CURSUL NR.

ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL

ÎNTREPRINDERII
Cuprins:
1. Analiza gestiunii resurselor umane
2. Analiza gestiunii resurselor materiale
1. Analiza gestiunii resurselor umane

La nivel microeconomic, problemele principale ale analizei gestiunii resurselor umane pot
fi sintetizate astfel:
 analiza cantitativă a forţei de muncă;
 analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei de muncă;
 analiza calificării forţei de muncă;
 analiza modului de utilizare (extensiv sau intensiv) a resurselor de forţă de muncă
existente în întreprindere;
 analiza eficienţei utilizării forţei de muncă.
1.1. Analiza cantitativă a forţei de muncă

 Numărul de salariaţi la un moment dat reprezintă efectivul de salariaţi şi se

urmăreşte la începutul şi la sfârşitul perioadei de gestiune.
 Numărul de personal la un moment dat include, pe lângă salariaţi, şi persoanele
cu contract de prestări servicii, colaborare, convenţie.
 Numărul mediu de salariaţi se calculează ca o medie aritmetică simplă a
efectivului zilnic de salariaţi.
 Numărul mediu de personal se calculează ca o medie aritmetică simplă a
efectivului zilnic de personal (salariaţi plus colaboratori).
 Numărul maxim admisibil de personal reprezintă limita superioară a numărului
de personal. În calculul indicatorilor economici întâlniţi în analiză se utilizează
numărul mediu de salariaţi sau numărul mediu de personal.
1.2. Analiza mobilităţii şi stabilităţii forţei de muncă

a) Indicatori ai mobilităţii forţei de muncă:

 indicatori ai circulaţiei forţei de muncă:
I
- coeficientul mediu al intrărilor de personal - Ci = NP ;
E
- coeficientul mediu al ieşirilor de personal - Ce = NP ;
I +E
- coeficientul mediu al mişcării totale - Cm = NP ;
EN
 indicatori ai fluctuaţiei forţei de muncă - Cf = N ;
P

unde:
I = total intrări de personal în cursul perioadei
Np = numărul mediu de personal
E = total ieşiri de personal (din cauze normale) în cursul perioadei.
EN = total ieşiri de personal din motive nejustificate, în cursul perioadei.
b) indicatori ai stabilităţii forţei de muncă.
- ponderea vechimii în unitatea analizată în total vechime în muncă
∑t ×100
Vt =
∑T
unde:
Σt = vechimea (exprimată în ani) a fiecărui lucrător din întreprinderea analizată;
ΣT = vechimea totală (exprimată în ani) a fiecărui lucrător.
∑( Ni ⋅ ti )
- vechimea medie în aceeaşi unitate I =
∑Ni
unde:
Ni = numărul de angajaţi cu vechimea „ti”;
ti = numărul de ani vechime.
1.3. Analiza calificării forţei de muncă

a) Coeficientul mediu de calificare a forţei de muncă

n

∑N
i =1
i × Ki
Km = n

∑N
i =1
i

unde:
Ni = număr de muncitori pe fiecare categorie de calificare;
Ki = categoria de calificare (1→7).

b)Coeficientul mediu de complexitate a lucrărilor executate

n

∑V × K
i =1
i i

Kt = n

∑V
i =1
i

unde:
Vi = volumul lucrărilor pe categorii de complexitate;
Ki = categoria de complexitate a lucrării (1→7).

1.4. Analiza utilizării forţei de muncă

Utilizarea forţei de muncă se analizează din două puncte de vedere:

 din punct de vedere extensiv, caz în care se urmăreşte utilizarea timpului de
muncă;
 din punct de vedere intensiv, caz în care se au în vedere indicatorii ce reflectă,
practic, eficienţa utilizării forţei de muncă (productivitatea muncii şi profitul pe
salariat).
 1.4.1. Analiza utilizării extensive a forţei de muncă
a) Fond de timp calendaristic (Ftc)

Ftc (om −zile ) = Ns ⋅ Nzc

Ftc (om − ore ) = Ftc (om − zile ) ⋅ d zn = Ns ⋅ Nzc ⋅ d zn
unde:
Nzc = număr de zile calendaristice ale perioadei analizate;
d zn = durata medie normală a zilei de lucru (ore/zi).

b) Fond de timp maxim disponibil (Ftmd)

Ftmd (om-zile) = Ftc (om-zile) – (Ftrs + Ftsl + Ftzn + Ftco)
unde:
Ftrs = număr de om-zile afectate repausului săptămânal;
Ftsl = număr om-zile sărbători legale;
Ftzn = număr om-zile zile nelucrătoare;
 Ftco = număr om-zile afectate concediilor de odihnă.

