Europa in primul razboi mondial II

Rolul marilor puteri in declansarea razboiului

Perioada a dezvoltarii rapide in toate domeniile, sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul
celui de-al XX-lea a insemnat o crestere a puterii statelor europene ce dispuneau de resurse
penru a continua procesul de industrializare, o crestere a interesului pentru crearea unor state
nationale si o marire a problemelor ridicate de teritoriile aflate sub ocupatie straina.
Astfel, revolutia industriala a dus la crearea unei societati capitaliste in care concurenta s-a
manifestat intre statele ce doreau fie considerate drept cele mai bogate si mai puternice.
Rezultatul industrializarii a fost ideea ca un stat se poate apara mai eficient daca recurge la
sprijinul armatei, careia trebuie, prin urmare, sa i se asigure o dotare cat mai performanta si
mai potrivita cu conditiile unei prezumtive lupte. De aici a provenit motivul pentru fabricarea
in numar tot mai mare a armamentului si pentru eficientizarea armatei.
Concurenta a aparut intre statele europene ( Franta, Anglia, Germania, Italia, Rusia) si datorita
coloniilor si teritoriilor ocupate. Nationalismul ce a pus stapanire pe majoritatea popoarelor
aflate sub ocupatie a insemnat inceperea luptei pentru independenta, dar si tensiuni intre
statele importante din punctul de vedere al legitimitatii detinerii unor teritorii. Ca urmare a
acestor miscari nationaliste zona de sud-est a Europei a devenit instabila, ea devenind si reala
cauza a inceperii razboiului.
O alta sursa a dezechilibrului ce a dus la inceperea unui razboi a fost reprezentata de aliantele
ce s-au incheiat intre puterile europene. Desi au avut initial un rol defensiv ele au pregatit
terenul pentru neintelegeri intre statele participante, iar Antanta si Tripla Alianta au fost cele
care au dus direct la inceperea razboiului.

Europa – principalul teatru de razboi

Cauzele razboiului au fost numeroase, iar amplificarea conflictului in zona Balcanilor a oferit
motivul inceperii acestuia. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand este considerat momentul
de turnura al evenimentelor, cel care a declansat razboiul. Faptul ca acesta a inceput pe
teritoriu european a insemnat, de la bun inceput, ca majoritatea luptelor se vor da aici. La
aceasta a contribuit si ideea ca toate zonele de conflict se aflau in Europa, iar statele din afara
ei nu erau foarte interesate de situatia interna a continentului, mai ales din cauza faptului ca,
in afara de Japonia, majoritatea celorlaltor teritorii autonome (libere) nu dispuneau de forta
necesara intrarii intr-un razboi de asemenea anvergura. Caracterul mondial al razboiului
deriva din implicarea zonelor asiatice apartinand Imperiului Otoman, a Japoniei si mai tarziu,
a Statelor Unite ale Americii.

