ISTORIA ROMANIEI

p.A.$OPTISMUL

by Levei David 2011

Regulamentele Organice promovasera principiul libertatii economice, sistemuJ breslelor, cu nenumaratele sale reqiementeri, a devenit ?i mai puternic.

S-a intensificat schimbul de marfuri. dar in orqanizarea cornertuiui nu au survenit decat purine modificari. Tarqurile si-au pastrat .mportanta atat la nivel local, cat ~i international, iar ln orasele mari ?i mijloeii negustorii si-au continuat afacerile aproape ca inainte, Dupa ce statui a inceput sa exercite un control sistematic asupra activitalilor lOT, s-a observat 0 irnportanta profesionalizare a clasei nequstorlor. Totusi, inca nu se depa$isera vechi.e piedici din calea cornertului interior. Siaba putere de curnparare a marii mase a populatiei, lipsa ciilor de cornunkatie ~i a mijloacelor de transport adecvate, folosirea unor facilita1i bancare ?i de credit elementare au impiedicat dezvoltarea pietei interne ..

Dar eel mai spectaculos progres economic Tnregistrat In Prineipate In acea epoce a fost, fara Indoiaia, expansiunea comer'ului exterior. Marea Britanie ?' Franta au intrat in cornpetitie pentru materiile prime ~I pietele rornanesti, alaturi de Imperiul otoman ;;i Austria, care, pana atunci, dorninasera cornerjul Principatelor. Exporturile rornanesti ln Apus constau, desig ur, In produse aqricole, in principal cereale ~i anirnale domestiee. Importurile erau reprezentate In primul ra nd de bunuri de consum destinate celor boqati, cum ar fi produse textile, stidarie ~i blanu-i, dar putine articole au contribuit cu adevarat la dezvoltarea industriei sau la ~ntari'rea bazei economice a Prilncipatelor.

Pa$optism'Ul. Doua qeneratii de intelectuali - eei eare au imbrati-?at traditiiie .lurninismului ?i ale dasicismului din secolul anterior, ;;i romanticii ?i revolutionarii preocupati de viitor - si-au pus amprenta asupra vietii culturale ?i gandirii politice din perioada cuprinsa Tntre tratatul de la Adrianopol (11829) ?i izbucnirea Revolutiei de la 1848. Intre ele nu erau diferente mario Inteleetualii din ambele qeneratii erau enerqio. gata sa se eonfrunte cu oriee dificultate, oricat de mare ar fi fost ea. Entuziasmul lor, adesea naiv, Tnaltul sentiment patriotic, proiectele qrandoase ~i arnbitiile enciclapedice I;;i aveau obarsia ln spiritul epocii, defnit eel rna bine prin termenul pa?optism. Acesti intelectuali erau Tnsufletiti de un singur ideal, atoteuprinzator ~ acela de a seoate Romania din starea ei de inapoiere si de a 0 introduce in circuitul valorilor occid entale.

Literatura a reflectat cu fidelitate spiritull epoeii .. Tn ansamblu, poezia ~i proza slujeau idealurilor de unitate nationala ~i independenta, de simpatie pentru dasele de jos. In special fata de taranime, ~i erau rodul eforturilor de inspiratie din seva nationala, prin aplecarea catre istorie, folder ?i peisajul rornanesc. De asernenea. multe dintre scrierile acestei perioade au fost influentate de crezul mostenit de la iluministi, ace!a ca literatura are 0 valoare

, , r

preponderent didactica. astfel ca autorii au pus accent pe latura tezista, In detrimentul

esteticului, considerand bine.le general mai Important deeM satisfactia personala. Toate aceste principii s-au constituit ea elemente definitorii ale pasoptismului.

Pe scena iiterara de dupa 1830 ~i·a faeut aparitia un nou element: publicul cititor. Acesta era Inca putin numeros, dar tot mai democratic din punct de vedere al cornpone-ite sale .. A scazut procentui boierilor mari ~i mijiocii( In timp ce numarul nequstorilor, mestesuqarilor, functionarilor de stat ~i intelectualilor de la sate (preoti, 'i'nva,latori, notari) a crescut vertiginos.

296

Cititorii de ziare, de exemplu, proveneau in principal din randunle clasei mijlocii. In 1834, existau 200 de abonau la Curieru! Romanesc, care fusese publicat pentru prima data la Bucuresti, in 1829, de catre Ion Heliade Radulescu (1802-1872), cea mai impor.anta personalitate literara a epocii. Oesi numarul abonetilor era modest In cornparatie cu standardele de mai tarziu, acestia constituiau 0 prezenta dernna de luat in seams. Chien oameni ca Ion Heliade Radulescu, desi nu erau manati de interese materiale, erau silit sa tina

I I I I

seama de gusturile cititorilor lor, care erau adesea nesofisticate, pentru a~?i rnentine ziarele ?i

editurile ca factori de educatie ?i culturalizare.

