3.

NIVEL DE PERTURBAŢII
Pentru aprecierea cantitativă a CEM se utilizează logaritmii rapoartelor mărimilor care
interesează: tensiuni, curenţi, puteri, etc. Utilizarea logaritmilor rapoartelor respective permite
o reprezentare concentrată a rapoartelor unor mărimi ce variază într-un domeniu larg, de mai
multe decade şi are, în plus avantajul că rapoarte care, de obicei, sunt tratate multiplicativ, pot
fi mai simplu tratate aditiv, ceea ce permite, introducerea unor noţiuni ca intervalul semnal-
perturbaţii sau a altora. Întâlnim doua tipuri de rapoarte logaritmice: nivele şi rapoarte de
transfer.

 Nivelele raportează mărimile de sistem la o valoare de referinţă fixată (de exemplu

tensiunile se pot raporta la valoarea U0=1μV). Mărimile de sistem raportate sunt astfel
denumite, de exemplu, în cazul tensiunii, nivele de tensiuni.

 Rapoartele de transfer raportează mărimile de intrare şi de ieşire ale unui sistem, fiind
utile la caracterizarea proprietăţilor de transfer ale sistemului. Astfel de rapoarte
reprezintă, de fapt, logaritmul valorilor inverse ale factorului de transfer. Exemple
tipice sunt: atenuarea unei linii, atenuarea unui ecran, amplificarea, atenuarea mod
comun / mod normal, etc.

Pentru ambele tipuri de rapoarte este necesar ca mărimile care se raportează să fie
exprimate în domeniul frecvenţă: amplitudini complexe, densităţi de amplitudini, ş.a. La
raportare sunt utilizate numai modulele mărimilor (fie prin valorile de vârf fie prin valorile
efective).

3.1. MĂRIMI DE SISTEM RAPORTATE. NIVELE

Utilizarea logaritmilor zecimali permite definirea următoarelor nivele, în decibeli

(dB):

U
Nivel de tensiune: u = 20 lg x dB , (3.1)
dB U μV
0

la valoarea de referinţă U 0 = 1 μV

I
Nivel de curent: i = 20 lg x dB (3.2)
dB I μA
0

la valoarea de referinţă I 0 =1 μA

E
Nivel de câmp electric: E = 20 lg x dB (3.3)
dB E μV/m
0

la valoarea de referinţă E0 =1 μV/m

 H
Nivel de câmp magnetic: H = 20 lg x dB (3.4)
dB H μA/m
0
la valoarea de referinţă H 0 =1 μA/m

P P
Nivel de putere: p = 10 lg x dB pW sau pB = lg x B (3.5)
dB P P
0 0

la valoarea de referinţă P0 =1 pW.

O excepţie o constituie, aşa cum se observă, raportul puterilor, la care numărătorul şi

numitorul sunt fiecare proporţionale cu pătratul amplitudinilor luate în considerare, ceea ce
duce la apariţia unui factor de multiplicare egal cu 10 (în loc de 20, ca la celelalte nivele
definite anterior). Iniţial noţiunea de dB s-a utilizat numai pentru raportul puterilor (rel. (3.5)),
dar deoarece puterile sunt proporţionale cu pătratul unor tensiuni sau cu pătratul unor curenţi,
se obţine la cele din urmă un factor suplimentar de multiplicare egal cu 2 (relaţiile (3.1) -
(3.4)). În ipoteza unei rezistenţe Rx = R0, valoarea în dB a nivelului de putere coincide
numeric cu celelalte nivele.

La tensiuni, curenţi şi intensităţi de câmp (electric sau magnetic), nivelele corespund

următoarelor rapoarte: 3 dB= 2 ; 6 dB=2; 20 dB=10; 120 dB=106. Pentru puteri, din contră:
10 dB= 10.