Pentru analiza structurală a fondului de timp maxim disponibil se are în vedere formarea
acestuia din:
a) Timp efectiv lucrat – se referă la timpul de muncă utilizat de către salariaţi în
scopul desfăşurării activităţii profesionale.
b) Timp nelucrat, care se împarte în:
b1) Timp nelucrat din cauze justificate
b2) Timp nelucrat din cauze nejustificate
1.4.2. Analiza utilizării intensive a forţei de muncă

Se efectuează cu ajutorul următorilor indicatori:

- productivitatea muncii;
- profitul pe salariat.

1.4.2.1. Analiza productivităţii muncii

Nivelul productivităţii medii a muncii se poate stabili pe baza mai multor indicatori
economici, sub forma unuia dintre următoarele rapoarte:
 Efect Pr oduc ţie
a) Efort
, de exemplu :
Fond total de timp de munc ă

şi reprezintă cantitatea de bunuri sau valoarea bunurilor obţinute într-o unitate de timp sau
de către un salariat.

Efort Fond total de timp de munc ă

b) Efect
, de exemplu :
Pr oduc ţie

şi reprezintă cantitatea de timp consumată pentru obţinerea unui bun, executarea unei
lucrări sau prestarea unui serviciu.
Productivitatea medie a muncii se poate calcula având la bază indicatorii economici
exprimaţi în unităţi fizice (bucăţi, tone, metri etc.) sau utilizând indicatorii economici
exprimaţi valoric (unităţi monetare). În funcţie de varianta folosită, se poate vorbi despre:
- productivitatea fizică medie a muncii;
- productivitatea valorică medie a muncii.
Productivitatea medie a muncii se poate calcula la nivelul anului (productivitatea medie
anuală – Wa ), la nivelul zilei de muncă (productivitatea medie zilnică – Wz ) sau al orei
de muncă (productivitatea medie orară – Wh ) după cum urmează.
1. productivitatea medie anuală:
Q
Wa =
Ns

1.2. productivitatea medie zilnică:

 Q Q
Wz = =
N s × N z T (om − zile )

1.3. productivitatea medie orară:

Q Q
Wh = =
N s × N z × N h T (om −ore )

În calculul productivităţii medii a muncii se pot utiliza toţi indicatorii de producţie, cum ar
fi:
 producţia obţinută destinată vânzării;
 producţia exerciţiului;
 cifra de afaceri;
 valoarea adăugată.
Analiza factorială a productivităţii medii a muncii

Modelul de analiză:
W a ( Qf )
= N z ×W z ( Qf )

W z ( Qf )
= N h ×W h ( Qf )

W h ( Qf )
=
∑ gi * whi
100

Schema de analiză:

Nz

Wa ( Qf ) Nh

W z (Qf ) gi
Wh

whi
 Exemplu:
Tabelul 1
- mii lei -
Nr.
INDICATORI PREVĂZUT REALIZAT %
crt.
1. Producţie obţinută destinată vânzării 87.080 112.440 129,12
2. Număr mediu de salariaţi (persoane) 140 120 85,71
3. Număr mediu de zile lucrate de un salariat (zile) 240 210 87,5
4. Durata medie a zilei de lucru (ore) 7,6 7,8 102,63
Productivitatea medie orară calculată pe baza 0, 421
producţiei obţinute destinate vânzării
 recalculată
Productivitatea medie anuală calculată pe
5. 622 937 150,64
baza producţiei obţinute destinate vânzării
Productivitatea medie zilnică calculată pe
6. 2,592 4,462 172,14
baza producţiei obţinute destinate vânzării
Productivitatea medie orară calculată pe
7. 0,341 0,572 167,74
baza producţiei obţinute destinate vânzării

∆W a (Qf ) = W a1( Qf ) −W a0( Qf ) = 937 – 622 = + 315 mii lei

din care:
1. influenţa modificării numărului mediu de zile lucrate de un salariat:

∆N z = ( N z1 − N z0 ) ×W z0( Qf ) = (210 – 240) × 2,592 = - 77,7 mii lei

2. influenţa modificării productivităţii medii zilnice a muncii:

∆W z ( Qf ) = N z1 × (W z1(Qf ) −W z0( Qf ) ) = 210 × (4,462 – 2,592) = + 392,7 mii lei

din care:
2.1. influenţa modificării duratei medii a zilei de muncă:

∆N h = N z1 × ( N h1 − N h0 ) ×W h0( Qf ) = 210 × (7,8 – 7,6) × 0,341 = + 14,322 mii lei

2.2. influenţa modificării productivităţii medii orare a muncii:

∆W h (Qf ) = N z1 × N h1 × (W h1(Qf ) −W h0(Qf ) ) = 210 × 7,8 × (0,572 – 0,341) = + 378,378 mii lei
2.2.1. Influenţa modificării structurii activităţii
Δgi = Nz1 × Nh 1 × ( Wh rec − Wh 0 ) = 131,04 mii lei
2.2.2. Influenţa modificării productivităţii medii orare pe activităţi
Δwhi = Nz1 × Nh1 × ( Wh1 − Wh rec ) = 247,338 mii lei
 Interpretarea rezultatelor:

Din analiza datelor prezentate, se observă o sporire a productivităţii medii anuale

calculate pe baza producţiei obţinute destinate vânzării cu
315 mii lei (IWa = 150,64 %).
Aprofundând analiza pe factori direcţi, această situaţie s-a realizat pe seama sporirii
productivităţii muncii zilnice, în condiţiile reducerii numărului mediu de zile lucrate de un
salariat. Utilizarea incompletă a timpului de muncă a avut ca efect diminuarea
productivităţii medii anuale a muncii cu 77,7 mii lei, impunându-se măsuri pentru perioada
următoare.
Cu privire la influenţele factorilor indirecţi de gradul doi, în anul curent se observă
folosirea eficientă a timpului de lucru la nivelul duratei unei zile, precum şi creşterea
productivităţii muncii orare cu 67,74 %, ducând la sporirea productivităţii medii anuale cu
14,322 mii lei şi respectiv 378,378 mii lei.
Factorii indirecti de gradul trei au influenţat astfel:
- Structura activităţilor a determinat creşterea productivităţii medii anuale a muncii
cu 131,04 mii lei datorită creşterii ponderii activităţilor la care se înregistrează o
productivitate orară mai mare decât media înregistrată la nivel de întreprindere în
perioada precedentă.
- Totodată, la principalele activităţi productivitatea orară a crescut, situaţie
favorabilă, reflectată într-o creştere productivităţii medii anuale a muncii cu 247,338
mii lei.
Principalele măsuri pentru creşterea productivităţii muncii sunt:
 o mai bună utilizare a fondului de timp pe salariat;
  o mai bună organizare a muncii;
 sporirea gradului de calificare a angajaţilor;
 dezvoltarea unei politici de motivare a salariaţilor etc.

1.4.2.2. Analiza profitului pe salariat

Modele prin intermediul cărora putem analiza profitul pe salariat sunt următoarele:

P Qf CA P CA
• Ns
= ×
Ns Qf
×
CA
= Wa (Qf) ×
Qf
×pr

P CA P
• Ns
= ×
Ns CA
= Wa (CA) × pr
 P T CA P
• =
Ns Ns
×
T
×
CA
= t × Wh (CA) × pr

P Mf Mf' CA P
• Ns
=
Ns
×
Mf
× ×
Mf' CA

unde:
P = profitul brut sau net;
Ns = numărul mediu de salariaţi;
Qf = producţia marfă fabricată;
CA = cifra de afaceri;
W a (Qf ) = productivitatea medie anuală a muncii calculată pe baza producţiei marfă
fabricată;
pr = profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri;
W a (CA) = productivitatea medie anuală a muncii calculată pe baza cifrei de afaceri;
t = fondul de timp de muncă aferent unui salariat, exprimat în ore;
Mf = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Mf ' = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
CA
Qf = gradul de valorificare a producţiei marfă fabricată;
Mf
Ns = gradul de înzestrare tehnică a muncii;
Mf '
Mf = ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe;
CA
Mf ' = randamentul mijloacelor fixe direct productive.
2. Analiza gestiunii resurselor materiale – lectura suplimentara

Resursele materiale utilizate de o societate în realizarea obiectului de activitate sunt

formate resursele naturale si capital.

