Sunteți pe pagina 1din 15

Pictorul Salvador Dali

"Există întotdeauna două feluri de pictori:


cei care depășeșc limita și cei care știu cum să se apropie de aceste granițe cu
respect și răbdare, fără să le încalce însă". (Dali)

Salvador Dali, numele la naștere, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech (născut
la 11 mai 1904, Figueras, Spania și decedat la 23 ianuarie 1989, Figueras) a fost un pictor spaniol,
originar din provincia Catalonia, reprezentant al curentului suprarealist în artă. Datorită aparițiilor
excentrice și megalomaniei sale, Salvador Dali a devenit o vedetă mondială, ce a reușit să
folosească forța mass-mediei pentru a-și spori averea și renumele.
Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de
carton pentru pălării, primite de la mătușa sa, croitoreasă de lux. Familia locuiește la Figueras, într-
o vară, părinții îl trimit la Moula de la Torre, la unul dintre prietenii lor, Ramon Pichot, pictor

1
impresionist. Convins de talentul lui Salvador, Pichot îi sugerează să-și continue studiile în Madrid.
În 1918, va avea prima expoziție a operelor sale în teatrul local din Figueras.
În 1921 intră la Academia de Arte Frumoase San-Fernando din Madrid, unde se
împrietenește cu Federico García Lorca și Luis Bunuel, dar - decepționat de sistemul de predare -
incită studenții la manifestări de protest și este exclus din școală. Începe să poarte favoriți,
pantaloni scurți, pardesiu lung, pălărie de pâslă și să fumeze pipă. Este interesat de futuriștii
italieni, apoi de "Școala de Metafizică" a lui Giorgio De Chirico, care îi va influența considerabil
evoluția artistică, mai cu seamă că lecturile pasionate din Freud treziseră vocația pentru
manifestările inconștientului în artă.
În anul 1926 se duce la Paris, unde vine în contact cu ambianța intelectuală a capitalei
Franței, în acel timp în plină efeverscență suprarealistă, și face cunoștință cu André Breton, Pablo
Picasso, Joan Miró și Paul Eluard. În acest cerc suprarealist se împrietenește mai ales cu scriitorul
francez René Crevel, care îi va dedica pictorului o broșură intitulată "Dalí sau antiobscurantismul"
(1931). Personalitatea excentrica, narcisismul sau inegalabil si stilul sau monden care il
caracterizeaza sunt elementele care au contribuit la transformarea unui mare artist-dotat cu o
imaginatie vizionara speciala si cu o intelgenta creatoare deosebita- intr-un mit care si astazi suscita
interes si curiozitate.
Dali se expune criticii si judecatii publicului. Prin deschiderea sa, “geniul absolute” al
artei ne da impresia ca ii putem intelege opera si ca putem patrunde cu usurinta in gandurile sale.
De fapt, cel pe care il numim “Dali” sip e care il recunioastem datorita extravagantei si nebuniei
sale este un artist complex, la care inca mai avem lucruri de descoperit, mai ales cu privire la opera
sa, de o mare valoare istorica si artistica, ce reprezinta o veritabila mostenire culturala si spirituala.
Tot el afirmă:
"Dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul". (Dali)

