CIMBRUL

Este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile

europene ale Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe
locurile virane, pe falezele nisipoase si prin stancarii.

Mai este numit si cimbru de cultura (Thymus vulgaris), pentru a fi deosebit de

cimbrul de gradina (Satureja hortensis), care este o cu totul alta specie. Ca
infatisare, este total nespectaculos: scund, de nici patruzeci de centimetri
inaltime, are flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul verii si pana
toamna tarziu. Nu este deloc pretentios, crescand pe orice fel de soluri si cerand
cantitati mici de apa. Sub aceste aparente exterioare modeste se ascunde, insa,
o uimitoare forta terapeutica. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice
plante medicinale din lume. De altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il
mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai tarziu, cei romani, il
recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii numeau
cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu.
Consacrarea cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii
au inceput sa fabrice uleiuri volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de
cimbru a devenit un panaceu universal, capabil sa vindece foarte multe din
molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele vremuri.
Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si
ajuta la combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor
galbene. Exista scrieri orientale care mentioneaza folosirea cu succes a acestui
remediu chiar si contra sifilisului sau a dizenteriei. In cele ce urmeaza, vom
cunoaste impreuna extraordinarele sale efecte in vindecarea bolilor, de data
aceasta in lumina studiilor moderne, nu inainte insa de a afla cum se prepara si
cum se administreaza:

Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului

Pulberea

Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor
aeriene ale plantei. Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla
inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum o
saptamana, deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte rapid. De regula, se
administreaza de 3-4 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe
stomacul gol.

Uleiul volatil

Se obtine doar prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile

naturiste, fiind disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din
magazine specializate si care poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza
de regula cate 3 picaturi de ulei de cimbru, dizolvate intr-o lingurita de miere sau
puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si
12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o
singura picatura, de doua ori pe zi.

Extractul hidroalcoolic (tinctura)

Se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400 ml

de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa
de pulbere a fost acoperita, se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la
macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se strecoara, se adauga 10 picaturi de
ulei volatil de cimbru, se agita bine, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute
mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de 4-6 ori pe zi, in
tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Infuzia combinata

Se pun 3-4 linguri de cimbru maruntit la macerat in jumatate de litru de apa,

vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte,
iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme
de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se
amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie
combinata de cimbru, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub
forma de comprese si bai.

Infuzia fierbinte

Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de cimbru cu o cana de apa,

dupa care se lasa acoperit amestecul sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi
se filtreaza. Se administreaza cat mai calda posibil.

Tratamente interne cu cimbru

* Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) - in ultimii ani, mai multe

cercetari au aratat uimitoarele efecte terapeutice ale cimbrului in infectiile
respiratorii acute. Intr-unul dintre aceste studii, facut la un institut de cercetari din
Berlin, 189 de pacienti cu bronsita acuta abia declansata au fost tratati cu
cimbru, ca remediu principal, la care s-a adaugat un extract de ciubotica-cucului
(Primula officinalis). Dupa trei zile de tratament cu aceste plante, aproximativ
53% dintre cei tratati nu mai prezentau nici un fel de simptom al bronsitei, iar la
25% dintre pacienti, simptome cum ar fi tusea, durerile in zona pieptului, catarul,
febra ori starea de astenie erau mult ameliorate, chiar daca nu disparusera total.
Asadar, contra racelii si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru, cate o
lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o eficienta sporita,
tinctura de cimbru se poate combina in proportia de 2:1 cu tinctura de radacina
de ciubotica-cucului, combinatia administrandu-se in aceeasi doza.
 

* Bronsita cronica, tuse convulsiva, tuse productiva - ca remediu de urgenta,

se administreaza cateva inghitituri de infuzie fierbinte de cimbru, care are efecte
bronhodilatatoare, expectorante si calmante rapide. Pentru un tratament de
lunga durata, se recomanda pulberea, din care se ia de trei ori pe zi cate o
lingurita rasa. Tratamentul dureaza 4 saptamani. Suplimentar, se fac bai fierbinti
cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de intarire a imunitatii. Intr-un
studiu facut in Germania, s-a observat ca in aceste afectiuni rezultate mai bune
se obtin daca in paralel cu pulberea de cimbru se ia si tinctura de iedera (Hedera
helix), cate 4 ml (aproximativ o lingurita) pe zi, in cura de 4 saptamani.

* Astmul, pneumonia, infectiile respiratorii recidivante - se administreaza

uleiul volatil, cate 2-3 picaturi, de 4 ori pe zi, in cure de 10-20 de zile. De
preferinta se ia diluat in infuzia combinata de cimbru: o doza de ulei volatil la un
sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinata din aceeasi planta. Acest tratament
are un efect antibiotic si bronhodilatator puternic, usurand respiratia, eliminand
infectiile bacteriene. Este un tratament adjuvant foarte bun si contra tuberculozei.

* Laringita, faringita, amigdalita - se ia intern uleiul de cimbru, cate 2-3 picaturi,

inghitite cu putina apa, de trei ori pe zi. Extern, se face gargara cu infuzie
combinata de cimbru, macar de doua ori pe zi, fiecare aplicatie durand minimum
cinci minute. Tratamentul dureaza 5-7 zile, in cazul formei acute a acestor
afectiuni, si 12-21 de zile pentru forma cronica.

* Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic - faima de condiment a

cimbrului nu se datoreaza neaparat aromei sale (care este mai putin placuta ca a
cimbrului de gradina), ci efectului sau terapeutic, cu totul exceptional, asupra
tubului digestiv. Mai multe studii arata fara dubiu ca cimbrul este unul din cele
mai puternice remedii contra colitei, distrugand flora bacteriana in exces, fie ea
de putrefactie sau de fermentatie. Apoi, cimbrul calmeaza spasmele digestive,
elimina balonarea, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv. Se ia cate o
jumatate de lingurita rasa de pulbere de cimbru, de patru ori pe zi. Tratamentul
dureaza 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie. In cazul colitelor
severe, se ia si ulei volatil, cate 5-7 picaturi zilnic, pe perioade de 5-10 zile.
* Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza, de asemenea, pulberea de
cimbru, cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Are actiune astringenta, distruge
bacteriile patogene din intestin, reduce crampele abdominale. Contra dizenteriei
si a diareei severe produse de toxiinfectii alimentare se face suplimentar o cura
cu ulei volatil de cimbru, din care se iau cate patru picaturi de doua ori pe zi.

* Tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular

cerebral - se fac de patru ori pe an cure in care se administreaza, in fiecare zi,
cate patru lingurite de tinctura. Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile si se
face cu pauze de doua luni intre doua cure. Studii de medicina experimentala
facute in laboratoarele din Marea Britanie, in anul 2000, arata ca cimbrul
impiedica depunerea grasimilor pe vasele de sange din creier, mentinand astfel
circulatia la un nivel optim. In plus, cimbrul impiedica imbatranirea si
degenerarea celulelor sistemului nervos, datorita efectului sau antioxidant. De
asemenea, s-a observat - de data aceasta in studii pe subiecti umani - ca cimbrul
favorizeaza atentia si concentrarea mentala.

* Colesterol - un studiu amplu facut pe animale de experienta in Turcia, in anul

2006, a pus in evidenta faptul ca ingerarea regulata a cimbrului reduce cantitatea
de colesterol negativ (LDL) si reduce nivelul trigliceridelor din sange, prevenind
astfel bolile cardiovasculare. Se recomanda, asadar, consumul cimbrului in
alimentatie ca si condiment. Suplimentar, se tin cure de cate 6 saptamani, timp in
care se administreaza zilnic cate 3 grame de pulbere de parti aeriene.

