţă, un noduleţ care se execută astfel: dintr-un singur ochi se fac 5 ochiuri
fără să se scoată de pe andrea luate o dată pe dos, o dată pe faţă, pînă se obţin 5 ochiuri. Urmează
4 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se tricotează toate ochiurile pe dos, iar noduleţul se tricotează
concomitent cu ochiul pe dos, strîngîndu-se uşor.

Rîndul 3: 3 ochiuri pe faţă, un noduleţ, 1 ochi pe faţă, 1 noduleţ, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 3 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 7: 1 ochi pe faţă, 1 noduleţ, 5 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 9: 1 noduleţ, 7 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ.

Rîndul 11: 1 ochi pe faţă, 1 noduleţ, 5 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 13: 3 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 3 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 15: 3 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 1 ochi pe faţă, 1 noduleţ, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 17: 4 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 4 ochiuri pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

82
Modelul 24 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 7 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 7 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2: se tricotează toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 6 ochiuri pe faţă, 1 noduleţ, 1 ochi pe faţă, 1 noduleţ, 6 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 5: se tricotează la fel ca rîndul 1.

Rîndul 6: se tricotează la fel ca rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

83
Modelul 25 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi se scoate netricotat.

Rîndul 2: se tricotează împreună pe faţă ochiul scos netricotat în rîndul 1 şi jeteul, apoi se face un
nou jeteu, iar ochiul tricotat în rîndul 1 se scoate fără să se tricoteze.

Rîndurile următoare se tricotează la fel ca rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

84
Modelul 26 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, firul se trece prin faţa andrelelor peste 2 ochiuri care se scot de pe andrea
fără să fie lucrate.

Rîndul 4: toate ochiurile pe faţă.

Aceste 4 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

85
Modelul 27 – Modele compacte

Se tricotează:

La început cîteva rînduri (după gust) cu punct de jerseu.

Rîndul 1 şi 2: toate ochiurile pe faţă (punct de jerseu).

Rîndul 3: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 4: se lucrează introducînd andreaua dreaptă între ochiurile 3 şi 4 şi se tricotează 1 ochi


prelungit fără să fie scos de pe andrea. Se tricotează apoi pe faţă primul ochi dintre cele trei, iar
restul de două ochiuri se lucrează împreună tot pe faţă. Această alternanţă se repetă pînă la sfîrşitul
rîndului.

Rîndul 5: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 6: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 7: la fel ca rîndul 4, cu deosebirea că se lucrează pe dos şi nu pe faţă, ca rîndul 4.

Rîndul 8: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 9, 10, 11: toate ochiurile pe dos.

Aceste rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

86
Modelul 28 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1 – 6: punct de jerseu.

Rîndul 7: 6 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri se scot pe o andrea de rezervă şi se înfăşoară de 5 ori cu firul
cu care se tricotează formînd noduleţul, apoi se scoate pe andreaua dreaptă.

Rîndul 8: toate ochiurile pe dos.

Urmează 6 rînduri tricotate cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

87
Modelul 29 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1: se tricotează la margine 2 ochiuri pe faţă, apoi se începe modelul tricotînd 3 ochiuri
împreună pe faţă în spatele andrelei şi fără a se scoate aceste ochiuri de pe andrea se face 1 jeteu
cu care se tricotează încă o dată ochiurile pe faţă în spatele andrelei. În continuare se tricotează 1
ochi pe faţă. Se repetă modelul, iar la sfîrşit se încheie rîndul cu 2 ochiuri.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 3 ochiuri tricotate împreună pe faţă în spatele andrelei fără să se scoată de pe andrea, se
face 1 jeteu împreună cu care se tricotează încă o dată aceste ochiuri în spatele andrelei. Urmează
1 ochi tricotat pe faţă.

Rîndul 4: toate ochiurile pe dos.

Aceste 4 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

88
Modelul 30 – Modele compacte

Se tricotează:

Rîndul 1 – 6: se tricotează punct de jerseu.

Rîndul 7: 6 ochiuri pe faţă, se împunge andreala între ochiul al 2-lea şi al 3-lea şi se formează 1
ochi lung pe faţă fără să fie scos de pe andrea. Se tricotează apoi primul şi al doilea ochi pe faţă.

Rîndul 8: se tricotează în întregime pe dos. Ochiul suplimentar format prin păşitură în rîndul
anterior se lucrează împreună cu ochiul de alături.

Aceste rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

89
Modelul 1 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: 4 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, se ridică 1 ochi nelucrat, 1 ochi se tricotează pe faţă şi se trece
prin ochiul nelucrat.

Rîndul 4: 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 5: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 6: 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 7: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, se ridică 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe faţă şi apoi trecut prin ochiul
nelucrat, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 8: toate ochiurile pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

90
Modelul 2 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: 1 ochi pe faţă, 9 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe
faţă, 1 jeteu, 1 ochi se scoate netricotat, 1 ochi pe faţă şi se trage prin ochiul netricotat, 2 ochiuri
pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 5: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri tricotate împreună pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe
faţă, 1 jeteu, 1 ochi se scoate netricotat, 1 ochi pe faţă şi se trece prin ochiul netricotat, 1 ochi pe
faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 7: 1 ochi pe dos, 2 ochiuri tricotate împreună pe faţă, 1 jeteu, 5 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1
ochi se scoate netricotat, 1 ochi pe faţă şi se trece prin ochiul netricotat, 1 ochi pe dos.

Rîndul 9: 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos.

De la rîndul 11 modelul se repetă începînd cu rîndul 3.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

91
Modelul 3 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 2 ochiuri împreună pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: toate ochiurile şi jeteul se tricotează pe dos.

Rîndul 3 şi 5: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 7: se tricotează la începutul rîndului 6 ochiuri pe faţă, apoi începe modelul: 1 jeteu, 2
ochiuri tricotate împreună pe faţă.

Rîndul 9: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 11: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri împreună pe faţă, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 13: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 15: la fel ca rîndul 7.

Rîndul 17 şi 19: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 20: toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

92
Modelul 4 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi se scoate nelucrat, 1 ochi pe faţă şi se trece prin ochiul nelucrat, 8 ochiuri
pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi se scoate netricotat, 1 ochi pe faţă şi se trece prin ochiul
nelucrat, 7 ochiuri pe faţă.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi scos netricotat, 1 ochi lucrat pe faţă se trece prin ochiul
nelucrat, 7 ochiuri pe faţă.

Rîndul 7: 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi scos netricotat, 1 ochi pe faţă şi scos prin ochiul
nelucrat, 5 ochiuri pe faţă.

Rîndul 9: 6 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri tricotate pe faţă luate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe
faţă.

Rîndul 11: 5 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri tricotate pe faţă luate împreună pe faţă.

Rîndul 13: 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri luate din faţă împreună şi lucrate pe faţă, 1 jeteu, 4 ochiuri
pe faţă.

Rîndul 15: 3 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri luate din faţă împreună pe faţă, 1 jeteu, 5 ochiuri pe faţă.

Rîndul 16: toate ochiurile pe dos.

Aceste 16 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

93
Modelul 5 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri tricotate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi scos netricotat, 2 ochiuri pe faţă, 1
jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi scos netricotat, 1 ochi tricotat pe faţă şi scos prin ochiul
netricotat, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi tricotat pe faţă şi trecut prin ochiul
netricotat.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi trecut prin ochiul netricotat,
2 pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună
pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 5: 3 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi tricotat pe faţă şi trecut prin ochiul
netricotat, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri tricotate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 7: 4 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 2 ochiuri tricotate împreună pe faţă şi trecute
prin ochiul netricotat, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 4
ochiuri pe dos.

Rîndul 9: 4 ochiuri pe dos, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 4 ochiuri pe dos.

Rîndul 11: 3 ochiuri pe dos, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi trecut
prin ochiul nelucrat, 3 ochiuri pe dos.

94
Rîndul 13: 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri lucrate împreună, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate
împreună pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi trecut prin
ochiul nelucrat, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 15: 1 ochi pe dos, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 2
ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi lucrat pe faţă şi trecut prin ochiul nelucrat, 1 ochi
pe dos.

Rîndul 16: toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

95
Model 6 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe faţă şi scos prin ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1
jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi trecut prin ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi
netricotat, 1 ochi pe faţă şi scos prin ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1
ochi tricotat pe faţă şi scos prin ochiul nelucrat, 3 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe
faţă, 1 jeteu.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi scos prin ochiul netricotat, 1
ochi pe faţă, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi scos prin ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1
ochi netricotat, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri luate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi scos prin ochiul nelucrat, 1
ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe faţă şi trecut prin ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1
jeteu, 1 ochi netricotat, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă şi scoase prin ochiul nelucrat, 1 jeteu, 1
ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună
pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă.

Aceste 5 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

96
Model 7 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe faţă şi tras prin ochiul nelucrat.

Rîndul 2: 2 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi pe dos şi trecut prin ochiul nelucrat.

Aceste 2 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

97
Model 8 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: la început de rînd, 2 ochiuri pe dos, apoi urmează modelul – 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1
ochi pe faţă, 1 ochi netricotat, 2 ochiuri luate împreună pe faţă şi scoase prin ochiul netricotat, 1
ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos. Se repetă modelul pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 2: se lucrează ochiurile aşa cum apar pe andrea, adică pe faţă sau pe dos, iar jeteurile se
lucrează pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

98
Model 9 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1
jeteu, 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2: se lucrează în întregime pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

99
Model 10 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 2: 1 ochi se tricotează împreună cu 1 jeteu pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi se
tricotează împreună cu 1 jeteu pe dos, 1 ochi nelucrat, iar firul se trece prin dosul lucrului.

Rîndul 3: 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi şi 1 jeteu se tricotează împreună pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi
netricotat, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 4: 1 ochi şi 1 jeteu tricotate împreună pe dos, 1 ochi nelucrat, iar firul se lasă pe dosul
lucrului, 1 ochi şi 1 jeteu tricotate împreună pe dos, 1 ochi nelucrat.

Rîndul 5: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi şi 1 jeteu tricotate
împreună pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 6: 1 ochi şi 1 jeteu se lucrează împreună pe dos, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi şi 1 jeteu
se lucrează împreună pe dos, 1 ochi nelucrat, iar firul se lasă pe dosul lucrului.

Se repetă modelul începînd cu rîndul 3.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

100
Model 11 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, iar firul se trece pe faţa lucrului.

Rîndul 2: toate ochiurile se lucrează pe dos, avînd grijă ca jeteul şi ochiul nelucrat să se lucreze
împreună.

Rîndul 3: se lucrează la fel ca rîndul 1, cu deosebirea că ochiul care a fost nelucrat în rîndul 1, aici
se lucrează pe dos, apoi se face 1 jeteu şi 1 ochi nelucrat, iar firul se trece pe faţa lucrului.

Rîndul 4: se lucrează la fel ca rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

101
Model 12 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 3 ochiuri pe faţă, în ochiul următor se lucrează 6 ochiuri procedînd astfel: se tricotează
cîte 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, fără să fie scoase de pe andrea pînă se fac 6 ochiuri, după care se
dă drumul ochiului de pe andrea.

Rîndul 2: 6 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: 3 ochiuri pe faţă, 6 ochiuri pe dos.

Rîndul 4: 6 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 5: se tricotează la fel ca rîndul 3.

Rîndul 6: se trec peste primul ochi pe faţă următoarele 5 ochiuri, unul după altul, iar ultimul ochi
rămas pe andrea se lcurează pe dos. Urmează apoi 3 ochiuri pe dos. În felul acesta toate ochiurile
se lucrează pe dos.

Rîndul 7: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 8: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 9: se lucrează la fel ca rîndul 1, cu deosebirea că se inversează modelul (1 ochi pe faţă, 1


ochi înmulţit de 5 ori, 2 ochiuri pe faţă).

Rîndul 10: la fel ca rîndul 2, avînd în vedere inversarea făcută.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

102
Model 13 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, iar firul rămîne pe dosul lucrului.

Rîndul 2: 1 ochi nelucrat, firul se lasă pe faţa lucrului.

Rîndul 3: la fel ca rîndul 1.

Rîndul 4: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 5: 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, firul rămîne pe dosul lucrului, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 6: se tricotează la fel ca rîndul 2, ţinînd seama de inversiunea ochiurilor făcute în rîndul
precedent.

Rîndul 7: 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, firul rămîne pe dosul lucrului, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 8: toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

103
Model 14 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 2: toate ochiurile pe faţă, iar jeteurile se iau nelucrate pe andrea.

Rîndul 3 – 6: toate ochiurile pe faţă.

Aceste 6 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966

104
Model 15 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri pe faţă, apoi ochiul nelucrat se trece peste ochiul
obţinut prin tricotarea celor 2 ochiuri împreună, 1 jeteu, 1 ochi pe dos.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: 1 ochi pe faţă, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

105
Model 16 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 1 ochi pe
faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 2: 5 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1 jeteu, 1
ochi pe faţă.

Rîndul 4: 5 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

106
Model 17 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1 şi 3: 2 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi 4: 3 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, iar ultimul din aceste 3 ochiuri se scapă peste
celelalte 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 6: 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

107
Model 18 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe
dreapta, apoi ochiul nelucrat se scapă peste cel obţinut din tricotarea celor 2 ochiuri lucrate
împreună, 1 jeteu.

Rîndul 2: 3 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: se lucrează aşa cum se prezintă.

Rîndul 5: se lucrează la fel cu rîndul 3.

Rîndul 6: se lucrează la fel cu rîndul 4.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

108
Model 19 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri lucrate împreună pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1
ochi pe faţă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

109
Model 20 – Modele ajurate şi dantelate
Posted august 12, 2009 by Shortcut in carte, tricotaje. Tag-uri:ajurate, context, dantelate. Lasă un
comentariu

Se tricotează:

Rîndul 1: 4 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 1 ochi pe
faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 1 jeteu.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri se trec pe o andrea de rezervă şi se lasă în faţa lucrului, 2 ochiuri pe faţă, apoi
se lucrează pe faţă ochiurile de pe andreaua de rezervă, 5 ochiuri pe dos.

Rîndul 4: se lucrează pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

110
Model 21 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 4
ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe
faţă luate pe stînga, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 2: 10 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 10 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, 7 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe
faţă, 1 jeteu, 7 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 4: 11 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 11 ochiuri pe dos.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe dos, 5 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă luate pe dreapta, 1
jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe
faţă luate pe stînga, 5 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 6: 11 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 11 ochiuri pe dos.

Rîndul 7: 2 ochiuri pe dos, 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 1
jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe
faţă, luate pe stînga, 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 8: 11 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 11 ochiuri pe dos.

Rîndul 9: 2 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă luate pe dreapta, 4
ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 3 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe
dos.

Rîndul 10: 10 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă, 10 ochiuri pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

111
Model 22 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1 şi 3: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 4: 3 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 5: toate ochiurile care au fost lucrate pe dos în rîndul 4, aici se lucrează pe faţă, iar jeteul
şi ochiul lucrat pe faţă, aici se lucrează pe dos (adică ar fi 2 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă).

Rîndul 6: 3 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 7: 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 8: 3 ochiuri pe dos, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 9: 4 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 10: 3 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă lucrate împreună pe faţă luate pe dreapta.

Rîndul 11: 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 12: 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta.

Rîndul 13: 2 ochiuri pe dos, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 14: 3 ochiuri pe dos, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

112
Model 23 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe faţă, ochiul nelucrat se trece peste ochiul lucrat pe
faţă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe faţă, ochiul nelucrat se trece peste ochiul lucrat pe faţă, 1
jeteu.

Rîndul 4: toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

113
Model 24 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri pe faţă, ochiul nelucrat se trece peste cele 2 ochiuri pe
faţă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri pe faţă, peste care se trece ochiul
nelucrat.

Rîndul 4: toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

114
Model 25 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, iar peste
ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 1
ochi pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează în întregime pe dos.

Rîndul 3: 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă luate pe stînga, 1
ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta.

Rîndul 5: 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 1
ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, după care
ochiul nelucrat se scapă peste cel provenit din cele 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 7: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

115
Model 26 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndurile 1, 3, 5 şi 7: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1
jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 5 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează în întregime pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

116
Model 27 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe dos, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează în întregime pe dos.

Rîndul 3, 5, 7 şi 9: se tricotează la fel ca rîndul 1, cu deosebirea că pentru fiecare rînd se merge cu


1 ochi spre dreapta atunci cînd se lucrează cele 2 ochiuri împreună pe dos şi cînd se lucrează şi
jeteurile.

Rîndul 11: 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe dos, 2 ochiuri pe faţă, însă
atunci cînd se lucrează cele 2 ochiuri împreună pe dos şi jeteurile se merge cu 1 ochi spre stînga,
pentru ca în felul acesta să se formeze linia modelului.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

117
Model 28 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 2 ochiuri pe
faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează în întregime pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 1 jeteu, 1 ochi pe
faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 5: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă,
luate pe stînga.

Rîndul 7: 2 ochiuri pe faţă (ochiul provenit din cele 2 ochiuri luate pe dreapta şi jeteul din rîndul
5) urmează 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 9: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 5 ochiuri pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 11: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 13: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate pe stînga, 2 ochiuri
lucrate împreună pe faţă, luate pe dreapta, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 15: 1 jeteu, 4 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă,
luate pe dreapta, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

118
Model 29 – Modele ajurate şi dantelate
Se tricotează:

Rîndul 1: 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, iar firul se lasă în dosul
lucrului, 2 ochiuri lucrate împreună pe dos, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, apoi se
tricotează 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează în întregime pe dos.

Rîndul 3: 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună pe dos, iar peste
ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, urmează 1 jeteu.

Rîndul 5: 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună pe dos, iar peste ochiul obţinut se trece
ochiul nelucrat, urmează 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 7: 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună pe dos, iar peste ochiul obţinut se trece
ochiul nelucrat, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

119
Model 30 – Modele ajurate şi dantelate

Se tricotează:

Rîndul 1: se începe pe dosul lucrului. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 2: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 3: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 4: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 5: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 6: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu dublu (se răsuceşte firul de 2 ori pe andrea).

Rîndul 7: ochiurile lucrate pe faţă în rîndul precedent se lucrează tot pe faţă, iar jeteul dublu nu se
lucrează, ci i se dă complet drumul de pe andrea – se suspendă – lucrîndu-se mai departe ochiul pe
faţă.

Rîndul 8: toate ochiurile pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

120
Modele în diverse culori
Modelele de tricotaje divers colorate pot fi executate din două sau mai multe culori. Ele au o largă
aplicare la tricotajele sport pentru toate vîrstele. Reuşita lor depinde de îmbinarea armonioasă a
culorilor care la rîndul ei este determinată de gustul fiecăruia. În executarea acestor modele se
foloseşte mai mult punctul de jerseu şi punctul leneş.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

121
Model 1 – Modele colorate

Se tricotează cu fire în două culori, alb şi bleu.

Rîndurile 1 – 6: se tricotează numai pe faţă (punct leneş) cu lînă albă.

Rîndul 7: se tricotează cu lînă bleu: 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi alb se scoate fără să fie tricotat, iar
firul se lasă în spatele ochiului.

Rîndul 8: se tricotează cu lînă bleu: 3 ochiuri pe faţă, ochiul alb se scoate încă o dată fără să se
tricoteze, iar firul se trece prin faţa ochiului.

Rîndul 9: se tricotează cu lînă albă: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi se începe modelul – 1
ochi bleu se scoate fără să fie tricotat, iar firul se trece prin spatele ochiului, 3 ochiuri pe faţă. La
sfîrşitul rîndului se tricotează 1 ochi pe faţă.

Rîndul 10: se începe rîndul cu 1 ochi pe faţă, apoi urmează modelul – ochiul cu lînă bleu se
scoate încă o dată fără să se tricoteze, iar firul se trece prin faţa lucrului, 3 ochiuri pe faţă. Rîndul
se termină cu 1 ochi pe faţă.

Aceste 10 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

122
Model 2 – Modele colorate

Se tricotează cu fire în două culori: negru şi verde.

Rîndul 1: se tricotează cu lînă verde, toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: se tricotează cu lînă neagră, toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: cu lînă neagră: 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, iar firul se trece prin spatele ochiului.

Rîndul 4: cu lînă neagră: ochiul nelucrat se scoate încă o dată fără să se lucreze, iar firul se trece
prin faţa ochiului, 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 5: se lucrează la fel ca rîndul 3.

Rîndul 6: se lucrează la fel ca rîndul 4.

Aceste 6 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

123
Model 3 – Modele colorate

Se tricotează cu fire în două culori – maron şi


galben.

Rîndul 1: se tricotează cu maron, toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: se tricotează cu maron, toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: se tricotează cu galben: 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri se iau nelucrate, iar firul se trece
prin spatele ochiurilor.

Rîndul 4: se tricotează cu galben: 2 ochiuri nelucrate cu firul trecut prin faţa ochiurilor, 4 ochiuri
pe dos.

Rîndul 5: se tricotează la fel ca rîndul 3.

Rîndul 6: la fel ca rîndul 4.

Rîndul 7: la fel ca rîndul 1.

Rîndul 8: la fel ca rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

124
Model 4 – Modele colorate

Se tricotează cu fire în două culori – bleumarin şi alb.

Rîndul 1: bleumarin. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: bleumarin. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: alb. 3 ochiuri pe faţă, se împunge andreaua în rîndul 2 şi se scoate firul formînd 1 ochi
lucrat pe faţă care se trece pe andreaua stîngă şi se tricotează împreună cu ochiul următor pe faţă,
luîndu-l din spatele andrelei.

Rîndul 4: alb. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 5: bleumarin. 1 ochi pe faţă la început de rînd, după care urmează modelul: se ridică 1
ochi nelucrat luat din spatele andrelei, iar firul se trece prin spatele ochiului, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 6: bleumarin. Ochiurile care au fost tricotate pe faţă în rîndul precedent, aici se tricotează
pe dos, ochiul nelucrat se trece din nou pe andrea luat din spatele andrelei, iar firul se trece prin
faţa ochiurilor.

Rîndul 7: bleumarin. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 8: bleumarin. Toate ochiurile pe dos.

Aceste 8 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

125
Model 5 – Modele colorate

Se tricotează cu fire în culoare ca fond, iar modelul


cu fire în culorile alb, verde, cărămiziu.

Rîndul 1: alb. 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat luat din spatele andrelei, iar firul se trece prin
spatele ochiurilor.

Rîndul 2: alb. Ochiurile tricotate se lucrează pe faţă, iar cele nelucrate se ridică din nou tot
nelucrate, iar firul se trece prin faţa ochiurilor.

Rîndul 3: verde. 1 ochi pe faţă, la început de rînd, apoi urmează modelul: 1 ochi nelucrat trecut
prin spatele ochiului, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: verde. Se tricotează la fel ca rîndul 2.

Rîndul 5: roşu. Se tricotează la fel ca rîndul 1.

Rîndul 6: roşu. Se tricotează la fel ca rîndul 2.

Rîndul 7: alb. Se tricotează la fel ca rîndul 3.

Rîndul 8: alb. Se tricotează la fel ca rîndul 2.

Rîndul 9: verde. Se tricotează la fel ca rîndul 1.

Rîndul 10: verde. Se tricotează la fel ca rîndul 2.

Rîndul 11: roşu. Se tricotează la fel ca rîndul 3.

Rîndul 12: roşu. Se tricotează la fel ca rîndul 2.

126
După aceste 12 rînduri, se tricotează 2 rînduri cu maron (culoarea de fond), cu punct de jerseu,
după care se poate repeta modelul sau se continuă cu culoarea de fond.

127
Model 6 – Modele colorate
Se tricotează cu fire în culorile bleumarin, alb şi roşu.

Rîndul 1: bleumarin. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: bleumarin. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: alb. 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri nelucrate, luate din spatele andrelei, iar firul se trece
prin dosul ochiurilor.

Rîndul 4: alb. Ochiurile tricotate se lucrează pe dos, iar ochiurile nelucrate se ridică din nou
nelucrate, iar firul se trece prin dosul ochiurilor.

Rîndul 5: alb. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 6: alb. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 7: roşu. 2 ochiuri nelucrate, iar firul se trece prin spatele ochiurilor, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 8: roşu. Se tricotează la fel ca rîndul 4.

Rîndul 9: roşu. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 10: roşu. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 11: bleumarin. Se tricotează la fel ca rîndul 3.

Rîndul 12: bleumarin. Se tricotează la fel ca rîndul 4.

128
Rîndul 13: bleumarin. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 14: bleumarin. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 15: alb. Se tricotează la fel ca rîndul 7.

Rîndul 16: alb. Se lucrează la fel ca rîndul 4.

Rîndul 17: alb. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 18: alb. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 19: roşu. Se tricotează la fel ca rîndul 3.

Rîndul 20: roşu. Se tricotează la fel ca rîndul 4.

Rîndul 21: roşu. Toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 22: roşu. Toate ochiurile pe dos.

Rîndul 23: bleumarin. Se tricotează la fel ca rîndul 7.

Rîndul 24: bleumarin. Se tricotează la fel ca rîndul 4.

Aceste 24 rînduri pot constitui o garnitură sau se pot repeta formînd un model de contextură.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

129
Model 7 – Modele colorate

Se tricotează cu fire în culoare bleumarin pentru fond, iar modelul se


lucrează cu fire în culorile: bleumarin, alb şi bleu.

Rîndul 1: alb. 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat luat din spatele andrelei, iar firul se trece prin
spatele ochiului.

Rîndul 2: alb. Ochiul nelucrat din rîndul 1 se lucrează aici pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: bleumarin. 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi urmează modelul: 1 ochi nelucrat luat
din spatele andrelei, iar firul se trece prin spatele ochiului, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: bleumarin. Se tricotează la fel ca rîndul 2.

Aceste 4 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

130
Model 8 – Modele colorate
Se tricotează cu fire bleumarin şi bleu, iar benzile se realizează prin deplasarea (mutarea)
ochiurilor colorate de pe ambele laturi ale împletiturii. Se foloseşte punctul de jerseu şi se
montează un număr fără soţ de ochiuri. Se dau ca indicii primele tre rînduri, şi anume:

Rîndul 1: 1 ochi bleu, celelalte ochiuri cu bleumarin, iar la sfîrşitul rîndului 1 ochi gri.

Rîndul 2: 2 ochiuri bleu la început şi la sfîrşit de rînd, restul ochiurilor se tricotează cu bleumarin.

Rîndul 3: 3 ochiuri bleu la început şi la sfîrşit de rînd, restul ochiurilor bleumarin.

Această deplasare de ochiuri se face pînă ce numărul de ochiuri ale triunghiului central
(bleumarin) se micşorează pînă la 3. Atunci se începe banda bleumarin care începe şi se execută la
fel cu cea bleu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

131
Tricotaje pentru femei
Tricotajele pentru femei (bluze – pulover, jachete, fuste etc.) se execută după tipare construite pe
măsuri luate direct pe persoana pentru care se lucrează piesa respectivă.

Indicaţiunile ce urmează se vor referi la tiparele de bluză – pulover şi fustă, întrucît acestea
servesc ca bază pentru construirea aproape a tuturor celorlalte tipare pentru îmbrăcămintea de
femei.

Fiecare obiect este alcătuit din mai multe piese pentru care se vor desena tipare separate, iar
fiecare tipar se lucrează pe jumătate.

Înainte de a se începe desenarea unui tipar e necesar:

- Să se noteze măsurile luate în partea stîngă a hîrtiei pe care se desenează tiparul, pentru a le avea
la îndemînă în orice moment;

- Să se procure obiectele necesare tiparului şi anume: o coală de hîrtie de ambalaj de circa 60/80
cm, o linie dreaptă de circa 60 cm lungime, o panglică metrică, un creion bine ascuţit şi o gumă
pentru şters.

Fiecare din părţile componente ale tiparului se desenează pe o coală de hîrtie şi apoi se decupează
contururile liniilor desenate.

Se începe cu desenarea tiparelor necesare confecţionării unei bluze – pulover. Acestea sînt:
spatele, faţa, mîneca şi gulerul.

Bluza poate fi mînecă simplă, cu mînecă chimono sau cu mînecă raglan. Se vor prezenta pe rînd
fiecare gen de bluză.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

132
Bluză – pulover cu mînecă simplă (cum se face tiparul)

Pentru desenarea tiparului, se construieşte un unghi drept în partea stîngă


a hîrtiei, cu laturile nedefinite şi se notează cu litera A. Acest unghi constituie cadrul în cuprinsul
căruia se desenează tiparul repectiv.

Linia de talie - se desenează măsurînd din punctul A în jos pe linia verticală măsura de lungime a
spatelui pînă în talie plus 1 cm şi se notează litera B. Din punctul B se duce o linie orizontală
punctului, paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a bluzei - care este şi linia din dreptul şoldurilor, se desenează măsurînd din
punctul B pe verticală numărul de centimetri care reprezintă distanţa de la talie pînă în direcţia
şoldurilor, unde s-a fixat lungimea bluzei. Punctul stabilit se notează cu litera C. Din punctul C se
duce spre dreapta o linie orizontală paralelă cu orizontala B.

Linia de lăţime a spatelui - se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală 1/3 din măsura
de lungime a spatelui pînă în talie, plus 1 cm şi se notează litera D. Din acest punct se duce spre
dreapta o linie orizontală paralelă cu orizontala A.

Linia de grosime a bustului - se desenează aplicînd din punctul B în sus pe verticală măsura de
lungime a subraţului minus 3 cm. Punctul stabilit se notează cu litera E. Din acest punct se duce o
linie orizontală paralelă cu liniile precedente.

Linia de subraţ - reprezintă linia care uneşte spatele cu faţa şi se construieşte astfel:

- Din punctul C pe orizontală se aplică 1/4 din măsura de grosime a şoldului minus 1 cm şi se
notează un punct.
- Din punctul B pe orizontală se măsoară 1/4 din grosimea taliei minus 1 cm şi se notează un
punct.
- Din punctul E pe orizontală se măsoară 1/4 din grosimea bustului minus 1 cm. Punctul stabilit se

133
uneşte cu punctele de pe linia B şi C prin linie plină prelungită cu 3 cm mai sus de orizontala E.
Acest punct reprezintă lungimea subraţului.

Răscroiala gîtului se formează măsurînd 1 cm din punctul A în jos pe verticală şi 1/6 din măsura
de grosimea gîtului plus 1 cm din punctul A spre dreapta pe orizontală. Punctele stabilite se unesc
între ele printr-o linie uşor rotunjită.

Linia umărului se desenează procedînd astfel: se măsoară din punctele A şi E spre dreapta pe
orizontală 1/2 din lăţimea spatelui. Punctele stabilite se unesc între ele printr-o linie punctată. Pe
această linie se măsoară 3 cm de la orizontala A în jos. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de
răscroitură a gîtului de pe orizontala A, printr-o linie oblică prelungită cu 2 cm spre dreapta în
afara liniei punctate.

Răscroiala braţului reprezintă linia pe care se aplică mîneca. Pentru desenarea acestei linii se
măsoară 1 cm de la linia punctului spre dreapta pe orizontală E şi se notează un punct. Se uneşte
apoi punctul de lungime a umărului cu punctul de lungime a subraţului cu o linie rotunjită ce trece
prin punctul stabilit pe orizontala E.

2. Tiparul de faţă.

Pentru desenarea acestui tipar se construieşte un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei, cu laturile
nedefinite şi se înseamnă cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, măsura de lungime a feţei
din care se scade lungimea stabilită pentru răscroiala gîtului la partea din spate. Punctul stabilit se
notează cu litera B şi din acest punct se duce spre stînga o linie orizontală paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a bluzei sau linia de şold se desenează măsurînd, ca şi la spate, din punctul C în
jos pe verticală, măsura care reprezintă distanţa dintre talie şi lungimea bluzei, unde se notează
litera C. Din punctul C se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală, lungimea
subraţului minus 3 cm. Punctul stabilit se notează cu litera D şi din acest punct se duce spre stînga
o linie orizontală paralelă cu liniile precedente.
134
Linia de subraţ se desenează aplicînd măsurile de grosime astfel:
- Pe linia C se măsoară din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 2 cm şi se notează
un punct.
- Pe linia B se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din măsura de grosime a taliei plus 2 cm şi se
notează un punct.
- Pe linia D se măsoară 1/4 din grosimea bustului plus 2 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctele
de pe linia B şi C prin linie plină prelungită cu 3 cm deasupra orizontalei D. Punctul stabilit
reprezintă lungimea subraţului.

Răscroiala gîtului se desenează măsurînd din punctul A spre stînga 1/6 din grosimea gîtului plus 2
cm şi se înseamnă un punct. Tot din punctul A se măsoară în jos pe linia verticală 1/6 din
grosimea gîtului plus 3 cm şi se notează un punct. Se unesc între ele punctele stabilite printr-o
linie rotunjită, aşa ca pe tipar.

Linia umărului. Pentru desenarea acestei linii se construieşte o linie ajutătoare la 4 cm sub linia
orizontală A, paralelă cu aceasta pe o distanţă oarecare, de la răscroitura gîtului spre stînga.
Această linie ajutătoare indică înclinarea umărului. Se desenează apoi o linie oblică din punctul de
răscroitură a gîtului de pe orizontala A pînă la întîlnirea liniei punctate ajutătoare pe o lungime
egală cu lungimea umărului din spate minus 1 cm. Această linie oblică reprezintă linia umărului.

Pensa de pe umăr se desenează măsurînd pe linia de umăr, de la răscroitura gîtului spre stînga 2 –
4 cm şi se notează un punct. Aceşti 2 – 4 cm variază în funcţie de conformaţia respectivă. Din
punctul stabilit se duce o linie verticală paralelă cu verticala A – C, pe o distanţă de 20-30 cm, în
funcţie de conformaţia corpului. Aceasta este măsura de lungime a pensei, care se aplică de la
umăr în jos. Punctul stabilit indică vîrful pensei şi se uneşte cu punctul stabilit pe linia de umăr
printr-o linie dreaptă.

Ca adîncime a pensei se dă 8-12 cm, în funcţie de dezvoltarea bustului şi se aplică pe linia de umăr
de la linia de pensă spre stînga. Punctul stabilit se uneşte cu vîrful pensei printr-o linie oblică care
se prelungeşte cu 1 cm mai sus de linia umărului.

Pentru completarea liniei de umăr se aşază un echer în unghi drept pe linia oblică a umărului, din
punctul de lungime a pensei spre stînga şi se desenează o linie egală cu lungimea umărului din faţă
minus distanţa cuprinsă între răscroitura gîtului şi pensă.

Răscroitura braţului se formează unind punctul de lungime al umărului cu punctul de lungime a


subraţului printr-o linie, care pe circa 1/3 din lungimea ei este aproape paralelă cu linia oblică a
pensei, ca apoi să se rotunjească pînă la punctul de lungime a subraţului.

Observaţii. Acest tipar de bluză cu pensa la umăr aşa cum este decris, este indicat pentru persoane
cu bustul dezvoltat. El poate fi modificat după nevoie şi dorinţă, în tipar cu pensa sub bust.

135
3. Tiparul de mînecă

Desenarea tiparului de mînecă se face pe o coală de hîrtie îndoită în două. Marginea îndoiturii
reprezintă mijlocul mînecii. Pe această hîrtie se desenează un cadru dreptunghiular care se notează
cu literele A, B, C, D. Linia A – B se află chiar pe muchia îndoiturii hîrtiei. Lungimea cadrului
este egală cu lungimea mînecii, iar lăţimea cadrului este egală cu 1/2 din grosimea braţului.

Linia de adîncime a răscroiturii mînecii se desenează măsurînd 15 – 20 cm din punctul C în jos pe


verticală şi se notează litera E. Din punctul E se duce o linie punctată paralelă cu orizontala A – C.

Răscroitura mînecii (capul mînecii) se desenează unind punctul A cu punctul E prinr-o linie
rotunjită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă răscroitura mînecii de la umăr spre faţă. Linia
răscroiturii de la umăr spre spate se desenează unind din nou punctul A cu E printr-o linie adîncită
în direcţia liniei punctate cu 6 cm spre stînga de punctul E şi cu 1,5 cm sub linia punctată.

Linia de subraţ se desenează măsurînd 4 cm din punctul D spre stînga. Punctul stabilit se uneşte
cu punctul E printr-o linie plină.

Observaţii. După ce se decupează tiparul se desface îndoitura hîrtiei şi se obţine tiparul întreg al
mînecii.

Acest tipar de mînecă poate fi folosit şi la mîneca scurtă sau trei sferturi, modificînd lungimile.

4. Tiparul de guler

Se construieşte un cadru dreptunghiular A, B, C, D, cu lungimea pe orizontală care este egală cu


răscroitura gîtului de la partea din spate a tiparului, plus răscroitura gîtului de la partea din spate a
tiparului, plus răscroitura gîtului de la partea din faţă a tiparului de bluză din totalul căreia se scade
1 cm.

Lăţimea gulerului este de circa 6 – 10 cm, variind după model.


136
Răscroitura gulerului se desenează măsurînd 1 cm din punctul C în sus pe verticala C – A.
Punctul însemnat se uneşte cu D printr-o linie uşor rotunjită.

Colţul din faţă al gulerului se formează prelungind orizontala B cu 3 – 5 cm spre dreapta. Punctul
stabilit se uneşte cu punctul D printr-o linie oblică.

Dacă modelul indică un guler fără colţ se rotunjeşte marginea gulerului în punctul B, aşa cum
arată desenul.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

137
Modificarea tiparului de bluze
Tiparul de bluză în forma în care s-a prezentat este indicat, după cum am menţionat, pentru
persoane cu bust mai plin.
Pentru persoanele cu bustul mai mic, tiparul se poate modifica astfel:

Se poate trece pensa în direcţia bustului pe linia de


subraţ procedînd astfel:

Se scoate o copie a conturului tiparului de bluză şi pe el se desenează o linie punctată orizontală de


la linia de subraţ spre dreapta la 3 – 4 cm sub răscroitura braţului pînă la circa 2 cm de vîrful
pensei de pe umăr. Se taie tiparul pe linia punctată, iar pensa de pe umăr din direcţia bustului se
închide. Prin această operaţie se deschide tăietura de pe linia de subraţ, pornind deschizătura

necesară a pensei în direcţia bustului.

Pentru persoanele cu bustul foarte puţin dezvoltat tiparul de faţă al bluzei poate rămîne fără nici un
fel de pensă. În acest caz nu se mai desenează pe tipar pensa de pe umăr, iar răscroitura braţului se

138
desenează unind punctul de lungime a umărului cu punctul de lungime a subraţului cu o linie bine
rotunjită în partea dinspre subraţ.

Tricotarea bluzelor după tipare fără pensă este foarte simplă şi uşor de realizat.

Linia de subraţ poate rămîne în forma prezentată pe tiparul de bază,


pentru bluzele cambrate, iar pentru bluzele lejere, această linie va fi dreaptă, adică punctele de
grosimea bustului şi punctul de grosimea şoldului se unesc printr-o linie dreaptă. La fel se
procedează şi la tiparul de faţă.

Pentru bluzele fără mînecă se foloseşte tiparul în forma descrisă, iar pentru bluzele cu puţină
mînecă – gen kimonou – se prelungessc liniile de umăr cu 1 – 2 cm şi se modifică uşor linia de

răscroitură a braţului, aşa ca pe tipar. La fel se procedează şi la tiparul de


faţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

139
Model 1 – Bluze
Reprezintă o bluză pentru o persoană cu bustul dezvoltat.

Se tricotează după tiparul de bluză cu pensă la umăr, iar ca lungime rămîne linia de talie. (Elasticul
nu se include în lungimea bluzei).

Mîneca este trei sferturi, iar decolteul este ascuţit.

Modelul contexturii este format din punct de jerseu, iar elasticul este simplu – 1 ochi pe faţă, 1
ochi pe dos.

Pentru formarea pensei se închide adîncimea pensei pe umăr şi în dreptul acestei linii, începînd de
la vîrful pensei spre umăr se scad ochiurile treptat, după cerinţele tiparului.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

140
Model 2 – Bluze

Această bluză este tricotată cu punct de orez fără bordură, după


un tipar cu pensa pe linia de umăr.

Lungimea bluzei este marcată de linia de şold a tiparului. Decolteul urmăreşte linia tiparului cu 2
cm deasupra ei. În mijlocul feţei este despicat, formînd un decolteu ascuţit. Această linie este
subliniată de un şiret de culoare contrastantă care, aplicat în jurul decolteului, formează o garnitură
drăguţă.

Mînecile sînt lungi şi au manşete late cu elastic, simplu, 1 X 1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

141
Model 3 – Bluze

Bluza aceasta se lucrează după tiparul cu pensă pe linia de umăr.


Prezintă un plastron în mijlocul feţei încheiat în nasturi în partea de sus, continuat cu un guler
drept, destul de lat. În dreptul şoldurilor, de o parte şi de alta a plastronului sînt buzunarele.

Plastronul, gulerul, manşetele, bordura tricotului şi a buzunarelor sînt tricotate cu punct de elastic
simplu – 1 X 1.

Restul bluzei este tricotat cu punct de orez alungit.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

142
Model 4 – Bluze
Modelul reprezintă o bluză lejeră, cu mîneci lungi, cu un decolteu montat cu un guler ce se

răsfrînge în jurul gîtului şi se închide în mijlocul spatelui.

Se tricotează după tiparul cu pensă la subraţ, iar modelul contexturii este format din punct de
elastic ajurat şi nu prezintă nici un fel de bordură.

Gulerul este format dintr-o bandă dreaptă, lucrată cu acelaşi model.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

143
Model 5 – Bluze

Această bluziţă fără mîneci este tricotată după tiparul cu pensă la subraţ,
cu punct de jerseu.

Platca este ajurată, iar bordura de pe linia de lungime, de la mînecă şi decolteu este lucrat cu
elastic cu ochiuri răsucite.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

144
Model 6 – Bluze
Deşi simplă, această bluză are o notă de o eleganţă deosebită. Se tricotează după tiparul cu pensă

la subraţ, fără mînecă, iar decolteul este lărgit cu circa 2 cm.

Pentru contextură este folosit punctul de jerseu, iar marginile bluzei, a mînecilor şi decolteul sînt
formate dintr-un elastic cu ochiuri încrucişate. În jurul decolteului prezintă 2 rînduri de ajur care
întregesc garnitura.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

145
Model 7 – Bluze

Modelul acestei bluze este format din punct de elastic ajurat


fără bordură la marginea bluzei. Se tricotează după un tipar drept fără pensă cu o dechidere în faţă
pentru introducerea plastronului.

Gulerul cu plastron şi manşetele se tricotează cu punct de elastic cu ochiuri răsucite.

Marginea bluzei, a gulerului şi a manşetei sînt tricotate cu fire în nuanţă contrastantă cu fondul,
formînd o garnitură discretă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

146
Model 8 – Bluze

Bluza aceasta se tricotează după tiparul drept, fără pensă, folosind


punctul de jerseu. La tiv, la mîneci şi la răscroitura gîtului are cîte o bordură lucrată cu punct de
orez şi cîte un rînd de ajur simplu executat astfel:

Rîndul 1: (pe faţă) 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, luate din spate.

Rîndul 2: (pe dos) toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: (pe faţă) 1 ochi pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 4: (pe dos) toate ochiurile pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

147
Model 9 – Bluze

O bluză dantelată şi brodată cu mărgele în jurul gîtului constituie o piesă de


îmbrăcăminte de ocazie.

Se tricotează după tiparul fără pensă, cu un model de dantelă lucrat astfel:

Se montează pe andrele un număr de ochiuri divizibil cu 8.

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri tricotate împreună, iar
peste ochiul obţinut se trece ochiul netricotat, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu. Se repetă pînă la sfîrşitul
rîndului unde se adaugă 1 ochi.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi se începe modelul cu: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2
ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3
ochiuri pe faţă.

Rîndul 5: 3 ochiuri pe faţă la început de rînd, iar modelul începe cu 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2
ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 jeteu, 5 ochiuri pe faţă.

Rîndul 7: 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, după care urmează modelul: 2 ochiuri pe
faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri se lucrează împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul
nelucrat. Se repetă modelul şi se sfîrşeşte rîndul cu 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2
ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 9: 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, apoi modelul începe cu 1 ochi pe faţă, 1
jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste
ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat. Se repetă modelul, iar rîndul se sfîrşeşte cu 1 jeteu, 3
ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.
148
Rîndul 11: 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, apoi începe modelul: 1 jeteu, 5 ochiuri
pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul
nelucrat. Se repetă modelul şi se sfîrşeşte rîndul cu 1 jeteu, 6 ochiuri pe faţă.

După rîndul al 12-lea se repetă modelul.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

149
Model 10 – Bluze

Modelul acestei bluze simple prezintă platca şi mînecile ajurate, iar


restul bluzei este lucrat cu punct de jerseu răsucit. Se lucrează după tiparul simplu fără pensă,
sau după tiparul cu pensă la subraţ “pentru persoane mai dezvoltate”.

Modelul ajurat se tricotează astfel:

Se începe cu un număr de ochiuri divizibil cu 12 plus 1 ochi pentru început şi 1 ochi pentru
sfîrşitul fiecărui rînd.

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 4 ochiuri pe faţă,
1 ochi netricotat, 2 ochiuri lucrate împreună şi peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 4
ochiuri pe faţă, 1 jeteu. La sfîrşit de rînd se va lucra 1 ochi pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: 1 ochi pe faţă, toate ochiurile pe dos, iar ultimul ochi pe faţă.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe
faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună şi peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 3
ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă. Se repetă modelul, iar la sfîrşitul rîndului se tricotează 1
ochi pe faţă.

Rîndul 5: 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 1
ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul
obţinut se trece ochiul nelucrat, 2 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2
ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat.

Rîndul 7: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate
împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 1 ochi
pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună şi peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat,

150
1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar la sfîrşit de rînd se tricotează 1 ochi
pe faţă.

Rîndul 9: 2 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate
împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Cu rîndul al 11-lea se repetă modelul.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

151
Model 11 – Bluze

Reprezintă o bluză dreaptă, simplă, lucrată după tiparul fără pensă, sau cu
pensă la subraţ pentru persoane mai dezvoltate.

În mijlocul feţei prezintă o fentă încheiată cu nasturi.

Ca garnitură are bordura şi gulerul ajurat. Restul bluzei este tricotat cu punct de jerseu.

Modelul ajurat se tricotează astfel:

Se montează un număr de ochiuri divizibil cu 6, plus 1 ochi pentru margine.

Rîndul 1: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 4 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar la sfîrşit de
rînd se lucrează 5 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi la margine de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2 ochiuri
pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 5: 2 ochiuri la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 1 jeteu, 2
ochiuri lucrate împreună, 2 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar la sfîrşit de rînd se termină cu 2
ochiuri lucrate împreună şi 1 ochi pe faţă.

Rîndul 7: 3 ochiuri la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 4 ochiuri
pe faţă. Se repetă modelul şi se termină rîndul cu 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2 ochiuri pe
faţă.

Rîndul 9: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate
împreună.
152
Rîndul 11: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2
ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

După rîndul al 12-lea se repetă modelul.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

153
Model 12 – Bluze

Această bluză este lucrată după tiparul de bluză simplă, fără


pensă şi este tricotată cu un model ajurat. Bordura, manşetele şi guleraşul sînt tricotate cu un
model de elastic simplu.

Modelul ajurat se tricotează astfel:

Se montează pe andrele un număr de ochiuri divizibil cu 3.

Rîndul 1: 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 2: 3 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, se lucrează apoi pe faţă
împreună jeteul pus şi cu ochiul următor, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 3: 3 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, care apoi se tricotează pe faţă
împreună cu ochiul următor, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi 3 formează modelul şi ca atare ele se repetă mereu în tricotarea bluzei.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

154
Model 13 – Bluze

Bluziţa aceasta simplă, dar foarte drăguţă se tricotează după tiparul de bluză
fără pensă, folosind punctul de orez.

Răscroitura mînecilor şi decolteul sînt mărginite cu un şiret tricotat cu o culoare contrastantă,


folosind punctul de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

155
Model 14 – Bluze

Reprezintă o bluză simplă, tricotată cu punct de jerseu răsucit. Prin


garnitura formată de şiretul lucios cu care este bordat decolteul şi de mărgelele cu care este
presărată bluza, ea capătă o notă de eleganţă şi o încadrează în rîndul pieselor de îmbrăcăminte de
ocazie.

Se lucrează după tiparul de bluză fără pensă sau cu pensă la subraţ.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

156
Model 15 – Bluze

Modelul acestei bluze este format din rîndurile de ajur ce traversează


contextura. Gulerul este simplu.

- Bordura bluzei şi a mînecilor este formată de un elastic simplu 2 X 2.

- Contextura este tricotată cu punct leneş.

- Ajurul este format astfel: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

- Gulerul este tricotat cu punct de elastic simplu 1 X 1.

Pentru a da o notă unei bluze simple lucrată cu punct de elastic 1 X 1 sau cu punct de jerseu, se
poate interveni cu mai multe variante:

1. Se pot broda fundiţe divers colorate.

2. Se pot trasa cîteva linii diagonale lucrate cu lînă simplă în diferite culori sau cu lînă de angora.

3. Se poate aplica un joc de benzi colorate tricotate cu acelaşi punct ca fondul sau se poate alege
un alt punct.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

157
Pulover marinăresc

Acest pulover este indicat pentru tinerele de 18 ani. Se lucrează din


fire mai groase de lînă de culoare bleu marin.

Se lucrează cu punct de jerseu şi cu andrele nr. 3 sau, dacă firul este mai gros, cu andrele nr. 4.

După cum se vede pe model, puloverul are gulerul ridicat puţin pe gît la partea din spate, iar
elasticul fentei care începe de la circa 10 cm mai sus de talie, se prelungeşte în sus pînă la linia de
umăr terminîndu-se la umeri în linie dreaptă. Această prelungire formează reverele puloverului,
aşa cum se vede pe model.

Gulerul lucrat tot din punct de elastic se completează la partea din spate cu o bantă de forma unui
trapez a cărei bază mică este prinsă de răscroitura gîtului la spate, iar baza mare formează
marginea din afară a gulerului, cele două oblice laterale se unesc cap la cap cu capetele reverelor,
rezultînd o linie oblică peste linia de umăr.

În cele de mai sus s-a explicat forma gulerului şi a reverelor ca fiind caracteristice acestui model
de pulover. Cu acelaşi punct de elastic se lucrează marginea de jos a puloverului şi marginea
mînecilor. Mînecile, deşi sînt lungi, nu ajung chiar pînă la încheietura mîinii.

O altă caracteristică a acestui pulover este şi fenta care se lucrează cu punct de elastic începînd de
la o distanţă de 10 cm mai sus de talie.

Pentru a începe fenta, cînd se ajunge la rîndul de la care trebuie despărţită faţa în două, se
procedează astfel: se numără ochiurile, se împarte pe două andrele în părţi egale. Partea stîngă se
lasă pe o andrea, nu se lucrează, iar partea dreaptă se lucrează cu a treia andrea. Pentru fentă se
montează în continuarea andrelei de la partea dreaptă, în mijloc, 6 ochiuri care, împreună cu 6
ochiuri din corpul puloverului, se lucrează cu punct de elastic.

La fel se procedează şi cu partea stîngă, bineînţeles după ce s-a terminat de lucrat partea dreaptă.
158
Cînd puloverul este gata, după ce s-au călcat toate părţile, se prinde cu un punct oblic, capătul de
jos al fentei de pe dos.

Acest pulover se poate lucra după tipar care se desenează după explicaţiile date sau numai după
măsurile luate pe corp, cînd persoana care lucrează are experienţă în acest gen de lucru de mînă.
Pentru stabilirea numărului de ochiuri pe centimetru de împletitură se face întîi proba, lucrîndu-se
o porţiune de 10 – 15 ochiuri, care după ce se scoate andreaua se lasă liber şi se măsoară.

Acest pulover se poate purta cu o fustă dreaptă, o fustă plisată sau cu un pantalon. Culoarea fustei
sau a pantalonului va fi deschisă (gri, alb, muştar) care se armonizează bine cu nuanţa puloverului.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

159
Bluză chimono cu mînecă lungă
Bluzele (puloverele) chimono se tricotează dintr-o singură bucată – corsajul şi mîneca – urmărind
tiparul respectiv.

Acest gen de bluză poate prezenta o mînecă lungă, trei sferturi sau scurtă şi se compune din două
părţi, spate şi faţă, pentru care se construieşte cîte un tipar.

Pentru desenarea tiparului de bluză chimono este necesară o măsură suplimentară şi anume:

Măsura de lungime a mînecii, care se ia de la răscroitura gîtului, trecînd peste umăr şi apoi în
lungul braţului pînă sub cot, dacă mîneca este trei sferturi, sau pînă la încheietura mîinii, dacă
mîneca este lungă.

1. Tiparul de spate

Pentru desenarea tiparului se desenează un unghi cu


laturile nedefinite drept în partea stîngă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, măsura de lungime a bluzei
pînă în talie plus 1 cm şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu
orizontala A.

Linia de lungime a bluzei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală măsura dintre
talie şi şold, unde s-a stabilit lungimea bluzei şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre
dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală măsura de
lungime a spatelui minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre stînga o linie
paralelă cu orizontala B.

160
Linia de lăţime a spatelui se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală 1/3 din lungimea
spatelui pînă în talie plus 1 cm şi se notează litera E. Din punctul E se duce spre dreapta o linie
paralelă cu prizontala A.

Lina de subraţ a bluzei se desenează aplicînd măsurile de grosime după cum urmează:
- pe linia C se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă un
punct;
- pe linia B se măsoară din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează un punct;
- pe linia D se măsoară din punctul D spre dreapta 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se
înseamnă un punct.
Punctele stabilite se unesc între ele cu o linie plină prelungită cu 3 cm deasupra orizontalei D.
Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului care se controlează aplicînd măsura din talie în sus
pe linia de subraţ.

Răscroitura gîtului se desenează măsurînd 1 cm din punctul A în jos pe verticală, iar pe orizontală
se măsoară tot din punctul spre dreapta 1/6 din grosimea gîtului plus 1 cm. Punctul stabilit se
ridică cu 1 cm mai sus de orizontala A, apoi se uneşte cu punctul de pe verticala A printr-o linie
uşor adîncită.

Linia cusăturii de pe mînecă se desenează astfel: se măsoară din punctul E spre dreapta pe
orizontală 1/2 din lăţimea spatelui plus 2 cm şi se notează litera F. Din punctul F se ridică o linie
verticală paralelă cu verticala A pînă la linia de cadru. Pe această linie se măsoară 3 cm de la
orizontala A în jos. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de răscroitură a gîtului situat deasupra
orizontalei A, cu o linie prelungită. Pe această linie se aplica măsura de lungime a mînecii
începînd de la răscroitura gîtului spre dreapta şi se notează cu litera G.

Linia de lungime a mînecii se desenează aplicînd linia în formă de unghi drept în punctul G şi se
desenează o linie egală cu 1/2 din grosimea încheieturii mîinii şi se notează litera H.

Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează unind punctul H cu punctul de lungime a


subraţului bluzei cu o linie ce se rotunjeşte în dreptul subraţului, aşa ca pe tipar.

161
2. Tiparul din faţă.
Pentru desenarea tiparului din faţă se construieşte un unghi drept cu laturile nedefinite, în partea

dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, lungimea bluzei în faţă, din
care se scade lungimea răscroiturii gîtului de la partea din spate şi se notează litera B. Din punctul
B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a feţei se desenează aplicînd din punctul B în jos, lungimea dintre talie şi şold, ca
şi la partea din spate şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre stînga o linie paralelă cu
orizontala B.

Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală lungimea
subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre stînga o linie paralelă cu
orizontala B.

Linia de subraţ a bluzei se desenează astfel:


- pe linia de lungime se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1 cm şi se
notează un punct;
- pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1 cm şi se
notează un punct;
- pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se
notează un punct.
Punctele stabilite se unesc între ele printr-o linie ce se prelungeşte cu 3 cm mai sus de linia D.
Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.

Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A spre dreapta pe orizontala lungimea
răscroiturii gîtului din spate plus 1 cm şi se notează un punct.
Tot din punctul A în jos pe verticală se aplică aceeaşi măsură plus 2 cm. Punctul tabilit se uneşte
cu punctul de pe orizontala A printr-o linie rotunjită, aşa ca pe tipar.

Linia cusăturii de pe mînecă se desenează procedînd astfel: se măsoară din punctul de răscroitură
a gîtului pe orizontala A, spre dreapta, lungimea cusăturii mînecii din spate de la răscroitura
gîtului pînă la verticala F. Punctul stabilit se coboară cu 3 cm sub orizontala A şi se notează cu
162
litera E. Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură a gîtului printr-o linie prelungită. Pe
această linie să măsoară de la răscroitura gîtului spre stînga lungimea mînecii pînă la încheietura
mîinii şi se notează litera F.

Linia de lungime a mînecii se desenează aplicînd linia în unghi drept în punctul F şi se duce o linie
egală cu 1/2 din grosimea încheieturii mîinii şi se notează litera G.

Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează unind punctul G cu punctul de lungime a


subraţului bluzei printr-o linie care se rotunjeşte în dreptul subraţului.

După aceste tipare simple se pot tricota diferite bluze chimono cu mîneca lungă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

163
Model 1 – Chimono cu mîneca lungă

Această bluză chimono cu mînecă lungă este foarte potrivită pentru


persoanele tinere. Ea prezintă o platcă tricotată cu punct de elastic cu tighel.

Gulerul, manşetele şi talia prezintă o garnitură din elastic simplu 2X2.

Restul bluzei este lucrat cu punct de jerseu răsucit.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

164
Model 2 – Chimono cu mîneca lungă
Prezintă o bluză cu un decolteu mic deschis în faţă cu o fentă încheiată în nasturi.

Butonierele sînt executate pe verticală.

Fenta care se prelungeşte ca o bentiţă în jurul decolteului, manşetele şi talia sînt tricotate cu punct
de elastic cu o singură faţă.

Garnitura de pe cusătura mînecii este formată de o bordură tricotată cu modelul 14.

Restul bluzei este tricotat cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

165
Bluza chimono cu mîneca trei sferturi
Pentru tricotarea acestui gen de bluze se foloseşte tiparul bluzei chimono cu mînecă lungă cu
următoarele modificări:

Linia de lungime a mînecii se stabileşte aplicînd din punctele de răscroitură a gîtului la spate şi la
faţă măsura de lungime a mînecii trei sferturi. În punctele stabilite (punctul G – spate şi F – faţă)
se aplică linia în formă de unghi drept şi se desenează o linie egală cu 1/2 din grosimea braţului
luată în punctul unde s-a stabilit lungimea mînecii trei sferturi.

Punctele stabilite (H – spate şi G – faţă) se unesc cu înălţimea subraţului bluzei cu linii care se
rotunjessc în direcţia subraţului.

După tiparele astfel modificate se pot tricota diverse modele de bluze.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

166
Model 1 – Chimono cu mînecă trei sferturi

Această bluză simplă, dar foarte drăguţă, este lucrată cu punct de


ţăsătură.

La gît prezintă o fentă care se prelungeşte cu o bentiţă în jurul gîtului.

În mijlocul feţei fenta se închide cu 3 nasturi.

Manşetele sînt suprapuse şi marginile au o bordură.

Fenta, bordura manşetelor şi talia sînt tricotate cu punct de elastic, cu ochiuri răsucite.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

167
Model 2 – Chimono cu mînecă trei sferturi

O bluză deosebit de drăguţă, care se poate purta în diverse împrejurări.

Drept garnitură, prezintă o platcă şi un gulerş din două bucăţi aşezat pe lîngă gît. În spate se
închide cu fermoar.

Plătcuţa este conturată de un elastic simplu 1X1, care de altfel întregeşte garnitura la guleraş, la
mîneci şi talie.

Conturul plătcuţei se realizează prin aplicarea acestui elastic pe bluză.

Restul bluzei este tricotat cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

168
Model 3 – Chimono cu mînecă trei sferturi

Modelul acestei bluze este format din dungi tricotate cu punct


leneş intercalat în fondul bluzei, care este tricotat cu punct de jerseu.

Aceste dungi pot fi tricotate cu fire de o culoare contrastantă, folosind punctul leneş sau chiar
acelaşi punct cu fondul, adică punctul de jerseu.

Manşetele şi gulerul pot fi tricotate cu punct de semielastic 1X1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

169
Model 4 – Chimono cu mînecă trei sferturi
Această bluză simplă, dar cu o notă de eleganţă discretă este tricotată cu punct de ţesătură.

Garnitura ce o prezintă pe linia de cusătură a mînecii este formată dintr-o bordură tricotată.

Manşetele, bentiţa din jurul gîtului şi talia sînt tricotate cu punct de elastic cu ochiuri încrucişat.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

170
Model 5 – Chimono cu mînecă trei sferturi

Acest model prezintă o bluză gen cazacă, cu o garnitură formată de


un model romînesc.

Toată bluza, cu excepţia manşetelor, este tricotată cu punct de jerseu.

Culorile cu care este lucrat modelul se aleg după gust.

Manşetele sînt lucrate cu punct de elastic simplu 2X2.

În mijlocul feţei, bluza prezintă o fentă mărginită cu modelul romînesc. Această garnitură se poate
tricota în contextura bluzei sau separat, şi apoi aplicate pe bluză.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

171
Bluză chimono cu mînecă scurtă
Acest gen de bluză se tricotează după tipare construite la fel cu cele de la bluza chimono cu
mînecă lungă, care se modifică în felul următor:

Linia de subraţ a bluzei la spate şi la faţă se desenează unind punctul de grosime a şoldului cu
punctul de grosime al bustului printr-o linie pînă mai sus de punctul de înălţime al umărului.

Linia de umăr, la spate şi la faţă, se prelungeşte pînă la întîlnirea liniei de subraţ unde se notează
litera M. Din punctul M se coboară cu 1,5 cm. Din punctul stabilit se duce o linie uşor pierdută în
linia de umăr. Se controlează liniile de umăr (la spate şi la faţă), ca să fie egale între ele.

Linia de răscroitură a braţului se formează unind punctul de lungime a umărului cu punctul de


lungime a subraţului printr-o linie rotunjită, aşa ca pe tipare.

Linia de cambrură a subraţului se realizează unind între ele punctul de grosime a şoldului cu
punctul de grosime a taliei şi acesta cu punctul de grosime a bustului, prelungind linia cu 3 cm.
Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.

După ce s-au obţinut aceste tipare se pot tricota diferite bluze cu mînecuţă scurtă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

172
Model 1 – Chimono cu mînecă scurtă

Prezintă o bluză tricotată cu punct de jerseu, cu o garnitură formată


din rînduri ajurate.

Acest ajur se realizează tricotînd acest model ajurat.

Marginea bluzei şi bentiţa din jurul decolteului sînt tricotate cu punct de semielastic 1X1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

173
Model 2 – Chimono cu mînecă scurtă
Această bluză tinerească este tricotată din două culori, la alegere.

Bordura bluzei, a decolteului şi gulerul sînt tricotate cu punct de orez. Restul bluzei este tricotat
cu punct de jerseu.

Se pot folosi, după gust, şi alte puncte de tricotaj atît la garnitură, cît şi la fondul bluzei.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

174
Model 3 – Chimono cu mînecă scurtă

Modelul prezintă o bluză simplă cu un decolteu alungit pe umeri.

Marginea decolteului, a bluzei şi manşetele sînt tricotate cu punct de semielastic 1X1.

Restul bluzei este lucrat cu punct de jerseu pe dos (dosul tricotajului reprezintă faţa lucrului).

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

175
Model 4 – Chimono cu mînecă scurtă

Această bluză uşoară de vară este tricotată cu punct de jerseu şi ajur.

În mijlocul feţei bluza prezintă o fentă ascunsă sub o bentiţă.

În jurul gîtului, decolteul este mărginit cu o bentiţă ce se înoadă în mijlocul feţei.

Bentiţa din jurul gîtului şi de la fentă, manşetele şi talia sînt lucrate cu elastic cu ochiuri
încrucişate.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

176
Model 5 – Chimono cu mînecă scurtă

Reprezintă o bluză originală cu o garnitură formată din model romînesc.


Această bluză se tricotează cu punct de jerseu.

Decolteul este drept, din care cauză formează o linie ridicată pe gît şi alungită uşor pe umeri.

Marginea decolteului, ca şi a bluzei, sînt tricotate cu punct de semielastic 1X1.

Modelul romînesc poate fi lucrat numai cu o singură culoare contrastantă faţă de fond, sau poate fi
executat cu mai multe culori, după dorinţă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

177
Model 6 – Chimono cu mînecă scurtă
O bluziţă de vară, ajurată, scurtă pînă în talie, este tricotată cu modelul 1.

Decolteul este larg şi alungit pe umeri. Marginea decolteului, a mînecilor şi talia sînt tricotate cu
punct de semielastic 1 X 1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

178
Model 7 – Chimono cu mînecă scurtă

Prezintă o bluză deosebit de frumoasă cu o garnitură formată din


platcă ajurată.

Bluza este scurtă pînă în talie, cu o bentiţă în jurul gîtului şi este închisă cu un fermoar în mijlocul
spatelui.

Bentiţa din jurul gîtului este lucrată cu punct de semielastic 1 X 1, iar benzile de ajur ce formează
plătcuţa sînt tricotate cu modelul 19.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

179
Model 8 – Chimono cu mînecă scurtă
Această bluză prezintă o frumoasă garnitură cu model românesc.

Decolteul este drept şi se realizează după un tipar la care nu se mai desenează răscroitura gîtului la
faţă şi spate.

Bluza este tricotată în întregime cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

180
Model 9 – Chimono cu mînecă scurtă

Este o bluză tricotată cu un model dantelat. Are un decolteu larg, oval,


mărginit cu un galon de culoare contrastantă şi se înnoadă în mijlocul feţei.

Manşetele şi bordura bluzei sînt lucrate cu punct de semielastic 1 X 1. Restul bluzei este tricotat
cu următorul model:

Se lucrează cu un număr de ochiuri divizibil cu 4.

Rîndul 1: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: toate ochiurile se lucrează pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi urmează modelul – 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate
împreună pe faţă, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 5: 2 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi se începe modelul – 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate
împreună, 2 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, avînd grijă să se termine rîndul cu un jeteu şi 2
ochiuri lucrate împreună pe faţă.

Rîndul 7: se lucrează la fel cu rîndul 3.

Rîndul 8: toate ochiurile pe dos.

Aceste 8 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

181
Model 10 – Chimono cu mînecă scurtă
O bluză dreaptă, ajurată, cu decolteul pe gît şi marginile cu o bentiţă lucrată cu punct de

semielastic 1 X 1.

Bluza este lcurată cu modelul ajurat 9.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

182
Model 11 – Chimono cu mînecă scurtă

Prezintă o bluză lucrată cu un joc de dungi. Este tricotată cu două culori,


lucrate cu punct de jerseu sau cu punct de semielastic lat.

În faţă dungile merg vertical pînă la nivelul plătcuţei, de unde se lucrează pe orizontală.

Decolteul este drept, alungit pe umeri şi se închide în mijlocul spatelui.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tenică, 1966.

183
Bluză cu mînecă raglan
Acest gen de bluze sînt formate dn faţă, spate şi mîneci. Mînecile, indiferent dacă sînt lungi, trei-
sferturi sau scurte, se pot lucra separat în întregime sau, după ce s-a tricotat pînă la răscroitura
braţului, se poate tricota o dată cu spatele şi faţă, care au fost şi ele tricotate pînă la răscroitura
braţului.

Pentru fiecare piesă componentă se construieşte un tipar.

La mîneci se foloseşte aceeaşi măsură de lungime ca la bluza chimono.

Tiparul părţii din spate

Pentru desenarea tiparului se construieşte în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept cu laturile
nedefinite şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală, lungimea bluzei pînă în
talie şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de lungime a bluzei se desenează din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre talie şi
şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de grosime a bustului se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală, lungimea
subraţului minus 3 cm şi se notează litera D. Din punctul D se duce spre dreapta o linie paralelă cu
orizontala B.

Linia de subraţ se desenează procedînd astfel:


- pe linia de lungime se aplică din punctul C spre dreapta pe orizontală 1/4 din grosimea şoldului
şi se înseamnă un punct.
- pe linia de talie se aplică din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se înseamnă un
punct.
184
- pe linia de bust se aplică din punctul D spre dreapta 1/4 din grosimea bustului şi se înseamnă un
punct.
Se unesc între ele punctele stabilite. Linia desenată se prelungeşte cu 3 cm deasupra liniei de bust.
Punctul stabilit reprezintă înălţimea subraţului.

Răscroitura gîtului se formează măsurînd 1 cm din punctul A în jos pe verticală. Tot din punctul
A se măsoară spre dreapta 1/6 din grosimea gîtului minus 3 cm şi se notează litera E. Se uneşte
punctul E cu punctul de răscroitură de pe verticala A printr-o linie uşor rotunjită.

Linia de aplicare a mînecii raglan se formează unind punctul E cu punctul de înălţime a subraţului
cu o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.

Tiparul părţii din faţă


Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea bluzei pînă în talie
minus 1,5 cm şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala
A.

Linia de lungime a bluzei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea dintre
talie şi şold şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala
B.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime astfel:


- pe linia de lungime a bluzei se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 1
cm şi se notează un punct.
- pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea taliei plus 1 cm şi se
înseamnă un punct.
- pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 1 cm şi se
notează un punct. Se unesc apoi între ele punctele stabilite printr-o linie ce se prelungeşte cu 1 cm
deasupra orizontalei D. Punctul stabilit reprezintă lungimea subraţului.

Răscroitura gîtului se formează măsurînd din punctul A spre stînga pe orizontala 1/6 din grosimea
gîtului minus 1,5 cm şi se notează un punct. Tot din punctul A se măsoară în jos pe verticală 1/6
185
din grosimea gîtului. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe orizontala A printr-o linie
rotunjită.

Linia de aplicare a mînecii raglan se desenează unind punctul de răscroitură a gîtului după
orizontala A cu punctul de lungime a subraţului cu linia uşor rotunjită, aşa ca pe tipar.

Tiparul de mînecă
Se desenează un cadru dreptunghiular cu lungimea egală cu măsura de lungime a mînecii raglan
(se ia la fel ca la mîneca chimono), iar lăţimea va fi egală cu 1/2 din grosimea braţului. Acest
cadru se notează cu literele A, B, C, D.

Linia de răscroitură a mînecii. Pentru desenarea acestei linii se construieşte o linie ajutătoare,
aplicînd din punctul C în jos pe verticală distanţa A – E de la partea din spate a bluzei. Punctul
însemnat se notează cu litera E. Din acest punct se duce spre stînga o linie punctată paralelă cu
orizontala A – C. Se măsoară apoi 4 1/2 cm din punctul A spre dreapta pe orizontală. Punctul
stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie uşor rotunjită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă
răscroitura mînecii raglan.

Linia cusăturii de subraţ a mînecii se desenează măsurînd din punctul B spre dreapta 1/2 din
grosimea încheieturii mînecii, pentru mîneca lungă, sau a grosimii braţului pentru mîneca trei-
sferturi şi pentru mîneca scurtă. Punctul stabilit se uneşte cu punctul E printr-o linie plină.

Observaţii. Lungimea acestei bluze, ca şi a celorlalte, poate fi şi numai pînă în talie. În acest caz,
linia de talie va reprezenta lungimea bluzei, însă numai pînă la elasticul sau la bordura ce urmează
să se facă bluzei respective. Lăţimea acestora nu este inclusă în lungimea bluzei pînă în talie.

După aceste tipare se pot tricota diverse modele de bluză cu mînecă raglan.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

186
Model 1 – Mînecă raglan

Această bluză cu mînecă lungă este tricotată cu


modelul următor:

Rîndul 1: se introduce andreaua în primul ochi, ca şi cum s-ar tricota pe dos, iar firul rămîne pe
dosul lucrului. Acest ochi nu se tricotează, ci se lucrează al doilea ochi pe faţă, se trece firul şi prin
primul ochi, dar nu se scoate ochiul de pe andreaua stîngă. După aceasta se dă drumul ambelor
ochiuri deodată de pe andrea, obţinîndu-se astfel 1 ochi încrucişat. Urmează apoi 1 ochi pe dos.

Rîndul 2: deasupra ochiului pe dos din rîndul anterior se tricotează 1 ochi pe faţă, iar ochiul
încrucişat se lucrează pe dos.

Gulerul, manşetele şi bordura bluzei se lucrează cu punct de semielastic 1 X 1.

În mijlocul feţei prezintă o fentă închisă cu un şnur înnodat.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

187
Model 2 – Mînecă raglan
Prezintă o bluză lucrată cu lînă angorată şi este tricotată cu punct de jerseu.

Decolteul este ascuţit, mărginit cu o bentiţă şi un guler lucrat cu model românesc.

Bordura bluzei şi a gulerului, manşetele şi bentiţa din jurul decolteului sînt lucrate cu punct de
semielastic 1 X 1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

188
Model 3 – Mînecă raglan

Se tricotează din lînă de angora cu punct de elastic 2 X 2.

Decolteul este ascuţit şi este mărginit de o bentiţă lucrată cu punct de semielastic 1 X 1.

Această bluză este foarte indicată pentru primăvară şi toamnă, cînd se poate purta cu pantalon sau
cu o fustă dintr-un material mai plin.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

189
Model 4 – Mînecă raglan
Această bluză simplă, cu mîneca trei-sferturi poate fi purtată în orice împrejurare. În acest scop

trebuie să se ţină seama de grosimea firului şi de culoarea ce se alege.

Bluza are un decolteu rotund, cu o deschidere în mijlocul feţei.

Marginea bluzei, manşetele şi bentiţa ce mărgineşte decolteul sînt lucrate cu punct de semielastic
1 X 1. Restul bluzei este lucrat cu punct de jerseu răsucit.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

190
Model 5 – Mînecă raglan

Această bluză lungă pînă în talie este lucrată cu punct de jerseu.


Drept garnitură are un galon lucrat cu model românesc introdus pe linia mînecii raglan. Acelaşi
galon mărgineşte şi manşetele. Culorile cu care se lucrează galonul variază după gust, după
culoarea de fond şi după culoarea fustelor cu care se îmbracă şi cu care trebuie să se asorteze.

Linia de talie, ca şi decolteul, sînt mărginite cu un elastic simplu 2 X 2.

Bluzele sînt foarte practice, întrucît cu o singură fustă se pot purta mai multe feluri de bluze, fapt
care aduce o notă de variaţie în îmbrăcăminte, de ceva nou şi chiar elegantă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

191
Fuste
Fustele tricotate pentru fetiţe ce au depăşit vîrsta de 12 ani şi pentru persoanele adulte nu se
execută decît cu o linie dreaptă sau uşor evazată, cu pliseu.

Fusta în formele enunţate se lucrează din două părţi şi anume – spate şi faţă. Pentru fiecare parte
se desenează un tipar.

Tiparul din spate al fustei


Pentru desenarea acestui tipar se construieşte un unghi drept cu laturile nedefinite în partea stîngă
a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de lungime a fustei se desenează aplicînd din punctul A în jos pe verticală măsura de
lungime a fustei şi se notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu
orizontala A.

Linia de şold se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold
şi se notează litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime astfel:


- pe orizontala A se aplică din punctul A spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează cu un
punct.
- pe linia de şold se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului şi se înseamnă
un punct.
- pe linia de lungime se măsoară 1/4 din grosimea şoldului pentru fustele drepte şi 3 – 5 cm pentru
fustele evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de şold şi apoi cu punctul de pe
linia A printr-o linie plină. În dreptul şoldului această linie se rotunjeşte uşor.

Linia de talie se desenează măsurînd 1,5 cm din punctul A în jos pe verticală. Punctul stabilit se
uneşte cu punctul de grosime a taliei printr-o linie rotunjită.

192
Tiparul din faţă al fustei
Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei şi se notează cu litera A.

Linia de lungime se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea fustei şi se
notează litera B. Din punctul B se duce spre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de şold se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea dintre talie şi şold
şi se notează litera C. Din punctul C se duce pre stînga o linie paralelă cu orizontala A.

Linia de subraţ se desenează aplicînd ca şi la spate măsurile de grosime. Pe linia A se aplică


punctul A spre stînga 1/4 din grosimea taliei, plus 2 cm şi se notează un punct. Pe linia de şold se
aplică din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 2 cm şi se notează un punct. Pe
linia de lungime se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 2 cm pentru
fustele drepte şi plus 5 – 7 cm pentru fustele evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe
linia de şold şi apoi cu punctul de pe linia A printr-o linie plină rotunjită în dreptul şoldului.

Linia de talie se desenează măsurînd 2,5 cm din punctul A în jos pe verticală. Punctul stabilit se
uneşte cu punctul de grosime a taliei printr-o linie uşor rotunjită.

Futa cu pliseuri se tricotează dintr-o singură bucată, urmărind linia fustei drepte. Explicaţiile
amănunţite se găsesc în text, la modelul respectiv.

După acesste tipare se tricotează diferite fuste.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

193
Model 1 – Fuste

Această fustă dreaptă, completată cu o jachetă tricotată la fel, formează un compleu


deosebit de elegant.

Fusta este tricotată cu punct de jerseu răsucit.

Tricotarea începe de la linia de talie şi se urmăreşte linia tiparului. La lungime se tricotează 2 – 3


cm în plus pentru tiv.

Pe cusătura şoldului în partea stîngă din talie în jos se face o fentă ce se închide cu un fermoar.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

194
Model 2 – Fuste
Prezintă o fustă dreaptă completată cu o bluză tricotată la fel, cu punct de jerseu. La lungimea

fustei se va ţine seama că e necesar să se facă un tiv de 2 – 3 cm.

În talie se închide cu un fermoar pe cusătura stîngă a şoldului.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

195
Model 3 – Fuste

Acest model prezintă o fustă evazată care, purtată cu o bluză de culoare


contrastantă şi cu un bolerou la fel ca fusta, constituie un compleu foarte drăguţ.

Fusta şi boleroul sînt tricotate cu punct de orez.

În jurul boleroului se tricotează o margine cu punct leneş.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

196
Model 4 – Fuste
Această fustă cu pliseu solei se tricotează circular de la şold în jos, adică faţa şi spatele se lucrează
odată. Pentru aceasta se foloseşte andreaua rotundă. La început se lucrează pe două andrele, ca să

se poată forma fenta din talie, întrucît altfel fusta nu se poate îmbrăca.

După ce s-a tricotat pînă în dreptul şoldului, unde nu se fixează deschiderea pliseurilor (în dreptul
şoldului sau chiar mai sus de şold) se trec ochiurile împletiturii pe o andrea rotundă cu care se
continuă lucrul.

Numărul pliseurilor se fixează după dorinţă şi se procedează astfel:

Numărul general de ochiuri se împarte la numărul pliseurilor şi apoi se fixează cu aţă colorată
locul fiecărui pliseu. În dreptul semnelor respective se începe adăugarea treptată a ochiurilor,
începînd cu 1 ochi. Pe marginile pliseului se ridică cîte 1 ochi din două în două rînduri.

Lucrătura de fond a fustei se poate face cu punct de orez sau cu punct de jerseu simplu sau
răsucit.

Lucrătura pliseului este executată cu punct de jerseu lucrat pe dos, iar linia din mijlocul pliseului
se realizează ridicînd cîte 1 ochi pe dos, din două în două rînduri.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

197
Rochii

Rochiile tricotate sînt foarte plăcute la purtat. De obicei


ele au o linie dreaptă. Mîneca poate fi lungă, trei-sferturi sau scurtă simplă, chimono sau raglan.

Pentru realizarea unei rochii se vor folosi tiparele de bluză şi fustă. (Se ştie că bluza si fusta unite
pe linia de talie formează o rochie.) Întrucît tiparele de bluză lungi pînă la şold cuprind în ele şi
partea dintre talie şi şold a fustei (această porţiune a bluzei şi fustei se suprapun coincind toate
liniile), urmează doar ca la tiparele de bluză să completăm fusta. În acest scop se va proceda în
felul următor.

Tipar pentru rochii

La tiparul din spate al bluzei simple chimono sau raglan se fac următoarele completări:

Linia de mijloc a spatelui vertical A se prelungeşte pe o distanţă oarecare.

198
Linia de lungime a bluzei, orizontal C, devine linie de şold.

Linia de lungime a rochiei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea
fustei, unde se notează litera M. Din punctul M se duce spre dreapta pentru spate şi spre stînga
pentru faţă o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se completează măsurînd din punctul M spre dreapta pentru spate şi spre stînga
pentru faţă, distanţă de pe linia de şold, linia C, pentru rochiile cu linie dreaptă şi plus 3 – 5 cm
pentru rochiile evazate. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de grosime a şoldului de pe linia C,
printr-o linie plină.

Mîneca şi gulerul se desenează la fel cu tiparele construite pentru bluze.

La fel se procedează cu desenarea tiparelor pentr rochiile chimono şi pentru cele cu mîneca raglan.

După aceste tipare se pot tricota diferite rochii.

199
Model 1 – Rochii

Această rochie dreaptă se tricotează cu punct de jerseu răsucit.

În jurul decolteului are un guler care se închide cu o fundă. Aceată fundă poate fi confecţionată
din material lucios sau mat, uni, ecosez sau cu buline, în tonul rochiei sau de culoare contrastantă.
Alegerea ei depinde de împrejurarea în care se îmbracă rochia.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

200
Model 2 – Rochii

Prezintă o rochie simplă, închisă în mijlocul feţei cu nasturi.

Decolteul este drept şi alungit pe umeri.

Mîneca este scurtă, iar în talie are un cordon închis cu cataramă.

Tricotarea acestei rochii se face cu punct de ţesătură.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

201
Jachete
Jachetele sînt foarte potrivite pentru purtat primăvara, toamna şi în zile de vară mai răcoroase. Ele
se pot face cu sau fără guler, decoltate, închise sau nu în mijlocul feţei.

Tiparele de jachetă se aseamănă întru totul cu tiparele de bluză, cu deosebirea că sînt mai largi şi
au o fentă în mijlocul feţei.

Tiparul de spate

Tiparele de spate se desenează la fel cu tiparele de bluză la care se fac următoarele modificări:

Linia de subraţ se desenează aplicînd pe linia de lungime, din punctul C spre dreapta 1/4 din
grosimea şoldurilor plus 1 cm şi se notează un punct. Pe linia de bust se măsoară din punctul D
spre dreapta 1/4 din grosimea bustului, plus 1 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe linia
de şold printr-o linie simplă.

Linia de umăr. Pentru desenarea acestei linii se aplică din punctul A şi D spre dreapta 1/2 din
lăţimea spatelui plus 1 cm. Punctele stabilite se unesc între ele printr-o linie verticală punctată. Pe
această linie se uneşte cu punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A printr-o linie
prelungită cu 2 cm spre dreapta în afara liniei punctate.