Nivelele anterioare au fost determinate prin utilizarea unor valori de referinţă bine definite,
fiind considerate nivele absolute. Cu ajutorul lor se poate face o apreciere asupra valorii
mărimii avute în vedere. Cum logaritmul unui număr este adimensional, este clar că mărimile
de sistem raportate sunt de asemenea fără dimensiuni. De aceea, pentru a putea lua în
considerare natura raportului pe care îl reprezintă, sunt indicate de cele mai multe ori, nivelele
în decibeli, adăugând μV, μA, μV/m, μA/m, etc. (ex. dB μV).

La fel cu modul de definire anterior, în care s-au folosit logaritmii zecimali, pentru
exprimarea rapoartelor în dB, se pot utiliza logaritmii naturali, pentru exprimarea rapoartelor
in Neperi (Np):

U
u = ln x Np
Np U (3.6)
0

1 P
p = ln x Np
dB 2 P
0
(3.7)

1 Neper corespunde raportului Ux / U0 = e. Între Neper şi decibel există relaţia:

Ux U
ln Np = 20 lg x dB
U0 U0
(3.8)

respective: 1 Np = 8,68 dB sau 1 dB = 0,115 Np.

(pentru rapoarte: 10:1 2,3 Np = 20 dB;
100:1 4,6 Np = 40 dB;
1000:1 6,9 Np = 60 dB, etc.).

3.2. NIVEL DE PERTURBAŢII. INTERVAL

SEMNAL – PERTURBAŢII

Rapoartele reprezentate pe scara logaritmică poartă denumiri speciale, în funcţie de

semnificaţia lor fizică sau tehnică. În acest mod, în domeniul CEM se deosebesc nivele
absolute şi nivele relative.

Ca nivele absolute putem întâlni:

 Nivel de perturbaţii (reprezintă valoarea raportată a unei mărimi perturbatoare).
 Nivelul pragului de perturbaţii (reprezintă valoarea minimă raportată a semnalului util,
care dacă este depăşită de nivelul de perturbaţii, este percepută la locul de recepţie ca
semnal perturbator).
 Nivelul semnalului util (reprezintă valoarea nominală raportată a semnalului util -
100%).

Ca nivele relative putem întâlni:

 Interval semnal - perturbaţii, sau raportul semnal - zgomot (reprezintă diferenţa dintre
nivelul semnalului util şi nivelul pragului de perturbaţii, putându-se calcula şi ca
logaritmul raportului dintre semnalul util şi pragul de perturbaţii).
 Interval de siguranţă la perturbaţii (reprezintă diferenţa dintre nivelul pragului de
perturbaţii şi nivelul de perturbaţii, putându-se calcula şi ca logaritmul raportului
dintre pragul de perturbaţii şi mărimea perturbatoare).

Spre deosebire de nivelele absolute, care rezultă din raportarea la o mărime de referinţă
bine determinată, nivelele relative se determină ca diferenţe între nivele.
Pentru semnalele analogice din tehnica măsurării se acceptă, de obicei, un raport semnal-
zgomot de cel puţin 40 dB, pentru radio şi televiziune valori intre 30 dB şi 60 dB, iar pentru
telefonie se consideră acceptabil un raport de 10 dB. Valorile exacte rezultă din normele în
vigoare pentru fiecare caz concret.
Spre deosebire de sistemele de prelucrare analogică a semnalelor, la care nivelul pragului
de perturbaţii se poate stabili convenţional în funcţie de anumite criterii de calitate, la
sistemele de prelucrare numerică a semnalelor este caracteristic faptul că, sub un anumit prag
de perturbaţii (dependent de familia respectivă de circuite logice), acestea nu sunt deloc
perturbate, iar peste acest prag perturbarea funcţionării nu este deloc sigură. Trebuie realizată
o distincţie între siguranţa la perturbaţii în regim static şi dinamic. Dacă durata de acţiune a
unei perturbaţii este mai mică decât timpul de întârziere la comutare al circuitului respectiv,
pot fi tolerate nivele de perturbaţii mai mari decât în regimul static.
În mod special, la abordarea problematicii perturbaţiilor care apar în reţelele electrice,
datorită cuplajului strâns dintre sursele de perturbaţii, se încearcă să se stabilească un aşa-
numit nivel de compatibilitate care să asigure o CEM suficientă în sistemul electroenergetic,
luând în considerare acţiunea cumulată a tuturor surselor perturbatoare care acţionează în
reţea. Acest nivel de compatibilitate formează elementul de bază atât pentru dimensionarea
distribuţiei statistice a imunităţii la perturbaţii a echipamentelor, cât şi pentru stabilirea
distribuţiei statistice a emisiilor perturbatoare admisibile. Întrucât valoarea maximă a
perturbaţiilor din reţea poate fi determinată numai cu ajutorul metodelor de evaluare statistică,
iar menţinerea CEM pe baza acestor nivele maxime nu este acceptabilă din punct de vedere
economic, nivelul de compatibilitate va fi situat în intervalul dintre maximele celor două
densităţi de probabilitate. Mai exact, nivelul de compatibilitate se alege astfel încât, cu o
anumită probabilitate, de exemplu 95%, să nu poată fi depăşit, iar imunitatea la perturbaţii a
echipamentelor să fie situată deasupra acestui nivel.
Importanţa echipamentului respectiv, considerat ca atare sau în cadrul sistemului în care
este integrat, determină de obicei cât de ridicat este nivelul său de imunitate faţă de nivelul de
compatibilitate.

