Sunteți pe pagina 1din 10

Constitutii din

Romania
I. Conventia de la Paris

Conventia de la Paris a fost adoptata in urma razboiului ruso-austro-turc la


7/19 august 1858 si devine mai mult decat un simplu tratat de reglementare a
statutului international al Principatelor. In ceea ce priveste enuntarea
drepturilor fundamentale ale cetatenilor, a insusirilor si indatoririlor
conducatorilor politici, ea prelua atributele unei Constitutii. Ea prevedea:
• adunare legislative pentru fiecare principat, aleasa pe o perioada de 7
ani;
• cate o Comisie Centrala care se intrunea periodic la Focsani;
• un consiliu de ministri;
• armate nationale separate, conduse de un singur comandant;
• inamovibilitatea judecatorilor si independenta acestora fata de puterea
executiva;
• o Curte de Casatie comuna cu sediul la Focsani;
• abolirea rangurilor si priviligiilor boieresti;
• principiul egalitatii in fata legii;
• ca fiecare sa poata ocupa un loc in stat in functie cu meritele pe care le
are;
• (dar) pentru a vota era nevoie o anumita avere;

II. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris

Constituția din 1864, denumită oficial Statutul Dezvoltător al Convenției de


la Paris, a fost un act cu caracter pur constituțional, adoptat în anul 1864 la
inițiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A fost în fapt prima Constituție a
României. Pentru aprobarea ei s-a organizat un plebiscit între 10/22 și 14/26
mai. În ciuda numelui, actul nu mai urmărea prevederile Convenției ci mai
degrabă îi schimba radical sensul. Desi legea electorala a determinat o
crestere substantiala a numarului persoanelor cu drept de vot, sistemul
colegiilor electorale si alegerile indirecte de deputati au diminuat semnificativ
forta electorala a majoritatii, in special al taranilor. De asemenea, noua
constitutie subordona legislaticul domnitorului, deoarece ii garanta acestuia
puteri cum ar fi dreptul unic de a initia o lege si dreptul suprem de veto asupra
proiectelor de lege adoptate de adunare.

III. Constitutia de la 1866

Premisele adoptării Constituției din 1866

După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât
și conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie
străină pe tronul României, fapt ce ar fi garantat siguranța stabilității politice și
sociale.
Astfel, s-a perfectat aducerea în țară a lui Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen, care era văr din partea mamei cu Napoleon al III-lea și înrudit și cu
regele Prusiei. Carol a acceptat propunerea la 25 aprilie 1866, obține acordul
tatălui său, regele Prusiei și al cancelarului Bismarck pentru plecarea către
România. Prințul a călătorit până la Turnu Severin folosind un pașaport fals, din
cauza conflictului dintre Austria și Prusia. El a fost însoțit pe parcursul călătoriei
sale de Ion C. Brătianu. La 10 mai 1866, Carol I a intrat în București, fiind
proclamat domn de către Adunarea Legislativa, în clădirea Mitropoliei. Cu o lună
înaintea venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă, care s-a
transformat după venirea acestuia în Adunare Constituantă. Această Adunare
Constituantă avea rolul de a discuta și a vota proiectul unei Constituții. Noua
lege fundamentală a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866.
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României,
adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată
în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea
mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de domn la
1 iulie 1866.
Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară (în linie
coborâtoare directă și legitimă a măriei sale principelui Carol I de Hohenzollern-
Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea
perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor - Art. 82) și prevedea principii democratice
precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și
libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau
vota pe baza unei sume de bani plătite, astfel cei care votau erau adesea marii
proprietari de pământuri, în majoritate conservatori.
A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare
externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de
suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată
cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.
Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a
Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866

• este prima constituție internă românească


• a fost promulgată fără a se cere acordul Marilor Puteri
• a fost elaborată după modelul Constituției Belgiene din 1831
• este un act de factură liberală
• proclama suveranitatea națională
• guvernarea era reprezentativă și responsabilă
• se instituia principiul separării puterilor în stat
• monarhia reprezenta forma de guvernământ în stat și era ereditară
• stabilea libertăți și drepturi cetățenești
• includea un nou sistem electoral, bazat pe votul cenzitar
• este prima realizare a lui Carol I
• a fost considerată una din cele mai democratice constituții din Europa
• cuprinde 8 titluri și mai multe articole (133 art.)
• instituțiile centrale ale statului erau:
o Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească, moștenitorii
tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxă
o Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul
ministru; împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini
prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a
legilor votate de Parlament
o Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și
Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa
pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al
Conventiei de la Paris"