Robert Descharnes ramane cel mai fin cunoscatoru prin excelenta al operei lui Salvador
Dali. Prieten apropiat al pictorului in ultimii 30 de ani ai vietii sale. Au mai existat si alti artisti care
i-au interpretat operele, cum ar fi Ignacio Gomez de Liano, Gerard Xuriguera si Gilles Neret. Ne
aflam in fata unui personaj fascinant, cunoscut prin imagine ape care a vrut sa o construiasca in
jurul sau, si nu prin faptul de a fi studiat intr-un mediu critic si filologic. Pentru a putea intelege
acest geniu, precum si conceptia lui despre natura umana trebuie sa ne concentram mai intai asupra
vietii sale. Povestea incepe in Spania, in Catalonia, mai exact in Fugureas, provincial Girona, cand
la 11 mai 1904 se naste Salvador Felipe Jacinto Dali, fiul notarului Salvador Dali y Cuzi si al
Felipei Domenech.
O bogata sursa de inspiratie pentru opera sa a reprezentat-o Catalonia. Toata viata a simtit
nevoia sa se intoarca pe acele meleaguri care pentru el erau centrul lumii si simbolul mitic al
copilariei. Dali se madrea ca era catalan si ca avea toate caracteristicile tipice ale ale locuitorilor
zonei: mandrie, simt al banului, si acel sens concret si pragmatic al vietii care te indeamna sa te
bazezi numai pe lucrurile care se supun celor cinci simturi principale.
Datorita interventiei lui Pichot, austerul notar Dali accepta dorinta fiului sau. Un alt artist
contemporan cu Dali, care si-a dat seama de talentul lui Salvador este pictorul peisagist de origine
2
germana Siegfried Burmann. Acesta ii daruieste lui Dali prima paleta si primele culori. Duoa 1917,
Dali iese in evidenta la cursul de desen al profesorului Juan Nunez, din cadrul Scolii municipale de
Gravura si, mai tarziu, la Academia din Madrid, datorita personalitatii independente si a spiritului
sau rebel. Odata cu caracterul isi formeaza si stilul personal, inspirandu-se in aceasta faza din
picture impresionista: Renoir, Pissaro ,Dar mai ales Monet pe care ii considera adevarate genii ale
impresionismului. Temele sale preferate erau natura moarta si peisajele, promontoriul din Figureas
si marea din Cadaques, unde isi petrecea verile impreuna cu familia.
La 2 mai 1918 pe cand avea 14 ani, Dali expune pentru prima data cateva tablouri la Teatrul
local din Figureas.
In afara de peisajele impresioniste, Dali picteaza in acea perioada cateva portrete ale
membrilor familiei: parintii, bunica, sora, doica batrana Lucia Moncanut.
Criticile favorabile in urma primei sale expozitii, incurajarile profesorului Nunez si
interventia familiei Pichot i-au deschis drumul lui Dali catre Academia de Arte Frumoase din
Madrid. Dali se inscrie aici in 1921, trecand cu brio de examenele de pictura, sculptura si grafica
.In acelasi an isi pierde mama.
Atmosfera culturala din Madrid a fost un stimulant essential pentru perioada de formare a
tanarului pictor catalan, dar si pentru personalitatea sa independenta. Locuia, ca si ceilalti cursanti
de familie buna, in Caminul Studentilor. Iesea in evidenta pein aspectul exterior, prin atitudinea sa
de “dandy”, prin curiozitatea si aviditatea fata de experientele prin care trecea. Aici adera la grupul
Avangardia , din Madrid, din care faceau parte Pepin Bello, Pedro Grafias, Eugenio Montes, Rafael
Barradas, Federico Garcia Lorca si Luis Bunuel. Din cauza firii sale rebele, Dali este exmatriculat
de dooua ori din academie, definitive in 1926 si petrece doua saptamani in inchisoarea din Girona.
Dali abordeaza cateva curente artistice din acea vreme: impressionism, pointillism,
futurism, cubism, fovism, reusind sa obtna de fiecare data rezultate deosebite. Artistul era insa
interesat de classicism. Ii placeau operele lui Rafael si ale lui Ingres, pictorul din sex al XIX-lea,
datorita tuseloc compacte si a culorilor reci care contureaza o compozitie clara, curate, cu subiecte
extrase din realitatea cotidiana, transformate apoi cu ajutorul imaginatiei. Aceste trasaturi
prefigureaza estetica curentului suprarealist.
Suprarealismul se naste in 1922 la Paris, chiar in sanul miscarii dadaiste. Si el celebreaza
virtutile irationalului, dar nu o face in scopuri distructive. Condus de poeti care l-au citit pe
Sigmund Freud, el isi propune sa exploreze subconstientul, sa arunce o noua lumina peste ceea ce e
ascuns in abisul sufletului omenesc. In acest scop Andre Breton predica in Manifestul
suprarealismului din 1924 “automatismul psihic pur”, “dicteul gandirii” in lipsa oricarui control
exercitat de ratiune, in afara oricarei preocupari estetice sau morale. Ceea ce conteaza deci intr-un
tablou strict suprarealist nu cautarea spirituala, ci documentul psihologic. Si de vreme ce se
apreciaza ca imaginea, anecdota e cea mai revelatoare decat forma, suprarealistii ortodocsi ca
germanul Max Ernst, belgianul Rene Margaritte, si bineinteles spaniolul Salvador Dali se exprima
deliberat cu mijloacele realismului “fotografic”. In definitive Max Ernst a creat opera suprarealista
cea mai complexa sic ea mai densa. Mai putin agresiva decat cea a lui Dali, ea raspunde evident
unor necesitati mai profunde si misterul ei este mai authentic. Pe de alta parte in vreme ce Dali se
complace in vulgaritaateaunui colorit de cromolitografie, Ernst a optat in ultimul timp pentru o
3
maniera ce tine seama de aporturi suprarealiste calitatile picturale pe care ea si le jertfise cu prea
multa usurinta.
In perioada 14-27 noiembrie 1925, faimoasa galerie Dalmau din Barcelona gazduieste
prima expozitie adevarata a lui Dali. Dintre cele 20 de opera expuse, ies in evidenta tabloul
Portretul tatlui meu, adevarat portret psihologic al al barbatului sever, practice si rational; Tanara
sezand si Figura la fereastra ambele lucrari avand-o ca model pe sora sa, Ana Maria, de care Dali
aminteste mereu in delirul sau erotic.
Un alt element important in formarea artistica si culturala a lui Dali a fost prietenia cu
regizorul Luis Bunuel ,cu care s-a asociat intr un proiect cinematografic in 1929 si 1930, si cu
Federico Garcia Lorca, unul dintre cei mai mari poeti spanioli, impuscat in Granada, in 1936 de
sustinatorii lui Franco. In aprilie 1926, Lorca publica in “Revista Occidentului” o poezie dedicate
lui Dali, numita “ Oda lui Salvador Dali”, in care dezvaluie, prin lirica si fantezie, relatia dintre cei
doi, care se transforma apoi intr-o legatura amoroasa, asa cum reiese din cateva versuri ale odei:

“O. Salvadir Dali cu vocea mladioasa!