La tiparele de spate pentru jacheta chimono sau cu mînecă raglan se modifică numai linia de
subraţ, aşa cum s-a descris mai sus.

Tiparul de faţă

Tiparele de faţă, atît la jacheta simplă, cît şi la cele chimono şi cu mîneca raglan, rămîn la fel cu
tiparele de faţă ale bluzelor respective, cu excepţia liniei de subraţ, care se modifică astfel:

202
Linia de subraţ a jachetei se desenează aplicînd măsurile de grosime: pe linia de lungime se aplică
din punctul C spre stînga 1/4 din grosimea şoldului plus 3 cm şi se notează un punct. Pe linia de
bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plu 3 cm. Punctul stabilit se
uneşte cu punctul stabilit pe orizontala C printr-o linie plină.

Fenta se desenează prelungind linia de lungime cu 3 cm spre dreapta în afara punctului C. Din
punctul stabilit se ridică o linie paralelă cu verticala A – C pînă în dreptul răscroiturii gîtului.
Punctul însemnat se uneşte cu răscroitura gîtului printr-o linie dreaptă.

La jachetele care nu se închid în faţă, sau care se închid cap la cap nu se face fentă.

Mîneca şi gulerul se desenează la fel cu cele de la bluză.

După tiparele obţinute se tricotează diferite jachete.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

203
Model 1 – Jachete

Jacheta aceasta simplă este decoltată pînă deasupra bustului


şi încheiată în faţă cu nasturi.

Marginea, decolteul şi manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic, iar restul jachetei este
tricotat cu punct de orez alungit.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

204
Model 2 – Jachete

Acest model prezintă o jachetă cu plastron dantelat.

Se lucrează după tiparul de jachetă simplă cu pensa la umăr. Scăzăturile necesare pensei se fac pe
linia plastronului. Această linie rămîne dreaptă, iar scăzăturile se fac pe partea laterală (dinspre
răscroitura braţului), care este lucrată cu punct de jerseu, care permite efectarea scăzăturilor cu
uşurinţă.

Jacheta este tricotată cu punct de jerseu, iar plastronul dantelat se lucrează astfel:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu la început de rînd, apoi 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate
împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, fără să se tricoteze, 1 jeteu, 1 ochi pe
faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă pînă la capătul rîndului. Se repetă modelul după nevoie, iar rîndul se
termină cu 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 9
ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar rîndul se termină cu 1 ochi pe faţă.

Rîndul 4: 1 ochi pe dos, 1 ochi adăugat, 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, apoi
modelul: 7 ochiuri pe dos, 3 ochiuri lucrate împreună pe dos. Modelul se repetă, avînd grijă ca la
sfîrşitul rîndului să se termine cu 2 ochiuri lucrate împreună, 1 jeteu, 1 ochi pe dos.

Se repetă aceste 4 rînduri.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

205
Model 3 – Jachete

Este o jachetă groasă, închisă în mijlocul feţei cu nasturi, decolteul


este mărginit cu un guler lat.

Pe şolduri are buzunare.

Jacheta este tricotată cu punct de elastic cu spinişori, iar gulerul, manşetele, marginea jachetei, a
buzunarelor şi fenta sînt tricotate cu punct de semielastic.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 196

206
Model 4 – Jachete
Această jachetă dreaptă din lînă obişnuită sau de angora, este închisă în mijlocul feţei.

Gulerul este lat.

Mîneca este raglan, terminată cu o manşetă lată.

Fondul jachetei este tricotat cu punct de jerseu, iar gulerul, manşetele, fenta şi gulerul sînt
tricotate cu punct de jerseu 2 X 1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

207
Model 5 – Jachete

Prezintă o jachetă dantelată, deschisă în faţă. Mînecuţa este scurtă. Marginea


jachetei, a decolteului şi manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

Restul jachetei se tricotează după următorul model:

Se lucrează cu un număr de ochiuri divizibil cu 8.

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar
peste ochiul obţinut se trece ochiul netricotat, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu. Se repetă modelul, iar
rîndul se termină cu 1 jeteu.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi urmează modelul: 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 ochi
nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 ochi pe
faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar la sfîrşit de rînd se termină cu 1 ochi pe faţă,
1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 5: 3 ochiuri pe faţă la început de rînd, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună,
iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate
împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat. Se repetă modelul, iar rîndul se sfîrşeşte
cu 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 9: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, la început de rînd, apoi 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3
ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat deasupra scăzăturii. Se repetă modelul şi se termină rîndul
cu 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 11: 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, apoi 1 jeteu, 5 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 1
ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat. Se
repetă modelul şi se termină rîndul cu 1 jeteu, 6 ochiuri pe faţă.

Rîndul 13: toate ochiurile pe dos.

208
“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

209
Model 6 – Jachete
Este o jachetă uşor cambrată în talie. Este închisă pînă la gît în mijlocul feţei. Are mîneca trei-

sferturi.

Fondul jachetei este încrustat cu un model românesc şi este lucrat cu punct de jerseu. Fenta din
mijlocul feţei şi decolteul sînt marginile cu bentiţe lucrate cu punct de semielastic 1X1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

210
Model 7 – Jachete

O jachetă simplă, cu mînecile trei-


sferturi, cu buzunare şi cu un guler lat. În mijlocul feţei se închide cu nasturi.

Această jachetă este tricotată cu punct de elastic ajurat.

Marginea jachetei, a buzunarelor, fenta şi gulerul sînt tricotate cu punct de semielastic 1X1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

211
Model 8 – Jachete
Reprezintă o jachetă lucrată din lînă de angora.

Are mîneca trei-sferturi şi în jurul decolteului un guler lat.

În mijlocul feţei se închide cu nasturi.

Jacheta este tricotată cu elastic lat, iar marginea jachetei, fenta, manşetele şi gulerul sînt tricotate
cu punct de semielastic 1X1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

212
Model 9 – Jachete

Această jachetă are mîneca chimono şi decolteul înalt.

În mijlocul feţei se închide cu un fermoar.

Toată jacheta este lucrată cu punct de jerseu încrustată cu rînduri de ajur.

Modelul ajurat se tricotează astfel:

Rîndul 1: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 3: toate ochiurile pe dos.

Aceste 3 rînduri formează încrustaţia ajurată.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966

213
Model 10 – Jachete
Reprezintă o jachetă cu mîneca raglan. Are două buzunare şi este închisă în mijlocul feţei cu un

nasture.

Marginea buzunarelor, a feţelor şi din jurul răscroiturii gîtului se lucrează cu punct de


semielastic. Restul jachetei este lucrat ca modelul 4.

Model:
Această jachetă este lucrată din fire buclate din lînă albă. Se poate lucra şi din fire de lînă
nebuclate, de angora sau de mohair.

Jacheta este dreaptă, cu mînecă lungă obişnuită, încheiată în faţă cu 6 nasturi din sidef gri, care
apar frumos în evidenţă.

Gulerul este lucrat dintr-o bandă dreaptă, cu punct de jerseu ca şi întreaga jachetă, iar pe margine
are o bordură din punct de elastic.

La mîneci jos, ca şi la marginea jachetei, se face de asemenea elastic.

Elasticul de la mîneci are o lăţime de circa 8 cm, iar cel de la marginea jachetei şi de la fentă de
circa 5 cm.

Această jachetă se lucrează după tiparele prezentate, la care se aplică dimensiunile luate pe corpul
persoanei pentru care se lucrează.

Numărul de ochiuri care se montează la începutul fiecărei părţi este în raport cu grosimea firului
de lînă.

Pentru a stabili numărul de ochiuri care se montează pentru fiecare parte, se montează întîi 12
ochiuri, se lucrează 10-15 rînduri, se scoate andreaua şi se măsoară lăţimea acestei probe. Numărul
214
de centimetri găsiţi ajută la calculul necesar. Se împarte numărul de ochiuri care au fost montate la
numărul de centimetri care s-au constatat la măsurare şi rezultă numărul de ochiuri care este
necesar pentru împletirea unui centimetru.

De exemplu, dacă cele 12 ochiuri montate au 4 cm, înseamnă că sînt


necesare 3 ochiuri pentru 1 cm. După acest calcul se poate uşor stabili numărul de ochiuri necesar
pentru dimensiunile jachetei, ca şi pentru fiecare parte (faţă, spate, mîneci, guler).

Această jachetă se poate purta cu o fustă dreaptă sau plisată. O persoană înaltă şi suplă poate purta
această jachetă cu o fustă plisată uni, sau în carouri, iar o persoană mai plină poate purta jacheta cu
o fustă dreaptă uni de culoare mai închisă (gri, negru, maron, bleumarin).

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

215
Vesta
Vesta se poartă peste bluză şi completează drăguţ îmbrăcămintea în zilele mai răcoroase.
Vesta poate avea diverse forme şi poate fi lungă pînă în talie sau pînă spre şolduri. Indiferent de
forma şi lungimea ei, vesta se compune din două părţi, spate şi faţă, pentru care se construieşte
cîte un tipar.

Tiparul din spate

Se desenează un unghi drept în partea stîngă a hîrtiei cu laturile nedefinite şi se notează cu litera
A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea pînă în talie şi se
notează litera B. Din punctul B se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A. Această linie
poate reprezenta şi linia de lungime a vestelor scurte pînă în talie.

Linia de lungime a vestei se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală lungimea din
talie şi punctul unde s-a stabilit lungimea vestei (de obicei sînt circa 8 – 10 cm). Punctul stabilit se
notează cu litera C. Din punctul C se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de bust se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală lungimea subraţului minus 3
cm şi se notează litera D. Din punctul D se desenează spre dreapta o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează aplicînd în prealabil măsurile de grosime.


Pe linia de lungime se măsoară din punctul C spre dreapta 1/4 din grosimea şoldului, care a fost
luată în dreptul unde s-a stabilit lungimea vestei, şi se notează un punct.

Pe linia de talie se aplică din punctul B spre dreapta 1/4 din grosimea taliei şi se notează un punct.

Pe linia de bust se măsoară 1/4 din grosimea bustului. Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe
linia de talie şi acesta cu punctul de pe linia de şold cu linii pline.
216
Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală 1 cm şi se notează un
punct. Tot din punctul A se măsoară spre dreapta pe orizontală 1/6 din grosimea gîtului plus 3 cm.
Punctul stabilit se uneşte cu punctul de pe verticala A printr-o linie uşor rotunjită.

Linia de umăr. Pentru desenarea acestei linii se măsoară din punctul A spre dreapta pe orizontală
1/2 din lăţimea spatelui. Acest punct se stabileşte cu 3 cm sub orizontală şi se notează cu litera E.
Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură de pe orizontala A printr-o linie plină, care
formează umărul.

Răscroitura braţului se desenează unind punctul E cu punctul de înălţime a liniei de subraţ printr-
o linie adîncită în partea de jos spre linia de subraţ.

Tiparul de faţă:

Se desenează un unghi drept în partea dreaptă a hîrtiei cu laturile nedefinite şi se notează cu litera
A.

Linia de talie se desenează măsurînd din punctul A în jos pe verticală lungimea feţei pînă în talie
minus răscroitura gîtului de la partea din spate şi se notează litera B. Din punctul B se desenează o
linie paralelă cu prizontala A.
Această linie, ca şi la partea din spate, poate rămîne linia de lungime a vestei.

Linia de lungime se desenează măsurînd din punctul B în jos pe verticală măsura stabilită între
talie şi punctul de lungime a vestei şi se notează litera C. Din punctul C se duce o linie paralelă cu
orizontala B.

Linia de bust se desenează măsurînd din punctul B în sus pe verticală măsura a subraţului pînă în
talie, minus 3 cm şi se notează litera B. Din punctul D se duce o linie paralelă cu orizontala B.

Linia de subraţ se desenează ca şi la spate, aplicînd în prealabil măsurile de grosime.


Pe linia de lungime se aplică din punctul C spre stînga 1/4 din măsura de grosime a şoldului (care
a fost luată în direcţia lungimii vestei) plus 2 cm şi se notează un punct.

217
Pe linia de talie se aplică din punctul B spre stînga 1/4 din grosimea taliei plus 2 cm şi se notează
un punct.

Pe linia de bust se aplică din punctul D spre stînga 1/4 din grosimea bustului plus 2 cm. Punctul
stabilit se uneşte cu punctul de pe linia de talie şi apoi acesta cu punctul de pe linia de şold cu linie
plină.

Observaţie Linia de subraţ expusă în text reprezintă o linie cambrată în


talie. Această linie poate fi şi dreaptă la o vestă lejeră. În acest caz, atît în faţă, cît şi la spate, se
aplică măsurile de grosime numai pe linia de lungime a vestei şi pe linia de bust. Punctele stabilite
se unesc printr-o linie plină prelungită cu 3 cm deasupra orizontalei D.

Linia de pensă. Pentru desenearea acestei linii se măsoară 10 – 15 cm de la linia de subraţ spre
dreapta pe orizontala D şi se notează cu un punct care indică vîrful pensei. Pe această distanţă se
întăreşte orizontala D, întrucît formează o latură a pensei.

Tot pe linia de subraţ se măsoară 3 cm de la orizontala D în jos. Punctul stabilit se uneşte cu


punctul de vîrf al pensei printr-o linie plină, care formează a doua latură a pensei.

Răscroitura gîtului se desenează măsurînd din punctul A spre stînga pe orizontală lungimea
răscroiturii gîtului de la partea din spate plus 1 cm. Punctul stabilit se uneşte cu punctul D printr-o
linie uşor adîncită, aşa ca pe tipar. Această linie reprezintă decolteul vestei, care se poate modifica
ca formă şi adîncime după dorinţă.

Exemplu:
a) Dacă decolteul este pătrat, se procedează astfel: din punctul de răscroitură a gîtului de pe
orizontala A se coboară o linie paralelă cu verticala A în punctul unde se doreşte a se stabili

218
adîncimea decolteului. Din punctul stabilit se duce spre dreapta o linie paralelă cu orizontala A

pînă la linia de cadru (verticala A).

b) Dacă decolteul este rotund, se procedează astfel: după ce s-a stabilit punctul de răscroitură a
gîtului pe orizontala A se stabileşte punctul de adîncime a decolteului pe verticala A măsurînd din
punctul A în jos pe verticală măsura ce se stabileşte după dorinţă. Punctul stabilit se uneşte cu
punctul de răscroitură a gîtului printr-o linie rotunjită.

Linia de umăr se desenează aplicînd din punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A spre
stînga lungimea umărului din spate. Acest punct se stabileşte cu 3 cm sub orizontala A şi se
notează cu litera E. Se uneşte apoi punctul E cu punctul de răscroitură a gîtului de pe orizontala A
printr-o linie plină.

Răscroitura braţului se desenează unind punctul E cu punctul de adîncime a subraţului printr-o


linie adîncită în partea de jos spre linia de subraţ.

Linia de mijloc a feţei este formată de verticala A – C. Această linie poate rămîne în forma aceasta
pentru vestele care se închid cap la cap (margine la margine) cu fermoar sau cu copci. Dacă se
închide cu nasturi se face o fentă pentru butoniere şi nasturi. În acest caz se prelungeşte orizontala
C cu 3 cm spre dreapta. Din punctul stabilit se ridică o linie paralelă cu verticala A – C pînă în
dreptul adîncimii decolteului.

Dacă vesta se închide la 2 rînduri de nasturi, se procedează astfel: se prelungeşte orizontala C spre
dreapta cu 5 – 6 cm şi se notează un punct.

Se prelungeşte linia decolteului în afara liniei de mijloc a feţei tot cu 5 – 6 cm. Punctul stabilit se
uneşte cu punctul de pe orizontala C printr-o linie plină.

Linia de lungime a feţei, orizontala C poate rămîne aşa cum este descrisă în text, formînd un colţ
drept în mijlocul feţei, sau se poate modifica formînd un colţ rotund sau ascuţit în mijlocul feţei
după modă sau după dorinţă.

După acete tipare se pot tricota diferite modele de veste.

219
Model 1 – Veste

Reprezintă o vestă închisă cu nasturi în mijlocul feţei.

Are un decolteu ascuţit, prelungit pînă sub linia de bust. Este tricotat dintr-o lînă nu prea subţire,
cu punct de ţesătură.

Se poate folosi punctul de orez care dă un aspect foarte plăcut.

Marginea vestei, a răscroiturii braţului, a decolteului şi a feţei sînt tricotate cu punct de


semielastic.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

220
Model 2 – Veste
Această vestă are partea din faţă dintr-o singură bucată, cu decolteul mic şi de formă rotundă. În

mijlocul feţei vesta este rotunjită.

Marginea vestei, a răscroiturii mînecilor şi decolteul sînt lucrate cu punct de elastic ajurat, iar
fondul vestei este lucrat cu un model care se tricotează astfel:

Se montează un număr de ochiuri divizivil cu 3.

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 1 ochi se scoate nelucrat.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 ochi scos cu jeteu, încă 1 ochi cu jeteu, 1 ochi pe faţă etc.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 1 ochi scos cu 2 jeteuri, 1 ochi scos cu 1 jeteu etc.

Rîndul 4: 1 jeteu, 1 ochi netricotat, 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează împreună pe faţă etc.

Rîndul 5: 1 ochi scos împreună cu jeteul se scoate şi aici cu 1 jeteu, 1 ochi pe dos etc.

Rîndul 6: 1 ochi scos cu 2 jeteuri se scoate din nou cu un nou jeteu, 1 ochi pe faţă etc.

Rîndul 7: 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează pe dos, 1 jeteu, 1 ochi netricotat.

Modelul se repetă începînd cu rîndul 3.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

221
Model 3 – Veste

Este o vestă dreaptă, cu un decolteu mic în jurul gîtului, în formă pătrată. În


mijlocul feţei se închide cu nasturi.

Marginile vestei, a răscroiturii mînecilor şi decolteul prezintă tivurile îndoite.

Fondul vestei este lucrat cu un punct de jerseu răsucit.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

222
Model 4 – Veste
Vesta aceasta se închide în faţă cu două rînduri de nasturi, iar marginea vestei prezintă colţuri

ascuţite în mijlocul feţei.

Marginile vestei, a răscroiturii mînecilor şi decolteul sînt lucrate cu punct leneş.

Restul vestei este lucrat cu punct de orez alungit.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

223
Model 5 – Veste

Reprezintă o vestă dreaptă, închisă în mijlocul feţei pînă


la gît cu nasturi, iar în jurul decolteului are un guler drept.

Modelul vestei în întregime este lucrat astfel:

Se montează pe andrele un număr de ochiuri divizibil cu 6.

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 3 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 1
jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri împreună pe faţă, 1 jeteu.

Rîndul 2: jeteurile şi cele 3 ochiuri lucrate împreună se lucrează pe dos. Celelalte ochiuri se
tricotează invers de cum au fost lucrate în rîndul 2 (adică cele care au fost lucrate pe faţă în rîndul
2, aici se vor lucra pe dos şi invers).

Rîndul 3: 3 ochiuri cu punct de orez (deasupra ochiului apărut pe faţă se lucrează 1 ochi pe dos şi
invers), 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri punct de orez, 3 ochiuri pe faţă.

Rîndul 4: 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri punct de orez, 3 ochiuri pe dos, 3 ochiuri punct de orez.

Aceste 4 rînduri se repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

224
Pulovere
Garniturile sport se tricotează din lînă groasă, cu modele lucrate dintr-o singură culoare sau mai
multe culori, care redau diferite modele româneşti încrustate în contextura diverselor obiecte din
garniturile pentru sport. Aceste garnituri pentru sport sînt compuse din pulover, căciuliţă, fular,
mănuşi, ciorapi şi şosete.

În continuare se vor prezenta diverse modele pentru fiecare componentă a garniturii pentru sport.

Puloverele se tricotează după tiparele de bluze.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

225
Model 1 – Pulovere

Acest model prezintă un motiv dintr-un singur


pulover cu mîneca trei sferturi cu o bentiţă în jurul gîtului şi închis în mijlocul spatelui cu un
fermoar.

Bentiţa din jurul gîtului şi manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic. Restul puloverului este
lucrat cu punct de jerseu încrustat cu romburi ajurate, tricotate după modelul următor:

Se montează pe andrele un număr de ochiuri divizibil cu 24 plus 1.

Rîndul 1: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, 4 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul, iar
rîndul se termină cu 5 ochiuri pe faţă şi se repetă modelul.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează în întregime pe dos.

Rîndul 3: 1 ochi pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2
ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2 ochiuri pe faţă.

Rîndul 5: 2 ochiuri la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2 ochiuri
pe faţă. Se repetă modelul şi se sfîrşeşte rîndul cu 2 ochiuri lucrate împreună şi apoi 1 ochi pe faţă.

Rîndul 7: 3 ochiuri la început de rînd, apoi 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 4 ochiuri lucrate pe
faţă. Modelul se repetă, iar rîndul se termină cu 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2 ochiuri pe
faţă.

Modelul se repetă, crescînd cu cîte 1 ochi numărul ochiurilor de la început şi sfîrşit de rînd, pînă
ce se obţine mărimea ce se doreşte pentru romb.

Apoi urmează:

226
Rîndul 1: 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate
împreună. Se repetă mpodelul pînă la capăt şi se termină rîndul cu 2 ochiuri lucrate împreună, 1
ochi pe faţă.

Rîndul 2: 1 ochi la început de rînd, apoi urmează 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună, 2 ochiuri pe
faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

Se repetă pînă se întregesc romburile începute şi apoi se repetă modelul.

Puloverul se tricotează după modelul tiparului de bluză dreaptă, iar mîneca după tiparul de mînecă
trei sferturi.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

227
Model 2 – Pulovere
Acest pulover este simplu, are mînecă lungă terminată cu manşetă, iar la gît are o bentiţă simplă şi

se închide la spate cu fermoar.

Marginea puloverului, manşetele şi bentiţa de la guler sînt lucrate cu elastic cu spinişori.

Restul puloverului este tricotat cu punct de jerseu răsucit, ornat cu 4 rînduri de ajur care
formează un plastron.

Ajurul este lucrat astfel:

Rîndul 1: (pe faţa lucrului) 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos.

Puloverul se tricotează după tiparul de bluză cu pensă la subraţ.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

228
Model 3 – Pulovere

Acest motiv este potrivit pentru un pulover tricotat


cu fire în 3 culori: negru, gri şi alb.

În jurul gîtului are un guler dublu, ridicat pe gît şi se închide cu un fermoar pe umărul stîng.

Este tricotat cu punct de elastic ajurat cu 2 ochiuri pe faţă şi 1 ochi pe dos 2X1.

Acest pulover este potrivit pentru orice vîrstă.

Se tricotează după tiparul de bluză fără pensă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

229
Model 4 – Pulovere
Puloverul lucrat cu acest motiv se tricotează din 2 culori

(2 nuanţe de gri sau albastru, sau culori diferite) cu


punct de elastic cu dungi late.

În jurul gîtului are o bentiţă îngustă tricotată cu punct de elastic simplu 2X2.

Se închide cu un fermoar pe umăr.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

230
Model 5 – Pulovere

Un pulover cu garnituri formate din motivul


românesc este executat cu punct de jerseu. Restul puloverului este lucrat cu modelul următor:

După ce s-au lucrat din talie în sus 6 rînduri cu punct de jerseu, se începe modelul:

Rîndul 1: 6 ochiuri pe faţă, se împunge cu andreaua între al doilea şi al treilea ochi următor, se
scoate firul şi se lasă pe andreaua dreaptă, se tricotează primul şi al doilea ochi pe faţă (firul scos
printre cele 2 ochiuri se lasă suficient de lung ca să se poată aşeza frumos).

Rîndul 2: ochiul suplimentar format în primul rînd se tricotează împerună cu ochiul de alături.

Urmează 6 rînduri pe faţă lucrate cu punct de jerseu.

Rîndul 9: 2 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi începe modelul: se împunge andreaua între al
doilea şi al treilea ochi, se scoate firul, se tricotează ochiul întîi şi al doilea premergător, 6 ochiuri
pe faţă.

Rîndul 10: ochiul suplimentar format în rîndul anterior se tricotează împreună cu ochiul de
alături.

Pentru executarea acestui pulover se foloseşte tiparul de bluză cu pensă la subraţ şi tiparul de
mînecă scurtă.

Garnitura de pe platcă şi de pe mîneci o poate forma după un model românesc.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

231
Model 6 – Pulovere
Aceste motive pentru un pulover sînt lucrate în 2 culori (alb cu negru, roşu cu negru etc.). Faţa

întreagă este încrustată cu motiv românesc, care se


lucrează cu punct de jerseu.

Mînecile şi spatele sînt lucrate cu punct de elastic cu spinişori, iar gulerul, manşetele şi cordonul
din talie sînt lucrate cu punct de semielastic.

Puloverul are în jurul gîtului un guler lat care se răsfrînge şi se închide cu un fermoar în mijlocul
spatelui.

Tiparul după care se lucrează este cel de bluză dreaptă fără pensă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

232
Model 7 – Pulovere

Puloverul lucrat cu acest motiv are partea din faţă


lucrată în benzi colorate încrustate cu motive româneşti.

Benzile albe sînt lucrate cu modelul prezentat, cu fire negre.

Benzile gri sînt lucrate cu diverse figurine, tot cu fire negre.

Punctul folosit la executarea modelului, ca şi a întregului pulover este punctul de jerseu.

În jurul decolteului are o bentiţă care se ridică pe gît şi se închide în mijlocul feţei.

Bentiţa de la guler, manşetele şi cordonul sînt lucrate în punct de semielastic 1X1.

Puloverul este tricotat după tiparul de bluză fără pensă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

233
Model 8 – Pulovere
Modelul aceta se lucrează pe un pulover negru cu platcă şi mînecile încrustate cu motivul
românesc.

Acest model este lucrat cu fire albe sau o culoare la alegere, cu punct de jerseu.

În mijlocul feţei are fentă închisă cu nasturi.

Gulerul şi manşetele sînt lucrate cu fire albe cu punct leneş.

Cordonul din talie este tricotat cu punct de elastic simplu 2X2.

Puloverul este lucrat după tiparul de bluză cu pensă la subraţ.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

234
Model 9 – Pulovere
Puloverul lucrat cu acest model are partea din faţă încrustată cu motivul românesc din figură,
lucrat cu punct de jerseu.

Decolteul este larg, ascuţit în mijlocul feţei unde se închide cu o fentă butonată.

Manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

Tricotarea puloverului se face după tiparul de bluză simplă fără pensă şi cu decolteu ascuţit.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

235
Model 10 – Pulovere
Puloverul lucrat cu acest model are partea din faţă lucrată cu romburi din motivul prezentat.

În jurul gîtului are o bentiţă care se închide în mijlocul feţei.

Bentiţa din jurul gîtului, manşetele şi cordonul sînt lucrate cu punct de elastic simplu 2X2.

Restul puloverului, inclusiv faţa, este tricotat cu punct de jerseu.

Puloverul este lucrat după tiparul de bluză simplă fără pensă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

236
Model 11 – Pulovere

Un pulover foarte potrivit pentru călătorie, se poate lucra cu o plătcuţă


formată din motivul românesc din figură, ce se prelungeşte pe mîneci şi care dă o notă originală
puloverului.

Este lucrat în întregime cu punct de jerseu, exceptînd bentiţa din jurul gîtului, manşetele şi
cordonul, care sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

Se foloseşte tiparul de bluză simplă cu pensă la subraţ.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

237
Model 12 – Pulovere
Puloverul lucrat cu acest model este potrivit pentru persoane tinere.

Este lucrat pe fond negru, încrustat cu o combinaţie de motive româneşti, care în ansamblu dau un
aspect frumos.

Manşetele, cordonul şi gulerul care se răsfrînge în jurul gîtului sînt lucrate cu punct de elastic
simplu 2X2.

Puloverul se tricotează după tiparul de bluză simplă, fără pensă.

Se încheie cu fermoar pe linia de umăr.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

238
Model 13 – Pulovere

Acest model se lucrează pe un pulover alb, cu


motive româneşti executate cu fire de culoare neagră sau altă culoare contrastantă.

Gulerul este înalt, se răsfrînge în jurul gîtului şi se închide cu fermoar pe linia de umăr.

Manşetele şi cordonul din talie sînt foarte late şi sînt tricotate cu punct de elastic simplu 2X2.

Restul puloverului este lucrat cu punct de jerseu.

Se tricotează după tiparul de bluză simplă cu pensă la subraţ.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

239
Model 14 – Pulovere
Un pulover deosebit de original, se poate lucra cu modelul din figură.

Faţa este lucrată din 2 culori cu motive româneşti.

Pe fondul negru motivele sînt executate cu fire albe şi invers pe partea cu fondul alb.

Punctul folosit este punctul de jerseu.

Bentiţa din jurul gîtului, spatele, mînecile şi cordonul sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

240
Model 15 – Pulovere

Acest model se lucrează pe un pulover negru, cu faţa lucrată pe fond alb.

Motivele româneşti sînt tricotate cu fire negre, cu punct de jerseu.

Motivele încrustate sînt prezentate în figură.

În mijlocul feţei are o fentă ce se închide cu nasturi. În jurul gîtului are o bentiţă care, împreună cu
manşetele, se lucrează cu punct de semielastic 1X1.

Restul puloverului se tricotează cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

241
Model 16 – Pulovere
Cu acest model se lucrează un pulover pentru munte. Fondul este alb încrustat cu dungi negre

verticale.

Pentru garnitura din faţă şi de pe mîneci se foloseşte modelul prezentat.

Particularitatea acestui pulover constă în faptul că tricotarea nu se începe în mod obişnuit, de la


talie în sus, ci se începe de pe linia de subraţ, aşa cum se vede şi din executarea motivului, ca să se
poată obţine liniile drepte pe orizontală şi linii crestate pe verticală.

Gulerul şi manşetele sînt late şi se răsfrîng. Împreună cu cordonul, ele sînt tricotate cu fire negre
cu punct de semielastic 1X1.

De observat este faptul că pe mîneci, la montat, se face cîte o cută deoparte şi de alta a umărului.
Tricotarea lor se începe de pe linia de subraţ a mînecii şi nu de la manşetă, ca de obicei. Aceasta se
face din motivul menţionat mai sus.

Manşetele, cordonul şi gulerul se tricotează separat.

Puloverul se lucrează după tiparul de bluză simplă, fără pensă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

242
Model 17 – Pulovere

Acest model este frumos pentru un pulover lucrat cu


punct de elastic cu relief care se mulează perfect pe corp.

Pe piept şi pe mîneci prezintă o garnitură formată din motivul românesc din figură, care
conturează o platcă prelungită peste mîneci. Pentru tricotarea acetei plătcuţe se foloseşte punctul
de jerseu şi fire de culoare contrastantă.

Gulerul, manşetele şi cordonul sînt lucrate cu punct de semielastic.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

243
Model 18 – Pulovere
Reprezintă un pulover larg şi lung pînă peste şolduri. Decolteul este lung, semipătrat şi mărginit cu

un guler lat.

Gulerul şi manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic. Restul puloverului se lucrează astfel:

Rîndul 1: 1 ochi nelucrat, 1 ochi pe dos.

Rîndul 2: se lucrează aşa cum cad ochiurile pe andrea, adică 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Repetînd aceste rînduri se obţine aspectul unui semielastic cu ochiuri mari pe faţă.

Mîneca este trei sferturi.

Se lucrează după tiparul de bluză dreaptă, fără cambrură în talie şi fără pensă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

244
Model 19 – Pulovere

Un pulover din lînă groasă, cu guler înalt, răsfrînt, încheiat în mijlocul


spatelui.

Gulerul, manşetele şi marginea gulerului sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

Restul puloverului se lucrează astfel:

Rîndul 1: 6 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: se tricotează ochiurile aşa cum apar pe andrea, 2 ochiuri pe
faţă, 6 ochiuri pe dos.

Rîndul 3 şi 5: 6 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 7: în primul grup de 6 ochiuri pe faţă se trec primele 3 ochiuri pe o andrea de rezervă, se
lasă în faţa lucrului, se tricotează pe faţă următoarele 3 ochiuri, apoi tot pe faţă se tricotează cele 3
ochiuri lăsate pe andreaua de rezervă. Urmează 2 ochiuri pe dos, 6 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe
dos. Se repetă modelul, iar pe faţa lucrului torsade la cîte un grup de 6 ochiuri, care alternează cu
un grup de 6 ochiuri fără torsade.

Rîndul 9 şi 11: 6 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, aşa cum apar pe andrele.

Rîndul 13: se fac torsadele la grupurile cu 6 ochiuri fără torsade, procedînd la fel cu rîndul 7. Pe
faţă apare un joc de torsade.

Rîndul 15: aşa cum apare pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 6 ochiuri pe dos.

Aceste 15 rînduri se repetă, alternînd rîndurile, aşa cum se arată.

245
Model 1 – Jachete sport
Această jachetă uni, închisă cu nasturi în mijlocul feţei pînă la gît. În jurul gîtului are o bentiţă
dublă, iar umerii au epoleţi, împletiţi din şiret tricotat.

Aceeaşi garnitură se prezintă şi pe buzunar.

Marginea jachetei, bentiţa de la guler şi manşetele sînt tricotate cu punct de semielastic 1X1, iar
restul jachetei se tricotează cu punct de jerseu răsucit.

Se lucrează după tiparul de jachetă dreaptă cu pensă la subraţ.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

246
Model 2 – Jachete sport
O jachetă tinerească cu guler lat, mărginit cu franjuri grupate. Se închide cu nasturi în mijlocul
feţei. Marginea jachetei, fenta şi manşetele se lucrează cu punct de semielastic. Restul jachetei se

lucrează astfel:

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: 1 jeteu, 1 ochi pe dos se scoate fără să se lucreze, 1 ochi pe
faţă.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 1 ochi se tricotează împreună cu jeteul pe faţă.

Rîndul 5: 1 ochi pe dos, 1 ochi se tricotează împreună cu jeteul pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi se
tricotează împreună cu jeteul pe faţă, 1 ochi pe dos, 3 ochiuri trase, care se lucrează astfel: 1 jeteu,
1 ochi se tricotează împreună cu jeteul pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi se tricotează împreună cu
jeteul pe faţă şi se trag toate cele 3 ochiuri realizate prin jeteu.

Rîndul 7: 1 ochi pe dos, 1 ochi se tricotează împreună cu jeteul pe faţă.

Rîndul 9: 1 ochi pe dos, 3 ochiuri trase, 1 ochi pe dos, 1 ochi se tricotează împreună cu jeteul.

Rîndul 11 şi 13: 1 ochi pe dos, 1 ochi se tricotează împreună cu jeteul pe faţă.

Se repetă modelul începînd cu rîndul 5.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

247
Model 3 – Jachete sport

O jachetă dreaptă, cu guler şal, închisă în mijlocul feţei. Manşetele


sînt răsfrînte. Gulerul şi manşetele se lucrează cu punct de elastic reiat, procedînd astfel:

Rîndul 1: (se începe pe dosul lucrului) 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos. Se repetă, iar ultimul ochi
trebuie să se lcureze pe faţă.

Rîndul 2: (pe faţa lucrului) 1 ochi pe dos, ochiul următor se ridică din rîndul precedent, se
lucrează pe faţă. Se repetă, iar ultimul ochi trebuie să fie pe dos.

Restul jachetei se lucrează astfel:

Rîndul 1: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, luat din spate, iar firul care a fost în faţa ochiului ridicat
se aşează pe urmă în dosul lucrului.

Rîndul 3: 1 ochi nelucrat, luat din spate, iar firul care a fost în faţa ochiului se aşează înapoi, în
dosul lucrului; 1 ochi pe dos.

Rîndul 4: 1 ochi pe faţă, 1 ochi ridicat.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

248
Model 4 – Jachete sport
Este o jachetă uşor cambrată în talie, închisă în mijlocul feţei pînă la gît. În loc de guler, are o
bentiţă în jurul gîtului. Mînecile au manşetă lată. Marginea jachetei, fenta, benţile de la gît şi
manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic. Restul jachetei se lucrează cu punct de plasă,

astfel:

Rîndul 1: 1 ochi pe dos, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 ochi scos cu jeteu, se mai scoate din nou cu 1 nou jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 1 ochi scos cu 2 jeteuri, se scoate din nou cu 1 jeteu.

Rîndul 4: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează împreună cu acestea pe
faţă.

Rîndul 5: 1 ochi scos împreună cu jeteul, se scoate din nou cu 1 jeteu, 1 ochi pe dos.

Rîndul 6: 1 ochi scos cu 2 jeteuri se scoate din nou cu 1 nou jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 7: 1 ochi scos cu 3 jeteuri se tricotează pe dos, 1 jeteu, 1 ochi se scoate nelucrat.

Modelul se repetă de la rîndul 2.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

249
Model 5 – Jachete sport

Această jachetă se tricotează cu fire groase. Linia este dreaptă, depăşind


talia şi are mînecile raglan. În faţă are un decolteu ascuţit şi se închide cu nasturi în mijlocul feţei.

Benţile din jurul decolteului, fenta, manşetele şi marginea de jos a jachetei sînt lucrate cu punct
leneş.

Restul jachetei este lucrat cu punct de jerseu pe dos.

În faţă şi pe mîneci prezintă o garnitură din nervuri în relief cu 2 dungi brodate cu fire de culori
contrastante (combinaţia culorilor se face în funcţie de gust).

Nervurile se lucrează cu modelul următor:

Rîndul 1 şi toate rîndurile fără soţ: (pe dosul lucrului) se tricotează 3 ochiuri pe dos.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: (pe faţa lucrului) din cele 3 ochiuri se trasează mai întîi ochiul
al treilea peste celelalte două ochiuri şi se lucrează pe faţă, apoi se trasează ochiul al doilea peste
ochiul întîi şi se lucrează pe faţă, apoi se lucrează pe faţă ochiul întîi.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

250
Model 1 – Căciuli sport

Căciuliţa gen fes este cea mai potrivită pentru sport. Aceasta este
foarte simplu de executat.

Se montează pe andrele un număr de ochiuri corespunzător cu perimetrul capului.

Se tricotează o bandă lată de 10 – 12 cm simplă sau încrustată cu un model, apoi se împart


ochiurile în 4, 6 sau 8 grupe şi din dreptul lor se începe să se scadă, lucrînd împreună cîte 2
ochiuri. Ultimele ochiuri se trec cu ajutorul unui ac pe dosul lucrului, unde se întăresc.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.


P.S. Eu am lucrat modele de căciuli cu andrele circulare şi au ieşit foarte frumoase. E mai simplu,
pentru că de la început puteţi verifia forma căciulii.

251
Model 2 – Căciuli sport
O altă căciuliţă practică este căciuliţa olandeză, care se mai numeşte şi “căciuliţa cu urechiuşe”.

Pentru tricotarea acestei căciuliţe se montează un număr de ochiuri corespunzător cu perimetrul


capului.

Se lucrează pe rotund, pe 3 andrele, cu punct leneş.

După 20 rînduri, se începe să se scadă din 10 în 10 rînduri, tricotînd o dată cîte 2 ochiuri.

După ce s-a tricotat o bandă lată de 12 – 14 cm, se începe să se scadă în cerc, în 8 locuri, de
fiecare dată deasupra scăderii din rîndul precedent, avînd grijă ca partea de sus (fundul căciuliţei)
să fie neted, fără valuri.

Ultimele ochiuri se trec cu ajutorul unui ac pe dosul lucrului şi se întăresc.

În jurul cercului cu scăzături se poate face un cerculeţ simplu sau umplut cu vată sau fire groase de
lînă. Acest cerculeţ îi dă o formă frumoasă căciuliţei.

Urechiuşele, sau părţile laterale, se lucrează astfel:

Se montează 21 ochiuri şi se lucrează tot cu punct leneş. Se scade la cele 2 margini, lucrînd
împreună cîte 2 ochiuri. Această scăzătură se face la început de rînd, după ce s-au tricotat primele
4 ochiuri. În felul acesta marginile rămîn drepte şi frumoase.

Cele 2 urechiuşe se prind la marginile căciuliţei.

252
Model 3 – Căciuli sport

Un ansamblu deosebit de drăguţ format dintr-un pulover sport şi


căciuliţă tricotată cu lînă albă de angora.

Puloverul are mîneca raglan şi un guler lat.

Gulerul, marginea puloverului şi manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1. Restul
puloverului este lucrat cu punct de elastic în relief.

Căciuliţa are forma unui fes drept şi legat în vîrful capului cu un şnur cu ciucure.

Pentru tricotarea acestei căciuliţe se foloseşte firul dublu şi se montează un număr de ochiuri
corespunzător cu perimetrul capului şi se lucrează drept cu punct de elastic în relief, ca şi
puloverul.

Acest ansamblu este completat cu mănuşi din blană de iepure gri.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

253
Fulare
Fularele se înscriu în accesoriile îmbrăcămintei pentru sport. Ele pot fi uni, în dungi, cu modele
etc., iar dimensiunile sînt cam de 20 X 80 cm. Punctul cel mai indicat pentru tricotarea fularelor
este punctul leneş, care se mulează bine.

Fular cu dungi simple

Acest fular este încrustat cu dungi transversale de culoare contrastantă.

Se montează pe andrea un număr de ochiuri corespunzător lăţimii fixată şi se lucrează fondul cu


punct de elastic dublu, iar dungile cu punct leneş.

Elasticul dublu se lucrează astfel:

Se tricotează 1 ochi, se aşează firul în faţa ochiului următor, se tricotează ochiul, se aşează firul
înapoi.

Ochiurile se pot tricota pe faţă sau pe dos, de asta depinde dacă elasticul arată lucrat pe faţă sau pe
dos.

Se tricotează circa 7 cm, din culoarea de fond cu punct de elastic, apoi se tricotează cîte 2 rînduri
din culorile dungilor cu punct leneş. Această alternanţă se repetă pe tot fularul sau numai la
capetele fularului.

254
Fular şi căciuliţă

Un ansamblu foarte drăguţ, căciuliţa cu dungi diagonale şi fularul cu dungi transversale.

Ambele piese sînt lucrate cu fire bucle de nuanţe gri şi alb şi sînt tricotate cu punct leneş.

Modul de încrustare a dungilor atît la căciuliţă, cît şi la fular, dau o notă originală acestor piese.

Fularul cu model românesc

Acest fular, care împreună cu puloverul şi mănuşile constituie un ansamblu foarte fin se lucrează
cu lînă albastră pe fondul alb.

Atît fularul, cît şi puloverul sînt lucrate cu punct de jerseu. Capetele fularului au franjuri lungi.
Marginile puloverului, manşetele şi gulerul sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1.

Mănuşile sînt cu un singur deget şi sînt lucrate din lînă neagră cu dungi albe.

255
Mănuşi
Mănuşile, ca şi fularele completează îmbăcămintea sport. Ele pot fi drepte numai cu un singur
deget, sau făcute cu 5 degete. Se pot lucra simplu, cu model uni sau cu modele colorate.

Mănuşi cu 5 degete
Pentru tricotarea unei mănuşi pentru o măsură obişnuită se montează circa 100 ochiuri pe 4
andrele. Se lucrează cu punct semielastic cam 5 – 7 cm după cît de lată se stabileşte manşeta
mănuşii.

Se continuă încă 10 – 12 cm cu punct de jerseu (ochiuri pe faţă), după care se începe tricotarea
degetului mare.

Degetul mare. Se lucrează 12 ochiuri de pe andrea şi în continuare se mai adaugă încă 12 ochiuri
noi. Se împart toate cele 24 ochiuri pe 3 andrele şi se închid pentru a se lucra degetul.

Se lucrează cu punct de jerseu (ochiuri pe faţă) măsurîndu-se cît este de mare prima falangă a
degetului mare şi apoi se încep scăzăturile. Se fac 3 scăzături şi se repetă de 3 ori la fel. Urmează
un rînd cu 2 scăzături şi se face vîrful degetului cu 4 scăzături la fiecare rînd, de o parte şi de alta a
degetului.

Se reia lucrul de unde s-a întrerupt degetul mare, scoţîndu-se ochiuri noi din cele 12 ochiuri
adăugate pentru deget şi se continuă, lucrînd pe faţă, pînă în dreptul unde trebuie să se înceapă
degetul (se măsoară lungimea pe mînă).

Degetul al doilea. Se lucrează 9 ochiuri pe cîrlig, se adaugă în continuare 5 ochiuri noi (aceste
ochiuri dau lărgimea între degete şi închid degetul), se iau 9 ochiuri numărate de la capătul
andrelei vecine cu cea dintîi. Se lucrează drept, cît este lungimea celor 2 falange.

Degetul al treilea. Se lucrează în continuare 8 ochiuri pe andrea, se adaugă 4 ochiuri noi, se iau 7
ochiuri de pe andrea pentru partea degetului dinspre podul palmei, se scot 5 ochiuri noi din
ochiurile adăugate la degetul al doilea pentru intervalul dintre degetul mijlociu şi cel arătător. Se
lucrează drept cît este lungimea celor 2 falange.

Degetul al patrulea. Se lucrează 7 ochiuri de pe andrea, se adaugă 3 ochiuri noi pentru intervalul
dintre degetul inelar şi cel mic, 6 ochiuri de pe andrea şi se scot ochiuri noi din cele 4 ochiuri
adăugate la degetul al treilea. Se lucrează drept cît este lungimea celor 2 falange.

Degetul al cincilea. Se lucrează restul ochiurilor şi se scot 3 ochiuri din ochiurile adăugate la
degetul inelar. Se lucrează cît este lungimea celor două falange.

Scăzăturile pentru toate degetele se încep în dreptul falangei a treia, făcîndu-se 2 scăzături la cîte
3 rînduri, iar vîrful se execută ca la degetul mare.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

256
Model 1 – Mănuşi

Acest model prezintă o pereche de mănuşi cu motiv


românesc.

Manşetele mănuşilor sînt tricotate cu elastic lat - 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos (3X1).

Restul mănuşilor este tricotat cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

257
Model 2 – Mănuşi

Prezintă o pereche de mănuşi cu model ce reprezintă animale.

Pe partea dinspre palmă e un căţeluş, iar pe verso un cerb.

Manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic, iar restul mănuşii cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

258
Model 3 – Mănuşi
Aceste mănuşi sînt drepte, fără manşete.

Marginea este foarte îngustă şi lucrată cu punct de orez.

Restul mănuşii este lucrat cu punct de jerseu şi este încrustat cu model românesc.

Mănuşa cu un deget se lucrează la fel ca mănuşa cu 5 degete,


cu deosebire că are numai degetul cel mare. În locul celorlalte 4 degete se continuă drept.
Scăzăturile se fac din dreptul ultimei falange a degetelor.

Pe faţă (spre palmă) prezintă nişte dungi întretăiate de puncte albe, iar pe spate au un model lat.

Manşetele sînt lucrate cu punct de semielastic 1X1, iar restul mănuşii este lucrat cu punct de
jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 196

259
Model 4 – Mănuşi
Aceste mănuşi cu 1 deget au manşetele lucrate din lînă albă cu punct de semielastic 1X1, iar
restul mănuşii este lucrat cu punct de ciorap, cu fondul negru şi modelul cu fire albe.

Pe o parte modelul este aşezat în formă de şah, iar pe cealaltă parte are 3 motive mari de bordură.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

260
Model 5 – Mănuşi

Prezintă două modele de mănuşi cu un deget.

Unele au ca model figurine de animale, celelalte au ca model figurine de oameni.

Modelul a are manşeta lucrată cu punct de semielastic, din culoarea de fond a mănuşii.

Modelul b are manşeta lucrată cu acelaşi punct, însă prezintă o garnitură formată dintr-o dungă
albă la marginea manşetei şi alta la mijlocul ei.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

261
Model 6 – Mănuşi

Aceste mănuşi cu un deget sînt foarte frumoase, dacă


prezintă o combinaţie de modele pe manşete, pe deget şi pe mănuşi.

Fiecare parte reprezintă un model şi sînt tricotate cu punct de jerseu.

Marginea mănuşii este lucrată cu punct leneş.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

262
Model 7 – Mănuşi

Un ansablu format din fular, capişon şi mănuşi, lucrat în două culori,


alb şi negru.

Puloverul are fondul alb şi are faţa şi mînecile în întregime brodate cu modele româneşti. Gulerul
şi manşetele sînt late şi se răsfrîng, iar cordonul ete destul de lat. Ele se lucrează cu un punct de
semielastic 1X1, iar restul se lucrează cu punct de jerseu.

Capişonul reprezintă un dreptunghi lucrat cu lînă neagră, iar pe trei laturi (2 mici şi 1 mare) o
garnitură albă. Modelul este foarte simplu, deoarece se lcurează cu punct simplu. La capetele
dreptunghiului la circa 10 – 12 cm de la margine se fac cîteva anouri prin care se trasează un şnur,
cu care se leagă capişonul sub bărbie.

Pentru obţinerea capişonului se îndoaie dreptunghiul în două pe lăţime şi se încheie pe latura mare
care a fost fără model.

Mănuşile sînt cu un deget şi brodate pe partea din afară. Partea dinspre palmă şi deget, ca şi
manşeta sînt lucrate cu lînă neagră. Mănuşa este lucrată cu punct de jerseu şi manşeta cu punct
de semielastic.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

263
Ciorapi
Ciorapii pentru sport se fac trei sferturi sau scurţi, cunoscuţi şi sub numele de şosete.

Se lucrează pe 5 andrele. Ochiurile se pun pe 4 andrele şi cu cea de a cincea andrea se lucrează.


Numărul ochiurilor variază după grosimea firului şi după lungimea ciorapului.

Se începe cu partea de sus, tricotîndu-se 3-4 cm pentru un ciorap trei sferturi, fără manşetă sau 8-
10 cm pentru un ciorap cu manşetă, cu punct de elastic 2X2, sau un alt model care să formeze
manşeta şosetei. Se poate continua cu punct de elastic sau cu punct de jerseu, după model.
Pentru ciorap se lucrează drept, măsurînd după picior, pînă unde gamba piciorului începe să se
subţieze, apoi se încep scăzăturile. Aceste scăzături se fac numai la 2 din cele 4 cîrlige, mereu
aceleaşi, cîte una pe o andrea, la distanţă de 4 ochiuri între scăzături. Se fac 8 rînduri cu 16
scăzături, socotite cîte 2 la fiecare rînd. Numărul scăzăturilor variază după grosimea şi forma
piciorului.

După ce s-au făcut scăzăturile necesare, se mai lucrează cîţiva cm în linie dreaptă, măsurînd pe

picior, apoi se începe călcîiul.

Pentru a începe călcîiul se înşiră pe aţă ochiurile de la cele 2 andrele ce vin în dreptul scăzăturilor
şi se fixează de ciorap la ambele capete. Se lucrează apoi ochiurile de pe celelalte două andrele, iar
cînd se ajunge în dreptul ochiurilor înşirate pe aţă, se apucă firul dintre ochiuri, fără a înmulţi
numărul de ochiuri şi se lucrează pînă la capăt, continuînd apoi mai departe cam 2 cm. Se încep
apoi scăzăturile. Ele se fac la 2 andrele opuse, care cuprind scăzăturile de la ciorap, procedînd
astfel: se fac 3 scăzături cu 3 rînduri drepte între ele, 3 scăzături cu 2 rînduri drepte între ele, 3
scăzături cu cîte 1 rînd între ele, iar restul fără nici un rînd, drept între ele. Se continuă astfel pînă
rămîn 4 ochiuri pe andrea. Se trec toate ochiurile pe 2 andrele şi se încheie călcîiul. Pentru a
începe talpa se deşiră aţa cu grijă şi se înşiră ochiurile pe cele 4 cîrlige. Se continuă lucrul pentru
talpă.

264
Călcîiul se mai poate tricota şi după altă variantă, procedînd astfel:

Cu cele 2 andrele, care cuprind scăzăturile de la gambă se lcurează o bucată dreaptă, care va forma
călcîiul. Lungimea aceste fîşii se calculează astfel: se adună numărul ochiurilor de pe amîndouă
cîrligele şi se împarte la 3. Rezultatul obţinut indică numărul rîndurilor ce vor forma fîşia de la
călcîi.

Pentru a se forma rotunjimea călcîiului se procedează astfel: de la marginea fiecăreia din cele 2
andrele se numără cîte 12 ochiuri (numărul variază după grosimea firelor). Aceste ochiuri nu se
mai lucrează, ci servessc numai pentru scăzături. Se procedează astfel:

Rîndul 1: se lucrează toate ochiurile de pe prima andrea, iar de pe andreaua a doua se lucrează
atîta pînă rămîn 12 ochiuri pînă la margine, terminînd cu o scăzătură.

Rîndul 2: se întoarce lcurul, se lucrează ochiurile toate de pe andrea, se trece la a doua andrea şi
se încheie cu o scăzătură, lăsînd 12 ochiuri pe andrea nelucrate.

Rîndul 3: se întoarce lucrul şi se lucrează ochiurile, terminîndu-se cu scăzătura deasupra celei


precedente, lăsînd pe andrea 11 ochiuri nelucrate.

Se întoarce lucrul şi se continuă astfel pînă se scad toate ochiurile lăsate la marginea andrelelor
nelucrate şi care au servit, după cum s-a arătat, numai pentru scăzături.

Dacă se presupune că pe andrea au fost 18 ochiuri, după ce s-au terminat scăzăturile, rămîn 6
ochiuri pe fiecare andrea. Pentru determinarea călcîiului şi continuarea tălpii e nevoie să se adauge
ochiurile şi anume: pe cele 2 andrele cu care s-a lucrat călcîiul e necesar să se afle numărul de
ochiuri iniţial. În acest scop se scade cîte 1 ochi la fiecare rînd de pe marginea fîşiei drepte care
serveşte drept călcîi. În felul acesta se completează numărul necesar de ochiuri. Se continuă apoi
lucrul cu 4 andrele formîndu-se talpa. Se lucrează cît se cere măsurînd pe picior pînă în dreptul
degetului mic. Se încep apoi scăzăturile pentru vîrf.

Vîrful. Scăzăturile pentru vîrful ciorapului se încep în aceeaşi direcţie cu călcîiul, procedînd astfel:
se încep scăzăturile (2 ochiuri lucrate împreună), 2 ochiuri drepte, o scăzătură şi se termină toate
ochiurile de pe andrea. Se începe cu ochiurile de pe andreaua următoare, la care înainte de a se
termina ultimele 2 ochiuri, se face iar o scăzătură. Cele 2 andrele următoare se lucrează la fel.
Scăzăturile sînt cuprinse între 4 ochiuri drepte şi se continuă astfel:

1 rînd cu scăzătură, 4 rînduri drepte, repetat de 3 ori, apoi 1 rînd cu scăzături, 3 rînduri drepte,
repetat de 3 ori, apoi 1 rînd cu scăzătură, 2 rînduri drepte, repetat de 3 ori. Urmează apoi
scăzăturile la fiecare rînd, pînă mai rămîn 8 ochiuri, cu care se încheie ciorapul.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

265
Şosete

Şosetele sînt ciorapi scurţi, pînă mai sus de gleznă.


Ele pot fi cu marginea simplă, sau cu manşetă care se răsfrînge.

Modul de executare se aseamănă cu cel al ciorapului.

Tricotarea şosetelor începe de la manşete, care pot fi lucrate cu punct de elastic, punct de orez,
punct leneş sau cu diverse modele în culori. După tricotarea manşetei, care variază între 10-12
cm, se începe şoseta prorpiu-zisă. Aceasta se poate tricota fie cu punct de jerseu, cu punct de
elastic, uni sau încrustată cu dungi sau modele colorate. Cînd se ajunge în dreptul călcîiului se
procedează întocmai ca la ciorapi. De asemenea, talpa şi vîrful se lucrează la fel.

Tricotarea ciorapilor şi a şosetelior se poate face şi cu modele ajurate, sau cu modele în relief.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

266
Model 1 – Ciorapi
Reprezintă o pereche de ciorapi trei sferturi, lucraţi cu punct de ciorapi în diagonală. În partea de
sus ciorapii au o margine tricotată cu punct de semielastic 1X1.

Călcîiul este tricotat cu punct de orez, iar gamba prezintă 4 dungi drepte lucrate tot cu punct de
jerseu drept. Acet model se realizează astfel:

După ce s-a tricotat elasticul se încep benzile drepte procedînd astfel:

Se alege o andrea şi se notează cu 1. La sfîrşitul ei se scad penultimele ochiuri, iar ultimul se


lucrează drept.

La începutul andrelei următoare (nr. 2) se tricotează un ochi drept şi se scad următoarele.

La sfîrşitul andrelei nr. 2 se tricotează 2 ochiuri în penultimul ochi, iar ultimul ochi se tricotează
drept.

La începutul andrelei nr. 3 se lucrează drept primul ochi, iar în al doilea se lucrează încă un ochi
(se înmulţeşte).

La sfîrşitul cele de a treia andrea se scad penultimele 2 ochiuri, iar ultimul se lucrează drept.

La începutul andrelei nr. 4 se lucrează primul ochi drept, iar următoarele 2 ochiuri se scad. La
sfîrşitul celei de a patra andrea se lucrează 2 ochiuri în penultimul ochi, iar ultimul ochi se
lucrează drept.

La începutul primei andrele se lucrează 1 ochi drept, iar în următorul ochi se lucrează 2 ochiuri.

Această alternanţă de ochiuri înmulţite şi scăzute dă linia diagonală a ochiurilor care formează
fondul, iar ochiurile drepte formează dungile de pe ciorap.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

267
Model 2 – Ciorapi
Aceşti ciorapi trei sferturi pentru sport sînt lucraţi cu modelul arătat, lucrat în partea din faţă a
ciorapului.

Partea de sus a ciorapilor are o bordură cu colţuri lucrate.

Modelul românesc este lucrat cu fire contrastante cu fondul, cu punct de jerseu, restul ciorapului
pînă la călcîi este lucrat cu punct de elastic răsucit.

Călcîiul şi talpa ciorapului sînt lucrate cu punct de jerseu.

Modelul românesc se continuă pînă în punctul unde încep scăzăturile pentru vîrf.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

268
Model 3 – Ciorapi
Aceşti ciorapi pentru schi sînt tricotaţi cu model ajurat. Sînt lungi pînă deasupra genunchilor.
Marginea de sus este îngustă şi lucrată cu punct de semielastic 1X1. Restul ciorapilor e lucrat cu
ajur, în felul următor:

Se pune pe cele 4 andrele un număr de ochiuri divizibil cu 8 şi se împart egal.

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar
peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 2 ochiuri pe faţă, 1 jeteu. Se continuă modelul, avînd
grijă să se termine rîndul cu 1 jeteu.

Rîndul 2: 2 ochiuri pe faţă la început de rînd (la prima andrea de la care s-a început modelul),
apoi se începe modelul: 1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar pete
ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă. Se repetă modelul,
iar rîndurile se termină cu 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 3: 3 ochiuri pe faţă la început de rînd, apoi începe modelul: 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2
ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat, 1 jeteu, 5 ochiuri pe faţă.
Se repetă modelul, iar rîndul se sfîrşeşte cu 1 jeteu, 2 ochi pe faţă.

Rîndul 4: 2 ochiuri lucrate împreună la început de rînd, urmează apoi modelul: 2 ochiuri pe faţă, 1
jeteu, 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste
ochiul obţinut se trece ochiul nelucrat. Se repetă modelul. Se sfîrşeşte rîndul 1 jeteu, 1 ochi pe faţă,
1 jeteu, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună.

Rîndul 5: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, apoi modelul: 1 ochi pe faţă, 1 jeteu, 3 ochiuri pe
faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună peste ochiul obţinut se trece ochiul
nelucrat. Se repetă şi se sfîrşeşte rîndul cu 1 jeteu, 3 ochiuri pe faţă 1 jeteu, 2 ochiuri lucrate
împreună.

Rîndul 6: 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă la început de rînd, apoi modelul: 1 jeteu, 5 ochiuri pe
faţă, 1 jeteu, 1 ochi nelucrat, 2 ochiuri lucrate împreună, iar peste ochiul obţinut se trece ochiul
nelucrat. Se repetă modelul şi se termină rîndul cu 1 jeteu, 6 ochiuri pe faţă. Aceste 6 rînduri se
repetă.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

269
Model 4 – Ciorapi
Prezintă un ansamblu format din căciuliţă, şosete şi mănuşi lucrate cu aceeaşi garnitură formată
din 2 culori contrastante (alb şi negru).

Toate piesele se lucrează cu 5 andrele.

Rîndul 1 şi 3: toate ochiurile pe faţă, culoare, lînă albă.

Rîndul 2: toate ochiurile pe dos cu lînă albă.

Rîndul 4: cu lînă albă, 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, lăsînd firul în spatele ochiului. Se repetă.

Rîndul 5: toate ochiurile pe dos cu lînă neagră.

Rîndul 6: toate ochiurile pe faţă cu lînă neagră.

Rîndul 7: toate ochiurile pe dos cu lînă neagră.

Rîndul 8: cu lînă neagră, 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi nelucrat, lăsînd firul prin spatele ochiului.

Aceste 8 rînduri se repetă.

Restul se lucrează cu punct de jerseu.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

270
Model 1 – Papuci

Reprezintă un papuc cu manşetă şi montat pe talpă.


În jurul tălpii are un burleu care mărgineşte frumos papucul.

Se lucrează cu punct de orez, iar manşeta cu punct de elastic 2X2 şi se lucrează pe 2 andrele,
mari.

Pentru o persoană care poartă încălţăminte nr. 37 se montează pe andrele 18 ochiuri. Se tricotează
cu punct de orez 46 rînduri, executînd din 4 în 4 rînduri cîte o creştere, în urma căreia se vor
obţine 36 ochiuri pe andrea. Se tricotează 2 rînduri, după lungimea piciorului. Se împart cele 36
ochiuri în 3 grupe de cîte 12 ochiuri.

Cu primele 12 ochiuri se lucrează 30 rînduri şi se încheie rîndurile.

A doua grupă de 12 ochiuri se trece pe o andrea de rezervă.

Cu a treia grupă de 12 ochiuri se lucrează tot 30 de rînduri şi se încheie ochiurile. Se cos cele 2
fîşii de 30 ochiuri.

Se începe lucrul cu 5 andrele. Se iau pe o andrea cele 12 ochiuri lăsate pe andreaua de rezervă, iar
cu celelalte 3 andrele se ridică 32 de ochiuri de pe marginile celor 2 fîşii cusute, împreună. Se
tricotează rotund şi se creşte cîte 1 ochi la 10 ochiuri, ca să se ajungă la numărul de 48 ochiuri. Cu
cele 48 ochiuri se tricotează 15-20 rînduri cu punct de elastic 2X2. Se încheie ochiurile la
marginea elasticului.

Pe marginea papucului se ridică circa 90-95 ochiuri, după nevoie, şi se lucrează cu punct de orez
3-4 rînduri. Se încheie larg ultimul rînd. Această bentiţă formează un buret care ascunde montajul
tălpii.

Talpa se face din postav, fetru sau o piele mai subţire. Se coase împrejur cu un fir de aţă solid.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

271
Model 2 – Papuci
Aceşti papuci se lucrează cu talpă cu tot şi apoi sînt montate tălpi de postav sau fetru.

Se lucrează rotund, cu 5 andrele. Se montează pe 4


andrele un număr de ochiuri corespunzător măsurii gleznei piciorului.

Se lucrează o bentiţă cu punct leneş formată dintr-o dungă neagră, o dungă albă şi apoi iar o
dungă neagră. Se lucrează apoi cîteva rînduri cu punct de semielastic din fire negre şi albe
obţinîndu-se dungi verticale, formînd o mică manşetă. După această manşetă se face călcîiul scurt
şi apoi se lucrează laba piciorului întreagă, cu model pe partea de deasupra. Vîrful prezintă un colţ
pe faţă şi se lucrează cu lînă neagră.

Tot papucul, în afară de manşetă, se lucrează cu punct de jerseu.

Aceşti papuci se pot încălţa şi peste ciorapi în bocanci pentru sport.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

272
Costum de baie

Costumul de baie este alcătuit din chiloţi şi sutien. Întreg costumul este
tricotat cu punct de jerseu şi este brodat cu un motiv marin.

Chiloţii sînt formaţi din 2 părţi, faţă şi spate.

Partea din faţă se lucrează astfel:


Se montează pe andrele un număr de ochiuri corespunzător măsurii de grosime a taliei. Cu acest
număr de ochiuri se lucrează un elastic dublu pe lăţime de 4-5 cm. Se împarte apoi în 2 numărul
ochiurilor de pe andrea şi, în dreptul acestui punct, de o parte şi de alta a unui ochi se sfîrşeşte cîte
1 ochi la rîndurile lucrate pe faţă. Se lucrează astfel pînă se realizează o margine de 20 cm (aceasta
este marginea de pe şold). În această direcţie înmulţirea ochiurilor pe linia de mijloc începe chiar
în ochiul din mijloc, iar celelalte ochiuri, de o parte şi de alta a ochiului din mijloc, se lucrează cu
punct de semielastic 1X1. Se lucrează astfel circa 5 cm, apoi înmulţim cîte 1 ochi la dreapta şi la
stînga ochiului din mijloc, unde se formează un clin triunghiular.

Se încheie apoi ochiurile elasticului ce formează piciorul de o parte şi de alta a clinului, care este
tricotat pe jumătate.

În rîndul următor se montează la dreapta şi la stînga clinului tot atîtea ochiuri cîte s-au încheiat şi
se începe tricotarea părţii din spate.

Spatele: se tricotează elasticul pentru picior de o parte şi alta a clinului unde se fac şi scăzăturile,
cîte 1 ochi pe faţă, pînă cînd clinul devine rombic, iar bentiţa piciorului s-a terminat.

Cu rîndul următor se lucrează drept, iar în mijlocul spatelui, de o parte şi de alta a ochiului din
mijloc se face cîte o scăzătură pe faţa lucrului.

Se continuă lucrul pînă devine la fel cu faţa. Se termină spatele cu un elastic dublu, ca şi la faţă. Se
încheie pe şolduri.
273
Pe partea dreaptă a feţei, deasupra liniei piciorului, se face o broderie.

În talie se introduce sub elastic un şnur care se înnoadă în mijlocul feţei.

Sutienul este format din 2 părţi identice ale feţei şi cordonul. Pentru tricotarea unei părţi se
montează circa 135 ochiuri de lînă subţire, pentru o persoană care are grosimea bustului 90-94 cm.

Rîndul 1: se tricotează 44 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri tricotate împreună, mutînd primul şi al doilea
ochi, astfel ca cel de al doilea ochi să fie deasupra.

Rîndurile lucrate pe dosul lucrului: toate ochiurile se lucrează pe dos.

13 rînduri lucrate pe faţă: se sporeşte 1 ochi la fiecare început de rînd, se scad 3 ochiuri deasupra
celor scăzute în rîndul precedent, mutînd primul şi al doilea ochi astfel ca cel de al doilea ochi să
fie deasupra, iar la sfîrşitul rîndului se face o scăzătură lucrînd 2 ochiuri împreună.

După cele 13 rînduri se lucrează 6 cm începînd rîndul pe faţă cu marginea dreaptă (nu se mai
sporeşte), se scad cele 3 ochiuri deasupra celor precedente şi se termină rîndul cu o scăzătură (2
ochiuri lucrate împreună).

După tricotarea celor 6 cm rămîn pe andrea 52 ochiuri, cîte 26 ochiuri de o parte şi de alta a
scăzăturii cu 3 ochiuri. Aceste ochiuri se trec pe 2 andrele şi se încheie împreună începînd de la
margine şi terminînd la scăzătură. În felul acesta s-a lucrat o parte a feţei sutienului.

Partea a doua se lucrează la fel şi apoi se unesc între ele pe linia celor 13 rînduri cu ochiuri
adăugate. Colţul format prin scăzătura de 3 ochiuri indică locul unde se prind beretele formate
dintr-un şnur.

Pe partea stîngă a sutienului se face aceeaşi broderie ca la chilot.

Pentru tricotarea cordonului se montează pe andrea circa 50-60 ochiuri şi în continuare se scot
ochiuri pe faţă din marginea de jos a sutienului, apoi se montează în continuare încă 50-60 ochiuri
şi apoi se lucrează 4 rînduri cu punct de jerseu, 1 rînd pe dos şi apoi iar 4 rînduri cu punct de
jerseu pentru tivirea cordonului. Marginile cordonului se tivesc cu punct ascuns, iar cordonul
sutienului se înnoadă în mijlocul spatelui.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

274
275
Copii – Pieptăraşe

Pieptăraşul pentru copii sub 1 an are mînecuţă, care poate fi cu sau fără manşetă, şi un guleraş
rotund.

Tiparul acestui pieptăraş se aseamănă în linii generale cu tiparul de cămăşuţă al noului născut, şi
se construieşte după măsuri fixe.
Măsurile sînt stabilite pentru 3 vîrste, repectiv 3 mărimi, şi anume:

Mărimea I: pînă la 3 luni.


Mărimea II: de la 3 la 7 luni.
Mărimea III: de la 7 la 12 luni.

276
Măsurile, în cm, stabilite pentru cele 3 mărimi sînt:

Tiparul de pieptăraş. Desenarea cadrului. Ca să desenăm acest tipar, ne folosim de un cadru.


Construim deci, în partea stîngă a hîrtiei, un unghi drept cu laturile nedefinite, al cărui vîrf îl
însemnăm cu litera A.
Linia de lungime a pieptăraşului o stabilim măsurînd din punctul A în jos, pe linia verticală,
lungimea pieptăraşului, unde însemnăm punctul stabiliti cu litera B. Din punctul B desenăm spre
dreapta o linie orizontală, pe o distanţă oarecare.

Linia de lărgime a pieptăraşului o stabilim măsurînd din punctul A şi B spre dreapta, pe liniile
orizontale, lărgimea pieptăraşului minus 2 cm. Punctul stabilit pe linia orizontală A îl însemnăm
cu litera C, iar punctul stabilit pe linia orizontală B îl însemnăm cu litera D. Unim apoi, printr-o
linie verticală, punctul C cu punctul D, formînd astfel un cadru dreptunghiular, în interiorul căruia
vom desena tiparul de pieptăraş.

Înainte de a trece la desenarea tiparului, vom desena liniile ajutătoare, care ne vor ajuta la
desenarea tiparului de pieptăraş.

Prima linie ajutătoare. Aceasta este linia verticală care separă tiparul părţii din faţă de cel din
spate şi care reprezintă linia de subraţ. Această linie o construim, măsurînd din punctul A spre
dreapta, pe linia orizontală, 1/2 din distanţa A – C, plus 1 cm. Punctul stabilit pe linia orizontală A
îl însemnăm cu litera E. Din acest punct ducem o linie verticală, punctată, pînă la linia orizontală
B. Se dă acest plus de 1 cm la jumătate din lărgimea pieptăraşului, întrucît partea din spate este
mai largă decît partea din faţă cu 1 cm.

Prin desenarea liniei verticale E s-a despărţit cadrul dreptunghiular A B C D în 2 părţi. Partea din
stînga, care este mai mare, este destinată părţii din spate, iar partea din dreapta este rezervată părţii
din faţă a tiparului de pieptăraş.

A doua linie ajutătoare. Aceasta este linia orizontală care va indica înclinarea liniei de umăr.
Desenăm această linie, măsurînd din punctul A în jos, pe linia verticală, 1/10 din distanţa A – B
plus 0,5 cm. Punctul stabilit îl însemnăm cu litera F. Din punctul F ducem spre dreapta o linie
orizontală, punctată, pînă la linia verticală C.

Punctul de întretăiere a liniei orizontale F cu linia verticală E îl însemnăm cu litera G.


277
A treia linie ajutătoare. Aceasta este linia orizontală care va indica punctul de adîncime al
răscroiturii braţului. Această linie o măsurăm, măsurînd din punctul A în jos, pe verticală, 1/2 din
distanţa A – B. Locul stabilit îl însemnăm cu litera H. Din punctul H ducem spre dreapta o linie
orizontală, punctată, pînă la linia verticală C. Punctul de întîlnire al liniei orizontale H cu linia
verticală E îl însemnăm cu litera I.
După ce am desenat liniile ajutătoare trecem la desenarea tiparelor.

Linia de răscroitură a gîtului la partea din spate. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul A în
jos, pe verticală, 1,5 cm şi însemnăm locul cu litera A1. Acest punct va indica adîncimea
răscroiturii gîtului în partea din spate.
Tot din punctul A măsurăm spre dreapta, pe linia orizontală, 1/5 din distanţa A – E, plus 0,5 cm şi
însemnăm locul cu litera A2. Acest punct îl unim, printr-o linie uşor adîncită, cu punctul A1,
formînd astfel linia de răscroitură a gîtului.

Linia de umăr la partea din spate. Aceasta o formăm unind printr-o linie oblică punctul A2 de pe
linia orizontală cu punctul G.

Linia de răscroitură a braţului la partea din spate. Ca să desenăm această linie, măsurăm 1,5 cm
din punctul G spre stînga, pe linia de umăr, şi însemnăm un punct, care va constitui şi punctul de
plecare a liniei de răcroitură a braţului. Unim apoi acest punct peintr-o linie oblică, punctată, cu
punctul I, care indică adîncimea răscroiturii braţului.

278
Ca să formăm linia de răscroitură a braţului, unim printr-o linie curbă punctul de răscroitură a
braţului, de pe linia de umăr cu punctul I. Această linie trebuie să fie adîncită în partea ei
inferioară, cu circa 1,5 cm spre stînga faţă de linia oblică punctată.

Linia de mijloc a spatelui este reprezentată de linia verticală A – B, cuprinsă între punctul A1 şi
punctul B.

Linia de răscroitură a gîtului la partea din faţă. Aceasta o desenăm aplicînd din punctul C spre
stînga pe linia orizontală, 1/5 din distanţa A – E plus 1 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera C1.
Acest punct indică adîncimea răscroiturii gîtului pe linia orizontală A.
Ca să stabilim adîncimea răscroiturii gîtului pe linia verticală măsurăm 1 cm de la linia orizontală
E, în jos, pe linia verticală şi însemnăm locul cu un punct pe care-l notăm cu litera F1. Unim apoi
acest punct, printr-o linie curbă, cu punctul C1.

Linia de umăr din partea din faţă. Aceasta o formăm unind printr-o linie oblică punctul C2 cu
punctul G.

Linia de răscroitură a braţului în partea din faţă. O desenăm procedînd ca şi la partea din spate,
adică măsurăm circa 1,5 cm din punctul G spre dreapta, pe linia de umăr, şi însemnăm locul cu un
punct. Din acest punct ducem o linie oblică punctată pînă în punctul I. Unim apoi din nou aceste
puncte (punctul de răscroitură al mînecii de pe linia umărului cu punctul I) printr-o linie curbă,
adîncită spre dreapta în partea ei inferioară, cu circa 1,5 cm faţă de linia oblică punctată.
279
Linia de mijloc a feţei. Aceasta o desenăm prelungind cu 3-5 cm spre dreapta, atît linia de
răscroitură a gîtului, cît şi linia orizontală D. Unim apoi între ele punctele de prelungire, printr-o
linie verticală.

Linia de lungime a pieptăraşului o formează linia orizontală B – D, plus prelungirea din mijlocul
feţei, unde se poate termina în linie dreaptă sau rotunjită, aşa ca pe tipar. Decupăm apoi tiparul pe
liniile lui de contur.

Tiparul de mînecuţă. Desenarea cadrului. Pentru desenarea tiparului de mînecuţă construim în


partea stîngă a hîrtiei un unghi drept, cu laturile nedefinite. Acet unghi îl însemnăm cu litera A.

Ca să desenăm linia de lungime a mînecuţei, aplicăm din punctul


A în jos, pe linia verticală, măsura de lungime a mînecuţei şi însemnăm locul cu litera B. Din
punctul B ducem spre dreapta o linie orizontală, paralelă cu linia orizontală A.
Tot din punctul A aplicăm măsura de lărgime a mînecuţei, spre dreapta, pe linia orizontală şi
însemnăm punctul stabilit cu litera C. Din punctul C coborîm o linie verticală, pînă la linia
orizontala B. Punctul de întîlnire a liniei verticale C cu linia orizontală B îl însemnăm cu litera D.
În felul acesta am format un cadru dreptunghiular, în interiorul căruia vom desena tiparul
mînecuţei.

Linia de răscroitură a mînecii. Formăm această linie măsurînd din punctul stabilit şi notăm cu
litera E. Unim apoi acest punct cu punctul A, printr-o linie oblică punctată şi, apoi, printr-o linie
curbă, rotunjită cu 1,5 cm deasupra liniei punctate. În acest fel am desenat linia de răscroitură a
mînecii.

Linia cusăturii de subraţ. Măsurăm 2,5 cm din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, şi
însemnăm un punct. Unim apoi, cu o linie oblică, acest punct cu punctul E.

Linia de mijloc a mînecuţei este formată de linia A – B.

280
Tiparul de guleraş. Desenarea cadrului. Pentru desenarea tiparului de guleraş, construim, ca şi la
celelalte tipare, un unghi drrept în partea stîngă a hîrtiei, pe care îl însemnăm cu litera A.

Linia de lungime a guleraşului o stabilim aplicînd din punctul A în jos, pe linia verticală, măsura
de lungime a gulerului, iar punctul fix îl însemnăm cu litera B. Din punctul B ducem spre dreapta
o linie orizontală, paralelă cu linia orizontală A.

Linia de lăţime a guleraşului o stabilim aplicînd din punctele A şi B spre dreapta măsura de lăţime
a guleraşului. Punctul stabilit pe linia orizontală A îl însemnăm cu litera C, iar punctul de pe linia
orizontală B îl însemnăm cu litera D. Unim apoi punctul C cu D printr-o linie verticală, construind
astfel cadrul în interiorul căruia vom desena tiparul de guleraş.

Înainte de a trece la desenarea tiparului, vom construi cîteva cîteva linii ajutătoare, de care ne vom
folosi în desenarea tiparului.

Prima linie ajutătoare. Aceasta desparte cadrul în 2 părţi egale, pe direcţie verticală. Desenăm
această linie măsurînd din punctul A pre dreapta 1/2, adică jumătate din distanţa A – C şi punctul
aflat îl însemnăm cu litera E. Din punctul E coborîm o linie verticală punctată, pînă la linia
orizontală B.

A doua linie ajutătoare. Aceasta împarte cadrul în 2 părţi egale, pe direcţie orizontală. Această
linie o construim măsurînd din punctul A în jos, pe verticală, 1/2 din distanţa A – B şi însemnăm
locul cu litera F. Din punctul F ducem spre dreapta o linie orizontală punctată, pînă la linia
verticală C.
Punctul de întretăiere a liniei orizontale F cu linia verticală E îl desenăm cu litera G.

A treia linie ajutătoare. Aceasta va indica linia de mijloc a gulerului. Desenăm această linie
măsurînd din punctul C în jos, pe linia verticală, 2 treimi din distanţa A – F. Punctul aflat îl
însemnăm cu litera H. Unim apoi acest punct cu punctul E printr-o linie oblică punctată.
După construirea liniilor ajutătoare desenăm liniile de contur ale tiparului.

Linia de răscroitură a gîtului. Ca să formăm această linie măsurăm din punctul D în sus, pe
verticală, 1/2 din distanţa A – F şi însemnăm locul cu un punct, pe care îl notăm cu litera D1.
281
Acest punct va indica adîncimea răscroiturii gîtului în mijlocul feţei.
Din punctul E măsurăm 4 cm pe linia oblică punctată şi însemnăm locul cu litera E1. Punctul E1
indică mijlocul spatelui şi, totodată, lăţimea guleraşului în acest punct. Întărim apoi, printr-o linie
plină, lăţimea guleraşului din spate.
Ca să formăm linia de răscroitură a gîtului, unim punctul E1 din mijlocul spatelui cu punctul D1
din mijlocul feţei, printr-o linie curbă, care să treacă prin punctul G. În felul acesta am desenat
linia de răscroitură a gîtului.

Linia exterioară de rotunjire. Aceasta o desenăm unind printr-o linie uşor rotunjită punctul E din
mijlocul spatelui, cu punctul D1 din mijlocul feţei. Această linie urmăreşte linia de răscroitură a
gîtului trecînd, după ce se pleacă din punctul E, prin punctul F, apoi prin punctul de întîlnire a
liniei verticale E, cu linia orizontală B, ca apoi să se rotunjească spre mijlocul feţei, formînd un
colţ rotund, sau se poate continua în linie dreaptă, formînd un colţ drept în mijlocul feţei.

Observaţii. Măsura de 4 cm la lăţimea guleraşlului, în mijlocul spatelui este potrivită pentru


Mărimea I, urmînd ca pentru următoarele mărimi să se adauge cîte un plus de 0,5 cm pentru
fiecare mărime.

Modul de tricotare a pieptăraşului


Se montează pe andrele un număr de ochiuri corespunzător cu lărgimea totală a pieptăraşului.
Se face sau nu o bordură pe margine şi în mijlocul feţei, cu punct leneş sau cu alt model de
bordură, iar restul se lucrează simplu, ajurat sau cu diferite modele. Unele pieptăraşe se pot face cu
plătcuţe lucrate cu punct de elastic sau cu mînecuţă raglan. Pentru mîneca raglan se procedează ca
şi la bluza pentru femei, începînd de la subraţ se lucrează odată cu mîneca.

Mînecile pot avea sau nu manşete cu bordură sau cu elastic. În jurul gîtului se poate aplica un
guler drept sau rotund, sau se pot face anouri prin care se trasează o panglică sau un şnur.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

282
Copii – Căciuliţă cu bandă
Căciuliţa se poate confecţiona în diverse feluri. Se poate face din mai multe părţi, cum este
căciuliţa cu bandă dreaptă şi fundul rotund. Ea se mai poate lucra dintr-o singură bucată, aşa cum
este de exemplu căciuliţa olandeză.

Căciuliţa, ca şi celelalte obiecte ce fac parte din trusoul noului născut, se lucrează după dimensiuni
stabilite pentru 3 mărimi.

Căciuliţa cu bandă la mijloc

Această căciuliţă se compune din 3 bucăţi: o bandă în mijlocul capului şi 2 părţi laterale. Ea
acoperă bine capul, fapt pentru care se recomandă în special pentru copiii pînă la 6 luni.

Pentru căciuliţa cu bandă vom folosi următoarele măsuri, în cm, stabilite pentru cele 3 măsuri:
Mărimea I (pînă la 3 luni): lungimea – 13 cm; lăţimea – 11 cm.
Mărimea II (de la 3 la 7 luni): lungimea – 14 cm; lăţimea – 12 cm.
Mărimea III (de la 7 la 12 luni): lungimea – 15 cm; lăţimea – 13 cm.

Tiparul părţii laterale. Desenarea cadrului. Construim în partea stîngă a hîrtiei un unghi drept cu
laturile nedefinite, pe care-l însemnăm cu litera A. Aplicăm apoi din punctul A în jos, pe linia
283
verticală, măsura de lungime a căciuliţei, iar locul stabilit îl însemnăm cu litera B. Din punctul B
desenăm spre dreapta o linie orizontală. Tot din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală,
aplicăm măsura de lăţime a căciuliţei; punctul aflat îl însemnăm cu litera C. Din punctul C ducem
în jos o linie verticală, pînă la linia orizontală B. Locul de întîlnire a liniei verticale C cu linia
orizontală B îl însemnăm cu litera D. În felul acesta am format cadrul în interiorul căruia vom
desena tiparul. Ca să desenăm tiparul este necesar să construim întîi liniile ajutătoare.

