Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISBN 978-606-8129-11-2
CUPRINS
Prefaţă...................................................................................................... 2
I Fundamente ale culturii române............................................................ 3
Originile şi evoluţia limbii române
Latinitate şi dacism.................................................................................. 5
II Formarea conştiinţei istorice................................................................ 8
III Rolul literaturii în perioada paşoptistă................................................ 10
IV Descoperirea literaturii populare........................................................ 12
V Criticismul junimist.............................................................................. 12
VI Romantismul....................................................................................... 14
Mihai Eminescu, Luceafărul.................................................................... 14
Mihai Eminescu, Floare albastră............................................................ 14
Mihai Eminescu, Călin (file din poveste)................................................. 15
Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul........................................... 20
VII Realismul........................................................................................... 21
I.L.Caragiale, În vreme de război............................................................ 21
VIII Simbolismul..................................................................................... 22
Alexandru Macedonski, Noaptea de decemvrie...................................... 22
IX Simbolismul european........................................................................ 24
X Prelungiri ale romantismului şi clasicismului...................................... 30
George Coşbuc, Noapte de vară.............................................................. 30
XI Modele epice în romanul interbelic.................................................... 33
Romanul psihologic: L. Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor..................... 33
Romanul experienţei: M. Eliade, Maitreyi – Nuntă în cer....................... 36
Literatura şi pictura.................................................................................. 38
1
PREFAŢĂ
Autoarea
2
I FUNDAMENTE ALE CULTURII ROMÂNE
3
14) Cuvintele automobil, certificat, bacalaureat, coşmar, fular, ipoteză, antet
etc. provin din:
a. limba italiană; b. latina savantă; c. limba franceză.
15) Cuvântul lat. familia ( ,, familie”) a dat în româneşte dubletul etimologic:
femeie şi familie (şi din it. famiglia, cu unele sensuri din fr. famille). Mai
apropiat, ca formă, de etimonul latinesc este:
a.femeie; b.familie.
16) Dubletul etimologic creier şi cerebel provine din termenul latinesc
cerebellum.Răspunsul corect este: a.creier este împrumutat pe cale savantă şi
cerebel-moştenit; b.creier este moştenit şi cerebel-împrumutat pe cale savantă.
17) Exemplele următoare:părete, grădine, închinăciune, nouri etc.sunt:
a. arhaisme; b. regionalisme; c. împrumuturi.
18) Cuvinte precum familie, veteran, colocviu, literă, arenă, fabulă, insulă
provin din:a.limba latină ( împrumuturi pe cale savantă); b.limba franceză;
c.limba italiană.
4
LATINITATE ŞI DACISM
A). Se dă textul:
DOCHIA ŞI TRAIAN
de Gheorghe Asachi
I II
Între Piatra Detunată La frumseţe şi la minte
Ş-al Sahastrului Picior, Nici o giună-i sămăna,
Vezi o stâncă ce-au fost fată Vrednică de-a ei părinte,
De un mare domnitor. De Deceval, ea era.
Acolo de rea furtună Dar când Dacia-au împilat-o
E lăcaşul cel cumplit, Fiul Romei cel mărit,
Unde vulturul răsună Pre cel care-ar fi scapat-o,
Al său cântec amorţit. De-a iubi a giuruit.
Acea doamnă e Dochie, Traian vede astă zână;
Zece oi, a ei popor, Deşi e învingător,
Ea domnează-n vizunie Frumuseţei ei se-nchină,
Preste turme şi păstori. Se subgiugă de amor.
5
III
Împăratu-n van cată
Pe Dochia a-mblânzi;
Văzând patria ferecată,
Ea se-ndeamnă a fugi.
Prin a codrului potică
Ea ascunde al ei trai,
Acea doamnă tinerică
Turma paşte peste plai.
A ei haină aurită
O preface în şăiag,
Tronu-i iarba înverzită,
Schiptru-i este un toiag.
IV
Traian vine-n astă ţară,
Şi de-a birui deprins
Spre Dochia cea fugară
Acum mâna a întins.