Spun ceea ce vad in tine si in operele tale.
Nu-ti laud penelul imperfect
de adolescent,
Ci cant depre stilul tau ferm (…)
Inainte de toate dezvalui
un gand comun
Care ne uneste la orele tarzii.
Nu Arta este lumina care ne orbeste
Ci iubirea, prietenia sau rusinea.”

Salvador Dali va dezminti mereu legatura homosexuala, declarand ca este victima unei
tentative de sodomizare din partea amicului care suspina dupa el. Respectul si afectiunea lui Dali
pentru poetul andaluz sunt insa sincere.
La inceputul lui 1927 Dali merge pentru prima data la Paris, insotit de matusa si sora sa,
conform ordinului tatalui sau, care inca mai avea autoritate asupra tanarului artist.
Cel mai important eveniment din perioada de sedere la Paris a fost intalnirea cu Picasso.
Dali si Picasso nu au fost prieteni niciodata, nici macar cand amandoi locuiau la Paris. In
timp ce Dali nu intrase inca in contact direct cu Andre Breton, fondatorul suprarealismului, Picasso
punea in practica deja in 1925 principiile acestui current. Breton declara ca Picasso era “suprarealist
in cubism” si ca ideea de a vedea acelasi obiect din mai multe perspective simultan era rezultatul
descompunerii gandurilor si a realitatii, subiect al interpretarii individuale teoretizate se
suprarealisti. In ciuda originii spaniole intre cei doi nu a existat decat stima si respect reciproc. Dali
il admira pe cel care era considerat un adevarat revolutionary al picturii. Insa acest lucru nu l-a
impiedicat sa-si exprime conceptia diferita in legatura cu estetica artei “geniului”: “Cred ca magia
din operele lui Picassoeste romantica bazata pe schimbari radicale, in timp ce magia din operele
mele de datoreaza traditiei. Sunt total diferit de Picasso pentru ca el nu se ocupa de frumusete, ci
4
de urat. Totusi in cazul unor genii ca Picasso si ca mine, frumosul-urat si uratul-frumos pot fi de
natura angelica”.

În vara lui 1929 primeste o vizita neasteptata din partea lui Luis Bunuel si a unui grup de
suprarealisti curiosi si nerabdatori sa-l cunoasca pe extravagantul Dali. Este vorba despre Rene
Margaritte si sotia sa, Camille Goemans, si unul dintre paritnii spirituali ai curentului suprarealist:
Paul Eluard, cu sotia sa Gala. Dali este impresionat de aparitia Galei, care reprezinta pentru el
intruchiparea femeii visurilor sale, esenta feminine fizica si ideala pe care o cautase mereu si pe
care o picteaza neincetat. Dali era atat de fascinate si sedus de Gala incat nu reusea sa vorbeasca
fara sa izbucneasca in rasete nervoase. In timp ce se plimbau pe faleza Capului Creuse, intre doua
chicoteli nervoase reuseste sa-i declare dragostea sa, care va dura toata viata. Gala, al carei nume
adevarat era Elena Dimitrievna Diakonov, fiica unui avocat rus, emana o anumita atractie, dar si o
siguranta pe care Dali le sesizeaza imediat. Dragostea pe care o simtea pentru ea nu era o simpla
pasiune de moment si nici o necessitate fizica, ci era o dependeta psihica. Pana la sfarsitul vietii
sale Gala a fost unica sa muza, ceea ce ii conferee echilibrul mental si emotional: “ Tu m-ai
vindecat de nebunuie. Multumesc! Vreau sa te iubesc! Vreau sa fii sotia mea. Simptomele de isterie
dispar unul dupa altul ca prin magie. Pot sa imi stapanesc rasul, zambetul, mimica. Starea mea de
sanatate este asemenea unui boboc proaspat de trandafir”
Se formează un echilibru între arta si viata lui Dali, intre gandurile artistice si vointa
sa. Constructiile mentale interioare si viziunile sale sugestive apar in tablouri care dau dovada de
claritate expresiva, bogate in detalii simbolice, iar stilul sau se adapteaza acestei precizii a imaginii.
Desi Dali Nu abordeaza inca suprarealismul, stilul sau se schimba lasandu-si propria fiinta sa se
dezvaluie si sa se desfasoare fara retineri.

Libertate și Determinism

Presupunerea după care persoana este capabila sa preia influentele mediului si sa le


orienteze in propriul comportament sau ,comportamentul este cauzat de actiunea unor evenimente
si nu exista libertate; “Adevarul, unul si indivizibil se vedea cu ochiul liber: n-aveam cum sa fiu un
suprarealist integral in interiorul grupului, deoarece grupul se ghida numai dupa ratiuni politice
partizane, si asta in toate privintele, in jurul lui Breton, ca si in jurul lui Aragon.”
Unul ca mine se pretindea nebun de-adevaratelea, nebun viu si cu metoda de precizie
pitagoreica in sensul cel mai nietzschean al cuvantului, un astfel de om nu putea sa existe. Asa ca s-
a intamplat cea ce trebuia sa se intample: Dali suprarealistul integral care postula absolita lipsa de
constrangere estetica ori morala, Dali cel insufletit de dorinta de putere nietzscheana a declarat ca
orice experienta poate fi impinsa pana la ultimile consecinte, dar fara sa existe o solutie de
continuitate. Imi ceream pur si simplu dreptul de a face sa-i creasca lui Lenin o buca de trei metri,
dreptul de a-i impodobi portretul cu carnurile gelatinoase ale lui Hitler, fie si asezandu-le cu ceva
romano-catolicism la nevoie.

5
Dali ne ofera un indiciu pentru a putea intelege
iconografia inconfundabila a operei sale, in special a
tablourilor create in prima jumatate a anilor ’30.
Asa zisul “delir comestibil” incepe pe pamant
catalan, mai exact pe faleza Capului Creuse locul in care
Dali isi petrece copilaria si unde continua sa mearga
impreuna cu Gala, care i-a devenit intre timp sotie.
Stancile din aceasta zona aveau nenumarate forme, iar
pescarii le denumeau dupa aspectul lor: camila,
calugarul, femeia moarta, capul de leu, etc. Influenta
mediului impreuna cu arhitectura mediteraneeana a lui Gaudi, ascutita si morbida in acelasi timp, l-
au facut pe Dali sa se gandeasca la opozitia formala, vitala si erotica dintre dur si morbid pe care o
reda in tabloul “Ceasurile moi” (1931).
Povestea acestui tablou pe care mai tarziu Julien Levy il va numi Persistenta
memoriei, reprezinta traseul ambivalent al personalitatii lui Dali, care oscileaza permanent intre
masca exterioara dura, afisata in societate, si sensibilitatea interioara protejata de iubita Gala.
“In ziua in care m-am hotarat sa pictez ceasuri, le-am pictat moi. Intr-o seara ma
simteam oboist si ma durea capul. Voiam sa mergem la cinema cu cativa prieteni, insa in ultimul
moment am hotarat sa raman acasa. Gala a iesit, iar eu ma gandeam sa ma bag in pat. Dupa cina
mancasem camembert si imediat ce au plecat musafirii eu am mai ramas la masa, gandindu-ma la
problema filosofica a “moliciunii” acelui tip de branza. M-am ridicat m-am dus in atelier si, ca de
obiecei mam aprins lumina pentru a mai arunca o privire la tabloul la care lucram. Stiam ca
atmosfera pe care am reusit sa o redau in acel tablou trebuia sa fie fundalul unei idei, dar nu stiam
care. Voiam sa sting lumina, cand, dintr-odata, “am vazut” solutia. Am vazut doua ceasuri moi,
unul dintre ele atarnand de creanga maslinului. In ciuda faptului ca ma durea capul ingrozitor am
ineput sa pictez. Cand s-a intors Gala, dupa doua ore, tabloul, care va deveni unul dintre cele mai
faimoase, era gata.” Totul a plecat de la influenta mediului, de la o bucata de branza
“descompusa”, de la un obiect comestibil care devine metafora aspectului psihologic al timpului.
Dali era si adeptul libertatii din punct de vedere financiar. Asa cum spune si el: “
Cea mai simpla metoda de a evita sa fii cumparat cu bani este sa-i ai chiar tu. Avand bani nu mai
este nevoie sa fii “angajat”. Un erou nu se angajeaza in nimic! E exact contrariul unui servitor.
Dupa cum bine-a zis filosoful catalan Francesco Pujols: “In plan social, cea mai inalta aspiratie a
omului e sacra libertate de a trai fara sa fie nevoit sa munceasca” Dali compleateaza aforismul
adaugand ca libertatea aceasta e chiar conditia eroismului omenesc. Materia nu poate fi
spiritualizata decat daca o torni in aur.
Prin urmae consider ca raportat la dimensiunea libertate-determinism, Dali tinde
spre libertate intrucat a preluat cu foarte mare usurinta influentele mediului si le-a orientat in
propriul sau comportament, dovada fiind si faptul ca se adapta foarte usor la schimbare, precum si
faptul ca s-a incadrat in mai multe curente artistice.

