Sunt drepturile culturale o necesitate?

Odata cu aparitia nationalismului si formarea statelor moderne a aparut si o

problema importanta in cadrul acestor societati, aceea a integrarii tuturor culturilor in
viata sociala sau a incercarii de a asimila aceste minoritati in cultura dominanta.
In cele mai multe cazuri minoritatile au fost asimilate de cultura dominanta, dar
putem oare spune ca aceasta metoda este una corecta? Daca ar fi sa luam in calcul
parerile celor care sustin multiculturalismul, aceasta metoda este imorala. Dupa parerea
liberalilor insa, este corecta atat timp cat aceasta asimilare este facuta cu acceptul
membrilor comunitatii minoritare.
Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial putem observa o incercare de introducere a
comunitatilor minoritare in viata sociala si a respectarii culturilor dezvoltate de ei,
deoarece ele pot aduce un plus modului de gandire si a perspectivei in care este vazuta
viata.
Liberalii spun ca o societate corecta nu este guvernata de interesele grupurilor
private ci pune la dispozitie cadrul drepturilor si libertatilor sau indatoririlor prin care
oamenii isi pot urmari scopurile, individual sau prin cooperare.Este o societate guvernata
de lege si reglementata de principii drepte.Drepturile trebuie sa duca la egalitatea de
sanse individuale.
Liberalii vad comunitatile culturale mai mult ca asociatii private, insa acest punct
de vedere duce la nerespectarea culturilor acelor comunitati, deoarece ignora nevoia de
protectie.Acest mod de a privi lucrurile individualist da un avantaj membrilor grupului
majoritar, ce doreste sa-si impuna cultura, si sa obtina reprezentare disproportionata in
cadrul elitelor.Mai mult decat atat, individualismul tinde sa fie distructiv fata de
minoritatile culturale deoarece scolile vor promova cultura dominanta si submina pe
celelalte.
Acest punct de vedere acorda o importanta mare cu privire la natura comunitatilor
culturale ca fiind asociatii voluntare, ceea ce nu este intru totul adevarat. Aderenta este
mai degraba determinata de nasterea intr-un anumit grup decat de alipirea deliberata la
cultura acelui grup, si in multe cazuri nu exista o optiune de intrare a celor care nu s-au
nascut in acel grup.Comunitatile culturale pot fi vazute ca asociatii voluntare in masura in
care membrii recunosc ca fiind legitimi termenii de asociere si autoritatea care le
imputerniceste.
Societatea dominanta nu are nici un drept sa intervina in standardele sau sistemul
educational al acestor grupuri culturale sau sa forteze scolile lor sa promoveze cultura
dominanta.Daca membrii unui grup cultural doresc sa continue sa traiasca dupa propriile
credinte, comunitatea exterioara nu are dreptul sa intervina pentru a impiedica acei
membrii sa se comporte dupa propriile legi, cu conditia ca acei membrii care nu sunt de
acord cu obiceiurile propriei culturi sa poata renunta la calitatea de membru.
In lucrarea Liberalism, Community, and Culture Will Kymlicka sustine ca
liberalii s-au inselat in privinta faptului ca drepturile culturale pentru minoritati sunt
incoerente si periculoase.1 “Prin propria perspectiva, liberalii pot si ar trebui sa
imbratiseze ideea drepturilor culturale fara sa renege premisele liberalismului
1
Kymlicka, Liberalism, Community, and Culture, p 144
individualist”2.Nu trebuie sa vedem un conflict intre drepturile individuale si cele
colective, ci ele ar trebui sa convearga.Indivizii isi pot cere drepturile ca membrii ai unei
comunitati culturale distincte, in acest caz noi trebuie sa recunoastem legitimitatea
cererilor facute de ei pentru protectia acelei culture, sau ca cetateni ai statului respectiv.
Cultura conteaza deoarece avand un numar cat mai mare de optiuni culturale in
cadrul dezbaterilor publice, avem si un numar de rezultate mai mare in privinta modului
in care alegem sa traim o viata care noua ni se pare corecta si satisfacatoare fata de
propriile nevoi.
