Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tinerii Liberali, Nr. 18, Aprilie 2011
Tinerii Liberali, Nr. 18, Aprilie 2011
18, Costesti
Revista online:
http://www.tnlcostesti.xhost.ro
http://arges.tnl.ro
http://2012.tnl.ro
1
1 aprilie
Cum a ajuns Ziua Pacalelilor
Te-ai intrebat insa cum si unde s-a dat star-
tul pacalelilor? Cum au inceput oamenii sa
pacaleasca unii pe altii si sa se lase pacaliti intr-o zi
anume?
2
Cea mai mare pacaleala
De la 1 aprilie Romania iese din criza
Procesul de întoxicare al mentalului social con- deau de ele îi transformă pe aceşti oameni în crim-
tinuă. Pe măsură ce partidul aflat la putere intră în inali. Ȋncă odată, în afara celor afectaţi direct de
ultimul an de guvernare îşi concentrează atenţia acest lucru din comunele respective care au
asupra viitoarei campanii electorale. Ȋncearcă să prostestat, nimănui nu i-a păsat.
strangă rândurile şi să-şi menţină partidul unit în Dacă de la 1 aprilie Boc spune că ieşim din criză
ciuda tuturor curentelor anti-pdl create de haosul atunci de ce închide spitalele? Dacă spune că
guvernării. România intră pe drumul cel bun, atunci de ce nu
Ultima găselniţă a lui Boc&Company este le-a dat profesorilor drepturile salariale câştigate în
repetarea pe oriunde apucă a faptului că România instanţă?
va ieşi din criză. Cifrele oficiale arată că faţă de în- Acesta este contextul social în care trăim.
ceputul anului trecut s-a înregistrat o creştere cu Dintr-un ţănţar de 0.01% se face un armăsar. Cât
0.01%. Incredibil. Avem creştere economică! poporul va permite desfăşurarea acestor lucruri
Anul trecut şi nu numai, în 2009, guvernanţii suntem condamnaţi să trăim într-un cadru în care
pdl o dădeau din cola în fanta şi din fanta în sprite speranţa moare.
când erau întrebaţi de criza economică ce a lovit S-a ajuns la mai rău şi cred că se poate
S.U.A. Nimeni nu vroia să confirme că ceea ce a mult mai rău. Degradarea socială, în momentul de
început în 2007-2008 în America, va lovi Europa şi faţă, sărăcia pe care Boc nu o simte în buzunar
implicit ne va afecta şi pe noi, totul fiind doar o atunci când ia salariul de premier, sau când îi ies
chestiune de timp. bani din afaceri, afectează întreaga populaţie care
Ţin bine mine cu câtă neruşinare Băsescu a trăieşte în zone slab dezvoltate. Unde s-a ajuns
minţit în ultimele minute ale campaniei electorale după 3 ani de guvernare şi unde se va ajunge în al
din 2009 la o emisiune de pe TVR 1, spunând că 4-lea an nu este o enigmă. Marea păcăleală pe care
România a ieşit din criză. Ulterior povestea s-a românii au votat-o în 2008 şi în 2009 este legală şi
repetat dar mai nuanţat spunând că România a tre- mai grav, pe lângă manipularea creată pentru a
cut de vârful crizei, iar apoi lovitura decisivă prin câştiga în continuare voturi este acompaniată de
care s-a confirmat oficial a fost reprezentată de moartea unor oameni nevinovaţi care au fost daţi
tăierea salariilor bugertarilor cu 25% (de fapt a fost afară din spitale şi care nu-şi pot continua trata-
mai mult) şi impozitarea pensiilor cu 15% (pentru mentul.
că n-au putut tăia din ele). Omul gras (statul) care
de Dan Serban
stă pe omul slab (contribuabilul), a devenit şi mai
gras.
Mereu s-au tergiversat lucrurile, s-au lansat ma-
nipulări şi de fiecare dată poporul le-a acceptat şi
după câte oberv le va accepta. Ȋnchiderea a aproxi-
mativ 67 de spitale, moartea oamenilor care depin-
3
Alegeri la T.N.L. Costesti
si
Va multumim!