6
Raţionalitate – Iraţionalitate

Dimensiune care vizeaza gradul in care persoana este capabila sa actioneze rational. Are omul o
existenta rationala care-i determina actiunea sau este directionat de forte irationale?
In perceptia umana, timul are o conotatie “interna” care urmeaza logica starii de spirit si a
memoriei. In aceasta perioada, Dali picteaza tablouri in care infatiseaza elementele comestibile cu o
functie simbolica evidenta, in special erotica, asemenea operei Paine catalana sau Paine
antropomorfa, din 1932, in care bagheta are o semnificatie falica.
In Muzeul Figureas, Dali tapeteaza peretii cu cruste de paine rotunde si spune: “Painea pe care
eu am inventat-o nu a fost conceputa sa hraneasca familiile numeroase. Painea mea este impotriva
umanitatii.
Cu aceasta paine, care este luxul fanteziei, oamenii se vindeca de conceptia ratiunii practice, este
o painearistocratica, estetica si paranoica”
Dali tinea sa cunoasca
irationalul pana la capat, ca un
rationalist absolute ce era, si
asta nu ca sa descopere un nou
repertoriu literar si uman, ci tocmai
dimpotriva, ca sa adune la un loc si
sa supuna irationalul abia
cucerit. Ciclotronul
falcilor filozofice ale lui Dali avea o
imensa foame de tot, voia sa
mestece, sa sfarame, sa
bombardeze totul cu artileria
neutronilor lui intra-atomici, pan
ace mizerabilul conglomerate
visceral si amoniacal al bilologicului- la carea aveai acces prin intermediul visului suprarealist- va
fi a omului pe acest pamant vor fi cu adevarat implinite, iar viata va deveni tezaur.

Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la


propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o defineşte drept “o metodă spontană a
cunoaşterii iraţionale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante”. Astfel, imaginile pe
care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitaţia tulbure a inconştientului (paranoia) şi
reuşesc a căpăta formă numai datorită raţionalizării delirului (momentul critic).
Din această metodă au rezultat imagini de o extraordinară fantezie până la stupefacţie. Tehnica
adoptată este aceea a picturii din Renaştere, din care preia doar exactitatea desenului şi
cromatismul, nu însă măsura echilibrului formal. În picturile sale prevalează efecte iluzioniste şi o
complexitate tematică care amintesc empfaza şi exuberanţa barocului iberic. Dalí recurge la spaţii

7
largi în care include o mare cantitate de elemente - oameni, animale obiecte - într-o combinaţie
iraţională a raporturilor şi deformare a realităţii
“Aveam sa devin un Nietzsche al irationalului. Eu, ratinalistul inrait, eram singurul
care stia ce vrea: n-aveam sa ma las ingenunchiat de rational de dragul irationalului, de irationalul
narcisiac si receptive asa cum il practicau ceilalti, ci dimpotriva, aveam sa dau marea batalie pentru
“cucerirea irationalului” In vremea asta amicii mei puteau sa se lase prada irationalului, cedand, ca
atatia altii, inclusive Nietzsche, in fata acestei slabiciuni romantice.
Cred ca Dali se considera un raţionalist absolut, dornic să experimenteze iraţionalul
până la capăt, pentru ca, în cele din urmă, să poată fi cucerit. Nu a renegat nimic.

Holism – Elementarism

Din punct de vedere holistic comportamentul uman poate fi explicat studiind persoana in
totalitate, nefiind posibila reducerea
intregului la partile sale componente.
Pozitia elementarista explica
comportamentul prin investigatii ale
aspectelor particulare independente de
ansamblu.
Multe dintre tablourile pictorului
catalan corespund teoriilor lui Freud,
acestea fiind cele in care figurile umane
sunt descompuse in sertare intredeschise,
cum ar fi Girafa in flacari , in care femeia
dulap fara chip si fara identitate este
descompusa in sertare intredeschise care
asteapta sa se umple cu imaginile eliberate
de subconstient. Dupa cativa ani, Dali
declara: “Singura diferenta dintre Grecia nemuritoare si present este Sigmund Freud, care a
descoperit cum corpul uman, care pe vremea grecilor era neoplatonic, astazi este plin de sertare
secrete care pot fi deschise numai prin psihanaliza”.