Dintre toate curentele vremii, romantismul a avut poate cea mai mare inraurire asupra vietii culturale ?i intelectuale din Prine.pate. At.§t in Moldova, c3t ?i Tn Tara Rornaneasca. trasatura sa tipica a fost grija covarsitoare fata de natiune. Conceptul de natiur-e suferea a transformare semnificativa fata de ceea ce Tnsemnase In secolul al XVIII-lea. 0 generatie anterioara de inva1a1i se referise cu mandrie la originea romana - ~i uneori la originea daca - a rornanilor ?i folosise aceasta asociere ca dovada a caracterului ?i nobiet'i lor. Dar,. In operele scriitorilor de dupa 1800, ideea de natiune a Tnceput sa capete sensuri moderne. Pentru Naum Ra,mniceanu, apartenenta la natiunea romana era determinate de cosanguinitate ?i religie (artodoxie), transcenzand astfel qranitele palitice, pe care seriitorulle nega ca fine temporare, pentru a-i euprinde pe rcmanii de pretutindeni. Dupa 1821, In memoriile inaintate de micii boieri pentru a determina marea boierimc sa irnparta puterea politica cu ei, se sublinia ideea ca toti apartineau aceleias: natiuni, Cu alte cuvinte. drepturile politico egaJe decurgeau, in mod firesc, din istoria comuns ?i din apartenenta la aceea?i eomunitate etnicii Pela 1840, astfel deidei nu mai erau 0 noutate. Vechea conceptie juridica despre natiune. bazata pe privilegii care situau 0 c1asa saciala mai presus de toate celelalte, qarantand astfel do-ninatia politica ?i sociala a boierilor. cedase in fata unei conceptii etnice care avea In vedere toate clasele sociale, chiar ?i pe claca?i, Mai ales tanara qeneratie de intelectuali nu mai socotea rangul sau averea drept criterii de apartenents la natiune Pentru ei, comunitatile etnice devenisera celulele primordiale ale umanitatii

Scrierile istorice din anii '30 si '40 se afl2i si ele sub influenta romantismului si a noii idei

I r ~ r

despre natiune. lstoricii a.u continuat sa se preocupe de originile nationals, pentru a aduce noi dovezi in sprijinul descendcntei romane, desi aceasta teorie era deja unanim acceptata in randurile oamenilor instruit', Tn aceia?i timp, misterul inceputurilor ?i ernotia descitrarj trecutului prinintermediul ruinelor ~i inscriptiilor care se pastrasera ca prin minune constituiau o atract:e storica la fel de importanta. lstoricii I?ii indreptau atentia ?i asupra vremurilor de glorie. Nu era deloe intamplator faptul ca se scria mult despre domnul Mihai Viteazul, care in 1600 - In timpul domniei sale - unse. pentru scurt timp, Moldova, Tara Romaneasca ?:i Transilvania; aeeasta reflecta fidel preocuparea sporita fa!a de unitatea ?i independents nationala. Sub pana celor mai taientati slujitori ai sai, istoria s-a transformat In povestea conducatorilor, eroilor ?i intregului popor deopotriva. Exemplul eel mai elocvent al noii istorii a fost Histoire de fa Va la ch ie, de la Moldavie et des Va/aques Transdanubiens (Istoria Tarii Romanest., a Moldovei ?i a romanilor de dincolo de Dunare), publicata ~n 1837 la Berlin, de catre Mihail Kogalnieeanu (1817-18911)' eare studiase istoria la U niversitatea cin Berlin,

297

urmanc sa ocupe un lac de frunte Tn viata politica romaneasca din urmatoarele patru decenii. Ideea de natiune TI impresionase profund. El privea istoria ca 0 creatre a Intregului popor, nu doar a conducator.lor ?i in consecinta, spunea el, era esential sa se faca a cercetare rninutioasa a trecutului pentru a putea dezvalui in totalitate faptele popaarelor ;;i, Tn mod deosebit, spiritul lor. In conceptia lui Kogalniceanu, societatea nu era simpla Juxtapunere de indivizi sau clase socia le. ci reprezenta un tot organic ?i independent, in cadrul diruia unitatea unei cornunitati etnice se realiza printr-o multitudine de cai.

