Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
♦ Despre teatru
N-am gasit nici o asemanare
intre existent si arta
dramatica, fiecare e calauza
de legile sale stricte.
Evenimentele din teatru sunt
limpezi,coerente,pe cand viata
–determinata de fatalitate-ne
ofera mai multe situatii
absurde, anormale.(Valeriu
Sarbu).
Dupa desfiintarea in
anul 1950 , a institutiei de
Arte din Iasi , o mare parte
a cadrelor didactice care
au slujit prestigioasa
institutie de invatamant
superior isi desfasoara
activitatea in liceul nostru.
In octombrie 10951 , prin
plecarea Facultatii de
teatru la Bucuresti, scolii i se atribuie si cladirile din
curte, [ localul « Matei Millo « ] si caminele de baieti si
fetee precum si ferma din Bucium. In aceeasi perioada ,
in localul fostei Facultati de teatru se muta scoala medie
tehnica de arte plastice care ramane de sine statatoare.
Printre numele de seama care s`au manifestat in lumea
artei amintim : Viorica Cortez, Maria Slatinaru- Nistor,
Nelly Miricioiu [ canto] , Mariana si Magda Sirsu [
instrumenstiste , N. Paduraru, i. Encut[ plasticieni ] . La
inceputul celui de`al 4-lea an scolar, se produc
schimbari la directia scolii de muzica. Directorul Petre
Grigoriu este incadrat prim-osist la Filarmonica si nevoit
sa renunte la directie. LA 10x1952 este numit director
profesorul Constantin Nicolaescu care dupa doi ani se
retrage pe motive de sanatate. .Cu data de 15x1954
succede la directie profesorul Pavel Declion. Pedagog si
muzician , cu o vasta experienta. In baza Ordinului nr.
884 din 28 IX 1954, este numit director al scolii medii de
arte plastice , profesorul Gligor. MATEI MILLO
DESPRE
OCTAV
BANCILA
Fondatorul liceului nostru
Octav Băncilă
(n. 4 februarie 1872,
Botoşani - d. 3 aprilie
1944, Bucureşti) a
fost un pictor realist
român şi activist
politic de stânga.
A fost fiul lui
Vasile Băncilă şi al
Profirei, născută
Neculce, descendentă
a cronicarului. Rămas
orfan la vîrsta de
patru ani, şi-a
petrecut copilăria în
casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iaşi cu Ioan
Nădejde, unul dintre fondatorii revistei Contemporanul.
Octav Băncilă a urmat şcoala primară şi două clase la
Liceul Ştefan cel Mare, după care în 1887, s-a înscris la
„Şcoala de Arte Frumoase” din Iaşi. Anii de studii la
această şcoală, unde i-a avut profesori pe Gh.
Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi, i-au dat
posibilitatea să-şi însuşească o serioasă pregătire
profesională. Între 1894–1898, şi-a continuat studiile la
„Academia de Arte Frumoase” din München. În
Germania a avut ocazia să lucreze în atelierele pictorilor
Haschbe şi Lenbach, realizînd şi expoziţii personale cu
lucrările create în acea perioadă. Apoi se duce în Italia,
unde studiază operele lăsate de Renaşterea italiană.
Octav Băncilă a fost profesor de desen şi caligrafie
la Şcoala normală „Vasile Lupu” (1901) şi la Gimnaziul
„Ştefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost
numit profesor la „Şcoala de Belle Arte” din Iaşi. În
perioada 1908-1935 şi-a prezentat lucrările în cadrul
unor expoziţii deschise la Iaşi şi Bucureşti, singur sau
alături de alţi mari artişti ai vremii, Gheorghe Petraşcu,
Jean Alexandru Steriadi, Paul Verona, Ion Mateescu. În
anul 1942 a participat la expoziţia colectivă a Salonului
Moldovei, unde a primit Premiul Naţional.
MUZICA
Despre
ca
♦ “Muzica ofera un suflet universului,
aripi mintii, zbor imaginatiei si viata
oricui.” Platon
♦ “Nu imi place omul caruia nu ii place
muzica. Nu este inventia noastra: este
un dar din partea lui Dumnezeu. O asez
alaturi de teologie. Satan uraste
muzica: stie ca ne vindeca de tot ceea
ce este rau.” Martin Luther
♦ “Cu totii avem idoli. Cantati ca oricare
dintre ei, insa incercati sa fiti voi insiva
cand faceti asta.” B.B. King
♦ “ Daca muzica este hrana dragostei, canta. Dati-mi din plin...” William
Shakespeare
Parerile elevilor:
COREGRAFIE
Coregrafia (uneori, scris şi
coreografia) reprezintă o
disciplină care are ca scop
conştientizarea, ordonarea şi
producerea unor mişcări ale
corpului, ale căror semnificaţie
se leagă de dans. Coregrafia
este o artă practicată de
comunităţile omeneşti din cele
mai vechi timpuri, transmisă
între generaţii mai întâi pe cale
intuitivă (prin experienţă) şi mai
apoi organizat ca o disciplină de
sine stătătoare.
Pornind de la etimologia termenului, coregrafia
desemnează „scrierea/notarea dansului”. Legat de
aceasta, coregrafia ca formă de disciplină organizată a
fost posibilă odată cu inventarea unui sistem de notare
prin care să se poată reconstitui mişcările iniţiale la un
nivel mare de fidelitate, folosindu-se cunoştinţe specifice
în descifrarea respectivei notaţii. Totuşi, dincolo de
rigoare, coregrafia încurajează şi improvizaţia, în special
în cazul şcolii moderne de coregrafie.
Pareri: