http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.

html
LUCEAFARUL VIETII (Mihai Eminescu)

1.
In raza zilelor de mâine
Vedem o viaţă nouă
Scaldată-n sute de lumini
Necunoscute nouă.
2
Privind luminile cereşti
În nopţile senine
Zburăm din grijile lumeşti
În sferele divine

3.
Şi admirăm tăcerea lor
Adâncă, trecătoare
Ce-n-nalţă tot ce-i muritor
Spre lumi nemuritoare.
4.
Dar ce putem cuprinde noi
Din tot ce n-are margini
Când mintea noastră de noroi
E-o carte fără margini.
5.
Ce poate să-nţeleagă ea,
Materia greoaie,
Când forţa din atom, din stea
E suflet de văpaie.
6.
Dar toate nu-s închipuiri
Iluzii dulci, deşarte,
Ce ne hrănesc cu amăgiri
Purtându-ne spre moarte
7.
Ne credem faţă de ceilalţi
Mai mari în trup, cuvinte,
Nu ne vedem că înşelaţi
Sîntem de-a noastră minte.

8.
Spiritul:
Sărmane om, ce crezi că eşti
Sau reprezinţi aici
Ai incercat sa te priveşti

9.
1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Nu mlaştinile ce te-au prins

Sunt locurile tale,
Deşi în ele te-ai desprins,
Ca orice animale.
10.
Şi-animal de-ai fi, la fel,
N-ar fi prea mare gândul,
Dar vezi, tu esti mai rău ca el
Căci prea iubeşti pământul
11.
Prea esti robit de griji, nevoi
Şi toate cele false,
Ţinându-ţi trupul în gunoi
Şi sufletul în faşe.
12.
Apoi tu singur eşti surprins
Că soarta ţi-e amară
Te zbaţi şi-apoi te dai învins
Sătul de-a ei povară
13.
Dar să te-ntrebi vreodată,
De cauza pieririi
Nici gând. E ba chiar pretins că nu
Există tatăl firii.
14.
Omul:
Nu-i nimeni mai presus că eu
În lumea astă mare.
Nu-i soartă si nici Dumnezeu
Ci totu-i întâmplare.
15.
Minciuna-i cine m-a făcut
Ruşinea mi-a dat corpul
Şi mi-am făcut din prima scut
Şi din secunda scopul.

16.
Nu cred decât ce simt şi văd
Cu simţurile mele.
Încolo-i moarte si prăpăd,
Pustii numite stele

17.
Ce-mi pasă mie ce-o mai fi
Când voi intra-n ţărână,
Căci tot ce mă-nconjoară aici
Spre dulci plăceri mă mână...
2
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

18.
Ce să pricep eu din ce e
Divinitate, Spirit
Când trupu-mi are tot ce vré
La ce bun să-l mai irit?

19.
Şi ce folos să-l umilesc
Cu rugăciuni, iluzii
Cu care adesea se hrănesc
Schilozii, orbii, surzii.

20.
Eu slava Cerului-s întreg
Nu-mi pasă ce fac alţii
Eu ştiu din viaţă ce s-aleg
Şi fără inspiraţii.

21.
Prezentatorul:
Cum astfel îşi cuvântă el
Minţindu-se pe sine
Sărmanul om fără de ţel
Pierdut printre ruine.

22
Dar toate au şi un sfârşit
Cu rostul lor integru
Ce vine adesea negândit
Cu tot cortegiu-i negru
23.
Din omul nostru aşa semeţ
N-a mai rămas nimica,
Din contră nu-i nici îndrăzneţ
Să-şi stăpânească frica.
24.
Căderea-i bruscă-l zdruncină
In simţuri aşa tare
Că-ntâia dată se întreabă
Sînt viu, mai sînt eu oare?
25.
Spiritul:
Exişti epavă, biet nebun,
Ai fost tu viu vreodată?
3
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Mai mult e de prisos să-ţi spun

Vestiri ce nu te-mbată.
26.
Prezentatorul:
El stete-o clipă încremenit
Parc-auzi o voce
Dar capul îi paru trăznit
De bulgări grei de roce.
27.
Omul:
Eu sufăr? Deci exist? Eu sunt?
Cui să indrug rugăciunea?
Iertare cer! Loveste crunt,
Dar nu-mi lua şi mintea!
28.
Mai lasă-mă, vreau să repar
Greşelile făcute.
Acuma simt cerescul har
Ce poate să m-ajute
29.
Spiritul:
Iertat eşti, dar păcatu-l tragi,
Căci altfel uiţi prea iute
Promisiuni grăbite, vagi
Nu-i nimeni să le-asculte
30.
Omul:
Ucide-mă, doresc să mor,
Trăzneşte-mă acuma.
Iţi cer un foc ucigător,
Indură-te, sunt huma.
31.
Nu pot să mai suport, n-auzi?
Calvarul ăsta groaznic
Termină-l, ce mă tot acuzi
Că-s mândru şi obraznic.
32.
Sau poate … într-adevăr nu esti …
Vai, mintea mi se pierde
M-afund în goluri pământesti
Si nimeni nu mă vede.
33.
Spiritul:
Hei, omule, nu eşti deprins
A suferi-n tăcere
Si-n loc să scapi, încă te-ai prins
Pe un nou drum de durere.
4
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

34.
Dar Domnul viaţa nu ţi-o dă
Când ţi-e mai tulburată,
Ci-ţi cere să revii în ea
Cu mintea luminată.
35.
Tu nu eşti ai uitat, aşa-i?
Materia-i de vină
In ea te prinzi cu tot ce ai
Din opera divină.
36.
Dar iată ascultă tot ce-ţi spun
Si crede adânc în ele
Iţi voi vorbi de tot ce-i bun,
De infinit, de stele.

37.
De viaţa ta de pe Pământ,
De dor şi de iubire,
De-al sufletului tău avânt,
De-a omului zidire.

38.
Când totu-ngrămădit era
In sine, unitate,
Când parcă veşnică domnea
In tainica cetate.

39.
Când timp şi spatiu nu putea
Să-nchege zi şi noapte,
Când frig şi cald nu se simţea,
Nici naştere, nici moarte

40.
Când totul nu era nimic
Nimicul era totul
Când necuprinsu-atât de mic
In el păstra pivotul.

41.
Acesta singur se mişcă
Pornit de-un dor de ducă
Şi-n juru-i totul se schimbă
Vibrând ca o nălucă.

5
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

42.
Atunci dintr-însul s-au desprins
Frânturi nenumărate.
Împrăştiindu-se-ntradins
Să mişte tot, departe.

43.
Vârtejul astfel se născu
Croindu-şi drum în mare
Şi forţa lui mereu crescu
Din ce în ce mai mare.
44.
Şi se-ncuibă atât de strâns
În sâmburele atomic
Că-l ridică la rang de ins
Eternul Cosmogonic.
45.
Puteri imense deţinând,
Pe sine se preface
Şi-n jur vecinii adunând
Imense blocuri face.
46.
Şi-n fierbinţeala de mişcări
Se-aprind şi alerg prin spaţiu
În grupuri ce-şi resorb din zări
Viaţa şi nesaţul.
47.
Şi-apoi mereu s-au tot ivit
Prefaceri complicate
Umplând tot spaţiul infinit
Cu lumi frumos grupate.
48.
Sunt universuri ce roiesc
În ritmuri minunate
De armonioase legi cereşti
Conduse şi-nzestrate.
49.
Fiinţe organizate apoi,
În ele nasc năvalnic
Din lumi de spirit şi noroi
Cu trai măreţ şi jalnic.
50.
Cugetătoarele când vin
Gândirea ia fiinţă
Născând pe rând sub scut divin
Iubire şi credinţă.
6
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

51.
Omul:
N-am înţeles încă de-ajuns
Din cele spuse, frate,
Cum, unde-o fi Cel Nepătruns
Ce-n mână ţine toate?
52.
Spiritul:
Aşteaptă, ai răbdare-un pic,
Nu-i treaba prea uşoară.
Când eu te-ntreb câte ceva
Răspunde-mi într-o doară.
53.
Şi-atunci tu insuţi vei afla
Răspunsul chiar în tine
Privind adânc gândirea ta.
Te voi îndruma spre bine
54.
Când flori de gheaţă cad de sus
Reîmpodobind natura
Prinzând din zbor un fulg, ce-ai zis
Când i-ai văzut structura?
55.
Omul:
Ce forţă-n stea se prefăcu
În fin balon de apă?
Nu spui nimic, n-ai viaţă tu,
Sau vocea ta îmi scapă?
56.
Spiritul:
Nimic, deşi ar fi ceva,
Iţi trebuie-ndrumare.
Te-oi ajuta căci vrerea ta
E-o forţă foarte mare.
57.
Mă bucur că n-or fi-n zadar
A mele străduinţe
Voi mai aprinde înc-un far
In calea biruinţei.
58.
Te voi urma oriunde-ai fi
Voi sta cu tine-alături
Şi orice piedici s-or ivi
Vei şti să le înlături.
59.
Deci, iată calea, poţi să pleci
Ai mult de mers, o viaţă.
7
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Dar nu uita, prin orice treci

S-asculţi a mea povaţă.

60.
Prezentatorul:
Şi a plecat plin de curaj
Şi de nădejde şi de vlagă
Să vadă ce fel de miraj
Formează lumea-ntreagă.

61.
Ajunge-n munţi, privi uimit
A codrilor destine
Să urc deşi sînt obosit
Mi-e dor de înălţime.

62.
Suind, de ploaie fu cuprins,
Ce baie minunată
Si oboseala am invins
Si aerul mă-mbată

63.
Ce fericit aş fi aici
Să duc o viaţă-ntreagă
Cu oi şi câini, cu oameni mici
Ce ştiu să mă-nţeleagă

64.
Să văd de sus intinsul larg
Cu răsărit de soare
Dup-a-nălţimilor catarg
Să-mi port gândirea-n zare

65.
Spre lumi de aur şi de vis,
Spre stele sclipitoare
Rămân aici, e paradis
Şi farmec şi splendoare.
66.
Dar ce păcat că n-am aripi
Aş trece peste creste,
Peste păduri şi peste râpi
Ca şoimul din poveste.

67.
8
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Dar dintr-o dată un vânt purtă

Un zumzet de motoare
Privirea-i tristă-şi îndreptă
Spre-un punct lucind în soare
68.
Păru că e un animal
Ca toate celelalte
Dar nu-i. E un monstru de metal
Purtat de forţe-nalte.
69.
Ce dor îl mână atât de sus?
Sau frică li-i de munte?
Sărmanii ştiu ei ce-au ajuns
De zbor atât de iute?
70.
Dar ce-i, au ametit, cobor?
Vai, groaznic, cad în vrilă!
O, Doamne, fii îndurător
Si ai de dânşii milă.
71.
Ca un bolid venind în jos
Cu viaţă încă-ntr-însul,
Cu zgomot surd şi fioros
Gigantul intră-n stâncă
72.
Cutremur, groază, totul praf
O mână fără formă,
Oroare, flăcări, ăsta-i jaf
Si nicidecum o normă!
73.
Omul:
De ce stăpâne i-ai răpus
Când se-ndreptau spre tine?
De ce cu foc i-ai mai distrus
Si tocmai lângă mine?
74.
De ce nu mi-ai lăsat prilej
Să-i văd măcar la faţă?
De ce opreşti cu aşa vârtej
Cea mai superbă viaţă?
75.
O, sufletul îmi e rănit!
Eşti crud, prea crud, părinte,
De azi regret ca te-am iubit
Mai mult ca înainte!
76.
Mă duc departe, nu mai vreau
9
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Să mai aud de nimeni.

Te-am smuls din piept, nu te mai iau
Rămân doar eu cu mine.
77
Prezentatorul:
Si s-a tot dus, a coborât,
Si munţii şi-a lui suflet,
A mers şi-a mers ca doborât
De foame şi de umblet
78.
Îl prinse noaptea-ntr-o vâlcea
În mijloc de pădure
O toropeală-l năpădea
Şi somnul dă să-l fure.
79.
Dar din tufişu-alăturat
Doi licurici sclipiră
Privi la ei cam încurcat
Si-un gând adânc îl fură
80.
Prea mari, rotunzi şi prin prejur
Stiu bine că nu-s ape
Dar nu-s insecte pot să jur
Ah, Domnul să mă scape!
81.
O cruce-n grabă îşi făcu
Şi un pas înapoi se dete
O ciută-l sabotă, căzu,
Se ridică, i-e sete.
82.
Sudoarea rău îl năpădi
Şi-o şterse de pe frunte
Se-ntoarse, nu putea-ndrăzni
Pericolul să-nfrunte.
83.
Dă buzna, fuge obosit
Lovindu-se de arbori,
Un gol … de-acum s-a isprăvit
E moarte fără martori.

84.
Doi licurici, nu spui nimic
Fulg moale de zăpadă?
M-afund, mă pierd s-atât de mic
Nu-i nimeni să mă vadă?

1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

85.
Cum, unde-o fi cel nepătruns?
Ce-n mână ţine toate?
Eu viu …? Iertare, ce-am ajuns?
Sînt eu? Mai sînt eu poate?
86.
O, Doamne-ncep să te-nteleg
Văd mâna ta oriunde
De ochiul tău perfect, întreg
Nimic nu se ascunde!

87.
Aşa de jos m-ai aruncat
Şi am rămas tot teafăr
Ba prin cădere m-ai urcat
Mai sus, ca pe-un luceafăr.
88.
Ce rău îmi pare c-am greşit
Nu-s vrednic de-a ta milă
Dar jur de tot ce mi-e sortit
Să nu-mi mai cadă silă.

89.
Spiritul:
Aşa-i cum zici. M-ai înţeles
Te-ai deşteptat din tină,
De-aceea-n lume-ai fost ales
Să răspândeşti lumină.

90.
Ascultă deci ce-ţi spun acum
E-a vieţii noastre bază,
Tu s-o areţi mereu pe drum
La cei ce vor să vază.

91.
Exemplele ce ţi le-am dat
Sunt două mari extreme,
Cristal şi om evoluat
A firii teoreme…
92.
Materia dintru-nceput
Avu într-însa spirit
Căci altfel n-ar fi conceput
Nimic din al ei merit

1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

93.
Şi această forţă-n infinit
Să se reîntoarcă tinde,
Când misiunea şi-a-mplinit
Nimic n-o mai cuprinde.
94.
Se-nalţă lin până la El
Formând un tot cu Dânsul
Atotputernic în eter
Şi peste-ntreg cuprinsul.
95.
Fiinţa destinată dar
Să ducă-n cer fluidul
E supraomul legendar
Ce-nfruntă adesea vidul
96.
El nu-i ca voi, greoi şi dur
Cu forme grosolane,
Ci e subtil, cu suflet pur
Şi simţuri diafane.
97.
Ieşind demult de printre voi
Din planul suferinţei,
El soarbe-n lumea de apoi
Paharul biruinţei.
98.
Dar biruinţa contra lui
L-aduse-n sfere line
Aici, în viaţa unde nu-i
Nici jale, nici suspine
99.
Omul:
Si ce-as putea să fac s-ajung
Si eu în lumea aceea?
Ce-ar trebui din corp s-alung
Să aflu şi eu cheia?
100.
Spiritul:
Mai ai a trece multe punţi
Prin vieţile din cale,
Cu gânduri grele multe frunţi
Vei mai scălda-n sudoare.
101.
Dar dacă vrei să-ţi mai scurtezi
Calvarul dinainte,
Ridică-ţi sufletul şi crezi
In taina celor sfinte.
1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