2.1. Analiza gestiunii resurselor naturale

Din ansamblul elementelor constitutive ale resurselor naturale se detaşează fondul funciar.
Fondul funciar poate fi analizat din punct de vedere cantitativ, structural, calitativ, precum
şi din punct de vedere al eficienţei utilizării lui, cu ajutorul unui sistem de indicatori.
Analiza cantitativă a fondului funciar

Analiza cantitativă a fondului funciar (în sfera activităţilor agricole, solul se identifică cu
noţiunea de fond funciar) presupune utilarea următorilor indicatori:
• suprafaţa totală a fondului funciar:
o suprafaţa agricolă:
 suprafaţa arabilă;
  suprafaţa ocupată cu păşuni;
 suprafaţa ocupată cu fâneţe;
 suprafaţa ocupată cu vii şi pepiniere viticole;
 suprafaţa ocupată cu livezi si pepiniere pomicole;
o suprafaţa ocupată cu păduri;
o suprafaţa ocupată cu construcţii;
o suprafaţa ocupată cu drumuri şi căi ferate;
o suprafaţa ocupată cu ape şi bălţi;
o alte suprafeţe.

Analiza structurală a fondului funciar

Analiza structurală presupune gruparea fondului funciar în funcţie de următoarele criterii:
• după modul de folosinţă: teren agricol, păduri, construcţii,
drumuri şi căi ferate, ape şi bălţi, altele;
• după forma de proprietate: fond funciar aflat în
proprietatea publică, fond funciar aflat în proprietatea privată;
• după tipurile genetice de sol: molisoluri, argilovisoluri,
cambisoluri, spodosoluri, umbrisoluri, vertisoluri, soluri hidromorfe, soluri
neevoluate, soluri organice;
• după clasele de calitate: clasa de calitate I, clasa de
calitate II, clasa de calitate III, clasa de calitate IV etc.
Analiza calitativă a fondului funciar

Pentru analiza calitativă a fondului funciar se recurge la bonitare, prin care se stabileşte
gradul de pretabilitate al unui teren pentru diferite folosinţe şi de favorabilitate pentru
diverse culturi.
Metodologia de bonitare a unui teren, elaborată de Institutul de Pedologie şi Agrochimie,
este complexă şi are la bază acordarea de puncte factorilor naturali, grupaţi în patru
categorii, după cum urmează:
• sol, cu calităţile sale intrinsece, între 0 şi 50 de puncte;
• clima, între -20 şi +20 de puncte;
• relieful (înclinarea pantei), între –15 şi +15 puncte;
• hidrologie (adâncimea la care se află pânza freatică), între –15 şi +15 puncte.
Prin însumarea punctelor acordate grupelor de factori se obţine nota de bonitare naturală.
Dacă o unitate dispune de mai multe teritorii, caracterizate fiecare printr-o anumită
omogenitate, se calculează, pentru o cultură, nota medie de bonitare naturală (N) cu
ajutorul mediei aritmetice ponderate:

− ∑S N i i
N= i =1
n

∑S i =1
i

în care:
Si - suprafaţa teritoriului i;
Ni – nota de bonitare naturală i.
În cazul bonitării naturale s-a recurs la o scară închisă de 0 -100 de puncte. Scara cuprinde
10 clase, ordinea acestora fiind inversă cu cea a punctajului. Astfel, clasa I cuprinde
terenurile care întrunesc 91-100 de puncte, iar clasa a X-a include terenurile care întrunesc
1-10 puncte.
Pe baza lucrărilor de bonitare efectuate în ţară s-a ajuns la delimitarea teritoriilor ecologic
omogene (TEO), adică a suprafeţelor care au aceleaşi caracteristici naturale, dar şi de
producţie.

Analiza eficienţei utilizării fondului funciar

Analiza utilizării fondului funciar se face pe baza indicatorilor în expresie naturală cât şi a
celor în expresie valorică.

Astfel, pentru analiza utilizării fondului funciar în expresie naturală se va utiliza

indicatorul producţia medie la hectar, iar pentru analiza utilizării pământului în expresie
valorică se va folosi indicatorul randamentul terenului agricol, calculat pe baza producţiei
marfă fabricată.

Pentru analiza randamentului terenului agricol, calculat pe baza producţiei marfă fabricată,
se poate utiliza urmatorul model:
Pm q Pm
= * ;
S S q

unde:
Pm= producţia marfă fabricată;
S = suprafaţa cultivata;
q = producţia fizică;
Pm
S
= randamentul terenului agricol;
Pm
q = preţul mediu;
2.2. Analiza gestiunii capitalului

Problematica analizei capitalului vizează:

 volumul la un moment dat;
 evoluţia în timp;
 structura;
 calitatea, precum şi importanţa relativă în raport cu alţi parametri şi condiţii de
exploatare efective;
 utilizarea;
 eficienţa utilizării.