Atunci ea, cu grai fierbinte,
"Zamolxis, o, zeu, striga,
Te giur pe al meu părinte,
Astăzi rog nu mă lăsa!'
Când întinde a sa mână
Ca s-o strângă-n braţ, Traian,
De-al ei zeu scutita zână
Se preface-n bolovan.
V
El pietroasa ei icoană
Nu-ncetează a iubi;
Pre ea pune-a sa coroană,
Nici se poate despărţi.
Acea piatră chiar vioaie
De-aburi copere-a ei sin,
Din a ei plâns naşte ploaie,
Tunet din al ei suspin.
O ursită-o priveghează,
Şi Dochia deseori
6
Preste nouri luminează
Ca o stea pentru păstori.
7
II FORMAREA CONŞTIINŢEI ISTORICE
8
ca după un părinte al său, că cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de
multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă,
nu pentru sufletul, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu
păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici
mai nainte nici după aceia l-au ajunsu.
Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan vodă într-acelaşi anu iarnă
grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa nici odinioară, i decii preste vară au fostu
ploi grele şi povoaie de apă şi multă înecare de apă s-au făcut.
Au domnitu Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni şi 3 săptămâni şi au făcut
44 de mănăstiri şi însuşi ţiitorul preste toată ţara”.
Realizează portretul domnitorului, ţinând cont de aprecierile critice de
mai jos:
●George Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în
prezent, Editura Minerva, 1984, p.17: „Adevăratul dar al lui Ureche
este... portretul moral. Aici el creează, sintetizează, fiindcă izvoadele
nu-i dădeau niciun model. Omul este privit sub o însuşire capitală
sau un viţiu sub care se aşază faptele lui memorabile, într-o cadenţă
tipică [...]. Ureche n-a avut răgaz decât să prefacă izvoadele. Dacă ar
fi dus cronica până în vremea lui Vasile Lupu, prin domniile
Moghileştilor, a lui Graziani şi a celorlalţi pe cari îi va descrie Miron
Costin, cu toată experienţa vieţii şi cu acea vecinică scrutare morală,
abia atunci cronica ar fi fost extraordinară.” [...] În ultimă analiză,
toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar
fonetic de a sugera faptele prin foşnitura şi aroma graiului. [...]
Vorbirea cronicarului e dulce şi cruntă, cuminte şi plină de
ascunzişuri ironice...”
●Ion Rotaru – „Cronicarul (Grigore Ureche) e sfătos şi ţine să facă
«nacazanie, adecă învăţătură» către cititor, spre luare-aminte,
vorbeşte în pilde şi proverbe, are un limbaj pitoresc şi bănuim că
numai împrejurarea că a fost nevoit - făcând începătura să scrie
despre fapte la care nu a fost martor ocular îl determină să nu
vorbească şi despre sine. Cuvintele şi turnura frazei au evoluat într-
un chip subiectiv, putem zice, căpătând corporabilitate metaforică.
El, cronicarul, nu este scriitor de cuvinte «deşarte», ci de «dreptate»,
anii trecuţi nu trebuie lăsaţi «să se înece», pe Ştefan nimeni dintre
înaintaşi şi nici dintre urmaşi «nu l-au ajuns» în vrednicie, când îl
biruiau alţii «nu pierdea nădejdea», căci ştiindu-se «căzut jos, să
ridica» deasupra biruitorilor, turcii căutau prin toate mijloacele «să
stropşească volnicia» tuturor, «zădărând» pe unii şi pe alţii.”
9
III ROLUL LITERATURII ÎN PERIOADA PAŞOPTISTĂ
10
facătoare de minuni are loc un spre Orient.
accident, în urma căruia se rupe o
roată. Vizitiul leagă ,,schiţele roţii
celei stricate” cu …. h. aşteptărilor înşelate, aici cu efect
8. În scena cazării în bordeiul unui comic.
străjer este prezent comicul…..
9. Naratorul întreţine suspansul pe
parcursul povestirii prin i. ,,atâtea contrasturi originale”.
tehnica…….
10. O sintagmă care exprimă în ce
constă ,,exotismul” Valahiei, din j. povestire în ramă.
perspectiva călătorului străin,
este…..
