Abstract

O critica adusa modelarii economice de previziune agricola pentru analiza politicilor

este accea ca nu tine cont in mod adecvat de o serie de factorilor caracteristici ai
sectorului agricol. Acest lucru se referă la aspecte cum ar fi de imobilitate de terenuri,
de eterogenitatea fermelor, interactiunea dintre ferme, spatiu, procesul de ajustare
dinamica, precum si dinamica schimbarilor structurale. Pe scurt, modelarea
complexitatii sistemului nu a fost unul dintre principalele centre de inteles pana acum.
In termenii modelarii sistemelor economice complexe, o previziune prin modelarea
bazata pe agenti este cea potrivita pentru un model cantitativ si descrie astfel de
sisteme intr-un mod cat mai natural. Acest lucru este valabil si pentru modelarea
structurilor agricole. Mai mult, modelele bazate pe agenti ai structurilor agricole
permit efectuarea de experimente computerizate pentru a asigura o mai buna
intelegere a complexitatii sistemelor agricole, schimbarilor structurale, si ajustarea
reactiilor endogene ca raspuns la schimarea policilor.
Acest document prezinta modelul bazat pe agenti AgriPolis( Simulator de Politica
Agricola) care considera simultan un numar mare de ferme individuale, pietele de
produse, activitatea de investitii, piata terenurilor si o simpla reprezentare spatiala a
acestora. Obiectivul AgriPoliS- ului este cel de a studia legatura dintre arenda,
schimbarile tehnice, preturile produselor, investitii, productie si politici, efectele
structurale ce se manifesta de pe urma acestora, analiza castigatorilor si a celor care
pierd de pe urma acestor politici si a costurilor si eficientei masurilor variate ale
politicii, efectele structurale care rezulta de pe urma acestor schimbari, analiza celor
care castiga sau pierd de pe urma acestor politici precum si raportul cost eficienta a
masurilor politice variate.

Cuprins:
1. Introducere
2. Cadrul conceptual
3. Punerea in aplicare a modelului conceptual
4. Obiectele de intrare si de iesire
5. Agentul ferma
6. Agentul factor de piata
7. Datele de intrare, pregatirea si datele de iesire
8. Discutii si concluzii
9. Referinte

Notatii:
Agentii ferma: (k=1,…,K) nc Activele din recolta de vin (?)
Z Suprafata agricola utilizata de LA Activele din terenuri
ferma L Lichidintatile
LU Densitatea de stocare pt CE Capital social
exploatatie BC Capital imprumutat
MP Manopera pe ora MP Rezerva minima de capital social
m Abilitatile manageriale Y Veniturile din gospodarirea
A(c=1,…,S) Active fixe fermei
Aec (c=1,…,S) Partea finantata din Y e Veniturile asteptate din
active gospodarirea fermei
GMA Marja bruta agricola N Durata de viata
IR Dobanda pentru capital in lucru MC Costurile partiale de
BID y , z Oferta de pret pentru parcela intretinere
dorita Py , z l Schimbarile tehnice de
RE Plati inchiriere utilaje
S Plati pentru suport f Schimabile tehnice de
MC Intretinere curenta (intretinere) cladiri si echipamente
D Amortizarea LS Substitutia muncii
OV Agricultura generala
TC Costurile de transport Terenurile
Py , z Parcela de coordonate y si z
CI Dobanda platita
HW Salarii platite β Ajustarile ofertei
W Venituri din afara fermei R y , z Chiria platita pentru parcela
WD Veniturile retrase pentru Py , z
consum AP Numarul mediu de parcele
WDmin Retragerea minima pentru adiacente pentru o ferma
cinsum TC y , z Costurile de transport intre
ε Consumul additional ferma si parcela
T Numarul de parcele adiacente
Capital DI y, z
Distanta dintre parcele
CRF Randamentul capitalului R Chiria medine in regiune
i ec Dobanda la capital social
ibc Dobanda asupra capitalului Activitati de productie
imprumutat
ibsc Dobanda imprumutului pe x( i=1,..., I) Activitatea de productie
termen scurt c(i=1,...,I) Costul variabilei de
productie
Investitii c e (i=1,...,I) Costul asteptate al
I(h=1,…,H) Investitia pentru a produce variabilelor
i p e (i=1,..., I)Costul asteptat al
D(d=1,…,D) Tipul investitiei productiei
v Investitii finantate partial γ Trendul pretului
Un Costurile de investitie b(j=1,…, J) Capacitatile factorilor
AC Costul mediu anual q(j=1,…, J) Pretul( de umbra) a lui b
r(j=1,…, J) Cererea de facturi

Introducere

Modelarea cantitativa a jucat un rol important in economia agricola, in special pe

impactul politicilor agricole. Scopul analizei politicii agricole este de a studia efectul
acesteia la diferite nivele de scala, cum ar fi cel global, national, sectorial, la nivel de
regiune sau ferma luand in cosiderare indicatori precum eficienta sau veniturile.
Modelele cantitative folosesc, de obicei, modele de echilibru partial sau general,
modele econometrice si modele de programare matematica.
Tipul de modelare ales depinde de tipul politicii analizate precum si de rezultatul
dorit de pe urma analizei. Modelele de echilibru partial si general sunt preferate
pentru evaluarea politicilor de comert sau a celor de impact a valorii cumulate a
preturilor de pe piata datorita politicilor. In mod particular, modelele de comert, au o
privire de ansamblu asupra productiei agricole. Desi sunt luate in considerare firmele
individuale, aceste modele folosesc firme representative pentru a reda
comportamentul si caracteristicile unui grup de firme.
Daca scopul e cel de a analiza politicile orientate spre proces, ca de exemplu platile
directe aplicate de PAC 1992, modelele partiale sau generale de echilibru ar avea
anumite dificultati de rulare, deoarece nivelul de agregare in multe modele nu permit
distorsionari ale modelului de alocare a terenurilor.
Aceste politici orientate spre process ar putea fi mai usor analizate cu ajutorul
modelelor eonometrice sau modelelor de programare matematica. Majoritatea
modelelor de programare matematica sunt de fapt modele bazate pe ferme, fie
individuale, reprezentative, grupuri de ferme, sau a mostrelor de firme, le analizeaza
dintr-o perspective microeconomica. Adesea exista discrepante intre comportamentul
la nivel de firma individuala si efectele pietei la o scala mai larga. Aceasta problema
poate fi inlaturata prin ponderarea fermelor individuale pentru a reprezenta, de
exemplu.
Modelele normative sunt modele ‘inchise’ in care li se permit fermelor sa se adapteze
intr-un inverval dat; de multe ori aceste modele evidentiaza si schimbarile structurale
si tehnologice ale unei ferme.
O critica comuna tuturor modelelor discutate mai sus este, de departe, ca se neglijeaza
un numar de factori caracteristici sectorului agricol. Aspecte precum imobilitatea
terenurilor, eterogenitatea fermelor, interactiunea dintre acestea, spatiu, procesul
dinamic de schimbare si ajustari structurale nu au fost luate pana acum in calcul in
mod particular. Pe scurt, modelarea complexitatii sistemului nu a fost inca luata in
calcul. In ciuda acestui lucru, economistii din sectorul agricol vad structura regionala
agricola ca pe un system complex si dinamic inca din anii ’60.
Complexitatea structurii agricole apare, in cea mai mare parte, pe urmatoarele
caracteristici ale acesteia:
- eterogenitatea fermelor:o structura agricola poate fi interpretata ca un sistem
decentralizat cu firme eterogene, individuale. Printre altele, fermele difera cu
privire la marimea lor, tipul, dotare, forma de organizare, abilitatile
manageriale si varsta femierului.
- Interdependente: fermele cu o structura agricola nu sunt indepentedente unele
de altele, acestea fiind conectate prin institutii precum piata pentru panamt si
cote, sau prin modul de impartire a resurselor partajate. Spre exemplu, o
ferma poate sa creasca acreage numai daca celelalte firme scads au inchis
acreage-ul lor.
- Procesul de ajustare dinamia: fermele agricole isi ajusteaza constant structura
potrivit conditiilor in permanenta schimbare ale pietelor, politicilor, locatiei
productiei sau diferitelor socuri externe. Dotarea cu factori a fermei, atat
financiara cat si a personalului determina nota si ritmul ajustarii.
Exista dependente intre ramurile agriculturii, atat la nivel de ferme individuale, cat
si la scala larga pana la nivelul anumitor politici agricole aplicate in institutiile de
agreement.
In termenii modelarii sistemelor economice complexe, un model bazat pe agenti
ajuta la o aproximare cantitativa si cat mai aproape de realitate a acestora. In mod
particular, modelul structurilor agricole bazat pe agenti permit stocarea in mod
electronic a experimentelor computerizate pentru o intelegere mai buna a
complexitatii sistemelor agricole, schimbarilor de structura, si ajustarilor reactiilor
endogene ca raspuns la schimbarile politice.
In acest sens, un model bazat pe agenti ar raspunde la cererea lui Stoker`s(1993):
de a construi modele empirice care sunt aplicabile pe date agregate dar care retin
in acelasi timp trasaturile de modelare a comportamentului individual.
Acest articol prezinta un model de structurare regionala bazat pe agenti
Agripolis( care vine de la Agricultural Policy Simulator). Programul Agripolis
este contruit pe baza lucrarilor lui Alfons Balmann (1995, 1997) pastrand
conceptele, structura datelor si a variabilelor proprii acestor lucrari. Modelul
numit Agripolis se refera la principala aplicatie a modelui, aceasta reprezentand
analiza impactului politicilor agricole asupra schimbarilor structurale. Modelul
include un numar de fermieri, caracteristicile fermelor acestora, structura
productiei si utilizarea terenurilor agricole din acea regiune intr-o anumita
perioada de timp.
Structura articolului: Sectiunea 2: cadrul conceptual al modelului Agripolis,
Sectiunea3: implementarea cadrului conceptual ca un program orientat obiect. Pe
baza reprezentarii orientate obiect in Sectiunile 4 si 7 sunt definite obiectele cheie
si agentii. In Sectiunea 8 este discutat modelul si se elaboreaza concluziile.