* Tromboze - in frunzele cimbrului au fost descoperite doua principii active care

impiedica formarea cheagurilor de sange. Se administreaza infuzia combinata de
cimbru, din care se iau cate 2-3 cani pe zi, in fiecare doza de infuzie combinata
dizolvandu-se in prealabil doua picaturi de ulei volatil de cimbru. O cura dureaza
vreme de trei saptamani si se repeta dupa o pauza de minimum o luna.

* Infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica) - se

administreaza uleiul volatil de cimbru, din care se iau cate 3 picaturi, de trei-patru
ori pe zi, in cure de 7-14 zile. Un studiu german extrem de amanuntit arata ca
uleiul volatil de cimbru, care are efecte antibiotice si antimicotice extrem de
puternice, este eliminat in proportie de 20% prin urina, vreme de 41 de ore de la
ingerare, exercitandu-si astfel actiunea curativa la nivelul rinichilor, al vezicii
urinare si al uretrei.
Pentru a beneficia de aceste efecte terapeutice este esential, insa, ca pe timpul
tratamentului sa fie mentinuta o dieta alcalina, care sa favorizeze efectul
antiseptic al cimbrului.
Acelasi tratament este eficient si in tratarea infectiilor genito-urinare cronice, cum
ar fie nefrita, pielita, salpingita. Suplimentar, se pun comprese cu extractul
alcoolic de cimbru pe zonele afectate, comprese care se tin vreme de minimum o
ora pe zi.
Cimbrul poate fi cultivat si in ghiveci, pe pervaz

 
Adjuvant in hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori din fosta
Uniune Sovietica, sub indrumarea dr. Z.T. Kulieva, au demonstrat ca
administrarea uleiului volatil de cimbru reduce semnificativ presiunea
arteriala. De asemenea, acest ulei reduce susceptibilitatea aparatului
cardiovascular la influenta daunatoare a stresului psihic.

Ca atare, este recomandat consumul cimbrului in alimentatie drept

condiment, iar suplimentar, se fac cure cu tinctura de cimbru, din care se
administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi.
Tratamentul dureaza vreme de 56 de zile si este recomandat in mod special
hipertensivilor foarte sensibili la stres, hipertensivilor care au avut, sau au o
dieta preponderent carnivora ori se confrunta cu tulburari digestive de genul
aerofagiei, balonarii sau colitei.

* Viermi intestinali - se administreaza uleiul volatil de cimbru, cate cinci

picaturi, puse intr-o lingura de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se iau
doua astfel de doze pe zi, prima dimineata, pe stomacul gol, cu cel putin
jumatate de ora inainte de a manca, iar cealalta seara, inainte de culcare.
Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile. Uleiul de cimbru inhiba dezvoltarea
parazitilor intestinali, paralizeaza centrii nervosi ai viermilor, ajutand la
eliminarea lor prin scaun.

* Infectia cu Giardia lamblia - o combinatie imbatabila in tratarea acestei

boli este cea dintre cimbru si rostopasca (Chelidonium majus). Tincturile celor
doua plante se amesteca in parti egale si se pun apoi intr-o sticla care se
inchide ermetic.
Se administreaza cate o lingurita din acest amestec, diluata intr-un sfert de
pahar de apa, in care se adauga si doua picaturi de ulei de cimbru. Aceasta
doza se ia de patru ori pe zi.

Tratamentul se face vreme de trei saptamani, iar daca mai este necesar, se
poate relua dupa 14 zile de pauza. Conform unui studiu mexican facut in anul
2006, sub conducerea dr. F. Calzada, principiile active din cimbru, mai ales
uleiul volatil, distrug Giardia lamblia si impiedica reproducerea sa.
 Un alt studiu, de data aceasta iranian, publicat in 2008, arata ca cimbrul este
foarte eficient in infectia cu protozoarele Entamoeba histolytica, Trypanosoma
brucei si Trypanosoma cruzi, care produc boli tropicale pe cat de periculoase,
pe atat de raspandite in zonele calde.
Uleiul volatil de cimbru are, conform studiului iranian mentionat, o actiune
terapeutica comparabila cu cea a metronidazolului, care este medicamentul
cel mai frecvent folosit in aceste afectiuni, dar fara a avea si efectele adverse
ale produsului de sinteza.