Constituţionalism – Enviromentalism

Prezumtie care se refera la importanta aspectelor ereditare sau a influentelor mediului in


explicarea naturii umane si a comportamentului; Purtând numele fratelui său, care murise cu câteva
luni înainte de naşterea sa, la vârsta de doi ani, semănând teribil cu decedatul Salvador, Dalí
mărturiseşte că, această “identificare silită cu un mort, a făcut ca adevărata imagine a propriului
meu corp să fie aceea a unui cadavru moale, în descompunere, putred şi viermănos”. Întregul efort
al copilăriei sale a fost concentrat asupra exorcizării celuilalt spirit. Începuse să creadă că era

8
nimeni altul decât fratele său reîncarnat, asemuindu-se “ca două picături de apă, dar cu reflexii
diferite”. Obsedat de existenţa unui alter ego, Dalí s-a zbătut din greu să-şi demonstreze că el însuşi
fiinţa. Încercarea de a se desprinde de fratele său mort, în contextul în care auzea mereu vorbindu-
se de “celălalt Salvador” iar el se simţea ca fiind parte a celuilalt, a mers atât de departe, încât,
începuse să se creadă nemuritor şi asemenea lui Dumnezeu. “Pentru a mă smulge de fratele meu
decedat, trebuia să joc rolul geniului ca să mă asigur în orice moment că nu eram el, că nu eram
mort; astfel, am fost obligat să îmbrac tot felul de atitudini excentrice”.
Un alt argument ce trebuie mentionat pentru a ilustra importanta aspectelor ereditare
in explicarea comportamentului lui Salvadaor Dali ar fi influenta pe care a avut-o tatal sau.
“Am povestit in alta parte tragica viata a tatalui meu. E demna de Sofocle. Tata era intr-adevar
omul pe care nu numai ca l-am admirat, dar l-am si imitate cu inversunare, cu toate ca l-am facut
atata sa sufere. Ma rog lui Dumnezeu sa-l aiba in paza si in slava Lui- unde nici nu ma indoiesc ca
se gaseste deja.-, caci in ultimii trei ani de viata a trecut printr-o criza religioasa, care i-a adus
mangaierea si iertarea ultimei impartasanii.
Dar in vremea aceea a
copilariei, cand spiritul meu cauta sa
atinga cunoasterea, nu gaseam in
biblioteca tatei decat carti ateiste.
Rasfoindu-le, am invatat, temeinic si
fara sa trec cu vederea nici o dovada
posibila, ca Dumnezeu nu exista. I-am
citit cu o rabdare incredibila pe
Enciclopedisti pe care astazi ii gasesc
insuportabil de plicticosi”.
Cred ca aspectele
ereditare, respective influenta tatalui
sau, au avut un rol primordial in
conturarea peronalitatii acestui geniu, insa si mediul a avut o influenta observabila in viata lui Dali.

“Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care


pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia. Eu, în schimb - nu sunt
nebun”. Salvador Dali

Schimbare – Uniformitate

Vizeaza masura in care individual este sau nu capabil de schimbari fundamentale in timpul
vietii, daca personalitatea de baza are posibilitati reale de schimbare in timp

9
“Asa se face ca m-am
dat peste cap zi
si noapte sa strecor in
sanul grupului suprarealist
idei si imagini in totala
contradictie cu “gustul
suprarealist”. Intra-adevar tot
ce aduceam era in perfecta
opozitie cu preferintele lor.
Lor nu le placeau anusurile!
Eu strecuram nenumarate,
prin inselaciune, bine mascate
si de preferinta anunsuri
machiavelice.
Inlocuiam
automatismul pur si pasiv cu
gandirea active a faimoasei mele metode de analiza paranoic-critica. Ca sa falimentez obiectele
salbatice, am lasat obiectele ultra-civilizate ale Modern’style-ului. Le colectionam impreuna cu
Dior.
In pofida revoltei multora, era o alegere "normala" din partea cuiva care il avea drept model
pe Sade. Cearta in privinta lui Hitler avea sa il duca pe Dali spre o ruptura violenta cu ceilalti
suprarealisti, dar artistul nu a ezitat niciodata, transformand o optiune scandaloasa intr-o chestiune
de principiu.
Dali avea sa introduca in compozitiile sale celebrul motiv al ceasurilor care se topesc, a
realizat apoi o serie de imagini si simboluri stereotipe care explorau fascinatia sa pentru spatiu si
perspectiva, intr-un stil care a socat, dar i-a adus si numerosi admiratori.
Asa cum se vede din randurile de mai sus de-a lungul vietii sale Dali trece printr-o
serie de schimbari radicale in ceea ce priveste stilul sau artistic, ajungand de la cubism la
suprarealism ceea ce inseamna ca este capabil de schimbari fundamentale.

"Diferenta intre suprarealisti si mine este ca eu sunt suprarealist".


Salvador Dali

Subiectivitate – Obiectivitate

Prezumtie care se refera la faptul ca existenta umana este influentata in mare masura de
experienta subiectiva sau de exterior, de factori obiectivi.

“Singurul lucru care nu-i va prisosi niciodata omenirii este exagerarea!”