2.Cadrul conceptual

Scopul AgriPoliS- ului este intelegerea structurii agricole regionale ca un sistem

evolutiv complex. Sistemul agricol regional este expus in Figure 1. Schema arata
intecractiunile intre cele trei componente centrale ale structurii agricole: fermele,
pietele si terenurile agricole.

Aceasta reprezentare poate fi considerata tipica pentru fermele regionale de

familie din Germania, unde productia nu se poate desfasura integral independent
de terenurile agricole. Un numar de ferme individuale sunt influientate de
evolutia in momentul respectiv si de schimbarile asupra mediului in care se afla.
 Acest mediu este format din alte ferme, piete de fatori si produse si spatiul in care
se afla, incorporate cu politicile si tehnologiile de mediu.
Fermele, terenurile agricole si pietele sunt depinde unele de altele sau exercita
influiente unele asupra altora. Dependenta mutuala dintre acestea rezulta din
faptul ca fermele au nevoie de terenuri agricole pentru a produce, pe de o parte.
Practica de management al fermei influenteaza in schimb starea terenurilor
agricole prin calitatea de care e caracterizat,de exemplu, fertilizand solul. Pe de
alta parte, interdependenta mutuala intre piata si ferme are loc datorita faptului ca
fermele pot achizitiona factori de productie de pe piata factorilor si sa vanda
bunurile pe piata produselor.
Reprezentarea acestui sistem folosind un model bazat pe agenti este atragatoare,
nu doar pentru ca descrierea din figura 1 sugereaza interpretarea ca agent
individual ci si pentru ca pietele- indiferent ca sunt de productie,de factori, sau in
particular de terenuri- pot fi interpretate ca agenti ce impreuneaza si coordoneaza
activitatea pietei. Inainte de a transforma modelul conceptual intr-un program de
simulare computerizat urmatoarele intrebari de baza vor fi schitate mai detaliat ca
raspuns la urmatoarele intrebari:
 Cum se infruienteaza reciproc in mod eterogen agenrii si piata?
 Cum se comporta agenţii şi ce acţiuni sunt de conducere a sistemului?
 Ce influienteaza spatial, tehnologia si politicile de mediu ale agentului
individual?
 Cum au loc in acest model interactiunile intre agenti precum si intre mediu
si agenti?

Implicarea agentilor

In termenii AgriPoliS-ului agentii sunt definiti ca intreg ce se comporta in mod

individual, parte semnificativa a mediului sau si actioneaza pe baza lui. In contextul
structurilor agricole regionale, este important sa facem diferenta intre 2 tipuri de
agenti: agenti ferma si agenti de piata.[ exista de asemenea un al treilea tip de agenti
care coordoneaza actiunile celorlaltor agenti in programul de simulare].
In AgriPolis agentii sunt entitati provizorii care au grija in mod activ de actiunile
definite.
Exista doua tipuri de agenti si in Agripolis cei de ferma si cei de piata, dintre acestia,
agentii de ferma sunt cei mai importanti. In contextual Agripolisului, un agent ferma
corespunde unei ferme sau proprietati agricole. In concordanta cu definitia de mai sus,
un agent ferma este o entitate independenta care ia decizii in mod autonom asupra
propriei organnizatii si productii in scopul de a-si atinge un scop( de exemplu,
maximizarea veniturilor prin gospodarirea fermei). In plus, un fermier reactioneaza la
schimbarile din mediul sau a starii/conditiei sale prin ajustarea organizatiei sale ca
raspund a disponibilitatii factorilor din dotare si a actiunilor vizibile ale altor fermieri.

Cel de-al doilea tip de agenti, agentii de piata, coordoneaza actiunile pietei. Este
responsabilitatea agentilor de piata sa aduca la un loc cererea si oferta de
bunuri( produse si materii prime) si sa determine pretul unui bun. In AgriPoliS exista
un agent al pietei pamanturilor, un licitant( vanzator la licitatie) si un agent de piata de
produse. Spre deosebire de agentul de ferma, care indeplineste toate conditiile
mentionate in definitia de mai sus, agentii de piata poate fi considerat numai ca agent
elementar, obiectivul sau de baza este acela de a coordona acriunile agentilor fermieri
pe pietele de productie, a pamanturilor, a capitalului si a fortei de munca.
Actiunile si comportamentul agentilor fermieri

Agentii fermieri pot produce selectie a marfurilor. Agetii fermieri utlizeaza cladiri,
instalatiide diferite tipuri si capacitate, cu scopul de a produce, motiv pentru care
AgriPoliS pune în aplicare economiile de dimensiuni ca odată cu creşterea
dimensiunii de producţie, sa scada costurile unitare ale investitiei. Forta de munca este
presupusa spre o folosire mai eficace la cresterea dimensiunii.
AgriPoliS de asemenea, îşi propune să mimeze efectul progresului tehnologic. Mai
precis, se presupune că, pentru fiecare nouă investiţie, costuri unitare de produs
fabricat cu această investiţie scădea cu un anumit procent.
Firmele se angreneaza activitati de arendare a pamantului, colector de producti si de
drepturile de a folosi gunoiul de grajd( ingrasamant). Forta de munca poate fi angajata
in cadrul fermei, cu un cost fix calculat pe zi, sau la ora, sau dimpotriva poate fi
folosita si in activitati din afara fermei. Pentru a finanta activitatile fermei si a balansa
crizele pe termen scurt agentii de ferma pot lua un credit pe termen scurt si/sau lung.
Lichiditatile care nu sunt folostite in cadrul fermei pot fi depuse la banca. Agentii de
ferma parasesc productia si se retrag din sectorul de activitate in cazul in care
capitalul efectiv este zero iar ferma este lichidata, sau in cazul in care costurile de
oportunitate a factotilor de productie detinuti de ferma nu sunt acoperite.
Fermele de agenti actioneaza in mod autonom pentru a-si maximize veniturile de
gospodarire a fermei, pentru aceasta deciziile de productie si investitie sunt facute in
mod simultan pe baza unui program linear recursiv ce include toate activitatile . Din
solutia acestui program linear pot fi deduse preturi umbra(?) ale acestor factori de
productie. Modul de luare a deciziilor este limitat rationalului, si anume, agentii iau
decizii pe baza informatiilor de care dispun, care pot fi gresite. Din acest motiv,
problema de decizie a modelului fermei este foarte simplificata comparativ cu cea a
fermei reale în care aspectele strategice nu sunt incluse. Cu excepţia de informaţii cu
privire la preţul chiriilor, precum şi de produse şi preţurile de intrare, fermele
individuale în AgriPoliS nu stiu despre deciziile de producţie a altor firme, factor din
dotari, dimensiuni, etc. Dimpotrivă, raţionalitatea nelimitat ar implica faptul ca
fermele se ţină cont de toate interacţiunile între ferme, tehnice şi politice condiţiilor-
cadru prezente în perioadele viitoare şi să includă acestea in problemele de decizie
individuale. Agentii de ferma sunt, de asemenea, limitati raţională cu privire la
aşteptările, acestia urmarind asteptari adaptive. Doar schimbările politice se
anticipează o perioadă în avans şi sunt incluse în procesul de luare a deciziilor.
Noi investitii afecteaza capacităţile de producţie pentru durata de viaţă operationala a
investiţiei. Acest lucru implică costuri de investiţii pentru a fi scufundat. Un agent de
fermă este predat la generaţie după un anumit număr de perioade. În cazul în care o
astfel de schimbare de generaţie are loc, costurile de oportunitate a forţei de muncă
cresc. Prin urmare, continuarea agriculturii poate fi interpretată ca o investiţie a
formarii profesionale agricole sau non-agricole. În cele din urmă, agenţii de fermă nu
diferă numai în ceea ce priveşte specializarea lor, dimensiunea exploataţiei, factor de
dimensiunea exploataţiei, factor de dotare şi tehnologia de producţie, ci si cu privire la
persoana agricultorului, în special la capacitatile manageeriale ale acestuia.

Reprezentarea mediului spaţial, tehnic şi politic

Pamantul este un element esential pentru cele mai multe activitati de productie
agricola, fie ca e vorba de productie agricola, de teren de furaje sau zona de eliminare
a ingrasamantului natural( gunoiul de grajd), motiv pentru care spatiul este un factor
care nu poate fi eliminat in ceea ce priveste agriclultura. Sistemul de Informatii
Geografice(GIS) furnizeaza un mod de organizare si atribuire de proprietati pentru
spatiu. Un mod obisnuit de organizare GIS a spatiului este definirea unei retele de
celule. O retea, sau strat, catalogheaza terenul cu privire la proprietatile celulei
respective. De exemplu, acestea ar putea fi tipul de sol, de proprietate sau parametri
ecologici ca greutatea azotului. O reprezentare de tipul GIS poate fi folosita de
asemeni in contextual unui model agricol bazat pe agenti pentru a realiza o
reprezentare spatiala cat mai explicita dupa cum arata cateva exemple recente
(e.g.BERGER, 2004; PARKER et al., 2002). AgriPoliS urmeaza o abordare mai
generala pentru ca nu pune in aplicare un spatiu explicit GIS in care sa se gaseasca
locatia fermelor si terenurilor exact cum sunt modelate ele in realitate. Mai degraba
AgriPoliS-ul este conceput intr-un mod mai stilizat pentru a implementa relatii
spatiale, nu neaparat in mod explicit. In versiunea curenta a Agripolis-ului spatiul este
reprezentat de un set de celulce/ parcele incorporate intr—o retea pentru a forma un
fel de mecanism cellular.(Figura 2).

O parcela individuala reprezinta o entitate spatiala standardizata de o marime

specifica care indeplineste anumite conditii. In aceasta reprezentare idealizata toti
factorii care nu sunt direct legati de agricultura si de utilizarea( sosele, rauri…)
terenurilor au fost eliminati. Celulele colorate reprezinta terenuri agricole care pot fi
fie pasuni fie terenuri arabile. Parcelele care nu sunt folosite in agricultura sunt
marcate cu negru; pe o parte din celule sunt amplasate gospodariile, acestea sunt
marcate cu X. Terenul total al unei gospodarii este contituit atat din terenurile detinute
cat si de cele arendate; toate parcelele apartinand aceleiasi gospodarii sunt parcate cu
aceeasi culoare, celulele care sunt detinute sunt incadrate.
Mediul tehnologic este dat de diferitele tehnologii de recoltare( a viilor) si standarde
teghnologice. De-a lungul timpului, tehnologia a inregistrat un progres tehnologic
plecand de la un anumit nivel, fiind in present intr-o continua ascensiune a bazei de
plecare. Nu se intampla insa la fel cu gospodariile care beneficiaza de progresul
tehnologic prin realizarea de economisire de costuri suplimentare abea in momentul
adaptarii la noilor tehnologii.
Mediul politic reprezinta cel de-al treilea element constitutive al unui agent de ferma a
mediului extern in afara de spatiu si de tehnologie. Politicile agricole si de mediu
afecteaza ferma in diferite moduri cum ar fi preturile, densitatea de stocare, plati
directe sau rate ale dobanzii.

Interactiunea agentilor

Conceptul de interactiune dintre agenti este essential pentru sistemele bazate pe

agenti. Interactiunea are loc in momentul in care doi sau mai multi agenti sunt adusi
intr-o relatie dinamica prin intermediul unui set de actiuni reciproce. Interacţiunile se
dezvolta dintr-o serie de acţiuni ale agenţilor care au efectul de influientare a
comportamentului viitor al agenţilor (FERBER, 1999). Interactiunile dintre agenti au
loc fie direct fie indirect, unde actiune indirecte au loc prin intermediul altor agenti.
La acest nivel de dezvoltare, agentii din Agripolis interactioneaza indirect prin
concurarea pe pietele de produse si factori. Interactiunea este organizata de agentii de
piata care coordoneaza in mod explicit alocarea de resurse limitate cum ar fi terenurile
sau tranzactiile de produse. Interactiunea directa intre agenti, de exemplu pentru
negociere directa a contractelor de arendare, nu sunt luate in considerare la acest nivel
de dezvoltare a modelului.
In Agripolis , piata funciara este institutia principala de interactiune intre agenti. In
realitate, piata terenurilor este de o importanta deosebita, deoarece fermele nu se pot
dezvolta, de cele mai multe, independent de terenurile agricole. In cazul Germaniei,
productia de animale este direct legata de acordarea de terenuri pentru productia de
furaje sau de ingrasamant( gunoi de grajd). In acest caz, pamantul agricol este o
conditie necesara pentru cresterea fermei. In Germania, in general, fermele cresc prin
inchirierea de terenuri agricole suplimentare. Din acest motiv, Agripolis ia in
considerare piata arendelor dar exclude poata vanzarii de terenuri. Cu privire la
terenuri, structura de proprietate consta in detinerea de terenuri de catre gospodarii-
fermieri, dar si de cativa proprietari externi, acestea din urma nefiind modelate in mod
explicit, dar agentii de tip ferma inchiriaza terenurile lor. Cand este rulat programul
Agipolis, terenurile disponibile pentru inchiriere pe piata provin din doua surse: pe de
o parte formata din ferme care au renuntat la productie si s-au retras din acest sector,
iar pe de alta parte din terenuri alocate pe piata ca urmare a rezilierii contractelor de
inchiriere.
Pe scurt, procesul de alocare a terenurilor lucreaza asfel: pentru a aloca aceste terenuri
eliberate in Agripolis, este implementat un proces iterative de licitatie,unde un
licitant( agent de piata) ofera parcele gratuite pentru agentii ferma care intentioneaza
sa inchirieze parcele suplimentare de teren. Ofertele agentilor ferme pentru parcelel
speciale de teren depinde foarte mult de “pretul de umbra” a terenului, numarul de
parcele adiacente pentru fiecare ferma si costul dependent de distanta dintre
gospodarie si teren. Licintantul aduna oferte, le compara si aloca parcele gratuite
agentilor ferme. Licitatia se termina in momentul in care toate terenurile gratuite au
fost alocate, sau daca ofertele sunt zero. Deoarece atat terenurile arabile cat si
pasunile sunt incluse in procesul de licitatie, aceasta alterneaza intre calitatea acestor
terenuri.

Principalele ipoteze de modelare

Ca si celelalte modele, AgriPoliS se bazeaza pe o serie de ipoteze. Pot fi evidentiate
doua tipuri diferite de ipoteze. Pe de o parte, exista ipoteze ce reprezinta
caracteristicile principale ale sistemului agricol. Acestea formeaza pietrele de
sustinere a sistemului. BALMANN (1995) a elaborate caracteristicile si structura
sistemului agricol care vor fi mentionare si aici:
 Evolutia structurii agricole urmeaza un proces dinamic
 Structurile agricole sunt dependente de anumite cai, exemplu, istoria
sistemului determina semnificativ statutul sau semnificant si anumite
evenimente care sunt inreversibile
 Pentru cea mai mare parte procesul de luare a deciziilor urmareste
considerente orientate spre obiectiv
 Anumite activitati decizii si actiuni sunt invizibile
 Exista mecanisme de feedback, in special la scala locala, intre actiunile
indivizilor si rezultatele acestor actiuni.

Pe de alta parte, exista si ipoteze care sunt specifice modelului si sunt necesare pentru
a face modelul operational si pentru a-l pastra clar si usor de folosit. Ipotezele se
refera in special la comportamentul fermei, formularea asteptarilor, la definirea
perioadei de planificare si de reprezentare a pietelor si interactiunilor cu alte sectoare.
Aceste ipoteze vor fi mentionate si discutate in acest capitol, si in cele viitoare daca
este cazul.

3.Implementarea modelului conceptual

Designul si structura orientata obiect

Un mod natural de transformare a cadrului conceprual prezentat mai sus intr-un

program este folosirea unui lombaj de programare orientat pe obiecte precum C++,
Java, sau Smalltalk. Orientarea pe obiecte prevede un mod de a imparti problem pe
componente. Pe scurt, orientarea pe obiecte descrie un sistem de entitati in termenii
elementelor numite obiecte, acestea sunt constituite din date( sau atribute) si actiuni
( sau metode). Data reprezinta statutul obiect, iar actiunile opereaza asupra datelor si
le modifica. De exemplu activitatea de investire a unui agent ferma schimba capitalul
din dotare(datele). Cu alte cuvinte, un obiect ofera functionalitate din punct de vedere
al datelor si a actiunilor.
Un program construit folosind o structura obisnuita orientate obiect, contine un
numar mare de obecte dintre care multe sunt aceleasi. De exemplu, intr-o structura
agricola toate obiectele ce reprezinta ferme vor fi tratate, de fapt, in acelasi mod. Cand
se construieste un program computerizat, precum AgriPoliS-ul, folosind obiecte, este
sufficient sa se descrie comportamentul setului de ferme ca intreg. Un grup de
obiecte cu aceleasi date si actiuni este numit o clasa. Acesta este motivul pentru care
este mai util sa definim functionalitatile claselor sin u a obiectelor individuale in
momentul proiectarii unui program computerizat orientat obiect. Concluzionand,
programele orientate obiect constituite dintr-un set de clase, iar setul de actiuni a
claselor este format cu ajutorul claselor de date.
Un element cheie al intelegerii structurii orientate pe obiect este de a vedea obiectele
ca entitati vii, inteligente si de diferite tipuri.(REISS,1999). Ele sunt vii in sensul in
care proprietatile lor se schimba cu timpul. Obiectele sunt inteligente in sensul in care
isi pot asuma responsabilitatea asupra actiunilor si stiu cum sa le interpreteze
( execute). Pentru a vizualiza si documenta un program orientat obiect este indicate
folosirea unui limbaj standardizat precum ‘unified modeling language’ UML, care
simplifica reprezentarea unui soft cu un desgn complex. Corespunzator, o
reprezentare a unei clase bazata pe limbajul UML este reprezentata in Figure 3. In
partea superioara se gaseste numele clasei, iar in centru si in partea de jos se sunt
listele de attribute si setul de metode pe care clasele trebuie sa le adopte.