3.3. INTERVALE SEMNAL-PRTURBAŢII STATICE ŞI

DINAMICE LA CIRCUITE INTEGRATE NUMERICE
La circuitele integrate numerice se face distincţie între imunitate la perturbaţii în regim
static şi dinamic. Pentru semnale perturbatoare a căror durată este mai mare decât timpul de
întârziere la comutare al circuitului integrat imunitatea este caracterizată de intervalul semnal-
perturbaţii statice.
În Tabelul 3.1 sunt prezentate cele mai defavorabile intervale semnal-perturbaţii în regim
static pentru diferite familii de circuite integrate.

Tabelul 3.1. Intervale semnal-perturbaţii în regim static pentru diferite

familii de circuite integrate.

Familia Tipul U PL[V] U PH[V]

Tensiunea de lucru [V]

TTL LS (Low-Power-Schottky) 5 0,3 0,7

ALS (Advanced-LS)
AS (Advanced-Schottky)
F (Fairchild-AS, Fast)
CMOS HC (High-Speed-CMOS) 2 0,2 0,4
4,5 0,8 1,25
6 1,1 1,7
AC (Advanced-CMOS) 3 0,8
4,5 1,25
5,5 1,55
CMOS-TTL HCT (High-Speed-CMOS- 5 0,7 2,4
TTL)
ACT (Advenced-CMOS-TTL)

În cataloagele de circuite integrate sunt prezentate intervale semnal-perturbaţii statice

tipice. Astfel de valori în general favorabile pentru CEM sunt obţinute pentru condiţii de
funcţionare speciale (de exemplu, pentru un domeniu de temperatură limitat) şi de aceea nu
trebuie luate în considerare pentru problemele de analiză a CEM.

 Întrucât circuitele integrate reale nu reacţionează imediat la semnale utile sau

perturbatoare aplicate la intrare, se pot accepta tensiuni perturbatoare cu valori mai
ridicate pentru durate mai scurte ale perturbaţiilor. Această comportare este descrisă
de intervalul semnal-perturbaţii dinamic. Se are în vedere faptul că, la impulsuri foarte
scurte, de amplitudine mare, distrugerea circuitelor integrate poate avea loc dielectric
 şi / sau termic.
 Un criteriu important care trebuie avut în vedere la alegerea
corectă a circuitelor integrate logice, din punct de vedere al CEM, îl reprezintă timpii
de creştere, Tr respectiv de cădere, Tf ai semnalelor logice generate. Cu cât aceşti
timpi sunt mai scurţi ca durată, cu atât mai larg este spectrul de frecvenţe produs. În
plus, frecvenţele de tact ridicate conduc la o deplasare a întregului spectru de
perturbaţii spre frecvenţe şi mai înalte. Consecinţa este o accentuare a interferenţei,
deoarece căile de cuplaj capacitive şi inductive au o caracteristică de transfer
proporţională cu frecvenţa. De aceea, pentru o dimensionare sigură din punct de
vedere al perturbaţiilor, modulul electronic trebuie să lucreze cu o frecvenţă de
comutaţie respectiv de tact care să nu fie mai mare decât cea absolut necesară pentru
realizarea funcţiilor impuse circuitului.
Tabelul 3.2. prezintă timpii de creştere, Tr şi de cădere, Tf respectiv timpii de întârziere tp ai
semnalului la ieşirea diferitelor tipuri de circuite integrate. Trebuie avut în vedere că valorile
pot sa fie foarte diferite pentru circuite cu funcţiuni logice diferite din cadrul aceleiaşi
tehnologii. Mai mult, pentru componente funcţional identice, pot apare diferente importante
în funcţie de firma producătoare.
Tabelul 3.2. Timpii de creştere şi de cădere, respectiv timpii de
întârziere ai semnalului la diferite tipuri de circuite integrate.