Candidoza bucala, digestiva, respiratorie, genitala - intr-o jumatate de

cana de infuzie combinata de cimbru se pun doua picaturi de ulei volatil de
cimbru si se consuma acest amestec la 2 ore dupa masa. Se iau 2-3 astfel de
doze pe zi, in cure de 12-21 de zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa care se
poate relua.
Cimbrul, si mai ales compusii sai aromatici, sunt printre cele mai puternice
anticandidozice cunoscute, atat in medicina naturala, cat si in cea alopata.
Nenumarate teste de laborator au pus in evidenta efectul puternic de
distrugere al diverselor specii si tulpini de Candida sub actiunea cimbrului.

Tratamente externe cu cimbru

* Sinuzita - se fac aromatizari in incapere, cu ulei volatil de cimbru sau, mai

bine, daca este suportata - se face inhalatie cu acelasi ulei volatil.
Suplimentar se pun pe frunte comprese cu tinctura de cimbru. Se tin vreme
de 20 de minute pe zi, pana la vindecare. Cimbrul actioneaza astfel direct la
nivelul cailor respiratorii superioare, exercitandu-si actiunea antibiotica si
decongestiva.

* Rani, ulcere pe piele, arsuri - pentru prevenirea infectarii acestor leziuni se

fac spalaturi cu extract alcoolic sau cu infuzie combinata de cimbru. Aceste
extracte au un efect antibiotic foarte puternic, avand de asemenea un usor
efect cicatrizant.

Folositi-l, dar cu masura

 * Circulatie periferica deficitara - se fac bai fierbinti cu infuzie combinata de

cimbru (5 litri la o cada cu apa). Facute saptamanal, activeaza puternic circulatia,
actioneaza asupra metabolismului organismului, intensificand arderile, si intaresc
sistemul imunitar.
* Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale -
se fac spalaturi vaginale cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare.
Cimbrul are un efect antifungic si antibacterian puternic si cu spectru larg, foarte
rar in lumea plantelor medicinale. De asemenea, are efecte antiinflamatoare,
fiind util in tratamentul salpingitelor (inflamatia trompelor uterine).

* Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Acest

tratament intensifica circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce rigiditatea
articulara si sensibilitatea la frig, are efecte calmante si antialgice.

* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu tinctura

de cimbru pe unghia bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita
evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore. Imediat ce se indeparteaza compresa,
partea afectata de unghie se pileste si se lasa apoi sa se usuce la aer.
Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata de
micoza este indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza este foarte extinsa, este
posibil ca unghia tratata chiar sa cada si sa creasca o unghie noua, sanatoasa.

* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) - se pun

intre degetele afectate tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta
piciorul cu o soseta care se tine toata noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi
exercite efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de timp.
Cimbrul, folosit in special sub forma de ulei volatil si de tinctura, este un
antimicotic de prima mana.

Acest lucru a fost obiectivat printr-un studiu facut in anul 2008 de un colectiv de
cercetatori sarbi de la institutul "Sinisa Stankovic" din Belgrad. Ei au testat
cimbrul pe 17 specii de ciuperci parazite si au constatat ca uleiul sau volatil este
mult mai puternic decat un produs de sinteza antifungic, bifonazolul, dar si decat
uleiul volatil al altor plante cu actiune antifungica demonstrata (menta, chimen,
fenicul).

Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de cimbru se

dizolva intr-un litru de infuzie combinata obtinuta din aceeasi planta. Cu acest
preparat (care la rece poate fi pastrat 3-5 zile fara sa se altereze) se fac de trei
ori pe zi clatiri ale gurii, de preferinta dupa mesele principale.