Cand se construieste un program orientat obiect, in primul rand se face legatura intre
clasele individuale, apoi cu atributele si actiunile acestor clase iar apoi, cu descrierea
conexiunilor dintre clase. Figura 4 arata structura conceptuala a claselor orientate
obiect a programului Agripolis. Numele claselor, asa cum au fost folosite in C++ se
gasesc intre paranteze, iar in blocurile gri se gasesc clasele agent.

O conexiune de ‘navigare’ intre doua clase arata fluxul de informatie intre clase. De
exemplu, un agent ferma vrea sa stie unde este localizat in regiune, dar nu si invers.
Agregarea reprezinta o multime: de exemplu, o regiune este formata dintr-o multume
de parcele.
Pentru ca modelul sa isi atinga scopul, nu este neaparat nevoie ca toate clasele sa fie
interconectate, si sa-si evidentieze modelele. In imagine liniile sunt folosite pentru a
exprima diferitele tipuri de relatii dintre clase. In general, o linie dintre clase arata o
relatie de asociere. Proprietatile liniei precum directia sagetii sunt folosite pentru a
indica modul de asociere cu celelalte clase. De exemplu relatia dintre clasele
FarmAgent si LP/MIP este implementata ca o asociere de un singur sens cu ajutorul
sagetii, ceea ce arata ca Agentii ferma pot implica metodele obiectului LP/MIP dar nu
si invers. De asemeni, un agent ferma isi cunoaste locatia facand apel la obiectul
Regiune care returneaza pozitia fermei in regiune (FarmAgent  Region) dar situatia
inverse nu este posibila. Un alt tip de asociere este agregarea notata cu un romb. De
exemplu linia de la Region la Plot incepe cu un romb, ceea ce denota agregarea, ceea
ce semnifica in acest caz ca regiunea contine un set de parcele. Similar orice lista a
productiei contine un set de produse.
Din clasele prezentate in Figura 4: Structura AgriPolis-ului orientat pe obiecte, se
disting patru tipuri de obiecte: Obiecte reprezentand agenti( Farm, Auctioneer,
Product-Market), obiecte reprezentand inputurile si outputurile productiei( Product,
Product- List, Labour, InvestObject, InvestList, Plot, Region), obiectul de rezultate si
date administrative( SectorResults, DataOutput, DataInput, LP/MIP) si Manager-ul
care controleaza fluxul programului. Corespunzator, obiectele agenti folosesc
functionalotatile incorporate in obiectele de input si output pentru a-si indeplini
scopurile. Rezultate si datele administrative ofera cateva functionalitati auxiliare cu
privire la metodele de optimizare, pe de o parte si functii de sintetizare a datelor
despre ferme, pe de alta parte.

Dinamica modelului
Asa cum Figura 4 prezina structura statica a modelului AgriPoliS, Figura 5 ilustreaza
dinaminca implementata si controlata de obiectul Manager. Dupa cum se poate
obseva, obiectul Manager cuprinde doua faze esentiale ale modelului: faza de
initializare si faza de simulare. In faza de initializare, structura modelului, asa cum
este prezentata in sectiunea 2, este create; aceasta presupune crearea obiectelor de
baza ale definirii clasei si asignarea de valori pentru atributelor corespunzatoare
diferitelor obiecte. Faza de initializare se incheie cu inca o individualizare a fermelor
cu privire la atributele pentru care datele empirice nu sunt disponibile sau sunt greu de
obtinut.
Dupa initializare,faza de simulare incepe prin setarea cadrului politic de lucru care
este valabil pentru perioada de simulare imediat urmatoare. Apoi, Managerul implica
agentul Auctioneer( licitanti) pentru a se ocupa de licitatarea pamantului nefolosit
agentilor ferme. Dupa ce se termina licitarea pamanturilor, agentii ferma au
posibiliatea de a investi in noi utilaje, cladiri, echipamente si apoi sa produca utilizand
factori de productie disponibili. Dupa productie, Manager-ul implica agentul Piata
pentru a adduce la un loc productia tuturor agentilor ferma din regiunea respective si
sa determine un pret pentru fecare tip de produs, care a fost produs de agentii ferma.
La sfarsitul fiecarei perioade de simulare agentii ferma evalueaza performanta lor
economica pentru acea perioada. Pe baza acestor evaluari si a perspectivei de
schimare a policilor, agentii ferma isi formeaza anumite asteptari in legatura cu
viitoarea perioada de productie pentru a decide daca vor continua sau nu activitatea
lor. Pentru aceasta decizie, agentii ferma iau in considerare toate posibilitatile de
imbunatatire cum ar fi oportunitatile fortei de munca nefolosita din ferma, vanzarea
excesului de productie, si incheierea contractelor de arendare.
Rezultatele pentru fermele individuale si pentru intregul sector vor si scrise intr-un
document de iesire. Simularea se termina cand se atinge numarul perioadelor de
simulare specificat.

Obiectele de intare si iesire

Obiectele de intrare si iesire insumeaza toate acele obiecte necesare pentu agenti
pentru a transforma intrarile in iesiri in cazul agentilor ferma sau pentru a organiza
piata. Toate acestea vor fi descrise in continuare.

Factorii de productie
Factorii de productie in AgriPoliS in primul rand iau in considerare factorii de
productie clasici pamantul, forta de munca si capitalul dintr care factorul capital
cuprinde atat banii cat si activele pentru productie.

Pamantul
Reprezentarea spatiala din AgriPoliS este organizata in mod celular ( vezi figura 2),
de marime egala numite parcele (clasa Plot). Luate impreuna, toate parcelel formeaza
o intreaga regiune ( clasa Region).
Parcelele difera cu prvire la trei aspecte: calitatea terenurilor, structura folosirii si
proprietatea. Cu privire la caliltatea solului, AgriPoliS ia in considerare doua calitati:
pamant arabil si pasunile. Pamantul de orice calitate se presupune a fi omogen. In
ceea ce priveste structura de folosire a terenurilor se iau in considerare doua situatii:
terenuri utilizate si terenuri abandonate. Iar in ceea ce priveste proprietatea
terenurilor, acestea fie sunt detinute de catre ferma fie arendate. Toate terenurile care
nu apartin fermelor sunt presupuse ca apartinand proprietarilor externi care nu sunt
modelati in mod explcit. Parcelele individuale in Agripolis sunt caracterizate de un
numar de attribute ii definesc statutul, localizarea sa in cadrul retelei, locatia relative
fata de ferma interesata in inchirierea acelei parcele sau a acelui agent ferma care o
foloseste deja.
O parcela de orice calitate poate avea diferite stadii:
 Utilizare non-agricola
 Terenuri abandonate
 Pasuni sau terenuri arabile
 Parcela arendate de catre agentul ferma k
 Parcela este detinuta de catre agentul ferma k
 Pe teren se afla ferma

Forta de munca
Forta de munca este livrata sub trei forme( clasa Labour). Prima este forta de munca
furnizata de familia din cadrul fermei. Valoarea adusa de forta de munca a familiei de
fermieri este derivata din datele contabile, este exprimata in unitati de munca. Ma
mult de atat, fermele pot angaja forta de munca suplimentara fie fixa, stabilita pe baza
unui contract, fie cu plata la ora. Angajarea fortei de munca fixa este considerata o
investitie pe o perioada de un an. Capacitatea totala de forta de munca este
determinata in programul ’mix- intreg’, unde variabilele forta de munca si forta de
munca fixa sunt activitatile.
Pe langa angajarea de forta de munca, fermele pot oferi propria munca a familiei pe
piata fortei de munca. Aceasta ofera posibilitatea pentru agricultura neprofesionala pe
de o parte si reducerea necesarului de agricultori pe de alta parte. Corespunzator cu
angajarea fortei de munca atat din sectorul agricol cat si din afara acestuia, toate
aceste activitati sunt introduse in programul ’mix-intreg’.

Capital
Pentru a produce, agentul ferma are nevoie de capital atat sub forma de fonduri
lichide pentru a plati cheltuielile de functionare cat si sub forma de active fixe
(investitii) care determina capacitatea de productie a fermei.
Investitiile sunt introduse in AgriPoliS printr-un catalog de investitii ( clasa Invest-
List). Acest catalog arata o lista de obiecte continand posibilitati de investitii si
tehnologii de productie specifice pentru regiunile in curs de investigare. Catalogul de
investitii este disponibil pentru toti agentii de ferma si ofera o baza asupra deciziilor
de investitie facute de catre agentul ferma. Obiectele individuale din catalog difera cu
privire la tipul de investitie ( exemplu vagi de lapte, porci pentru ingrasat, utilaje)
precum si la marimea investitiei reflectata in capacitatea de productie. Pentru fiecare
tip de investitie in catalog exista o varietate de dimensiuni. Dimensionarea diferita a
obiectelor afecteaza agentii ferma in trei moduri diferite: in primul rand, o scala mai
larga a productiei este reflectata de o medie mai mica a costurilor pe unitate in
comparatie cu un obiect de acelasi tip dar de marime mai mica. In al doilea rand,
investitiile mai mari sunt considerate ca necesitand mai putina forta de munca umana
in comparatie cu investitiile reduse. In al treilea rand, de-a lungul timpului,
tehnologia care sta la baza obiectelor investitiei se presupune a se imbunatati, ceea ce
presupune ca obictele de investitie mare sunt mai avansate din punct de vedere
tehnologic. Deşi schimbările tehnologice nu sunt modelate în mod explicit, prin
modificarea coeficienţilor tehnici de producţie, AgriPoliS, are scopul de a mima,
totusi, două efecte ale tehnologiilor de productie mai avansate din punct de vedere
ethnic,Pe de o parte, AgriPoliS presupune că o data cu fiecare noua investitie costul
unitar de productie a fiecarul produs scade. Gradul acestei economisiri de cost
depinde de standardele tehnice ale investitiei( vezi sectiunea cu privire la costurile
asteptate).
In mod formal, fiecare obiect de investitie Ih,i,d (h=1,…,H) pentru a produce un
produs i (i=1,…,I) este definit de un set de attribute din Tabelul 1. Costurile de
întreţinere sunt exprimate ca procent din totalul cheltuielilor de investiţii.

Table 1: Investment attributes

• numarul de indentificare (ID-number)
• tipul investitiei (d)
• costul investitiei (€)
• capacitatea de productie (capete sau hectare)
• durata maxima de viata (perioade)
• substitutia fortei de munca (ore)
• costul de intretinere (% din costul de investitie)
• factorul de schimbare tehnologica (%)

In particular, acesta este impactul schimbarilor tegnolofice asupra tipul investitiei d

(d=1,…,D), costurile investitiei, capacitatea de productie, durata maxima de viata,
numarul de ore de substituire a factorului munca, costurile de intretinere care sunt
exprimate ca procent din totalul cheltuielilor de investitii.
Perioada maximă de timp în care o investiţie poate fi folosit în producţie este data de
durata de viaţă. Înainte ca orice obiect de investiţie sa ajunga la durata maxima de
viaţă, de obiect nu poate fi vândut. Corespunzator, valoarea primei de salvare a
obiectului la sfarsitul duratei de folosinta este zero, astfel este necomerciabil. Aceasta
ipoteza are importante consecinte asupra procesului de luare a deciziilor de catre
agentii ferma pentru ca aceasta presupune ca toate costurile investitiei sunt total
implicate in momentul in care e facuta investitia. Din aceasta cauza, deprecierea nu e
variabila, e tratata ca un cost fix in orice situatie.
Necesarul de capital pentru productie si investitii este considerat sub trei forme:
credite pe termen scurt, credite pe termen lung si capital social lichid. Creditele pe
termen scurt sunt luate de catre ferme in caz de penurie de lichiditati pe termen scurt.
Valoarea creditelor pe termen scurt nu este limitata in mod explicit, dar interesul este
mai mare decat pentru creditele pe termen lung, ceea ceea ce impune o bariera
naturala a imprumutului pe termen scurt. Capitalul imprumutat pe termen lung poate
fi folosit pentru finantarea partiala a investitiilor. Se presupune ca partea maxima (1 -
v) din costurile investitiei este cofinanţata cu capitalului împrumutat cu o cota restantă
v reprezintand partea de capital finanţata în comun.
Capitalul imprumutat pentru investitie este inapoiat cu un credit de anuitate care
ruleaza pe intraga durata de viata a investitiei. Suma maxima de capital care poate fi
imprumutata este de asemenea nerestrictionata direct. Cu toate acestea, se presupune
că o fermă investeşte numai în cazul în care cota de capital, de finanţare a costurilor
totale de investiţie nu depăşeşte un prag minim de capital, rezervele MR cu valoarea
data de:

unde
 (1)
De aceea, nu există o limită maximă de capital social care poate fi folosita pentru
investiţii. Limita este introdus pentru a preveni expunerea substanţiala a fermei la
risc.

Activitatile de productie

Activitatile de productie in AgriPoliS se disting in activitati de crestere a

animalelor(de exemplu, de îngrăşare porci, curcani), activităţi de producţie a plantelor
(de exemplu, pentru culturi, zahăr, ridichi, păşuni), care implica I investitie de capital
pe termen scurt (exemplu imprumuturile pe termen scurt), activitatile de munca pe
termen scurt ( exemplu angajarea pe termen scurt) si alte acitivitati ‘aditionale’. Cele
mai multe activitati de producere a plantelor si crestere a animalelor sunt constituite
din productia de produse comercializabile, exceptie facand productia pasunilor si a
silozilor de porumb care servesc ca produse imternediare pentru productia de animale.
Activitatile aditionale sunt legate de acestea de baza, in afata de capitalul de forta de
munca necesar pentru a echilibra pe termen scurt capacitatile de productie. Aceasta
include de exemplu gunoiul de grajd eliminat( ingrasamantul), maşinile contractante,
cota de concesionare a laptelui. Ca si in obiectele de investitie, foecare activitate de
producite se caracterizeaza printr-un set de atribute(Tabelul 2):

Table 2: Production attributes

• numar de identificare (ID-number)
• productia ramurii (e.g. scroafe pentru reproducţie, productia de lapte)
•Produs fabricat cu investiţii Io de tip D
• Pretul (€/unitate)
• costul variabil pe unitate (€/unitate)
• flexibilitatea pretului
• trendul pretului (% schimari pe perioada)
• suport de plata (plati directe) (€/unitate)

În simulare, produsele sunt gestionate de către agenţii de fermă într-o listă de produse
care monitorizează totalul unităţilor produse, precum şi a marjelor brute asociate cu
fiecare produs. Preţurile produselor se schimba ca răspuns la evoluţiile de pe pieţele
produselor. Costurile variabile unitare de producţie sunt afectate de schimbările
tehnologice, şi de abilitatile antreprenoriale ale unui agent de fermă.

Agrntul ferma

Pentru a caracteriza agentul ferma este util ca mai intai sa descriem de ce agentii
ferma fac ceea ce fac si pe ce se bazeaza in activitatile lor, de aceea, aceasta sectiune
va descrie in primul rand comportamentul agentilor ai scopurile acitivitatiloe sale
inainte de a descrie actiunile agentilor ferma.

Fundamentele comportamentale
Planificarea fermei
Pentru a modela comportamentul fermei, este necesar a face presupuneri despre
obiective, aşteptări, capacitatea de conducere, precum şi varietate de acţiuni pe care
un agent ferma o poate urmări. AgriPoliS presupune că fiecare exploataţie urmareste
maximizarea veniturilor de uz casnic ale fermei familiare, în orice perioadă de o
planificare ce corespunde unui exerciţiu financiar. Acesta este motivul pentru care o
agrntul ferma are ca obiectiv maximizarea veniturilor totale obţinute de către membrii
familie in cadrul fermei fie în afara acesteia. Spatiul de actiune dat agricultorilor este
definit de dotarile existente ale fermei( pamantul, forta de munca, activele fixe,
lichiditatile) situatia in care se afla factorii de productie si produsele pe piata,
vechimea activelor fixe existente, conditiile tehnice de productie, conditiile cadru ale
economiei globale (oportunitatile de munca in afara fermelor, nivelul ratei dobanzii,
accesul la credite) precum si conditiile politicilor. Cu scopul de a maximize veniturile
agricultorilor, dotarea cu factori a fermelor, activitatile de productie, posibilitatea de
investire precum si alte restrictii, trebuie să fie reunite şi optimizate simultan. O
solutie potrivita pentru optimizare a acestei proleme este modelul max-integer care
oferă combinaţia optimă a posibilităţilor de acţiune, sub rezerva condiţiilor-cadru dat.
Figura 6 arată matrice optimizata a problemei.
In aceasta schema, investitiile si forta de munca fica se considera non-divizabile.
Acestea sunt introduse ca activitati intregi. Setul de constrangeri este consotituit din
capacitatea de productie a fermei, dar exista si unele constrangeri politice care reflecta
conditiile de cadrul de desfasurare a activitatilor, cum ar fi obligaţia de retragere din
circuitul agricol, limitarea densitatatii efectivelor animalelor, sau echilibrarea
substanţelor nutritive.
In termini mai rigurosi, problema de optimizare mix-intreg este exprimata de
relatiile:
max Y e (x,pe ,c, A,I,r,MP,D, RE, L,BC, IC,GL, AL,MF,K)
cu Y e = x′(pe − c) + IR + S +W − RE − MC − D −OV −TC − IC − HW
b≥x′R cu R=( r1 ,...., rH ,..., rJ )
x≥0

Aceasta problema de optimizare din vectorul q al ”preturile de umbra” pentru resurse

limitate. In special pretul de umbra al terenului este de interes q teren deoarece ofera o
baza pentru ofertele de productie in terenurile licitate.
(exista o nota)
Observatii generale despre formarea de asteptari

Planificarea priductiei, investitiile, dar si deciziile de continuare sau renuntare la

activitatea de agricultura se bazeaza pe asteptarile viitoare asupra evolutiei preturilor,
costurilor, tehnologiei, posibilitatilor de investititie si politicilor. In AgriPoliS gentii
ferma isi pot forma asteptari pe termen scurt cu privire la planificarea viitoarei
perioade. Totusi, agentii ferma nu sunt capabili sa isi formeze asteptari pe termen
lung. In ceea ce priveste toate celelalte perioade viitoare, se asteapta ca preturile si
costurile sa ramana constante. Astfel, efectele dinamicii rezultate din asteptarile cu
privire la evolutia pietei si a cererii sunt neglijabile. Agentii de ferma urmeaza acelasi
model de formare a asteptarilor, adica nu exista diferentierea intre optimisti si
pesimisti.

