Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Reactii adverse
Acestea, trebuie bine cunoscute de asistenta medicala, pentru a putea interveni la timp.
Astazi, intoleranta medicamentoasa este foarte frecventa, chiar la antibiotice. Daca nu se
iau anumite precautii, sunt de temut reactiile alergice si numeroase alte tulburari. Sunt
cunoscute medicamentele care pot duce la asemenea accidente; uneori pot aparea si
accidente grave generale: agranulocitoza (aminofenazona), anemii, socuri anafilactice
(seruri, antibiotice etc). Alteori, in special in cursul tratamentelor cu antibiotice, pot
aparea dezechilibre biologice, prin modificarea florei mi-crobiene. Prin distrugerea florei
patogene, unele microorganisme care paraziteaza in mod normal organismul, se dezvolta
mai intens si devin mai virulente. Astfel, pot aparea micoze sau infectii cu stafilococi
rezistenti la antibiotice.
Trebuie tinut seama si de faptul ca numeroase produse (antibiotice, corticoizi) pot masca
semnele unei boli, fara a o vindeca complet, daca nu sunt prescrise in doze si pe o durata
suficienta.
Reactiile adverse sunt reactii nocive care apar la doze folosite obisnuit, in scop
profilactic, curativ sau pentru diagnostic. Ele trebuie deosebite atat de efecte nedorite de
ordin farmacodinamic (de exemplu uscaciunea gurii provocata de atropina), care pot fi
neplacute dar nu sunt, de obicei, nocive, cat si de fenomenele de intoxicatia acuta (de
exemplu, coma barbiturica), care apar la doze mari, ce depasesc pe cele utilizate normal.
Reactiile adverse sunt mai frecvente la batrani, femei si copii. Cel mai des apar in
asocierile estro-progestative orale (folosite ca anticonceptionale), dupa unii agenti
antibacterieni (ampicilina, cotrimoxazol, izoniazida, nitrofurantoina), unele deprimante
centrale (clorpromazina, diazepam, pentazocina), medicamente ca fenilbutazona,
indometacin, metildopa.
Reactii adverse apar, de obicei, la medicatia cardiovasculara, diuretice, neuro-psihotrope,
antiinflamatorii nesteroidiene, glucocorticoizi, antibiotice si
anticoagulante. Principalele Simptome apar la nivelul pielii, tubului digesth sistemului
nervos central si sangelui.
Medicamentele pentru care este necesara supraveghere biologica sunt: anticonceptionale
orale, anticonvujsivante, antituberculoase, antibiotice, diuretice, in genera], fenacetina si
analgezice in doze mari, anticoagulante orale plus medicatie asociata si antidiabetice
orale plus medicatie asociata.
Dupa mecanism reactiile adverse pot fi:
- reactii adverse de tip toxic. Riscul este mai mare cu cat doza este mai mare. Apar, de
obicei, in insuficienta hepatica sau renala si la miocardul bolnav. in cazul digitalicelor,
doza eficace este foarte apropiata de cea toxica. Riscul este mai mare in administrarea pe
cale i.v. Interactiunile medicamentoase pot provoca, de asemenea, fenomene toxice. De
exemplu, tranchilizantele sau neurolepticele potenteaza, uneori, periculos efectele altor
deprimante centrale (anestezice generale, hipnotice, morfina);
- reactii adverse idiosincrazice, sau de intoleranta. Acestea sunt independente de doza.
Apar la doze obisnuite de izoniazida .sau hidralazina. Uneori apar prin intoleranta la
alcool (congestia fetii si fenomene circulatorii). Alteori bolnavul raspunde prin hemoliza
la doze obisnuite de primachina, chinina, sulfamide, sulfone, nitrofurantoina, acid
nalidixic (Negram), fenacetina etc. Hipertermia maligna poate fi provocata de unele
anestezice generale;
- reactii adverse alergice. Apar prin mecanisme imune. Alergia presupune o
sensibilizare prealabila. Unele reactii sunt de tip anafilactic (chiar spc anafilactic).
Penicilinele pot provoca dispnee acuta, bronhospasm cu sufocare, edem laringean,
hipotensiune, colaps, urticarie). Aspirina, morfina si alte opioide, antiinflamatoarele
nesteroidiene, chinina, chinidina, sulfamidele, fenilbutazona, izoniazida, betablocantele
pot provoca lupus eritematos diseminat. Dupa peniciline, P.A.S, sulfamide,
nitrofurantoina, uneori apare boala serului (febra, artralgii, adenopatii, urticarie) sau
numai urticarie si edem Quinke. Pentru depistarea sau prevenirea acestor reactii este
nevoie de o anamneza corecta, teste cutanate etc. Tratamentul consta in desensibilizare
specifica, oprirea imediat a medicatiei, administrarea de antihistaminice, adrenalina sau
glucocorticoizi.
Este o stare de intoxicatie cronica, caracterizata prin necesitatea folosirii unc toxice sau
medicamente. Bolnavul are necesitatea utilizarii in permanenta a un medicament.
Substantele care pot produce dependenta au, de obicei, actiun euforizanta, linistitoare,
stimulanta sau halucinogena. Principalele medicamente sa toxice care pot produce
dependenta sunt: morfina, heroina si alte opioidt amfetaminele, cocaina, alcoolul,
barbituricele si alte hipnotice, tranchilizantei nicotina (respectiv tutunul). Bolnavii care au
utilizat in exces aceste substante incej la un moment dat, sa ia toxicul nu din cauza
dependentei ci pentru a evita sindromi de abstinenta. Dependenta poate fi psihica cand
bolnavul are necesitatea de a-s administra un medicament permanent, uneori zilnic.
Dependenta poate fi fizica, cand bolnavul continua folosirea medicamentuli pentru a evita
tulburarile care apar la intreruperea lui (abstinenta).
Toleranta este o stare de necesitate de a-si administra un medicament permaneni
deoarece efectul benefic terapeutic a scazut. Psihotoxicitatea este starea in car apar
tulburari de comportament de natura psihotica, in urma administrarii indelungat a unui
medicament.