Sunteți pe pagina 1din 3

APA

Mediul lichid asigura schimburile permanente intre:organism si mediul extern, pe


de o parte, celule, tesuturi si organe, pe de alta parte. Mediul lichid este reglat
foarte precis in ceea ce priveşte -.volumul, compoziţia si
concentraţia acestuia.
• Unele substante din mediul apos - electrolitii- disociaza sub
forma de ioni, cand sunt dizolvaţi in apa(sodiul, potasiul,clorul)
*Alte substante- neelectrolitice- sunt menţinute in soluţie in mediul
apos.
Toate aceste substante in mediul apos :
• menţin presiunea osmotica normala
• regleaza echilibrul acido-bazic in organism
• asigura aportul substanţelor nutritive către celula si
indcpartarea deşeurilor din celula.
• faciliteaza toate reacţiile fiziologice din organism

APA DIN ORGANISM


Nevoia de apa a organismului urmeaza dupa nevoia de oxygen. Omul poate trai
fara hrana cateva saptamani, dar fara apa doar cateva zile. La adultul normal
continutul de apa al organismului constituie 50-70% din greutatea
corporala, variaţiile greulatii corporale sunt in funcţie de
cantitatea de tesut adipos. Numai in anumite condiţii patologice
greutatea corporala este influentata de volumul apei din organism, de
ex :greutatea creste in cazul edemelor(acumulare de apa in interstitii)sau greutatea
poate sa scada prin pierderi mari de apa(in boli cu vărsături incoergibilc,
diarei severe)
Proporţia de apa in organism scade cu varsta :la nou-nascut este de 75- 80%,
iar la varsta de un an scade la 65%
Apa in organism este repartizata in doua mari compartimente :
1. apa intracelulara
• reprezintă 2/3 din apa totala si 45% din greutatea corporala
-conţine ca principali electroliti:
• cationi- potasiul si magneziul -anioni- fosfaţi si proteine

1
2. apa extacelulara
• constituie 1/3 din apa totala si aproximativ 20%din greutatea corporala
• cuprinde doua sectoare:
3. apa intravasculara(plasma) — 5%din greutatea corporala
4. apa interstitiala -15% din greutatea corporala
• conţine ca principali electroliti :sodiul, clorul si bicarbonatul
Plasma conţine si proteine, care in lichidul interstitial sun in
cantitate mult mai mica, compozitie care determina si infîuenteaza gradientul de
presiune osmotica intre plasma si75% lichidul interstitial.
Sursele de apa din organism 70-95%
Apa din organism provine din : 80-85%
*apa exogena- in mod normal un50-75% individ consuma 2000-2500 ml/zi
apa :- ingerata ca atare sau sub35% forma de diverse băuturi
(aproximativ 75%) -provenita30-35% din alimente
solide(aproximativ 25%)
Toate alimenlele(cu excepţia zaharului si a grăsimilor) conţin un
procent de apa.
Exemple:
aliment procent apa
lapte 87%
ou
legume si fructe proaspete
cereale fierte
carne
pâine
brânzeturi

*apa endogena -provenita din procesele metabolice( asa-numita


apa metabolica) de aproximativ 200ml, a cărei cantitate variaza
in funcţie de principiul alimentar oxidat:
1OOg grăsimi - 107ml apa
lOOg amidon - 55ml apa
1 OOg proteine - 41 ml apa
Apa consumata ca atare este singura fracţiune este reglata prin
senzaţia de sete, carc este semnalul fidel al nevoilor de apa ale
organismului In general nevoile hidrice zilnice sunt de l,5ml
pentru fiecare calorie consumata la copil si 1 ml pentru o calorie la adult.
Setea este indusa prin variaţia a 2 factori:
• osmolaritatea plasmatica ( care răspunde la hidratarea

2
intracelulara)
• volumul extracelular
Stimulul predominant al setei este hiperosmolaritatea plasmatica si deshidratarea
extracelulara, care actioneaza prin intermediul sistemului renina - angiotensina de
la nivelul rinichiului.
Pierderile de apa se fac prin :
-urina (800- 1500 ml/24 orc)
-fecale (250ml/24 ore)
-piederile insensibile, care include apa evaporate prin: piele (75%) si plaman (25%)

Eliminarea urinara a apei curente se face prin excreţie urinara,


rinichiul avand capacitatea dc adaptare atat la restricţiile, cat si la
supraincarcarilc hidrice prin modificarea atat a osmolaritatii, cat si a volumului
urinar. Daca osmolaritatea plasmei este un parametru care variaza in limite foarte
strânse (275+/_7mosm/l). Ajustarea presiunii osmotice urinare este rezultatul
acţiunii a 2 factori:
• reabsortia sodiului in exces la nivelul ansei ascendente a ansei Henle din
parenchimul renal.
• acţiunea hormonului antidiuretic, care moduleaza difuziunea
osmotica a apei in canalele colectoare.

Eliminările extrarenale de apa se realizeaza prin:


-pierderi intestinale
-pierderi cutanate prin : - perspiratio insensibile (evaporare) si perspiratio
visibile (transpiraţie)
-pierderi respiratorii (aprcciate la 0,02ml apa la fiecare litru de aer respirat)
Creşterea pierderilor de apa pe cale respiratorie este
considerabila in cazul creşterii ventilatiei pulmonare( in stări
febrile, hipoxie, emoţii, respiraţia Kussmaul); astfel, in condiţii de
repaus la pat eliminarea apei prin piele si respiraţie este de 700 -
1000/24 ore; creste in condiţii dc febra si transpiraţie moderata la
1500ml/24 ore si ajunge la 2000 ml /24 ore in condiţii de febra si
transpiraţii profunde.