O alta consideratie prin care putem sustine drepturile culturale este chiar
egalitatea din punct de vedere liberal. Culturile minoritare pot suferi inegalitati in privinta
modului in care sunt puse in practica drepturile si legile intr-un stat, ele fiind de obicei
filtrate si executate din perspectiva culturii dominante, acest lucru aducand prejudicii
culturilor minoritare.Putem stopa sau macar atenua aceste conscinte prin acordarea unor
drepturi speciale pentru a incerca o egalizare a oportunitatii de sanse.
De o importanta cruciala, insa, este faptul ca fiecare comunitate trebuie sa se
bucure de o anumita masura de independenta si integritate., ca ele sunt de fapt uniuni
sociale ale acelor indivizi si nu doar categorii in care societatea plaseaza grupurile
particulare.Pentru ca fiecare uniune sociala sa aiba o integritate, trebuie sa fie intr-o
oarecare masura impermeabila la valorile liberale ale societatii dominante.
Cultura formeaza oamenii in nenumarate moduri, ii formeaza in anumite tipuri de
personae si cultiva anumite atasamente, afectiuni, dispozitii morale si psihologice, tabuuri
si modele de a rationa. Liberalii nu au dreptul sa aiba o vedere transculturala a
competentelor umane si sa se astepte ca efectul culturii se fie unul pasiv in dezvoltarea
lor.
Oamenii sunt fiinte naturale si culturale in acelasi timp, impartasind o identitate
umana comuna dar mediata intr-o maniera culturala. Sunt similari dar diferiti,
similaritatile si diferentele nu coexista pasiv ci sunt interpenetrabile, si nici una nu este
ontologic apriori sau moral mai importanta.Nu putem transforma egalitatea in
uniformitate deoarece cea din urma nu tine cont de diferentele culturale, pe care le
distruge iar o teorie e egalitatii transformata in uniformitate umana este nedreapta moral
si anormala pentru o societate moderna.3
Din moment ce fiintele umane sunt in acelasi moment similare si diferite, ar trebui
tratate egal din perspective amandurora.O astfel de viziune, care transforma egalitatea nu
in uniformitate umana ci in intrepatruderea asemanarilor si diferentelor, aduce
diversitatea in insusi conceptul de egalitate, sparge acea viziune traditionala in care
egalitatea este asemuita cu similaritatea.
Odata ce baza egalitatii se schimba, se va schimba si continutul acesteia.
Egalitatea implica libertate sau oportunitate egala de a fi diferiti si pentru a trata fiintele
umane egal trebuie sa luam in consideratie atat asemanarile cat si diferentele.Cand cele
din urma nu sunt relevante, egalitatea implica un tratament uniform sau identic, iar cand
sunt luate in calcul diferentele atunci trebuie sa existe un tratament diferentiat. Drepturi
egale nu trebuie sa insemne drepturi identice, pentru indivizi care provin din medii
culturale diferite si nevoi diferite poate fi nevoie de drepturi diferite pentru a se bucura de

2
Kymlicka, Liberalism, Community, and Culture, p 162
3
Parekh, Contemporary Liberal responses to diversity, p 242
egalitate.Egalitatea nu presupune doar respingerea diferentelor irelevante, asa cum se
sustine de catre liberali, ci si deplina recunoastere a celor relevante si legitime.
Respectul pentru o persoana, deci implica intelegerea fondului sau cultural,
intrarea in “lumea gandurilor sale” si interpretarea actiunilor sale prin prisma propriului
set de valori si a sistemului sau de semnificatii. Un bun exemplu al faptului ca modul de
gandire liberal nu este unul total corect poate fi ilustrat prin problema avuta la angajare
de catre persoanele asiatice, acestea fiind penalizate la punctaj datorita faptului ca nu se
uitau in ochii intervievatorilor, acest lucru semnificand respect in cultura asiatica.