102.
Si când ca spirit vei fi iar
In planuri mai înalte,
Continuă-ţi de-acolo chiar
Lucrările lăsate.
103.
Omul:
Cum, Doamne, iar nu înţeleg
Fiind aşa departe.
Cum aş putea să mai dezleg
Problemele-ncarnate?
104.
Spiritul:
Sărmane lut, tot lut rămâi.
O tristă închisoare
Nu laşi pe nimeni între vii
Decât atunci când moare.
105.
Sărmane lut, sărmane om
Ce vezi nu-ţi vine a crede
Deşi ţi-i dat să vezi şi-n somn
Ce ochiul tău nu vede.
106.
N-ai observat tu de când eşti
In viaţa ta deşartă
Atâtea supraomeneşti
Puteri ce-n ea te poartă?
107.
Nu e zadarnic ce am spus
Deoarece nu se poate
Te iau cu mine, vino sus
Să vezi de-acolo toate.

108.
Aşa, vezi trupu-ţi adormit
Să n-ai grijă de spaţii
El va trăi ca adormit
Si-l vor păzi savanţii.
109.
Oricât ne vom îndepărta
Fluidu-ţi se va întinde
Si corpul tău va imprima
Ce-n tine va cuprinde

1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

110.
Omul:
Ah, am scăpat ca din mormânt
Si-acum plutesc în slavă
Ce mă reţine de pământ
E pulbere şi pleavă.

111.
Cât aş mai vrea să nu mă-ntorc
In casa înşelării…
Sunt pur. Ce-as mai putea să torc
La faptele-ncarnării?

112.
Aici e atâta adevăr
Si vrajă şi lumină.
Că n-ar încape fir de păr
Din lumea cea străină

113.
Spiritul:
Te-nşeli fiind cu mine vezi
Mai mult decat ţi-i firea.
Dar tu de-acum evoluezi
Si capeţi mântuirea.

114.
Eu te ridic spre Dumnezeu
Să-ţi deie El lumină.
Iar tu vei cobori mereu
Să lupţi cu-a lumii vină.

115.
Omul:
Dar ce-am făcut eu, pentru ce
Atăta ispăşire?
Spiritul:
Priveşte-acolo, vezi ce e
Cu-acea îngrămădire?

116.
Omul:
Da, văd bărbaţi viteji luptând
Să-şi apere pământul
Si mai zăresc copii plângând
Cum iarna plânge vântul.
1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

117.
Şi în mizerie ei cresc
Şi-ajung la închisoare
Străini cu rândul jefuiesc
O ţară ajunsă-n floare
118.
Şi prigoniri se tot succed
Biserici, şcoli sunt arse
Familii se corup, se pierd
Prin fel de fel de farse.
119.
Iar sus pe tron un dictator
Nu ştie ce-i cu dânsul
Mănâcă vieţile celor
Ce n-au credinţă-ntrînsul
120.
Spiritul:
Ce soartă crezi că şi-a creat
In alte existenţe!
Să fie veşnic sfărâmat
De-a umbrei lor prezenţe.

121.
Şi-n urmă când vor ispăşi
Pedeapsa cuvenită
El insuşi va insufleţi
Credinţa urgisită

122.
Se va regenera din nou
Pe culmi ameţitoare
Din al trecutului ecou
A spiritului floare

123.
Asemeni tu ai pătimit
Dar azi e pe sfârşite
De mii de ani te lupţi cumplit
Cu doruri ne-mplinite.

124.
Mai totdeauna în zadar
Te zbuciumai în ele.
Deşi treceai ca un fugar
Prin piedicile grele

1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

125.
Dar vezi, nu poti să preţuieşti
A binelui plăcere
De n-ai prilej sa te loveşti
Cândva de vreo durere
126.
Căci din durere eşti născut
Şi-ţi porţi în ea fiinţa
Nici pentru suflet n-ai un scut
Mai sfânt ca suferinţa