Sarcina de a director-a curentele disparate de gandire din istorie ?i literatura spre 0 coctrina culturala coerenta a fost prcluata de scriitorii qruoat in jurul Daciei litcrete, revista fondata de Mihail Kogalniceanu la lasi, Ir 1840. Numele ei era simbolic pentru scopul urrnsrit de Kogalniceanu ;;i de colegii sal, ?i anume promovarea sentimentului de unitate ;;i de menire Tn randul tuturor rornanilor ce tr iiau in interiorul qranitelor istorice ale vechii Dacii, printr-o literature autentic netionala. Kogalniceanu sublinia ca, pentru a avea un caracter national, literatura trebuia sa oglindeasca trasaturile caractenstice ale poporului roman, asa cum apar in istorie ?i Tn traditia populara, ?i sa toioseasca drept principale surse de inspiratie experienta istorica ?i aspiratile actuale ale propriului popor.

a alta caracteristica a vremii a fost Infiintarea institutiilor culturale. Au aparut societati ?i asociatii de toate felurile, qrupand In cadrul lor indivizi cu idei asernanatoare, In scopul de a promova 0 mare varietate de cauze. In perioada 1830-1840, teatrul a devenit un element ob.snuit al vietii sociale ?i literare; de asemenea, s-au pus bazele sistemului modern de Invatamant, incepand cu scoala primara din sat ?i terrninanc cu universitatea; ziarele si-au asumat rolul de fauritor al opiniei publice.

Prin toate manifestarile sale, pasoptisrnul a reprezentat 0 viziune noua ?i cuprinzatoare asupra natiunii Teoreticienii sai au unificat curentele de qancire despre autonomie ii reforma politica care circulasera incepand cu u'ltimele decenii ale veacului al XVIII-lea; totodata, au acordat Tntreaga atentie dimensiurulcr sociale ?i culturale ale procesului de faurire a natiunii. Prin intermediul unor institutii de toate tipurile, intre care asociatiile literare, scoliie ?i ziarele au jucat un rol important, ei au cautat sa raspandeasca propria idee despre natiune In afara cercurilor lor inguste. In acest sens, s-au apropiat de .popor" mai mult decat oricare alta generatie anterioara ;:;i astfel au conferit madernitate Tns.3?i ideii de natiune. Prima mare incercare la care a fast supuse noua lor viziune a avut loc in prirnavara popoarelor de la 1848.

Anul 1848 fa romani. Pentru intelectualii rorrani. anul 1848 a marcat triumful ideii de natiune. In ambele Principate ?i in imperiul habsburgic, ei si-au justificat cererile de ir-dependcnta sau autonomie politica prin invocarea dreptului legitim la autodeterminare al unei corr.unitati etnice. Tn Moldova si Tara Romaneasca, intelectualii au cautat sa desfiinteze

I 1 I· ~

protectoratul Rusiei si sa restabileasca echilibrul istoric cu Imperiul otoman, in timp ce in

Transilvania, In regiunea Tnvecinata, Banat, aflata sub stapanirea Ungariei, ;:;i In Bucovina ei si-au propus sa ur easca toti rornanii intr-un singur stat autonorn. S-a analizat chiar ideea unirii tuturor rornanilor de 0 parte ?i de cealalta a Carpatilor, pe baza puternicelor legaturi etnice, lingvistice ?i culturale dintre acestia. Dar astfel de ganduri erau efemere, caci ipotezele ?i

298

reveria contraveneau realitatiJor politics, 1n special pragmatismului Rusiei ~i Austriei. Tn nici un alt sens nu s-a pastrot mai bine idealismul pasoptistilor, ca Tn solidaritatea manifestata fata de celelalte mici. natiuni din Europa, care iuptau pentru scuturarea dnrninatiei stra.ine. Acest sentiment deosebit de comunitate se datora in mare masura qandirii ~i exernplelor apusene ?i, astfel, anul 1848 reflecta gradul de integrare a romanilor in Europa.

Revolutia de la 1848 din Principatele Rcmanc a fast, Tn primul rand, opera intclectuallor liberali pasoptisti, care se rnaturizesere pe la 1830~ 1840. Ei au fast aceia care au initiat-o, i-au defnit obiectivele ?i au condus-o. Generatia de la 1848 s-a deosebit de inaintasii sai prin cunoasterea nernjlocita a Europei Occidentale. Majoritatea T~i dessvarsise studiile ln Franta ~i, cativa, printre care Mihail. Koqalniceanu, obtinusera dip lome ale universitatiio- germane. Oricum, Parisul era a doua lor patrie spirnuela. Ei sirnteau cu adevarat ca apartin Eumpei. Recunosteeu in Apus un model politic ~i cultural demn de urmat Tn tarile lor ~i nu se Tndoiau ca tiparul de dezvoltare al acestuia putea fi aplicat in Prindpatc. Ideile lor despre formele politice ?,I progresul economic au fast astfel puternic inJluentate de doctrinele liberale ?i .Iaissez-faire" ale epocii.

In ciuda adrniratiei nutrite fata de Apus, pa?opti~tii nu erau ni~te ganditori abstracti. care se straduiau saimpuna poporului instituti;i fara legatura cu experienta istorica nationala. Dimpotriva, find pe deplin constien; de conditiile interne, ei au aplicat foarte selectiv teoriile ?i practicile occiccntale. 0 data cu 0 cunoastere mai profunda a Europei, ciferentele dintre Principate ?i Apus au devenit ?i mai evidente pentru ei, ceea ce i-a ~ndemnat sa treaca mai rapid la 7nfaptuirea reformei, pentru a recupera astfel timpul pierdut.

Aspiratiile genera1iei de la 1848 si-au gasit expresia practica In ncrnultumrea qenerala, a tuturor claselor sociale din Principate, fata de conditiile politico-econom,ice existents. Multi boien nu erau de acord cu metodele autoritare folosite de dornrr, dorind putere ?i pentru ei, in timp ce al~ii; cereau reforme moderate In aqrkultura ?i in administratia publica; dasa mijlocie, aflata in plina dezvoltare, protesta impotriva taxelor mari platite statuui ?i perpetuarii excluderii sale de la guvernare; taranii erau hot3rati sa lupte pentru desfintarea indatoririlor tot mai mari de daca ~i obligatiifata de mosieri ~i pentru a-si Imbunatati nivelul de trai, care se inrautatis·e in anii 1840.

Evenimentele care aveau loc in Vestul Europei - rasturnarea regelui Frantei, l.ouis-Phi'ippe, in februarie 1848, ?i extinderea rapida a revolutiei la Viena, Budapesta ?i in orasclo germane - i-au indemnat pe intelectualii romani sa treaca la actiune. La Tnceputullunii aprilie, boierii si reprezentanti orasertiior au organizat la lasi 0 lntalnire, ir scopul de a denunta despotismul. Ei au incredintat poetului Vasile Alecsandri misiunea de a redacta 0 petitie, Tn care se cerea instaurarea unui regim politic moderat-liberal ?i luarea unor masuri care sa stimuleze dezvoltarea economica .. Ei erau hot3rati sa limiteze puterile domnului Mihail Sturdza prin institutli reprezentative ;;i prin gestionarea cinstita a problemelor publice si juridice, fara intentia de a rasturna structurile politice ~i souale existente, adica de a actiona ca revolutinar. Sturdza raspunse prin forV3 revendkarilorlor si, dupa scurte ciocniri, multi dintre revolutionani de frunte au fost siliti sa se exileze.

Tn Tara Romaneasca, boierii liberali, educati in Occident, au condus lupta Tmpotriva vechiului

I t .

regim. Tn luna martie, CA. Rosetti, un radical liberal, ?i Ion Ghica, un moderat, printre altii, au

299

format un eomitet revolutionar insareinat eu organizarea unei revolte armata Nicolae Balcescut exponent al spnitului revclutionar In randurile studentimii rornane de la Paris, s-a al.§turat cornitetului in aprilie. In ziua de 9/21 iunie, la Islaz,localitate situat.3 pe malul Dunarii, in Oltenia, membrii comitetului si-au pus planulln aplicare. Ion Heliade Radulescu a dat citire unei proc'arnati In care se prezenta programul revolutiei. Acosta cul1mina eu doua idei larg raspandite In cercurile invatate Inca din a doua jurnatate a veacului al XVII~-Iea, ?i anume ca apartenenta la natiunea romana depinoea de etnie, nu de rangul social, ?i ca Principatul Tarii Rornancsti era Imputernicit printr-un tratat jnternatior-al s,a-?i pastreze suveranitatea ;;i incependeuta. Cornitetul revolationar I~i exprima intentia de a respeeta toate tratatele in vigoare eu Imperiul otoman, dar ru-si putea disimula cstilitatea fala de Rusia, cerand sa se puna, capat regimului institu.it de Regulamenteie Organice. In continuare, comitetul enumera principiile pe care I~i propunea sa Ie promoveze in asezarea principatului pe un nou faga?: ega I it ate a in drepturia tuturor cetatenilor. irnpartirea echitabila a datoriilor publice prin irnpozit In raport cu vcniturilc. larga participare Iia viata publica prin vot universal, iibertatea presei, a cuvantului ?i a intruniribr, abolirea si.stemului de cJaca prin despaqubirea rnosierilor, extinderea sistemului educational prirrr-un invatamant gratuit ~i egal pentru toti cetstenii, in cor.cordanta eu capacitatea inte.ectuala a fiecaruia, desfiinlarea tuturor rangurilor ~i titlurilor nobihare ~i aliegerea domnilor pe termen de cinci ani, din toate categoriile socia Ie.

Prodarnatia de la Islaz a constituit un program tipic pentru intelectualii europeni liberali de la 1848, prir aceentul pus pe libertatile individuac. prin crcdinta ln institutiile adevarate ?,j prin prevederiile referitoarela cresterea rolului cetatenilor in treburile publce, Dar aceste idei nu erau pur ii siimplu 1mprumutate de rornani din cxpcrienta Europei Occidentale. Principiile exprimate cu atata forta de cornitetul revohnicner I?i au sorginteain evolutiaide.lor cuprinse In memorandumurile boierilor reformatori, in prodamatia data de Tudor Vladimirescu, Tn planurile faurite de cercul Daciei literaTe?i In aspiratiile boierilor liberali din adunarilelegis~ative din cele doua Prineipate.