Familia Tipul T r [ns] T f [ns] tDH [ns] tDL [ns]

TTL S 4,5 2,2 3,9 3,1
LS 24 6 7 8
ALS 32 1,4 8 2,7
AS 2,2 0,6 2,3 1
F 3,4 0,6 3,1 1,2
CMOS HC 2,5 6,2 6,6
AC 1,4 2,5 2,5
CMOS-TTL HCT 2,9 12 8,4
ACT 1,4 0,9 0,9 4,1

3.4. ATENUAREA PERTURBAŢIILOR

Atenuarea perturbaţiilor serveşte, în primul rând, pentru caracterizarea eficacităţii

mijloacelor de antideparazitare. Ea este dată, de cele mai multe ori, în funcţie de frecvenţă.
Drept atenuare a perturbaţiilor se consideră, de exemplu, logaritmul raportului tensiunilor
înainte şi după un filtru (numit şi factorul de atenuare al filtrului, aF):
U (3.9)
a F = 20 lg 1
U2
sau logaritmul raportului intensităţilor de câmp într-un anumit punct din spaţiu înainte şi după
utilizarea unui ecran (numit şi factorul de atenuare al ecranului, aS):
H (3.10)
a S = 20 lg e
Hi

Atenuarea filtrelor este de regulă pozitivă. Atenuarea negativă înseamnă, de fapt, o

amplificare, şi se obţine datorită unor fenomene de rezonanţă.
 La atenuarea ecranelor, prin He se înţelege intensitatea câmpului produs în absenţa
ecranului, iar prin Hi, intensitatea câmpului care apare în interiorul spaţiului ecranat. Şi aici as
are, de regulă, valori pozitive. O mărime înrudită este factorul de atenuare mod comun / mod
normal, care exprimă în ce măsură este atenuat un semnal la conversia sa dintr-un semnal de
mod comun într-un semnal de mod normal.

4. TRATAREA INTERFERENŢELOR
ELECTROMAGNETICE ÎN DOMENIUL TIMP
ŞI ÎN DOMENIUL FRECVENŢĂ

După modul de manifestare a interferenţelor electromagnetice, sub forma unor

frecvenţe discrete, ca zgomote sau ca impulsuri, respectiv fenomene tranzitorii de comuta-
ţie, studierea acestora se va face în domeniul frecvenţă pentru primele, respectiv în domeniul
timp pentru celelalte. Deoarece funcţiile de transfer ale căilor de cuplaj şi ale mijloacelor de
antiparazitare se pot reprezenta mai comod în domeniul frecvenţă, se utilizează adesea chiar şi
pentru mărimile perturbatoare din domeniul timp, reprezentarea în domeniul frecvenţă.
Trecerea din domeniul timp în domeniul frecvenţă se face, pentru fenomene periodice, prin
seria Fourier, iar pentru fenomene tranzitorii singulare, prin integrala Fourier.