127.
Omul:
O, de copil le-am încercat
Când asta, când cealaltă
Dar niciodată deşteptat
N-am fost de-a lor rasplată
128.
Degeaba prin vis le-am bănuit
Ce-nseamnă a lor prezenţă
Atunci când trupul adormit
Ieşea din existenţă

129.
Spiritul:
Da, visul. Şi ai visat în vis
Vreodata dorul sorţii?
130.
Mă-nţelegeam cu fraţii mei
Cu sora, cu bunica
Deşi din vocea lor de zei
Nu se-auzea nimic

131.
În schimb cuvântul meu era
Atâta de puternic
Că-n juru-i totul se trezea
În groază şi-ntuneric

132.
Păream că strig: cine-a-ndrăznit
Să spună că e moartă?
Fiinţa care am iubit
Nu moare niciodată

1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

133.
Spiritul:
Perfect. Ştiam că tu eşti
Cel indicat de soartă
Să duci lumină unde nu
Se vede a vieţii poartă
134.
Tu ştii? Nu tuturor li-i dat
Să vadă lumea noastră.
Deşi li se deschide larg
A visului fereastră.
135.
Asta-i legătura lor
Cu-adevărata viaţă
Prin ea cu drag noi dăm celor
Ce cer vreo grea povaţă

136.
Şi când în lumea voastră voi
Murind vă pierdeţi corpul
Va naşteţi iarăşi printre noi
Să vă refaceti corpul

137.
Dar dacă grele încercări
V-apasă un plan nemernic
Voi cereţi pentru ispăşiri
Un nou calvar puternic
138.
Şi după gravitatea lui
Voi înşivă alegeţi
Să puneţi capât gândului
Ce nu vi-l înţelegeţi
139.
Şi după ce v-aţi încarnat
Materia orbeşte
Si noul drum ce v-aţi luat
Mai rău vă rătăceşte

140.
Începeţi prin a vă cârti
Aproapele şi sfintii
Apoi nebuni vă nimiciţi
Vă sfăşiaţi părinţii

1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

141.
Ce să mai spun de-atătea mii
Greşale şi ispite
Ce vă răpesc de printre vii
Cu simţuri adormite

142.
Si cum spuneam v-alegeţi voi
O soartă oarecare
Si dacă învingeţi ca eroi
Găsiţi evoluare
143.
Aşa vreţi unii bogăţii
Imense, nesfârşite
Prin care s-ajutaţi copii
Fiinţi nenorocite

144.
Şi vi se dau, dar voi uitaţi
C-aveţi o datorie
Si ori ajungeţi ruinaţi
Ori vă treziţi sub glie

145.
Iar alţii vreţi să fiţi săraci
Mizerii să vă roadă
Unii smitiţi şi alţii vraci
A lumii voastră coadă

146.
Omul:
Dar avionul? Vreau să ştiu
De ce aşa o soartă
Distrus fulgerător de viu
Pe-a fericirii poartă

147.
Spiritul:
Ti-am mai vorbit de el curând,
In cazul cu bogaţii
Păcatul i-a condus zburând
Să moară ca piraţii

148.
Şi totuşi au evoluat
Căci adorau înaltul
1
http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html

Febrili în el s-au ridicat

Să-şi vadă aevea saltul...

149.
Omul:
Stăpâne, fii în veci slăvit
Te văd acum oriunde
Şi-n firul ierbii înverzit
Iubirea ta pătrunde.

150.
Aici un pai, o floare, un munte, o stea,
Puterea şi-o arată
Şi toată fericirea mea
De Tine e legată...

151.
Te văd şi-n mine, în sănul meu
Cu ochii Tăi albaştri
Si peste tot Te văd mereu
Inconjurat de aştri.

152.
O, Doamne, fii bun si ma ia
La Tine-n cer departe,
Acolo e iubirea mea
Redă-mi-o de se poate....

SFARSIT

preluata din:

http://clepsidraalbastranr1.blogspot.com/2007/06/clepsidra-albastra-revista-ta-de-suflet.html