Prineipalul teatru de acti.me a fost orasu Bucuresti unde Revoh.tia a inceput la 11/23 iunie prin semnalul dat de dopotele bisericilor. Strazile erau phne de oamen.i, carora li se distribuiau copi ale procamatiei de la lslaz. Domnitorul Gheorghe Bibescu nu a opus nici un fel de rezistenta ?i a acceptat imediat sa semneze prodarnatia ce urma sa fie folosita, temporar, drept constit.itie: totodat3, a recunoscut noul cabinet rnin.sterial. Dar, Tn realitate, e~ nu a simpatizat cu aceste reforme, iar la 13/25 iunie a abdicat ;Si a fugit la Brasov Tn ziua urmatoare. puterea a fost preluata de un guvern provizoriu, format in majoritate din tineri intelectualiliberali.

Naul guvern a lncercat sa-;si consolideze pozitia prin promovarea unor reforme ?i infiintarea de noi institutii, Una dintre primele sale actiuni a fast sa~~i asigure propria aparare prin crearea unei forte armate sub conducerea generalului Gheorghe Magheru. De asernenea. a abordat delicata problema a reformei agrare, dar, avand in vedere diverqentele de opinie dintre liberali ;;i conservatori, In ceea ce pnveste masurile ce se impuneau a fi luate, cat ;;i faptul ca partile se temeau ca schimbarea rapida a legiii agrare ar putea produce 0 catastrofa econornica nationala, nu s-a Infaptuit nimic substantial. Guvernul provizoriu nu a reusit nid in alte privmte sa-ij tina prornisiunile facute la Islaz. EI a socotit ca elabararea uneilegi fundamenta~e este un

300

prim pas esential ~i a organizat alegeri pentru 0 adunare constituanta, rnenita sa redacteze 0 Constitutie care sa Inlocuiasca Regulamentele Organice. Dar interventia straina a pus capat activitatii ?i existentei guvernului revolutionar ?i a curmat eforturile acestuia privind reforrna.

Diferendele dintre Rusia ;;i guvernul provizoriu au fost fundamentale ;;i pana Iia urrna s-au dovedit a f .ireconciliabile. Tarul I;;i aratase deja intentia de a mentine pmtectoratul rus asupra Principatelor, prin trimiterea de trupe peste Prut. la 25iunie/7 iulie,. pentru a ocupa Moldova .. EI spera sa reprime revohrtia din Tara Rornaneasca prin cooperarea cu autoritatils otomane ?i sa ev,ite astfel posibilele cornplicatii internationale. Constient de pericolul de la rasarit, guvernul provizoriu a dus 0 politica de echilibru. cautand sa obt1ina sprijin din partea Frantei ?,i a Marii Britanii, dar fara nici un rezultat.

Cooperarea dintre Rusia ;;i Poarta Otornana a spulberat sperantele guvernului provizoriu ca va putea supravietui, rrstiqand-o pe una Impotriva celeilalte -, Cu acordul taru'lui, 0 armata otornans aintrat ln Tara Romaneasca in septembrie. Ajungand 111 Bucure~ti in ziua de 13/25, acesteia i s-a opus 0 crancenal rezistenta, dar a obtinut victoria prin superioritate numerics. Membrii quvernului provizoriu ~i multi dintre sustinatorii acestuia au luat drumul exilului. Dar tarul si consilierii sai au fost dezarnaqiti de superficialitatea cu care autoritat.le otomane i-au urrnarit pe revohrtionari in alte parti ale principatului. Fiind acum preocupat sa ih3bu?e revolute de pe tot cuprinsullEuropei Centrale, rnai ales dupa surprinzatorul succes al revolutiei ungare, taru a decis sa ocupe Tara Rornaneasca, rnulturnindu-se doar sa intormeze autoritaue otomane despre decizia sa. La 15/27 septembrie, trupe rusesti au trecut Milcovul dinspre Moldova spre Tara Rornancasca, ejunqand la Bucuresti In ziua urrnatoare. Incepand cu aceasta data, rusii au institu.t controlui asupra Tarii Romane?ti (?i asupra Moldovei) .. Adrninistratia lor militara avea sa dureze pan a la semnarea cu guvernul otoman a Conventiei de la Balta Liman, la 19 apriliej1 mal 1849.

Intelectualil rornanl din Imperiul habsburgic s-au alaturat, de asemenea, prompt ~i entuziast evenimentelor ce aveau IDe ln Europa Centrala ~i Occidentala Tn prirnavara lui 1848. In timp ce vechea ordine sociala se prabu?ea, sperantele de irnplinire a obiectivelor nationals mult asteptate Ii Insufleteau sa treaca la actiune. De?i liberali, ei priveau libert3tile civile ?i institutiile reprezentative In primul rand ca pe niste qaranti ale autonomiei politice nationale. in Transilvania, aceste aspiratii se irnpotriveau eforturilor facute de ccnducatorj maqhiari pentru alipirea Transilvaniei la Ungaria;ln Banat ?i In regiunea invecinata Crisana, sau Bihor, antagonismul dintre rornani si maghiari era mai putin acut, dar romanii se opuneau cu fndarjire controlului sarbesc asupra Bisericii Ortodoxe si a scolilor acesteia; In Bucovina, conducatorii rornani cautau sa pastreze caracterul etnic istoric al provinciei, dar nu au reusit sa atraga de partea cauzei lor Biserica Ortodoxa sau masele.

Revolutia romana de la 1848 din Transilvania, a fast, la fer ca ?i in Princ:ipate, 0 revolutie a intelectualilor. Ei au fast eei care i-au forrnulat obiectivele ?i au conceput strategia de atingere a acestora. Scopurile urrnarite erau ancorate in ideile specifice evolutiei societatii rornanesti din Transilvania si, astfel, puneau accentul pe emanciparea nationala. Dar acesti intelectuali erau, Tn acelasi timp, idealisti Ei aveau credinta nestrarnutata in progresul uman, in capacitatea nelirnitata a oarnenilor de a-si imbunatati conditia printr-o reforma! institutionala.

301

Precum confrati' lor din alte parti ale Europei, ei I?i afirmau deplina incredere in transformarea rapida si qlorioasa a societatii. Din pacate. cursul evenimentelor avea sa arate ca ei au apreciat qresit ritmul schimbari' in istorie ;;i au prevazu: caderce vechiului regim mult mai inainte sa existe vreun semn de sustir.ere a acestei idei.

Conducatorf romani s-au gasit Tntr-o dilema. Pe de-o parte, ei au salutat reformele politice ;;i drepturile civile sustinute de liberalii maghiari din Ungaria, pe care acestia promiteau sa Ie extinda. ?i in Transilvania, dar, pe de alta parte, doreau sa asigure existents ?i progresul propriei lor natiuni. Curand, principala lor preocupare a devenit unirea Transilvaniei cu Ungaria .. Unii dintre ei - mai cu seama G.eorge Baritiu (1812-1893); editorul Gazetei de Transi/vania care, din 1838, a devenit prutstorul de cuvant alintelectualilor roman! ~erau de acord cu unirea in schimbul qarantarii limbi.i ?i culturi rornane. Bantiu credea ca toate dezacordurile cu guvernul noii Ungarii puteau fi rezolvate Tn SP~T~t liberal. Simion Barnutiu (1808-1864)1 aprig aperator a drepturilor nationale ale romanilor, avea 0 parere total diferita asupra evenimentelor. EI considera pastra rea nationalitatii rornanesti ca problema cruciala a acelei perioade, avernzancu-si compatriotii sa nu accepte unirea pana rand nu Ii se vor f asigurat drepturi depline ca natiune. A respins astfel promisiunile maghiarilor i"n leqatura cu sufragiul universal ?i alte libertati, caci pretul acestora ar fi fost renuntarsa la nationalitate. EI a subliniat ca aceste avantaje erau oferite romsnilor doar la nivel individual, ca cetateni a Ungariei Mari ?i nu ca entitate sau natiune care are de urmat propriui sau destin. Tn felul acesta. a conchis el, libertatea nu avea nici un sens daca nu se as.igura la scara nationals. iar romanii nu puteau spera sa-$i pastreze darul cel mal de prot, nationalitatea, deG3t Tntr-o Trans.ilvanie autonoma, in care ei reprezentau majoritatea populatiei

Barnutiu a devenit in scurt timp cel mai influent dintre intelectualii laici rcmani dar a recunoscut ca va avea nevoie de sprijinul clerului rornanesc, ce avea 0 inraurire considerabila asupra taranimii, in situatia Tn care curentul condus de el urma sa se transforme intr-o miscare de mas.}. Barnutiu a gasit In Andrei ~a9una (1809-1873L episcopul Bisericii Ortodoxe, un cleric ce recunostea forte ideii moderne de natiune, fiind ln aceia?i timp un sustinator al progresului social in cadrul valorilor crestine traditionale.