Dali

10
“Imi repet inca o data- daca nu mi-as
spune-o singur, nu stiu cine ar mai face-o – ca
inca din adolescenta m-am deprins sa
socotesc in chip vicios ca imi pot ingadui
orice numai fiindca ma cheama Salvador
Dali. De atunci si pana astazi, de-a lungul
intregii mele vieti, am continuat sa maport in
acest fel si mi-a reusit”.
Tabloul Toreador
Halucinogenic este considerat a fi un fel de
opera testament, in care sunt redati patruzeci
de ani de cercetari expressive si figurate, pe
care constient sau nu, Dali reuseste sa le adune
intr-un tablou monumental: suprarealismul
pompierismul, poantilismul, dar si Action
Painting, abstractizarea geometrica, Arta Pop si arta psihedelica. In acest tablou Dali revine la
duplicitatea imaginii paranoice, cu un grad de constientizare stiintific diferit si tridimensional. Intr-
o piata de tauri copilul Dali vede o multiplicare a lui Venus din Milo printre stancile marii din
Catalonia.
Stilul liber de a picta a lui Dali este précis, controlat si planificat. Stiinta se combina
cu metafizica si traditia cu tehnicile de perceptie vizuala, pentru a crea elemente absolute originale
si autentice, care nu se aseamana cu niciun curent artistic.

Acţiuni generate de stimuli interni – Acţiuni generate de stimuli externi

Aceasta dimensiune se refera la cauzele reale ale actiunilor umane. Sunt aceste actiuni
generate de stimuli interni, ori sunt simple raspunsuri la o serie de stimuli externi.
Contactul direct cu Freud inainte de moartea acestuia in 1939, l-a faucut pe Dali sensibil in fata
evenimentelor care se petreceau in
Europa si in fata catastrofei provocate
de cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Exilul tragic si absurd al marelui
psihanalist a dat viata unei noi reflectii
asupra lui Hitler.
In tabloul Enigma lui
Hitler, pictat in tonuri gri si negre

11
(1939), simbolurile ororii sunt explicite si prevestesc moartea. Insusi Dali descrie acest tablou
“lipsit de semnificatie politica”.
“In momentul in care scriu aceste randuri, marturisesc faptul ca inca nu am descifrat
enigma”. In orice caz, violenta exprimata de receptorul gigantic de culoare neagra, farfuria goala,
liliacul si umbrela lui Chamberlain au “o valoare prfetica ce preserveste noul Ev Mediu care
curprinde intreaga Europa”
In conceptia lui Dali comportamentul uman precum si actiunile sale sunt generate de
o serie de stimuli externi asa cum reiese si din urmatorul citat. “Suprarealismul asa cum il
intelegem noi, a murit in ziua cand am refuzat sa-l mai vad pe Breton. Chiar a doua zi cineva de la
un mare ziar mi-a cerut sa dau o defintie a suprarealismului iar eu am raspuns: “Suprarealismul sunt
eu!”. Si chiar cred asta pentru ca sunt singurul care il continua. N-am renegat nimic, dimpotriva, am
reafirmat, am spiritualizat totul. Misticismul meu nuclear de acum nu e altceva decat fructul –
inspirat de Sfantul Duh- al experientelor demonice si suprarealiste de la inceputul vietii mele.”
Un stimul intern care ii dirija comportamentul lui Dali era dorinta acestuia de a fi
vazut mereu in cele mai inaccesibile cercuri de persoane. “Ma duceam intotdeauna unde ceilalti nu
se puteau duce. Snobism inseamna sa te poti plasa mereu intr-o pozitie inaccesibila celorlalti, ceea
ce le da un sentiment de inferioritate. Exista intotdeauna o posibilitate de a fi complet stapan pe
situatie in relatiile interumane. Asta era politica mea in legatura cu suprarealismul.

“Pentru a obtine respect durabil in societate este important sa ai un talent deosebit.


Atunci, poti sa-i tragic un sut in prohab societatii pe care o iubesti, inca din tinerete.
Dupa aceea, fii snob.”
Salvador Dali

Homeostazie - Heterostazie

Aceasta dimensiune este in legatura cu motivatia umana. Sunt indivizi motivati in primul
rand, in mod exclusiv, pentru reducerea tensiunii interne si realizarea unei stari de echilibru intern
sau motivatia de baza este directionata spre dezvoltare, cautare si autorealizare.
Nu mai incape indoiala ca Salador Dali este manat de o dorinta imensa de a cunoaste, de a
se dezvolta si a se autorealiza. “Simt o forta eroica in mine pe care vreau sa o dezvolt asa de mult
incat sa ajung sa nu-mi mai fie frica de nimic!”
“Sunt tot mai lucid cu fiecare sfert de ceas care trece si sfaram din ce in ce mai multa
perfectiune intre dintii mei inclestati”
“Ma perfectionez.Gasesc mereu noi resurse tehnice. Capacitatea mea de a profita de
orice e practic nelimitata”
“In anul care vine am sa fiu cel mai desavarsit picctor din lume”
“Tocmai cand pictam mai bine ca oricand faldurile drapate, am incercat, dintr-o dorinta
himerica de perfectiune absoluta, sa pictez aproape fara culoare suprafete saturate de umbra. Voiam
sa ajung la cea mai desavarsita maiestrie, la maximum de chintesenta si dematerializare”