Prima linie ajutătoare. Această linie desparte cadrul în 2 părţi egale, în direcţie verticală. Pentru
desenarea acestei linii, măsurăm din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, 1/2 din distanţa A
– C şi însemnăm locul cu litera E. Din punctul E coborîm o linie verticală punctată, pînă la linia
orizontală B. Această linie constituie şi un mijloc de orientare la croit, reprezentînd direcţia firului
drept de lungime a materialului.

A doua linie ajutătoare. Această linie desparte cadrul în 2 părţi egale, în direcţie orizontală.
Desenăm această linie, măsurînd din punctul A în jos, pe linie verticală, 1/2 din distanţa A – B şi
punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera F. Din acest punct ducem o linie orizontală
punctată, pînă la linia verticală C.

Aceste 2 linii ajutătoare împart cadrul în 4 părţi egale.

A treia linie ajutătoare. Aceasta o desenăm unind printr-o linie oblică punctată, punctul E de
întîlnire a liniei orizontale F cu linia verticală C.

A patra linie ajutătoare. Această linie o desenăm unind printr-o linie oblică punctată, punctul F cu
punctul de întîlnire a liniei verticale E cu linia orizontală B. Cu aceasta am terminat de desenat
liniile ajutătoare şi începem desenarea tiparului.

Linia de rotunjire de deasupra capului. Această linie o deenăm astfel: măsurăm 0,5 cm din
punctul A în jos, pe verticală, şi punem un punct, iar din acest punct ieşim cu 0,5 cm spre stînga,
în afara liniei de cadru, şi însemnăm locul cu litera A1. Acest punct indică porţiunea dinspre frunte
a părţii laterale a căciuliţei. Măsurăm apoi din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, 1/3 din
distanţa A – E1 şi punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera D1, pe care-l coborîm cu 0,5 cm
sub linia de cadru. Acest punct arată porţiunea dinspre ceafă a părţii laterale a căciuliţei. Unim
apoi printr-o linie curbă, punctul A1 cu punctul D1. Apoi, din punctul A1, pleacă o linie care se
pierde în linia orizontală A, pînă în dreptul punctului E, iar de aici coboară spre punctul de
întîlnire a liniei orizontale F, cu linia verticală C. În spaţiul dintre aceste ultime puncte, linia
bombează cu 2,5 cm deasupra liniei oblice ajutătoare şi se pierde uşor pe linia verticală C, apoi se
îndreaptă uşor şerpuită spre punctul D1, unde se termină linia. Pe această linie se prinde banda din
mijlocul capului.

284
Linia dinspre faţă a părţii laterale. Unim din nou 2 punctele A1 şi D1, în felul următor: unim
printr-o linie uşor oblică punctul A1 cu punctul F, iar pe acesta îl unim printr-o linie curbă cu
punctul D1. Linia curbă bombează cam la jumătatea liniei oblice ajutătoare cu 1,5 cm spre stînga
acestei linii, şi apoi trece prin punctul de întîlnire a liniei verticale E cu linia orizontală B. În
punctul unde bombează linia curbă cu 1,5 cm se înseamnă un punct, care indică locul unde se va
prinde şiretul ce leagă căciuliţa sub bărbie.

Tiparul benzii din mijlocul capului. Măsurile după care se lucrează tiparul de bandă sînt
următoarele:
Măsura de lungime a benzii este egală cu lungimea liniei de rotunjime de deasupra capului de la
partea laterală.
Măsura de lăţime a bentiţei se fixează astfel:

Mărimea I = 3,5 cm
Mărimea II = 4 cm
Mărimea III = 4,5 cm

Desenarea cadrului. Ca să construim tiparul de bandă formăm în partea stîngă a hîrtiei un unghi
drept, cu laturile nedefinite, pe care-l însemnăm cu litera A. Din punctul A în jos, pe linia
verticală, măsurăm lungimea bentiţei şi însemnăm locul cu litera B. Din punctul B desenăm spre
dreapta o linie orizontală. Tot din punctul A spre dreapta, pe linia orizontală, măsurăm lăţimea
bentiţei şi însemnăm locul cu litera C. Din punctul C coborîm o linie verticală, pînă la linia
orizontală B, iar punctul de întîlnire a acestor linii îl însemnăm cu litera D. Prin închiderea
dreptunghiului formăm cadrul în care vom desena tiparul de bandă.
285
Linia ajutătoare. Ca să putem desena tiparul, construim o linie ajutătoare, măsurînd din punctul A
în jos, pe verticală, 1/2 din distanţa A – B, iar locul stabilit îl însemnăm cu litera E. Din punctul E
ducem o linie orizontală pînă la linia verticală C.

Linia marginii dinspre frunte. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul A spre dreapta, pe linia
orizontală, 1/3 din distanţa A – C şi însemnăm locul cu un punct, pe care îl coborîm cu 0,5 cm sub
linia orizontală A. Acest punct îl unim cu punctul C, printr-o linie uşor rotunjită. Linia aceasta
constituie marginea dinspre frunte a benzii.

Linia marginii dinspre ceafă. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul B spre dreapta, pe linia
orizontală, 1/3 din distanţa B – D, plus 1 cm şi însemnăm locul cu un punct. Distanţa cuprinsă
între acest punct şi punctul D reprezintă linia marginii dinspre ceafă a benzii.

Linia laterală a benzii. Unim printr-o linie curbă punctul de lăţime al marginii din frunte cu
punctul de lăţime al marginii dinsre ceafă. Linia curbă trece prin punctul E, uşor pierdută în linia
de cadru, aşa ca pe tipar. Pe această linie se ataşează părţile laterale cu linia lor de rotunjime de
deasupra capului.

Linia de mijloc a benzii este formată de linia verticală C – D.

Decupăm apoi tiparele pe liniile lor de contur, pregătindu-le astfel pentru lucru.

Modul de tricotare a căciuliţei cu bandă


Pentru tricotarea părţilor laterale se montează pe andrele 5 ochiuri şi apoi, la fiecare rînd pe faţă,
se sporeşte într-o parte cu 5 ochiuri şi apoi la fiecare rînd pe faţă se sporeşte într-o parte şi alta
după cum cere linia tiparului care porneşte din punctul D1.

Cînd se ajunge în punctul A1 se începe încheierea ochiurilor pînă în punctul E.

Bentiţa se lucrează începînd de la linia B – D.

După ce se tricotează bentiţa şi cele 2 părţi laterale, se unesc cu punct cusut pe muchie.

Se tricotează apoi rotund un elastic pe marginea căciuliţei, scoţînd ochiuri de jur împrejur. În
partea din spate se fac cîteva anouri în elastic prin care se trasează o panglică sau un şnur cu care
se leagă sub bărbie.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

286
Copii – Căciuliţă cu fund
Este formată din 2 părţi: o parte din faţă şi o parte care formează fundul căciuliţei. Partea din faţă
are forma dreptunghiulară, iar fundul căciuliţei poate avea formă rotundă sau dreptunghiulară.

Pentru desenarea tiparului folosim diferite măsuri, în cm, stabilite pentru cele 3 mărimi, şi anume:

287
Tiparul părţii din faţă.
Desenarea cadrului. Pentru desenarea acestui tipar construim în partea stîngă a hîrtiei un cadru
dreptunghiular, pe care-l însemnăm cu literele A B C D.

Lungimea acestui cadru este egală cu măsura de lungime, iar lăţimea cadrului este egală cu măsura
de lăţime a părţii din faţă.

Linia verticală A – B reprezintă linia dinspre faţă. Linia orizontală A – C reprezintă linia de mijloc
a acestui tipar.

Linia din spate. Măsurăm 2 cm din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, unde însemnăm locul
cu un punct. Din acet punct ridicăm o linie uşor şerpuită, ce se pierde în linia verticală C. Pe
această linie montăm fundul căciuliţei.

Linia de lungime a părţii din faţă. Aceasta este uşor rotunjită şi o desenăm măsurînd 1 cm pe linia
dinspre spate, de la linia orizontală B în sus, iar locul stabilit îl însemnăm cu un punct. Din acest
punct ducem o linie uşor pierdută în linia orizontală B.

Pensa. Ca să formăm pensa de pe linia de lungime a căciuliţei măsurăm 5 cm din punctul B spre
dreapta, pe linia de lungime şi punem un punct. Din acest punct măsurăm 1,5 – 2,5 cm în
continuare pe linia de lungime şi însemnăm locul cu al doilea punct. Distanţa cuprinsă între aceste
puncte reprezintă adîncimea pensei.

Ca să stabilim vîrful pensei, măsurăm 4 – 5 cm în sus, din primul punct şi stabilim punctul în
direcţia mijlocului pensei, apoi punctul stabilit îl unim prin linii uşor oblice cu punctele de pensă
de pe linia de lungime. Măsura de 1,5 – 2,5 cm ce se dă ca adîncime pensei şi măsura de 4 – 5 cm
ce reprezintă lungimea pensei, variază între aceste limite, în raport cu mărimea în care se
încadrează vîrsta copilului.

Tiparul de fund al căciuliţei.


Partea de fund a căciuliţei poate avea formă rotundă sau dreptunghiulară.

Forma dreptunghiulară a tiparului.


Desenarea cadrului. Forma dreptunghiulară a părţii de fund a căciuliţei o obţinem desenînd un
cadru dreptunghiular, cu liniile de lungime şi lăţime egale cu măsurile de lungime şi lăţime ale
părţii de fund. Cadrul desenat îl însemnăm cu literele A B C D.

Linia verticală A – B reprezintă linia de mijloc a părţii de fund.


288
Linia exterioară a părţii de fund. Aceasta este formată de linia orizontală A – C şi linia verticală C
– D. Acestei linii îi putem face următoarea modificare: pe linia orizontală D măsurăm 2 cm din
punctul D spre stînga şi însemnăm locul cu un punct. Din acest punct ridicăm o linie şerpuită,
pierdută în linia verticală C – D.
În direcţia colţului C linia exterioară poate rămîne cu colţ sau o putem rotunji, aşa ca pe tipar.
Linia exterioară a părţii de fund se ataşează la linia dinspre spate a părţii din faţă, formînd astfel
căciuliţa.

Linia de lungime a părţii de fund. Aceasta este formată de linia orizontală B pînă la linia şerpuită.
Această linie formează partea dinspre ceafă a căciuliţei.

Forma rotundă a tiparului.


Desenarea cadrului. Forma rotundă a părţii de fund o desenăm în cuprinsul unui cadru
dreptunghiular. Lăţimea acestui cadru va fi egală cu măsura de lăţime a părţii de fund, iar
lungimea cadrului va fi egală cu măsura de lăţime înmulţită cu 2. De exemplu, dacă măsura de
lăţime este de 4,5 cm, lungimea va fi egală cu 9 cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C
D. Apoi desenăm liniile ajutătoare.

Prima linie ajutătoare. Aceasta o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe linia verticală, 1/2
din distanţa A – B unde punem un punct, pe care-l însemnăm cu litera E. Din punctul E ducem
spre stînga o linie orizontală punctată.

A doua linie ajutătoare. Această linie o formăm unind punctele C şi E printr-o linie oblică
punctată.

A treia linie ajutătoare. O construim unind punctele D şi E printr-o linie oblică punctată.

După desenarea liniilor ajutătoare trecem la construirea tiparului.

Linia de mijloc a părţii de fund este formată de linia verticală A – B.

Linia exterioară a părţii de fund. Linia exterioară de formă rotundă o desenăm aplicînd distanţa A
– E pe toate liniile ajutătoare începînd din punctul E. Punctele stabilite le unim între ele printr-o
linie rotundă. Porţiunea liniei exterioare de o parte şi de alta a punctului A reprezintă partea din
289
creştetul capului, iar porţiunea dintr-o parte şi alta a punctului B reprezintă partea din direcţia
cefei.

Pe această linie se aşează partea de fund, de la partea dinspre faţă a căciuliţei. Decupăm tiparele pe
liniile de contur, pregătindu-le pentru lucru.

Modul de tricotare
Acest gen de căciuliţă se începe a tricota din punctul B, pentru care se montează 8 – 10 ochiuri,
sporind apoi la începutul fiecărui rînd lucrat pe faţă, urmînd linia tiparului.

Linia B – A reprezintă marginea din faţă a căciuliţei şi pe ea se face o bordură cu model.

Se lucrează pe tiparul cu pensele închise. În dreptul pensei se va spori cîte 1 ochi la 2 – 3 rînduri
lucrate pe faţă.

Cînd se ajunge cu lucrul în partea opusă se scade cîte 1 ochi, începînd de la vîrful pensei spre bază
în ordinea în care s-a sporit la pensa anterioară lucrată.

Pentru tricotarea părţii de fund a căciuliţei se procedează astfel:


Pentru forma dreptunghiulară se începe tricotarea de la latura B-A.
Pentru forma rotundă se lucrează rotund cu 5 andrele, pe care se montează un număr de ochiuri
corespunzător circumferinţei fundului căciuliţei. Se împart apoi ochiurile în 4 sau 8 şi se fac
scăzăturile cuvenite în direcţiile stabilite.
Dacă se stabilesc numai 4 puncte pentru scăzături se lucrează cîte 3 ochiuri deodată, mutînd
primul şi al doilea ochi în aşa fel ca ochiul al doilea să cadă deasupra.
Dacă se stabilesc 8 puncte pentru scăzături se lucrează cîte 2 ochiuri deodată.

După ce s-au montat părţile căciuliţei, în spate, se ridică 1 rînd de ochiuri şi se lucrează 4-5 rînduri
de elastic, în care se fac cîteva anouri. Prin anouri se trasează o panglică sau un şnur pentru legat
căciuliţa sub bărbie.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

290
Copii – Căciuliţă olandeză
Căciuliţa olandeză este formată dintr-o singură bucată de formă dreptunghiulară şi cu colţurile
dinspre faţă uşor răsfrînte spre spate.

Această căciuliţă este indicată pentru fetiţele în vîrstă de 1 – 7 ani.

Dimensiunile după care se construieşte tiparul pentru copii de 1-2 ani sînt următoarele:

Lungimea: 18 cm
Lăţimea: 15 cm

Pentru copii între 2 şi 7 ani se vor mări dimenssiunile cu cîte 1 cm pentru fiecare an.

291
Tiparul căciuliţei olandeze. Tiparul acestui gen de căciuliţă este foarte simplu, el reducîndu-se la
un dreptunghi cu lungimea şi lăţimea egale cu măsurile de lungime şi lăţime ale căciuliţei.

Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.

Linia căciuliţei dinspre faţă. Aceasta este formată de linia verticală A – B.

Linia cusăturii din spate. Este reprezentată de linia verticală C – D.

Linia de mijloc a căciuliţei. Este formată de linia orizontală A – C.

Linia de lungime este formată de linia orizontală B – D.

Colţul căciuliţei. Colţul care se răsfrînge este format din unghiul B.

După ce am însemnat pe tipar ceea ce reprezintă fiecare linie decupăm tiparul.

Modul de tricotare

Acest gen de căciuliţă este foarte simplu şi uşor de tricotat. De remarcat este faptul că pentru
bordura marginilor dinspre faţă şi lungime e necesar să se aleagă un model care să fie pe ambele
feţe la fel, sau cu 2 feţe, ca atunci cînd se răsfrîng colţurile care formează urechiurile să se vadă
frumos.

În partea din spate se fac 2 cute şi cîteva anouri pentru trasat panglica sau şnurul cu care se leagă
căciuliţa sub bărbie.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

292
Copii – Rochiţe
Rochiţa constituie îmbrăcămintea de zi cu zi a fetiţelor, la care se pot face variate garnituri şi
tăieturi.

Modelele cele mai potrivite pentru vîrste între 1 şi 7 ani şi mai ales pînă la 5 ani sînt cele care
prezintă lărgimea de la nivelul plătcuţei. Lărgimea poate fi făcută sub formă de creţuri, cute,
cerculeţe, clini, cloş etc. Tiparul rochiţei îl putem desena după măsuri fixe sau după măsuri luate
direct pe corp.

Plătcuţa rochiţei poate fi dreaptă sau de diferite forme.


În mijlocul feţei sau al spatelui prezintă o fentă, iar gulerul este rotund. Rochiţa este largă şi poate
fi cu creţuri, cute, clini, cloş etc. Pe plătcuţă şi pe fustiţă se poate aplica o broderie uşoară cu
motive româneşti.

Pentru desenarea tiparului rochiţei cu platcă putem folosi măsuri stabilite şi măsuri luate direct pe
corp.

293
Măsurile sînt următoarele:

Lungimea rochiţei = 35 cm
Lăţimea spatelui = 20 cm
Grosimea bustului = 56 cm
Grosimea gîtului = 20 cm
Lungimea mînecii: scurtă = 12 cm; lungă = 22 cm
Grosimea braţului = 20 cm
Grosimea pumnului = 12 cm

Măsurile stabilite dinainte se folosesc mai mult pînă la vîrsta de 3 ani. Cifrele date mai sus sînt
valabile pentru vîrsta de 1 an, urmînd ca pentru următorii ani să se adauge cîte un plus de 2 cm la
fiecare măsură pentru fiecare an, cu excepţia măsurii de grosime a bustului, la care aplicăm un
plus de cîte 4 cm.

Rochiţa creaţă cu plătcuţă


Această rochiţă creaţă şi cu plătcuţă reprezintă modelul cel mai drăguţ şi mai practic pentru fetiţe,
mai ales pînă la vîrsta de 4 ani.

294
Modelul de faţă prezintă o plătcuţă dreaptă şi cu fentă în mijlocul spatelui. Guleraşul este format
din 2 bucăţi, iar în faţă se înnoadă cu un şireţel. Mînecuţa este scurtă, strînsă cu o manşetă. Pe
plătcuţă şi pe rochiţă e o garnitură formată din broderie românească.

Tiparul de rochiţă se compune din spate, faţă, mîneci, manşete şi guler.

Tiparul din spate.


Desenăm în partea stîngă a hîrtiei, cam la 20 cm de la margine, un unghi drept pe care îl însemnăm
cu litera A.
295
Prima linie ajutătoare este linia de lungime a rochiţei pe care o desenăm aplicînd din punctul A în
jos pe verticală măsura de lungime a rochiţei şi însemnăm locul cu litera B. Din punctul B
desenăm spre dreapta o linie orizontală, paralelă cu orizontala A.

A doua linie ajutătoare este linia de lăţime a spatelui, care marchează şi lungimea plătcuţei. Linia
aceasta o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe verticală, 1/3 din măsura de grosime a gîtului
plus 2 cm şi însemnăm locul cu litera C. Din punctul C ducem spre dreapta o linie orizontală,
paralelă cu prizontala A.
Tiparul spatelui cuprinde plătcuţa şi corpul rochiţei.

Plătcuţa.
Răscroitura gîtului. Măsurăm 1 cm din punctul A în jos, pe verticală, şi punem un punct. Tot din
punctul A măsurăm spre dreapta, pe orizontală, 1/6 din măsura de grosime a gîtului şi înemnăm un
punct. Unim acest punct cu punctul de pe verticală A, printr-o linie uşor şerpuită, formînd linia de
răscroitură a gîtului.

Linia de umăr. Ca să formăm această linie aplicăm din punctul C spre dreapta, pe orizontală, 1/2
din măsura de lăţime plus 1 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera D. Din punctul D ridicăm o
linie verticală punctată, pînă la linia de cadru. Pe această linie coborîm cu 3 cm sub linia de cadru
şi punem un punct pe care-l însemnăm cu litera E. Punctul E indică înclinarea umărului. Unim
acest punct cu punctul de răscroitură al gîtului de pe orizontala A, printr-o linie oblică, prelungită
cu 1 cm în afara liniei verticale punctate. Locul stabilit îl însemnăm cu litera E1, care indică
lungimea umărului.

296
Răscroitura braţului. Aceasta este formată de linia orizontală C – D, pentru forma dreaptă.

Linia de lungime a plătcuţei. Aceasta este formată de linia orizontală C – D pentru forma dreaptă.
Această linie poate fi modificată, dîndu-i diferite forme.

Forma de colţ pe care o obţinem măsurînd 3 cm din punctul C în jos, pe verticală, şi punem un
punct. Unim acest punct printr-o linie şerpuită cu punctul D.
Forma rotundă o formăm unind punctul E1 cu punctul C, printr-o linie rotunjită.
Forma cu 2 colţuri o desenăm măsurînd din punctul C spre dreapta, pe orizontală, 1/4 din lăţimea
spatelui, minus 1 cm şi punem un punct pe care-l coborîm cu 3 cm sub linia C. Unim acest punct
cu punctul C şi cu punctul D, cu cîte o linie uşor rotunjită, formînd astfel colţul plătcuţei.
Linia de lungime a plătcuţei poate fi şi alta decît cea descrisă.

Linia de mijloc a spatelui o formează linia verticală A – C.

Corpul rochiţei.
Corpul rochiţei reprezintă porţiunea de la plătcuţă în jos, pînă la tiv. Această parte a rochiţei este
largă şi se susţine pe plătcuţă.

Linia de lărgime a creţurilor. Prelungim liniile orizontale B şi C spre stînga, cu 1/4 – 1/2 din
măsura de lăţime a spatelui şi însemnăm cîte un punct. Unim apoi punctele de prelungire între ele
printr-o linie verticală, formînd linia de lărgime a rochiţei care reprezintă şi linia de mijloc a
spatelui la corpul rochiţei. Spaţiul cuprins între linia de mijloc a corpului rochiţei şi linia verticală

297
C – B reprezintă lărgimea necesară creţurilor. Măsura variază între limitele date, în funcţie de
lărgimea pe care dorim s-o dăm rochiţei.

Linia de subraţ. Desenăm această linie aplicînd întîi măsura de grosime a bustului. În acest scop
măsurăm din punctele B şi C spre dreapta, pe liniile orizontale, 1/4 din măsura de grosime a
bustului, plus 1 cm şi notăm cîte 1 punct. Unim apoi aceste puncte între ele, printr-o linie verticală
punctată. Pe această linie coborîm de la linia orizontală C cu 1/6 din măsura de grosime a gîtului,
plus 1 cm şi însemnăm litera F. Punctul F indică adîncimea răscroiturii braţului. Prelungim apoi
linia orizontală B cu 5 cm spre dreapta, în afara liniei de cadru, şi punem un punct pe care-l
însemnăm cu litera G. Unim acest punct printr-o linie oblică, cu punctul F.

Răscroitura braţului. Unim punctul D cu punctul F printr-o linie bine adîncită.

Linia de sus a corpului rochiţei o formează linia orizontală C – D. Această linie poate fi
modificată, urmărind conturul liniei de lungime a plătcuţei. De exemplu, în cazul plătcuţei
rotunde, linia corpului rochiţei urcă pînă la nivelul umărului, după linia de contur a plătcuţei.

Linia de rotunjime a rochiţei. Măsurăm 1 cm pe linia de sibraţ, de la punctul G în sus. Din punctul
stabilit ducem spre stînga o linie uşor pierdută în linia de lungime a rochiţei.

Tiparul de faţă. Desenăm în partea dreaptă, cam la 20 cm de la marginea hîrtiei, un unghi drept,
pe care-l însemnăm cu litera A.

Prima linie ajutătoare este linia de lungime a rochiţei pe care o desenăm, aplicînd din punctul A
în jos, pe linia verticală, măsura de lungime a rochiţei plus 2 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu
litera B. Din punctul B desenăm spre stînga o linie orizontală, paralelă cu orizontala A.

A doua linie ajutătoare este linia de lăţime a feţei, care indică


totodată şi lungimea plătcuţei. Linia aceata o desenăm măsurînd din punctul A în jos, pe linia
verticală, 1/3 din măsura de grosime a gîtului plus 3 cm. Punctul stabilit îl însemnăm cu litera C.
Din punctul C ducem spre stînga o linie orizontală paralelă cu orizontala A.

Plătcuţa.

298
Răscroitura gîtului. Măsurăm din punctul A spre stînga, pe orizontală, 1/6 din măsura de grosime
a gîtului plus 0,5 cm şi însemnăm un punct. Tot din punctul A măsurăm în jos, pe verticală, 1/6
din grosimea gîtului plus 1,5 cm. Punctul stabilit îl unim cu punctul de răscroitură al gîtului de pe
linia de orizontală A, printr-o linie rotunjită, formînd linia de răscroitură a gîtului.

Linia de umăr. Construim o linie ajutătoare punctată, la 3 cm sub linia orizontală A, de la


răscroitura gîtului spre stînga. Această linie indică înclinarea umărului la partea din faţă a
plătcuţei. Aplicăm apoi, în linie oblică, lungimea umărului din spate minus 0,5 cm, începînd de la
linia de răscroitură a gîtului de pe orizontala A spre stînga pînă la întîlnirea liniei orizontale
ajutătoare. Locul aflat îl însemnăm cu litera D. Punctul D indică lungimea umărului. Unim acest
punct cu punctul de răscroitură al gîtului, printr-o linie oblică.

Răscroitura braţului. Ca să desenăm această linie, aplicăm din punctul C spre stînga, pe
orizontală, 1/2 din măsura de lăţime a spatelui, plus 2 cm, şi punem un punct pe care-l însemnăm
cu litera E. Acest punct indică lăţimea feţei. Unim apoi punctul D cu punctul E peintr-o linie uşor
rotunjită, formînd linia de răscroitură a braţului la plătcuţă.

Linia de lungime a plătcuţei o formează linia orizontală E – C. Această linie o putem modifica,
dîndu-i diferite forme ca şi la partea din spate a plătcuţei.

Linia de mijloc a plătcuţei o formează linia verticală A – C.

Corpul rochiţei.

Linia de lărgime pentru creţuri. Prelungim liniile orizontale B şi C spre dreapta, în afara liniei de
cadru, cu 1/4 – 1/2 din măsura de lăţime a spatelui, plus 2 cm, şi punem cîte un punct. Unim apoi
aceste puncte între ele, printr-o linie verticală. Această linie reprezintă şi linia de mijloc a feţei.

Linia de subraţ. Ca să desenăm această linie este necear să aplicăm întîi măsura de grosime a
bustului. În acest scop aplicăm din punctele B şi C spre stînga, pe liniile orizontale, 1/4 din măsura
de grosime a bustului plus 3 cm, unde punem cîte un punct. Unim aceste puncte între ele printr-o
linie verticală punctată. Pe această linie coborîm de la orizontala C în jos cu 1/6 din măsura de
grosime a gîtului plus 2 cm şi însemnăm un punct pe care-l notăm cu litera F. Acest punct
marchează adîncimea răsscroiturii braţului. Prelungim apoi linia orizontală B spre stînga liniei
verticale punctate cu 7 cm şi însemnăm litera G. Unim apoi punctul G printr-o linie oblică cu
punctul F, formînd astfel linia de subraţ.

Răscroitura braţului. Unim punctul E cu punctul F printr-o linie adîncită.

Linia de sus a corpului rochiţei o formează linia orizontală C, cuprinsă între mijlocul feţei şi
punctul E, unde se rotunjeşte uşor. În acest scop, măsurăm 1 cm de la punctul E în jos pe linia de
răscroitură a braţului şi însemnăm un punct. Ducem din acest punct spre dreapta o linie uşor
peridută în orizontala C, rotunjind astfel linia de sus a corpului rochiţei.

Linia de rotunjime a rochiţei. Măsurăm 1 cm pe linia de subraţ de la punctul G în sus, unde punem
un punct. Ducem apoi din acest punct o linie pierdută în orizontala B.

299
Tiparul de mînecuţă scurtă.

Tiparul de mînecuţă îl încadrăm într-un dreptunghi, avînd lungimea egală cu măsura de lungime a
mînecii şi lăţimea egală cu jumătate din grosimea braţului, plus 2 cm. Dreptunghiul îl însemnăm
cu literele A B C D.

Linia ajutătoare. Pentru desenarea tiparului, desenăm o linie ajutătoare, măsurînd din punctul C în
jos, pe verticală, 1/2 din distanţa cuprinsă între punctele A şi C, plus 2 cm. Însemnăm locul cu
litera E. Din punctul E ducem spre stînga o linie orizontală, pînă la linia de cadru.

Răscroitura mînecii. Unim punctul E cu E, printr-o linie bombată în partea de sus a ei, formînd
linia dinpre faţă a răscroiturii mînecii. Linia din spate a răscroiturii mînecii o desenăm unind din
nou punctul A cu E, printr-o linie adîncită, în partea ei de jos, cu 1 cm sub linia de cadru, aşa ca pe
tipar.

Cusătura de subraţ. Măsurăm 2 cm din punctul D spre stînga pe linia orizontală, unde punem un
punct. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică cu punctul E.

300
Linia de lungime a mînecii. Măsurăm 1,5 cm pe linia cusăturii de subraţ, de la orizontala B în sus.
Din punctul stabilit ducem o linie şerpuită, uşor pierdută în linia de cadru.

Pentru obţinerea unui tipar de mînecuţă lungă, procedăm la fel ca la mînecuţa scurtă, modificînd
măsura de lungime.
Pentru obţinerea unui tipar de mînecuţă creaţă, bufantă, lărgim mînecuţa, prelungind liniile de
cadru E şi B cu 4 – 6 cm spre stînga, formînd o nouă linie de mijloc a tiparului de mînecă.
Odată cu aceasta se modifică şi răscroitura mînecii ca să poată forma buful. În acest scop,
prelungim linia verticală a cadrului în sus de punctul A cu 4 – 6 cm şi însemnăm locul cu litera
A1. Modificăm apoi liniile de răscroitură ale mînecii, unind între ele punctele A1 şi E.

Tiparul de manşetă.
Manşeta o folosim pentru strîns lărgimea mînecuţei în parta de jos. Tiparul de manşetă este
reprezentat de un dreptunghi, avînd lungimea egală cu 1/2 din măsura de grosime a pumnului,
pentru mîneca lungă, la care adăugăm un plus de 3 – 4 cm pentru mînecuţa scurtă. Lăţimea
cadrului este de 2 cm. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.

Linia de mijloc a manşetei o reprezintă linia verticală A – B.

Colţul manşetei. Măsurăm din punctele C şi D cîte 1 cm spre stînga, pe liniile orizontale şi notăm
cîte un punct. Împărţim apoi în 2 linia verticală C – D şi punem un punct. Unim acest punct prin
linii oblice cu punctele de pe liniile orizontale C şi D, formînd colţul manşetei.

Manşeta cu colţ se aplică numai la mînecuţa lungă. La mînecuţa scurtă manşeta este fără colţ.

Tiparul de guler. Pentru desenarea tiparului de guler rotund procedăm în felul următor:
Unim pe linia de umăr plătcuţa din faţă cu cea din spate şi le conturăm pe hîrtie, urmărind
răscroitura gîtului, precum şi liniile de mijloc din spate şi din faţă. Scoatem apoi tiparele şi
desenăm guleruşl în cadrul acestui contur.
Răscroitura gulerului o formează linia de contur a răscroiturii gîtului cuprinsă între semnul de
mijloc al spatelui şi cel al feţei.

Linia exterioară a gulerului. Măsurăm de la răscroitura gîtului 4 – 5 cm pe linia de mijloc a


spatelui, unde însemnăm un punct. Din acest punct ducem o linie rotunjită, paralelă cu linia de
răscroitură a gulerului, pînă la mijlocul feţei.

Marginea exterioară a gulerului poate fi dreaptă sau cu diverse colţuri.

Colţul gulerului. Măsurăm 2 cm din mijlocul feţei spre stînga, pe linia exterioară a gulerului şi
punem un punct. Unim acest punct cu punctul de răscroitură a gulerului şi punem un punct. Unim
acest punct cu punctul de răscroitură a gulerului din mijlocul feţei printr-o linie rotunjită, formînd
colţul gulerului.
Forma colţului poate fi şi dreaptă. În acest caz unim punctele amintite printr-o linie oblică, în loc
de rotundă.

Linia de mijloc a gulerului o formează linia din mijlocul spatelui plătcuţei.

Acest guleraş dintr-o singură bucată este indicat pentru rochiţele cu fentă la mijlocul feţei. În cazul
cînd fenta se face în mijlocul spatelui, facem un guleraş din două bucăţi. În acest scop, tăiem
301
gulerul pe linia din mijlocul spatelui, formîndu-i un colţ aasemănător cu cel din faţă.
După desenare decupăm tiparul pe liniile de contur.

Modul de tricotare a rochiţei.


Tricotarea rochiţei pentru fetiţe cuprinde o gamă întreagă de modele ajurate, dantelate sau
compacte. Aici fantezia are cîmp larg de acţiune. Lucrul se începe de la tiv spre plătcuţă pentru
corpul rochiţei, urmărind linia tiparului.

Dacă se doreşte ca linia de subraţ să fie dreaptă, atunci se pot face, dacă modelul îngăduie,
scăzături în cuprinsul rochiţei, dînd forma de clini.

Plătcuţa se execută în funcţie de forma ei, începînd cu partea cea mai lungă de pe tiparul respectiv
(colţurile). Marginea plătcuţei poate fi simplă, sau cu borduri.

Mînecile pot fi cu manşete, sau li se pot face o margine lucrată cu punct de elastic care înlocuieşte
manşeta la o mînecuţă mai puţin largă.

Gulerul se lucrează după tipar, începînd din mijlocul feţei sau al spatelui, dacă este desfăcut şi în
faţă şi spate. Dacă este dintr-o singură bucată, se începe din mijlocul feţei, de unde se încheie.

302
Unele modele de rochiţă prezintă în loc de plătcuţă 2 bretele simple sau înnodate pe umăr.

În acest caz, corpul rochiţei îl montăm pe o bentiţă de aceeaşi lăţime a bretelelor. Pe dosul acestei
bentiţe se aplică bretelele. Acest gen de rochiţe sînt indicate pentru vară.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

303
Copii – Pantalonaş chilot
Pantalonaşul – chilot poate fi purtat de copii începînd de la vîrsta de 7 luni şi pînă la vîrsta de 6 – 7
ani.

Pantalonaşul se poartă numai cu un elastic în talie. Acest pantalonaş, cu unele adaosuri, poate fi
folosit şi ca şpilhozen, aşa cum vom vedea mai departe. Pentru desenarea tiparului pantalonaşului-
chilot folosim măsuri stabilite.

Pentru copii de 7-8 luni pînă la 1 an vom folosi următoarele măsuri:


Lungimea = 22 cm
Lăţimea = 56 cm
Lungimea cordonului = 50 cm

Pentru copiii de peste 1 an, vom adăuga fiecărei măsuri cîte 2 cm pentru fiecare an.

Tiparul de pantalonaş-chilot

Desenarea cadrului. Ca să desenăm tiparul acestui pantalonaş, desenăm mai întîi un dreptunghi,
avînd lungimea egală cu măsura de lungime a pantalonaşului, iar lăţimea egală cu 1/4 din lărgimea
pantalonaşului. Dreptunghiul îl însemnăm cu literele A B C D.

304
Răscroitura piciorului. Măsurăm din punctul B spre dreapta,
pe linia orizontală, 1/2 din distanţa B – D minus 3 cm, unde punem un punct, pe care-l însemnăm
cu litera E şi care indică adîncimea răscroiturii piciorului pe linia de fund a pantalonului. Din
punctul D măsurăm în sus, pe linia verticală, 1/3 din distanţa C – D, plus 1 cm şi însemnăm locul
cu litera F. Punctul F indică adîncimea răscroiturii piciorului pe linia de şold a pantalonului. Unim
întîi printr-o linie curbă punctele E şi F. Linia curbă este adîncită cu 2,5 cm faţă de linia oblică
punctată.

Linia de talie este reprezentată pe tipar de orizontala A – C. Acest tipar reprezintă faţa şi spatele
pantalonului.

Modul de tricotare a pantalonaşului-chilot.

Tricotarea pantalonaşului începe de la linia de talie a feţei.


Se montează pe andrele un număr de ochiuri corespunzător măsurii ce o prezintă tiparul per linia
de talie.

Se tricotează 2 cm cu punct de elastic dublu, dacă se trasează un elastic prin el, sau se fac 3
rînduri cu punct de semielastic 1X1, apoi un rînd de găurele tricotînd un jeteu, 2 ochiuri tricotate
împreună pe dos. Se repetă acest model.

Se continuă apoi cu punct de semielastic încă cîteva rînduri pînă se ajunge la o lăţime de 2,5 cm.

După această bentiţă se începe tricotarea propriu-zisă a pantalonaşului cu punct de jerseu, sau cu
alt punct, la alegere. După ce s-a tricotat o porţiune egală cu lungimea liniei de şold, se creşte 1
ochi în mijlocul rîndului. Se înseamnă acest ochi şi în rîndurile următoare se creşte la fiecare rînd
lucrat pe faţă cîte 1 ochi, la dreapta şi la stînga ochiului din mijloc, pînă ce lăţimea clinului
corespunde cu tiparul.

De menţionat este că ochiurile clinului se lucrează cu punct de jerseu.

Se continuă tricotarea pentru partea din spate, care începe cu clinul care se formează prin
scăzăturile ce se fac pe o parte şi pe alta a clinului, iar pentru piciorul pantalonaşului se adaugă
ochiuri sau se sporeşte într-o parte şi alta a clinului după cerinţele tiparului.
305
Se continuă tricotarea cu scăzături pînă la terminarea clinului, apoi se lucrează în linie dreaptă
pînă în talie, unde se face o bentiţă cu elastic sau cu găurele, ca la faţa pantalonaşului.

Se unesc apoi cele două părţi pe linia de şold cusute pe muchie sau cu cusătură descălcată pe dos.

În talie se introduce un elastic dacă marginea este dublă, sau un şiret dacă marginea are găurele.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

306
Copii – Pantalonaş şpilhozen
Spilhozenul este un pantalonaş cu plătcuţă şi bretele în faţă, iar în spate cu elastic. El se poartă atît
de fetiţe, cît şi de băieţi, de la vîrsta de 7-8 luni, pînă la peste 7 ani.

Pentru pantalon se foloseşte tiparul de pantalon-chilot.

Modul de tricotare

Tricotarea spilhozenului se face la fel cu pantalonul chilot.


Bentiţele sînt fîşii de lăţimi variabile între 3-5 cm.

Plătcuţa este un dreptunghi de circa 6 x 10 cm. Pe ea se pot face diverse figurine sau modele
româneşti.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

307
Copii – Pantalonaş scurt pentru băieţi
Pantalonaşul scurt este purtat de băieţi, începînd de la vîrsta de 2 ani şi pînă la 7-8 ani.

Pentru desenarea tiparului de pantalonaş putem folosi măsuri gata stabilite sau
luate direct pe corp.

Măsurile stabilite pentru băieţi în etate de 3 ani sînt următoarele:


Lungime = 22 cm
Grosimea şoldurilor = 62 cm

Aceste măsuri cresc în raport cu vîrsta copiilor, după cum urmează:


Lungimea creşte cu cîte 2 cm pentru fiecare an.
Grosimea şoldurilor creşte cu cîte 4 cm pentru fiecare an.

Tiparul de faţă a pantalonaşului scurt


Desenarea cadrului. Pentru desenarea acestui tipar construim un unghi drept cu laturile nedefinite
în partea stîngă a hîrtiei şi-l însemnăm cu litera A. Din punctul A în jos, pe linia verticală, aplicăm
măsura de lungime a pantalonilor şi însemnăm punctul cu litera B. Din punctul B desenăm spre
dreapta o linie orizontală. Aplicăm apoi, pe liniile orizontale, din punctele A şi B spre dreapta, 1/3
din măsura de grosime a şoldurilor şi punem cîte un punct. Însemnăm punctul de pe linia
orizontală A cu litera C şi cel de pe linia orizontală B cu litera D.

Unim printr-o linie verticală punctul C cu D, formînd un cadru dreptunghiular, în interiorul căruia
vom desena tiparul de faţă şi spate al pantalonului scurt.

308
Linia de răscroitură a piciorului.
Aceasta o formăm măsurînd din punctul B în sus, pe linia verticală, 1/4 din distanţa B-D. Locul
aflat îl însemnăm cu litera E. Acest punct indică adîncimea răscroiturii piciorului. Măsurăm apoi
din punctul D spre stînga, pe linia orizontală, 1/4 din distanţa B-D minus 1 cm şi punem un punct
pe care-l însemnăm cu litera F, care indică lărgimea răscroiturii piciorului. Unim, apoi, printr-o
linie uşor adîncită, punctele E şi F, formînd astfel linia de răscroitură a piciorului.

Cusătura interioară a piciorului. Aceasta o formăm măsurînd din punctul D în sus, pe verticală,
1/4 din distanţa B-D, minus 1 cm. Locul aflat îl însemnăm cu litera G. Acest punct marchează
înălţimea cusăturii piciorului. Unim apoi acest punct printr-o linie oblică cu punctul F, formînd
astfel linia de cusătură a piciorului.

Linia de mijloc a feţei. Aceasta o construim măsurînd din punctul C spre stînga 1/10 din măsura de
grosime a şoldurilor, minus 1 cm. Locul stabilit îl însemnăm cu litera H. Acest punct indică
mijlocul feţei. Unim apoi punctul H cu punctul G printr-o linie adîncită în partea de jos, aşa ca pe
tipar, construind astfel linia de mijloc a feţei.

Linia de talie o formează linia orizontală, din punctul A pînă la punctul H.

309
Tiparul de spate al pantalonaşului scurt.
Partea din spate prezintă linii comune cu faţa, cu excepţia liniilor de talie şi mijloc, pe care trebuie
să le desenăm.

Linia de mijloc a spatelui o formăm măsurînd din punctul C spre stînga, pe linia orizontală, 1/2
din distanţa cuprinsă între punctul C şi punctul H. Locul aflat îl însemnăm cu un punct, pe care-l
însemnăm cu litera I. Punctul I indică mijlocul spatelui. Unim apoi acest punct printr-o linie
oblică, cu punctul G, formînd astfel linia de mijloc a spatelui.

Linia de talie o reprezintă linia A-I.

Modul de tricotare.
Tricotarea pantalonaşului scurt se face începînd cu linia de talie, care poate rămîne dreaptă ca în
model, sau se poate începe cu o margine lucrată cu punct de semielastic pe o lăţime de 2-3 cm.

Se urmăreşte linia tiparului pentru fiecare parte separat, sau se poate tricota într-o singură bucată,
o parte de faţă şi de spate unite pe linia A-E.

Pe linia de talie se fac butoniere, dacă pantalonaşul se prinde de bluziţă, făcînd un costumaş, sau i
se pun bretele şi se poate purta cu orice bluză sau pulovăr.

Pentru tricotare se pot folosi diverse puncte: punct de jerseu, punct leneş, punct de ţesătură, punct
de jerseu răsucit şi altele, după gustul fiecăruia.

“Tricotaje de mînă”, Ana Popescu, Ed. Tehnică, 1966.

310
Cardigan clasic – Model nr. 1
Cine preferă îmbrăcămintea simplă, care nu este supusă capriciilor modei, îşi va pregăti cu
siguranţă acest cardigan fin, cu linii clasice, uşor de purtat. Nota modernă o primeşte de la
decolteul fără guler sau bantă, de la mîneca şapte-optimi şi marginile feţelor, dublate cu acelaşi
material.

Furnituri: circa 350 g lînă, andrele nr. 2 şi 2 1/2, opt nasturi.

Mărimea: circumferinţa pieptului circa 95 – 96 cm. Lărgimea cardiganului încheiat circa 104 cm,
lungimea la mijlocul spatelui 57 cm.

Model:
I. Marginea de jos şi manşetele se lucrează în „punct de elastic” 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

II. Restul: „punct de jerseu răsucit”. (Atît la modelul I, cît şi la modelul II ochiurile tricotate pe
faţă se iau din spatele andrelei).

311
Măsura: 32 ochiuri şi 48 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Începem cu 150 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 7 cm cu modelul I. Continuăm cu andrele nr. 2
½ şi modelul II. Creştem la ambele margini ale lucrului, la cîte 4 cm, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi
162 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 32 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori
cîte 7 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri , X de 6 ori cîte 1 ochi, pr urmă tricotăm 2 rînduri fără
scăderi. Repetăm încă o dată de la X. Mai scădem de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 124 ochiuri. Cînd
răscroiala mînecii este de 10 cm, măsuraţi vertical, creştem aici şi începînd de la cîte 1 ½ cm, la
ambele margini, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 136 ochiuri.

Umărul:
La 51 cm măsuraţi de jos scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 24 ori cîte 3 ochiuri şi de
10 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 44 ochiuri la mijloc. Încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 86 ochiuri pe andrele nr. 2. Tricotăm 7 cm cu modelul I. La 2 cm de jos formăm prima
butonieră. Tricotăm 5 ochiuri de la marginea dreaptă şi din 4 ochiuri facem butoniera. Următoarea
butonieră o formăm la 7 cm în ultimele 2 rînduri ale elasticului. După a doua butonieră continuăm
cu andrele nr. 2 ½ , adăugînd în rîndul întîi, la marginea dreaptă, 12 ochiuri. Vor fi 98 ochiuri. În
rîndurile pe faţă tricotăm, începînd de aici, aceste 12 ochiuri pe faţă, ridicăm 1 ochi, luîndu-l din
spatele andrelei şi continuăm pe faţă pînă la sfîrşitul rîndului. În felul acesta tricotăm toată faţa. În
această dublură a marginii feţei formăm încă 6 perechi de butoniere, la distanţa de 6 ½ cm una de
alta; tricotăm de la margine 4 ochiuri, din 4 ochiuri facem o butonieră, tricotăm 4 ochiuri, ridicăm
1 ochi, tricotăm 4 ochiuri, din 4 ochiuri facem o butonieră şi sfîrşim rîndul.

La marginea stîngă creştem la cîte 2 cm, de 10 ori cîte 1 ochi. Vor fi 108 ochiuri. La 29 cm
măsuraţi de jos lucrăm, în locul pensei de la piept, cu rînduri prescurtate: pe faţa lucrului tricotăm
de la începutul rîndului 66 ochiuri, restul rămîne pe andreaua stîngă, întoarcem şi tricotăm pe dos
312
tot aceste 66 ochiuri. Rîndul următor: 73 ochiuri pe faţă, întoarcem, tricotăm tot aceste 73 ochiuri
pe dos.

Rîndul următor: 80 ochiuri pe faţă, întoarcem şi tricotăm 80 ochiuri pe dos. Continuăm în felul
acesta, tricotînd tot la două rînduri cu cîte 7 ochiuri mai mult pînă ce tricotăm iar cu toate ochiurile
rîndului.

Răscroiala mînecii:
Cînd marginea laterală are aceeaşi înălţime ca şi aceea a spatelui pînă la răscroiala mînecii,
scădem la marginea exterioară la cîte două rînduri 7 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de trei ori cîte 2
ochiuri şi de 7 ori cîte 1 ochi. Rămîn 85 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi
vertical, creştem aici şi începînd de aici la cîte 1 cm, de 9 ori cîte 1 ochi.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară este de 41 cm de la adăugarea ochiurilor, încheiem la
începutul rîndului următor 25 ochiuri. Scădem apoi la cîte 2 rînduri, la începutul lor, o dată 4
ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 5 ori cîte 2 ochiuri şi de 3 ori cîte 1 ochi. Urmăm drept înainte.

Umărul:
Cînd faţa este de 50 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, de
7 ori cîte 4 ochiuri, apoi cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Partea stîngă a feţei:


Se lucrează inversat şi fără butoniere.

De reţinut:
Deoarece am format sub răscroiala mînecii un unghi de 2 ½ cm prin rîndurile prescurtate, vom
avea începînd de aici, 2 măsuri diferite. Marginea laterală este mai scurtă, cea interioară mai
lungă, respectiv mai înaltă.

Mîneca:
Începem cu 78 ochiuri pe andrele nr. 2. Tricotăm 5 cm cu modelul nr. I. Continuăm cu andrele nr.
2 ½ cu modelul II. Creştem la ambele margini ale lucrului, la cîte 6 rînduri, de 23 ori cîte 1 ochi.
Vor fi 124 ochiuri. Cînd mîneca are 35 cm de la marginea de jos – sau altă măsură necesară
antebraţului – scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 12 ori cîte 2 ochiuri. * de 10 ori cîte 1 ochi, apoi urmează 2 rînduri fără scădere.
Repetăm încă o dată de la *. Scădem mai departe: de 18 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, şi
de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 18 ochiuri. Încheiem.
Călcăm bucăţile tricotate, le montăm. Îndoim marginea inferioară a feţelor de-a lungul ochiurilor
ridicate şi tivim. Butonierele prinse duble le festonăm.

Pe 3 ochiuri începem o bantă lucrată în bie. Creştem la începutul rîndurilor lucrate pe faţă cîte 1
ochi, la începutul celor lucrate pe dos cîte 2 ochiuri, pînă avem 15 ochiuri. Începînd de aici
creştem mai departe cîte 1 ochi la începutul rîndurilor pe faţă, iar la începutul celor tricotate pe
dos, scădem cîte 1 ochi. În felul acesta cele 15 ochiuri de pe andrea nu se înmulţesc, dar nici nu
scad. Cînd banta este cu circa 10 cm mai scurtă decît înconjurul gîtului pînă la îndoitura tivului,
scădem la începutul rîndurilor tricotate pe faţă cîte 2 ochiuri, iar la începutul celor pe dos cîte 1
ochi, pînă rămîn 3 ochiuri. Încheiem. Călcăm banta fără a o întinde, o coasem, culcată cu faţa pe

313
faţa cardiganului în jurul răscroielii gîtului, dar numai de la un tiv al feţei pînă la celălalt tiv. O
răsfrîngem şi o tivim cu puncte invizibile. Coasem nasturii.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

314
Jachetă pepit – Model nr. 2
Această jachetă elegantă se tricotează într-un model pepit „Pied-de-poule”. Combinaţiile de culori
negru-alb, bleumarin-alb, bordo-ivoriu, brun-bej dau impresia unei ţesături. Jacheta are mîneci
şapte-optimi, dar se poate confecţiona şi cu mîneci lungi.

Furnituri:
Circa 280 g lînă de culoare deschisă şi circa 320 g lînă de culoare închisă, andrele nr. 2 ½ , 7
nasturi, circa 15 cm mătase subţire pentru dublura gulerului.

Mărimea:
Lărgimea jachetei încheiată circa 104 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără guler, 60 cm
(circumferinţa pieptului 96 – 98 cm).

Model:
I. Tivurile de jos se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Restul pepit, care se lucrează la fel ca punctul suedez, după schema alăturată.

315
Măsura:
35 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm.

Spatele:
Începem cu 162 ochiuri de culoare închisă. Tricotăm 3 cm cu modelul I. Urmează pe faţa şi dosul
lucrului cîte 1 rînd de ochiuri pe dos, continuăm apoi cu modelul II după schema dată (ochiul care
începe şi cel care sfîrşeşte rîndul nu se includ în model). Scădem la ambele margini ale lucrului,
mereu la cîte 5 cm, de 3 ori cîte 1 ochi. Rămîn 156 ochiuri. De aici creştem la cîte 2 cm, de 10 ori
cîte 1 ochi. Vor fi 176 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 40 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori
cîte 7 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 146 ochiuri. Continuăm drept
înainte, pînă ce răscroiala mînecii are pe verticală 10 cm. Aici, şi începînd de aici, creştem la
ambele margini, la cîte 1 cm, de 8 ori cîte 1 ochi. Vor fi 162 de ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


La 58 cm măsuraţi de jos scădem la ambele margini, la începutul rîndurilor următoare, de 10 ori
cîte 4 ochiuri şi de 11 ori cîte 3 ochiuri. Între timp, la 63 cm, încheiem 16 ochiuri în mijlocul
rîndului, luăm una din părţi pe o andrea de rezervă şi terminăm cele 2 bucăţi separat. La marginea
interioară scădem la cîte 2 rînduri, la începutul lor, cîte 4 ochiuri pînă se epuizează toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 78 de ochiuri, cu lînă de culoare închisă. După 3 cm tricotăm atît pe faţă, cît şi pe
dosul lucrului cîte 1 rînd de ochiuri pe dos şi totodată adăugăm la marginea dreaptă (cea
interioară) 32 ochiuri. Vor fi 110 ochiuri. Continuăm cu modelul II. La marginea stîngă (cea
exterioară) scădem la cîte 5 cm de 3 ori cîte 1 ochi. Rămîn 107 ochiuri. Apoi creştem la cîte 2 cm
de 10 ori cîte 1 ochi. Vom avea 117 ochiuri. Marginea dreaptă o continuăm înainte şi la 3 cm de la
adăugarea ochiurilor formăm prima pereche de butoniere: tricotăm 4 ochiuri de la margine, din 7
ochiuri facem o butonieră, tricotăm 10 ochiuri şi din 7 ochiuri facem o a doua butonieră. Celelalte
perechi de butoniere sunt la 7 ½ cm una de alta. Facem în total 7 perechi de butoniere. Între timp,
la 37 cm măsuraţi de la marginea de jos, lucrăm, în locul pensei de la piept, cu rînduri prescurtate
(avem 116 ochiuri pe andrea). În rîndul următor tricotăm pe faţa lucrului 66 ochiuri, restul rămîne
316
pe andreaua stîngă. Întoarcem, tricotăm tot aceste 66 ochiuri pe dos. În rîndul următor tricotăm 76
ochiuri, întoarcem, revenim asupra acestor 76 ochiuri. În următorul rînd tricotăm 86 ochiuri,
întoarcem ş.a.m.d. Tot la 2 rînduri tricotăm cu 10 ochiuri mai mult pînă ce în sfîrşit lucrăm iar cu
toate ochiurile rîndului.

De reţinut:
Deoarece am format sub răscroiala mînecii un unghi de circa 2 ½ cm prin rîndurile prescrutate,
vom avea începînd de aici 2 măsuri diferite. Marginea laterală va fi mai scurtă, cea interioară mai
lungă, respectiv mai înaltă. Am semnalat pe tipar această diferenţă prin cele 2 linii ale umărului.
Cea punctată arată înălţimea scăzută (aici 6 cm), cea plină arată umărul real obţinut de 8 ½ cm.

Răscroiala mînecii:
Cînd faţa are 40 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, o dată
9 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 93 ochiuri. Cînd
răscroiala mînecii are, pe verticală 7 cm, creştem aici şi, începînd de aici, de 10 ori cîte 1 ochi la
marginea exterioară.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară (cea din dreapta) are 52 cm de la adăugarea ochiurilor,
încheiem la începutul rîndului următor 31 ochiuri, pe urmă la cîte 2 rînduri, o dată 3 ochiuri, de 5
ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. Această margine urmează drept înainte.

Umărul:
Între timp, cînd răscroiala mînecii are, pe verticală, 17 cm, scădem la marginea exterioară, la cîte 2
rînduri, de 5 ori cîte 5 ochiuri şi 4 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Mîneca:
Începem cu 94 ochiuri din culoarea mai închisă. Tricotăm 3 cm cu modelul I. Apoi tricotăm atît pe
faţă, cît şi pe dosul lucrului, cîte 1 rînd de ochiuri pe dos, pe urmă continuăm cu modelul II.
Creştem la ambele margini, la cîte 2 cm, de 20 ori cîte 1 ochi. Vor fi 134 ochiuri. Cînd mîneca are
41 cm de la marginea de jos, sau altă măsură necesară antebraţului, scădem la începutul rîndurilor
următoare de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 10 ori cîte 1 ochi, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 14 ori cîte 1 ochi, de
6 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 4 ochiuri. Rămîn 20 ochiuri. Încheiem.

Gulerul:
Începem cu 148 ochiuri cu modelul II. Tricotăm 10 cm drept înainte, pe urmă lucrăm cu rînduri
prescurtate. Tricotăm pe faţa lucrului 104 ochiuri, restul rămîne pe andreaua stîngă. Întoarcem,
tricotăm 60 ochiuri. Întoarcem, tricotăm 70 ochiuri. Întoarcem şi tricotăm 80 ochiuri ş.a.m.d. În
fiecare rînd tricotăm cu 10 ochiuri mai mult, lucrînd în cele din urmă cu toate ochiurile rîndului.
Încheiem.

Călcăm puternic părţile tricotate cu ajutorul unei cîrpe ude şi le montăm. Tivurile de jos le îndoim
şi le coasem cu puncte invizibile. Feţele le îndoim în afară pe o lărgime de 4 ½ cm, le coasem sus
şi jos, le răsfrîngem şi le tivim. Butonierele le festonăm prinse cîte 2. Cele trei margini drepte ale
gulerului le îndoim cîte 1 cm şi căptuşim gulerul cu mătase. Aşezăm gulerul cu rîndul cu care l-am
încheiat în răscroiala gîtului, la circa 4 cm de la marginea interioară a feţelor. La partea de sus a
părţii cu butoniere, coasem o mică cheutoare, iar sub guler un nasture mic, ca să nu se răsfrîngă
colţul feţei. Coasem nasturii.
317
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

318
Jachetă raglan – Model nr. 3
Această jachetă frumoasă şi practică are două buzunare mari care par aplicate. În realitate, sunt
lucrate împreună cu feţele. O bantă lată înconjoară feţele. Gaica, formată din două bucăţi, este
aşezată mai jos de linia taliei.

Furnituri:
Circa 600 g lînă de grosime mijlocie, andrele nr. 3 şi 6 nasturi.

Mărimea:
Circumfeinţa pieptului circa 94 – 96 cm, lungimea jachetei la mijlocul spatelui circa 70 cm,
lărgimea, jacheta fiind încheiată la nasturi, circa 108 cm.

Model:
I. Marginea de jos şi manşetele se lucrează în „punct de elastic”.

II. Banta de la butoniere, nasturi şi gît, garnitura mînecilor şi a buzunarelor „punct de orez lungit”.

319
Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului. Rîndul 2 şi toate
rîndurile cu soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe faţă, deasupra ochiului pe dos,
tricotăm 1 ochi pe dos. Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1
ochi pe dos, iar deasupra ochiului pe dos tricotăm 1 ochi pe faţă. Rîndurile 2 şi 3 se repetă.

III. Restul jachetei se tricotează în „punct de jerseu”.

Măsura:
28 ochiuri şi 38 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Începem cu 130 ochiuri şi tricotăm 3 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul III şi tricotăm drept
14 cm măsuraţi de la marginea de jos. Aici, şi începînd de aici creştem la ambele margini, la
distanţe de 4 cm, de 6 ori cîte 1 ochi. Vom avea 142 ochiuri.

Răscroiala mînecii raglan:


La 38 cm măsuraţi de jos scădem la începutul celor 2 rînduri următoare cîte 6 ochiuri, *tricotăm 2
rînduri fără scăderi. La începutul celor 2 rînduri următoare scădem cîte 1 ochi. Repetăm încă de 14
ori de la*. La începutul rîndurilor următoare scădem de 54 ori cîte 1 ochi. Între timp, la 65 cm
măsuraţi de la marginea de jos, încheiem 14 ochiuri la mijloc, luăm una dintre părţi pe o andrea de
rezervă şi încheiem fiecare bucată separat. La marginea exterioară continuăm scăderile conform
explicaţiilor date; la marginea dinspre gît scădem la cîte 2 rînduri, la începutul lor, de 2 ori cîte 4
ochiuri şi apoi cîte 2 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 72 ochiuri şi tricotăm 3 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul III, dar tricotăm cîte
2 ochiuri pe dos la ambele margini ale buzunarului. Pe faţa lucrului vom avea următoarea
împărţire a ochiurilor: ochiul începător, 11 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 41 pe faţă, 2 pe dos,
14 pe faţă, ochiul care încheie rîndul. Pe rîndurile de pe dosul lucrului tricotăm ochiuri pe faţă
deasupra celor tricotate pe faţă şi ochiuri pe dos deasupra ochiurilor pe dos. Tricotăm drept, pînă
ce lucrul nostru are 12 cm de la marginea de jos. Începînd de aici tricotăm cele 41 ochiuri dintre
cele cîte 2 ochiuri pe dos, cu modelul II pe distanţa de 4 cm, pentru a forma garnitura buzunarului.

320
Cînd buzunarul are 16 cm de la marginea de jos, tricotăm rîndul următor pe faţa lucrului astfel:
tricotăm 14 ochiuri pe faţă, încheiem 41 ochiuri şi continuăm pe faţă pînă la sfîrşitul rîndului.

Lăsăm lucrul de o parte. Pe andrele separate montăm 43 ochiuri pentru căptuşeala buzunarului şi
tricotăm 13 cm cu modelul III. La începutul celor 2 rînduri din urmă scădem cîte 1 ochi (41
ochiuri). Sfîrşim cu 1 rînd de ochiuri pe faţă şi lăsăm lucrul la o parte.
Continuăm faţa. Tricotăm pe dos ochiurile de la începutul rîndului şi continuăm pe aceeaşi andrea
ochiurile căptuşelii buzunarului; tot pe dos, tricotăm pe urmă şi restul de 14 ochiuri. Începînd de
aici tricotăm tot rîndul în „punct de jerseu”. Între timp, creştem marginea exterioară (cea din
stînga) începînd de la 14 cm, la fel ca la spate, adică la cîte 4 cm de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 78
ochiuri.

Răscroiala mînecii raglan şi răscroiala gîtului:


La aceeaşi înălţime ca la spate, la 38 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem 6 ochiuri la
începutul rîndului următor lucrat pe dos; apoi mereu la al doilea rînd lucrat pe dos, scădem la
începutul rîndului, de 15 ori cîte 1 ochi şi începînd de aici, la începutul fiecărui rînd lucrat pe dos,
de 27 ori cîte 1 ochi. În acelaşi rînd cu începutul răscroielii mînecii, scădem la începutul rîndurilor
lucrate pe faţă pentru răscroiala gîtului: la 38 cm de la marginea de jos şi începînd de aici mereu la
al 4-lea rînd lucrat pe faţă, la începutul lui, scădem de 6 ori cîte 1 ochi, apoi tot la al 2-lea rînd
lucrat pe faţă, de 10 ori cîte 1 ochi şi de aici la începutul fiecărui rînd lucrat pe faţă, cîte 1 ochi,
pînă se termină toate ochiurile.

Partea stîngă a feţei:


Se lucrează inversat.

Mîneca dreaptă:
Începem cu 69 ochiuri. Tricotăm 8 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul III, în afară de cele 25
ochiuri din mijloc, pe care le lucrăm pînă la sfîrşit în „punct de orez prelungit”. Creştem la ambele
margini, la cîte 4 rînduri, de 26 ori cîte 1 ochi. Vor fi 121 de ochiuri. Lucrăm drept pînă ce mîneca
are 40 cm de la marginea de jos. La începutul celor 2 rînduri următoare scădem cîte 6 ochiuri, pe
urmă scădem raglanul la fel ca la spate, la marginea dreaptă însă numai pînă la 69 cm măsuraţi de
la marginea de jos. Începînd de aici scădem la această margine, la cîte 2 rînduri, la începutul lor,
cîte 5 ochiuri pînă se termină toate ochiurile. Această margine mai scurtă vine în faţa jachetei.

Mîneca stîngă se tricotează inversat.

Banta:
Începem cu 27 ochiuri cu modelul II. La 3 cm de la început şi începînd de aici la cîte 8 cm,
formăm butonierele în număr de 5. Tricotăm 9 ochiuri de la margine şi din 9 ochiuri facem
butoniera. (Dacă întrebuinţăm nasturi mai mici, tricotăm 10 ochiuri de la margine şi facem
butoniera din 7 ochiuri). Banta va fi atît de lungă încît, puţin întinsă, să înconjoare marginile
interioare ale jachetei.

Gaica: (două bucăţi)


Începem cu 15 ochiuri şi tricotăm 24 cm. Pe urmă scădem la începutul rîndurilor următoare *de 2
ori cîte 1 ochi şi de 2 ori cîte 2 ochiuri. Repetăm de la * pînă se termină toate ochiurile.

321
Călcăm părţile tricotate şi le montăm. Mîneca vine cu partea mai scurtă în faţă. Coasem raglanul
feţelor, susţinîndu-l puţin spre sub braţ, (îl încreţim uşor) de mînecă – cele trei margini libere ale
căptuşelii buzunarului le coasem cu puncte mici, ascunse.

Coasem banta de marginea interioară a feţelor, întinzînd-o puţin. Festonăm butonierele, coasem
nasturii.

Aşezăm cele două părţi ale găicii în cusăturile laterale ale jachetei, ceva mai jos de linia taliei.
Suprapunem colţurile şi le prindem cu un nasture, lăsînd găicii puţin joc liber.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

322
Cardigan cu guler – Model nr. 4
Cardiganul prezentat aici are un guler mare răsfrînt şi un interesant motiv în „cruciuliţe”. Banta de
elastic, lucrată într-o singură bucată, îl susţine puţin în partea de jos, formînd un uşor bluzeu.
Banta este lucrată în colţ, atît în faţă, cît şi la guler.

Furnituri:
Circa 650 g de lînă de grosime mijlocie, andrele nr. 2 şi 3 (avem nevoie de 6 – 8 andrele lungi nr.
2) şi 8 nasturi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului: 96 – 98 cm. Lărgimea cardiganului încheiat la nasturi circa 104 cm,
lungimea la mijlocul spatelui circa 63 cm.

Model:
I. Modelul cardiganului: rîndul 1: *3 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos. Repetăm de la *. Rîndul 2 şi
toate rîndurile cu soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe faţă, deasupra ochiului pe dos
tricotăm 1 ochi pe dos. Rîndul 3: *1 ochi pe dos, 3 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 5: *1
ochi pe dos, din cele 3 ochiuri pe faţă, tricotăm întîi al treilea ochi pe faţă luîndu-l din faţa
andrelei, apoi primul şi pe urmă al doilea ochi. Abia după ce am tricotat toate trei ochiurile dăm
drumul de pe andreaua stîngă. Repetăm de la *. Rîndul 7: 1 ochi pe faţă, *1 ochi pe dos, 3 ochiuri
pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 9: 2 ochiuri pe faţă, *1 ochi pe dos, 3 ochiuri pe faţă. Repetăm de
la *. Rîndul 11: 2 ochiuri pe faţă, *1 ochi pe dos. Din cele 3 ochiuri pe faţă tricotăm întîi al treilea
ochi pe faţă, luîndu-l din faţa andrelei, apoi primul ochi şi în sfîrşit al doilea ochi (ca la rîndul 5).
Repetăm de la*. După al 12-lea rînd urmează din nou rîndul întîi.

II. Benţile se tricotează în „punct de elastic”.

323
Măsura:
30 ochiuri şi 36 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Începem cu 146 ochiuri, cu andrele nr. 3. Tricotăm drept 36 cm cu modelul I.

Răscroiala mînecii:
La începutul celor 2 rînduri următoare scădem cîte 9 ochiuri şi în rîndurile care urmează încă de
12 ori cîte 1 ochi. Rămîn 116 ochiuri. Lucrăm drept înainte pînă ce răscroiala mînecii este de 12
cm măsuraţi vertical. Aici şi începînd de aici creştem la cîte 3 cm, pe ambele margini ale lucrului,
de 3 ori cîte 1 ochi. Vom avea 122 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele are 56 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor, de 14 ori cîte 6
ochiuri. Rămîn 38 ochiuri la mijloc. Încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 82 ochiuri, pe andrele nr. 3. Tricotăm drept 11 cm cu modelul I.
Buzunarul: în rîndul următor tricotăm 19 ochiuri pe faţa lucrului, luăm 42 ochiuri pe o andrea de
rezervă, tricotăm cele 21 ochiuri rămase.
Lăsăm lucrul de o parte. Montăm pe alte andrele 44 ochiuri pentru căpuşeala buzunarului şi
tricotăm 11 cm în „punct de jerseu”. La începutul celor 2 rînduri din urmă, scădem cîte 1 ochi (42
ochiuri). Sfîrşim cu 1 rînd pe faţă şi lăsăm lucrul de o parte. Continuăm faşa. Tricotăm 21 ochiuri
de la marginea stîngă, lucrăm în continuare cu ochiurile căptuşelii buzunarului, însă acum cu
modelul cardiganului (atenţie la continuitatea modelului!) şi sfîrşim cu restul de 19 ochiuri. Vom
avea din nou 82 de ochiuri pe andrea. (Ochiurile buzunarului rămîn mai departe pe andreaua de
rezervă).

Răscroiala mînecii:
La 36 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem în rîndul următor, la marginea stîngă, 10 ochiuri,
apoi scădem la cîte 2 rînduri, la începutul lor, o dată 3 ochiuri, o dată 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1

324
ochi. Rămîn 62 ochiuri. Tricotăm drept înainte. Cînd răscroiala mînecii are 14 cm, creştem la
marginea stîngă 1 ochi şi începînd de aici, la cîte 3 cm, încă cîte 1 ochi, ca la spate.

Răscroiala gîtului:
Cînd marginea interioară, cea din dreapta, are 51 cm de la marginea de jos, scădem la începutul
rîndului următor 4 ochiuri. Pe urmă scădem la cîte 2 ochiuri, o dată la 3 rînduri, de 5 ori cîte 2
ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. Continuăm această margine drept înainte.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este cu 1 cm mai înaltă decît a spatelui, formăm umărul scăzînd cîte 6
ochiuri de la marginea exterioară.

Partea stîngă a feţei: se lucrează inversat.

Mîneca stîngă:
Începem cu 70 ochiuri pe andrele nr. 2. Tricotăm 3 cm cu modelul II. Continuăm cu andrele nr. 3
cu modelul I. Creştem la cîte 6 rînduri, la ambele margini, de 21 ori cîte 1 ochi. Vor fi 112 ochiuri.
Cînd mîneca are 43 cm de la marginea de jos (sau altă măsură necesară antebraţului) scădem la
începutul celor 2 rînduri următoare 3, respectiv 10 ochiuri, urmînd a scădea la începutul rîndurilor
următoare: o dată 2 ochiuri, o dată 3 ochiuri, o dată 2 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 6 ori cîte 2
ochiuri, de 38 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 19 ochiuri.
Încheiem.

Gulerul:
Începem cu 102 ochiuri pe andrele nr. 3 cu modelul I. Tricotăm drept 4 rînduri. Începînd de aici
scădem la începutul fiecărui rînd de 36 ori cîte 1 ochi, adică de 18 ori de ambele părţi. Urmează
încă 4 rînduri fără scăderi. Între timp, cînd gulerul are 5 cm, încheiem la mijloc 30 ochiuri, luăm o
parte din ochiuri pe o andrea de rezervă şi lucrăm cele două părţi separat. La marginea exterioară
continuăm cu scăderile ca pînă acum, iar la marginea interioară scădem la cîte 2 rînduri de 5 ori
cîte 2 ochiuri şi cîte 1 ochi pînă se termină toate ochiurile.

Aburim uşor părţile tricotate, fără a apăsa cu fierul, pentru a menţine elasticitatea modelului. Le
montăm. Gulerul se aşează cu rîndul începător în răscroiala gîtului, colţul să vină la marginea
feţei.

Banta:
Ridicăm la marginea de jos a spatelui, de la cusătură laterală la cusătură laterală, 152 ochiuri pe o
andrea nr. 2. Tricotăm 3 ½ cm cu modelul II. Încheiem. Acum lucrăm cu 6 andrele lungi. Ridicăm
la marginea de jos a feţei din dreapta 86 ochiuri. Pe altă andrea ridicăm la marginea interioară şi în
continuare, tot pe aceeaşi andrea, la marginea îngustă a gulerului, în total 220 ochiuri. Pe a treia
andrea ridicăm 100 ochiuri la marginea de jos a gulerului, pe a patra andrea ochiurile celeilalte
margini înguste a gulerului şi în continuare la partea inferioară a feţei din stînga, deci din nou 220
ochiuri. Pe a cincea andrea 96 ochiuri la marginea de jos a feţei din stînga. Lucrînd rîndurile dus-
întors tricotăm 3 ½ cm cu modelul I. La colţuri creştem în fiecare rînd cîte 1 ochi la sfîrşitul
andrelelor. La colţul gulerului putem creşte mai mult cu 1 – 2 ochiuri, ca să se aşeze frumos.
Creşterile le facem, ridicînd firul orizontal dintre două ochiuri pe andreaua stîngă, de unde îl
tricotăm luîndu-l din spatele andrelei, sucindu-l. La jumătatea lăţimii formăm la 1 ½ cm de la
marginea de jos şi începînd de aici la cîte 7 ½ cm, 8 butoniere orizontale, corespunzătoare mărimii

325
nasturilor. Butonierele orizontale apar verticale pe cardiganul finit. Dacă ne vine greu să lucrăm cu
220 ochiuri pe o andrea, putem împărţi ochiurile, lucrînd cu 8 andrele.

Banta buzunarelor:
Trecem ochiurile buzunarelor lăsate pe andreaua de rezervă pe o andrea nr. 2. Împărţim în distaţe
egale şi creştem 4 ochiuri. Vom avea 46 ochiuri. Tricotăm 3 cm cu modelul II. Încheiem.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

326
Cardigan cu fermoar – Model nr. 5
Frumuseţea acestui model constă în dungile gen „Biedermeier”. Se tricotează în lung. Dungile uni
se lucrează în verde închis, fondul dungilor de culoare deschisă este ivoriu, de ambele părţi cu un
contur îngust bordo. Modelul interior este lucrat cu verde închis bordo. Gulerul de ermit, puţin
evazat, este verde, tricotat în bie. Cardiganul are mîneci şapte-optimi, deschise jos.

Furnituri:
Circa 300 g lînă verde închis, 150 g lînă ivoriu şi 100 g lînă bordo, andrele nr. 3, un fermoar care
se poate deschide complet.

Mărimea:
Lărgimea cardiganului închis la fermoar de circa 107 cm, lungimea în mijlocul spatelui, fără guler,
55 ½ cm (circumferinţa pieptului circa 96 – 98 cm).

Model:
I. Cea mai mare parte a cardiganului se tricotează alternînd 12 rînduri verde închis în „punct de
jerseu” cu 11 rînduri, cu modelul suedez pe care-l lucrăm după schema dată.

II. Gulerul în bie se tricotează în „punct de jerseu”. Descrierea este dată în text.

327
Măsura:
32 ochiuri şi 36 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Începem în partea dreaptă cu 30 ochiuri la prima dungă tricotăm, în locul celor 12 rînduri verde
închis, numai 8 rînduri. În felul acesta vom avea exact la mijlocul spatelui o dungă uni. Tricotăm
la marginea dreaptă 2 cm drept înainte, la marginea stîngă adăugăm, la cîte 2 rînduri, de 3 ori cîte
30 de ochiuri. Vor fi 120 de ochiuri. Marginea stîngă urmează drept înainte; la marginea dreaptă
creştem pentru răscroiala mînecii, la cîte 2 rînduri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, pe
urmă o dată 26 ochiuri. Vor fi 156 ochiuri.

Lăsăm lucrul de o parte. Cu alte andrele începem 6 ochiuri. Creştem la marginea dreaptă, la
începutul rîndurilor pe faţă, de 3 ori cîte 1 ochi şi la începutul celor pe dos de 3 ori cîte 7 ochiuri.
Vor fi 30 de ochiuri. Acest mic triunghi se adaugă în continuare la marginea dreaptă a lucrului
lăsat. Vor fi 186 de ochiuri (atenţie la continuitatea modelului!). Continuăm la marginea stîngă
drept înainte, la marginea dreaptă creştem la începutul rîndurilor pe faţă de 5 ori cîte 1 ochi şi
mereu la cîte 2 rînduri, pe faţă, de 9 ori cîte 1 ochi. Vom avea 200 ochiuri pe andrea şi 18 cm de la
punctul de plecare. La începutul următoarelor rînduri pe faţă, scădem de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 9
ori cîte 1 ochi. Rămîn 187 ochiuri. Acum continuăm drept înainte, pînă avem 26 cm măsuraţi de la
punctul de plecare şi 6 rînduri din dunga uni. Aici va fi linia de mijloc a spatelui. Însemnăm cu un
fir de altă culoare şi începînd de aici tricotăm spatele în sens opus.

Partea dreaptă a feţei:


Începem la marginea interioară, în culoare verde închis, cu 162 ochiuri. După 2 ½ cm în „punct de
jerseu” tricotăm pe faţa lucrului 1 rînd de ochiuri pe dos. Urmează 12 rînduri tot în culoare verde,
în „punct de jerseu”, apoi continuăm cu dunga cu model suedez, după schema dată. La 5 cm
măsuraţi de jos adăugăm, la marginea stîngă, 9 ochiuri şi urmăm această margine drept înainte. La
marginea dreaptă creştem pentru răscroiala gîtului, mereu la începutul rîndurilor pe faţă, de 5 ori
cîte 2 ochiuri, de 3 ori cîte 3 ochiuri, o dată 4 ochiuri şi o dată 6 ochiuri. Vor fi 200 ochiuri. Cînd
avem 11 cm de la începutul lucrului, scădem pentru umăr *la începutul fiecărui rînd pe faţă de 4
ori cîte 1 ochi, urmează un rînd pe faţă în care nu scădem. Repetăm de 4 ori de la *. Continuăm şi
scădem încă de 2 ori cîte 1 ochi. Între timp, la 23 cm de la început, pe dosul lucrului, tricotăm 135
328
ochiuri pe dos şi încheiem 20 ochiuri. Cele 135 ochiuri le luăm pe o andrea de rezervă şi sfîrşim
mai întîi bucata mai mică. La începutul rîndurilor pe faţă scădem după indicaţiile date, la începutul
rîndurilor pe dos scădem de 4 ori cîte 4 ochiuri şi cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.
Continuăm lucrul cu cele 135 ochiuri. La începutul rîndurilor pe faţă scădem o dată 3 ochiuri şi de
6 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 120 ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă avem 28 cm de la începutul
lucrului. La începutul rîndurilor următoare tricotate pe dos, încheiem cîte 30 ochiuri, pînă se
termină toate ochiurile.

Partea stîngă a feţei, se tricotează în sens opus.

Mîneca:
Începem la punctul însemnat cu „A” pe tipar, cu 12 ochiuri. La începutul rîndurilor tricotate pe
dos creştem de 10 ori cîte 13 ochiuri, la începutul celor pe faţă tricotăm 2 cm drept înainte, apoi
creştem la începutul rîndurilor pe faţă de 20 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 187
ochiuri. Tricotăm drept înainte pînă ce avem 19 cm de la punctul de plecare, măsuraţi vertical.
Aici va fi linia de mijloc a mînecii. Însemnăm acest loc şi începînd de aici tricotăm în sens opus;
scădem în aceeaşi măsură în care am crescut pînă acum, pînă ce încheiem cu 12 ochiuri.

Gulerul:
Începem cu 1 ochi, în culoare verde închis. Tricotăm în bie în „punct de jerseu”. La începutul
rîndurilor pe faţă creştem cîte 2 ochiuri, la începutul celor tricotate pe dos cîte 1 ochi, pînă avem
46 ochiuri. Începînd de aici creştem mai departe cîte 1 ochi la începutul rîndurilor pe dos, dar la
începutul celor tricotate pe faţă scădem cîte 1 ochi, astfel cele 46 ochiuri de pe andrea nu se vor
înmulţi, dar nici nu vor scădea. Cînd marginea mai lungă este de 48 cm, scădem mai departe cîte 1
ochi la începutul rîndurilor pe faţă, însă scădem şi cîte 2 ochiuri la începutul rîndurilor tricotate pe
dos, pînă se termină toate ochiurile.

Părţile tricotate se calcă apăsat cu fierul şi se montează. Tivul de jos, tivul mînecilor şi al celor
două feţe se îndoaie cu 2 ½ cm şi se prinde cu puncte invizibile. Gulerul se coase în răscroiala
gîtului, puţin evazat, şi se răsfrînge în afară. La marginea celor două feţe şi în continuare în gulerul
îndoit, aşezăm fermoarul.

329
330
Jachetă Kuli – Model nr. 6
Originală şi elegantă, această jachetă se lucrează în 3 culori. Dacă alegem bine culorile, acestea se
suprapun, dînd impresia ţesăturii „tweed”. Partea de jos a feţelor, răsfrîntă, formează 2 buzunare
mari. Umerii sunt rotunjiţi, linia gîtului originală, nasturii lipsesc. Mîneca trei sferturi se termină

cu manşete mari, răsfrînte. Se poate executa şi cu mîneci lungi.

Furnituri:
Lînă mijlocie sau subţire, răsucită în două, circa 250 g brelu, 250 g lînă albă şi 250 g de culoarea
scorţişoarei. Andrele nr. 3.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 – 100 cm, lărgimea jachetei 116 cm, lungimea la mijlocul spatelui
69 cm.

Model:

I. Tivul spatelui în „punct de jerseu”.

II. Restul se lucrează astfel: tricotăm un rînd de bază, pe dosul lucrului, în culoare bleu. Urmează
rîndul 1: (alb) pe faţa lucrului: ochiul începător * 1 ochi pe faţă, introducem andreaua sub ochiul
următor, adică cu un rînd mai jos, scoatem firul şi îl tricotăm pe faţă, dînd abia acum drumul
ochiului de deasupra de pe andreaua stîngă. Repetăm de la *. Rîndul 2: (alb) pe faţă. Rîndul 3:
(brun) ochiul începător, * introducem andreaua sub ochiul următor, adică cu un rînd mai jos,
scoatem firul şi îl tricotăm pe faşţă, dînd abia acum drumul ochiului de deasupra de pe andreaua
stîngă. Urmează 1 ochi pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 4: (brun) pe faţă. Rîndul 5: (bleu) ca
331
rîndul 1. Rîndul 6: (bleu) ca rîndul 2. Rîndul 7: (alb) ca rîndul 3. Rîndul 8: (alb) ca rîndul 2.
Rîndul 9: (brun) ca rîndul 1. Rîndul 10: (brun) ca rîndul 2. Rîndul 11: (bleu) ca rîndul 3. Rîndul
12: (bleu) ca rîndul 2. Aceste 12 rînduri se repetă.