Fiecare clatire va dura vreme de cinci minute, timp in care preparatul din cimbru
va fi agitat cu putere in gura, pentru a-si exercita actiunea asupra dintilor, asupra
gingiilor si asupra intregii mucoase bucale.
Studii facute in laboratoare din Elvetia si din Germania au aratat ca un
constituent din uleiul volatil de cimbru, timolul, distruge mare parte din bacteriile
cu potential daunator din cavitatea bucala, inlatura infectia la nivelul gingiilor,
protejeaza dintii de formarea cariilor si incetineste evolutia cariilor deja existente.
Efectele psihologice ale cimbrului de cultura

Uscat, da o aroma inconfundabila mancarurilor

In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor

razboinici, carora - se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De altfel,
cei mai multi cercetatori spun ca denumirea stiintifica a cimbrului "Thymus" vine
de la grecescul "thymos", care inseamna curaj.

Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti
fizic si psihic, pentru efectele sale tonice si revigorante. De altfel, cimbrul are o
actiune demonstrata de imbunatatire a circulatiei cerebrale, iar studiile au aratat
ca are o certa actiune de favorizare sau chiar de inducere a unor stari de atentie,
vigilenta, concentrare mentala.
In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea
capacitatii de control a emotiilor si pentru intarirea "imunitatii" la stresul psihic.

Precautii si contraindicatii

Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii adverse
extrem de puternice: convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir.
Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in
cazurile de hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida.

Daca se constata o exacerbare sau o reactivare a simptomelor uneia dintre

aceste afectiuni, tratamentul intern cu cimbru va fi oprit.

Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate.

De asemenea, femeile care alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru
pe zi si vor evita administrarea interna a uleiului volatil de cimbru.

Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii

alergice la nivel cutanat, iar aplicat multa vreme pe piele poate produce leziuni cu
aspectul unei arsuri.
Efectele antibiotice ale cimbrului

Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente anti-infectioase, dar

este o completare extraordinara la tratamentele clasice.

Este o planta medicinala care ar putea modifica viziunea asupra a ceea ce

inseamna tratament antiinfectios cu adevarat eficient.
Mai multe studii facute in laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elvetia,
Japonia, Anglia ori Romania au arata faptul ca cimbrul, in special uleiul volatil
obtinut din el, are efecte antibiotice extrem de puternice si cu un spectru foarte
larg.

Conform studiilor, compusii uleiului volatil de cimbru ataca membrana celulara a

bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea, ceea ce duce la moartea
microorganismelor respective.

Mai mult, s-a demonstrat ca bacteriile nu pot dezvolta rezistenta la uleiul de

cimbru, asa cum o fac in cazul antibioticelor de sinteza, deoarece acest ulei are
componente atat de multe si de variate, incat face imposibila o adaptare a
microorganismelor.

In plus, studii foarte recente arata ca uleiul de cimbru potenteaza activitatea unor
antibiotice, adica un antibiotic administrat in paralel cu uleiul de cimbru este mult
mai eficient decat luat singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a
tratamentului alopat cu cel natural, cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile
foarte periculoase de rezistenta a bacteriilor la tratament sau de recidiva a
infectiei.

Iata in continuare si o lista sumara a bacteriilor care sunt distruse de uleiul de

cimbru: Staphylococcus aureus (produce infectii urinare, respiratorii), Clostridium
botulinum (produce botulism), Eschericcia choli (produce infectii reno-urinare si
digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie alimentara, dizenterie), Bacillus
subtilis (produce gastro-enterita), Salmonella enteridis (produce toxiinfectie
alimentara), Campylobacter jejuni (produce infectii gastro-intestinale), Lysteria
moncytogenes (produce infectii care afecteaza sistemul digestiv si cel nervos).

Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un tratament cu o

durata de 7-12 zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de ulei volatil de cimbru,
de trei-patru ori pe zi, cu putina apa sau cu miere.