Toate partile au cazut de acord asupra principiilor ?i programului de actiune, pe care Ie-au prezentat unei adunari nationale. tinute la 81aJ pe data de 3/15 mai, la care au participat aproxnnatrv 40 000 de oameni. Tn fruntea programului se situa dedaratia de independenta a natiunii rornane ~i de egalitate a acesteia cu celelaite natiuni din Transilvania, precum si ang;ajamentui de a apara drepturile nou dobarriite prininstaurarea unei ordin politice bazate pe prir-opiile liberale ale epocii ..

Actiunile romanilor. indreptate impotriva unirii Iransilvaniei cu Unqar.a, au esuat, La 18/30 mail Dieta din Cluj, dominata de maqhiari, a votat majoritar pentru unite. lncepand de la aceasUi data, relatiile intre conducatorii rornani ,?i autoritatile ungare s-au deteriorat continuu. Pana in toarnna, Barnutiu, Saquna ';Ii sustlnatorj lor se raliasera Curtli dela Viena, opunanduse astfel nationalisrnului maghlar.

Romanii din alte parti ale Imperiului habsburgic se ndicasere. de asemenea, pentru a-s apara interesele nationale. La 15/27 iunie, la Lugoj, in Banat, s-au adunat circa 10 000 de

302

oameni pentru a-si declara dreptul la natiune. Acestia erau condusi de Eftimie M urgu (1805-1870), un avocat cu multiple leqaturi In Pr,incipatele Rornane. EI era hotarat sa contribuie la emanciparea natiunii sale, dar recunostea necesitatea ca toate nationalitati.e sa se uneasca Tn fata marilor puteri conservatoare din Europa. Era totodata un entuziast sustinator al programului liberal al reformatorilor maghiari ?i considera ca 0 alianta intre maghiari ?i romani ar f cea mai buna qarantre In fata reinstau-arii vechiului regim. Programul adoptat de adunarea de la Lugoj contnsa multe dintre ideile sale. EI nu critica fati~ noul guvern ungar, dar cerea instituirea unei Biserici Ortodoxe Romane, independents de cea sarba, ?i recunoasterea limbii romans ca limba oficiala. In Bucovina, rornanii au fost condusi de vestitii frati Hurmuzaki. De?i ei ?i sustinatorii lor doreau sa pastfeze caracterul etnie rorr-anesc al provinciei ?i sa instituie un guvern reprezentativ, Ie lipseau at§t cadrul organizatoric, cat ?i sprijinul maselor, pentru a putea influenta desfasurareaevenimentelor.

Catre sfar~itul anului 1848, eonducatorii romani din Transilvania, Banat ?i Bucovina erau convinsi ca aveau nevoie delntregul sprijin al Curtii de la Viena pentru a-si atinge obiectivele. Deleqatiile tuturor celor tre,i provineii s-au Tntc§lnit [a Olmutz, in Boemia, unde Curtea se stabilise Tn urma izbucnirii unei revolte la Viena. Sub conducerea lui Andrei ?aguna, la 13/25 februarie 1849, ei au prezentat irnparatului Franz Joseph un nou program national, prin care se urrnareau unrtatea nationala ?i autonomia politics a tuturor rornanilor din Imperiul habsburgic. Nicicand Tnainte nu-s mai exprimasere rornanii atat de dar idealul solidaritati, etruce Tn eadrul Imperiului. Programul mai ilustra credinta romanilor ca federalismul era principala solutie a problemelor nationals din Imperiu.

Romanii nu au reusit sa-~j atinga obiectivele nici la Olrnutz. nici acasa .. Curtea de la Viena a respins implicit propunerea lor de autonomie naticnala prin noua Constitutie irnperiala, promulqata la 20 februarie/4 martie, care restabilea provinciile istorice ale Coroanei ?i nu facea nici 0 referire la federalism. Tn aprilie, rornanii au fost atentronati sa-?I pastreze loialitatea fata de Irnparat drept singura cale de urmat. In vara lui 1849, In Transilvania, 0 militie rornar-easca condt.sa de Avram [aneu ~ unui di ntre organizatorii adunarii nationale de la Blaj din mai 1848 =, a organizat ln Muntii Apuseni rezistenta lmpotnva armatei ungare.

In perioada aprilie-iulie 1849, intr-o Tncercare disperata de a salva revolutia nationals si liberala din Europa Centrals, Nicolae Balcescu a cautet sa fad posibila reconcilierea dintre guvernul ungar ?i Avram laneu. EI s-a Tntalnit cu Lajos Kossuth, ccnducatoru Ungariei independente ~i cu Avram lancu, iar la sfar?itul lui iulie a fast Tncurajat de disponibilitatea ambelor parti de a ajunge la 0 inteleqere. Dar evenimentele de pe carnpul de lupta I-au coplesit, La mijlocullunii august, forte superioare austriece ?i rusesti, care intrasera din rnai in Transillvania, dinspre Tara Rornaneasca, au 5il:it principala armata de camp ungara sa se predea, pentru ca. pan.a la sfar?itul lunii, orice rezistenta organizata sa Tnceteze.