Asteptari legate de pret

În ceea ce priveşte preţurile, aşteptările agentilor ferma sunt urmarite adaptiv sunt
definite în termeni de medie ponderată geometrice a preţurilor actuale şi cele
aşteptate. Un agent ferma isi bazeaza toate planificarea actiunilor viitoare pe preturile
asteptate. Acest lucru e evident, deoarece preturile actuale sunt determinate numai la
sfarsitul perioadei de productie ca rezultat al activitatii agricole. Pretul asteptat al
activitatii de productie i in perioada t+1 este determinat astfel:

cu 0≤α≤1 si p> 0 pentru i=1,…,I

Coeficientul γ controleaza pentru un trend al pretului activitatii de productie i, cu cat
scade sau creste pretul daca γ<1 (γ>1). In AgriPolis pretul actual si cel asteptat in
perioada t este valoric egal; exemplu α= 0.5.
Costurile asteptate
Un agent ferma isi face de asemenea anumite asteptari in legatura cu costul de
productie. Activitatile de crestere a animalelor si cele de cultivare a plantelor sunt
differentiate de activitatile aditionale.
Pentru grupul de activitati auxiliare agriculturii, formarea costului aşteptat are loc
acelaşi mod ca si a preţului aşteptat, fara a introduce tendinta de modificare a
preturilor pentru produse. Astfel, costul asteptat al productiei auxiliare este calculate
ca valoarea supei geometrice:

cu 0 ≤α≤1 pentru i=1,…,I.

Asteptarile costurilor pentru activitatile de crestere a de animalelor si cultivare a
plantelor, este determinata intr-un mod diferit cu scopul de a introduce economisirea
datorata tehnologiilor de productie mai avansate, motiv pentru care e necesar sa facem
diferentiere intre cresterea animalelor si cultivarea plantelor. Dupa cum s-a mentionat
mai sus, se presupune ca tehnologia de productie se imbunatateste cu timpul. Astfe, cu
e
fiecare noua investitie in productia animala, costul asteptat al productiei c i ,t 1 din
activitatea i, realizata cu un obiect de investitie I 0 este calculate astfel:

c ie,t 1 = c i ,t - f o ,i  c i ,t cu 0 ≤l≤1 pentru i= 1,...,I din care f reprezinta marimea

investitiei. Factorul este mai ridicat pentru investitii mai mari.

In ceea ce priveste cultivarea plantelor, economisirea de costuri poate fi realizata

numai prin combinarea masini de dimensiuni mai mari impreuna cu un domeniu de
e
dimensiuni mai mari. Costul asteptat al productiei vegetale ci ,t 1 este de asemeni o
functie:
c ie,t 1 = c i , 0 - l * c i , 0 cu 0 ≤l≤1 pentru i= 1,...,I
de costuri de intrare la inceputul ajustarii simularii de catre factorul l care este o
functie data de numarul mediu de parcele si de marimea exploatatiei. Facorul l are
efectul de a captura terenul de dimendiunile cele mai mari si este definit ca:

Figura 7 arata valorile lui l pentru ferme de diferite marimi si numar de parcele
adiacente. In consecinta, un agent ferma mic cu terenuri imprastiate poate realiza
economii mari de costuri in cazul in care acesta isi mareste considerabil suprafata (in
acri). Efectul de cost potential este mult mai mic daca suprafata agentului ferma este
deja mare si daca parcele sunt in apropiate.
Asteptari privind schimbarea politicilor

Cand se formeaza asteptarile despre urmatoarea perioada planificata, schimarile

politicilor trebuie de asemeni luate in considerare, mai ales daca schimbarile asteptate
se considera a fi substantiale. Se presupune ca un agent ferma stie despre schimbarile
majore de politici cu o perioada inainte de punerea lor in aplicare. Acestea
influienteaza modul de luare a deciziilor, in primul rand cand se evalueaza
profitabilitatea agentului ferma la sfarsitul perioadei de planificare. În AgriPoliS, in
general, asteptarile cu privire la formarea de politici nu este pusă în aplicare. Ipoteze
şi aşteptări specifice trebuie să fie formulate şi introduse în model, in funcţie de
setarile de politici pentru a fi simulate.

Abilitati manageriale
In agricultura reala, performanta economica a fermelor poate diferi substantial chiar
daca acestea îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu mai mult sau mai puţin
aceleaşi condiţii de producţie si utilizează aceleaşi tehnologii de producţie. Aceste
diferenţe în performanţa economică a agricultorilor sunt adesea atribuite diferenţelor
în ceea ce priveşte capacitatea de conducere a agricultorilor (NUTHALL, 2001;
ROUGOOR et al., 1998).
Capacitatea de conducere, poate fi înţeleasă ca fiind capacitatea fermiertului de a
folosi tehnologia pentru a realiza toate economiile de costuri posibile. Prin urmare
costurile de productie sunt mai mici daca abilitatile manageriale ale fermierului sunt
mai mari. În AgriPoliS, a capacităţii de conducere a unui agent de fermă este introdus
printr-un factor m, care se face în mod aleatoriu dintr-o distribuţie uniformă la
inceput. Factorul afectează costurile de producţie pentru toate produsele, în perioada
iniţială astfel:
In versiunea actuala de AgriPoliS fermierii nu pot invata sau imbunatati abilitatile lor
manageriale.

Actiunile fermei
Pe durata unei perioade de planificare un agent ferma trece printr-un numar de pasi,
aratatati in figura 8.

Pe baza schemei, cele mai importante acţiuni întreprinse de către un agent de fermă
sunt închirierea terenului (închirierea terenului suplimentar şi eliminării terenurilor
nerentabile ), de investiţii, de producţie, contabilitatea fermei, precum şi decizia dacă
să renunţe la agricultură sau sa se stabileasca în acest sector.

Arendarea pamanturilor
Aşa cum am menţionat în mai multe puncte pe parcursul acestui capitol, piaţa funciară
este de o importanţă specială. Cum ferma creste predominant din închirierea
terenurulor, Agripolis considera doar piata de inchiriere a terenurilor. Dupa cum rată
figura 2, în AgriPoliS, toate terenurilor sunt considerate de aceeasi dimensiune.
Parcele nu sunt divizibile, şi marimea lor este fixata pe parcursul rularii unei simulari.
În consecinţă, de mărimea unei parcele defineşte cea mai mică unitate prin care
dimensiunea fermei se poate modifica. Iniţial, fiecare fermă de agenţi este dotat cu o
anumită duprafata de teren, constând din terenuri deţinute şi închiriate. În ceea ce
priveşte durata unui contract de închiriere, durata nici unui contract oficia nu este
introdus în AgriPoliS. În schimb, se presupune că un agent ferma poate rezilia
contractele de închiriere nerentabile, la sfârşitul fiecărei perioade de planificare.
Contracte de inchiriere pentru parcele profitabile rămâne valid. În consecinţă,terenul
este disponibil pentru inchiriere, fie pentru că un agent de fermă se retrage din
agricultură fie pentru ca sunt incheiate contractele de închiriere. În fiecare perioadă,
terenurile disponibile pentru inchiriere sunt alocate fermelor printr-un proces iterativ
de licitaţie. Pentru a fi eligibila pentru inchiriere o parcela adinitionala un agent fermă
este întrebat de către licitant sa faca o oferta de preţ pentru un anumita parcela în
regiune. Presupunând economisirea de costuri de transport şi de exploatarea de
marime pentru utilaje influenţeaza comportamentul de inchiriere. Agentul ferma are
ca obiectiv inchirierea unei parcele libere cat mai apropiata de ferma si alaturate
celorlaltor parcele care ii aparţin. Pretul maxim, sau ofeta, BID y , z pentru parcela
Py , z de orice tip de calitate este atat o functie de cost al transportului TC y , z intre
ferma si parcela cat si a numarului de parcele adiacente T este definita ca:

Parametru β reduce oferta pentru a reflecta alte costuri asociate cu teren de leasing,
cum ar fi impozitele, costurile administrative, costurile forţei de muncă şi a taxelor,
precum şi rentele aditionalere rezultate din inchidirierea acestor terenuri. β reprezinta
proportia in costul unui teren additional care ii ramane agentului ferma. Cu cat β are o
valoare mai mare(si oferta este mai mare), cu atat mai mare este pretul de umbra??
care ii revine proprietarului. Diferenta qteren   (qteren  TC y ,z ) poate fi de asemeni
interpretata ca un fel de marja de securitate. Mai mult, daca parcela dorita este
apropiata de celelalte terenuri agricole, fermierul primeste terenul.
O problema evidenta cu aceasta procedura este legata de faptul ca pretul de umbra a
pamantului este determinat numai pentru o singura parcela odata. De fapt, din cauza
indivizibilitatii optiunilor de investitie, pretul de umbra pentru un teren derivat din
optimizarea modelului se poate schimba rapid daca se calculeaza mai mult de un teren
odata. Aceast lucru impune dificultati computaţionale asadar diferitele pachete de
parcelelor ar trebui să fie testate pentru a obţine maxim de umbra de preţ de la o
combinaţie de parcele. De aceea, pe langa umbra de pret pentru o parcela, media
pretului umbra pentru arendarea a opt parcele in acelasi timp este calculata. Pretul de
umbra maxim dintre pretul unei parcele si pretul mediu al celor opt este considerat de
baza pentru ofertare.
Aceleasi consideratii se aplica in momentul in care o ferma renunta la arendarea
terenului pentru a-si creste profitabilitatea totala. In acest caz, ferma va rennunta la
parcela inchiriata Py , x daca pretul de umbra nu acopera costurile de chirie R y , x ale
parcelei si costurile d transport TC y , z , adica, daca:
Dupa ce se renunta la un teren, se recalculeaza pretul de umbra al pamantului.
Procedeul este repetat pana cand pretul de umbra ai terenului este cel putin egal cu
costurile pe care le resupune acesta. Terenurile proprietate ale unui agent ferma nu pot
fi închiriate de către alte ferme agent decat daca acesta se retrage din agricultura.
În AgriPoliS, chiria plătită pentru un teren nu corespunde exact ofertei date la licitatie
din doua motive. Primul este acela că preţurile umbra poate varia semnificativ între
ferme. Prin urmare, chiriile ar diferă semnificativ între ferme, ceea ce ar putea afecta
competitivitatea agent de fermă. Cel de-al doilea motiv este că acest lucru nu
corespunde realităţii. În realitate, cele mai noi contracte de închiriere includ un pasaj
care plaseaza terenul in contextul sumei de a zonei respective. Pentru a reflecta acest
lucru, chiria reală plătită pentru o noua parcela închiriata este calculat ca

de exemplu, este derivata de la media ponderata geometrica a

ofertei BID y , z data la licitaţie şi de chiriile medii regionale R egale ca marimi.
Figura 9 arată această relaţie grafic.