Măsura:
21 ochiuri şi 52 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Începem cu 116 ochiuri în culoare bleu. Tricotăm 4 cm în „punct de jerseu”, sfîrşind cu un rînd pe
faţă. În următorul rînd pe dos scădem de 10 ori mereu al 11-lea ochi. Rămîn 106 ochiuri. Tricotăm
pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos. Aici va fi marginea tivului îndoit. Urmează 1 rînd pe
faţă, baza modelului, apoi continuăm cu modelul II cu firul alb. La 8 cm măsuraţi de la marginea
tivului şi începînd de aici la cîte 10 cm creştem la ambele margini, de 4 ori cîte 1 ochi. Vom avea
114 ochiuri. Urmăm drept înainte.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 43 cm de la marginea tivului, scădem la începutul celor 2 rînduri următoare cîte 4
ochiuri, la începutul rîndurilor următoare de 4 ori cîte 2 ochiuri * de 2 ori cîte 1 ochi, urmează 2
rînduri fără scăderi. Repetăm de 3 ori de la *. Rămîn 90 ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă ce
răscroiala mînecii are pe verticală 11 cm. Aici, şi începînd de aici, creştem la cîte 2 cm, la ambele
margini, de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 100 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele are 64 cm de la marginea tivului, scădem la începutul rîndurilor următoare de 14 ori
cîte 3 ochiuri şi de 12 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn la mijloc 34 ochiuri. Încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 65 ochiuri cu firul bleu. Revenim asupra rîndului începător, luînd ochiurile de la
spatele andrelei, pe urmă mai tricotăm 1 rînd pe faţă pentru baza modelului. Continuăm cu
modelul II. Marginea dreaptă (cea interioară) urmează drept, la marginea stîngă scădem la 8 şi 15
cm cîte 1 ochi (63 ochiuri). După ce am tricotat 22 cm sfîrşind cu modelul bleu (cînd şi pe dosul
lucrului am tricotat rîndul de faţă în culoare bleu), mai tricotăm, tot în culoarea bleu, 3 rînduri în
„punct de jerseu”, începînd şi sfîrşind cu 1 rînd pe faţă. De aici încolo continuăm cu modelul II în
aşa fel, ca acolo unde a fost dosul lucrului să fie acum faţa, iar acolo unde a fost faţa lucrului să fie
acum dosul.

În acelaşi timp adăugăm la marginea dreaptă 13 ochiuri, continuînd această margine drept înainte
pînă la sfîrşit. La marginea stîngă creştem la căte 9 cm de 4 ori cîte 1 ochi. Vom avea 80 de
ochiuri pe andrea.

Răscroiala mînecii:
Cînd faţa are 65 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la începutul rîndului, 4
ochiuri, şi de aici mereu la cîte 2 rînduri, la începutul lor, de 2 ori cîte 2 ochiuri *. La începutul
rîndului următor scădem 1 ochi, pe urmă tricotăm 3 rînduri fără scăderi. Repetăm de 3 ori de la *.
Cînd răscroiala mînecii are 12 cm, creştem aici şi, începînd de aici la fiecare 1 cm, de 9 ori cîte 1
ochi. Între timp, la 69 cm măsuraţi de la marginea de jos, împărţim ochiurile în două. La marginea
interioară tricotăm 27 ochiuri, trecem restul pe o andrea de rezervă şi începînd de aici tricotăm
cele două bucăţi separat. Cele 27 ochiuri urmează drept înainte pînă ce marginea interioară are 77
cm de la adăugarea ochiurilor şi 30 cm de la împărţire. Încheiem.
332
Continuăm cu ochiurile lăsate pe andreaua de rezervă. La marginea exterioară formăm răscroiala
mînecii ca la spate, la marginea interioară scădem la cîte 6 rînduri, la începutul lor, de 16 ori cîte 1
ochi.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este tot atît de înaltă ca şi aceea a spatelui, scădem la marginea exterioară
de 7 ori cîte 3 ochiuri şi cîte 2 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Mîneca trei sferturi:


Începem cu 74 ochiuri în culoare bleu. După rîndul începător tricotăm, pe dosul lucrului, un rînd
de ochiuri pe faţă, pe urmă continuăm cu modelul II în culoare albă. Scădem, de ambele margini,
la 2, 4 şi 6 cm cîte 1 ochi. Rămîn 68 de ochiuri. Tricotăm 8 cm, urmează 3 rînduri în „punct de
jerseu” cu firul bleu, începînd şi sfîrşind pe faţa lucrului cu cîte un rînd tricotate pe faţă. Începînd
de aici continuăm în aşa fel, ca acolo unde a fost dosul lucrului să fie acum faţa. Creştem la
ambele margini, la cîte 2 ½ cm, de 11 ori cîte 1 ochi. Vor fi 90 de ochiuri. Cînd mîneca are 40 cm
de la marginea de jos, împreună cu manşeta de 8 cm, sau altă lungime necesară antebraţului,
scădem la începutul celor 2 rînduri următoare cîte 4 ochiuri, pe urmă la începutul fiecărui rînd de 4
ori cîte 2 ochiuri, de 10 ori cîte 1 ochi, *tricotăm 2 rînduri fără scăderi, scădem de 2 ori cîte 1 ochi.
Repetăm de 12 ori de la *. Scădem apoi din nou la începutul fiecărui rînd de 4 ori cîte 1 ochi.
Rămîn 34 ochiuri. Încheiem.

Mîneca lungă:
Începem cu 58 ochiuri cu modelul II. Creştem la ambele margini, la cîte 2 ½ cm, de 16 ori cîte 1
ochi. Vor fi 90 de ochiuri. După ce am tricotat lungimea necesară antebraţului (circa 45 cm)
continuăm după indicaţiile date, pentru mîneca trei sferturi.

Călcăm părţile tricotate. Întoarcem buzunarul de 22 cm pe faţă, îl însăilăm la cusătura laterală, iar
la marginea interioară îl coasem de faţă, tivîndu-l ½ cm. Pensa în formă de „V” o tragem, pe dosul
lucrului, la maşină. Cele două margini înguste ale benzii de la gît le bordisim şi le fixăm la ceafă.
Îndoim tivul feţelor şi în continuare banda de la gît, pe lăţime de 6 cm, şi le coasem pe dinăuntru
cu puncte invizibile.

333
Jachetă cu mînecă scurtă – Model nr. 7
Lucrată din lînă roşie cu mîneci scurte, închisă în faţă cu 5 nasturi, această jachetă este foarte
tinerească. Se poate îmbrăca în dimineţile mai răcoroase de vară peste o bluză subţire sau chiar şi

fără bluză.

Furnituri:
Circa 400 g lînă roşie, 5 nasturi, andrele nr. 2 ½ .

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 92 cm, lungimea 56 cm.

334
Model:

Banta cu butoniere se tricotează în „punct leneş”, restul cu modelul I.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri din lînă roşie pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm 3 cm înălţime în „punct de
jerseu”; urmează 1 rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului) formînd astfel tivul spatelui. Măsurile
întrebuinţate în text vor fi considerate de la terminarea tivului adică de la rîndul de ochiuri pe dos.

Continuăm cu modelul I o bucată de 34 cm înălţime, crescînd la fiecare margine a lucrului cîte 1


ochi la 6 cm.
În total am crescut 10 ochiuri (cîte 5 ochiuri la o margine).

Răscroiala mînecii:
Avem 130 ochiuri cu care începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul rîndurilor următoare, de
2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 30 ochiuri (cîte
15 ochiuri la o margine). Vor fi 100 ochiuri cu care tricotăm drept pînă la înălţimea totală de 54
cm.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem să formăm linia umărului scăzînd pentru fiecare umăr, la începutul rîndurilor, de 5 ori
cîte 7 ochiuri. Cu ultimele 30 de ochiuri rămase la mijlocul spatelui tricotăm în continuare în
„punct de jerseu” 2 cm în înălţime, formînd astfel tivul răscroielii gîtului de la spate, pe care îl
îndoim pe dos şi-l coasem cu puncte invizibile de corsaj.

335
Partea dreaptă a feţei:
Montăm 70 de ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de jerseu” un tiv de 3 cm înălţime,
la fel ca la spate.
Continuăm 34 cm înălţime cu modelul I astfel: primele 10 ochiuri de la marginea interioară a feţei
le tricotăm drept în „punct leneş”, formînd cîte o butonieră din 2 ochiuri la distanţă de 12 cm între
ele, iar restul ochiurilor le lucrăm cu modelul I, crescînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la 5 cm (de
6 ori). La marginea interioară a feţei, pe bentiţa cu butoniere, continuăm drept în „punct leneş”
pînă la răscroiala gîtului iar pe linia subraţului, începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul
rîndurilor care urmează o dată 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 3 ori cîte 1 ochi. În total am
scăzut 15 ochiuri. Au rămas 61 de ochiuri cu care continuăm a tricota drept pînă la înălţimea totală
de 52 cm.

Umărul şi răscroiala gîtului:


De aici începem răscroiala gîtului scăzînd la începutul rîndurilor, pe această linie, o dată 16
ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 1 ochi şi în continuare tricotăm drept. Pe linia umărului
scădem de 5 ori cîte 7 ochiuri.

Partea stîngă a feţei se lucrează la fel, dar inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 80 de ochiuri şi tricotăm drept 3 cm în „punct de jerseu”, formînd tivul mînecii la fel ca
pentru spate. Continuăm cu modelul I, tricotăm 5 cm în înălţime crescînd la fiecare margine cîte 1
ochi la 1 cm. Avem 90 de ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii scăzînd la începutul
rîndurilor care urmează de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 40 ori cîte 1 ochi, de 4 ori
cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 4 ochiuri, iar ultimele 10 ochiuri le încheiem într-un singur rînd.
Executăm mîneca următoare la fel, inversat.

Călcăm aburit, îndoim pe dos tivurile şi le coasem cu puncte invizibile de corsaj. Încheiem jacheta
la maşină.
La răscroiala din faţă a gîtului coasem pe dos un tiv dintr-o ţesătură de mătase roşie sau dintr-o
bentiţă tricotată în „punct de jerseu”, din aceeaşi lînă ca şi jacheta.

336
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

337
Jachetă cu guler şal – Model nr. 8
Jachetă gen sport, încheiată la două rînduri de nasturi avînd în faţă o garnitură şi două găici
laterale. Se poate tricota din lînă gri sau culoare naturală (nevopsită) pentru a se potrivi la orice

fustă sau chiar la pantalon.

Furnituri:
Circa 650 g lînă, 14 nasturi, andrele nr. 2 ½ .

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm, lungimea 70 cm.

Model:

I. Manşetele, garnitura feţelor şi găicile se tricotează în „punct leneş”.

II. Restul în „punct de jerseu”.

Măsura:
27 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 140 ochiuri şi tricotăm 3 cm în înălţime în „punct de jerseu”, urmează 1 rînd de ochiuri
pe dos (pe faţa lucrului). Acesta formează tivul spatelui pe care îl îndoim pe dosul jachetei
338
prinzîndu-l cu puncte invizibile de corsaj. Măsurile întrebuinţate în text sunt considerate începînd
de la terminarea tivului, adică de la rîndul de ochiuri lucrate pe dos (neglijăm tivul). Continuăm a
tricota drept în „punct de jerseu” 41 cm în înălţime.

Răscroiala mînecii:
Începem să formăm răscroiala mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor care urmează de 2 ori cîte 7
ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total scădem 38
ochiuri (cîte 19 ochiuri la o margine). Rămîn 102 ochiuri cu care lucrăm drept 22 cm în înălţime.

Umărul:
Începem să formăm linia umerilor scăzînd la începutul rîndurilor care urmează de 14 ori cîte 5
ochiuri. În total am scăzut 70 ochiuri (cîte 35 ochiuri pe un umăr). Cele 32 ochiuri rămase la
mijlocul spatelui le încheiem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 85 ochiuri pe andrele şi tricotăm tivul la fel ca la spate. Continuăm drept 41 cm înălţime
tricotînd astfel: primele 30 ochiuri de la marginea interioară a feţei le tricotăm în „punct leneş”,
formînd cîte o pereche de butoniere (din cîte 2 ochiuri) la distanţă de 10 cm între ele, vertical, şi la
distanţă de 20 ochiuri între ele orizontal. Restul de 55 ochiuri tricotăm în „punct de jerseu”. Prima
pereche de butoniere o formăm la înălţimea de 2 cm de la marginea de jos a feţei. Pe linia
interioară a feţei vom lucra drept pînă la înălţimea totală de 52 cm.

Răscroiala mînecii:
Pe linia subraţului, la înălţimea totală de 41 cm, începem să formăm răscroiala mînecii scăzînd la
începutul rîndurilor pe această linie o dată 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri
şi de 3 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 20 ochiuri şi mai rămîn 65 ochiuri cu care tricotăm drept
22 cm înălţime.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor pe această linie de 7 ori cîte 5
ochiuri. Între timp, la marginea interioară a feţei, la înălţimea totală de 52 cm, începem să formăm
răscroiala gîtului scăzînd cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd pe această linie, pînă cînd terminăm
de scăzut 30 ochiuri, apoi continuăm drept.

Partea stîngă a feţei: se lucrează la fel, inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 50 ochiuri şi tricotăm drept în „punct leneş” o manşetă de 6 cm înălţime. În rîndul
următor creştem 25 ochiuri, adică tot al 2-lea ochi îl lucrăm dublat astfel: o dată îl lucrăm din faţă,
p dată din spate. Avem 75 ochiuri. Continuăm 38 cm înălţime în „punct de jerseu”, crescînd la
fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 38 ochiuri (cîte 19 ochiuri la o
margine). Avem 113 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii scăzînd la începutul
rîndurilor următoare de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 40 ori
cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 6 ochiuri. Rămîn 13 ochiuri
cu care încheiem mîneca într-un singur rînd.

Tricotăm mîneca următoare la fel.

339
Călcăm aburit părţile tricotate în „punct de jerseu” şi încheiem jacheta la maşină. Împrejurul
răscroielii gîtului ridicăm pe andrele ochiurile corespunzătoare şi tricotăm în „punct leneş”, în
rîndurile prescurtate, gulerul şal.

Gaica:
Montăm 30 ochiuri şi tricotăm 12 rînduri în „punct leneş”, crescînd la una din margini cîte 1 ochi
la fiecare rînd. La marginea opusă lucrăm drept. În rîndul al 12-lea formăm la marginea crescută o
butonieră din 2 ochiuri, la distanţă de 3 ochiuri de la margine.

Continuăm, încă 12 rînduri scăzînd cîte 1 ochi la fiecare rînd, la aceeaşi margine unde anterior am
crescut.

Ticotăm a doua gaică la fel şi le coasem pe jachetă. Coasem 12 nasturi pe banta din faţă şi 2
nasturi pe găici la spate.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recth, Ed. Tehnică, 1959

340
Jachetă cu motiv brodat – Model nr. 9
O elegantă jachetă din lînă de culoare maron, brodată cu un motiv discret în buline galbene, avînd

manşetele şi feţele dublate cu galben. Ea poate fi purtată în orice împrejurare.

Furnituri:
Circa 500 g lînă maron, 200 g lînă galbenă, andrele nr. 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm.

Model:

I. Manşetele, dublura reverelor şi tivul marginii de jos a jachetei se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Tricotăm restul cu modelul următor: rîndul 1 (pe faţa lucrului): *28 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe
dos, 2 ochiuri lucrate pe faţă încrucişat astfel: lucrăm mai întîi ochiul 2 apoi ochiul 1 şi le scoatem
de pe andrea amîndouă deodată; urmează 1 ochi pe dos. Repetăm de la *. Rîndul 2: acoperit.
Rîndul 3: la fel ca 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul II.

341
Spatele:
Montăm 150 ochiuri de lînă maron pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept, în „punct de jerseu”, 4 cm
în înălţime. Urmează apoi 1 rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului) formînd astfel tivul spatelui,
pe care îl vom îndoi pe dos cosîndu-l cu puncte invizibile. Toate măsurile întrebuinţate în text sunt
considerate de la terminarea tivului, adică de la rîndul de ochiuri pe dos. Continuăm drept 29 cm
în înălţime cu modelul II.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total am
scăzut 8 ochiuri (cîte 4 ochiuri la o margine). Tricotăm drept 4 cm în înălţime şi începem să
creştem la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm (de 8 ori). În total am crescut 16 ochiuri (cîte 8
ochiuri la o margine). Avem 158 ochiuri.

Umărul:
La 22 cm înălţime de la începutul răscroielii mînecii începem să formăm linia umerilor, scăzînd o
dată 11 ochiuri şi de 26 de ori cîte 2 ochiuri, la fiecare margine a lucrului. În total am scăzut 126
ochiuri (cîte 63 ochiuri pe un umăr). Tricotăm încă 2 cm în înălţime în „punct de jerseu” cu cele
32 ochiuri rămase pe andrea la mijlocul spatelui şi încheind.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 90 ochiuri din lînă maron şi tricotăm drept 29 cm în înălţime cu modelul II. Începem
răscroiala mînecii scăzînd pe această linie, la începutul rîndurilor, o dată 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1
ochi. La marginea interioară a feţei tricotăm drept. În total am scăzut 4 ochiuri şi au mai rămas 86
ochiuri cu care tricotăm drept 4 cm în înălţime. Apoi începem să creştem pe linia răscroielii
mînecii cîte 1 ochi la 2 cm (de 8 ori). Avem 94 ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


La 22 cm înălţime de la începutul răscroielii mînecii începem să formăm linia umărului, scăzînd la
începutul rîndurilor care urmează o dată 11 ochiuri şi de 26 ori cîte 2 ochiuri. La 55 cm înălţime
totală scădem pe linia răscroielii gîtului, de 18 ori cîte 1 ochi, iar cele 13 ochiuri rămase pe andrea
le scădem într-un singur rînd.

Partea sîngă a feţei: se tricotează la fel, însă inversat.

Dublura feţei:
Montăm 90 ochiuri de lînă galbenă şi tricotăm 7 cm în înălţime în „punct de jerseu”. La marginea
exterioară (pe linia subraţului) scădem 38 ochiuri într-un singur rînd şi continuăm apoi a scădea,
tot pe aceeaşi linie, cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd, pînă cînd au rămas 31 ochiuri. La
înălţimea totală de 53 cm scădem, la marginea interioară a feţei, după indicaţiile noastre date
pentru răscroiala gîtului. Executăm a doua parte a dublurii la fel, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 80 ochiuri de lînă galbenă pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept 41 rînduri în „punct de
jerseu”. Continuăm cu lînă maron şi cu modelul II. În rîndul 32 cu lînă maron, fixăm tivul
manşetei, de mînecă, tricotînd în acelaşi timp împreună, 1 ochi de la faţa mînecii, cu ochiul
corespunzător ridicat din rîndul de montaj (începutul manşetei).

Tricotăm drept 6 cm şi începem să creştem la fiecare margine, tot la al 4-lea rînd, cîte 1 ochi (total
43 ori). La înălţimea de 31 cm de la tiv, rotunjim mîneca, scăzînd la fiecare margine (la 2 rînduri)
342
cîte 11 ochiuri (total de 10 ori).
Rămîn 13 ochiuri pe care le scădem într-un singur rînd. Tricotăm la fel cealaltă mînecă.

Broderia:
La intervalul de 10 cm între ele brodăm bulinele cu lînă galbenă.

Călcăm aburit, coasem pe faţă cu maşina dublurile feţelor, întoarcem pe dos, călcăm din nou şi
tivim cu puncte invizibile marginile. Încheiem totul la maşină. Îndoim manşetele la 6 cm înălţime
şi le pontăm pe mîneci.

343
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

344
Cardigan – Model nr. 10
Garnitura de patent atît de frecvent întîlnită în modelele noastre îşi găseşte o nouă variantă la acest
cardigan, cu mînecile trei sferturi, încheiat în 6 nasturi îmbrăcaţi în aceeaşi lînă cu care tricotăm.

Răscroiala gîtului este dublată cu acelaşi material, prin răsfrîngerea feţelor şi spatelui care, în acest
sscop, se vor executa cu 2 cm mai lungi.

Furnituri:
500 g lînă, 6 nasturi, andrele nr. 1 ½ , 2 ½ şi 3.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea cardiganului 65 cm, lungimea mînecii 42 cm.

Model:

I. Garniturile de patent se lucrează în „punct de semielastic”.

II. Restul în „punct de jerseu”.

Măsura:
31 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 156 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept în „punct de jerseu” 3 cm în înălţime.
345
Urmează un rînd de ochiuri pe faţă, lucrate pe dosul lucrului; acest rînd formează linia pe care se
îndoieşte pe dos marginea (tivul) de 3 cm tricotată pînă aici. Continuăm în „punct de jerseu” 17
cm în înălţime, scăzînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 3 cm. În total scădem 12 ochiuri; avem
144 ochiuri. Urmează 2 cm drept pe andrele cu nr. 1 ½ , pentru a forma linia cambrată a taliei şi
din nou continuăm cu andrele nr. 2 ½ , tricotînd 21 cm în înălţime. Creştem cîte 1 ochi la 3 cm la
fiecare margine a lucrului, în total 14 ochiuri. Avem 158 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare, la fiecare margine, astfel: 5, 4, 3, 2, 1, 1, 1 ochiuri în
total scădem la ambele margini 34 ochiuri.

Umărul:
Avem 124 ochiuri cu care lucrăm drept 18 cm în înălţime şi începem să formăm linia umărului,
scăzînd la fiecare margine de 5 ori cîte 8 ochiuri, la începutul rîndurilor. La mijloc au rămas 44
ochiuri cu care mai tricotăm 1 cm în înălţime, pe andrele nr. 3 şi încheiem larg într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 83 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, o bucată de 3
cm înălţime. Formăm o butonieră la marginea interioară a lucrului, continuăm la fel încă 10 cm.
Din nou formăm o butonieră.

La marginea interioară, pe faţa lucrului, tricotăm în rîndul următor 10 ochiuri în „punct de


semielastic”, urmează 10 ochiuri pe faţă, 43 ochiuri încheiate (formînd buzunarul), 20 ochiuri pe
faţă. În rîndul următor (pe dosul lucrului) tricotăm astfel: 20 ochiuri pe dos, montăm pe andrea 43
ochiuri, urmează 10 ochiuri lucrate pe dos, iar ultimele 10 ochiuri le lucrăm în „punct de
semielastic”.

Continuăm să lucrăm de aici înainte în „punct de jerseu”, cu excepţia primelor 10 ochiuri de la


marginea interioară a feţei care formează bordura pentru butoniere, şi care se lucrează în „punct de
semielastic”. Pe această bordură avem grijă să formăm butonierele, la distanşa de 10 cm între ele.
Tricotăm 4 cm în înălţime scăzînd cîte 1 ochi la 1 cm pe linia subraţului. Avem 79 ochiuri.
Lucrăm 2 cm drept, cu andrele nr. 1 ½ , apoi din nou cu andrele nr. 2 ½ lucrăm 21 cm, crescînd
cîte 1 ochi la 3 cm. Avem 86 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare, pe dosul lucrului, o dată 5 ochiuri, o dată 4, 3, 2 şi de 3
ori cîte 1 ochi, în total 17 ochiuri scăzute. Avem 69 de ochiuri. Tricotăm drept 18 cm. În rîndul
următor scădem larg 29 de ochiuri la marginea interioară a lucrului.

Umărul:
La marginea exterioară începem să formăm linia umărului, scăzînd de 5 ori cîte 8 ochiuri la
începutul fiecărui rînd, pe dosul lucrului. Porţiunea de 2 cm rezultată din tricotarea prelungită a
feţei, o îndoim pe dos, dublînd astfel marginea răscroielii gîtului. Cele 43 de ochiuri adăugate la
formarea buzunarului le ridicăm pe o andrea şi tricotăm în „punct de jerseu” o bucată de 13 cm,
care va forma căptuşeala buzunarului.

Partea stîngă a feţei: se lucrează la fel, însă inversat şi fără butoniere.

346
Mîneca:
Montăm 84 de ochiuri pe andrele nr. 2 ½, tricotăm drept, în „punct de semielastic”, o bucată de 6
cm înălţime, continuăm 19 cm în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 1 cm.
În total creştem 38 ochiuri. Avem 122 ochiuri.

Începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul primul rînd 5 ochiuri, iar la începutul rîndului
următor (pe dosul lucrului), 8 ochiuri.

Continuăm a scădea la începutul rîndurilor următoare de 66 ori cîte 1 ochi şi, în continuare, cîte 2
ochiuri, pînă cînd rămîn 22 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd.

Mîneca următoare se lucrează la fel, însă inversat.

Călcăm părţile tricotate în „punct de jerseu” şi încheiem la maşină. Coasem de mînă pe dosul
cardiganului dublura buzunarelor şi reverul răscroielii gîtului.

347
348
Jachetă scurtă cu mînecă trei sferturi – Model nr. 11
Această jachetă scurtă din lînă verde cu două clape false în faţă, este lucrată într-un punct original,

care dă tricotajului un aspect de stofă.


Necesită o lînă de calitate bună şi o lucrătură foarte egală.

Furnituri:
Circa 400 g lînă verde, 1 nasture, andrele nr. 2 şi 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm, lungimea jachetei 53 cm.

Model:
I. Manşetele, clapele şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul, cu modelul următor: rîndul 1 (pe faţa lucrului): * 3 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri ridicate
nelucrate cu firul trecut prin faţa lor. Repetăm de la *. Rîndurile cu soţ (pe dosul lucrului) toate
ochiurile pe dos. Rîndul 3: 1 ochi pe faţă, 3 ochiuri ridicate nelucrate, cu firul trecut prin faţa lor *
3 ochiuri pe faţă; 3 ochiuri ridicate nelucrate, cu firul trecut prin faţa lor. Repetăm de la *. În felul
acesta modelul va fi mereu împins spre dreapta cu 1 ochi.

Măsură:
32 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 152 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm în „punct de jerseu” 3 cm în înălţime; urmează 1
349
rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului). Formăm astfel tivul spatelui pe care la sfîrşit îl îndoim pe
dosul jachetei prinzîndu-l cu puncte invizibile.

Măsurile întrebuinţate în text sînt considerate de la rîndul de ochiuri pe dos, adică de la terminarea
tivului.
Continuăm a tricota drept pe andrele nr. 2 ½ cu modelul II.

Răscroiala mînecii:
Cînd am terminat o bucată de 29 cm înălţime, scădem la începutul rîndurilor care urmează de 2 ori
cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 24 ochiuri (cîte 12
ochiuri la margine). Avem 128 ochiuri cu care tricotăm drept înainte.

Umărul:
La înălţimea totală de 50 cm, începem să formăm linia umerilor, scăzînd la începutul rîndurilor
următoare de 10 ori cîte 9 ochiuri, total 90 ochiuri (cîte 45 ochiuri pe un umăr). Rămîn la mijlocul
spatelui 38 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 90 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm tivul la fel ca la spate. Continuăm pe andrele nr. 2
½ astfel: la marginea interioară a feţei creştem 10 ochiuri în rîndul întîi şi tricotăm primele 9
ochiuri în „punct de jerseu”, 1 ochi pe dos. Acestea vor forma tivul marginii interioare a feţei pe
care le vom tricota astfel pînă la sfîrşit. În continuarea acestor 10 ochiuri crescute vom tricota cu
modelul II, cele 90 ochiuri din montaj.
Avem 100 ochiuri cu care tricotăm drept 29 cm în înălţime, avînd grijă ca la marginea interioară a
feţei să lucrăm tivul după indicaţiile anterioare (9 ochiuri în „punct de jerseu”, 1 ochi pe dos).

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 20 cm, începem să formăm răscroiala mînecii, scăzînd la începutul
rîndurilor, pe această linie, o dată 8 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total
am scăzut 18 ochiuri şi au mai rămas 82 ochiuri cu care tricotăm drept pînă cînd avem o înălţime
totală de 48 cm.

Răscroiala gîtului:
Aici începem răscroiala gîtului, scăzînd la începutul rîndurilor pe această linie, o dată 20 ochiuri,
de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Continuăm drept.

Umărul:
La înălţimea totală de 50 cm începem să formăm linia umărului, scăzînd la începutul rîndurilor de
5 ori cîte 9 ochiuri.

Partea stîngă a feţei: se lucrează la fel, inversat.

Mîneca:
Montăm 100 ochiuri pe andrele 2 ½ şi tricotăm în „punct de semielastic” o manşetă de 3 cm
înălţime.
Continuăm 24 cm în înălţime cu modelul II, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În
total creştem 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la o margine). Avem 124 ochiuri şi începem să formăm
ovalul mînecii scăzînd la începutul rîndurilor astfel: la marginea (mînecii) care se va aplica la
partea din faţă a jachetei, scădem 8 ochiuri în rîndul întîi, iar la marginea opusă, 3 ochiuri.
350
Continuăm scăzînd egal la ambele margini astfel: de 10 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri,
de 4 ori cîte 3 ochiuri, iar ultimele 23 ochiuri le încheiem într-un singur rînd. Tricotăm mîneca
următoare la fel, dar inversat.

Călcăm aburit şi încheiem la maşină.

Coasem invizibil tivurile pe dosul jachetei.

Gulerul:
Tricotăm pe 150 ochiuri, în „punct de semielastic”, un guler de 4 cm înălţime, formînd la capătul
drept, la înălţimea de 2 cm de la montaj şi la distanţă de 5 ochiuri de la margine, o butonieră din 6
ochiuri. Coasem gulerul suprapus peste răscroiala gîtului.

Clapele:
Tricotăm două clape de 4 cm înălţime, pe cîte 30 ochiuri, în punct de semielastic şi le coasem pe
cele două părţi ale feţei.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

351
Jachetă călduroasă – Model nr. 12
Confecţionată din lînă gri, cu un punct de tricotaj deosebit, se obţine o jachetă frumoasă şi

călduroasă potrivită pentru vreme răcoroasă.

Furnituri:
Circa 900 g lînă gri, 5 nasturi, andrele nr. 2 ½ şi 3.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 100 cm, lungimea 68 cm.

Model:
I. Tivurile se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Restul cu următorul model: pentru executarea acestui model se montează un număr de ochiuri
divizibil cu 3. Modelul este cu dublă faţă, adică este la fel pe ambele părţi ale tricotajului. Rîndul
1: * 1 jeteu, 1 ochi ridicat nelucrat, cu firul în spate, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, luate din
spate (scăzut). Repetăm de la *. Rîndul 2: se execută întocmai ca rîndul 1 avînd grijă ca ochiul
rezultat din scăderea în rîndul precedent a 2 ochiuri să fie acum ridicat nelucrat cu firul în spate,
iar jeteul şi ochiul ridicat nelucrat (în rîndul anterior) să se lucreze acum împreună pe faţă (scăzut).
Rîndul 3: repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
29 ochiuri şi 42 rînduri = 10 cm din modelul II.
352
Spatele:
Montăm 150 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept în „punct de jerseu” 5 cm în înălţime;
urmează (pe faţa lucrului) 1 rînd de ochiuri lucrate pe dos, formînd astfel tivul. Măsurile
întrebuinţate în text sînt considerate începînd de la acest rînd de ochiuri lucrate pe dos, deci de la
terminarea tivului (se neglijează tivul). Continuăm lucrul drept 5 cm înălţime pe andrele nr. 3, cu
modelul II. Urmează 37 cm în înălţime crescînd pe linia subraţului, la începutul rîndurilor, cîte 1
ochi la 6 cm, la fiecare margine. În total am crescut 12 ochiuri (cîte 6 ochiuri la o margine). Avem
162 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 42 cm, începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul rîndurilor următoare
atsfel: de 2 ori cîte 9 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 30
ochiuri (cîte 15 ochiuri la o margine). Avem 132 de ochiuri cu care tricotăm în continuare drept,
pînă la înălţimea totală de 58 cm. De aici începem să creştem la fiecare margine cîte 1 ochi la 1
cm. Am crescut în total 12 ochiuri (cîte 6 ochiuri la o margine). Avem 144 ochiuri.

Umărul:
Începem să formăm linia umerilor, scăzînd la începutul rîndurilor de 12 ori cîte 8 ochiuri. În total
am scăzut 96 ochiuri şi au mai rămas 48 ochiuri la mijlocul spatelui, pe care le încheiem într-un
singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 90 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm tivul la fel ca la spate. Continuăm pe andrele nr.
3 cu modelul II astfel: la marginea interioară a lucrului adăugăm pe andrea 10 ochiuri cu care vom
tricota drept (începînd din acest punct şi pînă la înălţimea de 48 cm) o bantă formată din 9 ochiuri,
în „punct de jerseu”, iar al 10-lea ochi îl lucrăm pe dos (pe faţa lucrului). Formăm 4 butoniere în
punctele corespunzătoare butonierelor de pe corsaj. Această bantă va forma tivul feţei. Restul
ochiurilor îl tricotăm cu modelul II. Aşadar în rîndul întîi, după terminarea tivului de jos, vom
continua lucrul pe două andrele nr. 3, cu modelul II, cu 100 ochiuri (10 ochiuri tivul şi 90 ochiuri
montajul). Tricotăm astfel 5 cm în înălţime drept, apoi 37 cm crescînd pe linia subraţului cîte 1
ochi la 6 cm. Avem 106 ochiuri. Începînd de la 20 cm înălţime totală (neglijînd tivul) vom forma
cîte o pereche de butoniere pe tiv şi pe montaj la distanţă de 8 cm între ele astfel: la marginea
interioară a lucrului tricotăm primele 3 ochiuri (din tiv) pe faţă, urmează o butonieră formată din 3
ochiuri, din nou tricotăm 3 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos. Următoarele 3 ochiuri (din montaj) le
lucrăm cu modelul II, urmează o butonieră formată din 3 ochiuri şi în continuare lucrăm restul
ochiurilor cu modelul II. În total formăm 4 perechi de butoniere.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 42 cm începem răscroiala mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor, pe această
linie, o dată 9 ochiuri, o dată 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi.
În total am scăzut 16 ochiuri şi au mai rămas 90 ochiuri cu care tricotăm în continuare drept. La
înălţimea totală de 48 cm, scădem într-un singur rînd cele 10 ochiuri care formau tivul. Rămîn 80
ochiuri. Cînd lucrul are 57 cm înălţime totală, lucrăm astfel: la marginea interioară a feţei lucrăm
drept, iar pe linia răscroielii mînecii începem să creştem cîte 1 ochi la 1 cm (de 7 ori). În total am
crescut 7 ochiuri.

Umărul:
Avem 87 ochiuri şi începem să formăm linia umărului, scăzînd la începutul rîndurilor, la marginea

353
exterioară a lucrului, de 6 ori cîte 8 ochiuri. Au mai rămas 39 de ochiuri pe care le încheiem într-
un singur rînd.

Partea stîngă a feţei: lucrăm la fel, însă inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 84 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de jerseu” un tiv de 4 cm înălţime,
după explicaţiile date pentru spate. Continuăm lucrul pe andrele nr. 3 cu modelul II, tricotînd 4 cm
înălţime drept, apoi încă 40 cm, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut
40 ochiuri (cîte 20 ochiuri la o margine). Avem 124 ochiuri cu care începem să formăm ovalul
mînecii scăzînd astfel: la marginea care vin în faţa jachetei scădem în rîndul întîi 9 ochiuri, iar la
marginea opusă, scădem 3 ochiuri la începutul rîndului următor. În continuare scădem de 24 ori
cîte 1 ochi, urmează 2 rînduri drepte (fără scăderi), apoi de 2 ori cîte 1 ochi, 2 rînduri drept, de 4
ori cîte 1 ochi, 2 rînduri drept, de 2 ori cîte 1 ochi, 2 rînduri drept. Scădem de * 2 ori cîte 1 ochi, 2
rînduri drept. Repetăm încă de 10 ori de la *. Scădem de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri
şi de 4 ori cîte 4 ochiuri şi încheiem ultimele 22 ochiuri într-un singur rînd.

Gulerul: (partea din spate)


Montăm 90 ochiuri pe andrele şi tricotăm cu modelul II o bucată de 10 cm înălţime, scăzînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 1 cm. În total am scăzut 20 ochiuri şi au mai rămas 70 ochiuri pe
care le încheiem într-un singur rînd.

Călcăm foarte uşor toate părţile tricotate şi le încheiem la maşină. Îndoim tivurile şi le coasem în
punct invizibil pe dosul jachetei.

Festonăm fiecare butonieră de pe montaj, împreună cu butoniera corespunzătoare de la tiv.


Coasem gulerul cap în cap de reverele feţelor. După dorinţă putem căptuşi jacheta cu o ţesătură de
mătase.

354
Jachetă fantezie – Model nr. 13
Elegantă şi cu o linie nouă, această jachetă este indicată pentru orice ocazie şi anotimp. Se poate

lucra din lînă galbenă sau de culoare pastel.

Furnituri:
Circa 500 g lînă galbenă, 6 nasturi, andrele nr. 2 şi 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea 55 cm.

Model:
I. Clapele, partea superioară a mînecii şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul cu modelul următor: tricotăm 9 rînduri în „punct de jerseu”. Rîndul 10 (pe faţa lucrului)
* 8 ochiuri pe faşă, 8 ochiuri pe dos. Repetăm de la *. Rîndul 11: toate ochiurile pe dos. Rîndul
12: 4 ochiuri pe faţă, * 8 ochiuri pe dos, 8 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 13: toate
ochiurile pe dos. Rîndul 14: la fel cu rîndul 10. Rîndul 15: 23 ochiuri în „punct de jerseu”. Rîndul
24: * 8 ochiuri pe dos, 8 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 25: toate ochiurile pe dos. Rîndul
26: 4 ochiuri pe faţă, * 8 ochiuri pe dos, 8 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 27: toate
ochiurile pe dos. Rîndul 28: la fel cu rîndul 26. Rîndul 29: repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 42 rînduri = 10 cm din modelul II.

355
Spatele:
Montăm 120 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de jerseu”, o bucată de 3 cm
înălţime. Urmează pe faţa lucrului 1 rînd de ochiuri pe dos.
Această bucată va forma tivul spatelui. Măsurile întrebuinţate în text sînt considerate ca începînd
de la acest rînd de ochiuri pe dos (neglijînd tivul). Continuăm pe andrele nr. 2 ½ cu modelul II, o
bucată de 30 cm înălţime, crescînd cîte 1 ochi la 5 cm (de 6 ori) la fiecare margine a lucrului. În
total am crescut 12 ochiuri (cîte 6 ochiuri la o margine).

Răscroiala mînecii:
Avem 132 ochiuri şi începem răscroiala mînecii astfel: luăm o bucată de 15 cm înălţime scăzînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 1 cm. În total am scăzut 30 ochiuri (cîte 15 ochiuri la o margine).
Avem 102 ochiuri. Tricotăm încă 6 cm în înălţime crescînd la fiecare margine cîte 2 ochiuri la 1
cm. În total am crescut 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la o margine).

Umărul:
Avem 126 ochiuri şi începem să formăm linia umerilor, scăzînd la fiecare umăr, la începutul
rîndurilor pe această linie, de 7 ori cîte 6 ochiuri. Au rămas la mijlocul spatelui 42 ochiuri pe care
le încheiem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 70 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm un tiv de 3 cm înălţime, ca şi la spate. Continuăm
pe andrele nr. 2 ½ astfel: la marginea interioară a feţei creştem 11 ochiuri în rîndul întîi. Tricotăm
primele 10 ochiuri în „punct de jerseu” şi 1 ochi pe dos (pe faţa lucrului). Această parte va forma
tivul feţei pe care îl vom executa astfel pînă la sfîrşit, avînd grijă ca în punctele corespunzătoare
butonierelor corsajului să formăm cîte o butonieră pe tiv. În continuarea acestor 11 ochiuri vom
tricota următoarele 10 ochiuri (din corsaj) tot în „punct de jerseu”, iar restul ochiurilor pînă la
sfîrşitul rîndurilor, cu modelul II. Vom tricota în felul acesta (avem 81 de ochiuri) o bucată de 30
cm înălţime, crescînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la 6 cm (de 5 ori), iar la marginea interioară a
feţei vom forma cîte o butonieră la 8 cm distanţă între ele. Prima butonieră o vom forma la 2 cm
distanţă de la marginea de jos.

Distanţa dintre butoniere pe linie orizontală este următoarea: lucrăm în „punct de jerseu” primele 4
ochiuri de la marginea tivului; cu următoarele 2 ochiuri (5 şi 6) formăm butoniera, continuăm 4
ochiuri (din tiv) în „punct de jerseu”, urmează 1 ochi pe dos, 4 ochiuri în „punct de jerseu” (din
corsaj); cu următoarele 2 ochiuri formăm butoniera şi în continuare tricotăm cu modelul II restul
de ochiuri. Avem 86 de ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Lucrăm o bucată de 15 cm înălţime, scăzînd pe această linie cîte 1 ochi la 1 cm. În total am scăzut
15 ochiuri. Avem 71 ochiuri cu care tricotăm încă 6 cm în înălţime, crescînd cîte 2 ochiuri la 1 cm.
În total am crescut 12 ochiuri şi avem 83 ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Din acest punct începem să scădem concomitent pe linia umărului de 7 ori cîte 6 ochiuri, iar la
răscroiala gîtului tricotăm astfel: la marginea interioară a lucrului tricotăm 21 de ochiuri şi le
lăsăm pe o andrea de rezervă. Restul de 20 ochiuri le scădem astfel: la începutul fiecărui rînd pe
această linie scădem cîte 3 ochiuri (de 6 ori) şi o dată 2 ochiuri. Tricotăm încă 3 cm în înălţime cu
cele 21 de ochiuri lăsate pe andreaua de rezervă, formăm o butonieră şi încheiem.

356
Partea stîngă a feţei: se lucrează la fel, inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 80 de ochiuri pe andrele nr. 2 şi executăm un tiv de 3 cm după explicaţiile date pentru
spate. Tricotăm apoi 24 cm înălţime pe andrele nr. 2 ½ cu modelul II, crescînd la fiecare margine
cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la o margine). Avem 104 ochiuri şi
începem să scădem astfel: tricotăm o bucată de 15 cm înălţime scăzînd la fiecare margine cîte 1
ochi la 1 cm. În total am scăzut 30 ochiuri şi au mai rămas 74 ochiuri cu care continuăm să
tricotăm 3 cm în înălţime în „punct de semielastic”. Încheiem toate ochiurile într-un singur rînd
scăzînd pe faţă ochiurile lucrate pe faţă, şi pe dos ochiurile lucrate pe dos. Executăm mîneca
următoare la fel.

Călcăm aburit şi încheiem prin cusături de mînă. Îndoim tivurile şi le coasem în punct invizibil pe
dosul jachetei. Festonăm butonierele de la tiv şi de la corsaj împreună. La răscroiala gîtului
ridicăm pe andrea ochiurile corespunzătoare şi tricotăm în „punct de semielastic” un guler de 3 cm
înălţime, cosîndu-l la cele două capete de marginea benţilor cu butoniere şi a reverelor lor.

Clapele le tricotăm în „punct de semielastic” din 45 ochiuri, de 4 cm înălţime şi le coasem de


corsaj.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

357
Complet de bluză în dungi cu mînecă chimono şi jachetă cu
mînecă lungă – Model nr. 14
Cu un colorit plăcut armonizat, acest complet se lucrează pe fond galben, cu dungi verzi şi benzi
negre.

Bluza

Furnituri:
Circa 150 g lînă galbenă, 100 g lînă verde, 50 g lînă neagră, andrele nr. 2 ½ şi 3.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm, lungimea 52 cm.

Model:
I. Marginea de jos a bluzei şi decolteul se tricotează în „punct leneş”, toate rîndurile pe faţă.

II. Restul în felul următor: modelul este format din 30 rînduri, astfel: Rîndul 1, 2, 3, 4 se tricotează
cu lînă neagră în „punct leneş” toate rîndurile (dus şi întors) se lucrează pe faţă. Rîndul 5, 6, 7, 8
cu lînă galbenă în „punct de jerseu”. Urmează 18 rînduri în „punct de jerseu” alternînd 2 rînduri
verzi cu 2 rînduri galbene. Începem cu 2 rînduri verzi şi terminăm tot cu 2 rînduri verzi. Rîndul 27,
28, 29, 30 cu lînă galbenă în „punct de jerseu”.

Măsura:
27 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele: montăm 100 ochiuri cu lînă galbenă pe andrele nr. 3, tricotăm drept 6 rînduri în „punct
leneş”, apoi aplicăm o dată modelul II. Continuăm pe andrele nr. 2 ½ aplicînd încă o dată modelul
II.

358
Avem 15 cm înălţime totală şi începînd de aici tricotăm din nou cu andrelele nr. 3 (repetînd mereu
modelul II) o bucată de 16 cm în înălţime, crescînd la fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 4
cm. În total am crescut 8 ochiuri (cîte 4 ochiuri la o margine). S-au format 108 ochiuri. Continuăm
lucrul cu 10 cm în înălţime (repetînd mereu modelul II). Creştem în continuare la fiecare margine
cîte 1 ochi la 1 cm. În total am crescut 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine). Avem 128 ochiuri
cu care tricotăm 10 cm în înălţime, scăzînd la fiecare margine pentru a forma linia umerilor cîte 3
ochiuri la 1 cm. În total am scăzut 60 ochiuri (cîte 30 la fiecare umăr). Încheiem faţa tricotînd în
„punct leneş” 4 rînduri negru, 4 rînduri galben. Scădem toate ochiurile într-un singur rînd.

Faţa:
Se lucrează la fel ca spatele.

Călcăm şi încheiem la maşină.

La marginile mînecilor formăm un tiv îndoind pe dos 1 cm din mînecuţă.

Jacheta

Furnituri:
Circa 460 g lînă galbenă, 20 g lînă neagră, 20 g lînă verde, 5 nasturi, andrele nr. 3.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm, lungimea 52 cm.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri din lînă galbenă pe andrele nr. 3 şi tricotăm drept 6 rînduri în „punct leneş”.
Aplicăm o dată modelul II şi terminăm bordura cu 6 rînduri în „punct leneş” cu lînă neagră.
Continuăm drept cu lînă galbenă, în „punct de jerseu”, 20 cm în înălţime.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 10 ori
cîte 1 ochi. În total am scăzut 30 ochiuri (cîte 15 la o margine). Au rămas 90 ochiuri cu care
tricotăm 18 cm drept.
Umărul: scădem la începutul rîndurilor care urmează, de 10 ori cîte 6 ochiuri, în total am scăzut 60
ochiuri (cîte 30 ochiuri pe un umăr) şi au mai rămas la mijloc 30 ochiuri pe care le încheiem într-
un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 60 ochiuri pe andrele nr. 3 şi tricotăm 6 rînduri cu lînă galbenă în „punct leneş”. Urmează
modelul II, apoi 6 rînduri în „punct leneş”cu lînă neagră. Continuăm drept cu lînă galbenă, în
„punct de jerseu”, tricotînd 20 cm în înălţime.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor pe această linie o dată 6 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori
cîte 1 ochi. Am scăzut 15 ochiuri şi au mai rămas 45 ochiuri cu care tricotăm drept 18 cm în
înălţime.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor pe această linie de 5 ori cîte 6
359
ochiuri. Între timp la marginea interioară a feţei, la înălţimea totală de 37 cm, începem să formăm
răscroiala gîtului, scăzînd la începutul rîndurilor pe această linie cîte 1 ochi la 1 cm.

Partea stîngă a feţei:


Se tricotează la fel, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 56 ochiuri pe andrele nr. 3 şi tricotăm 6 rînduri cu lînă galbenă, în „punct leneş”.
Aplicăm o dată modelul II şi încheiem bordura mînecii cu 6 rînduri din lînă neagră, în „punct
leneş”. Continuăm cu lînă galbenă în „punct jerseu” 30 cm înălţime, crescînd la fiecare margine
cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 30 ochiuri (cîte 15 ochiuri la o margine). Avem 86 ochiuri
cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor care urmează de 2 ori
cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 50 ori cîte 1 ochi, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 4
ochiuri, iar ultimele 8 ochiuri le scădem într-un singur rînd. Tricotăm mîneca următoare la fel.

Banta:
Montăm 10 ochiuri de lînă galbenă şi tricotăm în „punct de semielastic” o bandă de 125 cm
lungime. La 2 cm înălţime după montarea celor 10 ochiuri, formăm o butonieră din 2 ochiuri şi
tricotăm în continuare formînd încă 4 butoniere (în total 5), la distanţa de 7 cm între ele. La cele
două capete ale benţii, vom aplica coloratura modelului II, lucrată însă în „punct de semielastic”.

Călcăm aburit părţile tricotate şi încheiem la maşină. Prindem banda cap în cap cu marginile
feţelor, prin cusături de mînă pe dosul jachetei, fără a călca. Coasem 5 nasturi.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

360
Pulover cu model norvegian – Model nr. 15
Acest model de pulover este frumos şi tineresc.
Fiecare model poartă indicaţiile de culori; acestea pot fi însă modificate după gust şi posibilităţi.

Furnituri:
Circa 450 g lînă albă, 20 g lînă verde, 50 g lînă roşie, 20 g lînă maron, 20 g lînă galbenă, 20 g
bleumarin, 6 nasturi, andrele nr. 2 ½ şi 1 ½ .

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea 62 cm.

Model:
I. Elasticul, manşetele, gulerul şi bordura feţelor se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul în punct de jerseu.

III. Modelul norvegian, după schemă.

361
Măsura:

31 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 135 ochiuri din lînă roşie, pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”,
6 cm înălţime. Continuăm cu lînă bleumarin 1 rînd pe faţă crescînd 15 ochiuri, adică tot la al 9-lea
362
ochi îl lucrăm de 2 ori, o dată din faţă, o dată din spate. Vor fi 150 ochiuri. Rîndul următor (pe
dosul lucrului) îl lucrăm tot pe faţă; urmează în „punct leneş”, 2 rînduri cu lînă roşie şi 2 rînduri cu
lînă maron. Apoi aplicăm „modelul norvegian”, orientîndu-ne după schema dată. După ce am
executat modelul norvegian, continuăm drept cu lînă albă în „punct de jerseu”. La înălţimea totală
dde 18 cm, tricotăm 2 cm în înălţime pe andrele nr. 1 ½ apoi continuăm drept pe andrele nr. 2 ½.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 37 cm, începem să formăm răscroiala mînecii, scăzînd astfel: la începutul
rîndurilor următoare de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori
cîte 1 ochi. În total am scăzut 36 ochiuri (cîte 18 ochiuri la fiecare margine). Avem 114 ochiuri cu
care lucrăm drept încă 19 cm înălţime. În acest punct, scădem la mijlocul spatelui 22 ochiuri într-
un singur rînd, împărţind astfel lucrul în 2 părţi.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Tricotăm prima parte scăzînd la începutul rîndurilor, pentru răscroiala gîtului, de 2 ori cîte 5
ochiuri, apoi continuăm drept pe această linie, iar pentru umăr scădem de 6 ori cîte 6 ochiuri.
Lucrăm partea următoare la fel, inversat.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 67 ochiuri din lînă roşie pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 6
cm înălţime. Continuăm cu lînă bleumarin 2 rînduri în „punct leneş”, avînd grijă ca în rîndul întîi
să creştem 7 ochiuri, adică dublăm tot al 10-lea ochi. Avem 74 ochiuri cu care continuăm lucrul
astfel: în „punct leneş” 2 rînduri cu lînă roşie, 2 rînduri cu lînă maron. Urmează modelul
norvegian şi apoi continuăm drept cu lînă albă, în „punct de jerseu”. Cînd lucrul are înălţimea
totală de 18 cm, tricotăm 2 cm înălţime pe andrele nr. 1 ½ pentru a cambra talia şi apoi continuăm
tot drept, cu andrele nr. 2 1/2, pînă la înălţimea totală de 37 cm.

Răscroiala mînecii:
În acest punct începem răscroiala mînecii scăzînd astfel o dată 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de
2 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1 ochi. la marginea interioară a feţei lucrăm drept. Avem 56
ochiuri cu care lucrăm drept 16 cm în înălţime.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Aici începem să fomăm răscroiala gîtului şi linia umărului, scăzînd la începutul rîndurilor, pe faţa
lucrului, o dată 4 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi în continuare lucrăm
drept. Pe linia umărului scădem de 9 ori cîte 4 ochiuri.

Partea stîngă a feţei:


Se execută la fel, însă inverssat.

Mîneca:
Montăm 70 ochiuri din lînă roşie pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de semielastic” o
manşetă de 5 cm înălţime. Urmează în „punct leneş” 2 rînduri cu lînă bleumarin, 2 rînduri cu lînă
roşie, 2 rînduri cu lînă maron. Aplicăm „modelul norvegian” orientîndu-ne după diagramă.
Continuăm cu lînă albă în „punct de jerseu” avînd grijă ca în rîndul întîi, după terminarea
modelului norvegian, să creştem 17 ochiuri, adică să dublăm tot al 4-lea ochi. Avem 87 de ochiuri
cu care continuăm să tricotăm 15 cm în înălţime, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În
total creştem 15 ochiuri. Avem 102 ochiuri. Începem să formăm ovalul mînecii scăzînd la
începutul rîndurilor următoare astfel: de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2
363
ochiuri, de 20 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 6 ochiuri,
iar restul de 26 ochiuri le scădem într-un singur rînd. Mîneca stîngă se lucrează la fel.

Pe părţile albe brodăm picouri cu lînă roşie, după schema dată, astfel: cîte 1 ochi roşu la distanţă
de 3 ochiuri albe între ele. Urmează 5 rînduri albe şi montăm la maşină.

Călcăm aburit şi montăm la maşină.

Montăm 12 ochiuri de lînă roşie pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de semielastic” două
benzi de 64 cm lungime, avînd grijă ca pe una din benzi să formăm cîte o butonieră la distanţă de
11 cm între ele. Împrejurul răscroielii gîtului, ridicăm pe andrea ochiurile corespunzătoare şi
tricotăm cu lînă roşie, în „punct de semielastic”, un guleraş de 3 cm înălţime. Încheiem într-un
singur rînd scăzînd pe faţă ochiurile lucrate pe faţă şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

Coasem de mînă benţile care bordează feţele, avînd grijă ca la gît să le unim cu guleraşul, printr-o
cusătură în punct invizibil pe dosul lucrului.

Coasem 6 nasturi.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

364
Bluză cu model românesc – Model nr. 16
La răscroiala gîtului şi la cele două fente, în loc de punctul norvegian, putem adopta minunatele

noastre motive româneşti acetei elegante bluze albe, gen iie.

Furnituri:
Circa 500 g lînă, 20 g lînă roşie, 20 g lînă albastră, 20 g lînă galbenă, 1 fermoar şi andrele nr. 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 94 cm, lungimea bluzei 54 cm.

Model:
I. Manşetele se lucrează în „punct de semielastic”.

II. Restul în „punct de jerseu” aplicînd modelul II (după schemă).

Măsura:
30 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II

Spatele:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept 3 cm înălţime în „punct de jerseu”,
urmează un rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului). Această bantă de 3 cm înălţime va forma tivul
spatelui pe care îl vom îndoi pe dos, cosîndu-l în punct invizibil de bluză. În indicaţiile din text
vom neglija tivul, deci toate măsurile pe care le vom întrebuinţa sînt considerate ca începînd de la

rîndul de ochiuri lucrate pe dos.

365
Tricotăm drept în „punct de jerseu” 14 cm înălţime avînd grijă ca primele şi ultimele 12 ochiuri
ale rîndurilor să le tricotăm cu modelul II, orientîndu-ne după schemă. Modelul este format din 11
ochiuri, iar 1 ochi îl lăsăm pentru margine. La înălţimea totală de 14 cm terminăm modelul II şi
continuăm numai cu lînă albă 20 cm în „punct de jerseu”, crescînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la
2 cm la fiecare margine a lucrului; în total am crescut 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine).
Avem 150 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 34 cm începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul rîndurilor următoare
de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total
am scăzut 28 ochiuri (cîte 14 ochiuri la o margine). Avem 122 ochiuri cu care tricotăm drept 17
cm. La înălţimea totală de 51 cm scădem la mijlocul spatelui 30 ochiuri într-un singur rînd,
împărţind astfel lucrul în două părţi.
Lucrăm prima parte scăzînd la răscroiala gîtului de 2 ori cîte 2 ochiuri, apoi continuăm drept, iar
pe linia umărului, scădem de 6 ori cîte 7 ochiuri. Tricotăm la fel partea următoare, însă inversat.

Faţa:
Montăm 136 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm tivul la fel ca la spate. Continuăm drept, cu lînă
albă, în „punct de jerseu” 14 cm în înălţime, avînd grijă ca primele şi ultimele 12 ochiuri ale
rîndurilor să le lucrăm cu modelul II. La înălţimea totală de 14 cm, continuăm cu lînă albă în
„punct de jerseu” 20 cm înălţime, crescînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la 2 cm, la fiecare
margine a lucrului; în total creştem 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine). Avem 156 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 34 cm, începem răscroiala mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor ce
urmează de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi.
366
În total am scăzut 32 ochiuri (cîte 16 ochiuri la fiecare margine). Avem 124 ochiuri cu care
continuăm drept 3 cm în înălţime. Aici împărţim lucrul în două părţi, cîte 62 ochiuri de fiecare
parte. Tricotăm prima parte 10 cm drept, avînd grijă ca la marginea interioară a feţei să lucrăm 12
ochiuri cu modelul II şi 1 ochi marginea).

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem şi scădem concomitent răscroiala gîtului şi linia umărului astfel: primele 12 ochiuri cu
modelul II, le ridicăm pe o andrea de rezervă şi în continuare scădem restul ochiurilor la începutul
rîndurilor următoare de 4 ori cîte 2 ochiuri şi în continuare drept. Formăm linia umărului scăzînd
de 6 ori cîte 7 ochiuri la începutul rîndurilor pe această linie. Continuăm lucrul pe cealaltă andrea
la fel, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 70 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de semielastic” o manşetă de 5 cm
înălţime. În rîndul următor creştem 14 ochiuri, adică tot la al 5-lea ochi îl lucrăm dublat; o dată îl
lucrăm din faţă, o dată din spate. Avem 84 ochiuri.

Continuăm 20 cm înălţime în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În
total creştem 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine). Avem 104 ochiuri cu care vom forma
ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor următoare astfel: de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte
3 ochiuri, de 20 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 6 ochiuri,
iar restul de 28 ochiuri le încheiem într-un singur rînd. Mîneca stîngă se execută la fel.

Călcăm aburit părţile tricotate şi le încheiem la maşină. În continuarea ochiurilor cu modelul II


lăsate pe andrelele de rezervă, ridicăm ochiurile corespunzătoare de la răscroiala gîtului, tricotînd
un guler (cu modelul II). După ce am executat un model din motivul românesc (modelul II),
continuăm cu lînă albă în „punct de jerseu” un tiv (de înălţimea gulerului) pe care îl îndoim pe dos
şi îl coasem în punct invizibil. Vom proceda la fel ridicînd pe andrea ochiurile corespunzătoare de
la cele 2 fente (pe şolduri) şi vom tricota cu lînă albă cîte un tiv pe care îl coasem în punct invizibil
pe dosul bluzei.

Coasem fermoarul cu mîna.

367
Bluză chimono cu benţi colorate – Model nr. 17
Această bluză de un efect vesel şi tineresc se lucrează din resturi de lînă aflate în orice casă,
necesită foarte puţin material şi se execută uşor.

Combinaţia de culori prezentată aici este verificată de noi.


Totuşi se poate executa şi din alte nuanţe, respectînd bineînţeles armonia culorilor. Benţile
multicolore se vor armoniza cu un fond corespunzător de culoare neapărat închisă (maron, negru,
bleumarin).

Furnituri:
Circa 100 g lînă foarte subţire bleumarin, 20 g roşie, 20 g galbenă – portocalie, 15 g verde, 5 g
albă, 5 andrele nr. 2 (de ciorapi). Condiţia esenţială este ca lîna să fie subţire şi foarte regulat
toarsă, iar toate culorile din aceeaşi lînă.

Model:

I. Patentul din talie, bentiţa de la gît şi de la mîneci se tricotează în „punct elastic”.

II. Restul în „punct de jerseu”.

Măsura:
42 ochiuri şi 50 rînduri = 10 cm din modelul II.

Faţa şi spatele:

Se lucrează la fel. Montăm 28 ochiuri de lînă bleumarin şi tricotăm drept în „punct de jerseu” o
bantă uniformă de 40 cm înălţime. Încheiem scăzînd toate ochiurile într-un singur rînd. După
acelaşi procedeu lucrăm încă 9 benţi. Deci în total 10 benţi bleumarin.

Montăm apoi 16 ochiuri şi tricotăm benţile colorate tot în „punct de jerseu” după următoarea
ordine: *6 rînduri portocaliu, 6 rînduri bleumarin, 2 rînduri portocaliu, 2 rînduri bleumarin, 6
rînduri verde, 6 rînduri roşu, 2 rînduri bleumarin, 4 rînduri roşu, 2 rînduri alb, 4 rînduri roşu, 2
368
rînduri bleumarin, 6 rînduri roşu, 6 rînduri verde, 2 rînduri portocaliu, 2 rînduri bleumarin *.
Repetăm de la * pînă la*. Tricotăm astfel drept o bantă uniformă de 40 cm înălţime. Executăm în
total 8 benţi multicolore lungi de 40 cm fiecare şi 4 benţi de cîte 18 cm lungime. După ce am
executat toate benţile bleumarin şi multicolore le călcăm aburit, apoi le coasem pe dosul lucrului,
cu un fir de lînă bleumarin, margine de margine, alternînd o bantă bleumarin şi una colorată. La
sfîrşit coasem cele două benţi colorate de cîte 18 cm la cele două margini ale lucrului (la înălţime
de 20 cm de la marginea de jos a lucrului, adică la începutul răscroielii mînecii), formînd atfel o
mică mînecă chimono.

După ce am cusut 5 benţi bleumarin alternînd cu 4 benţi colorate de cîte 40 cm lungime fiecare şi
2 benţi colorate aplicate la cele două margini (de cîte 18 cm lungime) formînd faţa bluzei. Coasem
la fel pentru spatele bluzei. Călcăm apoi din nou pe dos tricotajul obţinut.

Aşezăm pe un tipar de croitorie (chimono) faţa şi spatele şi croim cu foarfeca răscroiala gîtului şi
linia umărului, avînd grijă să lăsăm rezerve la toate răscroielile, de cel puţin 1 cm. Încheiem bluza
la maşină pe linia umărului şi a subraţului. Pe fiecare umăr lăsăm cîte o deschizătură de 4 cm. Din
benţile colorate de la mînecuţă ridicăm pe 5 andrele de ciorapi ochiurile corespunzătoare şi
tricotăm cu lînă bleumarin, în „punct de elastic”, o bentiţă de 2 cm înălţime şi încheiem toate
ochiurile într-un singur rînd, scăzînd pe faţă ochiurile lucrate pe faţă şi pe dos ochiurile lucrate pe
dos. La răscroiala gîtului, după ce am îndoit pe dosul lucrului 1 cm din răscroială, ridicăm pe
andrea 56 ochiuri (la partea din faţă) şi tricotăm cu lînă bleumarin, în „punct de elastic”, o bentiţă
de 1 ½ cm înălţime. Încheiem toate ochiurile într-un singur rînd.

Executăm aceeaşi bentiţă la partea din spate. La cele două capete ale bentiţei de la spate coasem 2
nasturi mici bleumarin, iar la bentiţa din faţă formăm cîte o cheutoare. Rezervele de 1 cm rămase
pe dos, de la cusăturile de maşină, le tivim (surfilăm) cu lînă bleumarin în „punct de feston rar” şi
le descălcăm.

În talie ridicăm 120 ochiuri din lînă bleumarin pe andrele nr. 2 şi tricotăm în „punct de elastic” un
patent de 12 cm înălţime.

Încheiem apoi toate ochiurile într-un singur rînd.

Executăm acelaşi patent şi la partea din spate şi coasem elasticul la cele două margini.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

369
Jachetă chimono cu benţi ajurate – Model nr. 18
Posted iulie 1, 2009 by Shortcut in carte, tricotaje. Lasă un comentariu

Călduroasă şi elegantă, această jachetă înlocuieşte canadiana de stofă în zilele răcoroase. Se poate
lucra din „lînă industrială” pusă în vînzare în magazine. Se tricotează cu firul dublat (lucrăm cu 2
fire). Recomandăm culoarea galbenă.

Furnituri:
Circa 600 g lînă, 5 andrele pentru ciorapi, andrele nr. 3 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm.

Model:

I. După schema dată.

II. „Punct de jerseu”.

Spatele:
Montăm 76 ochiuri pe andrele nr. 3 ½ şi tricotăm 8 rînduri cu modelul ajurat I (adică executăm o
singură dată modelul I după schemă). Continuăm 14 rînduri în „punct de jerseu”, tricotăm din nou
modelul I, urmează 14 rînduri în „punct de jerseu”, apoi pentru a treia oară modelul I. De la
370
începutul lucrului şi pînă în acest punct vom lucra drept. După ce am lucrat 3 benţi cu modelul I,
în următoarele 14 rînduri (în „punct de jerseu”) vom creşte cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd de
dus şi întors. În total creştem 14 ochiuri. Avem 90 ochiuri. În rîndul următor creştem dintr-o dată,
la fiecare margine a lucrului, cîte 55 ochiuri. Avem 200 ochiuri cu care continuăm lucrul astfel: *
8 rînduri cu modelul I, apoi 14 rînduri în „punct de jerseu”; repetăm de 4 ori de la * scăzînd astfel:
(începînd din primul rînd cu 200 ochiuri) la începutul şi la sfîrşitul fiecărui rînd scădem cîte un
ochi exceptînd tot al 5-lea rînd la care nu scădem deloc.

Cînd au rămas 56 ochiuri pe andrea, încheiem.


Ridicăm pe andrea pe faţa lucrului, ultimele 36 ochiuri din cele 200 ochiuri şi tricotăm în jos 14
rînduri în „punct de jerseu” şi model I. Scădem totodată cîte 1 ochi pe linia A – B, la începutul şi
la sfîrşitul fiecărui rînd, iar pe linia A – C, scădem căte 1 ochi numai la începutul rîndurilor,
terminînd astfel toate ochiurile. Continuăm lucrul pentru mîneca următoare la fel, inversat.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 44 ochiuri şi tricotăm drept 8 rînduri cu modelul I. Continuăm 14 rînduri în „punct de
jerseu”, repetăm pentru a doua oară modelul I, din nou urmează 14 rînduri în „punct de jerseu”, şi
pentru a treia oară modelul I. La marginea interioară a lucrului, vom forma cîte o butonieră la
mijlocul fiecărei benţi lucrate în „punct de jerseu”. După ce am executat 3 benzi cu modelul I, în
următoarele 14 rînduri lucrate în „punct de jerseu” vom creşte cîte 1 ohi la începutul fiecărui rînd,
la marginea exterioară a lucrului, deci în total 7 ochiuri. Avem 51 ochiuri. În rîndul următor
creştem la marginea exterioară a feţei 55 ochiuri. La marginea interioară lucrăm drept. Avem 106
ochiuri cu care continuăm lucrul astfel: * 8 rînduri cu modelul I, urmează 14 rînduri în „punct de
jerseu”. Repetăm încă de 4 ori de la * , scăzînd cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd, exceptînd tot
al 5-lea rînd în care nu scădem deloc.

Răscroiala gîtului:
La înălţimea totală de 55 cm, începem să scădem răscroiala gîtului astfel: de 5 ori cîte 1 ochi şi de
4 ori cîte 2 ochiuri. Încheiem ochiurile rămase, într-un singur rînd.

Ridicăm pe andrea, pe faţa lucrului, ultimele 36 ochiuri din cele 106 ochiuri şi tricotăm 14 rînduri
în „punct de jerseu”, apoi modelul I, scăzînd cîte 1 ochi la începutul şi la sfîrşitul fiecărui rînd pe
linia A – B, şi cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd A – C, pînă cînd am epuizat astfel toate
ochiurile.

Partea stîngă a feţei se lucrează la el, însă inversat.

371
Călcăm uşor aburit şi încheiem la maşină. La extremitatea de jos a mînecilor ridicăm 36 ochiuri pe
4 andrele groase de ciorapi şi tricotăm în „punct de semielastic”, 6 cm în înălţime, formînd
manşetele. Rezervele jachetei (rămse pe dos) după ce am montat toate părţile, le descălcăm bine.
Tivim pe dos marginile feţei cu o bentiţă lată de 3 cm, în „punct leneş”.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

372
Jachetă Tweed – Model nr. 19
Modelul în care se tricotează această jachetă imită stofa. Se confecţionează în două culori. Tivurile
interioare se tricotează în culoarea mai închisă. Buzunare tăiate, mîneci şapte-optimi.

Furnituri:
Circa 320 g lînă brună şi 260 g lînă verde, de grosime mijlocie, andrele nr. 3, 4 nasturi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm.

Model:

I. Tivurile interioare se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Restul, cu model „tweed”, în 2 culori: tricotăm pentru început 1 rînd pe faţă şi un rînd pe dos cu
firul brun. Urmează: rîndul 1: (verde) 2 ochiuri pe faţă, * aşezăm în faţa ochiurilor şi ridicăm cele
2 ochiuri următoare, luîndu-le din spatele andrelei, ca şi cum le-am tricota pe dos. Aşezăm firul
înapoi, spre dos. Urmează 2 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *. Rîndul 2: (verde) pe dos. Rîndul 3:
(brun) 1 ochi pe faţă, *ridicăm 2 ochiuri, luîndu-le din spatele andrelei, firul este în faţa ochiurilor,
ca în rîndul precedent. Aşezăm firul înapoi, spre dos, lucrăm 2 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *.
Rîndul 4: (brun) pe dos. Rîndul 5 (verde) * ridicăm 2 ochiuri ca în rîndul precedent, 2 ochiuri pe
faţă. Repetăm de la *. Rîndul 6: (verde) pe dos. Rîndul 7: (brun) 3 ochiuri pe faţă, * ridicăm 2
ochiuri, 2 ochiuri pe faţă. Repetăm de la * . Rîndul 8 (brun) pe dos. Aceste rînduri se repetă.
Atenţiune: firul să fie mereu pe faţa lucrului, în faţa celor 2 ochiuri ridicate.

373
Măsura:

32 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Începem cu 148 ochiuri cu firul brun. Tricotăm 4 cm drept, urmează, pe faţa lucrului, un rînd de
ochiuri pe dos. Aici va fi marginea tivului îndoit. Continuăm cu modelul II. Şi din acesta lucrăm
drept 4 cm. Aici, şi începînd de aici, scădem la cîte 2 ¼ cm, la ambele margini, de 6 ori cîte 1 ochi.
Rămîn 136 ochiuri. La 17 cm măsuraţi de la tiv, însemnăm linia taliei. Începînd de aici creştem la
cîte 2 cm, la ambele margini, de 10 ori cîte 1 ochi. Vor fi 156 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La începutul celor 2 rînduri următoare scădem cîte 9 ochiuri, pe urmă de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de
10 ori cîte 1 ochi. Rămîn 124 ochiuri. Tricotăm drept pînă ce răscroiala mînecii, măsurată vertical,
este de 14 cm. Aici, şi începînd de aici, creştem la cîte 2 cm, de ambele margini, de 3 ori cîte 1
ochi. Vom avea 130 ochiuri.

Umărul:
La 57 cm măsuraţi de la marginea tivului scădem, la începutul rîndurilor următoare de 10 ori cîte 5
ochiuri şi de 10 ori cîte 4 ochiuri. Rămîn 40 ochiuri la mijloc. Încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 72 ochiuri cu lînă brună. Tricotăm un tiv de 4 cm cu modelul I, ca la spate, pe urmă un
rînd de ochiuri pe dos, pe faţa lucrului. La marginea dreaptă (marginea interioară) adăugăm 26
ochiuri. Vor fi 98 ochiuri. Începînd cu rîndul următor continuăm cu modelul II, dar la marginea
dreaptă tricotăm 14 ochiuri şi mai departe în culoare brună, cu modelul I. (Cînd începem să lucrăm
cu firul verde, îl aşezăm în cruce peste cel brun, şi îl strîngem ca să nu se formeze goluri). La
marginea exterioară scădem şi creştem la fel ca la spate, pînă la răscroiala mînecii. La 8 ½ cm
măsuraţi de la tiv, formăm la marginea interioară prima pereche de butoniere: tricotăm 4 ochiuri
de la margine şi din 6 ochiuri facem butoniera. Tricotăm cele 4 ochiuri următoare în culoare
brună, cît şi 4 ochiuri din împletitura tweed, iar din cele 6 ochiuri următoare, a doua butonieră.
Butonierele următoare, în total 4 perechi, se formează la fel, exact deasupra primei perechi, mereu
la distanţa de cîte 8 ½ cm. Între timp, la 9 ½ cm măsuraţi de la marginea tivului facem buzunarul.
Luăm, la marginea interioară 43 ochiuri pe o andrea de rezervă, tricotăm 39 ochiuri pentru
374
buzunar, iar restul ochiurilor rămîne pe altă andrea de rezervă. Lucrăm mai departe numai cu
ochiurile buzunarului şi tricotăm 2 ½ cm. Continuăm cu firul brun. Tricotăm un rînd de ochiuri pe
dos, pe faţa lucrului şi încă 2 ½ cm în „punct de jerseu”. Încheiem.

Lăsăm lucrul de o parte. Începem pe andrele separat 41 ochiuri pentru căptuşeala buzunarului, cu
firul brun. Tricotăm 9 ½ cm în „punct de jerseu”. La începutul ultimelor 2 rînduri scădem cîte 1
ochi: rămîn 39 ochiuri. Sfîrşim cu 1 rînd pe faţă, şi lăsăm la o parte. Continuăm faţa. Tricotăm
ochiurile marginii exterioare lăsate pe andreaua de rezervă şi în continuare cele ale căptuşelii
buzunarului, pe urmă restul de 43 ochiuri de pe a doua andrea de rezervă. Continuăm cu modelul
tweed (atenţie la continuitatea modelului). Marginea interioară urmează drept pînă la 35 cm
măsuraţi de la marginea tivului.

Răscroiala gîtului:
Aici, şi începînd de aici, scădem la cîte 1 ½ cm de 16 ori cîte 1 ochi. Scăderile se fac pe lîngă
banda de 14 ochiuri în culoare brună.

Răscroiala mînecii:
La marginea exterioară, la acelaşi nivel cu spatele, scădem la începutul rîndului următor 10
ochiuri, iar pe urmă, la cîte 2 rînduri, la începutul lor, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 7 ori cîte 1 ochi.
Urmăm drept, pînă ce răscroiala mînecii măsoară, în linie dreaptă, 12 cm. Aici, şi începînd de aici,
creştem la cîte 1 cm de 9 ori cîte 1 ochi.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este cu 1 cm mai înaltă decît aceea a spatelui, scădem la marginea
exterioară, la începutul rîndurilor, de 5 ori cîte 5 ochiuri şi de 5 ori cîte 4 ochiuri. Cu restul
ochiurilor continuăm la marginea interioară încă 6 cm, pe urmă încheiem.

Partea stîngă a feţei:


Se lucrează inversat şi fără butoniere.

Mîneca stîngă:
Începem cu 84 ochiuri cu firul brun. Tricotăm cu modelul I şi scădem la cîte 1 cm, la ambele
margini, de 3 ori cîte 1 ochi. Rămîn 78 ochiuri. După 4 cm urmează un rînd de ochiuri pe dos,
lucrate pe faţa lucrului. Continuăm cu modelul II şi creştem la cîte 1 ½ cm, la ambele margini, de
21 ori cîte 1 ochi. Vor fi 120 ochiuri. Cînd mîneca măsoară 35 cm de la marginea tivului îndoit,
sau altă măsură necesară antebraţului, scădem la începutul rîndului următor 3 ochiuri, iar la
începutul rîndului al doilea 10 ochiuri. (Răscroiala mai adîncă vine în faţă). La începutul rîndurilor
ce urmează scădem de 10 ori cîte 2 ochiuri, de 36 ori cîte 1 ochi, de 14 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori
cîte 3 ochiuri. Rămîn 17 ochiuri. Încheiem.

Mîneca dreaptă:
Se lucrează inversat.

Călcăm părţile tricotate, le montăm. Îndoim tivurile pe linia ochiurilor lucrate pe dos şi le coasem
cu puncte invizibile. Îndoim tivurile feţelor, festonăm butonierele suprapuse. Benzile buzunarelor
le răsfrîngem în afară, cele două margini înguste le coasem, le răsfrîngem din nou, le călcăm şi le
fixăm. Atît căptuşeala buzunarelor, cît şi banda prelungită a gîtului se cos cu puncte invizibile.
Coasem nasturii la locul lor.

375
376
Complet cu cardigan şi pulover – Model nr. 20
Acest cardigan este completat cu un pulover lung, fără elastic în partea de jos, cu mînecuţa scurtă.
În partea de sus se repetă garnitura cardiganului.

Furnituri:
Circa 550 g lînă, andrele nr. 2 ½ , o croşetă, 7 nasturi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului 98 – 100 cm. Lărgimea cardiganului încheiat la nasturi, circa 112 cm,
lungimea, la mijlocul spatelui, 63 cm.

Model:
I. Benţile pentru nasturi şi butoniere şi garnitura se lucrează astfel: rîndul 1: *1 ochi pe faţă,
ridicăm 1 ochi, luîndu-l din spatele andrelei, firul este în faţa ochiului ridicat. Aşezăm firul înapoi.
Repetăm de la * . Rîndul 2: * ridicăm 1 ochi ca în rîndul precedent (acelaşi ochi) firul este în faţa
ochiului ridicat. Urmează 1 ochi pe dos. Repetăm de la * . Rîndul 3: ca rîndul 1. Rîndul 4: pe faţă.
Aceste 4 rînduri se repetă.

II. Restul cardiganului „punct de jerseu”.

Măsura:
30 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Începem cu 146 ochiuri. Tricotăm 6 cm cu modelul I. Aici, şi începînd de aici, creştem la cîte 3 ½
cm, la ambele margini, de 9 ori cîte 1 ochi. Vor fi 164 ochiuri. După garnitura de 6 cm, tricotăm 4
cm în „punct de jerseu”. În locul ultimului rînd de dos, tricotăm pe dosul lucrului, un rînd de
ochiuri pe faţă. Urmează iar 5 cm din garnitură. La 15 cm măsuraţi de la marginea de jos,
continuăm în „punct de jerseu”, cu care lucrăm pînă la sfîrşit.

377
Răscroiala mînecii:
La 38 cm de jos scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 16 ori cîte 1 ochi. Rămîn 122 ochiuri. Tricotăm drept înainte
pînă ce răscroiala mînecii, măsurată vertical, este de 12 cm. Aici, şi începînd de aici, creştem la
ambele margini, la fiecare cm, de 12 ori cîte 1 ochi. Vom avea 134 ochiuri pe andrea.

Umărul şi răscroiala gîtului:


La 5 ½ cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor de 24 ori cîte 3 ochiuri şi
cîte 2 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Între timp: la 63 cm măsuraţi de jos încheiem 14 ochiuri la mijloc, luăm una din părţi pe o andrea
de rezervă şi încheiem cele două bucăţi separat. La marginea exterioară, continuăm scăderile
pentru umăr; la marginea interioară, scădem, la cîte 2 rînduri la începutul lor, o dată 4 ochiuri, de 2
ori cîte 3 ochiuri şi cîte 2 ochiuri, pînă sfîrşim cu toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 88 ochiuri, lucrăm cu modelul I. Marginea din dreapta, cea interioară, urmează drept
înainte, la marginea stîngă la 6 cm şi începînd de aici creştem cîte 3 ½ cm de 9 ori cîte 1 ochi. La
marginea dreaptă formăm prima butonieră la 1 ½ cm de la marginea de jos. Tricotăm 7 ochiuri de
la margine şi din 6 ochiuri facem butoniera. Celelalte butoniere vin la cîte 8 ¼ cm una de alta.
Facem în total 7 butoniere. După 6 cm de la garnitură, tricotăm 4 cm în “punct de jerseu”, la
marginea interioară însă, tricotăm 20 ochiuri pînă la sfîrşit cu modelul I. După 4 cm în “punct de
jerseu” tricotăm încă 5 cm de garnitură.

Buzunarul:
La 15 cm măsuraţi de jos, după ce garnitura este gata, luăm în următorul rînd, pe faţa lucrului,
începînd de la margine, 37 ochiuri pe o andrea de rezervă, iar la sfîrşitul rîndului, 17 ochiuri pe
altă andrea de rezervă. Cu cele 37 ochiuri de la mijloc tricotăm 2 ½ cm în „punct de jerseu”,
încheiem şi lăsăm lucrul de o parte. Pe alte andrele începem 39 ochiuri pentru căptuşeala
buzunarului şi tricotăm 9 cm în „punct de jerseu”. În ultimul rînd scădem primul şi ultimul ochi.
Lăsăm la o parte. Continuăm faţa. La începutul rîndului tricotăm 20 ochiuri cu modelul I, 17
ochiuri în „punct de jerseu” şi tricotăm în continuare ochiurile căptuşelii buzunarului. Pe urmă, tot
în continuare tricotăm şi restul de ochiuri. Urmăm după descrierea anterioară, 20 de ochiuri la
marginea interioară cu modelul I, restul în „punct de jerseu”. La 35 cm măsuraţi de la marginea de
jos, tricotăm rînduri prescurtate pentru a forma „pensa de la piept”. Tricotăm, pe faţa lucrului, 55
ochiuri de la margine, celelalte ochiuri rămîn pe andreaua stîngă. Revenim, ridicăm 1 ochi şi
tricotăm cele 54 ochiuri. În rîndul următor tricotăm 62 ochiuri, revenim, ridicăm 1 ochi şi tricotăm
cele 61 ochiuri. În rîndul următor tricotăm 69 ochiuri, revenim ş.a.m.d. Continuăm, tricotînd la
cîte 2 rînduri cu cîte 7 ochiuri mai mult, pînă lucrăm din nou cu toate ochiurile de pe andrea.
Continuăm pînă ce marginea exterioară este egală cu aceea a spatelui pînă la răscroiala mînecii (38
cm şi 97 ochiuri).

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndului următor scădem 6 ochiuri la marginea exterioară, pe urmă la cîte 2 rînduri, o
dată 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. Rămîn 74 ochiuri. Cînd răscroiala
mînecii este de 10 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici, la fiecare 1 cm, de 8 ori
cîte 1 ochi.

378
Răscroiala gîtului:
Între timp, la 53 cm măsuraţi de jos, încheiem la începutul rîndului următor 20 ochiuri şi la cîte 2
rînduri, la începutul lor, de 3 ori cîte 2 ochiuri, de 6 ori cîte 1 ochi, * tricotăm 3 rînduri fără
scăderi, scădem 1 ochi. Repetăm de 3 ori de la * . La marginea aceasta nu mai scădem nici un
ochi.

Umărul:

Cînd răscroiala mînecii este de 17 ½ cm, măsuraţi vertical, scădem la marginea exterioară, mereu
cîte 2 rînduri, de 4 ori cîte 4 ochiuri şi 3 ochiuri pînă se termină toate.

De reţinut:
Deoarece am crescut lateral sub răscroiala mînecii, prin rînduri prescurtate, circa 2 ½ cm în formă
de unghi, avem, începînd de aici, două măsuri diferite. Linia laterală este mai scurtă, marginea
interioară este mai lungă, respectiv mai înaltă. Am semnalat aceasta pe tipar prin linia dublată a
umărului. Linia punctată reprezintă înălţimea real scăzută (de exemplu 6 cm), iar cea plină
înălţimea umărului de 8 ½ cm obţinută cu adevărat.