Principiul separării puterilor în stat

Puterea executivă (domn și guvern)

Prerogativele Domnului:
• numește și revocă miniștrii
• are drept de grațiere și de amnistie politică, însă acesta nu se aplică în
cazul miniștrilor
• numește și confirmă în toate funcțiile publice
• are drept de a bate monedă
• este liderul suprem al armatei
• are dreptul de a dizolva Parlamentul
• dispune de dreptul de veto
• acordă distincții și decorații

Puterea legislativă (Adunarea Deputaților și Senatul)

Parlamentul:

• cu o structura bicamerala:senatori si adunarea deputatilor


• are drept de interpelare a miniștrilor ( de a cere socoteală în privința
anumitor decizii, etc.)
• are drept de inițiativă și sancțiune (aprobare) a legilor
• Adunarea Deputaților discută și votează bugetul de stat

Domnitorul:

• sancționează și promulgă legile


• are drept de vot absolut
Puterea judecătorească

Este exercitată prin Curți de judecată , Tribunale si prin instanta


suprema:Inalta Curte de Justitie si Casatie.

• hotărârile și sentințele lor se pronunță în virtutea legii și se execută în


numele domnului.

Drepturi și libertăți cetățenești prevăzute în Constituția din 1866

• libertatea conştiinţei
• libertatea învăţământului
• libertatea presei
• libertatea întrunirilor și asocierilor

IV. Constitutia de la 1923

Constituția din 1923 este Constituția României adoptată după Marea Unire.
A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938. A fost repusă în
vigoare în 1944 până la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica.

Constituția unificării, cum mai e numită:


• consfinteste realizarea României Mari
• are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de
articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866.
• Cuprinde 8 titluri si 138 de articole;
Potrivit acesteia:
• România era o monarhie constituțională, stat național, unitar,
indivizibil, cu teritoriul inalienabil.
• Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții
politice; el exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii,
sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto,
putea bate monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și
grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea
devenind valabile după ce erau aprobate de Parlament).
• Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului
democratic.; el era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea
rolul de a vota legile, de a le abroga și avea drept de control asupra
activității guvernului.
• Se acorda drepturi egale cu ale majoritatii minoritatilor nationale (sunt
garantate drepturile minoriatilor de reprezentare parlamentara si în
toate institutiile si organele statului)
• Este garantata libertatea constiintei si deplina egalitate tuturor
confesiunilor.
• Este introdus in Romania votul universal, egal, direct si secret pentru
toti cetatenii de la 21 de ani. Erau exceptati de la dreptul de vot
militarii, magistratii si femeile.
V. Constituatia de la 1938

Constituția din 1938 este Constituția României care a fost în vigoare pe


timpul dictaturii lui Carol al II-lea. A fost elaborată de Istrate Micescu, reputat
jurist al perioadei interbelice. Constituţia din 1938 se întemeia pe critica regimului
de partide şi pe doctrina corporatismului.
Constituţia din 1938:
• încerca să limiteze individualismul şi să dea întâietate socialului, voind
să transforme statul individualist în stat comunitar corporatist.
• admitea proprietatea şi capitalul ca drepturi inviolabile, îndepărtându-
se de la principiile Constituţiei din 1923, care recunoştea proprietatea
ca funcţie socială şi revenind astfel la principiile Constituţiei din 1866.
• concentrează puterile politice în mâna regelui, care dobândeşte
prerogative deosebit de mari.
• a fost suspendată în vara anului 1940, ca urmare a evenimentelor
care au dus la abdicarea regelui Carol al II-lea.
Regele :
• exercita puterea legislativă prin reprezentanţa naţională, avea
iniţiativă legislativă şi a revizuirii Constituţiei.
• sancţiona şi promulga legile, sancţiunea regală fiind condiţia de
valabilitate a legii.
• putea emite decrete cu putere de lege, putea dizolva adunările, putea
declara război, putea încheia pacea.
• executivă aparţinea tot regelui care era inviolabil.