12
Cognoscibilitate - Incognoscibilitate

Poate fi natura umana cunoscuta in termeni stiintifici sau potentialul stiintific al cunoasterii
este transcendent, depasind posibilitatile cunoasterii.
Societatea, pentru a-si spori creativitatea, nu are nevoie de oameni sanatosi la cap. Oamenii
“sanatosi” sunt cei care nu indraznesc sa iasa din sfera normelor si ideologiilor, nu sunt dispusi sa-
si cunoasca mai bine interiorul, nu gusta din libertatea de exprimare, care, conform lui Salman
Rushdie, “fara libertatea de a ofensa, ea inceteaza sa existe”. Sub acest aspect al creativitatii,
Salvador Dali s-a inscris in randul marilor minti screpezite, mai precis in randul marilor artisti.
“Am certitudinea ca aptitudinile mele
de analist si de psiholog sunt superioare celor
ale lui Proust. Nu doar fiindca, dintre
numeroasele metode pe care el nu le
cunostea, eu folosec psihanaliza ci ai ales
pentru ca structura spiritului meu e una de tip
paranoic, asadar exact dintre cele mai
indicate pentru acest
soi de indeletnicire, in timp ce a lui
era una de nevrotic, de depresiv, adica tipul
cel mai putin apt pentru asa ceva.
In urma exploziei atomice din
1945 in ceea ce-l priveste pe Dali ia nastere
o sinteza ideologica care a provocat in
interiorul geniului un adevarat soc seismic.
“Atomul devine obiectul principal al
ganduriloe mele. In tablourile pictate de mine
in acea perioada se regaseste teama care m-a
cuprins cand am aflat despre bomba atomica.
Am hotart sa cercetez acea lume prin metoda paranoico-critica”. Dali vrea sa cunoasca sis a
inteleaga fortele si legile secrete ale lucrurilor inainte de a le stapani pe deplin. “Posed o arma
exceptionala care imi permite sa patrund in miezul realitatii: misticismul, adica intuirea profunda a
comunicarii directe cu intregul, viziunea absoluta in favoarea adevarului in favoarea lui Dumnezeu.
Prima capodopera care sintetizeaza asa-numita teorie a “misticii nucleare” este Leda
atomica din 1949. “Intr-un moment de geniala inspiratie am hotarat sa ma dedic teoriei cuantice si
am inventat “realismul cuantic” devenind astfel stapanul fortei gravitatiei. Am pictat Leda atomica
pentru a o preaslavi pe Gala, zeita metafizica si am reusit sa creez spatiul suspendat.

13
Reprezentarea graifcă a concepţiei pictorului despre natura umană

Puternic Moderat Slab Mediu Slab Moderat Puternic

Libertate X Determinism

Raţionalitate X Iraţionalism
Holism X Elementarism

Constituţionalis X Enviromentalism
m
X Uniformitate
Schimbare

Subiectivitate X Obiectivitate

Stimulare X Stimulare externă


internă
Homeostazie X Heterostazie

Cognoscibilitate X Incognoscibilitate

Concluzii personale:

După parerea meamea, când spui Salvador Dali, te gândești la un geniu absolut în istoria artei
datorită stilului său unic, excentric și original, datorită îndrăznelii cu care ieșia din sfera normelor și
ideologiilor, fiind dispus să-și cunoască mai bine interiorul, să exploreze necunoscutul și să simtă
gustul libertăţii de exprimare într-o societate în care oamenii se mulţumesc cu statutul de mediocru.
Și ceea ce este mai dramatic este că acesti oameni nici măcar nu constientizeaza că sunt sclavi. Sunt
sclavi ai propriei lor ignoranţe. O ignoranţă care are efecte mult mai grave decat se crede. Însă
marele Dali este cel care distruge orice astfel de barieră ce stă în calea dezvoltării spiritului și a
geniului uman, ajungând pe culmile cele mai înalte ale libertăţii si ale creaţiei.

Nu eu sunt bufonul, ci societatea monstruos de cinică şi naiv de inconştientă care


pretinde că este serioasă numai pentru a-şi ascunde mai bine nebunia.
Eu, în schimb - nu sunt nebun.
Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech.

Bibliografie:

14
• „Încornoraţii vârstnicei picturi moderne „ Editura EST Salvador Dali
• „Viaţa secretă a lui Salvador Dali”, Editura EST Salvador Dali
• “ Viaţa și opera lui Dali”, Nicosia Fiorella, 2009
• “Slavador Dali”, Passeron, Rene, 1990
• Salvador Dali (1904-1989) : the paintings (1904-1946), DESCHARNES Robert, 1997
• „Jurnalul unui geniu” Editura Humanitas 2009 Salvador Dali
• http://art-zone.ro/picturi/sd/h/salvador_dali.html

Boca Ionuţ – Bogdan,


Gr. 4

15