Mîneca:
Începem cu 86 ochiuri şi tricotăm 3 cm cu modelul II. Urmează pe faţa lucrului un rînd de ochiuri
tricotate pe dos. Acest rînd va fi marginea tivului îndoit. Mai tricotăm 3 cm drept înainte. Aici, şi
începînd de aici, creştem la cîte 2 cm, la ambele margini de 18 ori cîte 1 ochi. Vor fi 122 ochiuri.
La 43 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de
12 ori cîte 2 ochiuri, de 6 ori cîte 1 ochi, tricotăm 2 rînduri fără scăderi, scădem de 18 ori cîte 1
ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 18 ochiuri. Încheiem.

Călcăm bucăţile tricotate, le montăm. Din răscroiala gîtului ridicăm ochiurile şi le tricotăm 2 cm în
„punct de jerseu”. Încheiem fără a strînge. Răsfrîngem banda spre interior şi o fixăm cu puncte
invizibile. Întoarcem clapele buzunarelor spre interior şi le fixăm la fel cele 3 margini libere ale
căptuşelii buzunarelor. Tivul mînecilor îl îndoim înăuntru şi îl coasem cu puncte ascunse.
Înconjurăm marginile feţelor şi marginea de jos cu 2 rînduri de picioruşe mici. Festonăm
butonierele, coasem nasturii.

PULOVERUL
Furnituri:
Circa 350 g lînă, andrele nr. 2 ½ .

Mărimea:
Circumferinţa pieptului 98 – 100 cm, lărgimea puloverului 104 cm.

379
Model:

I. Garnitura de la partea de sus identică cu modelul I al cardiganului.

II. Restul „punct de jerseu”.

Măsura:
30 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Începem cu 134 ochiuri. Tricotăm 4 cm cu modelul II. Urmează pe faţa lucrului un rînd de ochiuri
tricotate pe dos, apoi continuăm încă 4 cm drept înainte. Aici, şi începînd de aici, creştem la
ambele margini, la cîte 3 cm, de 9 ori cîte 1 ochi. Vom avea 152 ochiuri. Continuăm drept înainte,
pînă ce spatele măsoară 36 cm de la linia de jos.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor următoare scădem de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 10 ori
cîte 1 ochi. Rămîn 118 ochiuri. Tricotăm drept înainte pînă ce răscroiala mînecii, măsurată
vertical, este de 9 ½ cm. Aici şi începînd de aici creştem la fiecare cm, la ambele margini, de 8 ori
cîte 1 ochi. Vom avea 134 ochiuri. Între timp, la 49 cm măsuraţi de jos, continuăm cu modelul II
pînă la sfîrşit.

Umărul:
La 53 ½ cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 34 ori cîte
2 ochiuri şi cîte 1 ochi, pînă se epuizează toate ochiurile.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 60 cm de la marginea de jos, încheiem la mijloc 20 ochiuri, luăm una din părţi pe o
andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. Scădem umărul mai departe, iar la marginea
de lîngă gît, scădem, la cîte 2 rînduri, la începutul lor, cîte 5 ochiuri pînă se sfîrşesc toate ochiurile.

Faţa:
Începem cu 140 ochiuri cu modelul II. La 4 cm tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos.
La 8 cm şi începînd de aici la cîte 2 ½ cm creştem, la ambele margini, de 12 ori cîte 1 ochi. Vor fi
164 ochiuri. La 33 cm măsuraţi de jos, tricotăm în locul pensei de la piept, la ambele margini,
rînduri prescurtate; pe faţa lucrului tricotăm 124 ochiuri. Revenim, ridicăm 1 ochi, şi tricotăm 91
ochiuri pe faţă. Revenim, ridicăm 1 ochi, şi tricotăm 83 ochiuri pe dos. Revenim, ridicăm 1 ochi,
şi tricotăm 99 ochiuri pe dos. Revenim ş.a.m.d. Continuăm în felul acesta şi tricotăm fiecare rînd
cu cîte 8 ochiuri mai mult, pînă lucrăm din nou cu toate ochiurile. Începînd de aici vom avea două
măsuri diferite. Marginea interioară va fi cu circa 2 cm mai înaltă, cea exterioară cu circa 2 cm
mai scurtă. (Vezi observaţia „de reţinut” din descrierea cardiganului.) Lucrăm drept înainte pînă ce
marginea exterioară este egală cu aceea a spatelui pînă la răscroiala mînecii (36 cm).

Răscroiala mînecii:
La începutul celor 2 rînduri următoare scădem de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 6
ori cîte 2 ochiuri şi de 12 ori cîte 1 ochi. Rămîn 122 ochiuri.
Între timp la 39 cm măsuraţi în mijloc de la marginea de jos (la 1 cm de la începutul răscroielii
mînecii), tricotăm 6 cm cu modelul I, pe urmă 4 cm cu „punct de jerseu” şi iar cu modelul I pînă la

380
sfîrşit. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi vertical, creştem aici şi începînd de aici, la
ambele margini, de 7 ori cîte 1 ochi. Vor fi 136 ochiuri.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este de 16 ½ cm, măsuraţi vertical, scădem la începutul rîndurilor
următoare, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi cîte 2 ochiuri, pînă se epuizează toate ochiurile.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 58 cm măsuraţi în mijloc de la marginea de jos, încheiem 20 ochiuri la mijlocul
lucrului, luăm una din părţi pe o andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. Scădem mai
departe umărul după indicaţiile date, iar de la marginea interioară de lîngă gît, scădem la cîte 2
rînduri, la începutul rîndului, cîte 3 ochiuri, pînă la sfîrşit.

Mîneca:
Începem cu 96 ochiuri cu modelul II. Scădem la începutul şi sfîrşitul celui de-al 4-lea şi al 8-lea
rînd cîte 1 ochi. Rămîn 92 ochiuri pe andrea. La 3 cm tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri
pe dos. Continuăm şi creştem la cîte 4 rînduri, la ambele margini, de 7 ori cîte 1 ochi. Vor fi 106
ochiuri. Cînd mîneca măsoară 11 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor
următoare de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 8 ori cîte 2 ochiuri, * de 6 ori cîte 1
ochi, urmează 2 rînduri fără scăderi. Repetăm de 2 ori de la * . Pe urmă scădem de 18 ori cîte 1
ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 18 ochiuri. Încheiem.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

381
Set de bluză şi cardigan – Model nr. 21
Acest set de bluză şi cardigan se execută cu un mic guleraş gen „ofiţer”, cu o garnitură orginală.

Se tricotează dintr-o lînă de calitate bună, în culoare pastel.

BLUZA

Furnituri:
Circa 250 g lînă, 1 fermoar, andrele nr. 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm.

Model:
I. Manşetele şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Clapele se tricotează cu modelul descris la cardigan.

III. Restul în „punct de jerseu”. Punctul de jerseu trebuie să fie lucrat strîns şi foarte uniform.

Măsura:
28 ochiuri şi 41 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri şi tricotăm 3 cm în înălţime în „punct de jerseu”. Urmează un rînd de ochiuri
pe dos (lucrat pe faţa lucrului). Această bandă va forma tivul spatelui pe care îl îndoim pe dosul
bluzei şi îl coasem invizibil de corsaj.

382
Măsurile întrebuinţate în text sînt considerate începînd de la
terminarea tivului, adică de la rîndul de ochiuri lucrate pe dos (neglijăm tivul). Tricotăm drept 5
cm în înălţime în „punct de jerseu”, urmează 20 cm în înălţime crescînd la fiecare margine cîte 1
ochi la 2 cm. În total creştem 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine). Avem 140 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor care urmează de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 6
ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 30 ochiuri (cîte 15 ochiuri la o margine). Avem 110 ochiuri cu
care continuăm a tricota drept pînă la înălţimea totală de 35 cm. Aici împărţim lucrul pe două
andrele, cîte 55 ochiuri pe o andrea. Lucrăm mai departe prima parte cu 55 ochiuri tricotînd drept
la ambele margini pînă la înălţimea totală de 45 cm.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Din acest punct începem să scădem în acelaşi timp linia umerilor şi răscroiala gîtului astfel: la
marginea exterioară scădem, la începutul rîndurilor, de 5 ori cîte 7 ochiuri, formînd linia umărului,
iar la răscroiala gîtului, scădem, la începutul rînurilor, de 5 ori cîte 4 ochiuri. Continuăm la fel
lucrul pe andreaua următoare, însă inversat.

Faţa:
Se lucrează în acelaşi fel ca spatele, cu deosebirea că avem 4 ochiuri mai mult şi nu formăm fenta
de la spate.

Mînecile:
Montăm 80 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în “punct de semielastic” o manşetă de 3 cm
înălţime. Continuăm în “punct de jerseu” 5 cm în înălţime, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi
la 1 cm. În total am crescut 10 ochiuri (cîte 5 ochiuri la o margine). Avem 90 ochiuri cu care
începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 6
ochiuri, de 40 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, iar ultimele 20 ochiuri
rămase la mijlocul andrelei le scădem într-un singur rînd.

Executăm mîneca următoare la fel.

Călcăm aburit, coasem tivurile, încheiem la maşină şi coasem fermoarul la spate. În jurul
răscroielii gîtului ridicăm ochiurile corespunzătoare şi tricotăm în “punct de semielastic” o bentiţă
383
de 2 cm înălţime. Încheiem toate ochiurile într-un singur rînd, scăzînd pe faţă şi pe dos ochiurile
lucrate pe dos.

Montăm cîte 13 ochiuri şi tricotăm două benzi de 10 cm lungime, cu modelul II, formînd clapele.

CARDIGANUL

Furnituri:
Circa 550 g lînă, andrele nr. 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm, lungimea 62 cm.

Model:
Bordura feţelor şi manşetele se tricotează cu modelul II, restul cu modelul III în „punct de jerseu”.

Modelul II:
Rîndul 1 (pe dosul lucrului): 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi
pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 2: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 7 ochiuri
crescute (adică montăm 7 ochiuri pe andrea), 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi
pe faţă.

Rîndul 3: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 8 ochiuri pe dos, 2 ochiuri
pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 4: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri lucrate împreună
pe faţă de la dreapta spre stînga, 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună de la stînga spre
dreapta, 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 5: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 6 ochiuri pe dos, 2 ochiuri
pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

384
Rîndul 6: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună
pe faţă de la dreapta spre stînga, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri lucrate împreună de la stînga spre
dreapta, 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 7: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe
faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 8: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri lucrate împreună
pe faţă de la dreapta spre stînga, 2 ochiuri lucrate împreună pe faţă, de la stînga spre dreapta, 2
ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă.

Rîndul 9: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri
pe faţă, 1 ochi pe os, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos.

Rîndul 10: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri lucrate
împreună pe faţă, de la dreapta spre stînga, 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi
pe faţă.

Rîndul 11: repetăm de la rîndul 1.

Spatele:
Montăm 156 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept în „punct de jerseu” 3 cm înălţime.
Urmează 1 rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului) formînd astfel tivul spatelui. Măsurile
întrebuinţate în text sunt considerate ca începînd de la terminarea tivului, adică de la rîndul de
ochiuri pe dos (neglijînd tivul). Continuăm drept, în „punct de jerseu” 40 cm în înălţime.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor care urmează de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori
cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 36 ochiuri (cîte 18 ochiuri la o margine).
Avem 120 ochiuri cu care tricotăm drept 19 cm în înălţime.

Umărul:
Scădem la începutul rîndurilor care urmează de 14 ori cîte 5 ochiuri. În total am scăzut 70 ochiuri
(cîte 35 ochiuri la un umăr), iar restul de 50 ochiuri rămase la mijlocul spatelui le scădem într-un
singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 78 ochiuri pe andrele şi tricotăm tivul la fel ca la spate. Continuăm 40 cm înălţime.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor pe această linie o dată 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte
2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 20 ochiuri şi au rămas 58 ochiuri cu care
tricotăm 19 cm înălţime.

Umărul şi răscroiala mînecii:


Scădem la începutul rîndurilor pe această linie, de 7 ori cîte 5 ochiuri. O dată cu scăderea umărului
formăm şi răscroiala gîtului, scăzînd la începutul rîndurilor, pe această linie, o dată 5 ochiuri, de 3
ori cîte 4 ochiuri şi de 3 ori cîte 2 ochiuri.

385
Partea stîngă a feţei:
Se lucrează la fel, dar inversat.

Mîneca:
Montăm 80 ochiuri pe andrele şi tricotăm 20 cm înălţime în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare
margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine).
Avem 100 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor
următoare, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 50 ori cîte 1 ochi, de 14 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 3
ochiuri.

Executăm cealaltă mînecă la fel.

Călcăm aburit, coasem pe dos tivurile şi încheiem la maşină.

Garnitură:
Montăm 11 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm cu modelul II o bandă de lungimea
corespunzătoare marginilor feţelor şi răscroielii gîtului (după ce cardiganul a fost călcat şi
încheiat). La el tricotăm două manşete pentru mîneci. Vă reamintim regula generală că primul ochi
din fiecare rînd se ia nelucrat.
Aceste garnituri nu se calcă. Încheiem şi coasem benzile cap în cap cu marginile feţelor şi
mînecilor.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

386
Taior şi fustă – Model nr. 22
Se tricotează în două culori într-un model tweed. Fusta este dreaptă şi strîmtă, jacheta gen „sac”
are o garnitură de benzi uni.

Furnituri:
Circa 550 g lînă de culoare deschisă şi 600 g lînă de culoare închisă, andrele nr. 2 şi 2 ½, patru
nasturi mai mari şi 6 nasturi mai mici, un fermoar, rejansă.

Mărimea:
Lărgimea jachetei închisă la nasturi circa 106 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără banda de la

gît, 64 cm. Lungimea fustei 70 cm.

Model:
I. Tivurile de jos se lucrează în „punct de jerseu”.
387
II. Descrierea benzilor de la feţele şi buzunarele jachetei este dată în text.

III. Restul se tricotează astfel: numărul ochiurilor trebuie să fie divizibil cu 4, plus 2 ochiuri pentru
începutul şi sfîrşitul rîndului. Pregătim o bucată de 26 ochiuri pentru a învăţa modelul.

Rîndul 1: (închis) * 2 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, ridicăm 1 ochi, firul este în faţa ochiului
ridicat. Aşezăm firul înapoi, spre dos. Repetăm de la * .

Rîndul 2: (închis) * 1 ochi pe dos, ridicăm 1 ochi, firul este în faţa ochiului ridicat, aşezăm firul
înapoi, spre dosul lucrului, 2 ochiuri pe faţă. Repetăm de la * .

Rîndul 3: (deschis), ca rîndul 2.

Rîndul 4: (deschis), ca rîndul 1.

Repetăm aceste 4 rînduri.

Măsura:
34 ochiuri şi 56 rînduri = 10 cm din modelul III.

JACHETA

Spatele:
Începem cu 172 ochiuri, cu firul de culoare închisă, pe andrele nr. 2. Tricotăm 3 cm cu modelul I.
În locul ultimului rînd pe dos, tricotăm un rînd de ochiuri pe faţă (marginea tivului) şi continuăm
pe andrele nr. 2 ½ cu modelul III. Tricotăm 9 cm de la tiv drept înainte: aici, şi începînd de aici,
creştem la cîte 4 ½ cm, la ambele margini, de 7 ori cîte 1 ochi. Vor fi 186 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele măsoară 39 cm de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 9
ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 16 ori cîte 1 ochi. Rămîn 144 ochiuri. Continuăm drept înainte
pînă ce răscroiala mînecii are, pe verticală, 11 cm. Aici, şi începînd de aici, creştem la cîte 2 cm, la
ambele margini, de 4 ori cîte 1 ochi. Vor fi 152 ochiuri.

Umărul şi răscroiala mînecii:


La 58 cm de la tiv scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 14 ori cîte 3 ochiuri şi cîte 2
ochiuri, pînă la sfîrşit. Între timp, la 64 cm de la tiv încheiem la mijlocul rîndului 14 ochiuri, luăm
una din părţi pe o andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucaţi separat. Continuăm să scădem
pentru umăr după indicaţiile de mai sus, iar la marginea interioară, la gît, scădem la cîte 2 rînduri,
de 3 ori cîte 4 ochiuri şi de 3 ori cîte 3 ochiuri pînă se epuizează toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 90 ochiuri pe andrele nr. 2 cu firul de culoare închisă. Tricotăm 3 cm cu modelul I. În
locul ultimului rînd pe dos, tricotăm un rînd pe faţă. Continuăm cu modelul III, cu andrele nr. 2 ½.
Marginea dreaptă (cea interioară) continuă drept înainte, dar la 5 cm măsuraţi de la tiv formăm aici
prima butonieră. Tricotăm 5 ochiuri de la începutul rîndului şi cu 7 ochiuri facem butoniera.
Restul butonierelor, în total 4, vin la cîte 10 cm una de alta. La marginea stîngă (cea exterioară)
creştem la 9 cm de la tiv şi începînd de aici la cîte 3 cm, de 10 ori cîte 1 ochi. Vot fi 100 ochiuri.

388
Buzunarul:
Între timp, la 12 cm de la tiv, tricotăm următorul rînd pe faţa lucrului astfel: tricotăm 28 ochiuri de
la margine, următoarele 48 ochiuri le trecem pe o andrea de rezervă, pe urmă tricotăm restul
ochiurilor de pe andrea. Lăsăm lucrul de o parte. Cu alte andrele începem 50 ochiuri pentru
căptuşeala buzunarului şi tricotăm 9 cm cu modelul III. La începutul ultimelor 2 rînduri scădem
cîte 1 ochi. Lăsăm de o parte. Continuăm faţa: pe dosul lucrului tricotăm ochiurile rămase la
sfîrşitul andrelei, pe urmă în locul ochiurilor buzunarului tricotăm ochiurile căptuşelii şi sfîrşim cu
cele 28 ochiuri rămase pe andrea. (Atenţie la continuitatea modelului!) Ochiurile buzunarului
rămîn mai departe pe andreaua de rezervă. Continuăm după instrucţiunile date.

Răscroiala mînecii şi a gîtului:


Cînd marginea interioară este de 39 cm măsuraţi de jos, scădem aici, şi începînd de aici la cîte 1
cm, mereu cîte 1 ochi pînă la sfîrşit. Între timp, la 39 cm de la tiv, scădem la marginea exterioară,
mereu la cîte 2 rînduri, o dată 10 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1
ochi. Cînd răscroiala mînecii este de 10 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici la
cîte 1 cm, de 9 ori cîte 1 ochi.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este de 19 cm, măsuraţi vertical, formăm umărul, scăzînd ochiurile ca la
spate.

Mîneca stîngă:
Începem cu 94 ochiuri, în culoare închisă, cu andrele nr. 2. Tricotăm un tiv la fel ca la primele
bucăţi, pe urmă continuăm cu andrele nr. 2 ½, cu modelul III. La 3 cm de la tiv, şi aici mereu la
cîte 2 cm, creştem la ambele margini de 20 ori cîte 1 ochi. Vor fi 134 ochiuri. Cînd mîneca este de
41 cm de la tiv, sau altă măsură necesară antebraţului, scădem la începutul rîndurilor următoare, o
dată 4 ochiuri, o dată 10 ochiuri, de 26 ori cîte 1 ochi, * urmează 2 rînduri fără scăderi, pe urmă
scădem de 6 ori cîte 1 ochi. Repetăm încă de 2 ori de la * . Tricotăm 2 rînduri fără scăderi, pe
urmă scădem de 16 ori cîte 1 ochi, de 10 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 2 ori cîte 4
ochiuri. Rămîn 26 ochiuri. Încheiem.

Mîneca dreaptă:
Se tricotează invers.

Ochiurile buzunarului le luăm pe andreaua de rezervă şi tricotăm cu firul de culoare închisă 4 cm


în „punct de jerseu”, luînd dosul lucrului drept faţă. Încheiem. Sucim bucata tricotată în formă de
rulou şi o prindem de interiorul feţei. Cele două margini înguste le prindem cu puncte invizibile de
faţă. La el prindem şi cele trei margini libere ale căptuşelii buzunarului. Călcăm bucăţile tricotate
şi le montăm. Îndoim tivurile de jos şi le fixăm cu puncte invizibile. La marginile interioare ale
feţelor şi în continuare la gît, ridicăm ochiurile pe mai multe andrele lungi şi lucrînd rîndurile dus-
întors tricotăm 6 cm în „punct de jerseu”, luînd dosul lucrului drept faţă. Ridicăm ochiuri
îndeajuns pentru ca feţele să nu se încreţească. După ce am încheiat banda, o rulăm spre interior şi
o coasem. Festonăm butonierele, coasem nasturii mari pe feţe şi cîte 3 nasturi mici pe mîneci.

389
FUSTA

Faţa fustei:
Începem cu 166 ochiuri pe andrele nr. 2. Din lînă de culoare închisă tricotăm 3 cm cu modelul I.
În locul ultimului rînd pe dos tricotăm 1 rînd de ochiuri pe faţă. Continuăm cu andrele nr. 2 ½ cu
modelul III. Tricotăm drept înainte pînă avem 45 cm de la tiv. Aici, şi începînd de aici, scădem la
cîte 8 rînduri, la începutul şi sfîrşitul lor, de 7 ori cîte 1 ochi (152 ochiuri), pe urmă la cîte 4 rînduri
de 15 ori cîte 1 ochi. Rămîn 122 ochiuri. Cînd fusta măsoară 70 cm de la tiv, încheiem (dacă voim
o fustă mai lungă sau mai scurtă, schimbăm lungimea părţii tricotate drept).

Spatele fustei:
Începem cu 240 ochiuri, pe andrele nr. 2 cu lînă de culoare închisă. Tricotăm tivul de 3 cm şi
continuăm cu modelul III pe andrele nr. 2 ½. La 26 cm de la tiv încheiem 74 ochiuri la mijlocul
rîndului, pe urmă continuăm lucrul, luînd pe o singură andrea cele 166 ochiuri rămase. La 45 cm
de la tiv continuăm ca la faţa fustei.
Îndoim bucata scăzută de la spate şi o însăilăm, pe urmă călcăm atît faţa cît şi spatelui fustei şi o
montăm. Tivul de jos îl îndoim şi îl prindem cu puncte invizibile. Fixăm partea de sus a fustei de
rejansă şi în cusătura din stînga aşezăm fermoarul. La marginea de sus a cutei îndoite de la spate,
coasem o fîşie de mătase lată de 11 cm, pe care o prindem de rejansă şi care va susţine cuta fustei.

390
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

391
Costum taior cu mînecă trei sferturi – Model nr. 23
Furnituri:
Circa 400 g lînă, andrele nr. 2 ½, rejansă, fermoar.

Mărimea:
Grosimea taliei 72 cm; grosimea peste şolduri 108 cm, lungimea fustei 72 cm.

Model:
I. Pentru executarea acestui model avem nevoie de un număr de ochiuri divizibil cu 2.

Rîndul 1 (pe faţa lucrului): ochiul al 2-lea se lucrează pe faţă luat din dos, apoi lucrăm ochiul 1 pe
faţă luat din faţă şi lăsăm pe faţă ochiul 4 (luat din dos), apoi ochiul 3 lucrat pe faţă (luat din faţă)
şi lăsăm ambele ochiuri de pe andrea ş.a.m.d.

Rîndul 2: (pe dosul lucrului) şi toate rîndurile cu soţ: se lucrează pe dos.

Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: se lucrează la fel cu rîndul 1, avînd grijă ca la fiecare rînd să
deplasăm modelul cu un ochi spre stînga.

Măsura:
34 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul I.

392
Tricotăm fusta din două bucăţi identice.

Montăm 160 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm o bucată de 5 cm înălţime în „punct de jerseu”;
urmează 1 rînd de ochiuri lucrate pe dos (pe faţa lucrului) formînd astfel tivul fustei. Măsurile
întrebuinţate în text vor fi considerate încpînd de la terminarea tivului, respectiv de la rîndul de
ochiuri lucrate pe dos.
Continuăm a tricota drept 52 cm, în înălţime cu modelul nr. I şi din acest punct începem să scădem
pentru a forma linia şoldurilor astfel: tricotăm 20 cm în înălţime scăzînd 1 ochi la 1 cm, la fiecare
margine a lucrului.
Am scăzut în total 40 ochiuri şi au mai rămas 120 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd.

Executăm partea a doua la fel.

Încheiem fusta prin cusături invizibile pe dosul lucrului, coasem rejansa şi montăm fermoarul în
partea stîngă a fustei. Călcăm aburit şi coasem tivul prin cusături în punct invizibil pe dosul fustei.
Pentru a evita deformarea fustei, dublăm partea superioară (din talie şi pînă dedesubtul liniei
şoldurilor) cu o căptuşeală dintr-o ţesătură de mătase.

393
TAIORUL

Furnituri:
Aproximativ 450 g lînă, 1 nasture, andrele nr. 2 şi 2 ½.

Mărimea:
Grosimea bustului aproximativ 100 cm; lungimea 63 cm.

Model:

II. Tivurile se lucrează în „punct de jerseu”, restul îl vom tricota cu modelul nr. I după descrierea
dată la fustă.

Spatele:
Montăm 160 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de jerseu” o bucată de 3 cm înălţime;
urmează un rînd de ochiuri lucrate pe dos (pe faţa lucrului) formînd astfel tivul spatelui. Măsurile
întrebuinţate în text vor fi considerate de la terminaerea tivului, respectiv de la rîndul de ochiuri
lucrate pe dos. Continuăm a tricota 6 cm în înălţime cu modelul nr. I şi începem să scădem pentru
394
a forma linia şoldurilor astfel: tricotăm o bucată de 10 cm înălţime scăzînd la fiecare margine a
lucrului cîte 1 ochi la 1 cm. În total am scăzut 20 ochiuri. Avem 140 ochiuri şi 16 cm înălţime
totală. Urmează 3 cm în înălţime drept, cu andrele nr. 2, pentru a marca linia taliei şi continuăm a
tricota din nou cu andrele nr. 2 ½ o bucată de 20 cm înălţime crescînd pe linia subraţului la fiecare
margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total am cresscut 20 ochiuri. Avem 160 ochiuri şi o înălţime totală
de 39 cm.

Răscroiala mînecii:
395
Scădem la începutul primelor 2 rînduri cîte 8 ochiuri, apoi în continuare scădem de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total 32 ochiuri şi au mai rămas
128 ochiuri cu care continuăm să tricotăm drept, 7 cm înălţime. Începînd din acest punct creştem
la fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm (de 5 ori). Avem 138 ochiuri. La înălţimea totală
de 59 cm, începem să formăm linia umerilor scăzînd la începutul rîndurilor care urmează de 4 ori
cîte 8 ochiuri şi de 10 ori cîte 6 ochiuri.
Au rămas 46 ochiuri la mijlocul spatelui cu care continuăm să tricotăm drept în „punct de jerseu”,
3 cm în înălţime pentru a forma tivul spatelui şi încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 80 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept în „punct de jerseu” un tiv de 3 cm, la fel
ca şi pentru spate. Continuăm cu modelul I astfel: la marginea exterioară a feţei tricotăm drept 6
cm în înălţime drept, pe linia A – B, iar pe linia şoldurilor scădem cîte 1 ochi la 1 cm. În total am
scăzut 10 ochiuri. Avem 76 ochiuri cu care tricotăm drept 3 cm în înălţime cu andrele nr. 2 avînd
grijă ca la jumătatea acestei benţi care marchează linia taliei, respectiv la 1 ½ cm înălţime,
tricotată cu andrele nr. 2, să formăm o butonieră din 4 ochiuri la 2 cm distanţă de la marginea
interioară a feţei.

Continuăm cu andrele nr. 2 ½ tricotînd 20 cm în înălţime astfel: pe linia subraţului creştem cîte 1
ochi la 2 cm, iar la marginea inerioară a feţei (pe linia B – C) scădem cîte 1 ochi la 5 cm. Avem 82
ochiuri. Începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul rîndurilor pe această linie 8, 3, 2 şi de 3
ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 16 ochiuri. Avem 66 ochiuri. Pe linia răscroileii mînecii,
continuăm a tricota drept 7 cm în înălţime, iar pe linia B – C, scădem cîte 1 ochi la 3 cm. Din acest
punct începem să creştem pe linia răscroielii mînecii, cîte 1 ochi la 2 cm. Avem 64 ochiuri.
Începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor pe această linie de 2 ori cîte 8
ochiuri şi de 5 ori cîte 6 ochiuri, iar la marginea interioară a feţei, pentru a forma răscroiala
rotunjită a reverului vom scădea la începutul rîndurilor, de 6 ori cîte 3 ochiuri.

Executăm partea stîngă la fel, dar inversat şi fără butonieră. După ce am călcat aburit faţa, vom
ridica pe andrele ochiurile corespunzătoare, începînd de la terminarea tivului de jos, şi pînă la
punctul C şi tricotăm în „punct de jerseu” un tiv de 5 cm înălţime, pe care îl îndoim pe dosul
lucrului şi îl coasem în punct invizibil. Avem grijă ca în dreptul butonierei de pe corsaj să formăm
butoniera corespunzătoare pe tiv.

Mîneca:
Montăm 90 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm un tiv de 3 cm înălţime, la el ca şi pentru spate.
Continuăm a tricota 34 cm în înălţime cu modelul nr. I, crescînd la fiecare margine a lucrului cîte
1 ochi la 2 cm. În total am crescut 34 ochiuri (cîte 17 ochiuri la fiecare margine). Avem 124
ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor următoare de 2
ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 10 ori cîte 2 ochiuri, de 40 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte
2 ochiuri şi de 2 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 26 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd.

Executăm mîneca următoare la fel.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Matha Recht, Ed. Tehnică, 1959

396
Rochie largă – Model nr. 24
Rochie tinerească, cu fusta largă, compusă din 12 clini, care formează cute necălcate. Corsajul este
ajustat şi are mîneci raglan trei sferturi. Banta lată a butonierelor şi nasturilor se lucrează în
continuare cu banta care înconjoară decolteul.

Furnituri:
Circa 600 g lînă, andrele nr. 2 ½ şi 3, o croşetă, 5 nasturi, circa 80 cm panglică lată de 4 cm pentru
dublura cordonului, rejansă, fermoar, o cataramă.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 90 – 92 cm. Lungimea fustei 68 cm.

Model:
I. Tivul de jos al fustei, banta pentru butoniere şi nasturi, cît şi banta de la gît, tivul mînecilor şi
cordonul se lucrează în „punct de orez”.

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe faţă, deasupra celui
pe dos, tricotăm 1 ochi pe dos.

Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe dos, deasupra
celui pe dos tricotăm 1 ochi pe faţă. Rîndurile 2 şi 3 se repetă.

397
II. Restul se lucrează în felul următor:

Rîndul 1: (pe faţa lucrului) pe dos.

Rîndul 2: pe faţă.

398
Rîndul 3: 7 ochiuri pe dos. * ochiul următor se tricotează de 3 ori: o dată pe faţă, pe urmă pe dos şi
iar pe faţă şi abia acum dăm drumul ochiului de pe andreaua stîngă. Urmează 7 ochiui pe dos.
Repetăm de la * .

Rîndul 4: * 7 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos. Repetăm de la * .

Rîndul 5: 7 ochiuri pe dos, * 3 ochiuri pe faţă, 7 ochiuri pe dos. Repoetăm de la * .

Rîndul 6: ca rîndul 4.

Rîndul 7: ca rîndul 5.

Rîndul 8: * 7 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri se tricotează împreună pe dos. Repetăm de la * .

Rîndul 9: pe dos.

Rîndul 10: pe faţă.

Rîndul 11: 3 ochiuri pe dos, * următorul ochi se tricotează de 3 ori, pe faţă, pe dos, iar pe faţă, ca
în rîndul 3. Urmează 7 ochiuri pe dos. Repetăm de la * .

Rîndul 12: * 7 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos. Repetăm de la * .

Rîndul 13: 3 ochiuri pe dos, * 3 ochiuri pe faţă. 7 ochiuri pe dos. Repetăm de la * .

Rîndul 14 ca rîndul 12.

Rîndul 15 ca rîndul 13.

Rîndul 16: * 7 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri se tricotează împreună pe dos. Repetăm de la * . Aceste
16 rînduri dau modelul. (Atenţie la scăderi! Cele 3 ochiuri ale bobiţei se consideră drept un singur
ochi.)

Măsura:
30 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul II.

Clinul fustei:
(De 12 ori) Începem cu 81 ochiuri pe andrele nr. 3. Tricotăm 10 cm cu modelul I drept înainte. În
locul ultimului rînd din model, tricotăm pe dosul lucrului un rînd de ochiuri pe faţă, pe urmă
continuăm cu modelul

II. Continuăm drept încă 5 cm. Aici, şi începînd de aici, scădem la cîte 2 ½ cm, la ambele margini,
de 20 ori cîte 1 ochi. Rămîn 41 ochiuri. Cînd clinul măsoară 68 cm de la marginea de jos, sau altă
măsură necesară, încheiem (dacă dorim fusta mai lungă sau mai scurtă, schimbăm măsurile părţii
de jos lucrată drept).

Spatele corsajului:
Începem cu 113 ochiuri pe andrele nr. 3, cu modelul II. Tricotăm 4 cm drept înainte. Aici, şi

399
începînd de aici, creştem la ambele margini, de 12 ori cîte 1 ochi. Vor fi 137 ochiuri. Continuăm
drept înainte, pînă avem 21 cm de jos.

Răscroiala mînecii raglan:


La începutul rîndurilor următoare scădem de 2 ori cîte 9 ochiuri * tricotăm 2 rînduri fără scăderi,
pe urmă scădem de 12 ori cîte 1 ochi. Repetăm de 3 ori de la * .

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 32 cm măsuraţi de jos, încheiem la mijloc 29 ochiuri, luăm una din părţi pe o andrea
de rezervă şi tricotăm cele două bucăţi separat. La marginea exterioară scădem mai departe cîte 1
ochi, la marginea interioară, la gît, scădem cîte 4 ochiuri la cîte 2 rînduri, pînă se termină toate
ochiurile.

Partea dreaptă a corsajului:


Începem cu 65 ochiuri pe andrele nr. 3. La marginea dreaptă (cea interioară) tricotăm 14 ochiuri
cu modelul I pînă la sfîrşit. La marginea stîngă creştem, începînd de la 4 cm, la cîte 1 cm, de 12 ori
cîte 1 ochi. Vor fi 77 ochiuri. Între timp, la 5 cm măsuraţi de jos şi pe urmă mereu la cîte 6 cm,
formăm 4 butoniere la marginea interioară. Tricotăm 5 ochiuri de la margine şi din 4 ochiuri
facem butoniera.

Răscroiala mînecii raglan:


La aceeaşi înălţime cu spatele, scădem la marginea exterioară, în rîndul următor, 9 ochiuri, *
tricotăm 2 rînduri fără scăderi, scădem la cîte 2 rînduri de 6 ori cîte 1 ochi. Repetăm încă de 3 ori
de la * .

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară este de 26 cm, luăm cele 14 ochiuri în „punct de orez lungit”
pe o andrea de rezervă (preferabil pe un ac mare de siguranţă), pe urmă scădem la cîte 2 rînduri de
2 ori cîte 3 ochiuri, de 8 ori cîte 2 ochiuri şi cîte 1 ochi pînă se epuizează toate ochiurile.

Mîneca:
Începem cu 69 ochiuri pe andrele nr. 2 ½. Tricotăm 5 cm cu modelul I, pe urmă continuăm cu
andrele nr. 3 şi modelul II. În al treilea rînd al modelului tricotăm după ochiul începător şi înaintea
ochiului care încheie rîndul, în locul celor 7 ochiuri pe dos, numai 5 ochiuri pe dos. Continuăm 6
cm drept înainte. Începînd de aici creştem mereu la cîte 4 rînduri, la începutul şi la sfîrşitul lor, de
17 ori cîte 1 ochi. Vor fi 105 ochiuri. Cînd mîneca măsoară 31 cm de jos, sau altă măsură necesară
antebraţului, scădem la începutul celor 2 rînduri următoare, cîte 9 ochiuri, * urmează 2 rînduri fără
scăderi, pe urmă scădem la începutul fiecărui rînd de 12 ori cîte 1 ochi. Repetăm de 3 ori de la * .
Rămîn 39 ochiuri. Pe acestea le trecem pe o andrea de rezervă.
Aburim părţile tricotate. (Banta de la marginea de jos a mînecilor nu se abureşte). Montăm părţile
raglanului. Ridicăm ochiurile în jurul decolteului pe andrele nr. 2 ½ în felul următor: luăm 14
ochiuri de pe andreaua de rezervă de la faţa dreaptă a corsajului, ridicăm în continuare 31 ochiuri
de la partea dreaptă a gîtului, 39 ochiuri de la mîneca dreaptă, 65 ochiuri din răscroiala pentru gît a
spatelui, 39 ochiuri de la mîneca stîngă, 31 ochiuri de pe partea stîngă a gîtului şi 14 ochiuri de pe
andreaua de rezervă a feţei stîngi (233 ochiuri).

Tricotînd rîndurile dus-întors, lucrăm 3 cm cu modelul I. Aici formăm a 5-a butonieră în aceeaşi
linie cu primele patru. În rîndul următor, tricotăm 18 ochiuri de la margine, * cele 2 ochiuri
următoare le lucrăm împreună, tricotăm apoi 6 ochiuri. Repetăm de la * . Sfîrşim rîndul. În rîndul
400
următor repetăm scăderile, acum însă tricotăm numaă cîte 5 ochiuri după cele lucrate împreună.
Scădem iar de 25 ori. Rămîn 183 ochiuri. Încheiem.

Împreunăm clinurile fustei, călcăm pe vîrf cusăturile interioare şi coasem fusta pe rejansă, aşezînd
cutele. Coasem şi părţile laterale ale corsajului, pe urmă îl împreunăm cu fusta. Feţele corsajului
trebuie să se petreacă de 4 cm. În cusătura din stînga aşezăm un fermoar. Înconjurăm decolteul cu
rînduri de picioruşe scurte. Coasem nasturii.

Cordonul:
Începem cu 14 ochiuri pe andrele nr. 2 ½. Tricotăm cu 6 cm mai mult decît măsura taliei.
Căptuşim cordonul cu panglică. Coasem o cataramă cumpărată de gata. Putem însă să şi legăm
cordonul cu o fundă, în acest caz îl începem numai pe 12 ochiuri şi-l facem lung de 150 cm. Acest
cordon nu trebuie căptuşit.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

401
Hăinuţă şi boneţică de copil mic – Model nr. 60
Prima îmbrăcăminte importantă a copilului. Pentru băietaşi o tricotăm într-un model pepit în bleu
cu alb, iar pentru fetiţe, roz cu alb.

Furnituri:
Circa 120 g lînă albă, şi circa 100 g lînă colorată, mijlocie, andrele nr. 2 ½ şi 3, şi 5 nasturi.

Mărimea:
Lărgimea hăinuţei încheiată la nasturi circa 76 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără guler, 30 cm
(pentru copii de 1 an).

Model:
I. Gulerul, tivurile şi partea de sus a bonetei se lucrează în „punct leneş”.

II. Restul se lucrează astfel: tricotăm un rînd pe faţă, baza.

Rîndul 1: (bleu) pe faţa lucrului: ochiul începător, * 1 ochi pe faţă, ridicăm 1 ochi luîndu-l din
spatele andrelei (firul este în spatele andrelei). Repetăm de la * .

Rîndul 2: (bleu) pe faţă.

Rîndul 3: (alb) ochiul începător, * ridicăm 1 ochi, ca rîndul întîi, urmează 1 ochi pe faţă. Repetăm
de la * .

Rîndul 4: (alb) pe faţă. Repetăm aceste 4 rînduri.

402
Măsura:
28 ochiuri şi 56 rînduri = 10 cm, cu modelul II, lucrat cu andrele nr. 3.

Spatele:
Începem cu 80 ochiuri, pe andrele nr. 3. Tricotăm 14 cm cu modelul II.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor următoare scădem de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 66
ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele este de 25 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 14
ori cîte 3 ochiuri şi de 2 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 20 ochiuri la mijloc. Încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 44 ochiuri pe andrele nr. 3. Tricotăm 14 cm cu modelul II.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndului următor scădem la marginea stîngă (exterioară) 3 ochiuri, pe urmă la cîte 2
rînduri de 6 ori cîte 1 ochi. Rămîn 35 ochiuri. Marginea interioară urmează drept înainte.

Răscroiala gîtului:
La 23 cm măsuraţi de la marginea de jos scădem la marginea interioară, la cîte 2 rînduri, de 3 ori
cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Apoi urmăm drept înainte.

Umărul:
Între timp, cînd lucrul are 25 cm de la marginea de jos, formăm umărul, scăzînd la marginea
exterioară cîte 3 ochiuri.

Partea stîngă a feţei se tricotează în sens opus.

Mîneca:
Începem cu 46 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ cu lînă albă, şi tricotăm 2 cm cu modelul I. Continuăm
cu andrele nr. 3, cu modelul II. Creştem mereu la cîte 2 ¼ cm, la ambele margini ale mînecii, de 6
403
ori cîte 1 ochi. Vor fi 58 ochiuri. La 17 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor
următoare: de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 12 ori cîte 1 ochi, * tricotăm 2 rînduri
fără scăderi, pe urmă scădem de 4 ori cîte 1 ochi. Repetăm încă de 2 ori de la * . Mai scădem de 6
ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 12 ochiuri. Încheiem.

Călcăm părţile tricotate, le asamblăm. La marginea interioară ridicăm 64 ochiuri, începînd de la


gît, pe andrele nr. 2 ½. Pe altă andrea ridicăm 164 ochiuri de la marginea de jos. În sfîrşit, pe o a
treia andrea ridicăm 64 ochiuri de la marginea dreaptă, începînd de la colţul de jos. Tricotăm
rîndurile dus – întors, facem o bordură de 2 cm cu modelul I în culoare albă. La întîlnirea
andrelelor creştem în fiecare rînd cîăte 1 ochi pentru ca să se aşeze frumos colţurile. Între timp, la
lăţimea de 1 cm, facem 5 butoniere orizontale, împărţite la distanţe egale (în partea stîngă pentru
băieţi, în partea dreaptă pentru fetiţe).

Gulerul:
După ce am tricotat bordurile, ridicăm şi ochiurile din răscroiala gîtului la cîte 1 cm de la
marginea feţelor şi tricotăm 3 cm drept înainte, cu lînă albă, cu modelul I. Urmează încă 2 cm,
tricotînd în fiecare al 3-lea şi 4-lea ochi împreună pe faţă. Cînd gulerul este gata, rotunjim colţurile
cu ajutorul unui fier de călcat nu prea încins.

Boneţica:
Începem cu 98 ochiuri pe andrele nr. 3, cu modelul II. Tricotăm 7 cm, pe urmă continuăm cu
andrele nr. 2 ½, cu lînă albă şi tricotăm 12 cm cu modelul I. Scădem în ultimele 2 rînduri cîte 1
ochi, pe urmă împărţim ochiurile pe 4 andrele (cîte 24 ochiuri pe andrea). Coasem pe doul lucrului
cele două margini înguste ale bucăţii cu model, în lăţime de 2 ochiuri şi continuăm cu lucrul în
cerc, cu ochiuri pe faţă. Scădem la începutul şi la mijlocul fiecărei andrele, deci în 8 locuri, cîte 1
ochi la 2 rînduri, pînă rămîn 16 ochiuri. Rupem firul, îl introducem într-un ac de brodat şi
strîngînd ochiurile pe dosul lucrului, îl întărim.

Clapele pentru urechi:


(2 buc.) Începem cu 7 ochiuri, pe andrele nr. 2 ½. Tricotăm în „punct leneş”. Creştem la începutul
fiecărui rînd cîte 1 ochi, pînă vor fi 17 ochiuri. La 8 cm de jos încheiem.

Răsfrîngem bordura cu model, coasem clapele de ambele părţi. Pregătim două şnururi de cîte 25
cm, pe care le coasem de clape. Pentru vîrf facem un pampon mare, iar pentru capătul şnururilor,
două pampoane mai mici. Pamponul se face astfel: tăiem din carton tare 2 rotocoale atît de mari
cît dorim să fie pamponul (adică ceva mai mari). La mijloc facem 2 găuri rotunde, de circa 1 ½ cm
diametru. Prindem cele 2 rotocoale şi le surfilăm des cu firul de lînă, pînă se umple mijlocul
găurit. Apoi tăiem firele, intrînd cu vîrful foarfecii între cele două rotocoale de carton. Desfacem
firele cu îngrijire şi le înfăşurăm strîns cu un fir de lînă. După ce l-am întărit bine, scoatem
cartonul şi tundem pamponul cu foarfeca, dîndu-i o formă frumoasă rotundă.

404
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

P.S. Eu am tricotat hăinuţa, vezi poza, dar am mai schimbat culorile pentru un model variat.
E uşor de lucrat. Boneţica nu am făcut-o pentru că, fiind hăinuţă pentru fetiţă, am preferat să

croşetez o pălăriuţă. Spor!

405
Rochie dreaptă – Model nr. 25
Rochie închisă cu nasturi pînă jos, tricotată cu model în puncte colorate şi cu bordură uni. Mîneci
trei-sferturi şi cordon de piele. Tipar drept.

Furnituri:
Circa 660 g lînă în culoarea de fond (F) şi circa 200 g într-o culoare contrastantă (C). Andrele nr. 2
şi 2 ½, 4 andrele nr. 2 de împletit ciorapi, 7 nasturi, circa 30 cm mătase subţire pentru dublura
feţelor, cordon de piele.

Mărimea:
Lărgimea rochiei închisă la nasturi 108 cm, lungimea 105 cm măsuraţi la mijlocul spatelui (se
potriveşte unei persoane cu circumferinţa pieptului de 94 – 96 cm).

Model:
I. Tivul de jos se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Bordura feţelor şi mînecilor „punct de jerseu” luînd dosul lucrului drept faţă.

III. Restul se tricotează astfel:

Rîndul 1: (F) pe faţă.

Rîndul 2: (F) pe dos.

Rîndul 3: (F) pe faţă.

Rîndul 4: (F) pe dos.

Rîndul 5: (C) * ridicăm 4 ochiuri, luîndu-le din spatele andrelei, firul rămîne în spatele andrelei,
urmează 2 ochiuri pe faţă. Repetăm de la * .
406
Rîndul 6: (C) cele 2 ochiuri tricotate se lucrează pe faţă, ochiurile ridicate se ridică din nou, dar
firul rămîne în faţa andrelelor (tot pe dosul lucrului).

Rîndul 7: (F) pe faţă.

Rîndul 8: (F) pe dos.

Rîndul 9: (F) pe faţă.

Rîndul 10: (F) pe dos.

Rîndul 11: (C) ridicăm 1 ochi, firul rămîne în spatele andrelei, * 2 ochiuri pe faţă, ridicăm 4
ochiuri ca în rîndul 5. Repetăm de la * .

Rîndul 12: (C) ca rîndul 6. Aceste 12 rînduri se repetă.

Măsura:
32 ochiuri şi 58 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Începem partea de jos a fustei pe două bucăţi. Tricotăm întîi partea din dreapta. Începem cu 82
ochiuri pe andrele nr. 2 ½. Tricotăm 5 cm cu modelul I. În locul ultimului rînd pe dos, tricotăm un
rînd de ochiuri pe faţă. În acest rînd adăugăm la marginea dreaptă 13 ochiuri. Vor fi 95 ochiuri. În
rîndul următor fără soţ tricotăm 88 ochiuri cu modelul III, ridicăm 1 ochi, pe urmă tricotăm din
nou cu modelul III pînă la sfîrşitul andrelei. Acest al 89-lea ochi se ridică şi mai departe în
rîndurile fără soţ; în cele cu soţ se tricotează. La 30 cm măsuraţi de jos, scădem la începutul
rîndurilor lucrate pe dos, 7 ochiuri, sfîrşim rîndul şi lăsăm lucrul de o parte. Cu alte andrele
începem 120 ochiuri pentru partea stîngă a fustei şi tricotăm 5 cm în „punct de jerseu”. În locul
ultimului rînd pe dos, tricotăm un rînd de ochiuri pe faţă, pe urmă continuăm cu modelul III.
Tricotăm drept înainte pînă avem 30 cm măsuraţi de jos. Sfîrşind cu un rînd de ochiuri pe dos,
lăsăm lucrul de o parte. Continuăm partea din dreapta. Tricotăm pe faţa lucrului, 55 ochiuri, restul
de 33 ochiuri se tricotează deodată cu primele 33 ochiuri ale părţii din stînga (aşezăm cele două
andrele una lîngă alta. Împungem în primul ochi de pe andreaua din faţă, pe urmă în primul ochi
de pe andreaua din spate, scoatem firul prin ambele ochiuri şi dăm drumul celor două ochiuri de
pe ambele andrele din stînga). În continuare tricotăm restul ochiurilor de pe andreaua din stînga.

407
Vot fi 175 ochiuri. Continuăm drept înainte pînă ce lucrul măsoară 88 cm de jos.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor următoare scădem de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 20 ori
cîte 1 ochi. Rămîn 132 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 10 cm măsuraţi vertical, creştem
aici, şi începînd de aici la cîte 2 cm, în ambele laturi, de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 142 ochiuri.

Umărul:
La 102 cm măsuraţi de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 6 ori cîte 4 ochiuri şi de
12 ori cîte 3 ochiuri, la ambele margini.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 105 cm măsuraţi de la tiv, încheiem la mijloc 10 ochiuri, luăm una din părţi pe o
andrea de rezervă şi sfîrşim fiecare bucată separat. Scădem umărul după indicaţiile de mai sus, iar
la marginea de lîngă gît scădem la cîte 2 rînduri, cîte 3 ochiuri, pînă se epuizează toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 98 ochiuri pe andrele nr. 2 ½. Tricotăm 5 cm cu modelul I. În locul ultimului rînd pe
dos, tricotăm un rînd de ochiuri pe faţă. Continuăm cu modelul III drept înainte. La 14 cm de la tiv
formăm prima butonieră. Tricotăm 6 ochiuri de la margine şi din 6 ochiuri facem butoniera. Restul
butonierelor, 7 în total, vor fi la 11 cm una de alta. La 80 cm de la tiv, lucrăm, în locul pensei de la
piept, cu rînduri prescurtate: pe faţa lucrului tricotăm la începutul rîndului atîtea ochiuri încît să
rămînă 40 ochiuri pe andreaua stîngă. Întoarcem, ridicăm 1 ochi, continuăm rîndul pînă la sfîrşit.
În rîndul următor tricotăm atîtea ochiuri încît să rămînă 35 ochiuri pe andreaua stîngă. Întoarcem,
ridicăm 1 ochi, sfîrşim rîndul. În rîndul următor tricotăm atîtea ochiuri încît să rămînă 30 ochiuri
pe andreaua stîngă ş.a.m.d. Continuăm în felul acesta, tricotînd în fiecare rînd cu 5 ochiuri mai
mult, pînă cînd lucrăm din nou cu toate ochiurile rîndului.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară măsoară 85 cm de jos, scădem aici, şi începînd de aici, cîte 1
ochi la fiecare 1 cm, pînă la sfîrşit.

408
Răscroiala mînecii:
Cînd marginea exterioară este de 88 cm de la tiv, încheiem la începutul rîndului următor 9 ochiuri,
pe urmă scădem la cîte 2 rînduri o dată 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri, şi de 8 ori cîte 1 ochi.
Cînd răscroiala mînecii este de 11 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici la cîte 1
cm, de 6 ori cîte 1 ochi.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este de 17 cm, măsuraţi vertical, scădem la marginea exterioară, la cîte 2
rînduri, de 3 ori cîte 4 ochiuri şi apoi cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

De reţinut:
Deoarece am format sub răscroiala mînecii un ic de circa 3 cm prin rîndurile prescurtate, vom avea
începînd de aici două măsuri diferite. Marginea laterală este mai scurtă, cea interioară mai lungă,
respectiv mai înaltă. Am semnalat pe tipar această diferenţă prin cele două linii ale umărului. Cea
punctată arată înălţimea scăzută (aici 5 cm), cea plină arată umărul de 8 cm realmente obţinut.

Mîneca:
Începem cu 78 ochiuri pe andrele nr. 2 ½. Tricotăm cu modelul III. Creştem la ambele margini,
mereu la începutul şi la sfîrşitul rîndului al 10-lea, de 23 ori cîte 1 ochi. Vor fi 124 ochiuri. Cînd
mîneca are 42 cm, sau altă măsură necesară antebraţului, scădem la începutul rîndurilor următoare
de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 8 ori cîte 1 ochi, * tricotăm
2 rînduri fără scăderi, pe urmă scădem de 4 ori cîte 1 ochi. Repetăm de 4 ori de la * . Mai departe,
scădem de 20 ori cîte 1 ochi şi de 14 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 16 ochiuri. Încheiem.

Călcăm părţile tricotate, le montăm. Îndoim tivul de jos şi-l fixăm cu puncte invizibile. În spate
îndoim partea din dreapta a fustei pe lîngă rîndul de ochiuri ridicate, cam de 2 cm şi o tivim. Cuta
de 10 cm o fixăm pe o porţiune de 7 – 8 cm printru-un tighel tras la maşină.

Banta:
La marginile interioare ale feţelor, şi în jurul gîtului, ridicăm ochiurile pe mai multe andrele lungi
nr. 2 şi tricotînd rîndurile dus – întors cu culoarea contrastantă, tricotăm 5 cm în „punct de jerseu”,
luînd dosul lucrului drept faţă. Încheiem. Îndoim banta în jumătate şi o fixăm în interior cu puncte
invizibile. În jurul mînecilor tricotăm o bantă asemănătoare, dar în cerc, pe patru andrele de
împletit ciorapi.

Părţile cu butoniere şi nasturi ale feţelor, de circa 8 cm lăţime, le dublăm cu mătase subţire.
Festonăm butonierele, prinzînd şi căptuşeala de mătase. Coasem nasturii.

409
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

410
Pulover – Model nr. 26
Banta dublă, evazată, a gîtului, forma lărguţă şi lungă dau acestui frumos pulover o linie nouă,
interesantă. Marginea de jos şi mîneca lungă sînt înconjurate de o bandă în „punct de orez”.
Puloverul are fente laterale.

Furnituri:
Circa 420 g lînă, 2 andrele nr. 2 ½ şi 4 andrele nr. 2 pentru împletit ciorapi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 – 98 cm. Lărgimea puloverului circa 106 cm, lungimea 52 cm,
măsuraţi în mijlocul spatelui, fără banda de la gît.

Model:
I. Benţile de la marginea de jos, de la mîneci şi gît se tricotează în „punct de orez”.

II. Restul se lucrează în „punct de jerseu”.

Măsura:
32 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm cu modelul II.

Spatele:
Începem cu 150 ochiuri cu modelul I şi tricotăm 4 cm. Continuăm cu modelul II, însă la cele două
margini tricotăm mai departe cîte 14 ochiuri cu modelul I, pînă la 12 cm de la marginea de jos.
Încpînd de aici tricotăm tot spatele, pînă la sfîrşit, în „punct de jerseu”. Între timp, la 4 cm
măsuraţi de jos şi de aici la cîte 3 cm, creştem, la ambele margini, de 9 ori cîte 1 ochi. Vor fi 168
ochiuri (creşterile le efectuăm înăuntrul benzii de 14 ochiuri tricotată în „punc de orez”). În
continuare creştem la fel, mereu deasupra primelor creşteri, nu la larginea lucrului.

411
Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 32 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori
cîte 6 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 14 ori cîte 1 ochi. Rămîn 130 ochiuri. Cînd răscroiala
mînecii este de 11 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici la fiecare 1 cm, la ambele
margini ale lucrului, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 142 ochiuri.

Umărul:
La 50 cm măsuraţi de jos, scădem, la începutul rîndurilor următoare, cîte 3 ochiuri, pînă se
epuizează toate ochiurile.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 52 cm măsuraţi de jos, încheiem 16 ochiuri la mijlocul rîndului, luăm una din părţi
pe o andrea de rezervă şi tricotăm fiecare bucată separat. Scădem la marginea interioară, la cîte 2
rînduri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi apoi cîte 2 ochiuri pînă la sfîrşit.

Faţa:
Începem cu 156 ochiuri. Tricotăm jos şi în părţi banda în „punct de orez” la fel ca la spate.
Creştem la ambele margini ale lucrului, la fel ca la spate, înăuntrul benţii în „punct de orez”, la 4
cm şi de aici la cîte 3 cm, de 9 ori cîte 1 ochi. Vor fi 174 ochiuri. La 29 cm măsuraţi de jos,
tricotăm în locul pensei de la piept, rîndurile prescurtate: pe faţa lucrului tricotăm 129 ochiuri pe
faţă, restul rămîn pe andreaua stîngă. Întoarcem, tricotăm 84 ochiuri pe dos. Întoarcem, tricotăm
91 ochiuri pe faţă. Întoarcem, tricotăm 98 ochiuri pe dos ş.a.m.d. Continuăm, tricotînd în fecare
rînd cu cîte 7 ochiuri mai mult pînă ce, după ultimul rînd prescurtat (154 ochiuri pe dos), lucrăm
din nou cu toate ochiurile rîndului.

Răscroiala mînecii:
Cînd marginea exterioară are 32 cm de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte
8 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 16 ori cîte 1 ochi. Rămîn 130 ochiuri. Cînd răscroiala
mînecii este de 8 cm, măsuraţi vertical, creştem aici şi începînd de aici la fiecare 1 cm, de 9 ori
cîte 1 ochi.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd lucrul are la mijloc 42 cm de la marginea de jos, luăm jumătatea ochiurilor pe o
andrea de rezervă şi tricotăm fiecare bucată separat. La marginea interioară, lîngă gît, scădem la
412
cîte 2 rînduri, la începutul lor, o dată 1 ochi, de 10 ori cîte 2 ochiuri şi apoi cîte 1 ochi pînă la
sfîrşit.

Umărul:
Între timp, cînd răscroiala mînecii este de 17 cm, măsuraţi vertical, scădem la marginea exterioară,
la cîte 2 rînduri, la începutul rîndurilor, cîte 3 ochiuri pînă se epuizează toate ochiurile.

De reţinut:
Deoarece am format din răscroiala mînecii, prin rînduri prescurtate, un ic de circa 2 ½ cm, vom
avea, începînd de aici, 2 măsuri diferite. Marginile laterale sînt mai scurte, iar la mijloc puloverul
este mai lung, respectiv mai înalt. Pe tipar am semnalat această diferenţă prin cele două linii ale
umărului. Linia punctată arată înălţimea scăzută, în cazul de faţă 5 cm, iar cea plină arată înălţimea
de 7 ½ cm realmente obţinută.

Mîneca:
Începem cu 85 ochiuri. Lucrăm 4 cm înainte cu modelul I, pe urmă continuăm în „punct de
jerseu”, tricotăm însă 13 ochiuri la mihjloc pe o ditanţă de încă 8 cm, în „punct de orez”. La
marginile exterioare creştem la cîte 2 cm de 19 ori cîte 1 ochi. Vor fi 123 ochiuri. Cînd mîneca are
40 cm de la marginea de jos, sau altă măsură necesară antebraţului, scădem la începutul celor două
rînduri următoare cîte 8 ochiuri. Urmează să scădem la începutul fiecărui rînd de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 14 ori cîte 1 ochi. Tricotăm 2 rînduri fără scăderi şi pe urmă mai
scădem de 10 ori cîte 1 ochi. Urmează 2 rînduri fără scăderi, apoi scădem de 16 ori cîte 1 ochi, de
8 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 25 ochiuri. Încheiem.

Călcăm părţile tricotate. Montăm spatele cu faţa, lăsînd deschisă în părţi cîte o fentă de 10 cm.
Tivim marginile acestor fente, îndoindu-le pe o lăţime de 1 – 2 cm. Din răscroiala gîtului ridicăm
179 ochiuri pe 3 andrele de împletit ciorapi, astfel încît să avem 67 ochiuri la spate şi cîte 56
ochiuri în ambele părţi. Tricotăm cu modelul I, la mijloc însă, la întîlnirea celor 2 andrele, lucrăm
2 ochiuri mereu pe faţă. Pentru a obţine colţul ascuţit, scădem de 10 ori cîte 1 ochi, mereu la cîte 2
rînduri, lîngă aceste 2 ochiuri tricotate pe faţă. Cînd banta este de 5 cm, creştem în aceeaşi măsură
în care am scăzut, pe lîngă cele 2 ochiuri pe faţă, de 10 ori cîte 1 ochi. Cînd banta este de 10 cm o
încheiem, o îndoim spre interior şi o coasem cu puncte acunse.

Călcăm banta dublă care stă puţin depărtată de gît.

413
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

414
Pulover cu linii diagonale – Model nr. 27
Acest pulover se tricotează în întregime cu linii diagonale în 2 culori, una mai închisă, cealaltă mai
deschisă. Combinaţii de culori frumoase şi moderne sînt: bej – alb, galben – alb, gri închis – gri
deschis, brun – ivoriu, albastru închis – bleu. Mînecile sînd şapte-optimi, buzunarele tăiate iar
gulerul se lucrează cu acelaşi model diagonal.

Furnituri:
Circa 270 g lînă mai închisă (Î) şi circa 230 g lînă mai deschisă (D), andrele nr. 3, fermoar.

Mărimea:
Lărgimea puloverului circa 103 cm, lungimea la mijlocul spatelui 60 cm (circumerinţa pieptului
90 – 94 cm).

Model:
I. Tivurile se tricotează în “punct de jerseu”.

II. Restul, diagonal:


Rîndul 1 (D) *4 ochiuri pe faţă, ridicăm 2 ochiuri, luîndu-le din spatele andrelei, firul rămîne în
spatele andrelei, pe dosul lucrului. Repetăm de la *.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: (în culoarea rîndului precedent): cele 2 ochiuri ridicate în rîndul
premergător se ridică din nou, dar acum firul este în faţa ochiurilor, tot pe dosul lucrului. Deasupra
celor 4 ochiuri pe faţă din rîndul precedent vin 4 ochiuri tricotate pe dos.

Rîndul 3: (Î) * ridicăm 2 ochiuri, ca în rîndul 1, 4 ochiuri pe faţă. Repetăm de la * .

Rîndul 5: (D) 2 ochiuri pe faţă, * ridicăm 2 ochiuri ca în rîndul 1, 4 ochiuri pe faţă. Repetăm de la
*.

Rîndul 7: (Î) ca rîndul 1.


415
Rîndul 9: (D) ca rîndul 3.

Rîndul 11: (Î) ca rîndul 5.

După rîndul al 12-lea repetăm de la rîndul întîi.

Măsura:
34 ochiuri şi 52 rînduri = 10 cm din modelul II. (Din “punct de jerseu” 29 ochiuri = 10 cm).

Spatele:
Începem cu 134 ochiuri în culoarea închisă, cu modelul I. Tricotăm 3 cm drept înainte. Urmează
pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos, apoi, pe dosul lucrului, încă un rînd de ochiuri pe dos. În
acest în urmă rînd creştem mereu, la cîte 6 ochiuri, de 22 ori cîte 1 ochi. Vor fi 156 ochiuri.
Continuăm cu modelul II. Creştem la ambele margini ale lucrului, la cîte 5 ½ cm, de 6 ori cîte 1
ochi. Vor fi 168 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele măsoară 40 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2
ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 1 ochi, * tricotăm 2 rînduri fără scăderi, pe
urmă scădem de 4 ori cîte 1 ochi. Repetăm încă de 2 ori de la * , şi mai scădem de 2 ori cîte 1
ochi. Rămîn 138 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 8 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi
începînd de aici la cîte 1 cm, la ambele margini, de 10 ori cîte 1 ochi. Între timp, la 52 cm măsuraţi
de la marginea de jos, împărţim ochiurile în două. Lăsăm jumătate din ochiuri pe o andrea de
rezervă şi tricotăm cele două bucăţi separat. La marginea exterioară creştem la cîte 1 cm ca mai
sus, la marginea stîngă lucrăm drept înainte.

Umărul:
După 6 cm de la îmărţirea ochiurilor formăm umărul, scăzînd la cîte 2 rînduri, de 10 ori cîte 3
ochiuri şi de 11 ori cîte 2 ochiuri. Între timp, cînd avem 11 cm de la împărţirea ochiurilor, scădem
la marginea interioară, la gît, la cîte 2 rînduri, o dată 7 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi cîte 2
ochiuri, pînă se epuizează toate ochiurile.

Faţa:
Începem cu 141 ochiuri în culoarea mai închisă. Tricotăm 3 cm în „punct de jerseu”, pe urmă cîte
416
1 rînd de ochiuri pe dos atît pe faţa, cît şi pe dosul lucrului. În ultimul rînd creştem mereu la cîte 6
ochiuri, de 23 ori cîte 1 ochi. Vor fi 164 ochiuri. Continuăm cu modelul II. Creştem la ambele
margini, la cîte 3 ¼ cm, de 10 ori cîte 1 ochi. Vor fi 184 ochiuri.

Buzunarele:
Între timp, la 15 cm măsuraţi de la marginea de jos, luăm pe faţa lucrului, de ambele părţi ale celor
42 ochiuri, din mijloc, cîte 48 ochiuri pe cîte o andrea de rezervă. Lăsăm lucrul de o parte. Pe alte
andrele începem 48 ochiuri pentru căptuşeala buzunarului. Tricotăm 12 cm cu modelul II sfîrşind
cu acelaşi rînd de model cu faţa. Lăsăm deoparte. Pe alte andrele lucrăm o bucată la fel şi lăsăm şi
pe aceasta deoparte. Apoi continuăm faţa şi în locul ochiurilor lăsate pe andrelele de rezervă,
tricotăm ochiurile căptuşelii buzunarelor (ochiurile buzunarelor rămîn mai departe pe andrelele de
rezervă). Cînd faţa are 37 cm de la marginea de jos, lucrăm în dreptul penselor de la piept, cu
rînduri prescurtate. Pe faţa lucrului, tricotăm la începutul rîndului 136 ochiuri. Restul (48 ochiuri)
rămîn pe andreaua stîngă. Întoarcem. Tricotăm 88 ochiuri. Întoarcem şi tricotăm 96 ochiuri.
Întoarcem, tricotăm 104 ochiuri ş.a.m.d. La fiecare întoarcere tricotăm cu 8 ochiuri mai mult, pînă
ce lucrăm din nou cu toate ochiurile rîndului.

De reţinut:
Deoarece am format sub răscroiala mînecii un ic de 2 cm prin rîndurile prescurtate, vom avea
începînd de aici două măsuri diferite, mărimea laterală este mai scurtă, linia de mijloc mai lungă,
respectiv mai înaltă. Am semnalat pe tipar această diferenţă prin cele două linii ale umărului. Linia
punctată arată înălţimea scăzută (aici 6 cm), cea plină arată umărul de 8 cm, realmente obţinut.

Răscroiala mînecii:
Cînd marginea laterală măsoară 40 cm de la marginea de jos (la mijloc circa 42 cm), scădem la
începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 18 ori cîte 1
ochi. Rămîn 138 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 7 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi
începînd de aici la fiecare 1 cm, de 10 ori cîte 1 ochi.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 57 cm măsuraţi de la marginea de jos, încheiem 20 ochiuri în mijlocul rîndului, luăm
una din părţi pe o andrea de rezervă şi continuăm cele două bucăţi separat. La marginea interioară
scădem, la cîte 2 rînduri, o dată 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Această
margine continuă drept înainte.

Umărul:
Cînd faţa măsoară lateral 57 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la cîte 2
rînduri, de 4 ori cîte 4 ochiuri şi apoi cîte 3 ochiuri, pînă se epuizează toate ochiurile.

Mîneca:
Începem cu 78 ochiuri în culoarea mai închisă. Tricotăm 3 cm în „punct de jerseu”. Urmează un
rînd de ochiuri pe dos atît pe faţa, cît şi pe dosul lucrului. În ultimul rînd creştem mereu la cîte 6
ochiuri de 12 ori cîte 1 ochi. Vor fi 90 ochiuri. Continuăm cu modelul în diagonală. Tricotăm 3 cm
drept înainte. Aici şi începînd de aici, creştem la cîte 9 rînduri, la ambele margini, de 22 ori cîte 1
ochi. Vor fi 134 ochiuri. Cînd mîneca măsoară 44 cm de la marginea de jos, sau altă măsură
necesară antebraţului, scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 4 ori
cîte 3 ochiuri, de 10 ori cîte 2 ochiuri, de 34 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 3
ochiuri. Rămîn 22 ochiuri. Încheiem.

417
Gulerul:
Începem cu 124 ochiuri în culoarea mai închisă. Tricotăm 2 cm în „punct de jerseu”. Aici
urmează, pe faţa lucrului, rîndul de ochiuri tricotate pe dos, pe urmă mai tricotăm şi pe dosul
lucrului un rînd de ochiuri pe dos, în care creştem mereu, la cîte 6 ochiuri, de 20 ori cîte 1 ochi.
Vor fi 144 ochiuri. Continuăm cu modelul II şi tricotăm drept 10 cm. Încheiem.

Ochiurile buzunarelor lăsate pe andrelele de rezervă le tricotăm în culoarea mai închisă. Scădem
de 6 ori mereu la al 7-lea ochi. Rămîn 42 ochiuri. Cu acestea tricotăm 2 cm. Apoi vom prinde
bentiţa pe dosul lucrului în aşa fel, încît la marginea buzunarelor să se vadă o linie îngustă. Cele 3
margini libere ale căptuşelii buzunarelor le prindem cu puncte invizibile.

Călcăm părţile tricotate, le montăm. Îndoim tivul de jos în lungul rîndului tricotat pe dos şi îl
fixăm cu puncte invizibile. Aşezăm gulerul cu rîndul cu care l-am încheiat, în răscroiala gîtului, cu
dosul pe faţa puloverului; pe urmă îl răsfrîngem în afară. Marginea o îndoim şi o coasem cu
împunsături largi. Întindem puţin marginea de jos a gulerului cu fierul de călcat, pentru ca să se
aşeze frumos. În fenta de la spate şi în jumătatea lăţimii gîtului aşezăm fermoarul.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

418
Pulover sport cu mîneca scurtă – Model nr. 28
Pulover drept, gen cămaşă, pentru bărbaţi. Tivul de jos şi marginile mînecilor sînt dublate, fără
elastic. Se poate tricota din lînă, sau pentru vară, din bumbac.

Furnituri:
Circa 400 g fir mijlociu, andrele nr. 2 ½.

Mărimea:
Lărgimea puloverului circa 100 cm, lungimea la mijlocul spatelui 60 cm (circumerinţa pieptului
94 – 95 cm).

Model:
I. Tivurile se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Restul se lucrează astfel:


Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 2: pe dos.

Rîndul 3: ca rîndul 1, însă inversat: 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 4: pe dos.

Aceste 4 rînduri se repetă.

419
Măsura:
30 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Începem cu 152 ochiuri. Tricotăm 4 cm cu modelul I. În locul ultimului rînd pe dos tricotăm 1 rînd
pe faţă (marginea tivului). Urmează încă 4 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul II. Tricotăm
drept înainte pînă avem 38 cm măsuraţi de la marginea tivului.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor pe faţă scădem de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 12 ori
cîte 1 ochi. Rămîn 116 ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă ce răscroiala mînecii este de 11 cm,
măsuraţi vertical. Aici, şi începînd de aici la cîte 1 ½ cm creştem, la ambele margini de 6 ori cîte 1
ochi. Vor fi 128 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele este de 58 cm de la marginea tivului scădem la începutul rîndurilor următoare, la
ambele margini, de 9 ori cîte 5 ochiuri.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 60 cm de la marginea tivului, încheiem la mijloc 14 ochiuri, luăm una din părţi pe o
andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. La umăr scădem în continuare cîte 5 ochiuri;
la marginea interioară, lîngă gît, scădem la cîte 2 rînduri cîte 3 ochiuri, pînă se epuizează toate
ochiurile.

Faţa:
Începem cu 152 ochiuri şi se creşte la fel. La 43 cm de la marginea tivului tricotăm atîtea ochiuri
ca să avem jumătate din ochiuri plus 9 ochiuri pe andreaua dreaptă. Restul ochiurilor îl lăsăm
deoparte pe o andrea de rezervă şi lucrăm întîi partea stîngă a feţei. Începem cu alte andrele 31
ochiuri, iar în rîndul următor, tricotăm în continuare ochiurile părţii din stînga. (Atenţie la
continuitatea modelului!) Începînd de aici tricotăm marginea bucăţii de 31 ochiuri drept înainte.

Răscroiala gîtului:
Cînd avem 15 cm de la adăugarea ochiurilor, încheiem la mijloc 18 ochiuri, luăm o parte pe altă
andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. Tricotăm întîi partea dinspre răscroiala
420
mînecii. Scădem răscroiala mînecii şi umărul la fel ca la spate. La marginea interioară scădem
însă, la cîte 2 rînduri, o dată 3 ochiuri, de 5 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Această
margine urmează drept înainte. La cealaltă bucată tricotăm marginea exterioară drept înainte pînă
măsoară 23 cm, pe urmă încheiem cu cele 5 ochiuri rămase.
Luăm ochiurile părţii din dreapta de pe andreaua de rezervă. În interior ridicăm din partea stîngă
18 ochiuri şi începem cu alte andrele 31 ochiuri, la care adăugăm în continuare ochiurile feţei
drepte. Tricotăm partea dreaptă a feţei la fel cu cea stîngă, însă în sens opus.

Mîneca:
Începem cu 104 ochiuri în „punct de jerseu”. Scădem la ambele margini, la cîte 1 cm, de 3 ori cîte
1 ochi. Rămîn 98 ochiuri. La 4 cm, în locul rîndului de ochiuri pe dos, tricotăm un rînd pe faţă
(marginea tivului), pe urmă mai tricotăm 4 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul II. Creştem în
ambele laturi, măsurat de la marginea tivului, la cîte 1 ½ cm, de 10 ori cîte 1 ochi. Vor fi 118
ochiuri. Cînd mîneca este de 16 cm de la marginea tivului, sau altă măsură necesară antebraţului,
scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 8 ori
cîte 2 ochiuri, * de 4 ori cîte 1 ochi, urmează 2 rînduri fără scăderi. Repetăm de 2 ori de la * .
Scădem mai departe, la începutul rîndurilor, de 20 ori cîte 1 ochi, de 8 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori
cîte 3 ochiuri. Rămîn 20 ochiuri. Încheiem.

Gulerul:
Începem cu 67 ochiuri cu modelul II. Creştem la începutul rîndurilor următoare de 4 ori cîte 8
ochiuri şi de 4 ori cîte 7 ochiuri. Vor fi 127 ochiuri. Tricotăm drept înainte pînă ce gulerul este de
16 cm la mijloc. La începutul rîndurilor următoare scădem de 4 ori cîte 7 ochiuri şi de 4 ori cîte 8
ochiuri. Rămîn 67 ochiuri. Încheiem.

Buzunarul:
Începem cu 27 ochiuri cu modelul II. Creştem la începutul rîndurilor următoare de 8 ori cîte 1
ochi. Vor fi 35 ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă ce buzunarul are 11 cm la mijloc. Aici
urmează pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos, pe urmă mai tricotăm 3 cm în „punct de
jerseu”. Încheiem.

Călcăm bucăţile tricotate. Îndoim 10 cm dublura reverelor feţei şi o tivim. Mica margine de sus o
prindem în cusătura umărului. Montăm puloverul şi aşezăm şi mînecile. Îndoim gulerul cu faţa
spre interior, iar cele 2 margini înguste la coasem. Pe urmă îl răsfrăngem şi îl călcăm. Îl coasem în
răscroiala gîtului, îngrijind la revere ca marginile să fie în aceeaşi linie. Tivim partea de sus a
buzunarului, îndoim cele 3 margini şi-l coasem pe partea stîngă a feţei. Îndoim tivul de jos şi cel al
mînecilor şi le prindem cu puncte invizibile.

421
“Tricotaje dde mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

422
Pulover cu guler – Model nr. 29
Pulover drept, cu nasturi ascunşi şi guler mare.

Furnituri:
Circa 450 g lînă, andrele nr. 2 ½ , 4 nasturi, panglică.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 92 – 94 cm. Lărgimea puloverului circa 103 cm, lungimea măsurată
la mijlocul spatelui, circa 55 cm.

Model:
I. Tivurile se lucrează în „punct de jerseu”.

II. Cea mai mare parte a puloverului este tricotată în dungi alternante de „punct de orez lungit” şi
„punct de jerseu”. Punctul de orez lungit se lucrează astfel:

Rîndul 1: 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm un ochi pe faţă, deasupra
ochiului pe dos, tricotăm un ochi pe dos.

Rîndul 3 şi toate rîndurile fără soţ: deasupra ochiului pe faţă tricotăm 1 ochi pe dos, deasupra
celui pe dos tricotăm 1 ochi pe faţă.

Rîndurile 2 şi 3 se repetă. Împărţirea ochiurilor este dată în text, la fel şi modelul gulerului.

Măsura:
32 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm din modelul II.

423
Spatele:
Începem cu 149 ochiuri cu modelul I. După 3 cm tricotăm, pe faţa lucrului, un rînd de ochiuri pe
dos. Continuăm cu modelul II. Ochiurile se împart astfel: ochiul începător, 5 ochiuri pe faţă, 9
ochiuri în „punct de orez lungit” * 7 ochiuri pe faţă, 9 ochiuri în „punct de orez lungit”. Repetăm
încă de 7 ori de la *, urmează 5 ochiuri pe faţă şi ochiul care încheie rîndul. În rîndurile fără soţ
tricotăm deasupra ochiurilor pe faţă, ochiuri pe dos. Această împărţire a ochiurilor o menţinem
pînă la terminarea spatelui, avem însă grijă la continuitatea modelului la scăderi şi creşteri. La 6
cm măsuraţi de la marginea de jos şi începînd de aici la cîte 4 cm, creştem la ambele margini, de 8
ori cîte 1 ochi. Vor fi 165 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La 35 cm măsuraţi de jos, scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2
ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, * de 4 ori cîte 1 ochi, urmează 2 rînduri fără scăderi.
Repetăm încă de 2 ori de la *. Rămîn 129 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 10 cm, măsuraţi
vertical, creştem aici, şi începînd de aici la fiecare cm, de ambele margini, de 6 ori cîte 1 ochi.
Vom avea 141 ochiuri pe andrea.

Umărul:
La 53 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem, la începutul rîndurilor următoare de 24 ori cîte 3
ochiuri şi de 12 ori cîte 2 ochiuri.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 58 cm măsuraţi de la marginea de jos, încheiem la mijloc 15 ochiuri şi luînd una
dintre părţi pe o andrea de rezervă, tricotăm fiecare bucată separat. Scădem în continuare umărul,
încheind cîte 2 ochiuri; la marginea interioară, pe lîngă gît, scădem de 3 ori cîte 3 ochiuri şi apoi
cîte 2 ochiuri, pînă se epuizează toate ochiurile.

Faţa:
Începem cu 155 ochiuri cu modelul I. După 3 cm, tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe
dos. Continuăm cu modelul II. Împărţirea ochiurilor: ochiul începător, 8 ochiuri în „punct de
jerseu”, * 9 ochiuri în „punct de orez lungit”, 7 ochiuri în „punct de jerseu”. Repetăm de la * pînă
rămîn 18 ochiuri: 9 ochiuri în „punct de orez lungit”, 8 ochiuri în „punct de jerseu”, urmează
ochiul care încheie rîndul. Menţinem această împărţire a ochiurilor pînă la terminarea feţei.
Lucrăm 3 cm drept înainte. Aici, şi începînd de aici la cîte 5 cm creştem la ambele margini, de 6
ori cîte 1 ochi. Între timp, la 19 cm de la marginea de jos, luăm la începutul rîndului pe faţă 74
ochiuri pe o andrea de rezervă, iar cu restul de 87 ochiuri continuăm partea dreaptă a feţei. La
marginea exterioară creştem după indicaţiile date. Marginea interioară urmează drept înainte. La
32 cm de la marginea de jos, lucrăm, în locul pensei de la piept, cu rînduri prescurtate. Pe faţa
lucrului tricotăm 45 ochiuri de la începutul rîndului, restul rămîn pe andreaua stîngă, întoarcem şi
tricotăm tot aceste 45 ochiuri. În rîndul următor tricotăm 54 ochiuri, întoarcem şi tricotăm tot
424
aceste 54 ochiuri. În rîndul următor tricotăm 63 ochiuri, întoarcem ş.a.m.d. Continuăm în felul
acesta, tricotînd în fiecare rînd ci 9 ochiuri mai mult, pînă lucrăm din nou cu toate ochiurile
rîndului (90 ochiuri).

De reţinut:
Deoarece sub răscroiala mînecii am format un ic de circa 2 cm prin rîndurile prescurtate, vom avea
începînd de aici 2 măsuri diferite. Marginea laterală este mai scurtă, linia de mijloc mai lungă,
respectiv mai înaltă. Am semnalat pe tipar această diferenţă prin cele două linii ale umărului. Cea
punctată arată înălţimea scăzută (aici 6 cm), cea plină arată umărul de 8 cm realmente obţinut.

Răscroiala mînecii:
Cînd marginea exterioară este tot atît de înaltă ca spatele pînă la răscroiala mînecii (marginea
interioară este, din cauza rîndurilor prescurtate, cu circa 2 cm mai înaltă), scădem la marginea
exterioară, la cîte 2 rînduri, la începutul lor, o dată 7 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2
ochiuri, o dată 1 ochi, * tricotăm 3 rînduri fără scăderi, pe urmă scădem de 2 ori cîte 1 ochi.
Repetăm încă o dată de la *. Rămîn 71 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii are pe verticală 7 cm,
creştem aici, şi începînd de aici la fiecare 1 cm, de 10 ori cîte 1 ochi. Între timp, cînd marginea
interioară măsoară 30 cm de la împărţirea ochiurilor, formăm aici o butonieră: tricotăm 4 ochiuri
de la margine şi cu 5 ochiuri facem butoniera.

Răscroiala gîtului:
La 2 cm deasupra butonierei, la 32 cm de la împărţirea ochiurilor, scădem la începutul rîndului
următor 10 ochiuri, pe urmă la cîte 2 rînduri, la începutul lor, o dată 4 ochiuri, de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. Această margine continuă drept înainte.