VI. Constitutia de la 1948

Constituția din 1948 este prima Constituție a României din perioada


comunistă. A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1952. Cuprinde
10 titluri si 105 articole. Constituţia in 13 aprilie 1948 reprezintă produsul tipic al
aplicării în viaţa politică românească a doctrinei şi ideologiei comuniste, după
modelul sovietic. Pentru prima dată în istoria vieţii politice şi parlamentare din
România, prin actul constituţional din 1948 este înlăturat principiul separaţiei
puterilor în stat, organ suprem al puterii de stat devenind Marea Adunare
Naţională, faţă de care răspundeau toate celelalte organe ale statului. Constituţia
din 1948 a marcat trecerea spre un regim guvernamental întemeiat pe
monopartidism şi autoritarism statal, precum şi spre o economie centralizată şi
dirijată politic. Cel mai important este insa introducerea dreptului la vot universal
a tuturor cetatenilor peste 18 ani (cu anumite exceptii).
VII. Constitutia de la 1952

Constituția din 1952 este una dintre cele trei constituții ale României
adoptate în timpul regimului comunist. A fost abrogată prin Constituția din 1965.

Constituţia din 1952 definea mult mai precis baza politică a statului
"democrat-popular", fundamentată pe dictatura proletariatului, stipulând expres
căror clase sociale le aparţine puterea de stat şi indicând modalitatea de
exercitare a acestei puteri prin "realizarea alianţei dintre clasa muncitoare şi
ţărănimea muncitoare, în care rolul conducător îl deţine clasa muncitoare".
Forma politică prin care se exercita această putere era reprezentată de organele
statului, sistem ce avea o construcţie piramidală, ierarhizată şi centralizată, în
vârful acesteia situându-se Marea Adunare Naţională, ca organ suprem al puterii
de stat.

VIII. Constitutia de la 1965

Constituția din 1965 a fost una dintre dintre cele trei constituții ale României
adoptate în timpul regimului comunist. In cadrul acesteia organul suprem al
puterii de stat a Republicii Socialiste este M.A.N.(Marea Adunare Nationala),
unicul organ legiuitor.Prin legea nr.1 din 1974,care modifica constitutia,a fost
instituita functia de presedinte al R.S.R. atributiile exercitate pana atunci de
Consiliul de Stat au revenit sefului statului. A fost modificată masiv în urma
Revoluției din 1989 și ieșit din vigoare în mod complet în anul 1991.
Spre deosebire de constituţiile socialiste anterioare, Constituţia din 1965
consacră şi fundamentează cel mai pregnant monopolul politic al unei unice
formaţiuni politice, reprezentată de partidul comunist. Nerecunoscând principiul
separaţiei puterilor în stat, actul fundamental din 1965 nu a reuşit să încorporeze
nici una dintre tradiţiile constituţionale româneşti în materie de legislaţie şi de
aplicare a acesteia în funcţie de organele şi instituţiile îndrituite să o facă.
Activitatea de elaborare a legilor va fi preluată de către Consiliul de Stat, "organ
suprem al puterii de stat, cu activitate permanentă". Modificarea cea mai
spectaculoasă a Constituţiei din 1965 se produce în martie 1974, când se
introduce funcţia de preşedinte al republicii, care cumulează o multitudine de
atribuţii transferate de la forul legislativ suprem şi de la cel administrative central.

Caracteristici:

• proclamarea suveranitătii populare(nu cea natională);


• unicitatea puterilor în stat( în loc de separarea puterilor);
• sublinia rolul conducător al partidului unic în stat si al clasei
muncitoare;
• reprezentarea poporului print-un singur organ ales (Marea Adunare
Natională)
• reafirmă centralismul democratic ( în plan economic, politic,
administrativ).
• dreptul de vot universal ( pentru toti cetătenii peste 18 ani, mai putin
cei cu anumite condamnări) este totusi păstrat de Constituţia din 1965.