Oesfiintarea Ungariei independente a risipit sperantele rornanilor de a forma un ducat unit, autonom. Fragila alianta dintre rornani ~i Curtea de la Viena, irnposa de necesitati, deja tensionata de aspiratiile de autodeterminare nationala, pe de-o parte, si de restaurare a Imperiului, de pe alta, s-a destrarnat. Un qrup numeros de oficielitati austriece, eondus de un nou guvernator militar ?i civil, a venit In Transilvania, cu instructiuni de reinstaurare a statutului

303

de provincie imperial a cat mai curand posibil. Banatul ~i Bucovina au suferit un proces asemanator. Pretutindeni, noul aparat de stat cerea rornanilor sa-~i reia locul de SUpU~1 credinciosisi anonimi ai imparatului

Unirea Principate/or. 1850-1859. Conventia de la Balta Liman, incheiata la 19 aprilie/1 mai 1849, restabilea ascendente traditicnale cornuna a Rusiei si Imperiului otoman In Prineipate. Cele doua puteri au numit no! domni - Barbu Stirbei Tn Tara Romaneasca 51 Grigore' Ghica in Moldova

'I if

=, control and Tndeaproape aetivitatea acestora, pentru a asigura suprimarea liberalismului ~i a

netionalisrnului ;;i rnentinerea stabilitatii ~tirbei era eel mal conservator dintre ceil doi ~i aspire sa, fie un monarh absolut, dar luminat. Ghiea era un un adept a,1 programului liberal moderat de la 1848 ?i a perrnis unui numa,r de pasoptist sa se intcarca din exil, ba chiar j·a acceptat pe unii dintre ei in noul sa.u guvern. Ambii damni au promovat dezvoltarea economics ;;i Tnvatamantut nefiind in nici un tel simple instrumente ale politicii rusesti sau otomane.

o noua criza internationala care a condus la razboiul dintre Rusia si Turcia in 1853 si la

I . f.

imp.licarea Frantei si Marii Britanii un an mai tarziu, a perrnis Principatelor sa faea noi pas catre

unire ;;iindependenra. De?i, ea de obicei, marile puteri intentionau sa Incheie razbniul din Crimeea conform propriilor interese. pentru prima data, acum, rornsni In;;i;;1 au jucat un ro crucial In hotararea propriei soarte.

Deteriorarea relatiilor dintre Rusia ;;i lrnperiul otornan, din cauza unor probleme litigioase, a dus la ocuparea Principatelor de catre rusi, in iul'ie 1853, (and guvernu! ture a respins ultimatumul dat de tar. Cei doi domni au plecat in exil in Austria, In locul lorinstaurandu-se un guvern militar rusesc. lrnperiul otoman a ripostat, dedarand razboi Rusiei, la 4/16 oetombrie ..

Ocupatia ruseesca din Pr.incipate a adandt criza internationals. Marea Britanie ;ii Franta au privit-o ca pe 0 dovada In plus a intentiilor sale agresive fala de Orientul Apropiat, In general. Ele si-au respectat angajamentele fata de Turcia si, la 1,6/28 martie 1854, au declarat razboi Rusiei. ~i Austria a interpretat aqi,unea Rusiei ca 0 arnenintare directs la adresa intereselor sale din Sud-Estul Europei, Tn special a. celor comerciale la Dunarea de Jos. Oficialitatile austriece, in principal ministrul de externe, Karl von Buol, au profitat de situatie spre a extinde sfera de influenla a tari;i lor. La 2(14 iunie, Austria ?i Turcia au semnat Conventia de la Boiacik6y, prin care Austria se angaja sa forteze retragerea Rusiei din PrinClpate, pe care, ln schirnb, avea voie sa Ie ocupe 1i sa Ie administreze dupa bunul sau plac. Intelegandgravitatea situatiei, tarul a cedat in fata ultimatumului Austriei. Pe masura ce fortele rusesti paraseau Principatele, in perioada iulie-septembrie, acesteaerau imediat inloeuite de a armata de ocupatie austriaca. Din felulTn care austriecii au trecut la orqanizarea sisternului lor de administratis se vedea dar ca se preqateau pentru 0 sedere I'ndelungata, in tirnp ce unele ofieial,ita~.i din Austria salutau chiar ideea integrarii Principatelor in struetura politica ~i econornka a imperiului 'lor.

Uzura de razboi, cauzata de campania costisitoare ~i nedecisiva din Crimeea, a adus pana la urma partiie beligerante ila masa tratativelor. De~i Conferinta de la Vierra, care a avut loc in martie-xmie 1855, nu a reusit sa puna capalt razboiului, puterile occidentale au luat hotarari deosebit deimportante referitoare la viitorul Principatelor Ele au desfimtat protectoratul Rusiei,

304