Umărul:
Cînd răscroiala mînecii este de 17 cm, măsuraţi vertical, încheiem la marginea exterioară, la cîte 2
rînduri, de 7 ori cîte 4 ochiuri şi apoi cîte 3 ochiuri, pînă se epuizează toate ochiurile. La ochiurile
lăsate pe andreaua de rezervă, ridicăm la marginea interioară, pe dinăuntrul lucrului, 13 ochiuri şi
tricotăm partea stîngă a feţei inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Începem cu 91 ochiuri cu modelul I. După 3 cm tricotăm, pe faţa lucrului, un rînd de ochiuri pe
dos. Continuăm cu modelul II cu următoarea împărţire a ochiurilor. Ochiul începător, 8 ochiuri în
„punct de jerseu”, * 9 ochiuri în „punct de orez lungit”, 7 ochiuri în „punct de jerseu”. Repetăm
încă de 3 ori de la *. Urmează: 9 ochiuri în „punct de orez lungit”, 8 ochiuri în „punct de jerseu”,
ochiul care încheie rîndul. Tricotăm 3 cm drept înainte. Aici, şi începînd de aici creştem, la cîte 8
rînduri, la începutul şi sfîrşitul lor, de 18 ori cîte 1 ochi. Vor fi 127 ochiuri. Cînd mîneca are 40 cm
de jos, sau altă măsură necesară antebraţului, scădem în rîndurile următoare de 2 ori cîte 8 ochiuri,
de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 10 ori cîte 1 ochi, de 8 ori cîte 2 ochiuri, de 20 ori
cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 23 ochiuri. Încheiem.

Gulerul:
Începem cu 152 ochiuri. Tricotăm 3 cm în „punct de orez lungit”. Continuăm în „punct de jerseu”,
însă la ambele margini tricotăm 11 ochiuri (împreună cu ochiul începător, respectiv cu ochiul care
încheie rîndul) în „punct de orez lungit”. La 12 cm măsuraţi de la marginea de jos, lucrăm cu
rînduri prescurtate. Tricotăm pe faţa lucrului, 95 ochiuri, restul rămîn pe andreaua stîngă,
întoarcem şi tricotăm 38 ochiuri. Întoarcem, tricotăm 57 ochiuri. Întoarcem, tricotăm 76 ochiuri.

425
La fiecare întoarcere tricotăm cu 19 ochiuri mai mult, pînă lucrăm în sfîrşit cu 152 ochiuri.
Încheiem.

Călcăm bucăţile tricotate şi le montăm. Îndoim tivurile şi le coasem cu puncte invizibile. La fenta
din faţă coasem pentru nasturii ascunşi o panglică ripsată de aceeaşi culoare, în care tăiem 4
butoniere. Cea de sus o festonăm împreună cu butoniera tricotată, la celelalte festonăm numai
panglica. Gulerul îl coasem cu rîndul cu care l-am încheiat în răscroiala gîtului, aşezîndu-l pînă la
marginea fentei. Înconjurăm fenta feţei şi în continuare gulerul, cu 2 rînduri de picioruşe scurte
croşetate, rotunjind puţin colţurile gulerului. Coasem nasturii.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

426
Pulover sport cu model norvegian – Model nr. 30
Acest pulover sport, din lînă albă, cu o gaică la spate în model norvegian, se distinge prin
simplitatea lui.
Se poate purta şi fără gaică.

Furnituri:
Circa 400 g lînă albă, 20 g lînă roşie, 20 g lînă neagră, andrele nr. 2 ½ şi 3 şi 5 andrele groase de
ciorapi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea 61 cm.

Model:
I. Gulerul şi manşetele se tricotează în „punct de elastic” 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

II. Gaica, cu „modelul norvegian” după diagramă.

III. Restul se tricotează în „punct de jerseu”.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept în „punct de jerseu” 3 cm în înălţime,
formînd tivul spatelui; urmează un rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului). Măsurile întrebuinţate
în text sînt considerate începînd de la acest rînd de ochiuri pe dos (se neglijează tivul).

Continuăm cu andrele nr. 3 şi tricotăm drept 16 cm în înălţime; urmează 2 cm tricotaţi cu andrele


nr. 2 ½ şi din nou continuăm pe andrele nr. 3 o bucată de 20 cm înălţime, crescînd la fiecare
margine cîte 1 ochi la 4 cm. În total creştem 10 ochiuri (cîte 5 ochiuri la o margine). Vor fi 130
ochiuri.

427
Răcroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor care urmează de 3 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori
cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 30 ochiuri (cîte 15 ochiuri la o margine).
Avem 100 ochiuri cu care tricotăm drept 16 cm.

Umărul:
Începem să formăm linia umerilor, scăzînd la începutul rîndurilor, la fiecare margine, o dată 4
ochiuri şi de 4 ori cîte 7 ochiuri. În total am scăzut 64 ochiuri pe amîndoi umerii şi au mai rămas la
mijlocul spatelui 36 ochiuri pe care le lăsăm pe o andrea de rezervă.

Faţa:
Montăm 124 ochiuri şi tricotăm la fel ca la spate, avînd grijă ca pe tot parcursul lucrului să avem 4
ochiuri în plus faţă de spate. La înălţimea totală de 54 cm, scădem la mijlocul feţei 10 ochiuri.
Astfel am împărţit lucrul pe două andrele: cîte 47 ochiuri pe o andrea. Continuăm pe prima andrea
atfel: la marginea exterioară a lucrului tricotăm drept pînă la înălţimea de 58 cm, cînd începem să
formăm linia umărului, scăzînd ca şi la partea din spate, iar la marginea interioară a lucrului
scădem pentru răscroiala gîtului de 5 ori cîte 3 ochiuri.
Continuăm lucrul pe cealaltă andrea în acelaşi fel, inversat.

Mîneca:
Montăm 62 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de elastic” o manşetă de 6 cm înălţime.
Continuăm pe andrele nr. 3 în „punct de jerseu” 36 cm înălţime, crescînd la fiecare margine a
lucrului cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 36 ochiuri (cîte 18 ochiuri la o margine).

Avem 98 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor de 2
ori cîte 6 ochiuri, de 40 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 5 ochiuri. Au mai rămas
14 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd.

Călcăm aburit şi încheiem la maşină. Împrejurul răscroielii gîtului, la partea din faţă, ridicăm pe
andrele de ciorapi ochiurile corespunzătoare şi în continuare cu cele 36 ochiuri lăsate pe andreaua
de rezervă la spate, tricotăm în „punct de elastic” un guler de 4 cm înălţime.

Încheiem toate ochiurile într-un singur rînd (larg) scăzînd pe faţă ochiurile care au fost lucrate pe
faţă, şi pe dos cele lucrate pe dos.
428
Gaica:
Montăm 125 ochiuri pe andrele nr. 3 şi tricotăm în „punct leneş” 4 rînduri cu lînă neagră, 2 rînduri
cu lînă albă şi din nou 2 rînduri cu lînă neagră. În continuare tricotăm modelul norvegian crescînd
cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd, de 12 ori. În rîndul al 13-lea nu creştem. Începînd din rîndul
al 14-lea scădem la începutul fiecărui rînd cîte 1 ochi. După terminarea modelului norvegian,
tricotăm din 2 rînduri în „punct leneş” cu lînă neagră, 2 rînduri cu lînă albă şi încheiem cu 4
rînduri din lînă neagră. Călcăm aburit şi pentru ca gaica să nu se întindă, o dublăm cu o ţesătură de
stofă.

Coasem gaica de pulover la cele două capete.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recth, Ed. Tehnică, 1959

429
Pulover sport în două culori – Model nr. 31
Modelul de pulover sport în două culori necesită mai mult material şi o atenţie mai încordată. Se
obţine însă un pulover frumos şi călduros.

Furnituri:

Circa 350 g lînă verde, 330 g lînă maron, 2 nasturi, andrele nr. 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 97 cm, lungimea puloverului 61 cm.

Model:
I. Manşetele şi clapele se tricotează în „punct leneş”.

II. Restul cu modelul următor: (tivul se tricotează în „punct de semielastic”).


Rîndul 1 şi 3: (pe dosul lucrului) toate ochiurile pe dos alternînd 3 ochiuri cu lînă verde, 3 ochiuri
cu lînă maron.

Rîndul 2: toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 4: * ochiurile ridicate nelucrate pe o andrea de rezervă şi lăsate în faţa lucrului, următoarele
3 ochiuri lucrate pe faţă, apoi cele 3 ochiuri de pe andreaua de rezervă lucrate tot pe faţă. Repetăm
de la * .

Rîndul 5, 6 şi 7: la fel ca rîndurile 1, 2 şi 3.

Rîndul 8: se lucrează ca şi rîndul 4, însă inversat; cele 3 ochiuri pe care anterior le-am lăsat pe
andreaua de rezervă în faţa lucruluim le lăsăm acum în spate. Apoi repetăm de la rîndul 1.

430
Modelul va fi executat cu 3 ochiuri din lînă verde şi 3 ochiuri dîn lînă maron, avînd grijă ca
alternativ să încrucişăm într-un rînd ochiurile maron peste cele verzi, iar în rîndul următor, cele
verzi peste cele maron.

Măsura:
42 ochiuri şi 42 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Montăm 168 ochiuri cu lînă verde pe andrele şi tricotăm drept în „punct de semielastic” un tiv de
3 cm înălţime.
Urmează 1 rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului). În lungul acestui rînd vom îndoi tivul spatelui
pe care îl vom coaase invizibil de spate. Măsurile întrebuinţate în text se vor considera neglijînd
tivul, adică începînd de la rîndul de ochiuri pe dos. Tricotăm drept cu andrele nr. 2 ½ şi cu
modelul II, alternînd 3 ochiuri cu lînă maron şi 3 ochiuri cu lînă verde, o bucată de 12 cm înălţime.
Urmează 4 cm înălţime scăzînd la fiecare margine cîte 2 ochiuri la 1 cm.
În total am scăzut 16 ochiuri (cîte 8 ochiuri la o margine).
Avem 152 ochiuri şi 16 cm înălţime totală. Tricotăm încă 22 cm în înălţime crescînd la fiecare
margine, cîte 1 ochi la 1 cm. În total am crescut 44 ochiuri (cîte 22 ochiuri la o margine). Vor fi
194 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 12 ori
cîte 1 ochi. În total am scăzut 32 ochiuri (cîte 16 ochiuri la o margine). Avem 162 ochiuri cu care
tricotăm drept în continuare pînă la înălţimea totală de 51 cm. În acest punct împărţim ochiurile pe
2 andrele, cîte 81 ochiuri pe o andrea. Continuăm lucrul pe prima andrea astfel: la marginea
exterioară lucrăm drept pînă la înălţimea totală de 58 cm.

Umărul:
Scădem la începutul rîndurilor pe linia umărului de 5 ori cîte 9 ochiuri, iar la marginea interioară a
lucrului tricotăm drept, avînd grijă ca primele 5 ochiuri începînd de la lăţimea de 51 cm să le
lucrăm în „punct leneş”, formînd 2 butoniere la distanţă de 4 cm între ele. La înălţimea totală de
61 cm, scădem toate cele 36 ochiuri într-un singur rînd. Continuăm lucrul pe andreaua următoare,
la fel ca şi la prima parte, cu deosebire că la începutul primului rînd, la marginea interioară, vom

431
adăuga 5 ochiuri pe care le tricotăm în „punct leneş”, însă fără butoniere. Acestea formează dosul
bentiţei (fenta).

Faţa:
Montăm 174 ochiuri şi o lucrăm întocmai ca şi spatele, cu deosebire că pe tot parcursul lucrului
vom avea 6 ochiuri în plus, iar la înălţimea de 51 cm nu vom mai împărţi lucrul în 2 părţi, ci vom
lucra în continuare.

Umărul şi răscroiala gîtului:


La înălţimea totală de 58 cm scădem 12 ochiuri la mijlocul feţei şi continuăm separat prima parte
astfel: la marginea exterioară a lucrului formăm linia umărului, scăzînd la începutul rîndurilor, pe
această linie, de 5 ori cîte 9 ochiuri, iar la răscroiala gîtului, scădem de 4 ori cîte 7 ochiuri şi o dată
5 ochiuri.

Continuăm lucrul pe cealaltă andrea la fel, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 66 ochiuri de lînă verde şi tricotăm drept în „punct leneş” o manşetă de 3 cm înălţime. În
ultimul rînd al manşetei creştem 22 ochiuri, dublînd tot al 3-lea ochi astfel: o dată îl lucrăm din
faţă, o dată din spate. Avem 88 ochiuri cu care continuăm lucrul 30 cm în înălţime, cu modelul II
crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 1 cm. În total reştem 60 ochiuri (cîte 30 ochiuri la o
margine). Avem 148 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul
rîndurilor de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 50 ori cîte 1 ochi,
de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 4 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 8 ochiuri, iar ultimele 16 ochiuri le
scădem într-un singur rînd.

Călcăm aburit, încheiem la maşină.

Coasem nasturii pe fenta din spate, iar împrejurul răscroielii gîtului îndoim pe dos 1 ½ cm din
tricotaj şi formăm un tiv pe care îl coasem în punct invizibil pe dos, cu mîna.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959


432
Pulover sport cu dungi din model – Model nr. 32
Simplu şi elegant, acest pulover se execută din lînă albă.

Furnituri:
Circa 500 g lînă albă, andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea puloverului 63 cm.

Model:
I. Manşetele şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”. Restul în „punct de jerseu pe dos” şi
modelul II.
Pe intervalul despărţitor dintre două benţi executate cu modelul II vom tricota două benţi în „punct
de jerseu pe dos”.

Rîndul 1: (pe faţa lucrului) 3 ochiuri pe dos * ochiul 4 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi
lăsat în spatele lucrului, ochiul 5 pe faţă, ochiul 4 pe faţă, 8 ochiuri pe faţă, ochiul 14 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare în spatele lucrului, ochiul 15 pe faţă, ochiul 14 pe faţă, 8 ochiuri pe
dos *, ochiul 24 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 25 pe faţă,
ochiul 24 pe faţă, 4 ochiuri pe dos. Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 2: 3 ochiuri pe faţă * ochiul 4 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului,
ochiul 5 pe dos, ochiul 4 pe faţă, ochiul 6 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele
lucrului, ochiul 7 pe faţă, ochiul 6 pe dos, 6 ochiuri pe faţă, ochiul 14 ridicat nelucrat pe o andrea
ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 15 pe dos, ochiul 14 pe faţă, ochiul 16 ridicat nelucrat pe
o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 17 pe faţă, ochiul 16 pe dos, 6 ochiuri pe faţă
* ochiul 24 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 25 pe dos, ochiul
24 pe faţă, ochiul 26 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 27 pe
faţă, ochiul 26 pe dos, 2 ochiuri pe faţă. Repetăm de la * pînă la *.

433
Rîndul 3: 1 ochi pe dos * ridicăm ochiul 2 nelucrat pe o andrea ajutătoare şi-l lăsăm în spatele
lucrului, ochiul 3 pe faţă, ochiul 2 pe dos, 2 ochiuri pe dos, ridicăm ochiul 6 pe o andrea ajutătoare
şi-l lăsăm în faţa lucrului, ochiul 7 pe dos, ochiul 6 pe faţă, 4 ochiuri pe dos, ochiul 12 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 13 pe faţă, ochiul 12 pe dos, 2
ochiuri pe dos, ochiul 16 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 17
pe dos, ochiul 16 pe faţă, 4 ochiuri pe dos * ochiul 22 ridicat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în
spatele lucrului, ochiul 23 pe faţă, ochiul 22 pe dos, 2 ochiuri pe dos, ochiul 26 ridicat nelucrat pe
o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 27 pe dos, ochiul 26 pe faţă, 2 ochiuri pe dos.
Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 4: 1 ochi pe faţă * ochiul 2 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului,
ochiul 3 pe dos, ochiul 2 pe faţă, 4 ochiuri pe faţă, ochiul 8 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare
şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 9 pe faţă, ochiul 8 pe dos, 2 ochiuri pe faţă, ochiul 12 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat nelucrat în faţa lucrului, ochiul 13 pe dos, ochiul 12 pe faţă,
4 ochiuri pe faţă, ochiul 18 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul
19 pe faţă, ochiul 18 pe dos, 2 ochiuri pe faţă * ochiul 22 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi
lăsat în faţa lucrului, ochiul 23 pe dos, ochiul 22 pe faţă, 4 ochiuri pe faţă, ochiul 28 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 29 pe faţă, ochiul 28 pe dos.
Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 5: 1 ochi pe faţă, 6 ochiuri pe dos, * ochiul 8 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat
în faţa lucrului, ochiul 11 pe faţă, ochiul 10 pe dos, 6 ochiuri pe dos, ochiul 18 ridicat nelucrat pe o
andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 19 pe dos, ochiul 18 pe faţă, ochiul 20 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 21 pe faţă, ochiul 20 pe dos, 6
ochiuri pe dos * ochiul 28 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 29
pe dos, ochiul 28 pe faţă. Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 6: 1 ochi pe dos, 8 ochiuri pe faţă * ochiul 10 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat
în faţa lucrului, ochiul 11 pe dos, ochiul 10 pe dos, 8 ochiuri pe faţă, ochiul 20 ridicat nelucrat pe o
andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 21 pe dos, ochiul 20 pe dos, 8 ochiuri pe faţă * .
Repetăm de la * pînă la * .

Rîndul 7: 7 ochiuri pe dos * ochiul 8 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele
lucrului, ochiul 9 pe faţă, ochiul 8 pe dos, ochiul 10 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat
în faţa lucrului, ochiul 11 pe dos, ochiul 10 pe faţă, 6 ochiuri pe dos, ochiul 18 ridicat nelucrat pe o
andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 19 pe faţă, ochiul 18 pe dos, ochiul 20 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 21 pe dos, ochiul 20 pe faţă, 6
ochiuri pe dos * ochiul 28 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul
29 pe faţă, ochiul 28 pe dos. Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 8: 1 ochi pe faţă * ochiul 2 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele
lucrului, ochiul 3 pe faţă, ochiul 2 pe dos, 4 ochiuri pe faţă, ochiul 8 ridicat nelucrat pe o andrea
ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 9 pe dos, ochiul 8 pe faţă, 2 ochiuri pe faţă, ochiul 12
ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 13 pe faţă, ochiul 12 pe
dos, 4 ochiuri pe faţă, ochiul 18 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului,
ochiul 19 pe dos, ochiul 18 pe faţă, 2 ochiuri pe faţă * ochiul 22 ridicat nelucrat pe o andrea
ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 23 pe faţă, ochiul 22 pe dos, 4 ochiuri pe faţă, ochiul

434
28 ridicat nelucrat şi lăsat pe o andrea ajutătoare în faţa lucrului, ochiul 29 pe dos, ochiul 28 pe

faţă. Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 9: 1 ochi pe dos, ochiul 2 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului,
ochiul 3 pe dos, ochiul 2 pe faţă, 2 ochiuri pe dos * ochiul 6 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare
şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 7 pe faţă, ochiul 6 pe dos, 4 ochiuri pe dos, ochiul 12 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 13 pe dos, ochiul 12 pe faţă, 2
ochiuri pe dos, ochiul 16 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul
17 pe faţă, ochiul 16 pe dos, 4 ochiuri pe dos, ochiul 22 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi
lăsat în faţa lucrului, ochiul 23 pe dos, ochiul 22 pe faţă, 2 ochiuri pe dos * ochiul 26 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 27 pe faţă, ochiul 26 pe dos, 2
ochiuri pe dos. Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 10: 3 ochiuri pe faţă * ochiul 4 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele
lucrului, ochiul 5 pe faţă, ochiul 4 pe dos, ochiul 6 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în
faţa lucrului, ochiul 7 pe dos, ochiul 6 pe faţă, 6 ochiuri pe faţă, ochiul 14 ridicat nelucrat pe o
andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul 15 pe faţă, ochiul 14 pe dos, ochiul 16 ridicat
nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa lucrului, ochiul 17 pe dos, ochiul 16 pe faţă, 6
ochiuri pe faţă * ochiul 24 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în spatele lucrului, ochiul
25 pe faţă, ochiul 24 pe dos, ochiul 26 ridicat nelucrat pe o andrea ajutătoare şi lăsat în faţa
lucrului, ochiul 27 pe dos, ochiul 26 pe faţă, 2 ochiuri pe faţă. Repetăm de la * pînă la *.

Rîndul 11: se repetă de la rîndul 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 43 rînduri din modelul II.

Spatele:
Montăm 140 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi lucrăm drept 1 cm înălţime în “punct leneş”, apoi
continuăm tot drept 15 cm înălţime cu modelul II. Aici, în punctul care marchează talia, vom
tricota 2 cm cu andrele nr. 2, apoi continuăm cu andrele nr. 2 ½, crescînd la începutul rîndurilor, la
fiecare margine, cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 22 ochiuri (cîte 11 ochiuri la o margine).
Avem 162 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Începem scăzînd în rîndurile următoare de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 12 ori
cîte 1 ochi. În total am scăzut 32 ochiuri (cîte 16 ochiuri la o margine). Avem 130 ochiuri cu care
tricotăm drept în continuare pînă la înălţimea totală de 60 cm.

435
Umărul:
Începem să formăm linia umerilor, scăzînd pe fiecare umăr de 6 ori cîte 8 ochiuri. În total am
scăzut 96 ochiuri (cîte 48 ochiuri pe un umăr). Rămîn la mijlocul spatelui 34 ochiuri pe care le
încheiem într-un singur rînd.

Faţa:
Montăm 146 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi lucrăm la fel ca la partea din spate, cu deosebire că aici
vom avea 6 ochiuri în plus pe andrea. La înălţimea totală de 56 cm, scădem în mijlocul feţei 32
ochiuri într-un singur rînd şi astfel împărţim lucrul pe 2 andrele, cîte 52 ochiuri pe o andrea.
Continuăm lucrul pe prima andrea astfel: la marginea exterioară a lucrului tricotăm drept pînă la
înălţimea totală de 60 cm.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Aici începem să formăm linia umărului, scăzînd la începutul rîndurilor de 6 ori cîte 8 ochiuri. Pe
linia răscroielii gîtului, scădem la începutul rîndurilor de 2 ori cîte 2 ochiuri şi continuăm drept.
Continuăm lucrul pe andreaua următoare.

Mîneca
Montăm 76 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, o manşetă de 6 cm
înălţime. Tricotăm în continuare 40 cm înălţime cu andrele nr. 2 ½ şi cu modelul II cu benţile
despărţitoare, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 40 ochiuri (cîte
20 ochiuri la o margine). Avem 116 ochiuri şi începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la
începutul rîndurilor care urmează de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2
ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 4 ochiuri şi ultimele 12 ochiuri rămase la mijloc le
încheiem într-un singur rînd.

Tricotăm la fel cealaltă mînecă.

Călcăm aburit şi încheiem la maşină.

Ridicăm pe 4 andrele de ciorapi nr. 2 ochiurile corespunzătoare împrejurul răscroileii gîtului şi


tricotăm în „punct de semielastic” un guler de 8 cm înălţime. Încheiem pe dos ochiurile lucrate pe
dos şi pe faţă ochiurile lucrate pe faţă.

436
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

437
Pulover sport cu mînecă deosebită – Model nr. 33
Pulover sport din lînă gri, cu linia mînecilor deosebită, foarte practic şi călduros pentru sporturile
de iarnă.

Furnituri:
Circa 500 g lînă gri, andrele nr. 2 şi 3 şi 5 andrele de ciorapi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 94 cm. Lungimea 64 cm.

Model:
I. Întregul pulover se tricotează în „punct leneş”.

II. Garnitura de la marginea de jos se tricotează în „punct semielastic”.

Măsura:
26 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri pe andrele nr. 3 şi tricotăm drept 1 cm înălţime în „punct leneş”. Urmează o
bantă de 2 cm înălţime în „punct semielastic”, din nou 1 cm în „punct leneş” şi tricotăm a doua
bantă de 2 cm în „punct de semielastic”. Tricotăm în continuare drept în „punct leneş” pînă la
înălţimea totală de 12 cm. Aici vom tricota 2 cm înălţime cu andrele nr. 2 pentru a cambra linia
taliei, apoi continuăm drept cu andrele nr. 3 pînă la înălţimea totală de 34 cm.

Răscroiala mînecii:
Începem astfel: tricotăm 12 cm înălţime scăzînd la fiecare margine a lucrului cîte 2 ochiuri la 1
cm. În total am scăzut 48 ochiuri (cîte 24 ochiuri la o margine). Tricotăm din nou 12 cm înălţime,
crescînd la fiecare margine cîte 2 ochiuri la 1 cm. Revenim astfel la totalul de 120 ochiuri. Avem o
înălţime totală de 58 cm.
438
Umărul:
Începem să formăm linia umerilor scăzînd la începutul rîndurilor, pe fiecare umăr, de 11 ori cîte 4
ochiuri. În total am scăzut 88 ochiuri (cîte 44 ochiuri pe un umăr) şi au mai rămas la mijlocul
spatelui 32 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd.

Faţa:
O tricotăm la fel ca spatele. La înălţimea totală de 60 cm începem răscroiala gîtului astfel: scădem
la mijlocul feţei 10 ochiuri într-un singur rînd împărţind asstfel lucrul în două părţi, cîte 55 ochiuri
pe o andrea. Continuăm pe prima andrea scăzînd linia umerilor la fel ca la spate, iar pe linia
răscroileii gîtului, scădem cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd. Tricotăm cealaltă parte la fel, însă
inversat.

Mîneca:
Montăm 60 ochiuri pe andrele nr. 3 şi tricotăm 40 cm în „punct leneş”, crescînd la fiecare margine
cîte 1 ochi la 2 cm. În total am scăzut 40 ochiuri (cîte 20 ochiuri la po margine). Avem 100 ochiuri
cu care tricotăm 12 cm în înălţime, scăzînd la fiecare margine cîte 2 ochiuri la 1 cm. Restul de 52
ochiuri rămase la mijloc le încheiem într-un singur rînd.

Călcăm foarte uşor aburit şi încheiem prin cusături de mînă. Împrejurul răscroielii gîtului, ridicăm
pe 4 andrele groase de ciorapi ochiurile corespunzătoare şi tricotăm drept un guler de 12 cm
înălţime, pe care apoi îl răsfrîngem în afară.

439
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

440
Pulover cu guler montant şi mînecă trei sferturi – Model
nr. 34
Executat în verde pastel sau în roşu – ciclamen, acest elegant model de pulover poate fi purtat în
orice ocazii.

Furnituri:
Circa 600 g lînă de bună calitate, 4 nasturi, andrele nr. 2 ½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm, lungimea puloverului 61 cm.

Model:
I. Manşetele, gulerul şi bentiţele cu butoniere le tricotăm în „punct de semielastic”, pentru ca să
obţinem un elastic deosebit şi frumos, ochiul pe faţă îl vom lucra întotdeauna luat de la spate
(răsucit).

II. Restul puloverului îl vom tricota în „punct de jerseu”.

Măsura:
27 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept 3 cm în „punct de jerseu”. Urmează 1
rînd de ochiuri pe dos (pe faţa lucrului). Acesta va forma linia pe care îndoim tivul spatelui pe dos,
cosîndu-l în punct invizibil. Măsurile întrebuinţate în text sînt considerate începînd de la
terminarea tivului, adică de la rîndul de ochiuri pe dos (neglijăm tivul). Continuăm drept în „punct
de jerseu” 18 cm în înălţime; la următorii 20 cm în înălţime, creştem la începutul rîndurilor, cîte 1
ochi la 4 cm (de 10 ori). Vor fi 130 ochiuri.

441
Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor care urmează de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 10
ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 30 ochiuri (cîte 15 ochiuri la fiecare margine). Avem 100 ochiuri
cu care lucrăm drept pînă la înălţimea totală de 58 cm.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor care urmează de 14 ori cîte 5
ochiuri, în total 70 ochiuri scăzute (cîte 35 ochiuri pe un umăr). Restul de 30 ochiuri rămase la

mijlocul spatelui le încheiem într-un singur rînd.

Faţa:
Montăm 130 ochiuri şi tricotăm la fel ca la spate pînă la înălţimea totală de 10 cm (avem cu 10
ochiuri mai mult decît la spate). Aici împărţim ochiurile pe 2 andrele astfel: pe prima andrea (pe
dosul lucrului) luăm 73 ochiuri, iar restul de 57 ochiuri le lăsăm pe o andrea de rezervă. Tricotăm
cu cele 73 ochiuri de pe prima andrea astfel: primele 16 ochiuri de la marginea interioară a feţei le
tricotăm în „punct de semielastic „ răsucit, iar restul ochiurilor în „punct de jerseu”. La marginea
interioară a lucrului vom tricota drept în „punct de semilelastic” pînă la 61 cm înălţime totală,
formînd 4 butoniere (din cîte 2 ochiuri) la distanţa de 10 cm între ele (prima butonieră o vom
forma la înălţimea de 4 cm de la începutul bentiţei). La marginea exterioară a feţei (pe linia
subraţului şi răscroiala mînecii) vom lucra întocmai ca şi la spate.

Umărul:
Cînd am ajuns la linia umărului, scădem de 7 ori cîte 5 ochiuri, lăsînd pe o andrea de rezervă 28
ochiuri pentru guler. Continuăm lucrul pe cealaltă andrea (partea stîngă a feţei) crescînd în rîndul
întîi 16 ochiuri la marginea interioară a feţei. Aceste 16 ochiuri le vom tricota drept, în „punct de
semilelastic răsucit”, pînă la înălţimea totală de 61 cm, formînd aceeaşi bentiţă ca la partea dreaptă
a feţei, însă fără butoniere. Tricotăm în continuare la fel ca şi la partea dreaptă, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 100 ochiuri pe andrele şi tricotăm în „punct de semielastic răsucit” o manşetă de 6 cm
înălţime. În ultimul rînd scădem 10 ochiuri, adică la fiecare 10 ochiuri lucrăm 2 ochiuri împreună.
Avem 90 ochiuri cu care continuăm 24 cm în înălţime în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare
margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la o margine). Avem
114 ochiuri. Începem să formăm ovalul mînecii scăzînd la începutul rîndurilor următoare de 2 ori

442
cîte 6 ochiuri, de 48 ori cîte 1 ochi, de 14 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, iar ultimele 14
ochiuri le încheiem într-un singur rînd. Executăm mîneca următoare la fel.

Călcăm uşor aburit toate părţile tricotate, exceptînd bentiţa şi încheiem la maşină. Coasem nasturii
şi îndoim manşeta. Luăm cele 28 ochiuri lăsate pe prima andrea de rezervă de la partea dreaptă a
feţei, ridicăm în continuare pe aceeaşi andrea ochiurile de la răscroiala gîtului (din spate) şi în
continuare lucrăm următoarele 28 ochiuri rămase pe andreaua de rezervă de la partea stîngă a
feţei. Tricotăm cu aceste ochiuri în „punct de semielastic răsucit”, un guler de 6 cm înălţime.

Încheiem într-un singur rînd scăzînd pe dos ochiurile lucrate pe dos şi pe faţă ochiurile lucrate pe
faţă.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

443
Pulover cazacă cu mîneca trei sferturi – Model nr. 35
Această cazacă largă în talie, cu mînecile trei sferturi, are o linie nouă, datorită guleraşului ridicat
care înconjoară gîtul şi se prelungeşte în faţă printr-o bantă încheiată în 6 nasturi.

Furnituri:
Circa 500 g lînă gri, andrele nr. 2 ½ şi 6 nasturi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului 96 cm, lungimea puloverului 62 cm, lungimea mînecilor 42 cm.

Model:
I. Bentiţele cu butoniere, gulerul, clapele buzunarelor, manşetele şi marginea de jos a puloverului
se tricotează în „punct leneş”.

II. Restul se lucrează în „punct de jerseu”.

Măsura:
30 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II.

Faţa:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm 2 cm în „punct leneş”, apoi continuăm drept 8
cm în „punct de jerseu”. În rîndul următor formăm buzunarele astfel: tricotăm 10 ochiuri în „punct
de jerseu”, următoarele 35 ochiuri le luăm pe o andrea de rezervă, apoi lucrăm în continuare 40
ochiuri, următoarele 35 ochiuri le luăm pe altă andrea de rezervă şi în sfîrşit tricotăm ultimele 10
ochiuri. Clapele, respectiv ochiurile de pe cele două andrele de rezervă, le tricotăm în „punct
leneş”, formînd benzi (clapele) de 3 cm înălţime fiecare şi încheiem. Pe două andrele de rezervă
montăm cîte 35 ochiuri şi lucrăm separat pe fiecare, două bucăţi în „punct de jerseu” de
aproximativ 8 cm fiecare, formînd astfel dublura buzunarelor. Pe dosul lucrului, după ce am
tricotat primele 10 ochiuri de la marginea feţei, continuăm lucrînd cele 35 ochiuri de pe prima
andrea de rezervă, apoi lucrăm în continuare 40 ochiuri; din nou lucrăm ochiurile de pe a doua
444
andrea de rezervă (35 ochiuri) şi în sfîrşit lucrăm ultimele 10 ochiuri. Continuăm lucrul încă 10
cm, crescînd cîte 1 ochi la 3 cm. Avem 136 ochiuri. La 20 cm de la marginea de jos a feţei,
împărţim lucrul pe două andrele şi tricotăm pe prima andrea cu 68 ochiuri astfel: pe linia
subraţului creştem 1 ochi la 4 cm, iar la marginea interioară a feţei creştem 4 ochiuri în rîndul întîi
şi continuăm drept (pe această linie) avînd grijă ca aceste 4 ochiuri adăugate şu următoarele 4
ochiuri din corsaj (total 8 ochiuri) să le lucrăm în continuare în „punct leneş”. Tricotăm astfel 17
cm.

Răcroiala mînecii:
Începem scăzînd de 3 ori cîte 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1 ochi; în total
scădem 17 ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Continuăm 14 cm drept şi începem răscroiala gîtului scăzînd astfel: în rîndul întîi 9 ochiuri, apoi
de 3 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi, în timp ce la marginea
exterioară a feţei lucrăm drept. Încheiem linia umărului astfel: la marginea interioară (la gît)
lucrăm drept, iar la marginea exterioară scădem la începutul fiecărui rînd cîte 8 ochiuri de 4 ori.
Încheiem.

Pe cealaltă andrea continuăm partea dreaptă a feţei, lucrînd la fel, însă inversat. La distanţă de 6
cm între ele facem cîte o butonieră astfel: primele 3 ochiuri de la marginea bentiţei le lucrăm pe
faţă, al 4-lea şi al 5-lea ochi le lucrăm împreună (scăzut), apoi lucrăm restul ochiurilor. Rîndul
următor (pe dos) în locul ochiului scăzut, formăm un ochi adăugat (jeteu) şi lucrăm în continuare
restul ochiurilor.

Spatele:
Se lucrează la fel ca şi faţa fără a mai forma buzunarele şi fenta de la gît, iar răscroiala gîtului va fi
mai puţin pronunţată decît la faţă, orientîndu-ne după tipar.

Guleraşul:
Lucrăm pe 8 ochiuri, în „punct leneş”, cît lungimea circumferinţei gîtului, lăsînd un plus de
aproximativ 2 cm, care formează reverul bentiţei. La capătul gulerului formăm o butonieră.

Mîneca:
Montăm 90 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm 3 cm în înălţime în „punct leneş”, continuăm în
„punct de jerseu” 24 cm înălţime, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem
24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la fiecare margine), vor fi 114 ochiuri. Începem să formăm ovalul
mînecii scăzînd la începutul rîndurilor astfel: la marginea mînecii care se va aplica la partea din
faţă a puloverului, scădem în rîndul întîi 8 ochiuri, iar la marginea opusă, 3 ochiuri. Apoi scădem
egal la ambele margini astfel: de 50 ori cîte 1 ochi, de 14 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri,
iar ultimele 13 ochiuri rămase pe andrea, le încheiem într-un singur rînd.

Mîneca următoare se lucrează la fel inversat.

Călcăm aburit şi montăm la maşină. Coasem pe dos în punct invizibil clapele, dublura
buzunarelor, gulerul şi 6 nasturi gri de sidef.

445
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

446
Pulover cu model norvegian – Model nr. 36
Acest pulover tineresc are un colorit viu şi plăcut. Combinaţiile de culori pot varia după gust,
trebuie să fie însă plăcut armonizate, pe un fond de culoare închisă sau gri. Se pot întrebuinţa
resturi de lînă pe care le avem în casă.

Furnituri:
Circa 300 g lînă maron, 50 g lînă verde, 50 g galbenă, 50 g roşie, cîteva fire de lînă albă, neagră,
albastră, gri. Andrele nr. 2 ½ şi 3.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului 98 cm, lungimea 56 cm, lungimea mînecii 58 cm.

Model:
I. Feţele se lucrează în „punct de jerseu” în linie diagonală, cu model norvegian (după schema
dată).

II. Elasticul din talie şi manşetele se lucrează în „punct de semielastic” (1 ochi pe faţă, 1 ochi pe
dos.)

III. Spatele şi mînecile se lucrează în „punct de jerseu”.

IV. Banda care bordează feţele, în „punct leneş”.

Măsura:
26 ochiuri şi 36 rînduri = 10 cm din modelul I.

447
Spatele:
Montăm 100 ochiuri cu lînă maron pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm o bucată de de 12 cm înălţime în
„punct de emielastic”. Continuăm lucrul pe andrele nr. 3, tricotînd 18 cm înălţime în „punct de
jerseu”, crescînd un ochi la 2 cm, la fiecare margine a lucrului; deci în total creştem 18 ochiuri.
Vor fi 118 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Începem astfel: scădem la începutul rîndurilor de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 2
ori cîte 1 ochi (la fiecare margine a lucrului). Am scăzut în total 24 ochiuri. Avem 94 ochiuri şi
continuăm drept încă 20 cm înălţime. Împărţim lucrul pe două andrele şi tricotăm pe prima andrea
cu 47 ochiuri.
448
Răscroiala gîtului:
Cădem astfel: în rîndul întîi 4 ochiuri, în următoarele rînduri de de 4 ori cîte 3 ochiuri şi de 7 ori
cîte 1 ochi. La marginea exterioară a lucrului (la răscroiala mînecii) tricotăm drept.

Umărul:
Între timp formăm linia umărului scăzînd cîte 6 ochiuri la începutul fiecărui rînd (de 4 ori).
Încheiem.
Continuăm lucrul pe cealaltă andrea tricotînd în acelaşi fel, inversat.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 46 ochiuri din lînă maron pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm 12 cm în înălţime în „punct de
semielastic”. Încheiem. Începem să lucrăm pe andrele nr. 3 modelul norvegian în diagonală (pe
bie). Montăm 2 ochiuri de lînă gri pe o andrea nr. 3 şi tricotăm în „punct de jerseu” 26 rînduri,
crescînd cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd dus şi întors. Continuăm cu 12 rînduri colorate în
„punct leneş”, cîte 2 rînduri din fiecare culoare: verde, maron, galben, roşu, albastru, alb, crescînd
pe linia F – B cîte 2 ochiuri la începutul şi sfîrşitul fiecărui rînd, iar pe linia F – A, crescînd numai
cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd. Vor fi în total 58 ochiuri. Urmează 6 rînduri maron în „punct
de jerseu” 3 rînduri cu modelul norvegian nr. 1, crescînd cîte un ochi la începutul fiecărui rînd pe
linia F – A şi cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd pe linia F – B. Avem 67 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Începem, lucrînd drept pe linia curbă B – D astfel: 5 rînduri maron în „punct de jerseu”, 1 rînd,
alternăm 1 ochi verde şu 1 ochi maron; 1 rînd (următorul), alternăm invers roşu cu maron şi maron
cu verde; 4 rînduri verzi, 4 rînduri galbene, 4 rînduri cu model norvegian nr. 2. Avem 77 ochiuri.
De la începutul lucrului şi pînă în acest punct, pe linia F – A, vom creşte constant cîte 1 ochi la
începutul fiecărui rînd, iar la răscroiala subraţului punctul B şi pînă la terminarea modelului
niorvegian nr. 2 tricotăm drept. De aici începem să scădem linia taliei (punctul A) cîte 1 ochi la
începutul fiecărui rînd pe faţa lucrului formînd astfel linia marginii interioare a feţei (A – C).
Acest ochi îl vom scădea întotdeauna foarte larg. Continuăm cu 4 rînduri galbene, 18 rînduri
colorate (în „punct leneş”) astfel: 2 rînduri maron, 2 roşu, 2 verde, 2 albe, 2 bleumarin, 2 galben, 2
maron, 2 albastru, 2 gri, 4 rînduri roşu în „punct de jersseu”, crescînd cîte 1 ochi tot la începutul
celui de-al 4-lea rînd pe linia răscroileii mînecii.

Începînd de aici continuăm în felul următor: pe linia A – C continuăm să scădem invariabil cîte 1
ochi la începutul fiecărui rînd, iar pe linia răscroielii mînecii începem să creştem vertiginos cîte 4,
6 sau 8 ochiuri la începutul rîndurilor, după tiparul mărit, urmînd astfel pînă la linia umărului
(punctul D). Continuăm 5 rînduri cu modelul norvegian nr. 3. Aici am terminat de scăzut pentru
răscroiala mînecii şi începem să scădem linia umărului astfel: la sfîrşitul fiecărui rînd pe faţa
lucrului scădem cîte 1 ochi. Confruntăm neîncetat cu tiparul. Urmează 4 rînduri roşu, 4 rînduri
verde, 5 rînduri model norvegian nr. 4; 4 rînduri verde, 14 rînduri colorate (în „punct leneş”)
astfel: 2 rînduri gri, 2 alb, 2 roşu, 2 verde, 2 maron, 2 galben, 2 albastru; continuăm în „punct de
jerseu” 8 rînduri maron. Aici am terminat de scăzut linia umărului şi începem în jos răscroiala
gîtului, scăzînd cîte 8, 6, 4 ochiuri într-un singur rînd, confruntînd mereu lucrul cu tiparul.
Urmează 1 rînd: 1 ochi galben, alternînd cu 1 ochi maron, 3 rînduri galben, 7 rînduri model
norvegian nr. 5. Încheiem.

Partea stîngă a feţei:


Se lucrează la fel, inversat.

449
Mîneca:
Montăm 60 ochiuri de lînă maron pe andrele nr. 2 ½, tricotînd în „punct de semielastic” o manşetă
de 8 cm înălţime. Continuăm lucrul pe andrele nr. 3 în „punct de jerseu”, 34 cm înălţime, crescînd
cîte 1 ochi la 2 cm la fiecare margine a lucrului.

Avem 94 cohiuri. Începem să formăm ovalul mînecii scăzînd la fiecare astfel: 5, 4, 3 ochiuri,
urmează de 8 ori cîte 2 ochiuri, de 30 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 3 ochiuri. Încheiem.

Bentiţa o lucrăm pe 10 ochiuri în „punct leneş”, formînd pentru partea dreaptă a feţei 5 butoniere,
la distanţă de 8 cm. Călcăm aburit şi încheiem totul la maşină după ce mai întîi am încheiat
patentul din faţă, cu feţele în modelul norvegian, prin cusături de mînă pe dosul lucrului.

Pentru executarea feţelor este necesar un tipar mărit executat după măsura dorită, şi se confruntă
tot timpul lucrul cu tiparul.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

450
Bluză în dungi – Model nr. 37
Modelul în dungi verticale prezintă avantajul de a marca o linie sveltă a taliei. Se poate executa
din două nuanţe de mov sau alte culori armonizate: roşu cu bleumarin, negru cu gri etc.

Furnituri:
150 g lînă ciclamen, 150 g lînă mov închis, 4 nasturi, andrele nr. 2 ½ şi 5 andrele de ciorapi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 94 cm, lungimea bluzei 44 cm.

Model:
I. Manşetele, fenta din faţă şi clapa se tricotează în „punct leneş”.

II. Restul în „punct de jerseu” vertical, alternînd 2 rînduri de culoare mov cu 2 rînduri de culoare
ciclamen.

Măsura:
31 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 3 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm p bucată de 6 cm înălţime (26 rînduri) astfel: la
marginea stîngă, adică pe linia umărului (pe faţa lucrului), creştem la începutul fiecărui rînd cîte 1
ochi (de 13 ori), iar la marginea dreaptă, adică pe linia mînecii (tot pe faţa lucrului), creştem cîte 2
ochiuri la începutul fiecărui rînd (de 13 ori). Vor fi în total 42 ochiuri.

La marginea dreaptă (pe faţa lucrului) creştem 88 ochiuri într-un singur rînd şi continuăm drept cu
aceste 130 ochiuri o bucată e 44 cm înălţime. În rîndul următor, pe faţa lucrului, scădem 88
ochiuri într-un singur rînd, apoi în continuare scădem, pentru a forma mîneca dreaptă, la fel ca
pentru mîneca stîngă la începutul lucrului, adică în loc să creştem acum scădem. Rămîn 3 ochiuri
pe care le încheiem.
451
Faţa:
Tricotăm întocmai ca şi partea din spate, inversat (adică spatele l-am început de la mîneca stîngă,
iar faţa o începem de la mîneca dreaptă). De la rîndul în care am crescut 88 ochiuri (adică de la
primul rînd cu 130 ochiuri) tricotăm drept 30 cm în înălţime. Începînd cu rîndul următor vom
tricota următorii 3 cm astfel: 65 ochiuri, începînd de la marginea de jos a feţei, le vom tricota în
„punct leneş” cu lînă ciclamen, formînd pe această bantă 4 butoniere la ditanţă de 15 ochiuri între
ele, iar în continuare, restul de 65 ochiuri le vom tricota obişnuit în „punct de jerseu”. După ce am
tricotat astfel 3 cm în înălţime, încheiem într-un singur rînd cele 65 ochiuri lucrate în „punct
leneş”, iar restul de 65 ochiuri le lăsăm pe o andrea de rezervă. Pe o altă andrea montăm 65 ochiuri
de lînă ciclamen şi tricotăm drept îm „punct leneş” 3 cm în înălţime.

După ce am executat această bantă de 3 cm înălţime, la ultimul rînd 65 ochiuri în „punct leneş”
alăturăm andreaua de rezervă cu 65 ochiuri şi tricotăm în continuare toate ochiurile în „punct de
jerseu”. Din acest punct tricotăm drept 11 cm în înălţime, apoi încheiem într-un singur rînd 88
ochiuri, formînd linia subraţului, şi scădem restul de ochiuri pentru mînecă, la fel ca la spate. La
marginea de jos a bluzei şi la decolteu coasem la maşină, pe faţa lucruluim o bentiţă de 2 cm
înălţime, lucrată în „punct de jerseu”, formînd un tiv pe care îl îndoim pe dos şi îl coasem în punct
invizibil.

Manşetele:
Ridicăm pe 4 andrele de ciorapi ochiurile corespunzătoare de jur împrejurul mînecuţelor şi
tricotăm cu lînă ciclamen cîte o manşetă de 2 cm înălţime.

Clapa:
Montăm 26 ochiuri de lînă ciclamen pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept, în „punct leneş”, 4 cm în
înălţime.
Coasem dosul fentei la capătul superior de corsaj, coasem 4 nasturi şi clapa.

452
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

453
Bluză chimono – Model nr. 38
Bluză chimono din lînă verde muştar, cu o deschizătură originală în faţă şi cu o garnitură formată
din două clape false pe corsaj.

Furnituri:
Circa 300 g lînă mai subţire, 5 nasturi, andrele nr. 2.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 98 cm.

Model:
I. Clapele şi fenta se tricotează în „punct leneş”.

II. Restul în „punct de jerseu”.

Măsura:
33 ochiuri şi 47 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 140 ochiuri şi tricotăm 2 cm în înălţime în „punct de jerseu”, urmează 1 rînd de ochiuri
pe dos (pe faţa lucrului). Formăm astfel tivul spatelui pe care îl îndoim pe dosul bluzei cosîndu-l
în punct invizibil de corsaj. Măsurile întrebuinţate în text sînt considerate începînd de la
terminarea tivului, adică de la rîndul de ochiuri pe dos (neglijăm tivul).

454
Tricotăm în continuare 20 cm în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm.
În total creştem 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine). Avem 160 ochiuri. În rîndul următor
creştem cîte 10 ochiuri la fiecare margine. Lucrăm 180 ochiuri încă 18 cm în înălţime, crescînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. Avem 198 ochiuri.

Umărul:
Începem să formăm linia umerilor, scăzînd la începutul fiecărui rînd (dus şi întors) cîte 3 ochiuri.
Cînd au mai rămas 48 ochiuri la mijlocul spatelui, tricotăm drept 2 cm, formînd astfel tivul
răscroielii gîtului de la spate şi încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 75 ochiuri pe andrele şi tricotăm tivul feţei la fel ca şi pentru spate. În continuare tricotăm
20 cm în înălţime în „punct de jerseu” astfel: la marginea interioară a feţei lucrăm (de la început şi
pînă la înălţimea totală de 20 cm) primele 10 ochiuri în „punct leneş”, formînd cîte o butonieră din
2 ochiuri la 4 cm distanţă între ele, iar la marginea exterioară a feţei (pe linia subraţului) creştem
cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 10 ochiuri. Avem 85 ochiuri pe care le lăsăm pe o andrea de
rezervă.

Partea stîngă a feţei:


Tricotăm la fel, însă inversat şi fără butoniere.

Cînd ambele părţi au o înălţime totală de 20 cm, unim lucrul pe o singură andrea suprapunînd
banta cu butoniere peste banta fără butoniere şi continuăm a tricota în „punct de jerseu” la fel ca şi
la partea din spate, avînd grijă ca în rîndul întîi (cînd unim cele două părţi) să tricotăm împreună
(lucrînd cîte 2 ochiuri deodată) ochiurile corespunzătoare celor două benţi în „punct leneş”.
Începînd de aici tricotăm la fel cu spatele. După ce am terminat de scăzut linia umerirlor, rămîn pe
andrea 48 ochiuri cu care mai tricotăm drept un tiv de 2 cm înălţime şi încheiem.

Călcăm aburit, coasem în punct invizibil pe dosul bluzei tivurile şi încheiem la maşină. La
marginea mînecilor îndoim pe dos un tiv de 2 cm din montaj. La terminaţia liniei următoare lăsăm
cîte o deschizătură de 3 cm la fiecare parte, pe care o vom încheia cu cîte 1 nasture şi o cheotoare
(bridă).

455
Pe cîte 30 ochiuri tricotăm în „punct leneş” 2 clape şi le coasem pe corsaj.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

456
Bluză cu platcă – Model nr. 39
Bluză de vară în două culori, croşetată din fir subţire de bumbac, luat dublu.

Furnituri:
Circa 130 g fir de culoare mai închisă şi tot atîta fir de culoare mai deschisă. O croşetă.

Mărimea:
Lungimea puloverului circa 96 cm, lugimea măsurată la mijlocul spatelui 56 cm, cirumferinţa
pieptului 90 – 92 cm.

Model:
Croşetăm un şir de ochiuri de lanţ din culoarea mai închisă şi pe el un rînd de picioruşe lungi,
drept bază.

Rîndul 1: (deschis) începem din acelaşi loc cu rîndul precedent. * Croşetăm deasupra celui de al
doilea picioruş în culoare închisă un pcioruş lung, pe urmă deasupra primului picioruş în culoare
închisă, alt picioruş lung (cruciuliţă). Repetăm de la * pînă la sfîrşitul rîndului.

Rîndul 2: (închis) începem în acelaşi loc * un picioruş lung în cruciuliţă, un picioruş lung în golul
dintre două grupe de picioruşe încrucişate. Repetăm de la * . Aceste două rînduri dau modelul. La
începutul rîndurilor noi creştem atîttea ochiuri din lanţ, cît de înalt este picioruşul.

457
Măsura:
36 picioruşe şi 15 rînduri = 10 cm.

Confecţionăm un tipar de mărime naturală.

Spatele:
Croşetăm întîi partea de jos a bucăţii (I), începînd la punctul A şi continuînd în direcţia săgeţii.
Începem cu 32 picioruşe şi lucrăm conform tiparului. Înspre partea de jos a bluzei facem picioruşe
din ce în ce mai scurte. La marginea stîngă adăugăm la fiecare rînd cîte 30 picioruşe, pînă avem
122 picioruşe (34 cm). Continuăm la ambele margini drept înainte, pînă ce marginea stîngă este de
42 cm. Începînd de aici croşetăm la marginea stîngă în fiecare rînd, cu 30 picioruşe mai puţin şi tot
aşa facem picioruşele succesive mai joase, ca la început.

După ce am croşetat partea de jos, lucrăm partea de sus (II), începînd cu 1 rînd de picioruşe în
culoare închisă, care se prinde pe marginea de sus, de 46 cm, a părţii de jos. Adăugăm la ambele
margini cîte 7 picioruşe şi croşetăm atîtea picioruşe deasupra părţii de jos, încît să avem 180 de
picioruşe într-un rînd. Continuăm drept înainte pînă ce avem 18 cm, pe urmă formăm umerii: la
ambele margini ale lucrului croşetăm în fiecare rînd, de 6 ori, cîte 9 picioruşe mai puţin. La
sfîrşitul rîndurilor facem şi aici, la fel ca la partea de jos, picioruşe mai joase.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 24 cm de la începutul părţii de sus, încheiem cele 72 picioruşe din mijloc, pentru
decolteu.

Faţa:
Se lucrează la fel ca spatele, începînd de la punctul însemnat cu B. După ce am atin lăţimea de 32
cm (122 picioruşe) croşetăm 46 cm drept înainte, pe urmă scădem, ca la spate. La terminarea
primei părţi începem partea a II-a printr-un rînd de picioruşe de culoare închisă, prinse de partea
de sus a primei bucăţi. La ambele margini adăugăm şi aici cîte 7 picioruşe. Vor fi în total 194
picioruşe într-un rînd. Continuăm drept înainte pe o distanţă de 18 cm, pe urmă formăm umerii la
fel ca la spate. Între timp, cînd partea a II-a este de 22 cm, încheiem la mijloc 86 picioruşe,
formînd decolteul după tipar.

458
După ce am croşetat cele două bucăţi, le fixăm cu ace de gămălie pe tipar şi le călcăm apăsat
printr-o cîrpă udă. Îndoim spre interior 2 cm din marginea de jos şi o fixăm cu puncte invizibile.
La fel şi marginea decolteului. Marginea mînecilor o îndoim de 1 cm şi o tivim. Bluza nu are
închizătoare.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recth, Ed. Tehnică, 1959

459
Bluză dantelată cu platcă – Model nr. 40
Confecţionat dintr-o lînă de calitate bună, de culoare galbenă, se obţine acest model, o bluză
frumoasă şi elegantă.

Furnituri:
Circa 300 g lînă, 7 nasturi, andrele nr. 1 ½ şi 2.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 100 cm, lungimea bluzei 57 cm.

Model:
I. Elasticul din talie, manşetele şi bordura feţelor se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul, cu modelul următor:


Rîndul 1, 3, 5, 7 (pe faţa lucrului): toate ochiurile pe faţă.

Rîndul 2, 4, 6, 8: * 3 ochiuri pe dos, 4 ochiuri pe faţă, * repetăm de la *.

Rîndul 9: * 4 ochiuri se vor tricota de 13 ori, dus şi întors, pe faţă, 3 ochiuri pe faţă * repetăm de la
*.

Rîndul 10: 3 ochiuri pe dos, 4 ochiuri pe faţă.

Rîndul 11: repetăm de la rîndul 1.

Modelul II:
Placa se tricotează astfel: 12 cm înălţime cu modelul ce urmează:
Rîndul 1 (pe faţa lucrului) 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos.

Rîndul 2 (pe dosul lucrului) acoperit, iar 8 cm înălţime în „punct de semielastic”.


460
Măsura:
40 ochiuri şi 52 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 146 ochiuri pe andrele nr. 1 ½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, o bucată de 8
cm înălţime. Continuăm cu andrele nr. 2 şi cu modelul II, o bucată de 21 cm înălţime, crescînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 3 cm. În total am crescut 14 ochiuri (cîte 7 ochiuri la o margine).
Avem 160 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor care urmează astfel: de 2 ori cîte 10 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri
şi de 8 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 36 ochiuri (cîte 18 ochiuri la o margine) şi au mai rămas
124 ochiuri cu care tricotăm drept pînă la înălţimea totală de 39 cm, şi lăsăm pe o andrea de
rezervă aceste 124 ochiuri.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 76 ochiuri pe andrele nr. 1 ½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 8 cm în
înălţime, formînd o butonieră din 2 ochiuri la înălţimea de 1 cm de la montajul ochiurilor şi la
distanţă de 3 ochiuri de la marginea interioară a feţei. Continuăm cu andrele nr. 2 şi modelul II o
bucată de 21 cm înălţime, crescînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la 3 cm (de 7 ori), iar la marginea
interioară a feţei lucrăm drept, avînd grijă ca primele 10 ochiuri să le tricotăm în „punct de
semielastic” pînă la sfîrşitul lucrului, formînd la distanţe de 6 cm cîte o butonieră. Avem 83
ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la îmceputul rîndurilor pe această linie, o dată 10 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori
cîte 1 ochi. În total am scăzut 18 ochiuri şi au mai rămas 65 ochiuri cu care tricotăm drept pînă la
înălţimea totală de 39 cm. Lăsăm pe o andrea de rezervă aceste 65 ochiuri.

Partea stîngă a feţei:


O executăm la fel, însă inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 80 ochiuri pe andrele nr. 1 ½ şi tricotăm în „punct de semielastic” o manşetă de 5 cm
461
înălţime. Continuăm cu andrele nr. 2 şi modelul II, o bucată de 22 cm înălţime, crescînd la fiecare
margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 22 ochiuri (cîte 11 ochiuri la fiecare margine).
Avem 102 ochiuri. Tricotăm în continuare scăzînd cîte 2 ochiuri la începutul fiecărui rînd. Cînd au
mai rămas la mijlocul mînecii 32 ochiuri le lăsăm pe o andrea ajutătoare. Executăm mîneca
următoare la fel.

Luăm pe o singură andrea toate ochiurile lăsate pe andrelele ajutătoare şi anume: 65 ochiuri de la
partea dreaptă a feţei, 32 ochiuri dde la mîneca dreaptă, 124 ochiuri de la spate, 32 ochiuri de la
mîneca stîngă şi 65 ochiuri de la partea stîngă a feţei, în total 318 ochiuri şi tricotăm 12 cm în
înălţime cu andrele nr. 2 (pe faţa lucrului), 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, formînd în continuare
la partea dreaptă a feţei butonierele.
Din acest punct (avem o înălţime totală de 51 cm) continuăm pe andrele nr. 1 ½ o bucată de 8 cm
înălţime, astfel: ochiul lucrat pînă aici (pe faţa lucrului) pe faţă, îl lucrăm tot pe faţă, iar cele 2
ochiuri lucrate pînă aici pe dos (tot pe faţa lucrului) le lucrăm împreună pe dos. Astfel am obţinut
un tricotaj în „punct de semielastic” cu care tricotăm drept încă 8 cm înălţime. Încheiem mîneca.

Încheiem la maşină, coasem nasturii şi la răscroiala gîtului îndoim înăuntru 2 cm din tricotaj,
formînd un tiv pe care îl coasem pe dos în punct invizibil.

Acest tricotaj nu se calcă. Pentru ca platca să nu fie prea largă, o coasem invizibil pe dos, pe un
şiret, la distanţa de 3 – 4 cm în jos de la răscroiala gîtului.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

462
Bluză cu mînecă raglan – Model nr. 41
Model de bluză elegant şi comod. Se tricotează din lînă foarte fină, albastru-peruzea, muştar sau
negru.

Furnituri:
400 g lînă, andrele nr. 2 ½ şi 2.

Model:
I. Marginea de jos a bluzei, manşetele, benzile diagonale de pe mîneci şi răscroiala gîtului se
tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul în „punct de jerseu”.

Măsura:
30 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 136 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm drept, în “punct de semielastic”, 3 cm în
înălţime. Continuăm drept, în „punct de jerseu”, 10 cm în înălţime. Urmează 2 cm în înălţime
tricotaţi drept cu andrele nr. 2, apoi reluăm lucrul pe andrele nr. 2 ½, crescînd la ambele margini
cîte 1 ochi la 4 rînduri. Cînd lucrul măsoară 34 cm înălţime totală, începem să formăm linia raglan
a mînecii, scăzînd la ambele margini cîte 1 ochi, la începutul rîndurilor 1 şi 2; în rîndul al 3-lea nu
scădem deloc, urmează din nou 2 rînduri cu scăzături şi 1 rînd fără scăzături şi continuăm astfel
pînă cînd lucrul are 48 cm înălţime totală. Cu restul de ochiuri, vom tricota drept în „punct de
semielastic” 2 cm în înălţime. Încheiem într-un singur rînd, scăzînd pe faţă ochiurile lucrate pe
faţă şi pe dos ochiurule lucrate pe dos.

Faţa:
Se lucrează la fel ca spatele, cu deosebirea că la înălţimea totală de 45 cm, împărţim lucrul pe
două andrele, cîte 68 ochiuri pe o andrea, şi tricotăm fiecare parte separat. La marginea interioară
463
a feţei, unde formăm fenta, vom creşte cîte 5 ochiuri (la fiecare parte) formînd reversul fentei, pe
care apoi îl vom îndoi pe dos şi îl vom coase în punct invizibil.

Mîneca:
Spre deosebire de felul obişnuit al tricotării mînecii, acet model se începe de la umăr şi linia raglan
şi se tricotează în jos, sfîrşind la manşetă.

Montăm 203 ochiuri pe andrele nr. 2 ½ şi tricotăm în „punct de jerseu”, făcînd la mijlocul fiecărui
rînd, pe faţa lucrului, o dublă scăzătură astfel: ridicăm 1 ochi nelucrat, tricotăm următoarele 2
ochiuri împreună pe faţă şi trasăm ochiul ridicat peste ochiul rezultat din scăderea celor 2 ochiuri.
Rîndul pe dos îl lucrăm fără scăzături. Continuăm lucrul scăzînd la ambele margini cîte 1 ochi la 6
rînduri. Cînd lucrul are 10 cm înălţime totală, tricotăm prima bandă de 3 cm înălţime, în „punct de
semielastic”, continuăm 2 cm în „punct de jerseu” şi executăm a 2-a bandă de 3 cm în „punct de
semielastic”. Tricotăm în continuare în „punct de jerseu”. Cînd lucrul are 50 cm înălţime
(măsurată pe linia dublei scăzături), scădem la începutul fiecărui rînd cîte 2 ochiuri pînă la
epuizarea lor. Ridicăm pe andrea ochiurile de la marginea inerioară a mînecii şi tricotăm o
manşetă de 5 cm înălţime, în „punct de semielastic”. Încheiem într-un singur rînd, scăzînd pe faţă
ochiurile lucrate pe faţă şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

464
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

465
Bluză de vară decoltată cu mînecuţă bufantă – Model nr. 42
Pentru confecţionarea acestei bluze se întrebuinţează lînă sau bumbac, cu firul subţire şi foarte
regulat tors.
Pentru ca tricotajul să fie mai rar şi deci mai subţire, vom lucra cu andrele mai groase (nr. 3).

Furnituri:
150 g lînă sau bumbac, anrele nr. 2 şi 3, o croşetă şi 5 andrele subţiri de ciorapi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea bluzei 54 cm.

Model:
I. Spatele şi faţa se tricotează cu model dantelat, orientîndu-ne după schema alăturată.

II. Centura din talie şi benzile de la mînecuţă se lucrează în „punct de semielastic”. Spatele şi faţa
se lucrează în continuare şi se cos numai pe linia subraţului.

III. Rîndul 1: toate ochiurile lucrate pe dos.

Rîndul 2: * 3 ochiuri lucrate împreună pe dos, din rîndul următor lucrăm 3 ochiuri şi anume: 1
ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, repetăm de la * .

Rîndul 3: toate ochiurile pe dos.

Rîndul 4: se lucrează ca şi rîndul 2, însă inversat astfel: din cele 3 ochiuri lucrate în rîndul 2,
lucrăm împreună 3 ochiuri (1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă), iar următoarele 3 ochiuri
(obţinute în rîndul anterior prin înmulţirea unui singur ochi) le lucrăm împreună pe dos.

Repetăm de la rîndul 1.

466
Măsura:
24 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul I.

Faţa:
Montăm 110 ochiuri pe andrele nr, 2 şi tricotăm în „punct de semielastic” o bucată de 12 cm
înălţime. De aici continuăm să tricotăm drept, cu andrele nr. 3, o bucată de 22 cm înălţime, cu
modelul dantelat I, numit „ploicică”. Această bucată va fi în aparenţă mult mai lată decît centura
(deşi are acelaşi număr de ochiuri), din cauza specificului acestei dantele şi pentru motivul că
întrebuinţăm andrele mai groase. Cînd lucrul are 34 cm de la marginea de jos, începem să formăm
mînecuţele bufante astfel: creştem la începutul şi la sfîrşitul primului rînd cîte 2 ochiuri şi apoi în
continuare cîte 1 ochi la 1 cm, de fiecare parte a lucrului. Tricotăm în felul acesta 16 cm înălţime.
Avem 146 ochiuri.

Împărţim lucrul pe două andrele, jumătate le lăsăm pe andreaua de rezervă, iar cu cealaltă jumătate
(73 ochiuri) continuăm astfel: pe linia B – C creştem în continuare cîte 1 ochi la 1 cm (pe tot
parcursul liniei B – C creştem la fel), iar la răscroiala decolteului, scădem întîi 12 ochiuri, apoi la
începutul rîndurilor următoare o dată 6 ochiuri, o dată 5 ochiuri, o dată 4 ochiuri, o dată 3 ochiuri
şi în continuare cîte 2 ochiuri pînă cînd rămîn pe andrea 35 ochiuri. Cu acestea lucrăm drept 1 cm
şi începem să repetăm felul în care am lucrat pînă acum, însă inversat, adocă în loc să scădem,
creştem. Continuăm lucrul la fel pe cealaltă andrea de rezervă, iar cînd am terminat răscroiala
decolteului din spate, unim ochiurile de pe cele două andrele, pe o singură andrea şi continuăm să
lucrăm 16 cm, scăzînd la amîndouă marginile cîte 1 ochi la 1 cm. Lucrăm apoi drept 22 cm,
urmează 12 cm pentru centură şi încheiem toate ochiurile într-un singur rînd lucrat mai larg.

Călcăm aburit părţile dantelate şi încheiem cu o cusătură în punct invizibil pe dosul lucrului, cele
două linii ale subraţului. La mînecuţe ridicăm ochiurile pe 4 andrele de ciorapi şi tricotăm 2 cm
înălţime în „punct de semielastic”. De jur împrejurul decolteului croşetăm un rînd de picioruşe
scurte, apoi un rînd de picioruşe lungi mai rare, formînd cîte o buclă la două picioruşe.

Trasăm prin al doilea rînd de picioruşe un şiret croşetat în ochiuri simple, din acelaşi material cu
bluza, şi îl legăm cu funduliţă, mai larg sau mai strîns, variind mărimea decolteului, după dorinţă.

467
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.
468
Bluză decoltată cu mîneca trei sferturi – Model nr. 43
Această bluză din lînă roşie, degajînd decolteul şi avînd răscroiala mînecii pronunţată, se poate
îmbrăca fie cu o bluză de culoare asortată sau ecosez, fie fără bluză.

Furnituri:
Circa 350 g lînă roşie, andrele nr. 2 şi 2½ .

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea bluzei 52 cm, lungimea mînecii 41 cm.

Model:
I. Elasticul din talie, bentiţa de la decolteu şi manşetele se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul în „punct de jerseu”.

Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 128 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 10 cm în înălţime în „punct de semielastic”.
Continuăm pe andrele nr. 2½, în „punct de jerseu” şi creştem în rîndul I, pe faţa lucrului, 8 ochiuri,
lucrînd în tot al 15-lea ochi dublat astfel: o dată îl lucrăm din faţă şi o dată din spate. Avem 136
ochiuri cu care tricotăm 10 cm în înălţime, crescînd la fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 2
cm. În total creştem 10 ochiuri. Avem 146 ochiuri.

469
Răcroiala mînecii:
Începem astfel: scădem la începutul rîndurilor, la fiecare margine, cîte 4, 3, 3, 3, 2, 2, 2, 1, 1
ochiuri, deci cîte 21 ochiuri la fiecare margine. În total scădem 42 ochiuri.
Avem 104 ochiuri. Continuăm să tricotăm 66 rînduri drept. În rîndul al 67-lea (pe faţa lucrului)
scădem 26 ochiuri de la mijlocul spatelui împărţind astfel lucrul în două părţi. Lucrăm prima parte
(39 ochiuri) astfel: tricotăm 26 rînduri scăzînd cîte 3 ochiuri la începutul fiecărui rînd pe linia
decolteului, pînă terminăm toate ochiurile. Pe linia răscroielii mînecii lucrăm drept. Cele 39 de
ochiuri de pe andreaua cealaltă le lucrăm la fel, însă inversat.

Faţa:
Montăm 134 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 10 cm în înălţime în „punct de semielastic”.
Continuăm pe andrele nr. 2 ½ în „punct de jerseu” şi creştem în rîndul întîi 8 ochiuri, dublînd tot
al 16-lea ochi (pe faţa lucrului). Continuăm 10 cm în înălţime în „punct de jerseu” crescînd la
începutul rîndurilor, la fiecare margine a lucrului, cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 10 ochiuri
(cîte 5 ochiuri la o margine). Avem 152 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare, la fiecare margine, cîte 5, 4, 4, 3, 3, 2, 1, 1 ochiuri în
total 46 ochiuri (cîte 23 ochiuri scăzute la o margine). Rămîn 106 ochiuri cu care continuăm să
tricotăm drept 70 rînduri. În rîndul următor, pe faţa lucrului, încheiem 28 ochiuri (scădem) de la
mijlocul feţei. Am împărţit astfel lucrul în două părţi. Contunăm să lucrăm prima parte (39
ochiuri). Tricotăm 26 rînduri scăzînd cîte 3 ochiuri la începutul fiecărui rînd, pe linia decolteului,
pînă cînd am epuizat astfel toate ochiurile. Continuăm cealaltă parte (39 ochiuri) scăzînd în acelaşi
fel, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 70 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm în „punct de semielastic” o manşetă de 4 cm
înălţime. Continuăm 20 cm înălţime pe andrele nr. 2 ½ în „punct de jerseu”, crescînd la fiecare
margine cîte 1 ochi la 1 cm. În total am crescut 40 ochiuri (cîte 20 ochiuri la fiecare margine).
Avem 110 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor
următoare, de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 48 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 3
ochiuri, de 2 ori cîte 4 ochiuri, iar ultimele 22 ochiuri le încheiem într-un singur rînd. Călcăm
aburit şi încheiem la maşină.

470
După ce bluza este montată, ridicăm pe andrele ochiurile corespunzătoare de jur împrejurul
decolteului şi tricotăm 15 rînduri în „punct de semielastic”. Încheiem într-un singur rînd, scăzînd
pe faţă ochiurile lucrate pe faţă şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

471
Bluză gen cămaşă (şemizetă) – Model nr. 44
Această bluză se tricotează în lung, dintr-un fir de lînă moale şi subţire, în „punct de jerseu”, cu
dungi înguste. Se ia dosul lucrului drept faţă. Mîneca largă, şapte-optimi, este prinsă într-o
manşetă dublă, care se închide cu un nasture. Bluza se poate purta deasupra sau înăuntrul fustei.

Furnituri:
Circa 270 g lînă în culoare de fond (F) şi circa 40 g lînă în culoare contrastantă (C). Andrele nr. 2
şi 5 nasturi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului 94 – 96 cm, lungimea bluzei încheiată la nasturi circa 106 cm, lungimea la
mijlocul spatelui 56 cm.

Model:
Bluza se tricotează în întregime în „punct de jerseu” lucrat în dungi, luînd dosul lucrului drept
faţă. Pentru aceasta, pregătim două gheme din lînă în culoare de fond. Cu unul din gheme tricotăm
10 rînduri în „punct de jerseu”, începînd cu un rînd de ochiuri pe dos şi sfîrşind cu un rînd de
ochiuri pe faţă.

Rîndul 11: (C) (pe faţa lucrului) pe dos (lăsăm firul să atîrne şi continuăm în culoarea de fond cu
al doilea ghem. Tricotăm din nou 10 rînduri în „punct de jerseu”, dar de data aceasta începem cu
un rînd pe faţă şi sfîrşim cu un rînd de ochiuri pe dos.

Rîndul 22: (C) (pe dosul lucrului) pe faţă.

Aceste 22 rînduri se repetă.

Măsura:
34 ochiuri şi 56 rînduri = 10 cm.

472
Spatele:
Începem la marginea stîngă în punctul însemnat cu „A”, cu 16 ochiuri în culoarea de fond.
Tricotăm 2 rînduri. La marginea stîngă continuăm drept înainte (răscroiala mînecii), la marginea
dreaptă adăugăm la cîte 2 rînduri, la începutul lor, de 5 ori cîte 16 ochiuri, şi o dată 21 ochiuri. Vor
fi 117 ochiuri. Începînd de aici continuăm marginea dreaptă (marginea de jos) drept înainte. La
marginea stîngă creştem, la cîte 2 rînduri, de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi o dată 20
ochiuri. Vor fi 151 ochiuri. Lăsăm această bucată de o parte. Cu alte andrele începem 2 ochiuri şi
creştem la marginea dreaptă, mereu la începutul celui de al doilea rînd, de 5 ori cîte 4 ochiuri şi o
dată 5 ochiuri, iar la marginea stîngă creştem în acelaşi timp la cîte 4 rînduri, de 3 ori cîte 1 ochi.
Formăm astfel un mic triunghi de 12 rînduri şi 30 ochiuri. Luăm ochiurile acestui triunghi şi
ochiurile bucăţii lăsate de o parte, pe o singură andrea, în aşa fel încît să vină la marginea stîngă
pentru completarea răscroielii mînecii (atenţie la continuitatea moelului!). Vom avea 181 ochiuri

pe andrea. Continuăm şi creştem la marginea stîngă


(umăr) la cîte 3 rînduri, de 18 ori cîte 1 ochi şi la cîte 4 rînduri de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 205
ochiuri. Cînd lucrul are 19 cm de la punctul de plecare, scădem la marginea stîngă, la cîte 4 rînduri
de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 201 ochiuri. Din acest moment tricotăm drept înainte pînă avem 25 cm
de la punctul de plecare. Ultimul rînd trebuie să fie în culoarea contrastantă. Aici va fi mijlocul
spatelui. Începînd de aici lucrăm în sens opus. Scădem în aceeaşi măsură în care am crescut pînă
acum şi creştem în aceeaşi măsură în care am scăzut pînă acuma.

Partea dreaptă a feţei:


Începem tot la o margine, la punctul însemnat cu B, pe 19 ochiuri. Tricotăm 2 rînduri. La
marginea stîngă (răscroiala mînecii) continuăm drept înainte; la marginea dreaptă creştem la cîte 2
rînduri, la începutul lor, de 4 ori cîte 19 ochiuri şi o dată 22 ochiuri. Vor fi 117 ochiuri. La
marginea dreaptă continuăm drept înainte pînă la sfîrşit. La marginea stîngă creştem la cîte 2
rînduri, de 8 ori cîte 1 ochi, de 8 ori cîte 2 ochiuri şi o dată 7 ochiuri. Vor fi 148 ochiuri. Lăsăm
lucrul de o parte.

Cu alte andrele începem 2 ochiuri. Tricotăm un mic triunghi, la fel cu cel de la spatele bluzei (12
rînduri şi 30 ochiuri). Pe urmă luăm ochiurile pe o singură andrea, ca la spate. Vor fi 178 ochiuri.
La marginea stîngă creştem la cîte 3 rînduri, de 24 ori cîte 1 ochi (umărul). Vor fi 202 ochiuri şi
lucrul va fi de 21 cm măsuraţi pe verticală. Începînd de aici scăpdem la marginea stîngă, la cîte 2
rînduri, de 17 ori cîte 1 ochi (răscroiala gîtului). Rămîn 185 ochiuri. Continuăm drept înainte pînă
ce lucrul are 28 cm de la punctul de plecare (dacă este nevioie, mai tricotăm 1-2 rînduri astfel încît
473
ultimul rînd să fie în culoare contrastantă sau să fie al cincilea rînd în culoarea de fond).
În rîndul următor luăm 83 ochiuri pe o andrea de rezervă şi lucrăm numai cu restul de 102 ochiuri.
Formăm 3 butoniere orizontale astfel: * tricotăm 17 ochiuri din cele 102 ochiuri de pe andrea,
încheiem 7 ochiuri. Repetăm încă de 2 ori de la *. Tricotăm restul de 30 ochiuri. În rîndul următor
creştem cîte 7 ochiuri deasupra celor încheiate în rîndul anterior. Mai tricotăm încă 2 cm drept
înainte de la rîndul cu butoniere (să avem 30 cm de la punctul de plecare). Aceasta va fi marginea
feţei cu butoniere. Însemnăm rîndul cu un fir colorat. Începînd de aici tricotăm dublura. După 2
cm formăm deasuăpra primelor 3 butoniere încă 3 butoniere, pe urmă creştem răscroiala gîtului în
aceeaşi măsură în care am scăzut-o. Vor fi 119 ochiuri. Cînd avem 9 cm de la marginea feţei, de la
semn, încheiem. Începem pe 119 ochiuri şi tricotăm o bucată la fel, în sens opus şi fără butoniere.
Mai tricotăm 2 cm drept înainte (mijlocul feţei) aici luăm pe aceeaşi andrea ochiurile lăsate pe
andreaua de rezervă şi continuăm în sens opus partea stîngă a feţei.

Mîneca dreaptă:
Începem cu 116 ochiuri, la marginea dreaptă creştem, la cîte 4 rînduri, de 14 ori cîte 1 ochi.
Urmăm drept înainte. La marginea stîngă tricotăm 10 rînduri drept înainte, pe urmă creştem la cîte
2 rînduri, de 28 ori cîte 1 ochi. Vor fi 158 ochiuri. Cînd lucrul are 12 cm de la rîndul începător,
încheiem la marginea dreaptă 24 ochiuri, pe care le începem din nou în rîndul următor. La
marginea dreaptă urmează 7½ cm drept înainte iar la marginea stîngă creştem la cîte 4 rînduri, de
10 ori cîte 1 ochi. Vor fi 168 ochiuri. Pe urmă continuăm şi aici drept înainte pînă avem 7 cm.
Începînd de aici scădem la marginea stîngă, la cîte 2 rînduri, la începutul lor, de 31 ori cîte 1 ochi
şi de 3 ori cîte 2 ochiuri. Această margine urmează drept înainte. Între timp, la 19½ cm de la rîndul
începător scădem la marginea dreaptă, la cite 6 rînduri, de 10 ori cîte 1 ochi şi la cîte 4 rînduri, de
4 ori cîte 1 ochi. Urmează şi această margine drept înainte, pînă avem 39 cm de la rîndul începător
(117 ochiuri). Încheiem.

474
475
stîngă:
Se tricotează în sens opus.

Gulerul:
Începem cu 121 ochiuri. Creştem la cite 7 rînduri, la începutul şi la sfîrşitul lor, de 8 ori cîte 1
ochi. Vor fi 137 ochiuri. Cînd gulerul este de 10 cm (56 rînduri), însemnăm rîndul şi începînd de
aici scădem la cite 6 rînduri, la începutul şi la sfîrşitul lor, de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 121 ochiuri.
Cînd avem 52 rînduri de la semn, încheiem.

Manşetele:
Începem cu 90 ochiuri. Tricotăm 19 rînduri drept înainte. În rîndul următor formăm o butonieră,
tricotăm 5 ochiuri de la margine şi din 5 ochiuri facem butoniera. A doua butonieră vine la 7 cm
exact deasupra primei butoniere. Cînd manşeta are 14 cm, încheiem.

Călcăm părţile tricotate, le montăm. Îndoim marginea de jos 3 cm şi tivim. În tiv introducem
panglică îngustă sau mătase subţire ca să nu se întindă la purtat. Marginile feţelor le îndoim 9 cm.
Prindem butonierele cîte două şi le festonăm. Prindem cu cîteva puncte marginea de 2 cm a feţei
cu butoniere şi a feţei opuse. Îndoim gulerul pe rîndul însemnat, partea mai îngustă va fi dublura şi
o aşezăm în răscroiala gîtului. Încreţim mîneca jos şi o prindem în manşeta îndoită. Butonierele
manşetelor le prindem de asemenea cîte două şi le festonăm. Coasem nasturii.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

476
Bluză cu mînecă raglan pentru fetiţă de 15 ani – Model nr. 45
Această bluză de un colorit vessel şi plăcut convine tuturor fetelor tinere. Se lucrează din lînă bej,
cu dungi roşii şi pătrăţele negre.

Furnituri:
Circa 200 g lînă bej, 50 g lînă roşie, 20 g lînă neagră, andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 88 cm.

Model:
I. Manşetele, elasticul din talie şi decolteul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul în „punct de jerseu” şi cu un model norvegian adecvat.

Măsura:
30 ochiuri şi 43 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri din lînă bej pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept 5 cm, în înălţime, în „punct de
semielastic”. Continuăm 18 cm în înălţime în „punct de jerseu”, cu andrele nr. 2½, crescînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 18 ochiuri (cîte 9 ochiuri la o margine).
Avem 138 ochiuri cu care continuăm să tricotăm scăzînd cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd dus
şi întors (de 15 ori). Introducem apoi modelul norvegian pe care îl repetăm de 4 ori (continuînd a
scădea la fel) şi terminăm (tot scăzînd) cu 11 rînduri cu lînă roşie, în „punct de semielastic”.

Am scăzut în total 70 ochiuri şi au mai rămas 68 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd,
scăzînd pe faţă ochiurile lucrate pe faţă, şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

477
Faţa:
Lucrăm la fel ca şi spatele.

Mîneca:
Montăm 80 ochiuri din lînă bej pe andrele nr. 2 şi tricotăm o manşetă de 5 cm înălţime, în „punct
de semielastic”. Continuăm pe andrele nr. 2½ în „punct de jerseu” şi tricotăm 26 cm în înălţime,
crescînd la începutul rîndurilor următoare cîte 1 ochi la 2 cm, la fiecare margine. Avem 106
ochiuri cu care începem să formăm linia raglan a mînecii, scăzînd cîte 1 ochi la începutul fiecărui
rînd (de 15 ori).

Introducem modelul norvegian pe care îl repetăm de 4 ori (scăzînd la el în continuare) şi terminăm


mîneca tricotînd ultimele 11 rînduri în „punct de semielastic” (scăzînd mereu), cu lînă roşie.
Ultimele 36 ochiuri, rămase la mijlocul andrelei, le încheiem într-un singur rînd, scăzînd pe faţă
ochiurile lucrate pe faţă şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

Călcăm aburit şi încheiem la maşină.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

478
Bluză cu model norvegian – Model nr. 46
O bluză originală şi puţin costisitoare care se poate confecţiona cu cîteva resturi de lînă. Se cere
răbdare şi atenţie.

Furnituri:
Circa 200 g lînă albă, 50 g lînă roşie, 20 g lînă neagră, 10 g lînă galbenă, andrele nr. 2½ şi 3 şi 7
nasturi.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea bluzei 44 cm.

Model:
I. Elasticul din talie şi manşetele se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul în „punct de jerseu” şi cu modelul norvegian de pe schemă.