Aşa cum se intampla des in realitate chiria fixa se ajusteaza înfunctie de durata de
contractare. Frecvent, o astfel de ajustare se datorează modificării puternice de preţ a
produselor, schimbărilor politicilor, sau modificării referintelor in regiunea închirierii.
În AgriPoliS, ajustate noii chirii pentru contractele vechi, este medie geometrică
ponderată a chiriei medii în regiune şi a închiriilor anterioare ale parcelei

unde λ este marimea data de noua parcela inchiriata in

intreaga regiune. În funcţie de λ şi de chiria medie a regiunii, evoltia chiriei ajustate se
apropie de oferta iniţială. Aceasta este aratata în Figura 10.
Investitiile
Activitatea de investitie a fermei este in principal focalizata pe achizitia de utilaje,
cladiri, facilitati si echipamente. Dupa cum productia si investitiile sunt independente,
ele sunt considerate in mod simultan in programul de planificare mix integer
prezentat.
Investitiile in Agripolos au loc in doi pasi: unul- fermă efectuează calcule de
palnificare bazate p problemă de planificare a fermei prezentată în secţiunea 0.Fie in
procesul de calculare a planificarii fie in procesul de arendare a terenurilor pentru
exploatare, agentul ferma ia in calcul posibilitatile de investitie. Pe parcursul
planificarii, agentul ferma nu investeste in termini reali ci planifica ‘ca si cum’ ar
investi, exemplu capacitatile de productie nu au fost inca schimbate. Numarul, tipul si
combinatia de restrictii nu a fost inca actualizata. În principiu, un agent fermă
investeşte într-un obiect sau combinatii de obiecte numai daca media profitului
asteptat pe investiţie, este pozitiva, adica daca profiturile totale cresc pentru planurile
de investitie. Cu scopul de planificare a investitiilor, toate cheltuielile si platila legate
de investitii sunt considerate in procesul de optimizare egal distribuite pe intreaga
durata de viata a investitiei. Corespunzator, media costurilor anuale AC h a investiei
I h ,i considerate in functiile obiectiv ale problemei de planificare a exploatatiei sunt
calculate astfel:

Costurile cu intretinerea, MC h sunt exprimate ca un anumit procent din costurile

totale de achizitie. Media costului de oportunitate annual din capitalul social
obligatoriu este determinat ca
Abea in pasul al doilea, pe baza calculului planificarii, activitatea actuala de investitie
are loc ( vezi fig 8) rezultand schimbari ale capacitatilor de productie. Dupa investire,
deprecierile si rambursarea sunt determinate ca in tabelul 4.

Productia

Fiecare agent de fermă se presupune ca isi optimizeaza producţia într-o perioadă de

planificare, utilizând capacităţile de producţie diponibile; abordarea planificarii este
descris în secţiunea de mai sus.Toate activităţile de producţie intră in procesul de
optimizarea, ca activităţi continue.Produsele se presupun a fi pe deplin divizibile.
Pe langa mijloacele fixe (cladiri, utilaje, echipamente) producţie necesită lichidităţi
pentru a acoperi cheltuielile de funcţionare pe termen scurt.
Produsele fabricate continuu pe toată perioada anului (de cele mai multe ori producţia
animala) au o cerere constantă de capital de lucru, care, în AgriPoliS este definit ca
active lichide. Alte produse, cum ar fi culturile sunt produse sezoniere si, prin urmare,
au nevoie de capital de lucru doar în anumite perioade ale anului. Pentru a depăşi pe
termen scurt, penuria de lichiditate, ferma de agenţi poate apela si la împrumuturi
pentru finanţarea capitalului de lucru.

Contabilitatea fermei

Exerciţiul financiar al unui agent fermă se termină cu o situaţie financiară anuală.

Aceasta declaratie cuprinde indicatorii productiei privind veniturile şi profitul, de
stabilitate şi situatia finanaciara a agentului ferma, si remunerarea activelor fixe.
Tabelul 3 prezintă o listă de variabile aflate în situaţia financiară.

Schimbarea de capital social este un indicator de stabilitate economica a activitatii

agricole. O firma este mai stabila din punct de vedere economic cu cat este mai mare
rata capital social- datorie, adica, cu cat este mai mare cota de capital social din
capitalul total. Concluzionand, se poate spune ca ar fi rezonabil pentru un agent ferma
sa se retraga de pe piata agricola daca are un capital social mai mic decat 0. in acest
caz, toate resursele care ar putea fi folosite pe post de garantii sunt deja utilizate.
Acumularea de capital social este rezultatul echilibrarii veniturilor fermei cu costurile
de intretinere. In Agripolos, stocul de capital social creste, deoarece veniturile totale
ale gospodariei sunt mai mari decat retragerile. Se presupune ca fiecare membru
muncitor al fermei ocnsuma cel putin WDmin pe an, acestea constituindu-se in
retrageri. O parte ε din veniturile de uz casnic ramase dupa deducerea de consum
WDmin este consumata in plus fata de retragerile minime. Partea ramasa (1- ε)(Y-
WDmin ) este transformata in capital social. Aceste transformari sunt aratate in tabla 4.

Fermale probitabile pe termen lung care detin factori de productie proprii( teren
propriu, forta de munca in familia sa ,de capital social lichid si o cotatie) sunt
capabile sa primeasca venituri(plati) adecvate. Pentru a evalua profitabilitatea fermei,
toate costurile de productie trebuie evaluate la costurile de oportunitate(tabelul 5).
Deoarece costurile de mijloace fixe se presupun a scadea, acestea nu sunt luate in
considerare. In cazul transferarii fermei la noua generatie, costurile de oportunitate a
fortei de munca sunt de asemeni mai mari. Acest lucru reflectă salariul industrial
comparabil pe care un succesor l-ar putea câştiga, dacă el / ea nu ar prelua ferma.
Astfel un successor va prelua exploatatia numai daca este capabil sa genereze venituri
cel putin la fel de ridicate ca si costul de oportunitate. La calculul venitului asteptat al
gospodăriilor se ţine cont si de posibilităţile de investiţie in factori de productie din
interiorul exploatatiei dar si din afara ei. Rezultatul asteptat al profiturilor gospodariei
este in opozitie cu costurile de oportunitate ai factorilor de productie implicate.

Table 5: Opportunity costs of production factors

Factori… evaluate la…
Forta de munca a fermierilor
Forta de munca a succesorilor fermei
Randamentul capitalului
Terenurile detinute
Cota de lapte
Veniturile din afara fermei
Salariul industrial comparabil
Economiile pe termen lung
Pretul mediu de inchiriere al regiunii
Pretul cotei

Daca veniturile asteptate nu acopera costurile de oportunitate, este de preferat pt

fermier sa renunte la exploatatie si sa se indrepte spre factori de productie din afara
fermei. Acesta regula de decizie defineste un prag foarte clar intre a ramane sau a
parasi agricultura. In cateva cazuri poate fi rezonabil sa se depaseasca acest prag, de
exemplu prin introducerea unei marje de toleranta in care fermele pot ramane active
in ciuda costurilor oportunitate ridicate.

Factorul Agenti de piata

Licintantul de terenuri
Comparativ cu agentul ferma, agentul licitant este unul foarte elementar( de baza,
simplu). Acesta coordoneaza vinzarea de parcele la licitaţiile libere, colecteaza oferte
de la agenţii ferma, apoi compara ofertele şi, în final, alocă un teren gratuit celui mai
bun ofertant. Licitantul acţionează în numele proprietarilor de terenuri care nu sunt
angajati în agricultură, dar primesc toate plăţile de inchiriere. Procesul exact de
licitare este ilustrat in figura 11, folosund notatiile UML. Potrivit acestei scheme,
ordinea de executie a evenimentelor este urmatoarea: la cererea clasei Manager, se
efectueaza o licitatie iterative a parcelelor libere. Acest lucru are loc prin cererea unei
oferte fiecarui agent de ferma care intentioneaza sa inchirieze terenuri. Dupa cum s-a
aratat mai sus, ferma face acest lucru in primul rand cautand parcele libere in
apropierea exploatatiei sale. El face apoi o oferta pentru aceasta parcel ape baza
pretului acesteia la negru, a numarului de parcele adiacente celei solicitate si a
costului de transport. Urmeaza ca licitantul sa claseze ofertele sis a acorde parcela
solicitata de catre cea mai buna oferta. Dupa cum fiecare agent poate solicita o
singura parcela pe licitatie, procesul de ofertare continua pana cand toate terenurile se
aloca sau nu se mai solicita. In etapa finala licitantul determina pretul la zi care
urmeaza sa fie platit pentru parcelele alocate. Pe langa stabilirea pretului pentru
arendarea terenurilor, licitantul stabileste de asemeni si pretul vechilor contracte de
inchiriere prin ajustarea prezentata in secriunea 5.2.1. Astfel se sfarseste procedeul de
alocare a terenurilor.