Evolutia situatiei pe fronturile europene

A fost clar ca teritoriul care va avea cel mai mult de suferit va fi Europa si datorita faptului ca
fronturile s-au desfasurat aici. Frontul de vest, din zona Frantei si a Belgiei a fost cel in care
au actionat si fortele Marii Britanii (impreuna cu cele din colonii) si care s-a stabilizat mai
rapid chiar datorita acestei interventii. In 1914, in urma pierderii bataliilor din zona Liege de
catre Franta, Germania a invadat aceasta tara, lovindu-se insa de aparitia armatei engleze,
ceea ce a dus la transformarea razboiului dintr-unul de miscare intr-unul de pozitii, de uzura.
Anul 1916 a consemnat infrangerea Germaniei la Verdun, care nu s-a datorat atat rezistentei
engleze si frenceze, cat faptului ca armata germana fusese destabilizata de nevoia interventiei
in parte de sud-est a continentului.
Frontul de est, considerabil mai extins, a presupus lupta Rusiei impotriva Germaniei. Desi
initial aceasta a detinut superioriatea, a fost invinsa spre sfarsitul anului 1914, ceea ce a
insemnat si stabilizarea razboiului. Reducerea frontului, in 1916-1917, intrarea Romaniei in
razboi (fapt ce a dus la destabilizarea fortelor germane de pe frontul de vest), bataliile care s-
au dat pe teritoriul tarii noastre si ocuparea unei portiuni de catre armata bulgaro-germana au
readus frontul de est la egalitate cu cel de vest din punctul de vedere al importantei actiunilor
intreprinse de statele participante.
Faptul care a decis soarta razboiului a fost implicarea Statelor Unite de partea Antantei, dar si
inceperea unui razboi naval, in care Marea Britanie (care inca mai detinea suprematia pe
mare) ajutata de SUA a fost mai puternica decat inamicii. Un eveniment ce a destabilizat
situatia a fost preluarea puterii de catre bolsevici in Rusia si iesirea acesteia din razboi. Prin
pacea semnata in martie 1917 Rusia punea in pericol castigarea razboiului de catre Antanta si
inchidea frontul de est (la inchiderea frontului a contribuit si faptul ca Romania a fost nevoita
sa incheie pacea de la Bucuresti-Buftea). Acest fapt a dus la reluarea luptelor pe frontul de
vest, unde germanii au fost insa opriti la Marna. Ajutorul dat Antantei de soldatii americani,
eliberarea Serbiei si respingerea armatelor germane in Italia si Grecia au dus la capitularea
puterilor centrale si incheierea razboiului prin armistitiul de la Compaigne.
Situatia teritoriilor aflate sub ocupatie
In timpul razboiului terioriile ocupate au fost folosite pentru a ajuta statul care le-a ocupat sa
castige un avantaj asupra inamicului. Prin urmare, ele au fost supuse unei exploatari
economice care a dus la declinul lor, fiind inregistrate acte de vandalism in majoriatea zonelor
ocupate, prin care s-au distrus obiective importante din orasele aflate sub ocupatie, populatia
fiind cea care a avut cel mai mult de suferit. S-a incercat sa se mentina un spirit nationalist in
teritoriile ocupate, pentru ca populatia sa nu devina sigura ca soarta ei nu va putea fi
imbinatatita si ca idealul de independenta va putea fi atins.
Sfarsitul razboiului a insemnat disparitia a 4 imperii (rus, german, austro-ungar si otoman).
Tratatele de pace semnate ulterior de catre toti participantii la razboi au recunoscut granitele
noilor state formate ( Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Romania). Teritoriile ce s-au aflat
sub ocupatie straina in timpul razboiului au fost redate statelor de care apartineau. Astfel,
Germania a inapoiat Frantei Alsacia si Lorena si a pierdut toate coloniile pe care le-a avut
inaintea izbucnirii razboiului. Alte state care au devenit independente in urma razboiului au
fost Letonia, Finlanda, Estonia, Lituania, fapt ce a intarit indeea ca razboiul a fost mijlocul
prin care popoarele si-au atins visul de unitate nationala.

Militari si civili in razboi

Componenta umana a razboiului nu a fost intotdeauna considerata foarte importanta, dar
pierderile masive de vieti in timpul luptelor, modificarea industriei pentru a fi in concordanta
cu cererile uni razboi, implicarea intregii populatii a statelor beligerante in crearea unor arme
mai eficiente, toate acestea sugereaza ca impactul razboiului asupra vietii tuturor oamenilor a
fost decisiv.
In primul rand, mobilizarea fortelor armate a fost impresionanta. Participarea efectiva a
aproximativ 5 milioane de oameni la lupte a rezultat in distrugerea echilibrului intre populatia
activa, implicata in activitati de productie necesare existentei, si cea inactiva. Soarta soldatilor
a fost sigura si trista, in principal datorita dezvoltarii armamentului, ceea ce a insemnat o
pierdere in continua crestere de vieti omenesti, de aproimativ 10 milioane morti (militari si
civili) si 22 milioane raniti.
Situatia civililor europeni nu a fost nici ea privilegiata. Daca in Statele Unite, implicarea in
razboi a dus la crestere industriei, la evolutia statutului femeii in societate – atat aici cat si in
Europa femeile au trebuit sa ia locul barbatilor pentru a asigura continuitatea in productia de
armament, in functionarea institutiilor statului- si, in final, la atingerea pozitiei de cea mai
mare putere mondiala, europenii au trebuit sa se confrunte cu luptele care au distrus orasele,
locuitorii acestora. Standardele de viata au scazut considerabil, toate resursele fiind canalizate
spre sustinerea statului in razboi, ceea ce a dus, indirect, la alte victime printre civili.

Europa la sfarsitul razboiului

Incheierea conflictului a reprezentat pentru Europa momentul incetarii dominatiei sale
mondiale. Fiind nevoita sa intre intr-un proces de reconstructie, de reorientare a industriei si
fortei de munca obisnuite deja cu ideea de a fabrica armament, sa-si revina dupa pierderi
omenesti ce au depasit orice estimari, Europa nu mai putea sa aiba cea mai mare putere pe
plan mondial, aceasta fiind preluata de Statele Unite ale Americii.

Razboiul a schimbat definitiv harta Europei, a ajutat popoarele sa iasa de sub ocupatie straina
si sa devina state nationale, dar a provocat distrugei ata de mari incata schimbat ordine
mondiala. Perioada interbelica ce va urma va fi una de refacere, de reintarire a continentului,
dar si una de accedere spre o noua Europa, care, dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi
mondial va cauta pacea, intelegerea intre natiuni si va promova incetarea tuturor conflictelor.