Măsura:
25 ochiuri şi 37 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 100 ochiuri din lînă roşie, pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept 6 cm în înălţime în „punct
de semielastic”. Continuăm cu andrele nr. 3 şi modelul norvegian de pe schemă, crescînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. După terminarea modelului norvegian, tricotăm cu lînă albă, în
„punct de jerseu”, pînă la înălţimea totală de 24 cm, crescînd mereu cîte 1 ochi la 2 cm.
În total creştem 18 ochiuri (cîte 9 ochiuri la o margine). Avem 118 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor care urmează, de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 6
ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la fiecare margine). Avem 94 ochiuri
cu care lucrăm drept 15 cm în înălţime.
479
Umărul:
De aici începem să formăm linia umărului scăzînd de 5 ori cîte 6 ochiuri pe fiecare umăr, iar cele
34 ochiuri rămase pe andrea la mijlocul spatelui le încheiem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 58 ochiuri din lînă roşie pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 6
cm în înălţime, formînd o butonieră (din 2 ochiuri) la 3 cm înălţime totală şi la distanţa de 3
ochiuri de la marginea interioară a feţei.

480
În rîndul următor, după terminarea elasticului din talie, creştem 8 ochiuri (la marginea interioară a
feţei) pe care le vom tricota în „punct de jerseu”, începînd de aici şi pînă la răscroiala gîtului,
alternînd culorile corespunzătoare modelului norvegioan şi apoi în continuare cu lînă albă. Pe
această bantă de 8 ochiuri (care va forma tivul feţei) vom deschide cîte o butonieră în aceleaşi
rînduri cu butonierele de pe corsaj.
După executarea elasticului din talie, continuăm lucrul cu 66 ochiuri şi cu andrele nr. 3 aplicînd
modelul norvegian. Continuăm cu lînă albă în „punct de jerseu”, în felul următor: pe linia
subraţului creştem 1 ochi la cîte 2 cm de 9 ori (începînd de la terminarea elasticului şi pînă la
răscroiala mînecii), iar la marginea interioară a feţei, lucrăm drept pînă la înălţimea totală de 41
cm, avînd grijă să formăm 6 butoniere (din 2 ochiuri) la distanţă (vertical) de 6 cm între ele.
Butonierele de pe corsaj vor corespunde cu butonierele de pe banda tivului. Ele se execută pe linie
orizontală, pe faţa lucrului, astfel: ochiurile 1, 2, 3 de la marginea tivului se lucrează pe faţă; din
ochiurile 4 şi 5 formăm o butonieră: ochiurile 6, 7, 8 lucrate pe faţă, urmează ochiurile 9, 10, 11
(respectiv 1, 2, 3 din corsaj) lucrate pe faţă; din ochiurile 12 şi 13 formăm o butonieră şi în
continuare tricotăm pe faţă restul ochiurilor.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 24 cm scădem la începutul rîndurilor, pe această linie, o dată 6 ochiuri, o
dată 4 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 15 ochiuri şi au mai rămas 60 de ochiuri cu
care lucrăm drept pînă la înălţimea totală de 41 cm.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem să scădem concomitent răscroiala gîtului şi linia umărului astfel: pe linia răscroielii
gîtului scădem la începutul rîndurilor o dată 16 ochiuri, de 2 ori cîte 6 ochiuri şi de 2 ori cîte 1
ochi, iar pe linia umărului scădem de 5 ori cîte 6 ochiuri.

Partea stîngă a feţei:


Lucrăm în acelaşi el, însă inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 76 ochiuri din lînă albă pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 2
cm în înălţime; urmează 2 rînduri cu lînă roşie şi continuăm cu andrele nr. 3 şi lînă albă în „punct
de jerseu”, 10 rînduri crescînd cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd. În total am crescut 10 ochiuri
(cîte 5 ochiuri la o margine). Avem 86 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii. Scădem
la începutul rîndurilor care urmează de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 46 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 2
ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, iar ultimele 18 ochiuri le încheiem într-un singur rînd.

Călcăm aburit, încheiem la maşină. Îndoim tivul feţei şi coasem în punct invizibil cu mîna, pe
dosul corsajului.
Festonăm împreună butonierele suprapuse ale corsajului şi tivul şi coasem 7 nasturi. Răscroiala
gîtului o tivim cu o lizieră albă sau roşie, tricotată în „punct de jerseu”, de aproximativ 2 cm
înălţime astfel: coasem liziera la maşină pe faţa lucrului, îndoim pe dos şi tivim.

481
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

482
Bluză cu model romînesc şi mînecă scurtă – Model nr. 47
Arta noastră populară este şi de data aceasta un fericit izvor de inspiraţie pentru acest model de
bluză din lînă albă cu o garnitură în motive romîneşti.

Furnituri:
Circa 250 g lînă albă, 50 g lînă albastră, cîteva fire din lînă roşie şi galbenă, andrele nr. 1½ şi 2 şi 5
andrele de ciorapi.

Mărimrea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm.

Model:
I. Marginea de jos a bluzei şi decolteul se tricotează în „punct leneş”.

II. Urmează „modelul romînesc” după schemă.


483
III. Restul vom tricota în „punct de jerseu”.

Măsura:
42 ochiuri şi 54 rînduri * 10 cm din modelul III.

Spatele:
Montăm 168 ochiuri cu lînă albastră, pe andrele nr. 2 şi tricotăm în „punct leneş” 4 rînduri cu lînă
albă şi 4 rînduri cu lînă albastră; aplicăm modelul romînesc. Din nou urmează în „punct leneş” 4
rînduri cu lînă albă şi 4 rînduri cu lînă albastră. Continuăm în „punct de jerseu”, cu lînă albă, 4 cm
în înălţime, cu andrele nr. 2 şi 2 cm cu andrele nr. 1½. În continuare tricotăm cu andrele nr. 2 o
bucată de 20 cm înălţime, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 1½ cm. În total am crescut 26
ochiuri (cite 13 ochiuri la o margine). Avem 194 ochiuri cu care tricotăm drept 5 cm în înălţime.
Urmează 10 cm în înălţime, scăzînd la fiecare margine a lucrului cîte 3 ochiuri la 1 cm. În total am
scăzut 60 ochiuri (cîte 30 ochiuri la o margine). Avem 134 ochiuri pe care le încheiem într-un
singur rînd. Ridicăm pe o andrea toate ochiurile de la o margine la alta a răscroielii superioare a
spatelui şi tricotăm în „punct leneş” 2 rînduri cu lînă albastră; urmează „modelul romînesc”, şi din
nou „punct leneş” format din 2 rînduri lînă albă şi 2 rînduri lînă albastră. Încheiem toate rîndurile
într-un singur rînd.

Faţa:

Executăm partea din faţă la fel.

Călcăm aburit şi încheiem prin cusături de mînă. În jurul mînecilor ridicăm ochiurile
corespunzătoare pe 4 andrele de ciorapi, şi tricotăm, în “punct de jerseu”, un tiv de 2 cm în
înălţime, pe care îl îndoim pe dos şi îl coasem în punct invizibil de mînă.

484
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

485
Bolero cu broderie – Model nr. 48
Acest bolero cu mîneca trei sferturi se confecţionează din lînă neagră, aplicînd de jur împrejurul
feţelor o bandă brodată în culori vii.

Furnituri:
Circa 300 g lînă neagră, cîteva fire de lînă roşie, galbenă, verde şi albastră, andrele nr. 2½ şi 3.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 96 cm, lungimea boleroului 44 cm, lungimea mînecii 46 cm.

Model:

I. Spatele, faţa şi mînecile se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Manşetele şi patentul din talie în „punct de semielastic”.

III. Bentiţa care bordează feţele şi răscroiala gîtului se lucrează în „punct leneş”, toate rîndurile pe
faţă.

Măsura:
22 ochiuri şi 38 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Montăm 100 ochiuri din lînă neagră pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”,
6 cm în înălţime. Continuăm pe andrele nr. 3 în „punct de jerseu” 18 cm înălţime, crescînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 18 ochiuri (cîte 9 ochiuri la o margine). Avem
118 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor ce urmează, de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 6 ori
486
cîte 1 ochi. Am scăzut în total 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la fiecare margine). Avem 94 ochiuri cu
care lucrăm 15 cm în înălţime.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd de 6 ori cîte 5 ochiuri pe fiecare umăr. Rămîn 34
ochiuri la mijlocul spatelui pe care le scădem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 50 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 6 cm în înălţime.
Continuăm în „punct de jerseu” 18 cm înălţime, crescînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la 2 cm (de
9 ori), iar la marginea interioară a feţei lucrăm drept. Avem 59 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor pe această linie, o dată 6 ochiuri, o dată 5 ochiuri şi de 5 ori cîte 1
ochi. Am scăzut în total 16 ochiuri şi au mai rămas 43 ochiuri cu care tricotăm drept 15 cm în
înălţime.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem să scădem concomitent linia umărului şi răscroiala gîtului astfel: pe linia umărului
scădem la începutul fiecărui rînd, pe dosul lucrului, de 6 ori cîte 5 ochiuri, iar la răscroiala gîtului,
scădem o dată 5 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi în continuare cîte 1 ochi pînă la terminarea lor.

Partea stîngă a feţei:


Lucrăm la fel, inversat.

Mîneca:
Montăm 70 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de ssemielastic” , o manşetă de 4
cm înălţime. Continuăm cu andrele nr. 3, în „punct de jerseu”, 26 cm în înălţime, crescînd la
fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 26 ochiuri (cîte 13 ochiuri la o
margine). Avem 96 ochiuri.
La înălţimea totală de 30 cm, începem să formăm ovalul mînecii scăzînd astfel: la începutul
primului rînd, pe faţa lucrului, 8 ochiuri, iar la începutul rîndului următor, pe dosul lucrului, 3
ochiuri. În continuare scădem la începutul următoarelor rînduri de 40 ori cîte 1 ochi, de 10 ori cîte
2 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi încheiem ultimele 13 ochiuri într-un singur rînd. Executăm a
doua mînecă la fel, inversat.

Tricotăm în „punct leneş”, pe 8 ochiuri, o bentiţă corespunzătoare cu lungimea măsurată de jur


împrejurul feţelor şi răscroielii gîtului.

Călcăm aburit părţile tricotate în „punct de jerseu”, încheiem la maşină şi coasem de mînă bentiţa.
Brodăm pe bentiţă cu fire de lînă în culori vii, diferite flori după schemă.

487
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

488
Hăinuţă cu model scoţian – Model nr. 49
Feţele hăinuţei se tricotează cu model scoţian, spatele şi mînecile sînt tricotate cu lînă brună, uni.
Fondul feţelor este ecru cu linii verzi-vitriol şi cărămiziu. Benţile sînt verzi, tivul interior brun.

Furnituri:
Circa 200 g lînă brună, 50 g ecru, 50 g verde şi 30 g teracotă, andrele nr. 2½, un ac de brodat, un
fermoar care se poate deschide complet.

Mărimea:
Lărgimea hăinuţei încheiată 95 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără bantă, 42 cm (pentru copii
de 7 – 8 ani).

Model:
Hăinuţa întreagă se tricotează în „punct de jerseu”. La feţe lucrăm modelul scoţian după schema
dată, tricotînd liniile orizontale deodată cu feţele. Liniile verticale se brodează ulterior în punct
suedez. Liniile colorate alternează în felul următor: 4 rînduri ecru, 1 rînd teracotă, 1 rînd ecru, 1
rînd teracotă, 1 rînd ecru, 1 rînd teracotă, 4 rînduri ecru, 1 rînd verde, 1 rînd ecru, 1 rînd verde, 1
rînd ecru, 1 rînd verde. Aceste 20 rînduri se repetă. Întrucît cele mai multe din linii sînt numai de 1
rînd, trebuie să rupem firul la sfîrşitul rîndului, sau să lucrăm cu andrele ascuţite la ambele capete.
În acest din urmă caz tricotăm 2 rînduri pe faţă, unul după altul, pe faţa lucrului cu culori diferite,
apoi pe dosul lucrului, 2 rînduri pe dos, tot cu culori diferite.

489
Bineînţeles că numai atunci cînd în conformitate cu
modelul urmează numai cîte 1 rînd într-o culoare.

Măsura:
30 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm.

Spatele:
Începem cu 116 ochiuri cu lînă brună. După 3 cm tricotăm pe faţa lucrurlui un rînd de ochiuri pe
dos şi continuăm în „punct de jerseu”. Creştem la ambele margini, la cîte 6 cm, de 3 ori cîte 1
ochi. Vor fi 122 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd avem 28 cm măsuraţi de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 4 ochiuri,
de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 98 ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă ce
răscroiala mînecii este de 10 cm, măsuraţi vertical. Aici, şi de aici la cîte 2 cm creştem la ambele
margini de 3 ori cîte 1 ochi. Vor fi 104 ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Cînd spatele are 44 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, la ambele
margini, de 4 ori cîte 6 ochiuri şi de 2 ori cîte 5 ochiuri. Între timp, la 45 cm de la marginea de jos,
încheiem la mijlocul rîndului 10 ochiuri, luăm una din părţi pe o andrea de rezervă şi tricotăm cele
două bucaţi separat. La marginea interioară scădem la cîte 2 rînduri, o dată 4 ochiuri, apoi cîte 3
ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Faţa:
Începem cu 62 ochiuri în culoare brună. După 3 cm tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe
dos. Continuăm cu liniile colorate. Lucrăm drept înainte, pînă la 28 cm de la marginea de jos.

Răscroiala mînecii şi a gîtului:


La marginea interioară scădem aici, şi de aici la cîte 1 cm, de 18 ori cîte 1 ochi. La marginea
exterioară scădem la cîte 2 rînduri: o dată 6 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 3
ori cîte 1 ochi. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi vertical, scădem aici, şi de aici la
fiecare 1 cm, de 6 ori cîte 1 ochi.

490
Umărul:
Cînd faţa este de 44 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, de
4 ori cîte 6 ochiuri şi de 2 ori cîte 5 ochiuri.

Faţa cealaltă:
Se tricotează în sens opus.

Mîneca:
Începem cu 68 ochiuri cu firul verde. După 3 cm tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe
dos, pe urmă continuăm tot în culoare verde şi tricotăm încă 3 cm. Continuăm în culoare brună
pînă la sfîrşit, în „punct de jerseu”. Creştem mereu, la începutul şi la sfîrşitul celui de-al 7-lea rînd,
de 15 ori cîte 1 ochi. Vor fi 98 ochiuri. Cînd mîneca este de 33 cm măsuraţi de la marginea de jos,
scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri, de 6 ori
cîte 2 ochiuri, de 6 ori cîte 3 ochiuri şi de 2 ori cîte 4 ochiuri. Rămîn 18 ochiuri. Încheiem.

Brodăm pe cele două feţe liniile verticale după schema dată. Călcăm părţile tricotate şi le
asamblăm. Îndoim tivul de jos şi îl prindem pe dinăuntru cu puncte invizibile. Îndoim şi la mîneci
tivul de 3 cm.

La marginea interioară a feţei ridicăm circa 150 ochiuri pînă la jumătatea răscroielii gîtului de la
spate şi tricotăm, cu lînă verde, 3 cm în „punct de jerseu”. În locul ultimul rînd pe dos tricotăm pe
dosul lucrului un rînd de ochiuri pe faţă, pe urmă mai împletim 3 cm. Încheiem. Tricotăm o bantă
la fel pentru cealaltă faţă. La mijlocul spatelui coasem cele două benţi cu puncte invizibile. Le
îndoim în lungul rîndului de ochiuri pe dos şi le tivim. În faţă aşezăm fermoarul.

“Tricoate de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

491
Bluză pentru fetiţă de 12 ani – Model nr. 50
Acest model frumos se lucrează din lînă cu fir subţire în 3 nuanţe de albastru.

Furnituri:
Circa 330 g lînă în 3 nuanţe de albastru (cîte 110 g din fiecare nuanţă), 30 g lînă albă, 7 nasturi
albi de sidef, andrele nr. 2½ şi 2.

Pentru o mai bună orientare vom nota astfel nuanţele de lînă întrebuinţate aici: I nuanţa mai
închisă; II nuanţa mijlocie; III nuanţa cea mai deschisă (albastrul cerului).

Mărimea:
Lungimea puloverului 45 cm.

Model:
I. Manşetele, elasticul din talie, bentiţa de la gît şi bordura feţelor se lucrează în „punct de
semielastic”.

II. Restul în „punct de jerseu”.

Măsura:
32 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, cu lînă de nuanţa I, în „punct de
semielastic”, o bucată de 7 cm în înălţime. Continuăm pe andrele nr. 2½ în „punct de jerseu”, tot
cu nuanţa I, încă 10 cm înălţime, crescînd la fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 4 cm.
Urmează 2 rînduri cu lînă albă, 3 cm cu nuanţa I, din nou 2 rînduri cu lînă albă şi în sfîrşit 6 cm cu
nuanţa II, avînd grijă ca pe linia subraţului să continuăm a creşte, la fiecare margine a lucrului, cîte
1 ochi la 4 cm. Am crescut în total 10 ochiuri (cîte 5 ochiuri la o margine). Avem 130 ochiuri.

492
Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 27 cm, începem răscroiala mînecii, scăzînd la începutul următoarelor 2
rînduri, cîte 4 ochiuri şi în continuare de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1
ochi. În total am scăzut 22 ochiuri (cîte 11 ochiuri la o margine). Avem 108 ochiuri. Tricotăm
drept (în „punct de jerseu” cu nuanţa II) pînă cînd avem o înălţime totală de 31 cm. Aici lucrăm 2
rînduri cu lînă albă, apoi 3 cm înălţime cu nuanţa II, din nou 2 rînduri cu lînă albă şi, în sfîrşit,
continuăm drept cu nuanţa III, pînă cînd lucrul are o înălţime totală de 43 cm.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd la fiecare margine a lucrului, la începutul rîndurilor, de
6 ori cîte 6 ochiuri. În total am scăzut 72 ochiuri (cîte 36 ochiuri pe un umăr). Rămîn 36 ochiuri la
mijloc pe care le lăsăm pe o andrea de rezervă.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 68 ochiuri din lînă de nuanţa I pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept 7 cm în înălţime, în
„punct de semielastic”, formînd o butonieră la 1 cm înălţime de la marginea de jos a lucrului.
Continuăm să lucrăm 10 cm în înălţime cu andrele nr. 2½ în „punct de jerseu”, cu aceeaşi nuanţă
(I), crescînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la 4 cm. La marginea interioară tricotăm drept, avînd
grijă ca primele 8 ochiuri să le lucrăm în „punct de semielastic” pentru a forma bordura feţei. Pe
această bordură vom tricota butoniere din 2 ochiuri, la distanţă de 6 cm între ele. Urmează 2
rînduri cu lînă albă, 3 cm cu nuanţa I, din nou 2 rînduri cu lînă albă, 6 cm cu nuanţa II, avînd grijă
ca pe linia subraţului să continuăm a creşte cîte 1 ochi la 4 cm. Am crecut în total 5 ochiuri, deci
avem 73 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 27 cm, începem să formăm răscroiala mînecii scăzînd astfel: o dată 5
ochiuri, apoi 4 ochiuri, 3 ochiuri, 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total 16 ochiuri şi
au mai rămas 57 ochiuri cu care continuăm drept, cu nuanţa II, pînă la înălţimea totală de 31 cm.
De aici lucrăm 2 rînduri cu lînă albă, 3 cm cu nuanţa II, din nou 2 rînduri cu lînă albă şi în sfîrşit
continuăm drept cu nuanţa III, pînă la înălţimea totală de 40 cm.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem răscroiala gîtului scăzînd la marginea interioară a lucrului, la începutul primului rînd, o
dată 10 ochiuri, o ată 3 ochiuri şi de 7 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 20 ochiuri. Avem 37
ochiuri cu care vom forma linia umărului, scăzînd de 5 ori cîte 6 ochiuri şi o dată 7 ochiuri.

Partea stîngă a feţei:


Se lucrează la fel, însă inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 66 ochiuri din lînă de nuanţa I, pe andrele nr. 2, şi tricotăm drept în „punct de
semielastic” o manşetă de 6 cm înălţime. Continuăm pe andrele nr. 2½, în „punct de jerseu”, cu
aceeaşi nuanţă, încă 10 cm în înălţime, crescînd la fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm.
Am crescut în total 10 ochiuri (cîte 5 ochiuri la o margine). Avem 76 ochiuri cu care tricotăm în
continuare astfel: 2 rînduri cu lînă albă, apoi 3 cm cu nuanţa I, din nou 2 rînduri cu lînă albă şi iar
6 cm cu nuanţa II, crescînd invariabil cîte 1 ochi la 1 cm, la fiecare margine a lucrului. Avem 96
ochiuri cu care vom forma ovalul mînecii, scăzînd astfel: la începutul primelor 2 rînduri, cîte 5
ochiuri şi în continuare de 48 ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi
încheiem. Vom avea grijă ca după ce am executat o bucată de 10 cm cu lînă de nuanţa II, să
493
intercalăm 2 rînduri de lînă albă, apoi 3 cm cu nuanţa II, din nou 2 rînduri albe şi apoi să
continuăm pînă la sfîrşit cu nuanţa III.

Călcăm aburit părţile tricotate în „punct de jerseu” şi încheiem prin cusături de mînă. În
continuarea celor 36 ochiuri rămase pe andreaua de rezervă la mijlocul spatelui, ridicăm pe andrea
ochiurile corespunzătoare pe linia răscroielii gîtului şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, o
bentiţă de 4 cm înălţime, formînd o butonieră la un capăt. Încheiem bentiţa într-un singur rînd
scăzînd pe dos ochiurile lucrate pe dos şi pe faţă ochiurile lucrate pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959

494
Bluză pentru fetiţă de 8 ani
Din lînă de culoarea cerului deschis, cu o broderie discretă din lînă albă, roşie şi albastru închis,
această bluză cu o notă veselă şi copilărească este foarte potrivită pentru fetiţe. Se poate purta fie
cu o fustă bleumarin, fie cu una cadrilată în două nuanţe de albastru.

Furnituri:
Circa 200 g lînă albastru deschis, cîteva fire din lînă roşie, albă şi bleumarin, 5 nasturi de sidef,
andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 70 cm, lungimea bluzei 38 cm.

Model:
I. Elasticul din talie, manşetele şi gulerul se tricotează în „punct de elastic”.

II. Mînecile şi plastronul se tricotează cu modelul descris mai jos.

III. Restul bluzei în „punct de jerseu”.

Modelul: II.
Rîndul 1: (pe faţa lucrului) toate ochiurile pe faţă.
Rîndul 2: (pe dosul lucrului) toate ochiurile pe dos.
Rîndul 3: toate ochiurile pe faţă.
Rîndul 4: toate ochiurile pe dos.
Rîndul 5: toate ochiurile pe dos.
Rîndul 6: toate ochiurile pe faţă.
Rîndul 7: toate ochiurile pe dos.
Rîndul 8: toate ochiurile pe faţă.
Rîndul 9: toate ochiurile pe dos.

495
Rîndul 10: toate ochiurile pe faţă.
Rîndul 11: repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
24 ochiuri şi 38 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Montăm 80 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept o bucată de 6 cm înălţime, în „punct de
elastic”. Continuăm pe andrele nr. 2½ lucrînd drept, în „punct de jerseu” o bucată de 3 cm în
înălţime. Din acest punct (avem 9 cm înălţime totală) creştem la ambele părţi, pe linia subraţului,
cîte 1 ochi la 3 cm (de 5 ori). În total creştem 10 ochiuri. Avem 90 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 24 cm scădem la începutul fiecărui rînd astfel: de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 2
ori cîte 3 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la fiecare
margine). Avem 70 ochiuri cu care continuăm drept încă 12 cm înălţime.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd cîte 5 ochiuri la începutul fiecărui rînd pe această linie.
Cînd au rămas 20 ochiuri pe andrea, la mijlocul spatelui, la încheiem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 48 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de elastic”, o bucată de 3 cm
înălţime, formînd o butonieră din 2 ochiuri, la distanţă de 4 ochiuri de la marginea interioară a
feţei. Continuăm la fel încă 3 cm în înălţime, apoi schimbăm lucrul pe andrele nr. 2½. Tricotăm
drept în felul următor: primele 24 ochiuri de la marginea interioară a feţei le lucrăm cu modelul II,
începînd de la terminarea elasticului din talie şi pînă la răscroiala gîtului, avînd grijă să formăm
cîte o butonieră la 6 cm distanţă între ele. Restul ochiurilor le lucrăm în „punct de jerseu”
crescsînd pe linia subraţului cîte 1 ochi la 3 cm. În total creştem 5 ochiuri (primul ochi îl creştem
în rîndul întîi după terminarea elasticului). Avem 53 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 21 cm începem răscroiala mînecii, scăzînd la începutul fiecărui rînd, pe
dosul lucrului, astfel: o dată 4 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1
496
ochi. În total am scăzut 15 ochiuri şi au mai rămas 38 ochiuri, cu care continuăm drept 10 cm în
înălţime.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Scădem ăpentru răscroiala gîtului, la începutul fiecărui rînd, pe faţa lucrului, astfel: o dată 5
ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi, în total 13 ochiuri. Din acest punct începem
să formăm linia umărului, scăzînd la începutul fiecărui rînd, pe dosul lucrului, cîte 5 ochiuri şi
încheiem.

Partea stîngă a feţei:


O lucrăm la fel, însă inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 70 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de elastic” 2 cm în înălţime.
Continuăm pe andrele nr. 2½, cu modelul II, o bucată de 6 cm în înălţime, crescînd la fiecare
margine a lucrului cîte 1 ochi la 1 cm. În total creştem 12 ochiuri. Avem 82 ochiuri. Continuăm cu
modelul II formînd ovalul mînecii astfel: scădem la începutul următoarelor 2 rînduri cîte 5 ochiuri,
iar în continuare de 42 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 3 ori cîte 3 ochiuri şi încheiem.

Gulerul:
Montăm 100 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept în „punct de elastic” 6 cm în înălţime.
Continuăm încă 4 cm în înălţime, scăzînd cîte 1 ochi la începutul fiecărui rînd. Încheiem într-un
singur rînd scăzînd pe faţă ochiurile lucrate pe faţă şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

Călcăm aburit totul, exceptînd părţile lucrate în „punct de elastic”. Încheiem la maşină, brodăm
marginile plastronului şi coasem nasturii.

497
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

498
Pulover cu motive în culori pentru fetiţă de 12 ani – Model
nr. 52
Acest pulover se lucrează din lînă galbenă, cu feţele şi mînecile bordate de o garnitură veselă,
formată din 3 culori plăcut armonizate: roşu, maron, verde. Se poate purta tot atît de bine cu o
fustă verde, maron sau cadrilată, cum şi peste orice rochiţă de vară.

Furnituri:
Circa 300 g lînă galbenă, 20 g lînă roşie, 20 g lînă verde, 20 g lînă maron, 8 nasturi galbeni,
andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 74 cm, lungimea puloverului 45 cm.

Model:
I. Elasticul din talie, manşetele şi bentiţa din jurul gîtului se lucrează în „punct de semielastic”.

II. Marginea feţelor se lucrează în „punct leneş”.

III. Mînecile, spatele şi feţele în „punct de jerseu”.

IV. Bordura feţelor şi a mînecilor cu „modelul norvegian”, după schema dată.

499
Măsura:
30 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Montăm 90 ochiuri cu lînă galbenă, pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 8
cm în înălţime. Continuăm pe andrele nr. 2½, în “punct de jerseu”, 18 cm în înălţime, crescînd la
fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 18 ochiuri (cîte 9 ochiuri la o
margine). Avem 108 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Din acest punct începem să formăm răscroiala mînecii, scăzînd astfel: de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2
ori cîte 3 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 22 ochiuri (cîte 11 ochiuri la o margine)
şi au mai rămas 86 ochiuri, cu care tricotăm 14 cm în înălţime.

Umărul:
Începem să formăm linia umerilor scăzînd de 12 ori cîte 5 ochiuri (cîte 30 ochiuri pe un umăr). Au
mai rămas pe andrea 26 ochiuri la mijlocul spatelui, pe care le încheiem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 54 ochiuri de lînă galbenă pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept 8 cm astfel: primele 8 ochiuri
de la marginea interioară a lucrului, în „punct leneş”, iar restul ochiurilor, în „punct de
semielastic”. Pe bentiţa lucrată în „punct leneş” şi care se va executa în continuare de la începutul
şi pînă la sfîrşitul feţei, vom forma 8 butoniere, la distanţă de 5 cm între ele. Tricotăm în
continuare cu andrele nr. 2½, în „punct de jerseu”, 18 cm în înălţime, crescînd pe linia subraţului
cîte 1 ochi la 2 cm; avem grijă ca începînd din primul rînd după terminarea elasticului din talie, să
introducem „modelul norvegian”, pe care îl vom începe la o distanţă de 10 ochiuri de la marginea
interioară a feţei în felul următor: 8 ochiuri în „punct leneş”, 2 ochiuri în „punct de jerseu”, 6
ochiuri cu „model norvegian” şi în continuare restul ochiurilor în „punct de jerseu”. Pentru

500
orientare asupra punctelor şi culorilor din modelul norvegian ne vom conduce după schemă. Avem

63 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 26 cm începem răscroiala mînecii scăzînd astfel: 5 ochiuri, 4 ochiuri, de 2
ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1 ochi, în total 15 ochiuri scăzute. Rămîn 48 ochiuri cu care
continuăm drept 14 cm în înălţime.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem să scădem răscroiala gîtului astfel: ridicăm primele 8 ochiuri în „punct leneş” pe o andrea
de rezervă şi în continuare scădem de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi, la începutul
rîndurilor pe această linie. Avem 30 ochiuri. Începem să formăm linia umărului scăzînd la
începutul rîndurilor pe această linie, de 5 ori cîte 6 ochiuri.

Partea stîngă a feţei:


Lucrăm la fel, însă inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 74 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, o manşetă de 6 cm
în înălţime. Continuăm cu andrele nr. 2½ în „punct de jerseu”, 4 rînduri cu lînă galbenă, urmează
„modelul norvegian” şi în continuare 21 cm în înălţime cu lînă galbenă, crescînd invariabil la
fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm. În total creştem 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la fiecare
margine). Avem 98 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecilor, scăzînd la începutul
rîndurilor următoare de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. În
continuare săcădem tot la al 2-lea rînd cîte 1 ochi, iar cînd au rămas pe andrea 28 ochiuri, scădem
de 4 ori cîte 3 ochiuri, iar ultimele 16 ochiuri le scădem într-un singur rînd.

După ce am călcat aburit toate părţile tricotate în „punct leneş” şi am încheiat puloverul la maşină,
ridicăm pe andrele ochiurile de la răscroiala gîtului şi tricotăm drept în „punct de semielastic” o
bentiţă de 3 cm înălţime. Încheiem într-un singur rînd scăzînd pe dos ochiurile tricotate pe dos, şi
pe faţă ochiurile tricotate pe faţă. Tricotăm în continuare, în „punct leneş”, cele 8 ochiuri lăsate pe
andreaua de rezervă, formăm ultima butonieră, încheiem şi unim printr-o cusătură de mînă cu
bentiţa de la gît.

501
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

502
Bluză cu mînecă lungă pentru fetiţă de 7 ani – Model nr. 53
Bluză originală cu motiv abecedar, pentru o fetiţă în primul an de şcoală.

Furnituri:
Circa 260 g lînă albă, 40 g lînă roşie, andrele nr. 2½ şi 2.

Mărimea:
Circumferinţa pieptului circa 68 cm, lungimea bluzei 40 cm.

Model:
I. Spatele, faţa şi mînecile se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Bordura de jos în „punct leneş”.

III. Manşetele şi gulerul în „punct de elastic”.

IV. Banda cu litere se lucrează cu model norvegian, orientîndu-ne după schemă.

Măsura:
31 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Montăm 100 ochiuri din lînă roşie pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept astfel: în „punct leneş”, 6
rînduri cu lînă roşie şi 2 rînduri cu lînă albă; urmează 2 rînduri în „punct de jerseu” cu lînă roşie şi

503
10 rînduri cu „model norvegian”; se continuă cu 2
rînduri în „punct de jerseu” cu lînă roşie. În continuare lucrăm cu lînă albă, în „punct de jerseu”,
15 cm în înălţime, crescînd la fiecare margine a lucrului cîte 1 ochi la 3 cm. În total creştem 10
ochiuri (cîte 5 ochiuri la o margine). Avem 110 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare astfel: de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de
6 ori cîte 1 ochi. În total scădem 22 ochiuri (cîte 11 ochiuri la fiecare margine) şi rămîn 88 ochiuri
cu care tricotăm drept, în „punct de jerseu”, cu lînă albă, 17 cm în înălţime.

Umărul:
Formăm linia umerilor scăzînd la începutul rîndurilor, de 12 ori cîte 5 ochiuri. În total am scăzut
60 ochiuri (cîte 30 ochiuri pe un umăr). Rămîn 28 ochiuri la mijlocul spatelui pe care le scădem
într-un singur rînd.

Faţa:
Se execută la fel ca şi spatele cu singura deosebire că la înălţimea totală de 36 cm, împărţim lucrul
pe 2 andrele, cîte 44 ochiuri pe o andrea; continuăm lucrul pe prima andrea scăzînd răscroiala
gîtului astfel: o dată 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 7 ori cîte 1 ochi. Scădem linia umărului
la fel ca la spate. Continuăm lucrul pe cealaltă andrea în acelaşi fel, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 60 ochiuri de lînă roşie pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de elastic”, 5 cm în
înălţime, formînd astfel manşeta mînecii. Continuăm cu andrele nr. 2½, în „punct de jerseu” cu
lînă albă, şi tricotăm o bucată de 26 cm înălţime, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În
total creştem 26 ochiuri (cîte 13 ochiuri la fiecare margine a lucrului). Avem 86 ochiuri.

504
Începem să formăm ovalul mînecii scăzînd astfel:
de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. În continuare scădem, tot la al
3-lea rînd, cîte 1 ochi, iar cînd au rămas pe andrea 26 ochiuri, scădem cîte 3 ochiuri la începutul
fiecărui rînd (de 4 ori) şi ultimele 14 ochiuri le încheiem într-un singur rînd.

Gulerul:
Montăm 80 ochiuri cu lînă roşie pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept, în „punct de elastic”, un guler
de 4 cm înălţime. Încheiem într-un singur rînd, scăzînd pe dos ochiurile lucrate pe dos şi pe faţă
ochiurile lucrate pe faţă.

Călcăm aburit, încheiem prin cusături de mînă. Împrejurul răscroielii gîtului coasem gulerul,
lăsînd o deschizătură pe umărul stîng pe care coasem 2 nasturi şi 2 cheotori.

505
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

506
Pulover de dantelă pentru fetiţe – Model nr. 54
Acest pulover se poate tricota din lînă sau bumbac. În culoare deschisă, este cît se poate de potrivit
pentru lunile de vară.

Furnituri:
Circa 100 g lînă sau bumbac (bumbacul subţire se lucrează în două), andrele nr. 2½, andrele de
împletit ciorapi nr. 2, un fermoar.

Mărimea:
Lărgimea puloverului circa 64 cm, lungimea la mijlocul spatelui 36 cm (pentru fetiţele de 6 – 7
ani).

Model:
I. Elasticul de jos, de la manşetă şi gît, se lucrează în „punct de elastic”.

II. Platca se lucrează în „punct de jerseu”.

III. Restul se tricotează într-un model de dantelă, după schema dată. Primul motiv al modelului
este de 8 ochiuri şi 12 rînduri. După rîndul al 12-lea începem iar cu rîndul întîi. Atenţie la rîndul 3,
5 şi 11 al modelului, în care se schimbă motivele de la începutul şi sfîrşitul rîndului.

507
Măsura:
26 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm cu moddelul III.

Faţă şi spate:
Puloverul se tricotează din 2 bucăţi similare, spatele şi faţa sînt la fel. Începem cu 110 ochiuri, pe
andrele nr. 2, cu modelul I şi tricotăm 6 cm. Continuăm cu andrele nr. 2½. Tricotăm un rînd pe
faţă şi aici scădem mereu al 4-lea ochi, adică tricotăm împreună pe faţă, mereu al treilea şi al
patrulea ochi. Rămîn 84 ochiuri. După un rînd de ochiuri pe dos, continuăm cu modelul III după
schema dată. În rîndurile fără soţ, după ochiul începător şi înaintea celui care încheie rîndul,
tricotăm cîte 1 ochi pe faţă; în rîndurile cu soţ tricotăm aceste ochiuri pe dos. Tricotăm 11 cm
drept înainte. La începutul rîndurilor următoare creştem de 16 ori cîte 1 ochi (pînă la realizarea
numărului de ochiuri pentru a forma un motiv întreg, lucrăm în „punct de jerseu”), la începutul
celor 2 rînduri următoare adăugăm cîte 11 ochiuri (mîneca). Vot fi 122 ochiuri. Tricotăm 8 cm
drept înainte. Rîndul următor se tricotează pînă la sfîrşit pe faţă, crescînd mereu, după al 17-lea
ochi, de 7 ori cîte 1 ochi. Vor fi 129 ochiuri. Însemnăm ochiul din mijloc cu un fir colorat.
Tricotăm un rînd de ochiuri pe dos. În rîndul următor tricotăm cîte 1 ochi pe dos înaintea şi după
ochiul de mijloc. În următorul rînd, şi de aici în fiecare rînd cu soţ, tricotăm pe faţă ochiurile cre
apar pe faţă şi pe dos ochiurile ce apar tricotate pe dos. În rîndul următor fără soţ: ochiul începător,
60 ochiuri pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi pe dos, 1 ochi
pe faţă, 1 ochi pe dos, 60 ochiuri pe faţă, ochiul care încheie rîndul. În rîndul următor fără soţ:
ochiul începător, 58 ochiuri pe faţă, 11 ochiuri în dungi, 58 ochiuri pe faţă, ochiul care încheie
rîndul. Mai departe, tricotăm la cîte 2 rînduri, cu 4 ochiuri mi mult la mijloc, în dungi de 1 ochi pe
faţă, 1 ochi pe dos pentru ca să formăm garnitura triunghiulară.

508
Umărul:
Cînd marginea exterioară a mînecii este de 11 cm, scădem la începutul rîndurilor următoare de 18
ori cîte 5 ochiuri. Rămîn 39 ochiuri la mijloc, încheiem fără a strînge.

După ce am tricotat cele 2 bucăţi, le prindem cu ace cu gămălie de tipar şi le călcăm cu o cîrpă
udă. Banta de elastic de la marginea de jos nu se calcă. Coasem cele două bucăţi. Cusătura
umărului stîng o lăsăm deschisă pe o distanţă de 10 cm, aici aşezăm un fermoar. La marginea de
jos a mînecilor ridicăm circa 84 ochiuri pe 3 andrele de împletit ciorapi şi tricotăm în cerc 3 cm cu
modelul I. Încheiem toate ochiurile pe faţă. Răsfrîngem manşetele.

509
Bluză pentru fetiţe de 5 ani – Model nr. 55
Această bluză albă, frumoasă şi uşor de executat, avînd la guleraş şi la manşete o bentiţă roşie sau
albastră, se poate confecţiona atît din lînă, cît şi din bumbac.

Furnituri:
Circa 230 g lînă albă, 10 g lînă roşie, andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Pentru fetiţe de 5 ani.

Model:
I. Elasticul din talie, manşetele şi linia gulerului se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul cu modelul II.

Măsura:
30 ochiuri şi 42 rînduri = 10 cm din modelul II.

510
511
Montăm 78 ochiuri de lînă albă pe andrele nr. 2 şi tricotăm 3½ cm în înălţime, în “punct de
semielastic”. Continuăm pe andrele nr. 2½ cu modelul II, şi creştem 12 ochiuri în rîndul întîi,
lucrînd dublat tot al 6-lea ochi, o dată din faţă, o dată din spate. Continuăm drept cu 90 de ochiuri
pînă la înălţimea totală de 17 cm.

Răscroiala mînecii:
Începem scăzînd la fiecare margine, la 2 rînduri, o dată 3 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori
cîte 1 ochi. În total am scăzut 18 ochiuri (cîte 9 ochiuri la o margine). Avem 72 ochiuri. La
înălţimea totală de 21 cm, împărţim ochiurile pe 2 andrele şi continuăm drept pe prima andrea cu
36 de ochiuri, adăugînd în rîndul întîi 2 ochiuri la marginea interioară a lucrului (pentru tiv).
Tricotăm drept 9 cm în înălţime cu aceste 38 ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Începem să formăm răscroiala gîtului scăzînd la 2 rînduri, de 2 ori cîte 7 ochiuri, o dată 3 ochiuri,
iar pe linia umărului, scădem de 3 ori cîte 7 ochiuri şi astfel am terminat toate ochiurile.

Continuăm lucrul pe cealaltă andrea în acelaşi fel, însă inversat.

Spatele:
Tricotăm la fel ca şi partea din faţă pînă la punctul unde începe răscroiala mînecii. Aici scădem la
fiecare margine, la 2 rînduri, o dată 3 ochiuri, o dată 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1 ochi, apoi
continuăm drept cu 76 ochiuri, fără a mai forma fenta.

Umărul:
La înălţimea totală de 30 cm, scădem pe fiecare linie a umărului de 3 ori cîte 7 ochiuri, iar 34
ochiuri rămase la mijlocul spatelui le scădem într-un singur rînd.

Mîneca:
Montăm 56 ochiuri pe andrele nr, 2 şi tricotăm în “punct de semielastic”, 2 rînduri cu lînă albă, 4
rînduri cu lînă roşie, din nou 2 rînduri cu lînă albă. În continuare, cu andrele nr. 2½ şi modelul II,
creştem în rîndul întîi 20 ochiuri, adică lucrăm dublat tot al 3-lea ochi, plus 2 ochiuri crescute la
cele două margini ale mînecii.

Avem 76 ochiuri cu care continuăm a tricota drept


cu modelul II. La înălţimea totală de 5 cm, scădem la fiecare margine (pentru a forma ovalul
mînecii) la 2 rînduri o dată 2 ochiuri, de 10 ori cîte 1 ochi, de 8 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 3
ochiuri. Am scăzut în total 68 ochiuri (cîte 34 ochiuri la fiecare margine). Restul de 8 ochiuri le
scădem într-un singur rînd.

512
Gulerul:
Montăm 70 ochiuri din lînă albă, pe andrele nr. 2 şi tricotăm drept în “punct de semielastic” 4 cm
în înălţime, apoi lăsăm ochiurile pe andrea. Pe prima latură de 4 cm ridicăm, cu lînă roşie, 13
ochiuri; în continuare tricotăm tot cu lînă roşie în “punct de semielastic”, cele 70 de ochiuri lăsate
pe andrea. Cu acelaşi fir de lînă roşie ridicăm în continuare următoarele 13 ochiuri de pe a 2-a
latură de 4 cm. Tricotăm 2 rînduri cu lînă roşie, 1 rînd cu lînă albă şi încheiem scăzînd pe faţă, şi
pe dos ochiurile lucrate pe dos.

Călcăm aburit, încheiem bluza prin cusături de mînă, iar la gît coasem două şirete roşii terminate
cu doi ciucuri.

513
Jachetă pentru fetiţă, cu garnitură în dungi – Model nr. 56
Jachetă cu garnitură în dungi în două culori. Banta de la gît este puţin evazată. Buzunarele tăiate
au aceeaşi garnitură de dungi în două culori, compusă din două bucăţi.

Furnituri:
Circa 450 g lînă în culoare de fond şi circa 20 g într-o culoare contrastantă. Andrele nr. 2½, 3
nasturi mai mari şi 5 nasturi mai mici.

Mărimea:
Lărgimea jachetei încheiate la nasturi circa 94 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără banta de la
gît, 53 cm (pentru fete de 12 – 13 ani).

Model:
I. Tivurile interioare se tricotează în „punct de jerseu”.

II. Garnitura de benţi se tricotează tot în „punct de jerseu”, însă în dungi: 2 rînduri în culoarea de
fond, 2 rînduri în culoarea constrastantă.

III. Restul jachetei se lucrează astfel:


Rîndul 1: pe faţă.
Rîndul 2: pe faţă.
Rîndul 3: un ochi pe faţă, unul pe dos, alternînd pînă la sfîrşitul rîndului.
Rîndul 4: pe dos.
Rîndul 5: pe dos.
Rîndul 6: ca rîndul 3.
Aceste 6 rînduri se repetă.

Măsura:
28 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm cu modelul I şi II;
28 ochiuri şi 50 rînduri = 10 cm cu modelul III.

514
Spatele:
Începem cu 120 ochiuri şi cu modelul I. După 3 cm, tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe
dos (marginea tivului), pe urmă încă un rînd de ochiuri pe dos, pe dosul lucrului. Continuăm cu
modelul III. Creştem la cîte 6 cm, la ambele margini ale lucrului, de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 130
ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 35 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori
cîte 5 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. Rămîn 106 ochiuri. Tricotăm drept
înainte, pînă ce răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi vertical. Aici, şi de aici la cîte 2 cm,
creştem la ambele margini, de 4 ori cîte 1 ochi. Vor fi 114 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele este de 52 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 6 ori
cîte 4 ochiuri şi de 4 ori cîte 3 ochiuri.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 54½ cm de jos, încheiem la mijlocul rîndului 12 ochiuri, luăm una din părţi pe o
andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. Scădem mai departe pentru umăr iar la
marginea interoară, la gît, scădem mereu la cîte 2 rînduri (la începutul rîndurilor) cîte 5 ochiuri,
pînă se termină toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 57 ochiuri şi tricotăm 3 cm cu modelul I. În rîndul următor adăugăm la marginea
dreaptă (cea interioară) 29 ochiuri. Vor fi 86 ochiuri. Totodată tricotăm pe faţa lucrului, un rînd de
ochiuri pe dos. Urmează şi pe dosul lucrului un rînd de ochiuri pe dos. Continuăm cu modelul III.
Marginea dreaptă continuă drept înainte; la marginea stîngă creştem la cîte 5 cm, măsuraţi de la
marginea tivului, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 92 ochiuri.

Buzunarul:
Între timp, la 10 cm de la tiv, tricotăm pe faţa lucrului 39 ochiuri, încheiem 35 ochiuri, apoi
tricotăm restul ochiurilor de pe andrea. Lăsăm de o parte. Cu alte andrele începem 39 ochiuri
pentru căptuşeala buzunarului şi tricotăm 7 cm în „punct de jerseu”. Sfîrşim cu un rînd pe faţă. La
începutul ultimelor 2 rînduri scădem cîte 2 ochiuri. Rămîn 35 ochiuri. Lăsăm de o parte.
515
Continuăm faţa şi, în locul ochiurilor încheiate ale buzunarului, tricotăm ochiurile căptuşelii
buzunarului. (Atenţie la continuitatea modelului!) Cînd marginea interioară este de 12 cm de la
adăugarea ochiurilor, formăm prima pereche de butoniere. Tricotăm 4 ochiuri de la margine, şi din
5 ochiuri facem o butonieră, tricotăm 11 ochiuri, apoi din 5 ochiuri facem a doua butonieră şi
sfîrşim rîndul. Următoarele perechi de butoniere, în total trei, vin la cîte 12 cm una de alta.

Răscroiala mînecii:
La 35 cm de la marginea de jos scădem la marginea exterioară, mereu la începutul rîndului al
doilea, o dată 6 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi. Rămîn 77 ochiuri. Tricotăm
drept înainte pînă ce răscroiala mînecii are pe verticală 11 cm. Aici, şi de aici la cîte 2 cm, creştem
de 3 ori cîte 1 ochi.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară este de 44 cm de la adăugarea ochiurilor, tricotăm în rîndul
următor, pe dosul lucrului, atîtea ochiuri încît să rămînă 18 ochiuri pe andreaua stîngă. Din acestea
încheiem 7 ochiuri şi continuăm cu cele 11 ochiuri rămase. Marginea exterioară (respectiv
marginea interioară a feţei) urmează drept înainte. La gît scădem, mereu la cîte 2 rînduri, cîte 3
ochiuri la începutul rîndurilor, pînă se termină toate ochiurile. Continuăm cu ochiurile rămase şi
scădem şi aici, mereu la cîte 2 rînduri, la începutul rîndurilor, de 3 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2
ochiuri şi de 9 ori cîte 1 ochi. Urmăm drept înainte.

Umărul:
Între timp, la aceeaşi înălţime cu spatele, scădem la marginea exterioară, mereu la începutul celui
de-al doilea rînd, de 6 ori cîte 4 ochiuri şi apoi 3 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Mîneca:
Începem cu 64 ochiuri şi tricotăm 3 cm cu modelul I. Urmează atît pe faţa, cît şi pe dosul lucrului,
cîte un rînd de ochiuri pe dos. Continuăm cu modelul III. La 3 cm măsuraţi de la tiv şi de aici la
cîte 2½ cm, creştem la ambele margini de 14 ori cîte 1 ochi. Vor fi 92 ochiuri. Cînd mîneca are 37
cm de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare: de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri, de 14 ori cîte 1 ochi, * tricotăm 2 rînduri fără scăderi, pe urmă
scădem de 4 ori cîte 1 ochi. Repetăm încă de 3 ori de la * . Urmăm şi scădem de 14 ori cîte 1 ochi,
de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 14 ochiuri. Încheiem.

Călcăm părţile tricotate. Îndoim în afară, în lăţime de 5 cm, tivurile interioare ale celor două feţe,
le coasem sus şi jos, le răsfrîngem şi le călcăm. Putem aşeza bentiţa între cele două straturi, ca să
nu se întindă. Asamblăm jacheta. Din răscroiala gîtului ridicăm ochiurile de la un tiv al feţelor
pînă la celălalt. Tricotăm cu modelul II. Creştem la începutul fiecărui rînd, de 8 ori cîte 1 ochi, pe
urmă scădem la începutul fiecărui rînd de 8 ori cîte 1 ochi. Între timp, la 2 cm lăţime, scădem în 6
locuri, împărţite simetric, cîte un ochi şi formăm la marginea dreaptă o butonieră: scădem 5
ochiuri de la margine şi din 5 ochiuri facem butoniera. Cînd banta este lată de 4 cm, scădem din
nou în 6 locuri cîte 1 ochi, pe urmă tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos, şi
continuăm cu modelul în două culori. La cele două margini creştem şi scădem şi de data aceasta
de 8 ori cîte 1 ochi iar la 2 cm formăm o butonieră corespunzătoare primei butoniere. La 4 cm
lăţime încheiem. Îndoim banta în afară, coasem cele două vîrfuri ascuţite, pe urmă răsfrîngem
banta, o călcăm şi o aşezăm în răscroiala gîtului. Banta stă puţin evazată la gît. Festonăm cele 2
butoniere prinse împreună, cît şi celelalte perechi de butoniere.

516
Banta buzunarelor:
Se tricotează în cîte două bucăţi. Începem bucata mai mică cu 16 ochiuri. Tricotăm 16 rînduri cu
modelul II, pe urmă tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos şi apoi tricotăm alte 16
rînduri. Încheiem. Banta mai lungă o începem cu 24 ochiuri şi creştem la una din margini, la cîte 2
rînduri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi o dată un ochi. După 8 rînduri scădem în aceeaşi măsură în care
am crescut, pînă avem 16 rînduri. Tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos, pe urmă
continuăm cu modelul în două culori, crescînd din nou şi scăzînd la una din margini, ca să obţinem
vîrful ascuţit. După 16 rînduri încheiem. A doua bantă a buzunarului o tricotăm în sens opus.
Îndoim benţile în afară, coasem vîrful ascuţit şi marginea îngustă, pe urmă le răsfrîngem, le
călcăm şi le coasem de buzunare în felul arătat în desen. Coasem cîte 1 nasture drept garnitură pe
aceste benţi, la fel şi pe mîneci. Îndoim tivul de jos şi îl prindem cu puncte invizibile. Coasem
nasturii.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

517
Jachetă fără guler pentru fetiţe – Model nr. 57
Această jachetă este mai lungă, ajunge mai jos de şolduri, aşa încît fusta se vede numai puţin. La
gît este montantă, fără guler. Modelul este potrivit pentru întrebuinţarea a două resturi de lînă.

Furnituri:
Circa 220 g lînă de culoare mai închisă şi circa 200 g lînă mai deschisă. Andrele nr. 3 şi 2½, 4
nasturi.

Mărimea:
Lărgimea jachetei circa 83 cm, lungimea în mijlocul spatelui 46 cm (pentru fetiţe de 5-6 ani).

Model:
I. Tivul de jos se lucrează în „punct de jerseu”.

II. Restul se lucrează astfel: tricotăm un rînd de ochiuri pe faţă în culoare mai închisă, la bază.
Urmează:
Rîndul 1: (deschis) pe dosul lucrului, * 1 ochi pe faţă, ridicăm 1 ochi, luîndu-l din spatele andrelei,
firul este în faţa ochiului ridicat. Aşezăm firul înapoi, spre dos. Repetăm de la * .
Rîndul 2: (deschis) pe faţa lucrului, * ridicăm 1 ochi ca în rîndul precedent (acelaşi ochi), firul este
în faţa ochiului ridicat. Aşezăm firul înapoi, 1 ochi pe dos. Repetăm de la * .
Rîndul 3: (închis) ca rîndul 1.
Rîndul 4: (închis) pe faţă.
Aceste 4 rînduri dau modelul.

Măsura:
28 ochiuri şi 50 rînduri = 10 cm cu modelul II.

Spatele:
Începem cu 130 ochiuri, cu firul de culoare mai închisă, pe andrele nr. 3. Tricotăm 3 cm cu
modelul I. În locul ultimului rînd pe dos, tricotăm un rînd de ochiuri pe faţă. Continuăm cu
518
modelul II. Tricotăm 7 cm drept înainte, pe urmă scădem aici, şi de aici la cîte 2½ cm, la ambele
margini, de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 114 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor următoare scădem de 2 ori cîte 3 ochiuri, pe urmă de 12 ori cîte 1 ochi.
Rămîn 96 ochiuri. Continuăm drept înainte. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi
vertical, creştem aici, şi începînd de aici la ambele margini ale lucrului, de 3 ori cîte 1 ochi. Vor fi
102 ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


Cînd spatele este de 45 cm de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare de 4 ori cîte 5
ochiuri şi de 6 ori cîte 4 ochiuri, de ambele margini. Între timp, cînd lucrul este de 46 cm de la tiv,
încheiem la mijlocul rîndului 10 ochiuri, luăm una din părţi pe o andrea de rezervă şi sfîrşim cele
două bucăţi separat. Scădem la umăr conform indicaţiilor: la marginea interioară scădem la cîte 2
rînduri, la începutul rîndurilor, cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 62 ochiuri cu firul de culoare mai închisă, pe andrele nr. 3. Tricotăm 3 cm cu modelul
I, pe urmă tricotăm, în locul ultimului rînd pe dosul lucrului, un rînd de ochiuri pe faţă şi totodată
adăugăm la marginea dreaptă (cea interioară) 24 ochiuri. Vor fi 86 ochiuri. Continuăm cu modelul
II. La marginea dreaptă lucrăm, drept înainte şi la cîte 10 cm formăm cîte o pereche de butoniere
(în total 4 perechi). Tricotăm 3 ochiuri de la margine, din 5 ochiuri facem o butonieră, tricotăm 8
ochiuri şi iar facem o butonieră din 5 ochiuri. La marginea stîngă (cea exterioară) scădem la 7 cm
de la tiv şi de aici la cîte 2½ cm, de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 78 ochiuri.

Răcroiala mînecii:

La începutul rîndului următor, scădem la marginea


exterioară 6 ochiuri, pe urmă la cîte 2 rînduri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn
64 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi de aici la cîte 1
cm, de 5 ori cîte 1 ochi.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară este de 42 cm de la adăugarea ochiurilor, scădem la începutul
rîndului 20 ochiuri, pe urmă la cîte 2 rînduri, o dată 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte
1 ochi. Această margine urmează drept înainte.
519
Umărul:
Cînd faţa este de 45 cm de la tiv, scădem la marginea exterioară de 2 ori cîte 5 ochiuri şi apoi cîte
4 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Partea stîngă a feţei:


Se lucrează în sens opus şi fără butoniere.

Mîneca:
Începem cu 58 ochiuri şi tricotăm un tiv la fel ca la spate şi faţă. Continuăm cu modelul II.
Creştem la 3 cm şi de aici mereu la începutul şi sfîrşitul rîndului al 8-lea, de 14 ori cîte 1 ochi. Vor
fi 86 ochiuri. Cînd mîneca are 28 cm de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori
cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 16 ori cîte 1 ochi, * tricotăm 2
rînduri fără scăderi, pe urmă scădem de 4 ori cîte 1 ochi. Repetăm încă de 2 ori de la * . Mai
departe scădem de 8 ori cîte 1 ochi şi de 6 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 14 ochiuri. Încheiem.

Buzunarul:
(2 bucăţi) Începem cu 30 de ochiuri şi tricotăm cu andrele nr. 3 cu modelul II, 8½ cm. Întoarcem
lucrul şi continuăm lucrînd pe faţă acolo pînă unde acum a fost dosul lucrului. Tricotăm încă 3½
cm. Încheiem.

Călcăm părţile tricotate. Îndoim în afară tivul de 4 cm al feţelor. Îl coasem sus şi jos, îl răsfrîngem
şi îl călcăm încă o dată. Prindem butonierele două cîte două împreună şi le festonăm. Asamblăm
jacheta. Din răscroiala gîtului ridicăm ochiurile, dar numai de la tivul îndoit al uneia din feţe, pînă
la tivul îndoit al celeilalte. Tricotăm cu lînă mai închisă 2 cm în “punct de jerseu”. Sfîrşim banta
fără a o strînge, pe urmă o îndoim înspre interior şi o coasem. Tivim buzunarele în lăţime de 2
ochiuri, răsfrîngem partea de sus şi le fixăm pe cele două feţe. Călcăm toată jacheta din nou.
Coasem nasturii.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

520
Jachetă pentru fetiţă de 4 ani – Model nr. 58
Această jachetă albă, din lînă sau bumbac, împodobită cu o broderie în floricele din culori vii:
roşu, verde, galben, se poate purta peste orice rochiţă.

Furnituri:
Circa 250 g lînă sau bumbac cu firul de grosime mijlocie, de culoare albă. Cîteva fire de bumbac
roşu, verde şi galben, andrele nr. 2½, un nasture, o croşetă.

Mărimea:
Lungimea jachetei 34 cm.

Model:
I. Manşetele şi bentiţa care bordează jacheţica se tricotează în „punct leneş”.

II. Faţa, spatele şi mînecile se tricotează cu modelul următor:

Rîndul 1, 3, 5, 7 (pe faţa lucrului): * 1 ochi pe dos, 11 ochiuri pe faţă, repetăm de la * .

Rîndul 2, 4, 6, 8: Se lucrează acoperit, adică 1 ochi pe faţă, 11 ochiuri pe dos.

Rîndul 9: * 1 ochi pe dos, 5 ochiuri pe faţă, din ochiul următor formăm cu ajutorul unei croşete 6
ochiuri pe care apoi le lucrăm dintr-odată tot cu croşeta, formînd 1 singur ochi, urmează 5 ochiuri
pe faţă. Repetăm de la * .

Rîndul 10, 12, 14, 16, 18: la fel ca 2, 4, 6, 8.

Rîndul 11, 13, 15, 17: la fel ca 1, 3, 5, 7.

521
Rîndul 19: * 1 ochi pe dos, 1 ochi pe faţă, din următorul ochi pe faţă formăm cu croşeta 6 ochiuri
pe care le lucrăm apoi tot cu croşeta dintr-odată, formînd un singur ochi; urmează 7 ochiuri pe
faţă, din următorul ochi pe faţă formăm cu croşeta 6 ochiuri pe care le lucrăm apoi tot cu croşeta
dintr-odată formînd 1 singur ochi, urmează 1 ochi pe faţă. Repetăm de la * .

Rîndul 20: acoperit.

Repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 100 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept 17 cm în înălţime cu modelul II. Începem
răscroiala mînecii scăzînd la începutul rîndurilor de 2 ori cîte 4 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de
8 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la fiecare margine). Avem 76
ochiuri. Continuăm drept cu modelul II încă 13 cm în înălţime şi începem să formăm linia
umărului, scăzînd la începutul rîndurilor următoare de 10 ori cîte 5 ochiuri. Am scăzut în total 50
ochiuri pe amîndoi umerii. Rămîn 26 ochiuri la mijlocul spatelui pe care le scădem într-un singur
rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 50 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept 17 cm în înălţime cu modelul II.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul următoarelor 2 rînduri cîte 3 ochiuri, urmează de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 2
ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 12 ochiuri pe această linie.
La marginea interioară a feţei lucrăm drept de la început şi pînă la răscroiala gîtului. Avem 38
ochiuri. Continuăm drept, cu acelaşi model, 9 cm în înălţime.

Răscroiala gîtului:
Din acest punct începem răscroiala gîtului, scăzînd la începutul primului rînd (pe faţa lucrului) 6
ochiuri, apoi în continuare scădem de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 3 ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total
13 ochiuri şi mai rămîn pe andrea 25 ochiuri.
522
Umărul:
Cu aceste 25 ochiuri începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor, pe această
linie, de 5 ori cîte 5 ochiuri.

Mîneca:
Montăm 60 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept 3 cm în înălţime în „punct leneş”.
Continuăm 23 cm în înălţime cu modelul II, crescînd cîte 1 ochi la 3 cm, la fiecare margine a
lucrului, în total 16 ochiuri (cîte 8 ochiuri la fiecare margine). Avem 76 ochiuri cu care începem să
formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor, astfel: de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 2 ori cîte 2
ochiuri, de 40 ori cîte 1 ochi, de 2 ori cîte 2 ochiuri, iar restul de 16 ochiuri le scădem într-un
singur rînd.

Bentiţa: Montăm 8 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept în „punct leneş”, o bentiţă lungă de
aproximativ 1,20 m. Încheiem.

Călcăm uşor părţile tricotate, avînd grijă să nu se preseze „picourile”. Încheiem la maşină, iar
bentiţa o coasem cu mîna de jur-împrejurul marginilor. La gît coasem un nasture pe partea stîngă a
feţei, iar pe partea dreaptă formăm o cheotoare.

523
524
Rochiţă – şorţ pentru fetiţe – Model nr. 59
Se poate tricota din fir de lînă sau de bumbac. Vara se poate purta fără bluză, pe timp mai răcoros
cu bluză sau cu un mic pulover.

Furnituri:
Circa 120 g fir de lînă sau bumbac, andrele nr. 2½, un nasture, elastic.

Mărimea:
Pentru fetiţe de 1½ – 2 ani.

Model:
I. Fusta se tricotează în „punct de jerseu” cu dungi în „punct leneş”.

II. Corsajul „cuib de viespe”: tricotăm 3 rînduri începînd pe dosul lucrului cu 2 ochiuri pe faţă, 2
ochiuri pe dos.
Rîndul 4: (pe faţa lucrului) după ochiul de la margine * introducem andreaua între ochiul al
şaselea şi al şaptelea (după 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă), scoatem firul; îl
aşezăm în faţa ochiurilor pe andreaua stîngă şi îl tricotăm pe faţă ca şi cînd ar fi un ochi nou, fără
a-l strînge. Pe urmă tricotăm 2 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 2 ochiuri pe faţă, şi trecem, cu
ajutorul andrelei din stînga, aceste 6 ochiuri prin ochiul cel nou. Urmează 2 ochiuri pe dos.
Repetăm de la * .

Rîndurile 5, 6 şi 7: ca rîndurile 1, 2, 3.

Rîndul 8: este la fel cu rîndul 4, dar îl lucrăm inversat, adică cuprindem ultimele 2 ochiuri pe faţă
din primul grup, cele 2 ochiuri pe dos care urmează şi primele 2 ochiuri pe faţă din grupul
următor, tricotîndu-le de la * pînă la * ca în rîndul 4.

Aceste 8 rînduri se repetă.

525
Măsura:
34 ochiuri şi 56 rînduri = 10 cm în „punct de jerseu”;
44 ochiuri şi 48 rînduri = 10 cm din modelul II.

Fusta se lucrează din două bucăţi la fel. Începem cu 206. Tricotăm 12 rînduri în „punct leneş”, pe
urmă continuăm 6 cm în „punct de jerseu”. Urmează iar 12 rînduri în „punct leneş”. Continuăm în
„punct de jerseu”. Cînd avem 15 cm măsuraţi de la marginea de jos, tricotăm în următorul rînd *
50 ochiuri, pe urmă tricotăm 2 ochiuri împreună pe dos. Repetăm de la * încă de 2 ori. Urmează
50 ochiuri pe faţă. Aceste 3 scăderi le repetăm mereu la cîte 8 rînduri (în total de 10 ori).

Al 2-lea rînd cu scăderi se lucrează astfel: * 49 ochiuri, tricotăm 2 ochiuri împreună pe dos.
Repetăm încă de 2 ori de la * , urmează 50 ochiuri pe faţă.

Al 3-lea rînd cu scăderi: 49 ochiuri pe faţă, tricotăm 2 ochiuri împreună pe dos (adică o scădere pe
dos), 48 ochiuri pe faţă, o scădere pe dos, 48 ochiuri pe faţă, o scădere pe dos, 49 ochiuri pe faţă.

Al 4-lea rînd cu scăderi: 48 ochiuri pe faţă, o scădere pe dos, 47 ochiuri pe faţă, o scădere pe dos,
47 ochiuri pe faţă, o scădere pe dos, 49 ochiuri pe faţă.

Al 5-lea rînd cu scăderi: 48 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 46 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos,
46 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 48 ochiuri pe faţă.

Al 6-lea rînd cu scăderi: 47 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 45 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos,
45 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 48 ochiuri pe faţă.

Al 7-lea rînd cu scăderi: 47 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 44 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos,
44 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 47 ochiuri pe faţă.

Al 8-lea rînd cu scăderi: 46 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 43 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos,
43 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 47 ochiuri pe faţă.

Al 9-lea rînd cu scăderi: 46 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 42 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos,
42 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 46 ochiuri pe faţă.

526
Al 10-lea rînd cu scăderi: 45 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 41 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos,
41 ochiuri pe faţă, 1 scădere pe dos, 46 ochiuri pe faţă.

Rămîn 176 ochiuri.


Cînd fusta este de 29½ cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem în rîndul următor ochiul al 10-
lea şi începînd de aici mereu al 4-lea ochi, în total de 40 ori. Rămîn 136 ochiuri. La începutul celor
2 rînduri următoare încheiem cîte 15 ochiuri. Cu cele 106 ochiuri rămase tricotăm cu modelul II.
După ce am tricotat 6 cm drept înainte, încheiem la mijlocul rîndului 70 ochiuri, luăm una din
părţi pe o andrea de rezervă şi tricotăm cele două bretele separat. Lucrăm drept înainte, pînă ce
marginea exterioară este de 13 cm. Începînd de la marginea exterioară, formăm umărul, scăzînd
cîte 6 ochiuri.

Călcăm cele două bucăţi tricotate şi le asamblăm. Lăsăm deschisă cusătura din partea stîngă pe o
porţiune de 5 cm. Închidem aici cu un nasture şi o cheotoare. Marginile le înconjurăm cu 2 rînduri
pe picioruşe croşetate. În linia taliei pe dos, aşezăm un elastic, prins într-un rînd de cruciuliţe
duble.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

527
Costum de iarnă şi căciuliţă – Model nr. 61
Costumaşul compus din trei piese are o garnitură suedeză. Hăinuţa este închisă cu un fermoar care
se poate deschide complet.

Furnituri:
Circa 550 g lînă albă de grosime mijlocie, 40 g lînă bleumarin şi 20 g lînă roşie, andrele nr. 2½ şi
3, fermoar şi elastic.

Mărimea:
Pentru copii de 4 – 5 ani.

Model:
I. Gulerul şi manşetele hăinuţei, elasticul de la glezna pantalonaşului şi banta căciuliţei se
tricotează în „punct de elastic”. Ochiurile pe faţă se iau din spatele andrelei.

II. Tivurile interioare ale hăinuţei se lucrează în „punct de jerseu”.

III. Garnitura suedeză o tricotăm după schema dată.

IV. Restul se tricotează astfel:


Rîndul 1: (pe dosul lucrului) pe dos.
Rîndul 2: pe faţă.
Rîndul 3: pe dos.
Rîndul 4: * 6 ochiuri pe faţă, tricotăm întîi al 2-lea ochi pe faţă, dar nu-i dăm drumul de pe
andreaua stîngă, tricotăm şi ochiul premergător pe faţă şi acum dăm drumul ambelor ochiuri
deodată. Repetăm de la * .
Rîndul 5: pe dos.
Rîndul 6: pe faţă.
Rîndul 7: pe dos.
528
Rîndul 8: 2 ochiuri pe faţă, * tricotăm întîi al 2-lea ochi pe faţă, dar nu-i dăm drumul de pe
andreaua stîngă, tricotăm şi ochiul premergător şi acum dăm drumul ambelor ochiuri deodată.
Repetăm de la * .
Aceste 8 rînduri dau modelul.

Măsura:
27 ochiuri şi 38 rînduri = 10 cm cu modelul IV.

Hăinuţa
Spatele:
Începem cu 94 ochiuri, pe andrele nr. 2½ . Tricotăm 3 cm cu modelul II. Urmează pe faţa lucrului
un rînd de ochiuri pe dos (marginea tivului). Continuăm cu modelul IV, cu andrele nr. 3. Creştem
la ambele margini ale lucrului, la cîte 4 cm, de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 104 ochiuri. Între timp, la 6
cm de la tiv, începem modelul suedez. După ce am terminat garnitura, tricotăm din nou cu

modelul IV.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 26 cm de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 5 ochiuri,
de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Rămîn 82 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 9
cm, măsuraţi vertical, creştem aici şi de aici la cîte 2 cm, la ambele margini, de 3 ori cîte 1 ochi.
Vor fi 88 ochiuri.

Umărul:
Cînd avem 41 cm măsuraţi de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 12 ori cîte 5
ochiuri. Rămîn 28 ochiuri. Încheiem.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 52 ochiuri pe andrele nr. 2½. Tricotăm 3 cm cu modelul II. Urmează pe faţa lucrului
un rînd de ochiuri pe dos. Continuăm cu modelul IV şi cu andrele nr. 3. La 3 cm măsuraţi de la tiv,
adăugăm la marginea dreaptă (cea interioară) 6 ochiuri. Aceste 6 ochiuri le tricotăm în „punct de
jerseu” în culoarea de fond pînă la răscroiala gîtului (tiv interior). În rîndurile pe faţă nu tricotăm
al 7-lea ochi, îl ridicăm numai. La marginea exterioară creştem la cîte 8 cm, de 3 ori cîte 1 ochi.
Vor fi în total 61 ochiuri. Între timp, la 6 cm de la tiv, începem garnitura lată suedeză, dar numai
după ce am tricotat 6 ochiuri şi am ridicat al 7-lea ochi al tivului.

Răscroiala mînecii:
La aceeaşi înălţime ca la spate scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, o dată 5 ochiuri şi
de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 50 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi vertical,
creştem aici şi începînd de aici, la cîte 2 cm, la marginea exterioară, de 3 ori cîte 1 ochi.

529
Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară este de 35 cm de la adăugarea ochiurilor, scădem la cîte 2
rînduri, la începutul lor o dată 13 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. Această
margine urmează drept înainte.

Umărul:
Se scade la aceeaşi înălţime şi în acelaşi fel ca la spate, scăzînd cîte 5 ochiuri.

Mîneca:
Începem cu 52 ochiuri pe andrele nr. 2½, cu modelul I. Continuăm cu andrele nr. 3, cu modelul
IV. Creştem la cîte 6 rînduri la începutul şi la sfîrşitul lor, de 13 ori cîte 1 ochi. Vor fi 78 ochiuri.
Între timp, la 2 cm de la elastic, începem modelul suedez, apoi continuăm cu modelul IV. Cînd
mîneca are 28 cm de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 6 ori
cîte 2 ochiuri, de 16 ori cîte 1 ochi şi de 14 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 12 ochiuri. Încheiem.

Călcăm părţile tricotate, le montăm. Îndoim înăuntru tivul de jos şi-l coasem. La feţe îndoim de
asemenea tivul pe linia ochiurilor ridicate şi-l coasem cu puncte invizibile. Din răscroiala gîtului
ridicăm circa 110 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm 9 cm cu modelul I. Încheiem pe faţă
ochiurile tricotate pe faţă, pe dos cele tricotate pe dos. De-a lungul feţelor şi în continuare în
jumătatea lăţimii gulerului, aşezăm fermoarul în aşa fel, încît să nu fie vizibil cînd este închis.

530
Pantalonaşul
Se tricotează în două bucăţi. Începem la marginea de jos cu 72 ochiuri, pe andrele nr. 2½.
Tricotăm 6 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul IV pe andrele nr. 3. La marginea stîngă
creştem la cîte 7 rînduri, de 16 ori cîte 1 ochi. La marginea dreaptă creştem la cîte 8 rînduri de 13
ori cîte 1 ochi, pe urmă la cîte 7 rînduri de 3 ori cîte 1 ochi. Între timp, la 4 cm deasupra elasticului
începem modelul suedez îngust, după schema „b”. Marginea dreaptă urmează de la 33 cm
măsuraţi de la elastic, drept înainte. La marginea stîngă scădem începînd de la 30 cm de la
marginea de jos, la cîte 2 cm, de 11 ori cîte 1 ochi. Rămîn 93 ochiuri. Cînd pantalonaşul este de 59
m măsuraţi de la marginea de jos, continuăm cu rînduri prescurtate pentru a obţine înălţimea de la
spate. În rîndul următor, pe faţa lucrului, tricotăm 82 ochiuri, restul rămîne pe andreaua stîngă.
Întoarcem, tricotăm pe dos tot aceste 82 ochiuri. În rîndul următor tricotăm 69 ochiuri, întoarcem
şi tricotăm tot aceste 69 ochiuri. În rîndul următor tricotăm 56 ochiuri ş.a.m.d. Continuăm şi
tricotăm la cîte 2 rînduri cu 13 ochiuri mai puţin, pînă ce lucrăm după ultimul rînd prescurtat, 17
ochiuri, din nou cu rîndul întreg. Mai tricotăm 2 cm în „punct de jerseu” şi încheiem. Partea a
doua se tricotează în sens opus.
Călcăm cele 2 bucăţi tricotate. Împreunăm cusăturile piciorului pînă la 36 cm măsuraţi de la
marginea de jos, pe urmă executăm şi cusăturile din faţă şi din spate. Îndoim 2 cm partea de sus şi
coasem cu puncte de tighel, introducînd în acest tiv elastic îngust.

Căciuliţa
Începem cu bordura răsfrîntă, cu 126 ochiuri pe andrele nr. 2½. După 4 rînduri în „punct leneş”,
continuăm cu modelul suedez pe andrele nr. 3. După ce am terminat garnitura, întoarcem lucrul
(acolo unde a fost pînă acum faţa va fi de acum înainte dosul lucrului) şi continuăm în „punct de
531
jerseu”. După 3 cm tricotaţi drept înainte, lucrăm cu rînduri prescurtate: tricotăm 118 ochiuri pe
faţă, întoarcem, tricotăm 110 ochiuri pe dos. În rîndul următor tricotăm 95 ochiuri pe faţă,
întoarcem ş.a.m.d. Continuăm în felul acesta tricotînd la fiecare revenire cu 5 ochiuri mai puţin,
pînă ce întoarcem după ultimul rînd prescurtat şi tricotăm, pe dos, rîndul întreg.

* Următorul rînd 1: pe faţă.


Rîndul 2: pe dos.
Rîndul 3: pe dos.
Rîndul 4: pe faţă.
Repetăm de la * pînă ce această bordură măsoară 11 cm. Încheiem.

Garnitura în model suedez şi partea tricotată în „punct de jerseu” se calcă. Executăm o cusătură la
spate şi răsfrîngem garnitura din faţa căciuliţei. Începem o bantă îngustă pe 12 ochiuri şi lucrăm
120 cm în „punct de elastic”. O coasem de o parte a căciuliţei. La sfîrşitul benţii facem o
cheotoare mică. Pe partea opusă a căciuliţei coasem un nasture.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

532
Cardigan bărbătesc cu linii diagonale – Model nr. 62
O bantă simplă înconjoară modelul în linii diagonale. Cardiganul se poate purta atît la sport, cît şi
pe stradă.

Furnituri:
Circa 800 g lînă, andrele nr. 2½ şi 3, 5 nasturi.

Mărimea:
Lărgimea cardiganului încheiat la nasturi circa 120 cm, lungimea în mijlocul spatelui, fără banta
de la gît, 60 cm (măsură mare).

Model:
I. Marginea de jos şi manşetele în „punct de elastic”.

II. Banta pentru butoniere şi nasturi, cît şi cea de la buzunare, în „punct de jerseu”.

III. Restul se tricotează astfel:


a) Modelul aplecat spre dreapta:
Rîndul 1: * 2 ochiuri pe dos, 1 ochi încrucişat aplecat spre dreapta (pe faţa lucrului, ridicăm al
doilea ochi următor pe andreaua dreaptă, luîndu-l din spatele andrelei, fără a-l tricota; pe urmă
tricotăm pe faţă ochiul premergător şi dăm drumul ambelor ochiuri de pe andreaua stîngă).
Repetăm de la * .
Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: ochiul ridicat în rîndul precedent se tricotează pe dos, restul pe
faţă.
Rîndul 3: 1 ochi pe dos. * 1 ochi încrucişat aplecat spre dreapta, 2 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.
Rîndul 5: * 1 ochi încrucişat aplecat spre dreapta, 2 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.
Rîndul 7: Ridicăm 1 ochi, * 2 ochiuri pe dos, 1 ochi încrucişat aplecat spre dreapta. Repetăm de la
*.
După rîndul al 8-lea repetăm de la rîndul 1.
533
b) Modelul aplecat spre stînga:
Rîndul 1: * 1 ochi încrucişat, aplecat spre stînga (al doilea ochi următor se tricotează pe faţă, în
dosul ochiurilor, luîndu-l din spatele andrelei; ochiul premergător se ridică, luîndu-l din faţa
andrelei, fără a-l tricota), 2 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.
Rîndul 2 şi toate rîndurile cu soţ: ochiul ridicat în rîndul precedent se tricotează pe dos, restul pe
faţă.
Rîndul 3: 1 ochi pe dos, * 1 ochi încrucişat aplecat înspre stînga, 2 ochiuri pe dos. Repetăm de la
*.
Rîndul 5: * 2 ochiuri pe dos, 1 ochi încrucişat aplecat spre stînga. Repetăm de la *.
Rîndul 7: Ridicăm 1 ochi, * 2 ochiuri pe dos, 1 ochi încrucişat aplecat spre stînga. Repetăm de la
*.
După rîndul al optulea urmează iar primul rînd. Spatele şi mînecile, la care liniile se întîlnesc la
mijloc, se lucrează după schema dată.

Măsura:
30 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul III, tricotat cu andrele nr. 3 şi tot
30 ochiuri = 10 cm din modelul II, tricotat cu andrele nr. 2½.

Spatele:
Începem cu 154 ochiuri pe andrele nr. 2½. Tricotăm 6 cm cu modelul I. Continuăm cu andrele nr.
3, cu modelul III, după schema dată. (De primul şi ultimul ochi nu se ţine seama în model).
Creştem la ambele margini ale lucrului, la cîte 4 cm, de 8 ori cîte 1 ochi. Vor fi 170 ochiuri. La

creşteri şi mai apoi la scăderi se va observa continuitatea modelului.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele măsoară 42 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, de 2
ori cîte 5 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 12 ori cîte 1 ochi. Rămîn 140 ochiuri. Cînd răscroiala
mînecii este de 10 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici la cîte 2 cm, la ambele
margini ale spatelui, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 152 ochiuri.

Umărul:
La 64 cm măsuraţi de la marginea de jos scădem la începutul rîndurilor următoare, cîte 3 ochiuri
pînă la sfîrşit.

534
Răscroiala gîtului:
Între timp, la 69 cm măsuraţi de la marginea de jos, încheiem la mijloc 14 ochiuri, luăm una din
părţi pe o andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. La marginea exterioară continuăm
scăderile de cîte 3 ochiuri pentru umăr; la marginea interioară, la gît, scădem la cîte 2 rînduri
mereu cîte 4 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Partea stîngă a feţei:


Începem cu 86 ochiuri pe andrele nr. 2½. Tricotăm 6 cm cu modelul I. Continuăm cu andrele nr. 3,
cu modelul III_a). Marginea stîngă (cea interioară) urmează drept înainte, la marginea din dreapta
creştem la cîte 5 cm, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 92 ochiuri.

Buzunarul de jos:
La 15 cm măsuraţi de la marginea de jos, tricotăm pe faţa lucrului 16 ochiuri de la începutul
rîndului, luăm 40 de ochiuri pe o andrea de rezervă şi sfîrşim andreaua tricotînd restul de 31
ochiuri. Lăsăm lucrul de o parte. Cu alte andrele începem 42 ochiuri pentru căptuşeala
buzunarului. Tricotăm 9 cm în „punct de jerseu”. La începutul celor 2 rînduri din urmă scădem
cîte 1 ochi, şi terminăm cu un rînd de ochiuri pe faţă (lăsăm lucrul la o parte). Continuăm faţa.
Tricotăm 31 ochiuri începînd de la marginea interioară, în continuare lucrăm cu ochiurile
căptuşelii buzunarului, pe urmă tricotăm şi celelalte ochiuri. Ochiurile buzunarului rămîn şi mai
departe pe andreaua de rerzervă. Continuăm faţa după indicaţiile date.

Răscroiala gîtului:
Cînd marginea interioară este de 40 cm de la marginea de jos, scădem aici, şi începînd de aici la
cîte 1 cm, cîte 1 ochi pînă la sfîrşit.

Răscroiala mînecii:
La 42 cm măsuraţi de la marginea de jos, pe marginea exterioară, scădem la începutul rîndului
următor 7 ochiuri; pe urmă scădem la cîte 2 rînduri de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi.
Cînd răscroiala mînecii este de 12 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici la fiecare
1 cm, de 9 ori cîte 1 ochi la marginea exterioară.

Buzunarul de sus:
Între timp, la 47 cm de la marginea de jos, tricotăm 10 ochiuri de la începutul rîndului, luăm 31
ochiuri pe o andrea de rerzervă, pe urmă tricotăm şi restul ochiurilor. Începînd cu 33 ochiuri,
tricotăm cu alte andrele, 7 cm pentru căptuşeala buzunarului. La începutul celor 2 rînduri din urmă
scădem cîte un ochi şi continuăm în acelaşi fel ca la buzunarul de jos.

Umărul:
La 64 cm de la marginea de jos, scădem de la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, de 7 ori cîte 4
ochiuri şi apoi cîte 3 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei se tricotează în sens opus, după modelul III_b) şi fără buzunarul de sus.