4
Din diversele preocupari ale tinerilor liberali
Bancuri
Ion si Maria se cunosc pe plaja. Se privesc, se O baba mergea linistita pe strada, cand, dintr-o
indragostesc si se casatoresc repede. In noaptea data, in fata ei cade unul tocmai de la etajul zece,
nuntii, Ion ii spune Mariei: se ridica de jos si da se plece. Baba, speriata il in-
- Iubito, de azi inainte te voi numi Eva. treba :
- De ce? intreaba Maria. - Maica, da' nu ai patit nimic ?
- Pentru ca esti prima mea femeie. - Mamaie, eu sunt parasutist profesionist, sunt
- Bine, atunci eu te voi numi Peugeot. antrenat !
- De ce? - Pai, si unde iti este parasuta ?!?
- Pentru ca esti numarul 206! - E sus, o bate barbata-su...
5
Cu Bizonu’ langa … vitrina cu
trofee
-episodul 8-
După o noapte insomniacă, m-am trezit de dimineaţă cu o mahmureală mai cruntă decât după un bairam.
Capul îmi era mare şi greu ca o baniţă şi abia reuşeam să-l ţin între umeri. Ochii mei umflaţi se fereau de lumină
iar urechile sensibile la cele mai mici zgomote, erau deranjate de scârţâitul parchetului. Şi astfel, pe nesimţite,
timpul s-a scurs până ce orologiul din perete a anunţat de ora 10.
Imediat uşa de la intrare s-a deschis şi-n garsonieră şi-a făcut apariţia Cristina. Tânără, crudă şi radioasă ca
Lampa Profetului, strălucea în ţinuta recent cumpărată pentru nuntă. Rochia din material fin şi ancorată de două
breteluţe firave, mai mult descoperea trupul decât să-l învelească. La drept vorbind, mai mult dezgolit decât îm-
brăcat eram şi eu, care-n trei ore, reuşisem doar să fac un duş şi să mă bărbieresc.
„– Măi unchiule”, s-a răţoit Criss de cum s-a apropiat de mine, „dă-o dracului de treabă! La un’spe tre’ să
fim la biserică şi tu stai pe scaun, în budigăi şi şosete? Ia uite … cămaşa şi costumul sunt tot pe umeraşe, aşa cum
le-am lăsat eu aseară. Nici măcar pantofii n-ai fost în stare să ţi-i dai cu cremă! Ce dracu mă unchiule …” Dar
văzându-mă pierdut în spaţiu, s-a mai domolit cu reproşurile. „– Şi ia zi-mi, la ce te uiţi tu?” m-a întrebat ea lin-
iştită, trăgându-şi un scaun lângă mine şi aşezându-se cu grijă să nu-şi şifoneze rochia.
Eu am auzit întrebarea, dar nu am zis nimic. „– La bucuriile vieţii mele”, am răspuns după o vreme. „Aici în
vitrina asta mi-am îngrămădit trofeele. Da, de-asta nu te lăsam să faci curat şi aici. Uite: pe primul raft am cărţile
primite ca premiu pentru mediile mari la şcoală. În faţa lor, e casa părintească în miniatură din lemn. Lângă ea, stă
de pază o bufniţă de plastic, din care la 8 ani, am scos radiera şi-am înlocuit-o cu o brăţară cadou pentru prima
mea gagică. Copilării …” şi-am oftat amarnic. „Pe al doilea rând, sunt operele literare care m-au marcat în viaţă:
Arta războiului … Principele … Iliada şi Odyseea … Shogun şi restu’. În faţa lor, am pus verighetele. Vezi tu
nepoată”, am zis întorcându-mi privirea spre Criss, „acesta era obiceiul meu: îmi plăcea să-mi leg destinul de-al
gagicilor mele. Pentru fiecare relaţie, purtam câte-o cătuşă de-asta. Când n-aveam bani de una nouă, luam una
mai veche şi-o reintegram în circuit. Mai încolo” am indicat eu cu bărbia înspre colţul aproape gol „aveam scriso-
rile d-amor primite de-a lungul timpului. Da’ Motănica mea le-a ars într-o criză de gelozie şi le-a înlocuit cu o
poză de-a ei. Nu m-am supărat niciodată, că la urma-urmei erau doar nişte hârtii inerte, pe când poza … numai
când mă uit în ochişorii ei şi mă umplu de bucurie! Ştii Criss, noi n-am iubit niciodată aparatul foto, iar poza asta
e singura pe care o am cu ea”. Şi apoi am căzut într-o tăcere dulcegă, din care Cristina n-a cutezat să mă scoată.