4.1. REPREZENTAREA FUNCŢIILOR DE TIMP PERIODICE

ÎN DOMENIUL FRECVENŢĂ PRINTR-O SERIE FOURIER

Mărimile perturbatoare sinusoidale sau cosinusoidale (în general fenomenele

armonice) se pot reprezenta direct atât în domeniul timp, cât şi în domeniul frecvenţă. În
domeniul frecvenţă mărimile perturbatoare se pot caracteriza atât prin pulsaţia ω, cât şi prin
frecvenţa f = ω / 2π.
Funcţiile periodice nesinusoidale care pot fi exprimate analitic pe porţiuni se pot
reprezenta indirect în domeniul frecvenţă ca sume infinite de sinus şi cosinus (sub forma
seriei Fourier). Dacă se reprezintă amplitudinile oscilaţiilor componente funcţie de frecvenţă,
se obţine un spectru de linii discret. Frecvenţa cea mai mică apărută în spectrul de linii este
frecvenţa fundamentală f1 = ω1 / 2π = 1 / T. Frecvenţele armonice sunt multipli întregi ai
acestei frecvenţe fundamentale.
Analitic, seria Fourier care reprezintă o funcţie de timp oarecare, y( t), se poate scrie în
mai multe moduri.

4.1.1. FORMA CU SINUS ŞI COSINUS

Forma cu sinus şi cosinus a seriei Fourier, sau forma trigonometrică, se prezintă în
relaţia următoare:

∞
y ( t ) = Y0 + ∑( An cos nω1t + Bn sin nω1t )
n =1

(4.1)

unde:

2
∫ y (t ) cos ( nωt )dt
T
An = 1
T 0

(4.2)
 2
∫ y (t ) sin ( nω t )dt
T
Bn = 1 (4.3)
T 0

1
∫ y (t ) dt
T
Y0 = (4.4)
T 0

Coeficienţii An şi Bn sunt amplitudinile oscilaţiilor componente. Componenta Y0

corespunde valorii medii aritmetice a funcţiei de timp (componenta continuă).
Deoarece oscilaţiile sinusoidale pot fi reprezentate la fel de uşor ca oscilaţii
cosinusoidale cu un anumit defazaj (sin (90°±φ) = cos φ), se foloseşte de multe ori în locul
formei normale (4.1), forma echivalentă amplitudine - fază (sau forma dezvoltării în serie
Fourier utilizată în electrotehnică).

4.1.2. FORMA AMPLITUDINE - FAZĂ

Forma echivalentă amplitudine - fază o găsim în relaţia următoare:
∞
y ( t ) = Y0 + ∑Yn sin ( nω1t + ϕn ) (4.5)
n =1

unde:
Yn = An2 + Bn2 (4.6)
An
ϕn = arctg
Bn
(4.7)
Aici: Yn este denumit spectrul amplitudinilor şi este mărimea pe care o măsoară, în
mod obişnuit, un analizor de spectru.
Funcţia φn reprezintă din punct de vedere tehnic spectrul fazelor şi are importanţa
limitată în tehnica CEM (spre deosebire de tehnica reglajului automat, de exemplu la
determinarea stabilităţii).

4.1.3. FORMA COMPLEXĂ

Dacă se completează ecuaţiile de mai sus cu o parte imaginară şi se înlocuiesc funcţiile

trigonometrice prin funcţii exponenţiale conform formulelor lui Euler: cosx+jsinx=ejx, se
obţine forma complexă a seriei Fourier,
∞ ∞
y (t ) = U 0 + ∑(Cn e jnω1t ) = C0 + ∑(C+n e jn ω1t + C−n e − jn ω1t )
−∞ n =1
(4.8)
unde
1T
C n (nω1 ) = ∫ y (t ) e − jnω t dt = C n e jϕ = C n e jϕ
1 n n
(4.9)
T 0

n = 0,±1,±2

Pentru a se obţine funcţia reală din membrul stâng al relaţiei, în membrul drept trebuie
luate în considerare frecvenţe negative (în acest fel se anulează termenii imaginari).
Considerarea frecvenţelor negative conduce la un spectru dispus simetric faţă de originea
frecvenţelor, aşa cum reiese din figura următoare:

Figura nr.4.1. Spectrul de amplitudini şi spectrul de

faze pentru o serie Fourier complexă

Părţile reale identice ale ambilor termeni de sub semnul sumă (pentru frecvenţe
pozitive şi negative ± nω1 ) se adună pentru a da amplitudinea fizică, posibil de măsurat Y n.
O identificare a coeficienţilor în raport cu forma cosinus dă:
C +C +n=Y şi C 0 = Y0
−n n (4.10)
Cn nu este identic cu amplitudinea complexă a unei mărimi alternative cu aceeaşi frecvenţă
nω1. În timp ce pentru ultima, mărimea y(t) se obţine ca parte reală a unui fazor complex:
y ( t ) = Re {Y e jωt } (4.11)
în cazul seriei Furier complexe, o mărime reală y(t) rezultă din suprapunerea a doi fazori care
se rotesc în sens contrar în planul complex. Părţile lor reale se adună şi formează amplitudinea
căutată, iar părţile imaginare se anulează reciproc.
În tehnica CEM se utilizează, în majoritatea cazurilor, în locul spectrului matematic
bilateral Cn = g(±nω), spectrul fizic unilateral (pentru n pozitiv) 2 C +n = g ( + nω) , ale cărui
amplitudini diferă prin factorul 2 de amplitudinile spectrului bilateral. Amplitudinile
spectrului unilateral sunt măsurabile; ele corespund coeficienţilor formei în cosinus a seriei
Fourier, respectiv părţii reale a fazorului unei mărimi alternative de aceeaşi frecvenţă.
Ţinând seama de consideraţiile de mai sus, seria Fourier este compatibilă atât cu
calcului în complex al mărimilor alternative, cât şi cu măsurătorile fizice.
y(t) y(t)
τ τ

û û

T t T t

U ( nf1 ) ∆f = f1 U ( nf1 )

1 f n = nf1 f 1 f
f1 = f1 = f n = nf1
T T
1 1
τ sin c τ
f1 f 2sin c

Fig. 4.2. Spectrele de linii pentru impulsuri dreptunghiulare periodice cu diferiţi

coeficienţi de umplere (1:2). Înfăşurătoarea amplitudinilor spectrale:
funcţia sinc; înfăşurătoarea funcţiei sinc: funcţia 1/f.
 În final, în fig. 4.2. se prezintă două impulsuri dreptunghiulare periodice cu aceeaşi
frecvenţă fundamentală, dar cu factori de umplere diferiţi şi spectrele lor de linii (fără
componentă continuă).

Se pot face următoarele constatări:

- Cea mai mică frecvenţă întâlnită f1 este frecvenţa fundamentală. Ea corespunde
valorii inverse a duratei perioadei:
1
f1 = (4.12)
T
Amplitudinile armonicilor apar la intervale constante ∆f = f1 = 1 / T , deci la multipli
întregi ai frecvenţei fundamentale:
f n = nf 1 (4.13)
- Din reprezentarea Fourier a unei succesiuni de impulsuri dreptunghiulare conform
fig. 4.2. rezultă:

 
τ ∞
1  2nπτ  2nπτ  
y ( t ) = ý 1 + 2∑ sin cos nω1t + 1 − cos sin nω1t 
 (4.14)
T n +1
2nπτ 
 T  T  
 T 

se obţin coeficienţii (amplitudinile spectrale) ale seriei Fourier (fără termenul de curent
continuu):
nπ τ
sin
τ T
U n = 2ý (4.15)
T n π τ
T

Înfăşurarea amplitudinilor spectrale urmăreşte funcţia sinc (sinx/x), la reprezentarea

grafică indicându-se fie valoarea funcţiei sinc, fie valorile coeficienţilor seriei Fourier.
Primul zero al funcţiei sinc se găseşte la o frecvenţă corespunzătoare inversului duratei
impulsului τ .
1
f1sin c = (4.16)
τ
Celelalte zero-uri urmează la frecvenţe nf 1sin c .

În practică, zero-urile nu apar atât de pregnant ca în fig. 4.2. datorită formei reale
diferite de forma ideală a impulsurilor dreptunghiulare.