Mîneca:
Începem cu 74 ochiuri. Tricotăm 6 cm cu modelul I, pe andrele nr. 2½. Continuăm cu andrele nr.
3, cu modelul III după schema dată. Creştem la cîte 6 rînduri, la începutul şi la sfîrşitul lor, de 20
ori cîte 1 ochi şi la cîte 5 rînduri, la începutul şi la sfîrşitul lor, de 8 ori cîte 1 ochi. Vor fi 130
ochiuri. Cînd mîneca este de 47 cm sau altă măsură necesară antebraţului, scădem la începutul
rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 8 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri, de 32 ori
535
cîte 1 ochi, de 8 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi de 2 ori cîte 4 ochiuri. Rămîn 16
ochiuri. Încheiem.

Nu călcăm părţile tricotate, le aburim numai uşor. Montăm cardiganul. La marginea interioară a
feţelor şi în continuare în jurul gîtului, ridicăm ochiurile pe andrele nr. 2½. La marginea din
dreapta ridicăm 213 ochiuri, la spate 54 ochiuri, iar la marginea din stînga din nou 213 ochiuri.
Tricotăm 2 cm cu modelul II. Aici formăm în faţa din stînga 5 butoniere orizontale. Prima la 2 cm
de la marginea de jos a cardiganului. Din 5 ochiuri facem butoniera, tricotăm 22 ochiuri, iar 5
ochiuri pentru butonieră ş.a.m.d. După rîndul cu butoniere tricotăm încă 2 cm în „punct de jerseu”.
Urmează un rînd de ochiuri pe dos, tricotrat pe faţa lucrului şi încă 4 cm în „punct de jerseu”. La
jumătatea lăţimii formăm şi aici 5 butoniere deasupra butonierelor din rîndul precedent.

Ridicăm ochiurile buzunarelor pe andrele nr. 2½ şi tricotăm 3 cm cu modelul II. Aici urmează, pe
faţa lucrului, un rînd de ochiuri tricotate pe dos, pe urmă mai tricotăm 3 cm. Încheiem. Îndoim în
afară benzile buzunarelor, coasem cele două margini înguste, le răsfrîngem, le călcăm şi le fixăm
de feţele cardiganului. Fixăm de asemenea cele 3 margini libere ale căptuşelii buzunarelor.
Banta care înconjoară feţele şi gîtul o îndoim de-a lungul rîndului de ochiuri pe dos, o tivim şi o
călcăm. Festonăm butonierele prinzîndu-le două cîte două împreună. Coasem nasturii.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

536
Cardigan bărbătesc cu fermoar – Model nr. 63
Cardigan larg, foarte plăcut de purtat atît la lucru, cît şi la sporturi. Garnitura lată, diagonală, este
lucrată o dată cu feţele.

Furnituri:
Circa 700 g lînă, andrele nr. 3, fermoar care se poate deschide complet.

Mărimea:
Lărgimea cardiganului încheiat circa 126 cm, lungimea la mijlocul spatelui 71 cm (mărime
mijlocie).

Model:
I. Elasticul de la marginea de jos şi manşetele se lucrează în „punct de elastic”.

II. Cea mai mare parte a cardiganului se tricotează în „punct de jerseu”.

III. Banta de garnitură în model diagonal, se tricotează după schema dată.

537
Măsura:
28 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm cu modelul II.

Spatele:
Începem cu 170 ochiuri cu modelul I. Tricotăm 7 cm. Continuăm drept înainte în „punct de
jerseu” pînă avem 33 cm.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor următoare scădem de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori
cîte 1 ochi. Rămîn 142 ochiuri. Continuăm drept înainte. Cînd răscroiala mînecii este de 12 cm,
măsuraţi vertical, creştem aici şi de aici la cîte 2 cm, la ambele margini ale lucrului, de 5 ori cîte 1
ochi. Vor fi 152 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele este de 62 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare, la
ambele margini, de 16 ori cîte 3 ochiuri.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 66 cm de la marginea de jos, încheiem la la mijlocul rîndului 8 ochiuri, luăm una din
părţi pe o andrea de rezervă şi tricotăm cele două bucăţi separat. La marginea exterioară scădem în
continuare cîte 3 ochiuri, iar la marginea interioară, lîngă ceafă, scădem la cîte 2 rînduri, cîte 3
ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Începem cu 96 ochiuri, împărţim ochiurile pe faţa lucrului astfel: ochiul de la margine, 4 ochiuri
pe faţă, 16 ochiuri cu modelul diagonal aplecat spre stînga, care se lucrează după schema a.
Urmăm în „punct de elastic” pe care îl începem şi îl sfîrşim cu 2 ochiuri pe faţă, apoi ochiul care
închide rîndul. Cele 4 ochiuri pe faţă de la începutul rîndului le tricotăm pînă la sfîrşit mereu pe
dos în rîndurile cu soţ (tiv). Tricotăm 7 cm cu această împărţire, pe urmă lucrăm în locul
„punctului de elastic” în „punct de jerseu” (banta diagonală se lucrează şi mai departe după
schema dată).

538
Buzunarul:
La 15 cm de la marginea de jos tricotăm, pe faţa lucrului, la începutul rîndului, 40 ochiuri, le luăm
pe o andrea de rezervă şi lucrăm cu cele 36 ochiuri următoare, lăsînd restul de 20 ochiuri pe altă
andrea de rezervă. La cele 36 de ochiuri adăugăm în ambele părţi cîte un ochi şi tricotăm 3 cm cu
aceste 38 ochiuri. În locul ultimului rînd tricotăm pe dosul lucrului un rînd de ochiuri pe faţă pe
urmă mai tricotăm 3 cm. Încheiem. Lăsăm faţa de o parte. Pe alte andrele montăm 40 ochiuri
pentru căptuşeala buzunarului. Tricotăm 8 cm în „punct de jerseu”. La începutul ultimelor două
rînduri scădem cîte 2 ochiuri. Sfîrşim cu un rînd de ochiuri pe faţă şi lăsăm de o parte. Continuăm
faţa. În următorul rînd lucrat pe dos, tricotăm la începutul rîndului cele 20 ochiuri de pe andreaua
de rezervă, în locul ochiurilor buzunarului tricotăm cu ochiurile căptuşelii, apoi sfîrşim rîndul.
Tricotăm drept înainte pînă avem 40 cm de la marginea de jos.

Răscroiala mînecii şi a gîtului:


La marginea exterioară scădem, la începutul următorului rînd pe dos, 6 ochiuri, pe urmă la
începutul rîndurilor următoare pe dos, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Continuăm
drept, pînă ce răscroiala mînecii este de 11 cm. Aici şi de aici la cîte 1½ cm, creştem de 8 ori cîte 1
ochi. Între timp, în aceaşi rînd cu începutul răscroielii mînecii şi începînd de aici la cîte 2 cm,
scădem la marginea exterioară de 16 ori cîte 1 ochi pentru răscroiala gîtului.

Umărul:
Cînd faţa este de 62 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la începutul
rîndurilor pe dos, de 12 ori cîte 3 ochiuri şi de 4 ori cîte 2 ochiuri. Rămîn 22 ochiuri. Cu acestea
continuăm banta de garnitură (la marginea dinspre umăr am lăsat un ochi pentru începerea,
respectiv încheierea rîndurilor). După 4 rînduri de model, tricotăm 2 rînduri prescurtate pentru a
obţine rotunjirea benţii astfel: * tricotăm 3 rînduri din modelul diagonal. În rîndul următor, pe
dosul lucrului, tricotăm: ochiul de la margine, 2 ochiuri pe faţă, 6 ochiuri pe dos, întoarcem,
ridicăm 1 ochi, 5 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, ochiul care încheie rîndul. Urmează al patrulea
rînd al modelului. Repetăm de la * pînă ce marginea interioarăm mai scurtă, este de 7 cm.
Încheiem.

Partea stîngă a feţei:


Se tricotează în sens opus, iar banta de garnitură, cu modelul aplecat spre dreapta, după schema b.

Mîneca:
Începem cu 86 ochiuri. Tricotăm 12 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul II. Creştem la
ambele margini ale lucrului, la cîte 2 cm, de 19 ori, cîte 1 ochi. Vor fi 124 ochiuri. Cînd mîneca
are 53 cm de la marginile de jos, sau altă măsură necesară antebraţului (nu socotim manşeta
răsfrîntă), scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri,
de 8 ori cîte 2 ochiuri, de 30 ori cîte 1 ochi, de 10 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn
26 ochiuri. Încheiem.

539
Marginea de sus, liberă, a buzunarului o îndoim în afară, coasem, în lăţime de un ochi, cele două
margini înguste, răsfrîngem şi prindem de faţă. Însăilăm deschizătura buzunarului, pe urmă călcăm
bucăţile tricotate, dar numai pe cele împletite în „punct de jerseu”. Banta de garnitură se abureşte
uşor de tot. Asamblăm. Cele două margini înguste ale benţii se cos împreună şi se aşează în
răscroiala de la ceafă în aşa fel, încît să acopere spatele cu 1 cm. Tivul de 5 ochiuri în „punct de
jerseu” de la margine se îndoaie şi se coase de interiorul feţelor cu puncte invizibile. Coasem cele
trei margini libere ale căptuşelii buzunarelor. Fixăm fermoarul astfel, încît să nu se vadă cînd este
încheiat. Tricotăm 2 benţi, începînd fiecare pe cîte 8 ochiuri, atît de lungi cît fermoarul, cu care
acoperim benţile de bumbac ale acestuia.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

540
Veston tricotat – Model nr. 64
Pe stradă, acasă sau la lucru, peste tot este foarte util şi plăcut de purtat. „Punctul de ţesătură” în
care este lucrat nu se întinde şi nu se deformează.

Furnituri:
Circa 700 g lînă de grosime mijlocie, sau lînă subţire luată în două, andrele nr. 2½ şi 5 nasturi.

Mărimea:
Lărgimea vestonului încheiat la nasturi circa 118 cm, lungimea la mijlocul spatelui 70 cm
(circumferinţa pieptului 100 – 104 cm).

Model:
I. Tivurile interioare se lucrează în „punct de jerseu”.

II. Restul se lucrează în „punct de ţesătură” (tissu):

Rîndul 1: * 1 ochi pe faţă, ridicăm ochiul următor, firul este în faţa ochiului ridicat. Repetăm de la
*.
Rîndul 2: pe dos.
Rîndul 3: la fel ca rîndul 1, se lucrează însă inversat; deasupra ochiului ridicat tricotăm 1 ochi pe
faţă, deasupra ochiului pe faţă ridicăm 1 ochi.
Rîndul 4: pe dos.
Aceste 4 rînduri se repetă.

Măsura:
30 ochiuri şi 50 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Începem cu 164 ochiuri cu modelul I şi tricotăm 3 cm. În locul ultimului rînd pe dos, tricotăm un

541
rînd de ochiuri pe faţă, pe urmă continuăm cu modelul II. Creştem la ambele margini, la cîte 6 cm,
de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 176 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Cînd spatele are 46 cm, scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 6 ori
cîte 2 ochiuri, şi de 14 ori cîte 1 ochi. Rămîn 134 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 10 cm,
măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici la cîte 2 cm, la ambele margini, de 6 ori cîte 1
ochi. Vor fi 146 ochiuri.

Umărul:
La 67 cm de la marginea de jos scădem, la începutul rîndurilor următoare, de 22 ori cîte 3 ochiuri
şi de 18 ori cîte 2 ochiuri.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 73 cm de la marginea de jos, încheiem la mijloc 12 ochiuri, luăm una din părţi pe o
andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. La marginea interioară, lîngă gît, scădem
mereu la cîte 2 rînduri, cîte 4 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Partea stîngă a feţei:


Începem cu 82 ochiuri. Tricotăm 3 cm cu modelul I. În locul ultimului rînd pe dos, tricotăm un
rînd de ochiuri pe faţă şi totodată adăugăm la marginea stîngă 13 ochiuri. Vor fi 95 ochiuri.
Continuăm cu modelul II. La marginea interioară lucrăm drept înainte şi facem 5 butoniere. Prima
la 6 cm de la adăugarea ochiurilor, celelalte la cîte 9 cm una de alta. Tricotăm 6 ochiuri de la
margine şi din 6 ochiuri facem butoniera. Marginea dreaptă (cea exterioară) urmează, pînă la 20
cm, drept înainte. Aici, şi începînd de aici, la cîte 3½ cm, creştem de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 101
ochiuri.

Buzunarul de jos:
Între timp, la 12 cm de la tiv, luăm pe faţa lucrului 22 ochiuri pe o andrea de rezervă, tricotăm 39
ochiuri şi trecem restul de 34 ochiuri pe altă andrea de rezervă. Lucrăm cu cele 39 ochiuri.
Tricotăm pe dosul lucrului un rînd de ochiuri pe faţă, pe urmă începînd pe faţa lucrului cu un rînd
de ochiuri pe faţă, tricotăm 3 cm în „punct de jerseu”. Încheiem. Lăsăm la o parte. Cu alte andrele
începem 43 ochiuri pentru căptuşeala buzunarului. Tricotăm 9 cm cu modelul II. La începutul
ultimelor 2 rînduri scădem cîte 2 ochiuri. Rămîn 39 ochiuri. Sfîrşind cu un rînd cu soţ, lăsăm la o
542
parte. Continuăm faţa şi tricotăm în locul buzunarului ochiurile căptuşelii (Atenţie la continuitatea
modelului!).

Răscroiala mînecii:
La 46 cm de la marginea de jos scădem la marginea exterioară, la începutul rîndului următor, o
dată 10 ochiuri, pe urmă, la cîte 2 rînduri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori
cîte 1 ochi.

Răscroiala gîtului:
În acelaşi rînd cu începutul răscroielii mînecii şi începînd de aici la fiecare 1 cm, scădem la
marginea interioară cîte un ochi pînă la sfîrşit.

Buzunarul de sus:
Între timp, la 51 cm de la marginea de jos, luăm începutul la rîndului 11 ochiuri pe o andrea de
rezervă, tricotăm 31 ochiuri, iar restul ochiurilor le trecem pe altă andrea de rezervă. Cu cele 31
ochiuri, tricotăm pe dosul lucrului un rînd de ochiuri pe faţă, pe urmă 2½ cm în „punct de jerseu”.
Lăsăm la o parte. Cu alte andrele începem 35 ochiuri pentru căptuşeala buzunarului şi tricotăm 7
cm cu modelul II. La începutul ultimelor 2 rînduri scădem cîte 2 ochiuri, pe urmă tricotăm cele 31
ochiuri ale căptuşelii în locul celor ale buzunarului, la fel ca la buzunarul de jos. Cînd răscroiala
mînecii este de 11 cm, măsuraţi vertical, creştem aici şi începînd de aici la cîte 6 rînduri, la
marginea exterioară, de 8 ori cîte 1 ochi.

Umărul:
Cînd faţa are 67 cm de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la începutul rîndurilor,
cîte 3 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Se tricotează în sens opus şi fără butoniere.

Mîneca dreaptă:
Începem cu 92 ochiuri. Tricotăm 3 cm cu modelul I. În locul ultimului rînd pe dos tricotăm 1 rînd
de ochiuri pe faţă. Continuăm cu modelul II. Creştem la cîte 2½ cm, la ambele margini ale lucrului
de 18 ori cîte 1 ochi. Vor fi 128 ochiuri. Cînd mîneca are 47 cm de la tiv, sau altă măsură necesară
antebraţului, scădem la începutul următoarelor rînduri: o dată 9 ochiuri, de 3 ori cîte 3 ochiuri, de
12 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 1 ochi, * tricotăm 2 rînduri fără scăderi, pe urmă scădem de 2 ori
cîte 1 ochi. Repetăm de 3 ori de la *. Continuăm şi scădem de 26 ori cîte 1 ochi, de 8 ori cîte 2
ochiuri, de 4 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 20 ochiuri. Încheiem.

Mîneca stîngă:
Se tricotează în sens opus.

Cele 4 mici tivuri ale buzunarelor se calcă separat, se îndoaie şi se cos. Însăilăm deschizăturile
buzunarelor şi călcăm bucăţile tricotate, le asamblăm. Coasem cele 3 margini libere ale căptuşelii
buzunarelor. Ridicăm ochiurile de la partea dreaptă a feţei, pînă la mijlocul răscroielii gîtului din
spate. Tricotăm 4 cm cu modelul I. Încheiem. Tricotăm un tiv la fel şi la partea stîngă a feţei, dar
aici formăm 5 butoniere verticale, corespunzătoare celor 5 butoniere ale feţei. Călcăm tivurile şi le
prindem pe dinăuntrul vestonului cu puncte invizibile. La începutul răscroielii gîtului, facem un
mic colţ. Coasem tivul de jos şi cel de la mîneci. Festonăm butonierele prinzînd şi dublura.
Coasem nasturii.
543
544
Pulover bărbătesc cu model norvegian – Model nr. 65
Acest pulover sport se poate face din lînă galbenă, cu firul mai plin. La marginea de jos are o
garnitură cu model norvegian. Fondul se poate înlocui cu alb sau cu orice culoare deschisă.

Furnituri:
Circa 600 g lînă galbenă, 50 g lînă portocalie, 50 g lînă neagră, andrele nr. 2½ şi 5 andrele de
ciorapi.

Mărimea:
Lărgimea peste piept aproximativ 100 cm, lungimea la mijlocul spatelui 59 cm.

Model:
I. Manşetele şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Bordura de jos a puloverului se tricotează în „punct leneş”.

III. Restul în „punct de jerseu” şi modelul norvegian, după schema dată.

Măsura:
30 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Montăm 150 ochiuri din lînă galbenă, pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept 1½ cm, în „punct leneş”.
Continuăm drept cu modelul norvegian, apoi din nou cu lînă galbenă în „punct de jerseu”, pînă la
înălţimea totală de 36 cm.

545
Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori
cîte 1 ochi. Am scăzut în total 26 ochiuri (cîte 13 ochiuri la o margine). Avem 124 ochiuri cu care
tricotăm drept pînă la înălţimea totală de 56 cm.

Umărul:
Formăm linia umerilor scăzînd la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 4 ori
cîte 6 ochiuri şi de 8 ori cîte 7 ochiuri. În total am scăzut 86 ochiuri (cîte 43 ochiuri la fiecare
umăr) şi au mai rămas 38 ochiuri la mijlocul spatelui pe care le scădem într-un singur rînd.

Faţa:
Montăm 152 ochiuri de lînă galbenă şi lucrăm la fel ca la spate, avînd grijă ca tot timpul să avem 2
ochiuri în plus faţă de montajul spatelui. La înălţimea totală de 52 cm, scădem la mijlocul feţei 40
ochiuri într-un singur rînd şi astfel am împărţit lucrul în două părţi, cîte 56 ochiuri la fiecare parte.

Răscroiala gîtului:
Lucrăm prima parte scăzînd la începutul rîndurilor pe linia răscroielii gîtului: o dată 4 ochiuri, de 4
ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 14 ochiuri şi au mai rămas 42 ochiuri cu
care continuăm drept pe această linie.

Umărul:
La înălţimea totală de 56 cm, începem să formăm linia umărului scăzînd o dată 2 ochiuri, de 2 ori
cîte 6 ochiuri şi de 4 ori cîte 7 ochiuri. Continuăm lucrul cu partea următoare în acelaşi fel, însă
inversat.

Mîneca:
Montăm 78 ochiuri din lînă galbenă pe andrele nr. 2½ şi tricotăm o manşetă de 8 cm înălţime, în
„punct de semielastic”. În continuare tricotăm 40 cm în înălţime în „punct de jerseu”, crescînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 40 ochiuri. Avem 118 ochiuri cu care
546
începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul următoarelor rînduri astfel: de 2 ori cîte 8
ochiuri, de 48 ori cîte 1 ochi, de 12 ori cîte 2 ochiuri, de 4 ori cîte 4 ochiuri, iar restul de 14 ochiuri
le încheiem într-un singur rînd.

Călcăm aburit toate părţile tricotate în „punct de jerseu” şi model norvegian şi încheiem la maşină.
Împrejurul răscroielii gîtului ridicăm pe 4 andrele nr. 2½ de ciorapi ochiurile corespunzătoare şi
tricotăm în „punct de semielastic” un guler de 4 cm înălţime. Încheiem într-un singur rînd, scăzînd
pe faţă ochiurile lucrate pe faţă, şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

Deasupra modelului norvegian, la partea dreaptă a feţei, coasem o clapă falsă tricotată din 30
ochiuri de lînă galbenă, în „punct de semielastic” şi bordată cu negru.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

547
Pulover sport bărbătesc – Model nr. 66
Acest pulover bărbătesc, cu un punct simplu şi discret, închis în faţă cu 4 nasturi, se poate tricota
din lînă albă sau orice altă culoare deschisă.

Furnituri:
Circa 600 g lînă albă, 4 nasturi, andrele nr. 2½.

Mărimea:
Lărgimea peste piept aproximativ 100 cm, lungimea puloverului 65 cm.

Model:
I. Elasticul de jos, manşetele şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Bentiţa în „punct leneş”.

III. Restul cu modelul următor:


Rîndul 1: (pe faţa lucrului) * 4 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos, următoarele 2 ochiuri le lucrăm pe
faţă astfel: lucrăm mai întîi ochiul al 2-lea, apoi primul şi lăsăm ambele ochiuri deodată de pe
andrea; 1 ochi pe dos, următoarele 2 ochiuri le lucrăm pe faţă astfel: lucrăm mai întîi ochiul al 2-
lea, apoi primul şi lăsăm ambele ochiuri deodată de pe andrea; 2 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.
Rîndul 2: (pe dosul lucrului) acoperit.
Rîndul 3: repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Montăm 140 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 10 cm în
înălţime. În continuare tricotăm cu modelul III o bucată de 32 cm în înălţime.

548
Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare astfel: de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri, de 2
ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 30 ochiuri (cîte 15 ochiuri la o margine)
şi au mai rămas 110 ochiuri cu care tricotăm drept pînă la înălţimea totală de 62 cm.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd pentru fiecare umăr de 6 ori cîte 7 ochiuri. În total am
scăzut 84 ochiuri (cîte 42 ochiuri pe un umăr). Au mai rămas la mijlocul spatelui 26 ochiuri pe
care le scădem într-un singur rînd.

Faţa:
Montăm 144 ochiuri pe anrele nr. 2½ (deci cu 4 ochiuri mai mult decît la spate) şi tricotăm pînă la
răscroiala mînecii întocmai ca şi spatele, avînd în permaneţă 4 ochiuri în plus.

La înălţimea totală de 42 cm, împărţim lucrul în 2 părţi: pe prima andrea (partea stîngă a feţei)
vom lucra cu 76 ochiuri, iar pe andreaua a doua (de rezervă) vor rămîne 68 ochiuri. Lucrăm mai
întîi pe prima andrea cu 76 ochiuri astfel: la marginea interioară a feţei vom lucra drept pînă la
înălţimea totală de 60 cm, avînd grijă ca primele 8 ochiuri să le tricotăm în „punct leneş” şi să
formăm pe această linie 4 butoniere la distanţă de 5 cm între ele (prima butonieră o formăm la
distanţă de 2 cm de la începutul acestei bentiţe în „punct leneş”).

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 42 cm, începem să scădem astfel: o dată 6 ochiuri, o dată 2 ochiuri şi de 2
ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 10 ochiuri. Avem 66 ochiuri cu care lucrăm drept pînă la
înălţimea totală de 62 cm.

Umărul şi răscroiala gîtului:


La această înălţime începem să formăm linia umărului scăzînd de 6 ori cîte 7 ochiuri. La marginea
interioară a feţei, la înălţimea totală de 60 cm, începem să formăm răscroiala gîtului scăzînd, la
începutul rîndurilor pe această linie, o dată 8 ochiuri, o dată 5 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de
3 ori cîte 1 ochi. În continuare lucrăm drept. Partea dreaptă a feţei o executăm la fel, inversat, cu
singura deosebire că în rîndul întîi vom creşte 8 ochiuri (la marginea interioară a lucrului) pe care
le lucrăm în „punct leneş” fără a forma butoniere. În continuarea acestor 8 ochiuri lucrăm restul de
68 ochiuri cu modelul III.
549
Mîneca:
Montăm 60 ochiuri şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, o manşetă de 8 cm înălţime. În
rîndul următor creştem 10 ochiuri, dublînd tot al 6-lea ochi, astfel: o dată îl lucrăm din spate, o
dată din faţă.
Avem 70 ochiuri cu care continuăm a tricota 40 cm înălţime cu modelul III, crescînd la ambele
margini cîte 1 ochi la 2 1/2cm. Am crescut în total 32 ochiuri (cîte 16 ochiuri la fiecare margine).
Avem 102 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii scăzînd tot la al 2-lea rînd, de 2 ori
cîte 7 ochiuri, de 16 ori cîte 1 ochi, de 10 ori cîte 3 ochiuri, de 6 ori cîte 4 ochiuri şi încheiem
ultimele 18 ochiuri într-un singur rînd.

Gulerul:
Montăm 120 ochiuri şi tricotăm în „punct de semielastic” 10 cm în înălţime. Încheiem toate
ochiurile într-un singur rînd, scăzînd pe faţă ochiurile lucrate pe faţă şi pe dos ochiurile lucrate pe
dos.

Călcăm aburit şi încheiem la maşină. Coasem de mînă gulerul, capătul fentei pe dos şi nasturii.

550
Pulover bărbătesc cu guler şal şi plastron – Model nr. 67
Acest pulover din lînă maron se lucrează într-un punct original şi foarte uşor de executat. Se poate
îmbrăca la sport şi la lucru.

Furnituri:
Circa 650 g lînă maron, 20 g lînă verde, andrele nr. 2½.

Mărimea:
Lărgimea peste piept circa 96 cm; lungimea puloverului 65 cm.

Model:
I. Manşetele şi elasticul de jos se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Plastronul se lucrează în „punct leneş” toate rîndurile pe faţă.

III. Restul cu următorul model:


Rîndul 1: (pe faţa lucrului) introducem andreaua între ochiul 1 şi 2 şi ridicăm 1 ochi pe faţă,
lucrăm ochiul 1 pe faţă, introducem andreaua între ochiul 2 şi 3 şi ridicăm 1 ochi pe faţă, lucrăm
ochiul 2 pe faţă, introducem andreaua între ochiul 3 şi 4 şi ridicăm 1 ochi pe faţă, lucrăm ochiul 3
pe faţă ş.a.m.d.

Rîndul 2: (pe dosul lucrului) lucrăm tot cîte 2 ochiuri împreună pe dos, adică ochiul care în rîndul
precedent a fost ridicat şi ochiul pe faţă.

Rîndul 3: Repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
25 ochiuri şi 37 rînduri = 10 cm din modelul III.

551
Spatele:
Montăm 110 ochiuri din lînă maron pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”,
3 cm în înălţime; urmează 2 cm cu lînă verde şi din nou 3 cm cu lînă maron. În rîndul următor
creştem 10 ochiuri adică tot al 11-lea ochi îl lucrăm dublat; o dată îl lucrăm din spate, o dată din
faţă. Avem 120 ochiuri cu care vom tricota drept 33 cm în înălţime cu modelul III.

Răscroiala mînecii:
Cînd lucrul măsoară o înălţime totală de 41 cm, începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul
rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 5 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 10 ori cîte 1 ochi. În total
am scăzut 24 ochiuri (cîte 12 ochiuri la fiecare margine) şi au mai rămas 96 ochiuri cu care
tricotăm drept pînă la înălţimea totală de 62 cm.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor, pentru fiecare umăr: o dată 3
ochiuri şi de 3 ori cîte 6 ochiuri. În total am scăzut 42 ochiuri (cîte 21 ochiuri pe fiecare umăr).
Încheiem într-un singur rînd cele 54 ochiuri rămase la mijlocul spatelui.

Faţa:
Montăm 114 ochiuri (cu 4 ochiuri mai mult decît la spate) şi executăm lucrătura întocmai ca şi la
spate, avînd grijă de a menţine permanent acest plus de 4 ochiuri.

Răscroiala plastronului:
La înălţimea totală de 47 cm, începem să formăm răscroiala plastronului încheind într-un singur
rînd 58 ochiuri de la mijlocul feţei. Astfel am împărţit lucrul în două părţi. Prima parte o tricotăm
drept la ambele margini pînă la înălţimea de 62 cm.

Umărul:
În acest punct începem să formăm linia umărului, scăzînd după indicaţiile date pentru spate.
Tricotăm partea a doua la fel, inversat.

Mîneca:
Montăm 50 ochiuri din lînă maron pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct de semielastic”, 3
cm în înălţime, urmează 2 cm cu lînă verde şi din nou 3 cm cu lînă maron. În rîndul următor
creştem 10 ochiuri, dublînd tot al 5-lea ochi. Avem 60 ochiuri cu care continuăm să tricotăm 40
552
cm în înălţime cu modelul III, crescînd la ambele margini cîte 1 ochi la 2½ cm. Am crescut în total
32 ochiuri (cîte 16 ochiuri la o margine). Avem 92 ochiuri cu care începem să formăm ovalul
mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 16 ori cîte 1 ochi, de
10 ori cîte 3 ochiuri, de 6 ori cîte 4 ochiuri, iar ultimele 8 ochiuri le încheiem într-un singur rînd.

Plastronul:
Montăm 58 ochiuri din lînă maron pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept, în „punct leneş”, o bucată
de 60 cm înălţime, încheind toate ochiurile într-un singur rînd.

Călcăm aburit foarte uşor pe dosul lucrului şi încheiem prin cusături de mînă. Petrecem plastronul
parte peste parte şi îl coasem cap în cap cu marginile răscroielii. Răsfrîngem plastronul pentru a
forma un mic guler şal.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

553
Pulover bărbătesc cu garnitură din fire colorate – Model
nr. 68
Pulover maron cu garnitură din fire de lînă verde şi galbenă, trasate vertical. Se poatre îmbrăca atît
la lucru, cît şi la sporturile de iarnă.

Furnituri:
Circa 600 g lînă maron, 20 g lînă verde, 20 g lînă galbenă, andrele nr. 2½ şi 5 andrele de ciorapi.

Mărimea:
Lărgimea peste piept circa 100 cm, lungimea puloverului 59 cm.

Model:
I. Elasticul din talie şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul cu modelul următor:


Rîndul 1, 3, 5 (pe faţa lucrului): * 15 ochiuri pe faţă, 3 ochiuri pe dos, * repetăm de la *.

Rîndul 2, 4, 6 (pe dosul lucrului): acoperit.

Rîndul 7: * 15 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri împreună pe dos, 1 jeteu, 1 ochi pe dos, * repetăm de la *.
Rîndul 8: acoperit.

Rîndul 9: repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm din modelul II.

554
Spatele:
Montăm 148 ochiuri şi tricotăm drept 8 cm în înălţime în „punct de semielastic”. Continuăm cu
modelul II drept pînă la înălţimea totală de 36 cm.

Răscroiala mînecii:
În acest punct începem răscroiala mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 7
ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total 26 ochiuri (cîte 13 ochiuri
la o margine). Avem 122 ochiuri cu care tricotăm drept pînă la înălţimea totală de 56 cm.

Umărul:
Aici începem să formăm linia umărului scăzînd, la începutul rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 3
ochiuri, de 4 ori cîte 6 ochiuri şi de 8 ori cîte 7 ochiuri.

În total am scăzut 86 ochiuri (cîte 43 ochiuri pe un umăr). Rămîn 36 ochiuri la mijlocul spatelui pe
care le scădem acum într-un singur rînd.

Faţa:
Montăm 152 ochiuri şi tricotăm la fel ca pentru la spate (avînd tot timpul 4 ochiuri în plus faţă de
partea din spate) pînă la răscroiala gîtului, pe care o vom începe la 52 cm înălţime totală. În acest
punct scădem 14 ochiuri într-un singur rînd la mijlocul feţei. Am împărţit astfel lucrul în două
părţi (a 56 ochiuri). Lucrăm prima parte scăzînd la începutul rîndurilor, pe linia răscroielii gîtului:
o dată 4 ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 14 ochiuri. Rămîn
42 ochiuri cu care continuăm drept pe această linie. La înălţimea totală de 56 cm, începem să
formăm linia umărului scăzînd: o dată 2 ochiuri, de 2 ori cîte 6 ochiuri şi de 4 ori cîte 7 ochiuri.

Continuăm la fel lucrul pe andreaua următoare, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 78 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi lucrăm o manşetă de 8 cm înălţime, în „punct de
semielastic”. În continuare tricotăm 40 cm în înălţime cu modelul II, crescînd la fiecare margine
cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 40 ochiuri. Avem 118 ochiuri cu care începem să formăm
ovalul mînecii scăzînd la începutul rîndurilor rumătoare: de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 48 ori cîte 1
ochi, de 12 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 4 ochiuri. Restul de 14 ochiuri le încheiem într-un
singur rînd.

555
După ce am călcat aburit părţile tricotate cu modelul II, trasăm prin jeteuri cîte 1 şiret răsucit din 4
fire lînă galbenă şi 4 fire de lînă verde.

Călcăm din nou şi încheiem la maşină. Pe linia răscroielii gîtului ridicăm ochiurile
corespunzătoare pe 4 andrele groase de ciorapi şi tricotăm în „punct de semielastic” un guler de 8
cm înălţime. Încheiem într-un singur rînd scăzînd pe dos ochiurile lucrate pe dos, şi pe faţă
ochiurile lucrate pe faţă.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

556
Pulover sport bărbătesc călduros – Model nr. 69
Acest pulover simplu şi călduros, tricotat din lînă albă cu firul potrivit de gros, corespunde atît
sporturilor de iarnă, cît şi altor cerinţe.

Furnituri:
Circa 800 g lînă, 5 andrele de ciorapi, andrele nr. 2 1/2 şi 3.

Mărimea:
Lărgimea peste piept circa 106 cm.

Model:

557
I. Manşetele, elasticul din talie şi gulerul se tricotează în „punct de semielastic”.

II. Restul vom tricota cu modelul din schemă.

Măsura:
28 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm 8 cm în înălţime în „punct de semielastic”. În
ultimul rînd creştem 20 ochiuri, adică tot al 7-lea ochi îl lucrăm dublat: o dată din faţă, o dată din
spate, plus cîte 1 ochi la fiecare margine. Lucrăm în continuare drept cu andrele nr. 3 şi modelul
din schemă, pînă la înălţimea totală de 39 cm. Avem 150 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor următoatre scădem la fiecare margine a lucrului: 3, 2, 2 ochiuri şi apoi de 3
ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 20 ochiuri (cîte 10 ochiuri la o margine). Avem 130 ochiuri.

Umărul şi răscroiala gîtului:


La înălţimea de 22 cm de la începutul răscroielii mînecilor, începem răscroiala gîtului, scăzînd la
mijlocul spatelui 30 ochiuri într-un singur rînd. Astfel am împărţit lucrul pe două andrele, cîte 50
ochiuri pe fiecare andrea. Continuăm cu 50 ochiuri pe prima andrea, scăzînd la începutul fiecărui
rînd, pe linia răscroielii gîtului, de 6 ori cîte 3 ochiuri. Avem 32 ochiuri. La înălţimea de 23 cm de
la începutul răscroielii mînecii formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor, pe această
linie, de 3 ori cîte 6 ochiuri şi de 2 ori cîte 7 ochiuri. Continuăm la fel lucrul cu cele 50 ochiuri de
pe andreaua următoare.

558
Faţa:
Tricotăm la fel ca la spate, cu singura deosebire că la 18 cm înălţime de la începutul răscroielii
mînecii, începem răscroiala gîtului, scăzînd 26 ochiuri la mijlocul feţei. Am împărţit astfel lucrul
în două părţi. Lucrăm fiecare parte separat, scăzînd pe linia răscroielii gîtului, la începutul
rîndurilor următoare, de 7 ori cîte 2 ochiuri şi de 6 ori cîte 1 ochi, iar la înălţimea de 23 cm de la
începutul răscroielii mînecii, formăm linia umărului, scăzînd de 3 ori cîte 6 ochiuri şi de 2 ori cîte
7 ochiuri. Continuăm lucrul la fel pe andreaua următoare, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 62 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept 7 cm în „punct de semielastic”. În ultimul
rînd creştem 10 ochiuri (tot la al 6-lea ochi îl lucrăm dublat). Continuăm 38 cm cu andrele nr. 3 şi
modelul II, crescînd la fiecare margine cîte 1 ochi la 3 cm (de 13 ori). Avem 98 ochiuri.

La înălţimea totală de 46 cm, creştem la fiecare margine a lucrului, la începutul rîndurilor, de 10


ori cîte 1 ochi, astfel încît să obţinem 118 ochiuri în total.

Începem să formăm ovalul mînecii scăzînd la începutul rîndurilor următoarelor două rînduri cîte 9
ochiuri şi, în continuare, de 50 ori cîte 1 ochi, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi de 4 ori cîte 4 ochiuri.
Rămîn 22 ochiuri pe care le încheiem într-un singur rînd.

Călcăm aburit şi încheiem prin cusătură de mînă. De jur împrejurul răscroielii gîtului ridicăm, pe 5
andrele groase de ciorapi, 120 ochiuri şi tricotăm 16 cm în „punct de semielastic”. Încheiem într-
un singur rînd luînd pe faţă ochiurile lucrate pe faţă, şi pe dos ochiurile lucrate pe dos.

După dorinţă, îndoim gulerul înăuntru sau în afară.

559
Vestă bărbătească cu garnitură – Model nr. 70
Aplicînd într-o altă variantă modelul cunoscut sub denumirea de „şarpe” sau „torsadă”, se poate
obţine o vestă frumoasă şi practică.

Furnituri:
Circa 300 g lînă, andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Lărgimea peste piept aproximativ 98 cm; lungimea vestei 63 cm.

Model:
I. Totul se lucrează în „punct de jerseu”, în „punct de elastic” şi în „punct leneş”.

II. Mijlocul feţei se lucrează cu modelul următor:


Pentru executarea acestui model sînt necesare 22 ochiuri.

Rîndul 1: (pe faţa lucrului) 2 ochiuri pe dos, *8 ochiuri pe faţă, 2 ochiuri pe dos. Repetăm o dată
de la *.

Rîndul 2: acoperit.

Rîndul 3: 2 ochiuri pe dos, * 2 ochiuri ridicate nelucrate şi lăsate în faţa lucrului pe o andrea de
rezervă; lucrăm pe faţă ochiurile următoare (3 şi 4), apoi tot pe faţă cele 2 ochiuri de pe andreaua
de rezervă; următoarele 2 ochiuri (5 şi 6) le ridicăm pe o andrea şi le lăsăm în spatele lucrului.
Lucrăm pe faţă următoarele 2 ochiuri (7 şi şi apoi lucrăm pe faţă ochiurile (5 şi 6) lăsate pe
andreaua de rezervă, ochiuri pe dos. Repetăm o dată de la *.

Rîndul 4: acoperit.

Rîndul 5: repetăm de la rîndul 1.

560
Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul I.

Spatele:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 10 cm în înălţime în „punct de elastic”.
Continuăm lucrul pe andrele nr. 2½ o bucată de 23 cm înălţime, în „punct de jerseu”, crescînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 3 cm (de 8 ori). În total creştem 16 ochiuri. Avem 146 ochiuri. În
următoarele 10 rînduri vom lucra astfel: primele şi ultimele 23 ochiuri de pe andrea le vom lucra
în „punct leneş”, iar restul spatelui (100 ochiuri), în punct de jerseu”. Începînd din rîndulal 11-lea
scădem la fiecare margine a lucrului astfel: 4, 3, 2, 1 ochiuri, la începutul rîndurilor. În total am
scăzut 26 ochiuri. Avem 120 ochiuri cu care continuăm să tricotăm drept 25 cm, în „punct de
jerseu”, avînd grijă ca primele şi ultimele 10 ochiuri de pe andrea să le lucrăm în „punct leneş”.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului scăzînd la începutul rîndurilor, pe această linie, de 20 ori cîte 4
ochiuri, în total 80 ochiuri scăzute pe ambii umeri. Rămîn la mijlocul spatelui 40 ochiuri pe care le
scădem într-un singur rînd.

Faţa:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm 10 cm în înălţime în „punct de elastic”.
Continuăm pe andrele nr. 2½ în „punct de jerseu”, o bucată de 23 cm în înălţime, avînd grijă ca la
mijlocul feţei să introducem în lucru modelul II, astfel: lucrăm 54 ochiuri în „punct de jerseu”,
urmează 22 ochiuri cu modelul II şi în continuare 54 ochiuri în „punct de jerseu”, crescînd la
fiecare margine, cîte 1 ochi la 3 cm (de 8 ori). În total creştem 16 ochiuri.

Avem 146 ochiuri. În următoarele 10 rînduri vom lucra astfel: primele şi ultimele 23 ochiuri de pe
andrea (total 46 ochiuri) le vom lucra în „punct leneş”, iar restul de 100 ochiuri de la mijlocul
rîndului le vom lucra în „punct de jerseu”, avînd la mijloc 22 ochiuri cu modelul II.

Începînd din rîndul al 11-lea, scădem la fiecare margine astfel: 4, 3, 3, 2, 1 ochiuri la începutul
rîndurilor. În total am scăzut 26 ochiuri (cîte 13 ochiuri la fiecare margine). Avem 120 ochiuri cu
care continuăm lucrul drept, 5 cm în înălţime, în „punct de jerseu” şi modelul II, avînd grijă ca
primele 10 şi ultimele 10 ochiuri de pe andrea să le lucrăm în „punct leneş”. Avem 120 ochiuri pe
care le împărţim pe 2 andrele, cîte 60 ochiuri pe o andrea. Continuăm lucrul pe prima andrea
tricotînd 20 cm în înălţime în „punct de jerseu” şi jumătate din modelul II (11 ochiuri), la
marginea exterioară a lucrului tricotăm mereu 10 ochiuri în „punct leneş”, scăzînd cîte 1 ochi la 1
cm astfel: la marginea interioară a feţei lucrăm 11 ochiuri cu modelul II, iar următoarele 2 ochiuri
în „punct de jerseu” le lucrăm împreună pe faţă, scăzînd astfel 1 ochi.

561
Începem a forma linia umărului, scăzînd de 10 ori cîte 4 ochiuri, la începutul rîndului, pe această
linie.

Continuăm la el lucrul pe andreaua următoare, însă inversat.

Bentiţa de la gît:
Montăm pe o andrea de ciorapi 1 ochi şi tricotăm în „punct leneş”, crescînd cîte 1 ochi numai într-
o parte pînă cînd avem 10 ochiuri. Tricotăm cu aceste 10 ochiuri, în „punct leneş”, o bucată de
lungimea corespunzătoare răscroielii gîtului şi încheiem scăzînd cîte 1 ochi la fiecare rînd (pe
aceeaşi parte pe care iniţial am crescut) pînă cînd terminăm ochiurile.

Călcăm aburit, încheiem la maşină, iar bentiţa din jurul gîtului o coasem invizibil cu mîna, cap în
cap cu răscroiala gîtului.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

562
Vestă cu mîneci, încheiată la două rînduri de nasturi – Model
nr. 71
Această vestă este frumoasă şi practică, cu un model în dungi şi buzunare tăiate.

Furnituri:
Circa 500 g lînă de grosime mijlocie, sau subţire luată în două. Andrele nr. 2½ şi 3, şi 4 nasturi.

Mărimea:
Lungimea vestei încheiată la nasturi circa 106 cm, lungimea la mijlocul spatelui 60 cm
(circumferinţa pieptului 96 – 98 cm).

Model:
I. Tivurile interioare se lucrează în „punct de jerseu”.

II. Restul se tricotează astfel:

Rîndul 1: 6 ochiuri pe faţă, * următorul ochi se tricotează pe faţă de 2 ori, o dată luîndu-l din faţă,
o dată din spatele andrelei. Urmează 6 ochiuri pe faţă. Repetăm de la *.

Rîndul 2: 6 ochiuri pe dos, următoarele 2 ochiuri se tricotează împreună pe dos. Aceste 2 rînduri
se repetă.

Măsura:
26 ochiuri şi 40 rînduri = 10 cm din modelul II. Ochiul tricotat de 2 ori se socoteşte drept 1 ochi la
numărătoare.

Spatele:
Începem cu 127 ochiuri pe andrele nr. 2½. Tricotăm 3 cm cu modelul I. Urmează 1 rînd de ochiuri
pe dos, atît pe faţa, cît şi pe dosul lucrului. Continuăm cu andrele nr. 3 cu modelul II (ochiul

563
începător şi cel care sfîrşeşte rîndul nu intră în model). Creştem la ambele margini ale lucrului, la
cîte 6 cm, de 5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 137 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
La 38 cm măsuraţi de la marginea de jos scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 6
ochiuri, de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 12 ori cîte 1 ochi. Rămîn 105 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii
ete de 11 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi începînd de aici la ambele margini, la cîte 2 cm, de
5 ori cîte 1 ochi. Vor fi 115 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele are 59 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 6 ori
cîte 4 ochiuri şi cîte 3 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 63 cm măsuraţi de la marginea de jos, încheiem la mijlocul rîndului 11 ochiuri, luăm
una din părţi pe o andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. La marginea interioară, la
gît, scădem la cîte 2 rînduri, la începutul rîndurilor, cîte 3 ochiuri pînă la sfîrşit.

Partea stîngă a feţei:


Începem cu 90 ochiuri pe andrele nr. 2½. Tricotăm 3 cm cu modelul I. Urmează 1 rînd de ochiuri
pe dos, atît pe faţa, cît şi pe dosul lucrului. Continuăm cu andrele nr. 3, cu modelul II. Tricotăm la
ambele margini, pînă la 19 cm, drept înainte. La 4 cm de la tiv formăm prima pereche de
butoniere. Tricotăm 6 ochiuri de la începutul rîndului, din 5 ochiuri facem o butonieră, tricotăm 21
ochiuri, din 5 ochiuri facem a doua butonieră. A doua pereche de butoniere vine la 11 cm deasupra
primei perechi.

Buzunarul:
La 10 cm de la tiv, pe faţa lucrului, tricotăm la începutul rîndului 14 ochiuri, luăm 34 ochiuri pe o
andrea de rezervă şi tricotăm restul de 42 ochiuri. Lăsăm lucrul de o parte. Pe alte andrele începem
36 ochiuri pentru căptuşeala buzunarului. După ochiul care începe rîndul, tricotăm cu modelul II,
în aceeaşi împărţire cu ochiurile buzunarului de pe andreaua de rezervă. Tricotăm 9 cm. La
începutul ultimelor 2 rînduri scădem cîte 1 ochi. Sfîrşim cu un rînd fără soţ, şi lăsăm de o parte.
Continuăm faţa şi în locul ochiurilor buzunarului lăsate pe andreaua de rezervă, tricotăm ochiurile
căptuşelii. Ochiurile buzunarului rămîn mai departe pe andreaua de rezervă.
564
Răscroiala gîtului:
Cînd marginea interioară are 19 cm de la marginea de jos, scădem aici, şi începînd de aici mereu
la cîte 4 rînduri, de 25 ori cîte 1 ochi şi mereu la cîte 6 rînduri, de 14 ori cîte 1 ochi. Între timp
creştem la marginea dreaptă (cea exterioară), la 20 cm măsuraţi de la marginea de jos, şi începînd
de aici la cîte 6 cm de 3 ori cîte 1 ochi.

Răscroiala mînecii:
La 38 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la începutul rîndului
următor 8 ochiuri, pe urmă, la cîte 2 rînduri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 7 ori cîte 1 ochi. Cînd
răscroiala mînecii este de 10 cm, măsuraţi vertical, creştem, aici, şi începînd de aici la cîte 1½ cm,
de 7 ori cîte 1 ochi.

Umărul:
La 59 măsuraţi de jos scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, la începutul rîndurilor, cîte
4 ochiuri pînă se termină toate ochiurile.

Partea dreaptă a feţei:


Se lucrează invers şi fără butoniere.

Mîneca dreaptă:
Începem 75 ochiuri pe andrele nr. 2½. Tricotăm în „punct de elastic” un tiv la fel ca la spatele şi la
faţa vestei. Continuăm cu modelul II cu andrele nr. 3. Creştem la ambele laturi ale mînecii, la cîte
2½ cm, de 18 ori cîte 1 ochi. Vor fi 111 ochiuri. Cînd mîneca are 48 cm de la marginea de jos,
scădem în rîndurile următoare, o dată 7 ochiuri, o dată 3 ochiuri, de 10 ori cîte cîte 2 ochiuri, de 34
ori cîte 1 ochi, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de 2 ori cîte 4 ochiuri. Rămîn 21
ochiuri. Încheiem.

Călcăm bucăţile tricotate şi le montăm. Îndoim tivurile de jos şi le coasem pe dinăuntru. La


marginea interioară a feţei drepte ridicăm ochiurile pe andrele nr. 2½ şi anume: de la tivul îndoit
pînă la mijlocul răscroielii gîtului circa 180 ochiuri. Tricotăm 2 cm cu modelul I. Încheiem.
Ridicăm şi la partea stîngă a feţei ochiurile în acelaşi fel, tricotăm şi aici 2 cm de tiv. Împreunăm
cele două şuviţe cu o cusătură la mijlocul spatelui şi le coasem pe dinăuntru. La marginea de jos a
răscroielii gîtului facem un mic colţ în tiv. Tricotăm un tiv la fel şi la buzunare. Fixăm cele 3
margini libere ale căptuşelii buzunarelor. Festonăm butonierele, coasem nasturii.

565
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Bith şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

566
Vestă bărbătească petrecută – Model nr. 72
Practică şi elegantă, această vestă se lucrează din lînă maron. În faţă are două părţi încrucişate una
peste alta.

Furnituri:
Circa 300 g lînă de grosime mijlocie, 3 nasturi, andrele nr. 2 şi 2½.

Mărimea:
Lărgimea peste piept 100 cm; lungimea vestei 62 cm.

Model:
I. Centura din talie se lucrează în „punct de elastic”.

II. Benţile de la răscroiala mînecilor şi banta care bordează feţele se lucrează în „punct leneş”.

III. Spatele şi faţa se lucrează la fel, cu următorul model:


Rîndul 1 (pe faţa lucrului): 4 ochiuri pe dos * 1 ochi pe faţă, 9 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.

Rîndul 2 şi toate rîndurile pe dosul lucrului: se lucrează acoperit.

Rîndul 3: ca rîndul 1.

Rîndul 5 şi 7: 3 ochiuri pe dos, * 3 ochiuri pe faţă, 7 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.

Rîndul 9 şi 11: la fel ca rîndul 1 şi 3.

Rîndul 13 şi 15: 9 ochiuri pe dos, * 1 ochi pe faţă, 9 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.

Rîndul 17 şi 19: 8 ochiuri pe dos, * 3 ochiuri pe faţă, 7 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.

567
Rîndul 21 şi 23: se lucrează la fel ca rîndul 13 şi 15.

Repetăm de la rîndul 1.

Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 şi lucrăm în „punct de elastic”, o bantă de 10 cm înălţime.
Continuăm cu andrele nr. 2½ o bucată de 24 cm înălţime, cu modelul III, crescînd la fiecare
margine cîte 1 ochi la 3 cm (de 8 ori). Total creştem 16 ochiuri.

Avem 146 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
Începem să scădem astfel: în rîndul 1 scădem cîte 12 ochiuri la fiecare margine, iar în rîndurile
următoare scădem de 4 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total 40 ochiuri (cîte
20 ochiuri la o margine). Avem 106 ochiuri cu care continuăm drept încă 22 cm în înălţime.
Împărţim apoi ochiurile pe două andrele, cîte 53 ochiuri pe o andrea. Continuăm lucrul pe prima
andrea scăzînd la marginea interioară a lucrului, de 4 ori cîte 3 ochiuri şi de 5 ori cîte 1 ochi.

Umărul:
Începem să scădem linia umărului astfel: de 6 ori cîte 6 ochiuri şi încheiem. Continuăm lucrul pe
cealaltă andrea în acelaşi fel, însă inversat.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 130 ochiuri pe andrele nr. 2 şi tricotăm în „punct de elastic”, o bantă de 10 cm înălţime.

Continuăm pe andrele nr. 2½ cu modelul III şi tricotăm 8 cm în înălţime, crescînd cîte 1 ochi la 3
cm pe linia subraţului. Pe această linie (a subraţului) vom creşte mereu cîte 1 ochi la 3 cm,
începînd de la terminarea elasticului şi pînă la răscroiala mînecii.

La marginea interioară a feţei, pe diagonala A – B, vom scădea cîte 1 ochi la 0,65 m (începînd din
punctul A).
568
Răscroiala mînecii:
La înălţimea de 24 cm de la terminarea elasticului, la marginea exterioară, începem să scădem
răscroiala mînecii astfel: în rîndul întîi scădem 12 ochiuri, apoi de două ori cîte 2 ochiuri şi de 4
ori cîte 1 ochi. În total scădem 20 ochiuri. Continuăm apoi drept pe această linie încă 24 cm (pe
diagonala A – B continuăm a scădea mereu cîte 1 ochi la 0,65 cm).

Umărul:
Formăm linia umărului scăzînd cîte 8 ochiuri la începutul fiecărui rînd pe dosul lucrului.

Partea stîngă a feţei o executăm la fel, inversat, cu singura deosebire că începînd din al doilea rînd
al elasticului şi pînă în punctul A, formăm 3 butoniere la distanţă de 3 cm între ele.

Călcăm aburit şi încheiem la maşină. Partea dreaptă a feţei se va prinde de elasticul din talie pe
dedesubt cu o cheotoare.

Benţile de la răscroiala mînecii:


Montăm 10 ochiuri pe andrele de ciorapi şi lucrăm în „punct leneş” două beţi de lungimea
răscroielii mînecilor. Le încheiem şi le coasem de mînă, cap în cap cu marginea răscroielii.

Banta din faţă:


O lucrăm tot pe 10 ochiuri, în „punct lenş”, în lungimea pe care o măsoară vesta de jur-îmrejurul
feţelor şi răscroielii gîtului. Coasem banta prin cusături de mînă de jur-împrejurul acestei linii, cap
în cap cu bordura vestei.

569
Jachetă pentru băiat de 7 ani – Model nr. 73
Această jachetă încheiată la două rînduri de nasturi, lucrată din lînă galbenă, cu marginile bordate
de o garnitură maron, se potriveşte atît pentru fetiţe, cît şi pentru băieţi. Punctul întrebuinţat aici şi
cunoscut de noi sub denumirea de „fluturaş”, îi dă un aer vesel şi copilăresc.

Furnituri:
Circa 400 g lînă galbenă, 30 g lînă maron, 6 nasturi, andrele nr. 2½.

Mărimea:
Lungimea jachetei 44 cm.

Model:
I. Clapele buzunarelor şi banta care bordează marginile jachetei se tricotează în „punct leneş”.

II. Restul jachetei îl tricotăm cu modelul următor: executarea acetui model cunoscut sub
denumirea de „fluturaş” necesită un număr de ochiuri divizibil cu 5, plus cîte 1 ochi la fiecare
margine.

Rîndul 1 (pe dosul lucrului): toate ochiurile pe dos.

Rîndul 2, 4, 6, 8, 10: * 5 ochiuri pe faţă, 5 ochiuri ridicate nelucrate cu firul trecut prin faţă.
Repertăm de la *.

Rîndul 3, 5, 7, 9, 11: se lucrează toate ochiurile pe dos, chiar şi cele care înd rîndul precedent au
fost ridicate.

Rîndul 12: 7 ochiuri pe faţă, * apoi ochiul al 8-lea îl ridicăm pe dedesubtul celor 5 fire trasate şi îl
aducem prin faţa lor strîngîndu-le în mănunchi. După aceea, lucrăm acest al 8-lea ochi pe faţă, 9
ochiuri pe faţă *. Repetăm de la *.

Rîndul 13: repetăm de la rîndul 1, mutînd fluturaşii cu 5 ochiuri spre stînga.

570
Măsura:
30 ochiuri şi 45 rînduri = 10 cm din modelul II.

Spatele:
Montăm 120 ochiuri de lînă maron şi tricotăm drept, în „punct leneş” 3 cm în înălţime. În
continuare tricotăm drept 23 cm în înălţime cu lînă galbenă şi modelul II.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 26 cm începem răscroiala mînecii scăzînd la începutul rîndurilor următoare,
de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 2 ochiuri şi de 8 ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total 26 ochiuri
(cîte 13 ochiuri la fiecare margine) şi au mai rămas 94 ochiuri cu care lucrăm drept.

Umărul:
La înălţimea totală de 42 cm începem să formăm linia umărului, scăzînd pentru fiecare umăr de 5
ori cîte 6 ochiuri, în total 60 ochiuri (cîte 30 ochiuri pe un umăr), iar cele 34 ochiuri rămase la
mijlocul spatelui le încheiem într-un singur rînd.

Partea dreaptă a feţei:


Montăm 68 ochiuri de lînă maron şi tricotăm drept 3 cm în înălţime în „punct leneş”. Continuăm
cu lînă galbenă şi modelul II încă 1 cm înălţime şi formăm 2 butoniere în acelaşi rînd astfel:
tricotăm 2 ochiuri, următoarele 2 ochiuri le scădem formînd prima butonieră; tricotăm în
continuare 10 ochiuri şi formăm a 2-a butonieră din 2 ochiuri. În rîndul următor (de întors) în locul
celor 2 ochiuri scăzute pentru fiecare butonieră, vom monta pe andrea alte 2 ochiuri (4 ochiuri
pentru ambele butoniere) şi continuăm lucrul. În total vom forma 3 perechi de butoniere la
înălţime de 11 cm între ele (vertical). Continuăm lucrul drept pînă la înălţimea de 8 cm.

Pe o andrea de rezervă montăm 20 ochiuri din lînă galbenă şi lucrăm, în „punct de jerseu”, o
bucată de 5 cm înălţime. Lăsăm ochiurile pe andrea fără a le încheia. Pe altă andrea lucrăm altă
bucată de 5 cm înălţime. Acestea vor forma căptuşeala buzunarelor.

Cînd lucrul are 8 cm înălţime totală, vom forma buzunarul astfel: lucrăm primele 30 ochiuri (pe
faţa lucrului), ridicăm următoarele 20 ochiuri pe o andrea de rezervă şi le lăsăm în faţa lucrului; în
continuarea primelor 30 ochiuri lucrate adăugăm una din andrelele de rezervă cu 20 ochiuri lucrate
anterior (bucata pentru căptuşeala buzunarelor) şi le lucrăm şi pe acestea în continuarea primelor
30 ochiuri, apoi lucrăm ultimele 18 ochiuri de pe andrea.

571
Continuăm drept cu modelul II.

Răscroiala mînecii:
La înălţimea totală de 26 cm începem răscroiala mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor pe această
linie, o dată 7 ochiuri, o dată 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. În total am scăzut 13 ochiuri şi au
mai rămas 55 ochiuri cu care vom tricota drept pe această linie, pînă la înălţimea de 42 cm.

Umărul:
Începem să formăm linia umărului, scăzînd de 5 ori cîte 6 ochiuri, iar la marginea interioară a feţei
vom scădea, (concomitent cu începutul răscroielii mînecii) cîte 1 ochi la 3 rînduri (de 25 ori).

Clapa buzunarului:
Lucrăm drept 2 cm în înălţime, cu lînă maron, în „punct leneş”, cele 20 ochiuri lăsate pe andreaua
de rezervă, formînd clapa buzunarului.

Executăm la fel partea stîngă a feţei, inversat şi fără butoniere.

Mîneca:
Montăm 64 ochiuri cu lînă maron şi tricotăm în „punct de semielastic” o manşetă de 5 cm
înălţime. Continuăm cu lînă galbenă şi modelul II şi tricotăm 26 cm în înălţime, crescînd la fiecare
margine a lucrului cîte 1 ochi la 2 cm. În total am crescut 26 ochiuri (cîte 13 ochiuri la o margine).
Avem 90 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor
următoare de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 42 ori cîte 1 ochi, de 2 ori cîte 4 ochiuri şi de 4 ori cîte 5
ochiuri. În total am scăzut 82 ochiuri (cîte 41 ochiuri la fiecare margine). Restul de 8 ochiuri le
încheiem într-un singur rînd.

Călcăm aburit, coasem căptuşeala buzunarelor şi clapele şi încheiem la maşină. Pe 8 ochiuri din
lînă maron tricotăm în „punct leneş” o bentiţă de circa 90 cm, pe care o coasem de mînă
împrejurul feţelor şi gîtului. Coasem 6 nasturi.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

572
Cardigan pentru băiat – Model nr. 74

Acest cardigan frumos şi practic se tricotează într-un model pepit, cu


benţi late, uni.

Furnituri:
Circa 220 g lînă de culoare închisă şi circa 150 g lînă de culoare deschisă, andrele nr. 2½ şi 5
nasturi.

Mărimea:
Lărgimea cardiganului încheiat la nasturi circa 82 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără bantă, 40
cm (pentru copii de 9 – 10 ani).

Model:
I. Elasticul din talie şi manşetele se tricotează în „punct de elastic”.

II. Benţile pentru nasturi şi butoniere, precum şi marginea buzunarului se lucrează în „punct de
jerseu”.

III. Restul se lucrează astfel:

Rîndul 1 (închis): * 2 ochiuri pe faţă, ridicăm 1 ochi, luîndu-l din spatele andrelei, firul este în
dosul andrelei. Repetăm de la *.

Rîndul 2 (închis): * ochiul ridicat în rîndul precedent se tricotează pe faţă, deasupra celor 2 ochiuri
pe faţă din rîndul precedent, tricotăm 2 ochiuri pe dos. Repetăm de la *.

Rîndul 3 (deschis): 1 ochi pe faţă, * ridicăm 1 ochi ca în rîndul întîi, urmează 2 ochiuri pe faţă.
Repetăm de la *.

573
Rîndul 4 (dechis): ca rîndul 2.

Aceste 4 rînduri se repetă.

Măsura:
30 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm din modelul III.

Spatele:
Începem cu 122 ochiuri în culoarea închisă. Tricotăm 5 cm cu modelul I. Continuăm cu modelul
III şi tricotăm 20 cm cu el.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndurilor următoare scădem de 12 ori cîte 1 ochi. Rămîn 98 ochiuri. Continuăm
drept înainte. Cînd răscroiala mînecii este de 10 cm, măsuraţi vertical, creştem aici, şi de aici la
cîte 2 cm, la ambele margini, de 3 ori cîte 1 ochi. Vor fi 104 ochiuri.

Răscroiala gîtului:
Cînd spatele este de 40 cm măsuraţi de la marginea de jos, încheiem la mijlocul rîndului 8 ochiuri,
luăm una din părţi pe o andrea de rezervă şi tricotăm cele două bucăţi separat. La marginea
interioară scădem la cîte 2 rînduri de 4 ori cîte 3 ochiuri şi de 4 ori cîte 2 ochiuri.

Umărul:
Între timp, la 41 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem la marginea exterioară, la cîte 2
rînduri, cîte 4 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Faţa:
Începem cu 60 ochiuri, cu lînă de culoare închisă. Tricotăm 5 cm cu modelul I. Continuăm cu
modelul III şi tricotăm 20 cm cu acesta.

Răscroiala mînecii:
La începutul rîndului următor scădem la marginea exterioară 7 ochiuri şi la cîte 2 rînduri, de 6 ori
cîte 1 ochi. Această margine continuă drept înainte, pînă ce răscroiala mînecii măsoară, vertical,
10 cm. Aici, şi de aici la fiecare 1 cm, creştem de 6 ori cîte 1 ochi.

574
Răscroiala gîtului:
Între timp, în acelaşi rînd cu începutul răscroielii mînecii, începem şi răscroiala gîtului: scădem la
marginea interioară, şi de aici la cîte 3 rînduri, de 24 ori cîte 1 ochi. Continuăm această margine
drept înainte.

Umărul:
Cînd lucrul are 41 cm de la marginea de jos, formăm umărul, scăzînd cîte 4 ochiuri.

Mîneca:
Începem cu 62 ochiuri, cu lînă de culoare închisă. Tricotăm 6 cm cu modelul I, pe urmă continuăm
cu modelul III şi creştem mereu la începutul şi la sfîrşitul rîndului al optulea, de 15 ori cîte 1 ochi.
Vor fi 92 ochiuri. Cînd mîneca este de 34 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem la începutul
rîndurilor următoare: de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 6 ori cîte 2 ochiuri, de 34 ori cîte 1 ochi, de 6 ori
cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 16 ochiuri. Încheiem.

Buzunarul:
Începem cu 28 ochiuri cu modelul III şi tricotăm 7 cm. Continuăm cu lînă de culoare închisă, cu
modelul II. După 3 cm tricotăm pe faţa lucrului un rînd de ochiuri pe dos, pe urmă mai tricotăm 3
cm. Încheiem.

Banta:
Începem 31 ochiuri şi tricotăm în „punct de jerseu”, cu lînă de culoare închisă. Ochiul al 16-lea
(cel din mijloc) nu-l tricotăm pe faţa lucrului, ci îl ridicăm, luîndu-l din spatele andrelei. De-a
lungul acestor ochiuri ridicate vom îndoi banta. La 3 cm de la marginea de jos formăm prima
pereche de butoniere. Tricotăm 5 ochiuri de la margine, din 6 ochiuri facem o butonieră, tricotăm
4 ochiuri şi din 6 ochiuri facem o butonieră, tricotăm 4 ochiuri, ridicăm 1 ochi, tricotăm 4 ochiuri
şi din 6 ochiuri facem a doua butonieră apoi tricotăm 5 ochiuri. Celelalte perechi de butoniere, în
total 5, vin la distanţă de 5½ cm una de alta. Cînd banta este atît de lungă încît ajunge de la
marginea de jos a feţii pînă la umăr, * tricotăm 8 rînduri drept înainte, din următorul rînd pe faţă
tricotăm 10 ochiuri, restul rămîne pe andreaua stîngă, întoarcem, tricotăm tot aceste 10 ochiuri pe
dos. În următorul rînd pe faţă tricotăm 15 ochiuri, ridicăm 1 ochi, sfîrşim rîndul. În următorul rînd
pe dos tricotăm 10 ochiuri, întoarcem şi tricotăm pe faţă aceleaşi 10 ochiuri. În următorul rînd pe
dos lucrăm cu toate ochiurile (am tricotat cîte 2 rînduri prescurtate, pentru a obţine la spate
rptunjirea benţii). Repetăm încă de 5 ori de la * pe urmă tricotăm drept înainte, atît, ca banta să
ajungă, după montarea cardiganului, la colţul de jos al celeilalte feţe.

Călcăm părţile tricotate, le montăm. Îndoim banta şi prindem în ea cele două feţe şi răscroiala
gîtului.
Buzunarul îl tivim în lăţime de 2 ochiuri şi îl coasem de faţa stîngă.

575
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

576
Hăinuţă închisă cu fermoar – Model nr. 75
Hăinuţa dreaptă şi largă este potrivită atît pentru băieţi, cît şi pentru fetiţe. Faţa este tricotată într-
un model suedez şi se închide cu un fermoar care se poate deschide complet.

Furnituri:
Circa 400 g lînă brună, 20 – 30 g lînă albastru deschis, bordo şi galbenă, andrele nr. 2 şi 2½, un
fermoar care se poate deschide complet.

Mărimea:
Lărgimea hăinuţei circa 82 cm, lungimea la mijlocul spatelui, fără guler, 45 cm (pentru copii de 5
– 6 ani).

Model:
I. Gulerul şi manşetele se lucrează în „punct de elastic”.

II. Feţele se lucrează într-un model suedez după schema dată.

III. Restul se tricotează în „punct de jerseu”.

Măsura:
30 ochiuri şi 46 rînduri = 10 cm cu modelul III;
32 ochiuri = 10 cm cu modelul II.

Spatele:
Începem cu 116 ochiuri pe andrele nr. 2. Tricotăm 3 cm în culoare brună, în „punct de jerseu”. În
locul ultimul rînd pe dos, tricotăm un rînd de ochiuri pe faţă (marginea tivului). Continuăm cu
andrele nr. 2½, tot în „punct de jerseu”. Creştem la ambele margini, la cîte 4 cm, de 6 ori cîte 1
ochi. Vor fi 128 ochiuri.

577
Răscroiala mînecii:
Cînd avem 28 cm de la marginea de jos, scădem la începutul rîndurilor următoare de 2 ori cîte 5
ochiuri şi de 12 ori cîte 1 ochi. Rămîn 104 ochiuri. Cînd răscroiala mînecii este de 9 cm, măsuraţi
vertical, creştem aici, şi de aici la cîte 2 cm, la ambele margini ale lucrului, de 3 ori cîte 1 ochi.
Vor fi 110 ochiuri.

Umărul:
Cînd spatele are 43 cm de la tiv, scădem la începutul rîndurilor următoare de 4 ori cîte 6 ochiuri şi
de 10 ori cîte 5 ochiuri.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 45 cm de la tiv, încheiem la mijlocul rîndului 12 ochiuri, luăm una din părţi pe o
andrea de rezervă şi continuăm cele două bucăţi separat. La marginea interioară, lîngă gît, scădem
la cîte 2 rînduri, cîte 6 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

Faţa:
Începem cu 63 ochiuri pe andrele nr. 2 cu lînă brună. Tricotăm cu modelul III. În locul ultimului
rînd pe dos, tricotăm un rînd de ochiuri pe faţă, pe urmă continuăm cu modelul suedez. Rînduirea
dungilor cu modelul suedez este arătată de numerotarea schemei. Tricotăm la marginea interioară
drept înainte, la cea exterioară creştem la cîte 4 cm, de 6 ori cîte 1 ochi. Vor fi 69 ochiuri.

Răscroiala mînecii:
După ce am tricotat 28 cm de la tiv, scădem la marginea exterioară, în rîndul următor, 6 ochiuri,
pe urmă mai scădem la cîte 2 rînduri de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. Rămîn 53
ochiuri. Tricotăm drept înainte, pînă ce răscroiala mînecii este de 9 cm măsuraţi vertical. Aici, şi
de aici la cîte 2 cm, creştem la marginea exterioară, de 3 ori cîte 1 ochi.

Răscroiala gîtului:
Între timp, cînd marginea interioară este de 44 cm de la marginea de jos, scădem la cîte 2 rînduri,
o dată 6 ochiuri, de 3 ori cîte 2 ochiuri şi de 4 ori cîte 1 ochi. Urmăm această margine drept
înainte.

Umărul:
Cînd faţa are 43 cm de la tiv, scădem la marginea exterioară, la cîte 2 rînduri, de 2 ori cîte 5
ochiuri şi 6 ochiuri, pînă se termină toate ochiurile.

578
Cealaltă parte a feţei:
Se tricotează în sens opus.

Mîneca:
Începem cu 62 ochiuri, pe andrele nr. 2, cu lînă brună. Tricotăm 6 cm cu modelul I. Continuăm cu
andrele nr. 2½, cu modelul III. Creştem la cîte 1½ cm, la ambele margini ale lucrului, de 15 ori
cîte 1 ochi. Vor fi 92 ochiuri. Cînd mîneca are 30 cm de la marginea de jos, scădem la începutul
rîndurilor următoare, de 2 ori cîte 6 ochiuri, de 8 ori cîte 2 ochiuri, de 34 ori cîte 1 ochi, de 4 ori
cîte 2 ochiuri şi de 2 ori cîte 3 ochiuri. Rămîn 16 ochiuri. Încheiem.

Călcăm puternic părţile tricotate şi le asamblăm. Îndoim feţele în lăţime de 2 cm şi coasem


fermoarul.

Tricotăm, începînd pe 5 ochiuri, 2 benţi în culoare brună, în „punct de jerseu”, atît de lungi cît
marginea interioară a feţelor. Cu aceste benţi acoperim panglica de bumbac a fermoarului. Din
răscroiala gîtului ridicăm ochiurile pe andrele nr. 2 şi tricotăm 8 cm cu modelul I, în culoare
brună. Încheiem pe faţă ochiurile tricotate pe faţă, şi pe dos cele tricotate pe dos.

579
“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

580
Pulover pentru băiat de 8 ani
Acest original pulover pentru băiat de 8 – 9 ani este foarte uşor de executat. Linia întrebuinţată
poate fi gri sau bleumarin.

Furnituri:
Circa 300 g lînă gri, andrele nr. 2½.

Mărimea:
Pentru băiat de 8 – 9 ani.

Model:
I. Platca din faţă se lucrează în „punct de jerseu”.

II. Restul, cu următorul model:

Rîndul 1: * 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă. Repetăm de la *.

Rîndul 2: 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, * 3 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă *. Repetăm de la *.

Rîndul 3: Repetăm de la rîndul 1.

Vom avea grijă ca întotdeauna în rîndurile de întors ochiul care în rîndul anterior a fost lucrat pe
faţă, să fie lucrat pe dos şi anume la mijlocul celor 3 ochiuri lucrate pe dos.

Modelul este identic pe ambele părţi ale lucrului. Necesită mai multe ochiuri decît alte modele.

Măsura:
38 ochiuri şi 44 rînduri = 10 cm din modelul II.

581
Spatele:
Montăm 132 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm drept 27 cm înălţime, cu modelul II.

Răscroiala mînecii:
Scădem la începutul rîndurilor următoare astfel: de 2 ori cîte 7 ochiuri, de 2 ori cîte 3 ochiuri şi de
12 ori cîte 1 ochi. Am scăzut în total 32 ochiuri (cîte 16 ochiuri la fiecare margine) şi au mai rămas
100 ochiuri cu care tricotăm în continuare pînă la înălţimea totală de 42 cm.

Umărul:
De aici începem să formăm linia umărului, scăzînd la începutul rîndurilor următoare de 6 ori cîte 8
ochiuri şi de 2 ori cîte 10 ochiuri. În total am scăzut 68 ochiuri (cîte 34 ochiuri la un umăr) şi au
mai rămas 32 ochiuri la mijlocul spatelui, cu care tricotăm mai departe 1 rînd de ochiuri pe dos (pe
faţa lucrului) şi apoi continuăm 2 cm în înălţime în „punct de jerseu”. Am format astfel tivul
răscroielii gîtului pe care îl îndoim pe dos şi îl coasem în punct invizibil.

Faţa:
O lucrăm la fel ca şi spatele pînă la înălţimea totală de 36 cm. Aici împărţim lucrul în două părţi,
astfel: pe prima andrea luăm 70 ochiuri, iar pe o andrea de rezervă lăsăm 30 ochiuri.
Continuăm lucrul pe prima andrea cu 70 ochiuri în „punct de jerseu” astfel: pe linia răscroielii
mînecii tricotăm drept pînă la înălţimea totală de 42 cm, cînd începem să formăm linia umărului,
scăzînd la începutul rîndurilor pe această linie, de 3 ori cîte 8 ochiuri şi o dată 10 ochiuri, iar pe
linia răscroielii gîtului, scădem cîte 1 ochi la începutul rîndurilor pe faţă cîte 1 ochi la sfîrşitul
rîndurilor pe dos.

Continuăm lucrul pe andreaua următoare, ridicînd 40 ochiuri pe dosul lucrului (sub platca din
faţă), şi tricotăm în acelaşi fel, însă inversat.

Mîneca:
Montăm 76 ochiuri pe andrele nr. 2½ şi tricotăm 33 cm în înălţime cu modelul II, cresscînd la
fiecare margine cîte 1 ochi la 3 cm. În total am crescut 22 ochiuri (cîte 11 ochiuri la o margine).

Avem 98 ochiuri cu care începem să formăm ovalul mînecii, scăzînd la începutul rîndurilor ce
urmează de 2 ori cîte 8 ochiuri, de 40 ori cîte 1 ochi, de 2 ori cîte 4 ochiuri şi de 4 ori cîte 5
ochiuri. Restul de 14 ochiuri le încheiem într-un singur rînd.
582
Călcăm aburit platca lucrată în „punct de jerseu” şi încheiem prin cusături de mînă. La marginea
interioară a plătcii aplicăm pe dos un tiv din ţesătura de lînă sau mătase, pe fir drept, de aceeaşi
culoare ca puloverul.

“Tricotaje de mînă”, Cornelia Both şi Martha Recht, Ed. Tehnică, 1959.

583
Pulover pentru băiat, cu mînecă raglan – Model nr. 77
Scăderile vizibile ale mînecilor raglan formează garnitura acestui pulover. Cele două buzunare sînt
înguste, tăiate. Elasticul din talie, de la manşete şi de la gît se tricotează într-o culoare
contrastantă.

Furnituri:
Circa 320 g lînă în culoarea de fond şi circa 50 g lînă într-o culoare contrstantă, andrele nr. 2 şi 2½
, şi 4 andrele de împletit ciorapi.

Mărimea:
Lărgimea puloverului circa 82 cm, lungimea la mijloul spatelui, fără elasticul de la gît, de 47 cm
(pentru copii de 6 – 7 ani).

Model:
I. Elasticul din talie, de la gît şi manşete în „punct de elastic”.

II. Restul se tricotează în „punct de jerseu”. Descrierea scăderilor la mîneca raglan este dată în
text.

Măsura:
32 ochiuri şi 48 rînduri = 10 cm cu modelul II.

Spatele:
Începem cu 116 ochiuri pe andrele nr. 2, cu lînă în culoarea contrastantă. Tricotăm 5 cm cu
modelul I. Continuăm în culoarea de bază, cu andrele nr. 2½, cu modelul II. Creştem la ambele
margini, la cîte 3 cm, de 7 ori cîte 1 ochi. Vor fi 130 ochiuri.

Răscroiala mînecii raglan:


Cînd spatele este de 28 cm de la marginea de jos, tricotăm următoarele rînduri astfel:

584
Rîndul 1: ochiurl începător, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos, o scădere spre stînga, pe urmă
tricotăm al treilea ochi pe faţă, dar nu-i dăm drumul de pe andreaua stîngă, apoi tricotăm primul
ochi, pe urmă al doilea şi abia acum dăm drumul deodată celor trei ochiuri de pe andreaua stîngă
(ochi lungit aplecat spre dreapta). Continuăm rîndul pe faţă pînă rămîn 9 ochiuri pe andreaua
stîngă; tricotăm al doilea ochi pe faţă, luîndu-l din spatele andrelei (nu-i dăm drumul de pe
andreaua stîngă) apoi următorul ochi pe faţă, tot din spatele andrelei şi abia acum primul ochi pe
faţă, luat din faţa andrelei. Dăm drumul deodată celor 3 ochiuri de pe andreaua stîngă (ochi lungit
aplecat spre stînga). Urmează o scădere spre dreapta, 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, şi ochiul
care încheie rîndul.

Rîndul 2: pe dos.

Rîndul 3: ochiul începător, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos, o scădere spre stînga, continuăm rîndul
pe faţă, pînă rămîn 6 ochiuri pe andreaua stîngă, 1 scădere spre dreapta, 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe
faţă şi ochiul care încheie rîndul.

Rîndul 4: pe dos.

Repetăm aceste 4 rînduri încă de 22 ori. Rămîn 38 ochiuri. Următorul rînd se tricotează astfel:
ochiul de la margine, 1 ochi pe faţă, 2 ochiuri pe dos, 1 ochi pe faţă, 1 ochi lungit tricotat din 3
ochiuri, la fel ca înainte, 4 ochiuri pe faţă, încheiem următoarele 14 ochiuri, luăm una din părţi pe
o andrea de rezervă şi sfîrşim întîi bucata din dreapta. La marginea exterioară nu mai scădem. La
marginea interioară scădem de 2 ori cîte 6 ochiuri.

Faţa:
Începem cu 124 ochiuri. Elasticul din talie se lucrează la fel ca la spate. Continuăm în culoarea de
fond, pe andrele nr. 2½, modelul II. Creştem la ambele margini, mereu la cîte 3½ cm, de 6 ori cîte
1 ochi. Vor fi 136 ochiuri.

Buzunarul:
Între timp, la 6 cm de la elasticul din talie, tricotăm în următorul rînd, pe faţa lucrului, 15 ochiuri
pe faţă; acestea le luăm pe o andrea de rezervă. Lucrăm cu cele 29 ochiuri următoare. Tricotăm 4
rînduri pe faţă în culoarea contrastantă. Încheiem. Tricotăm următoarele 38 ochiuri şi le trecem pe
altă andrea de rezervă. Cu cele 29 ochiuri următoare tricotăm din nou 4 rînduri în culoarea
585
contrastantă. Încheiem. Continuăm cu cele 15 ochiuri rămase după al doilea buzunar. Lăsăm lucrul
de o parte. Cu alte andrele începem în culoarea contrastantă 33 ochiuri pentru căptuşeala
buzunarului. Tricotăm 6 cm în „punct de jerseu”, sfîrşind cu un rînd de faţă. La începutul celor
două rînduri următoare scădem cîte 2 ochiuri, astfel că ne rămîn 29 ochiuri. Lăsăm de o parte. Mai
tricotăm încă o bucată la fel. Continuăm faţa şi în locul ochiurilor buzunarelor, tricotăm ochiurile
căptuşelii, bineînţeles acum în culoarea de fond.

Răscroiala mînecii raglan:


Cînd faţa ete de 28 cm măsuraţi de la marginea de jos, scădem raglanul la fel ca la spate.

Răscroiala gîtului:
Între timp, la 35 cm măsuraţi de la marginea de jos, împărţim ochiurile în două. Luăm una din
părţi pe o andrea de rezervă şi sfîrşim cele două bucăţi separat. La marginea exterioară continuăm
cu garnitura de scăderi; la marginea interioară, lîngă gît, scădem, începînd cu al nouălea rînd după
împărţirea ochiurilor, la cîte 3 rînduri 1 ochi, pînă se termină toate ochiurile.

Mîneca:
Începem cu 66 ochiuri pe andrele nr. 2, în culoarea contrastantă. Tricotăm 5 cm cu modelul I.
Continuăm cu andrele nr. 2½ în culoarea de fond, în „punct de jerseu”. Creştem la ambele margini
la cîte 1½ cm, de 19 ori cîte 1 ochi. Vor fi 104 ochiuri. Cînd mîneca este de 34 cm de la marginea
de jos, scădem partea de sus a raglanului după indicaţiile date pentru raglanul din spate, pînă
rămîn 12 ochiuri la mijloc. Încheiem.

Călcăm bucăţile tricotate. Asamblăm cusăturile raglanului, aşezînd marginile cu rîndurile


ochiurilor de lanţ una lîngă cealaltă. Coasem cu aceeaşi lînă, prinzînd o dată una din margini, o
dată cealaltă margine. Împreunăm şi cusăturile laterale şi cele ale antebraţului. Din răscroiala
gîtului ridicăm ochiurile pe 3 andrele nr. 2 de împletit ciorapi şi tricotăm 2½ cm cu modelul I, în
culoarea contrastantă. În faţă, la întîlnirea celor două andrele, scădem la cîte 2 rînduri cîte 1 ochi,
pentru a obţine unghiul colţului. Încheiem pe faţă ochiurile tricotate pe faţă, şi pe dos cele tricotate
pe dos.

Prindem marginile înguste ale benţilor buzunarelor şi cele 3 margini libere ale căptuşelii
buzunarelor.

586
Vestă care se poartă peste bluză sau peste rochie – Model
nr. 78
Această vestă