Intervievatorii nu stiau acest lucru si nu tineau cont de faptul ca pot exista diferente
culturale si credeau ca acestia sunt vicleni si nu se poate avea incredere in ei.4
Ca si conceptul de egalitate in respect, si cel de egalitate in oportunitati trebuie sa
fi interpretat intr-o maniera culturala.
Egala protectie a legii trebuie, de asemenea, sa necesite tratament diferit, un
exemplu fiind legile protective pe care le au evreii in Germania in urma Holocaustului
care pedepsesc drastic pe cei care ataca evreii, alt exemplu fiind tratamentul diferentiat
pentru romi, ce beneficiaza de drepturi in plus.Desi tratamentul diferentiat al acestor
grupuri poate parea ca incalca principiul egalitatii, de fapt doar egalizeaza aceste
minoritati cu ceilalti cetateni.
Cand luam in considerare diferentele culturale, cum si ar trebui sa se intample,
tratamentul egal trebuie sa implice tratament diferent sau diferentiat, asigurandu-ne ca
acest lucru nu duce la discriminare sau privilegii.Ca o regula generala, tratamentul
indivizilor sau grupurilor este egal daca reprezinta cai diferite de realizare a aceluiasi
drept, oportunitate sau orice altceva in care avem de gand sa tratam egal.
Daca anumite grupuri au fost marginalizate sau suprimate, sunt lipsite incredere
sau oportunitate pentru a participa ca egali in societate, sau sunt subiecti unei asimilari
puternice, ar trebui sa le dam drepturi ce nu sunt disponibile celorlali, cum ar fi
reprezentare speciala sau disproportionate in Parlament si Guvern si dreptul la consultare
in privinta legilor, scopul fiind acela al integrarii in viata sociala a statului.
In Statele Unite ale Americii sau Canada, locuitorilor indigeni le-au fost acordate
libertati negative si pozitive necesare pentru protectia modului lor de viata, drepturi ce nu
sunt valabile si pentru ceilalti.5
Drepturile culturale sunt necesare deoarece ele protejeaza minoritatile nationale si
produc o mai buna coeziune a intregii societati, oferindu-le tuturor cetatenilor sansa de a-
si exprima punctul de vedere din perspectiva propriei culturi. Acest lucru va duce
intotdeauna la un palier mare de opinii, iar unde avem diversitate avem numai de castigat
deoarece doar asa putem sa aflam care este viata pe care dorim sa o ducem.
Dezbaterile de opinii vor aduce intotdeauna legi mai bune care sa protejeze
populatia in intregimea ei, dar aceste legi trebuie sa respecte drepturile fundamentale ale
omului, in cazul in care aceste drepturi culturale nu respecta aceste drepturi, chiar daca
intentia este una buna, rezultatul va fi unul negativ pentru societate ca ansamblu.
De aceea eu limitez pentru acordarea de drepturi pentru minoritatile nationale, atat
pentru protejarea acestora cat si pentru integrarea in viata sociala si sunt adeptul egalitatii
in diversitate.
Bibliografie
4
Parekh, Contemporary Liberal responses to diversity, p 243
5
Parekh, Contemporary Liberal responses to diversity, p 246
 1.Brian M., Barry, Culture and Equality: An Egalitarian Critique of
Multiculturalism, 2001;
2.Kymlicka, Will, Liberalism, Community, and Culture, 1991;
3.May, Stephen, Critical Multiculturalism: Rethinking Multicultural and
Antiracist Education, 1999;
4.Brian M., Barry, Theories of Group Rights, in Debates in Contemporary
Political Philosophy: An Anthology, 2003;
5.Kukathas, Chandran, Are There Any Cultural Rights?, in Political Theory, 1992;
6.Parekh, Bikhu, Contemporary Liberal responses to diversity, in Debates in
Contemporary Political Philosophy: An Anthology, 2003.

Midvighi Catalin Florin, Anul 2, SP, Grupa 2