11
IV DESCOPERIREA LITERATURII POPULARE
V. CRITICISMUL JUNIMIST
12
VI. ROMANTISMUL
13
2. Mihai Eminescu, Floare albastră
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are?
14
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag ?"
15
q) Numele poemului care prezintă confruntarea dintre Mircea cel Bătrân
şi Baiazid ;
r) Sursa de inspiraţie în Scrisori ;
s) G. Călinescu îl numeşte pe M. Eminescu poetul……..
16
Grupa spaţială va primi un puzzle din portretul lui Mihai Eminescu, pe care
va trebui să îl asambleze.
Grupa muzicală trebuie să aleagă o muzică potrivită pentru a acompania
recitarea poeziei.
Grupa kinestezică trebuie să joace scena nunţii, imitând personajele.
Grupa matematică trebuie să rezolve careul cu parolă:
CAREU CU PAROLE
3 12 1
8 10 7
9 5
11 2
17
TEST
Încercuiţi litera A dacă consideraţi că enunţul este adevărat sau litera F dacă consideraţi că
enuntul este fals:
FLUTURELE
LĂCUSTA
A F Lăcusta are un corp lung, subţire, împărţit în trei: abdomen, torace, cap.
A F Lăcusta mănâncă frunze.
A F Culoarea lăcustei este exclusiv verde.
FURNICA
ALBINA
LICURICIUL
VIOREAUA
18
4. Costache Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul
ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI
....................................................... .................................................
19
această scenă sângeroasă. Închipuiască-şi cineva într-o sală de cinci stânjini
lungă şi de patru lată, o sută şi mai mulţi oameni ucigaşi şi hotărâţi spre
ucidere, călăi şi osândiţi luptându-se unii cu furia desnădejdei şi alţii cu
aprinderea beţiei. Boierii, neavând nicio grijă, surprinşi mişăleşte pe din dos,
fără arme, cădeau făr-a se mai împrotivi. Cei mai bătrâni mureau făcându-şi
cruce; mulţi însă din cei mai juni se apărau cu turbare; scaunele, talgerele,
tacâmurile mesii se făceau arme în mâna lor; unii, deşi răniţi, se încleştau cu
furie de gâtul ucigaşilor şi, nesocotind ranele ce priimeau, îi strângeau păn-îi
înăduşeau. Dacă vreunul apuca vreo sabie, îşi vindea scump viaţa. Mulţi
lefecii periră, dar în sfârşit nu mai rămasă niciun boier viu. Patruzeci şi şepte
de trupuri zăceau pe parchet! În lupta şi trânta aceasta, masa se răsturnase;
ulcioarele se spărsesără şi vinul amestecat cu sânge făcuse o baltă pe
lespezile salei.
Odată cu omorul de sus, începuse uciderea şi în curte. Slugile
boierilor, văzându-se lovite fără veste de soldaţi, plecară de fugă”.
20
VII REALISMUL
21
VIII SIMBOLISMUL
22
este slăbit şi nu o poate ajunge. În acelaşi timp, îl vede pe drumeţul pocit
intrând pe poarta Mekăi.
E) Comentează fgurile de stil prezente în poem.
F) Identifică trăsăturile simboliste şi parnasiene în text.
23
IX SIMBOLISMUL EUROPEAN
24
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână şi-şi răspund.
25
Cadavru-acesta-n care drept sânge pur, în cete
Şi-n verzi, clocite ape ce vin din râul Lethe.”
26
Mă plânge!... Altfel, te blestem! “
(Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită)
27
Vibrau scântei de vis...noian de negru;
Carbonizat, amorul fumega-
Parfum de pene arse, şi ploua…
Negru, numai noian de negru…”
(Negru)
Pe dealurile-albastre,
De sânge urcă luna,
De sânge pare lacul,
Mai roş ca-ntotdeauna.”
(Amurg)
28
În luncă, medita un poet cunoscut –
Părea că de oameni nu mai încape;
De-această-ntâmplare, atât de rău mi-a părut.