IX. Constitutia de la 1991

Constituţia din 1991 reprezintă cadrul legislativ fundamental pentru


organizarea şi funcţionarea statului şi societăţii româneşti pe baze democratice.
Ea consacră reinstaurarea democraţiei constituţionale în România, creând
premisele pentru afirmarea unui regim politic pluralist. Constituţia din 1991,
revizuită în 2003, a fost necesară deoarece s-a revenit la democratie. Prin
aceasta s-a impus Statul de Drept, în care cetătenii sunt egali în fata legii, s-a
format o Societatea Civilă, s-a revenit la sistemul Pluripartidist, etc.

Constitutia a fost revizuita in 2003 pentru a se introduce mandatul prezidential


de 5 ani si pentru modificarea mai multor articole ce nu erau in conformitate cu
cerintele Uniunii Europene.

X. Comparatie intre Constitutiile din 1866, 1923 si 1938

 Luand in considerare continutul celor trei constitutii, se poate observa o prima


diferenta intre primele doua si cea de-a 3-a luand in calcul sistemul politic pe
care il sustin: primele doua sunt democratice pe cand cea de-a 3-a are
tendinta de a suprima din drepturile si libertatile democratice.

 Primele doua constitutii au fiecare cate 133 si respectiv 138 (78 fiind preluate
din prima constitutie) si ce-a de-a 3-a are doar 100 de articole, insa in toate 3
constitutiile se mentine gruparea articolelor in 8 mari titluri (care nu difera ca
si denumire decat prin inlocuirea termenului de “armata” cu cel de “ostire” si
titlului al 2-lei I se adauga termenul “datorii”) :

• titlul I Despre teritoriul României,


• titlul II Despre drepturile românilor,
• titlul III Despre puterile statului,
• titlul IV Despre reprezentanţa naţională,
• titlul V Despre finanţe,
• titlul VI Despre puterea armată,
• titlul VII Dispoziţii generale,
• titlul VIII Despre revizuirea Constituţiei, dispoziţii
tranzitorii şi suplimentare.

 In Constitutia din 1923, ca şi în Constituţia precedentă, se consideră că


“toate puterile Statului emană de la naţiune”. Puterea executivă se exercută
colectiv de rege şi reprezentanţa naţională. Aceasta era formata din aceleasi
două camere, Senatul şi Adunarea deputaţilor, alese prin vot universal, direct,
obligator şi secret, fapt diferit de sistemul anterior, al colegiilor pe avere
instituit de Constituţia din 1866.
 In constitutia din 1938, Consacrând dictatura regală, dispoziţiile exprimau
limitarea drepturilor şi libertăţilor democratice. Astfel pentru prima dată se
prevăd îndatoririle cetăţeanului, înaintea drepturilor lor.
 S-a interzis propovăduirea schimbării formei de guvernământ, împărţirea ori
distribuirea averii altora, scutirea de impozite şi lupta de clasă.

 Constituţia din 1938 proclamă că puterea emană de la naţiune, afirmaţie


inexactă, întrucât prezenta constituţie concentrează puterile în mâinile
regelui, declarat „Capul Statului”, pe cand constitutiile anterioare, desi dadeau
putere regelui aceasta nu era absoluta.

 Constitutia din 1938 a fost un mijloc prin care Regele Carol al II-a si-a
instaurat dictatura a mentinut-o. Atribuţiile şi rolul reprezentanţei naţionale şi a
guvernului au fost reduse sau anulate în fap, iar drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti diminuate şi subordonate îndatoririlor. Aceasta se opune celorlalte
constitutii care doreau sa introduca puterea poporului si nu pe cea a regelui.
Bibliografie

1. Barbulescu Mihai, Dennis Deletan - “ Istoria Romaniei”, Ed. Corint,


2006, Bucuresti;
2. Ciorcan Marcel (redactor) – “Constitutia Romaniei 1991”,
Tipografia Romania Libera, 1995, Bucuresti;
3. www.Wikipedia.com
4. http://www.forumconstitutional.ro/
5. http://www.ebacalaureat.ro/
6. http://www.referatele.com/referate/
7. Ioan Scurtu – “Istorie” manual pentru clasa a XII-a, Ed.
Gimnazium, 2007,Targoviste.