„Eh!” am oftat eu amarnic, „ce nedreaptă-i Soarta uneori!!! Pe al treilea rând, draga mea, am aşezat suvenirurile.
Cadouri mai mult sau mai puţin scumpe, dar pe care-n nebunia mea, le-am cerut înapoi. De fiecare dată regretam
gestul, dar apoi treceam peste. Am aici pandantivul cu juma’ de inimă de la Michelle, brăţara Adrianei, cerceii
Ralucăi, căţeluşul cântăcios al Dianei, cureaua D&G a Mirelei …”.
Dar n-am mai putut mai departe să-mi plimb privirea, căci un gând negru nu-mi dădea pace încă de-aseară.
„– Criss, ascultă-mă cu atenţie”, i-am zis nepoatei mele, cu o voce mormântală ce-i zbârlise pielea pe mâini.
„Vreau să arzi mâine toate suvenirurile astea. Tot! Să nu laşi o scamă în urmă!” „– De ce unchiule?” m-a întrebat
Criss îngrijorată. „– Acolo unde mă duc eu, nu mai am nevoie de ele!”. „– Pleci? şi pe mine cui mă laşi?!” m-a în-
trebat fătuca şi mai îngrijorată. „– Hm! te las pe mâini bune. Frăţiorul meu va avea grijă de tine şi de banii pe care
ţi-i las să faci şi tu o facultate. Eu mă întorc pe meleaguri natale” am lămurit situaţia, căci citisem în ochii
nepoatei, nerăbdarea curioasă specifică femeilor. „Acum, te rog să mă laşi singur, că am un avion de prins …”
„– Dar nunta?” m-a întrebat Criss, vizibil supărată că se împopoţonase degeaba. „– Mai contează! Îl trimit
pe Adi cu un cadou şi un plic pe măsură. Dacă vrei, du-te cu el, că te aşteaptă lângă maşină.” Şi uitându-mă ţintă
în ochii Cristinei, i-am spus răspicat: „Distracţie plăcută!” după care mi-am întors privirile spre laptop-ul de pe
masa din stânga. „– Da’ eu …”, îmbâlgui Criss printre lacrimi. „Eu … OUF! Urâciosule! Las’ că nu te iert eu că m-
ai lăsat singură la nunta asta!” şi-a părăsit în trombă garsoniera.
„– Iartă-mă copilă!” am rostit eu cu vocea stinsă, după ce m-am asigurat că uşa de la intrare a fost trântită
bine de Cristina. Şi după un moment de tăcere, am aprins laptop-ul şi-am redeschis ultimul mail primit. Labora-
toarele din Franţa îmi trimiseseră informare că-mi descoperiseră nişte tulpini canceroase la gonade. Mă chemau
de urgenţă să repet analizele şi să vadă dacă erau doar benigne sau direct maligne. Oricum, nu aveam eu banii lui
Lance Armstrong, ca să pot învinge cancerul ca el!
Şi la ce noroc am avut eu în viaţă … sunt sigur că mă curăţ pân’ la toamnă …
6
Pagini din istoria Romaniei
Dictatul de la Viena - 1940 - I
Istoria nu trebuie uitată. Datorită actualei încercări a U.D.M.R. de contura noile regiuni teritori-
ale ale României în care Transilvania este structurată identic graniţelor prevăzute în Dictatul de la Viena
din 30 august 1940, prin care România a fost nevoită să cedeze aproape jumătate (43.492 de Km patrati)
din Transilvania, Ungariei.