29
X PRELUNGIRI ALE ROMANTISMULUI ŞI CLASICISMULUI
Cu cofiţa, pe-ndelete,
Vin neveste de la râu;
Şi, cu poala prinsă-n brâu,
Vin cântând în stoluri fete
De la grâu.
30
Şi-a-nnotat.
31
un volum de Balade şi idile de George Coşbuc”. Realizează un eseu în care
să demonstrezi importanţa acestui poet.
D) Compară modul în care Coşbuc şi Eminescu descriu acelaşi
moment al zilei:
”Scârţâie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână
Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp, toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi împle de glasul lui sara.”
32
XI MODELE EPICE ÎN ROMANUL INTERBELIC
33
- student la Filozofie: “omul singur nu e cu nimic mai mult decât un
vierme... Numai colectivitatea organizată devine o forţă constructivă...
Conştiinţa să-ţi dicteze datoria, nu legile”
- tânărul luptător: “numai în faţa morţii pricepe omul preţul vieţii şi
numai primejdia îi oţeleşte sufletul”
- om: “Cu iubirea în suflet poţi trece pragul morţii, căci ea stăpâneşte şi
dincolo, pretutindeni, în toate lumile existente şi inexistente...”
C) Citeşte cu atenţie fragmentele următoare:
“Sub cerul cenuşiu de toamnă ca un clopot uriaş de sticlă aburită,
spânzurătoarea nouă şi sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea braţul
cu ştreangul spre câmpia neagră, înţepată ici-colo cu arbori arămii.
Supravegheaţi de un caporal scund, negricios, şi ajutaţi de un ţăran cu faţa
păroasă şi roşie, doi soldaţi bătrâni săpau groapa, scuipându-şi des în palme
şi hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului
groparii zvârleau lut galben, lipicios...”
(Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor)
“După un timp, ajunseră pe nişte străzi în pantă, unde, ici-colo, se zărea
câte un poliţist stând locului sau făcându-şi patrolarea obişnuită; poliţiştii
erau când departe, când foarte aproape. Unul dintre ei avea o mustaţă
stufoasă şi-şi ţinea mâna pe mânerul sabiei; se apropie intenţionat de grupul
celor trei, care i se păruse suspect. Însoţitorii lui K. se opriră, poliţistul părea
gata să deschidă gura, dar K. îi duse cu forţa pe cei doi domni. Şi se întoarse
de mai multe ori, prudent, ca să vadă dacă nu erau urmăriţi; imediat ce trecu
însă pe după un colţ care îi ascundea pe poliţişti, începu să alerge cât îl
ţineau picioarele, iar cei doi fură obligaţi să facă acelaşi lucru, gâfâind din
greu.
Aşa ieşiră din oraş, căci, în partea aceea, la capătul străzilor, câmpia
începea brusc. O carieră de piatră, mică, pustie şi părăsită, se deschidea în
apropierea unei case cu aspect încă foarte urban. Acolo cei doi domni se
opriră, fie pentru că locul acela fusese de la bun început ţinta lor, fie pentru
că se simţeau prea istoviţi ca să poată alerga mai departe. Şi-i dădură drumul
lui K. El aşteptă fără să spună un cuvânt, iar cei doi domni îşi scoaseră
ţilindrele şi-şi şterseră cu batista sudoarea de pe frunte, cercetând în acelaşi
timp cariera. Lumina lunii scălda totul cu liniştea aceea firească, nedăruită
niciunei alte lumini”
(Franz Kafka, Procesul)
Urmăriţi cu atenţie atmosfera sumbră din cele două fragmente, având
în vedere că în ambele romane se are în vedere uciderea unor personaje.
4. Scrieţi un eseu în care să demonstraţi tragismul personajelor
34
rebreniene, făcând referire la romanele Ion şi Pădurea spânzuraţilor şi
pornind de la afirmaţia “Definiţia romanului ca istorisire a unui eşec nu
corespunde niciodată mai bine adevărului ca în această epocă ce se încheie
puţin după Primul Război Mondial, la noi, ca şi în Occident. Toate romanele
lui Rebreanu relatează eşecuri. Ion e desigur cel mai semnificativ. Aproape
nu este personaj în roman care să nu devină o victimă” (Nicolae Manolescu,
Arca lui Noe)
35
ROMANUL EXPERIENŢEI: Mircea Eliade, Maitreyi – Nuntă în cer
36
Mai jos aveţi un tabel cuprinzând sugestii pentru răspunsurile voastre.