Piata produselor

Agentul piata a produselor determina un prêt de piata pentru toata productia rezultata
in orice perioada. Pentru aceasta, agentul piata face apel la un numar de functii de
pret. Functia de cerere pentru produsele agricole

unde p i , 0 semnifica pretul initial al produsului i la inceputul perioadei de

simulare( perioada t=0), coeficientul  i controleaza tendinta pretului pe termen lung,
iar ultimul termen permite variatii de pret in functie de cantitatile cumulate de bunuri
produse de K agenti ferma. Parametrul bi, t reprezinta flexibilitatea preturilor care
este echivalenta cu inversa elasticitatii cererii (conf BALMANN ).
Functia de pret difera in functie de produsele selectate. Specific, aceasta este:
 Productia de purcei: Purceii sunt folositi in general ca factori de intrare in
productia de ingrasare a porcilor. Din acest motiv, cantitatea totala de purcei
produsi se reduce la cantitatea de purcei folositi pentru ingrasare.
 Cota de lapte: incepand din anul 2000, preturile pentru cota de lapte in
Germania au fost determinate in cota de licitatie. Punerea in aplicarea a
acestor licitatii este o chestiune foarte complexa( comparabila cu licitarea
terenurilor). In ceea ce priveste cota, Agripolis aplica o cota de piata mult mai
simplificata in care se reflecta rezultatele doar din licitatii. In principiu fermele
pot cumpara si vinde cota la nesfarsit; pentru a mentine productia de lapte in
limite rationale pretul cotei este legat de o referinta regionala, cota 27. Daca
productia de lapte estemai ridicata sau scazuta decat aceasta referinta
regionala, la care se adauga o toleranta de 10%, pretul cotei creste sau scade
cu o anumita valoare procentuala. Cota de piaţă, astfel cum este pus în aplicare
în model seamănă cu o cotă a piaţei de leasing. Pentru a preveni cotă de
plecarea din regiune, veniturile marginală din vânzarea cote sunt mai mici
decât veniturile marginale din cumpărarea de contingent suplimentar.
 Comercializarea ingrasamantului natural: in ceea ce priveste tranzactionarea
gunoiului de grajd, pe de o parte agentii ferma platesc pentru a dispune de
excesul acestui ingrasamant, pe de alta parte fermele pot primi plati pentru
excesul de ingrasamant pana la o anumita limita. Comertul fertilizantului
animal nu este limitat regional, de aceea in simulare exista poibilitatea ca
fermele sa cumpere mai mult ingrasamant animal decat este disponibil in
regiunea respective sau invers. Similar, pe piata cotei de lapte, pretul gunoiului
creste daca creste cantitatea de gunoi oferita.

Datele de intrare, rezultatele reprezentarii si datele de iesire

Agripolis are o interfata pornind de la o foaie de calcul tabelara, care include date
cu privire la structura agricola regionala, pentru a fi folosite ca date initiale pentru
model. Fisierul contine date referitoare la agentii de ferma individuali (forta de
munca a familiei, utilaje, cladiri, facilitati de productie, terenuri, cota de productie,
disponibilitati banesti si capital imprumutat) precum şi date regionale (numărului
de exploataţii agricole, tipurile de fermă, valoarea totală a terenurilor).
Figura 12 arata modul schematic de citire a datelor in Agripolis.

La intrare, datele sunt reperezentate de date contabile despre ferma, statistici

regionale, date calculate pe baza coeficientilor tehnici, preturi si consturi. La
iesire, Agripolis compileaza date agregate la nivel sectorial ( clasa SectorResults),
pe de o parte si date despre ferme la nivel individual pe de alta parte. Mai exact,
datele de iesire de la nivel de sector si la nivel de ferma ( clasa DataOutput)
cuprinde datele indexate. Pe baza acestor indicatori, este posibil sa tragem niste
concluzii cu privire la productie, performanta economica a fermei, intensitatea
productiei, distributia veniturilor si structura fermei.

Discutii si concluzii

Acest material prezinta modelul bazat pe agenti al structurilor agricole regionale

numit Agripolis. Setarile programului se concentreaza pe modelarea
componentelor de baza ale gospodariei ferma dominand cele structurile agricole:
ferme, piata produselor si a factorulor, pamantul ca mod de interactiune intre
acestea. Inevitabil, Agripolis se bazeaza numeroase comportamente specifice ale
agentilor, interactiunea dintre agenti si parametri. Din aceasta cauza, rezultatele si
posibilele consecinte trebuie supuse interpretarii si verificarii de presupuneri
facute initial. De exemplu, obiectivul principal al fermelor individuale proprietare
a unui singur agent este maximizarea veniturilor gospodariei plus o previzionare
limitate pe termen scurt. Din cauza ca fermele agent iau decizii pe baza
veniturilor asteptate ale perioadei viitoare nu iau in considerare schimbarile care
au loc in acestea. Previziunile sunt necesare pentru a mentine modelul facil, adica
pentru a`l face computerizabil si pt a asigura coordonarea dintre agenti. Cu toate
acestea, ele trebuie alese cu grija, acestea fiind tot timpul subiective. Cu toate
acestea, simularea scenariului de referenta arata rezultate plauzibile in
comparative cu observatiile actuale empirice si ratiunea economica.
Natura subiectiva a presupunerilor se aplica in acelasi mod deciziilor de definire a
componentelor cheie a structirii agricole. Inevitabil, nulti alti factori de influineta
care pot fi considerati importanti( de catre altii) nu au fost inclusi sau luati in
considerare. De exemplu, cineva poate intentiona sa extinda modelul considered
companii de-a lungul procesului si a lantului de valori. In ciuda definirii
componentelor de baza ale definirii modelului, defninarea posibilitatilor de
ajustare in Agripolis poate fi considerata relativ intortochiata, in mod particular,
activitatile de productie alternative sunt definite exclusiv pe baza activitatilor de
productie care au avut loc in trecut ( exemplu intensificarea productiei de
animale, sau plante). Mai mult, reactiile posibile la ajustarile productiei animale
precum posibilitatile de a uni ferme sau resurse cooperative folosite de ferma nu
sunt luate in considerare. Din acest motiv, in ceea ce priveste extinderile viitoare,
apare o deliema. Pe de o parte este incercarea de a gace p rerezentare buna,
precisa si valida a structurii agricole reale,care include importante fenomene si
componente din sistem. Iar pe de alta parte exista limite stabilite de complexitatea
modelului respective. Cu toate acestea componentele de baza ale hartilor
Agripolis-ului si a reactiilor de ajustare, modelul insusi castigat un nivel de
complexitate si specificitate care il face mai complex si specific ceea ce face mai
greu de inteles in ceea ce priveste implicatiile modelului si conexiunile cauza-
effect. Extensii mai avansate ar face modelul atat de complex incat nu va putea fi
inteles fara folosire explicita. Astfel autorii care scriu simulari in general cauta
modele cat mai simple posibil. Trebuie luate in considerare si restrictiile de timp.
Acestea sunt legate de timpul de computerizare necesar pentru a simula o regiune
dupa un numar specificat de perioade si de timpul dedicat de model validare si
dezvoltare.
O lectie invatata cu privire la schimbarile structurale cu privire la agricultura a
modelului este ca cu cat similitudinea dintre model si realitate este de dorit,
modelatorul e nevoit sa fie capabil sa comunice modelul, presupunerile sale,
limitarile si rezultatele in fata unei audiente formate din colegi, experti in domeniu
stiudenti si piete politice. Acesta este cel mai relevant, deoarece procedurile
formale de validare nu pot fi aplicate intr-un mod simplist simularii pe baza de
agenti si presupunerilor specifice ca marimea efectelor care au fost subiect de
disputa intre experti. Deci, discutiile critice si schimbarile presupun de asemeni o
parte din procesul de validare. Cu toate acestea, in simularea cu Agripolis modul
de a afisa rezultatele sunt comparabile cu variatiile paramentrilor. Sensibulitatea
analizei este reprezentata limita de investigare a comportamentului Agripolisului
in mod formal, rezultate obtinute fiind in concordata cu cele din experimentele de
simulare care au avut loc inainte de folosinta Agripolis-ului ori in parallel cu
acesta. Rezultatele se potrivesc din punct de vedere a observatiilor empirice ca
shimbarile structurale lente, persistenta neexploatarii economiei la scala, si
disparitii ale veniturilor.
Concluzionand, un model precum Agripolis`ul ofera multe oportunitati pentru a
privi in mod dinamic schimbarile agricole structurale din perspective noi si
diferite folosind o multitudine de metode de analiza. Agipolis poate fi considerat
un instrument promitator pentru urmatoarele analize ale politicilor. Pentru un
control mai bun a limitarii impuse de complexitatea modelelor pentru extinderea
programului, acestea trebuie sa fie testate atent si trebuie testate intens la fiecare
pas de dezvoltare. Acest lucru este valabil si pentru extinderea prin implementarea
unor noi politici.