- Factorul constant al funcţiei sinc

τ
2ý (4.17)
T

nu este în cazul unei perioade date, proporţional cu amplitudinea impulsului û, ci cu suprafaţa

impulsului ûτ. Astfel, este posibil ca un impuls de amplitudine mare şi durată scurtă să
prezinte, la frecvenţe joase, acelaşi spectru ca un impuls cu amplitudine mai mică, dar de
durată mai lungă. În exemplul anterior, amplitudinile spectrale sunt reduse la jumătate,
deoarece suprafeţele impulsurilor sunt cu 50% mai mici.
- Înfăşurarea amplitudinilor funcţiei sinc este funcţia 1/x. Pentru un impuls
dreptunghiular cu o perioadă definită T, liniile spectrale şi maximele funcţiei sinc se îndesesc
infinit de mult. Se obţine spectrul cunoscut 1/f al funcţiei treaptă.
 Consideraţii similare se pot face şi pentru alte forme de impulsuri, cu alte
înfăşurătoare, de exemplu, pentru impulsurile triunghiulare a căror înfăşurătoare corespunde
funcţiei sinc2.

4.2. REPREZENTAREA FUNCŢIILOR DE TIMP NEPERIODICE ÎN

DOMENIUL FRECVENŢĂ – INTEGRALA FOURIER

Seria Fourier permite reprezentarea în domeniul frecvenţă numai a funcţiilor de timp

periodice. De multe ori însă, este vorba de funcţii neperiodice, de exemplu fenomenele de
comutaţie, trăsnete sau descărcări electrostatice (în engleză: ESD, ElectroStatic Discharge)
etc. În aceste cazuri, se poate considera că perioada T tinde către infinit şi se află limita seriei
Fourier.
Se porneşte de la seria Fourier în formă complexă, pentru funcţii periodice necauzale
(limite de integrare (– T/2) şi (+ T/2)).

+∞ +∞
1 +T / 2

y ( t ) per . = ∑C n e jnω t =∑  1
∫ y( t ) e
− jnω1t
dt  e jnω t
1
(4.17)
−∞ − ∞ T −T / 2 

Întrucât, în spectrul de linii al seriei Fourier, distanţa dintre liniile spectrale este:

∆ω 1
∆f = = f1 = (4.18)
2π T
se poate scrie:
1 +∞
 +T / 2 
y ( t ) per . = ∑ ∆ω ∫ y ( t ) e − jnω t dt  e jnω t 1 1
(4.19)
2π −∞  −T / 2 
Conform definiţiei integralei,
b nk

∫ f ( ω ) dω = lim ∑ f ( n ∆ω )∆ω ,
a
∆ω → 0
ni
(4.20)

pentru T → ∞ , adică ∆f →0 , se obţin transformările:

- distanţa incrementală dintre liniile spectrale ∆ω de sub semnul sumă, în
distanţa
infinitezimală dω ,
- variabila discretă n ∆ω, în variabila continuă ω ,
- suma, într-o integrală.
În acest fel, se obţine reprezentarea Fourier a unei funcţii neperiodice y(t)neper.

1
+∞  +∞  jωt (4.21)
y ( t ) neper. = lim y ( t ) per = ∫  ∫ y( t ) e dt e dω
− j ωt
T →∞ 2π −∞  −∞ 
∆f → 0

X (ω )

Funcţia:
+∞
X (ω) = ∫ y ( t )e
− jωt
dt (4.22)
−∞
se numeşte transformata Fourier, funcţia spectrală sau densitatea spectrală a lui y(t), iar
X (ω ) este densitatea de amplitudini.
Înlocuind X (ω) în relaţia (4.21), reprezentarea Fourier a unei funcţii neperiodice y(t)
devine:
+∞
1
y( t ) = ∫ X (ω ) e
jωt
dω (4.23)
2π −∞

Denumirea de densitate spectrală rezultă din faptul că funcţia spectrală X (ω) este
identică cu spectrul de linii C n raportat la intervalul dintre liniile spectrale ∆f .
1 2π
Înlocuind T = ∆f = ∆ω se obţine:
+T / 2