Citiţi-le şi aduceţi alte argumente :
AFIRMATORII NEGATORII
1 . Ileana crede în destin şi se teme de 1. Atunci de ce nu a acceptat
singurătate. Când Andrei nu acceptă propunerea primului soţ, Barbu
ideea unui copil în viaţa lor, Ileana, care Hasnaş, de a avea copii dacă se
nu se putea împlini ca femeie, a teme să rămână singură?
considerat că i s-a împlinit destinul, că va Plecarea de lângă Andrei nu
rămâne singură până la moarte şi trebuie înseamnă că e singură?
să plece din viaţa singurului bărbat cu
care EA voia să aibă un copil 2. Nu lipsa copiilor din viaţa Lenei
a determinat divorţul de Hasnaş.
2. Singurătatea Ilenei e mai mult o scuză Poate că nu era încă pregătită să
a faptului că nu şi-a găsit până la Andrei devină mamă, simţea că mai are
Rostul în Viaţă, Sufletul pereche. încă multe alte lucruri de realizat
în viaţa ei însă nu putea să-i
3. De ce Lena a acceptat divorţul şi nu a explice aceste lucruri lui Hasnaş,
încercat să comunice cu soţul pentru a-i bărbatul a cărei concepţie de viaţă
explica şi pentru a amâna momentul e cinică şi pragmatică.
maternităţii ?
3. Hasnaş vrea copii pentru că e
4. Pentru Ileana nu maternitatea este singurul lucru pe care încă nu-l
importantă cât faptul că a găsit şi trăit făcuse în viaţă şi crede că Lena e
marea iubire căreia îi sacrifică datoare, ca soţie, să ii ofere.
perfecţiunea trupului ei şi că acest bărbat,
Andrei, a făcut-o să se simtă specială,
unică, împlinită. Copilul cu Andrei ar fi Etc.
fost dovada NUNŢII în CER, a refacerii
în plan uman a cuplului adamic.
EXPRESIONISMUL
Reprezentanţi - literatură: St.George, L.Pirandello, L.Blaga, G.Trakl,
R.M.Rilke, B.Brecht;
- arte plastice: Ed. Munch, E. Barlach, O.Kokoschka.
EDVARD MUNCH (1863-1944)
38
Ţipătul
Dansul vieţii
DADAISMUL
39
Pictor francez (cetăţean american din 1955), format în mediul
cultural efervescent al Parisului de la începutul secolului al XX-lea,
într-o familie cu preocupări artistice. În primii ani pictează sub
influenţă impresionistă. Din 1912 încep căutările care îl vor conduce
spre ultimele consecinţe ale avangardei, deschizând drumul unor
direcţii ce-şi propun să atingă domeniul sugestiv intitulat antiartă
(nonartă).
Lucrări: Autoportret, Fântana, Roata de bicicletă.
Autoportret
Fântâna
Roata de bicicletă
40
MARCEL IANCU
(1895-1984)
Construcţie abstractă
41
Café concert
Ţărancă cu ouă
SUPRAREALISMUL
Reprezentanţi - literatură: S. Beckett, G. Apollinaire, P. Elouard,
A.Breton,L.Aragon;
- arte plastice: S.Dali, G. de Chirico.
42
SALVADOR DALI
(1904-1989)
Persistenţa memoriei
43
Copil geopolitic privind
naşterea omului
44
Aparat şi mână
FOVISMUL
HENRI MATISSE
( 1869-1954)
45
Dans II
Bluză românească
Muzică
46
CUBISMUL
PABLO PICASSO
( 1881-1973)
Familie de saltimbanci
47
Femeie pe fotoliu
48
ABSTRACŢIONISMUL
WASSILY KANDINSKY
( 1872-1944)
Fugă
49
Improvizaţie
Dunga albă
50