Acest act, sub titlul de „arbitraj” a fost impus de Germania nazistă şi Italia fascistă. Ȋn iunie 1940,
după capitulara Franţei, Uniunea Sovietică a transmis României două ultimatumuri prin care se cerea
eliberarea necondiţionată a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. Somaţia sovietică se baza pe anexa pre-
văzută de pactul de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 – Pactul Ribbentrop – Molo-
tov). Datorită conjucturilor nefavorabile, guvernul român a fost nevoit să cedeze presiunilor. Pe fondul
aprecierilor lui Hitler că „România a fost, timp de câteva decenii, aliatul activ şi hotărât al oponenţilor
Reichului german”, pe 4 iulie 1940 este numit guvernul Ion Gigurtu, ce avea în componenţă câţiva min-
istri legionari.
Incapacitatea acestui guvern, cât şi evitara regelui Carol al II-lea de a intra în contact direct cu
Hitler, starea de derută a clasei conducătoare de a impune politici naţionale ferme în organizarea
apărării precum şi succesul Moscovei în demersul său, au întărit convingerea lui Hitler că România se
va supune treptat pretenţiilor formulate.
La 15 iulie 1940, Hitler îi adresează regelui Carol o scrisoare cu caracter ultimativ, avertizând
asupra „gravelor primejdii la care s-ar expune dacă nu ar da curs cererii sale” de a începe tratative cu Un-
garia și Bulgaria în vederea revizuirii frontierelor.
Ion Gigurtu a declarat la radio că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a justifica
orientarea sa progermană și aderarea totală a României la Axa Berlin-Roma.
La 26 iulie 1940, la întâlnirea cu Hitler de la Berghof, Gigurtu a remis scrisoarea de răspuns a
regelui Carol II, prin care acesta accepta cererea Germaniei de a se începe tratative.
Negocierile prin intermediul reprezentanţilor Germaniei și Italiei au început la 16 august 1940 la
Turnu Severin. Ungaria a pretins circa 69.000 km² din suprafaţa României, la care guvernul român a
răspuns oferind un schimb de populaţie și o serie de rectificări minore ale graniţelor. În final, negocierile
de la Turnu Severin au eșuat și se părea că disputa româno-ungară se va muta pe câmpul de luptă. Ar-
mata maghiară a primit ordin să fie pregătită pentru declanșarea atacului la 28 august. S-au produs nu-
meroase acţiuni provocatoare pe frontieră, aviaţia maghiară pătrunzând în spaţiul românesc până la
Brașov, și bombardând aeroportul civil din Satu Mare
7
120 curiozitati despre corpul uman
Corpul uman este o masinarie care intrece cu mult orice forma, oricat de avansata, a tehnologiei
moderne. Noi, care ne folosim in fiecare zi de aceasta tehnologie ultraperformanta, corpul, nu prea stim
cate lucruri poate el sa faca.
Poate ca urmatoarele randuri va vor trezi interesul si va vor creste dorinta de a va cunoaste pe voi in-
siva cu adevarat.
1. Acidul gastric pe care stomacul omului il elimina pentru a descompune mancarea este atat de
puternic incat poate dizolva o lama de ras.
2. Atunci cand ne lovim intr-un anume loc din zona cotului resimtim o durere acuta. Aceasta se da-
toreaza faptului ca pe aici trece nervul cubital, pozitionat de-a lungul osului humerus. Se considera ca
aceasta ar fi o scurta forma de paralizie.
3. Atunci cand privesti o persoana pe care o placi, involuntar pupilele ti se dilata. La fel se intampla
si cand te uiti la cineva pe care urasti.
4. Cand o persoana moare auzul este ultimul simt perceput. Vazul este primul care dispare.
5. Cea mai mare celula a corpului este ovulul, iar cea mai mica spermatozoidul.
6. Cel mai greu „organ” al corpului este pielea. Ea cantareste 3,2 kilograme.
7. Cel mai mare muschi este latissimus dorsi. Acesta este un muschi plat de pe spate care intra in ac-
tiune in timpul miscarii bratului.
9. Celulele care alcatuiesc creierul uman pot stoca de pana la 5 ori mai multa informatie decat
cuprinde toata Enciclopedia Britanica.
10. Conform anumitor cercetari, organismul unei femei are nevoie o ora in plus de somn fata de cel
al unui barbat.