C n = ∆f ∫ y( t ) e
− jn ω1t
dt (4.24)
−T / 2

Raportând amplitudinile C n la ∆f şi calculând limita pentru T → ∞ (respectiv

∆f →0 ) se obţine:
+ ∞
Cn
l i m = ∫ y( t ) e− jω t d t= X ( ω ) (4.25)
T→ ∞ ∆ f
Δ f→ 0 −∞
adică densitatea spectrală.
Dacă C n se exprimă, de exemplu, în Volţi, atunci densitatea spectrală X (ω) , a
fenomenului singular corespunzător, se exprimă în V/Hz respectiv Vs.
Evident, fenomenele neperiodice se pot prezenta şi prin suprapunerea unor oscilaţii
sinusoidale şi cosinusoidale. Spre deosebire de fenomenele periodice, aici participă toate
frecvenţele de la −∞ la +∞, dar cu amplitudini infinitezimale X (ω) df. Întrucât la
fenomenele singulare, energia finită conţinută într-un impuls se distribuie pe o infinitate de
frecvenţe, atunci când căutăm amplitudinea unei anumite linii, apare imediat problema că
aceasta trebuie să fie infinit mică. Pentru a evita această dificultate, se raportează energia
impulsului la frecvenţă şi se obţine astfel densitatea spectrală, a cărei valoare limitată pentru
∆f →0 , este finită şi corespunde chiar transformatei Fourier. Invers, transformata Fourier a
unei oscilaţii sinusoidale pure, monocromatice, posedă o densitate de amplitudini infinită
întrucât energia semnalului este concentrată atunci pe o singură frecvenţă cu o distanţă între
linii ∆f = 0 (Impuls Dirac). Analitic, aceasta se exprimă prin aceea că integrala Fourier a
unei funcţii sinusoidale nu este convergentă. Consideraţiile de mai sus evidenţiază faptul că,
indicaţia unui aparat pentru măsurarea perturbaţiilor sau a descărcărilor parţiale depinde de
lăţimea de bandă a frecvenţei sale intermediare ∆f . Cu cât este mai mare lăţimea de bandă,
cu atât mai mare este valoarea indicată.
Dacă se reprezintă, pornind de la spectrul de linii al funcţiilor periodice, amplitudinea
densităţii spectrale funcţie de frecvenţă, se obţine spectrul continuu al densităţii de
amplitudini al unui fenomen neperiodic. Din reprezentarea Fourier a unui impuls
dreptunghiular de durată τ şi amplitudini ŷ.

1 +∞
sin ω τ / 2 jωt
y( t ) = ∫ yτ ω τ / 2 e dω (4.26)
2π −∞

se obţine, de exemplu, densitatea de amplitudini „fizică” ( 2 X = valoarea măsurată), cu

relaţia:
 sin πfτ
U ( f ) = 2 yτ (4.27)
πfτ

Impulsul dreptunghiular şi densitatea de amplitudini corespunzătoare sunt prezentate

în fig. 4.3.:

Nivel dBµVs
100

u(t) 80

60

40
ý
τ
20
t 0.01 0.1 1
Frecvenţă Mhz
a) b)

Fig. 4.3. a) Impuls dreptunghiular; b) densitatea de amplitudini corespunzătoare

Deci şi în acest caz, spectrul continuu al unui impuls dreptunghiular singular este o
funcţie sinc (sinx/x), ale cărei zero-uri sunt funcţie de durata τ a impulsului (primul zero se
obţine la frecvenţa 1/τ). La frecvenţe joase, funcţia sinus poate fi înlocuită cu argumentul său,
astfel încât amplitudinea iniţială a spectrului este proporţională cu dublul suprafeţei
impulsului 2ýτ. Pentru axa frecvenţelor se alege în majoritatea cazurilor o scară logaritmică,
astfel că zero-urile funcţiei sinc nu mai sunt distribuite echidistant şi, cu creşterea frecvenţei,
sunt din ce în ce mai apropiate.